Soluţii de Business Intelligence pentru managementul afacerilor

În economia actuală, tendinţa oricărei organizaţii este să devină organizaţie

inteligentă şi, prin intermediul strategiilor de Business Intelligence (BI) noi şi inovative, să obţină avantaj competitiv pe piaţă. În cadrul organizaţiilor a apărut astfel nevoia de instrumente proactive, angrenante, cu impact puternic faţă de rapoartele convenţionale, tablourile de bord, analizele realizate de sistemele OLAP (figura 1), iar acest lucru se poate observa şi la furnizorii de BI („performance management” – Cognos, „business performance management” – SAP, „pervasive BI” – Microstrategy). Datorită schimbărilor din industrie, anul 2007 a marcat sfârşitul a ceea ce se înţelegea în general despre BI – metode, instrumente şi sisteme pentru manipularea datelor cantitative utilizate în construirea de viziuni şi analize de performanţă necesare în luarea deciziilor – şi începutul unei noi ere de BI, proactivă, extensibilă, orientată pe performanţă. Această nouă eră poate fi văzută ca o nouă perspectivă în care BI este combinată cu managementul proceselor de afacere, motoare de reguli de afacere şi alte instrumente şi tehnici aplicate direct şi imediat asupra deciziilor afacerii.

Valoarea afaceriiCaracteristici analitice

Interecţiuneautilizatorilor

Raportare

Agregare

Investigare

Analiză

Ghidare

Conducereaafacerii

Conducereapieţei

Sisteme financiare

Sisteme informaţionalede management

Sisteme informaţionaleexecutive

Sisteme de analiză

Sisteme de monitorizare

Sisteme strategice

Servicii BI

Fig. 1. Evoluţia de la rapoarte statice, la Business Intelligence

Interacţiunea utilizatorilor

Noua eră BI integrează informaţia în procesele decizionale prin servicii de decizie, leagă procesele de afacere cu reguli de afacere care pot fi schimbate oricând şi integrează beneficiile BI cu capabilităţile oferite de echipă, colaborare şi managementul proceselor de afacere. Cele mai multe organizaţii se găsesc încă în etapa de început a maturităţii BI. Conform John Hagerty, vicepreşedinte la AMR Research, organizaţiile se pot afla în una din următoarele etape ale maturităţii BI [Henschen, 2008]:

a) etapa 1: introducerea instrumentelor BI în domeniile problemă ale organizaţiei;b) etapa 2: introducerea instrumentelor BI în diferite părţi ale afacerii;c) etapa 3: colaborarea şi recunoaşterea relaţiei cauză-efect între părţi diferite ale

afacerii;d) etapa 4: dirijarea organizaţiei astfel încât „toţi să cânte de pe aceeaşi partitură”.

Deşi piaţa BI poate fi considerată relativ matură, Datamonitor consideră că se află în continuă extindere şi consolidare. Astfel, până în 2012, piaţa BI va continua să se extindă cu o rată de creştere medie între 12% şi 13%, datorită: a) încercării de a capitaliza investiţia în aplicaţii adiacente (cum ar fi: ERP, CRM) şi b) volumului crescător de date din cadrul organizaţiei [Trifković & Gower, 2007]. În procesul de maturizare, piaţa BI înregistrează următoarele tendinţe:

Extindere BI. În cadrul organizaţiei, BI va fi dezvoltat ca un instrument suport de decizie, care va permite accesul managerilor de pe fiecare nivel la inteligenţa şi indicatorii de performanţă cheie relevanţi.

Consolidare organizaţională. Organizaţiile care au trecut prin primele etape ale maturităţii BI urmăresc să consolideze capabilităţile BI în jurul unei singure soluţii. Beneficiile unificării constau, în primul rând, în economii de achiziţie, integrare şi întreţinere, dar şi în avantaje, cum ar fi: monitorizarea activă a performanţelor afacerii şi alinierea obiectivului strategic în toată organizaţia.

Instrumente de analiză avansate. Utilizarea procedurilor de analiză în cadrul procesului de management, creşterea volumului de date din cadrul organizaţiei, precum şi schimbarea modului de utilizare a analizelor (trecerea de la analize efectuate pe performanţele trecute, realizate de managementul superior, la analize de previziune a viitorului, realizate de o bază de utilizatori mai largă) conduc la necesitatea unor instru-mente de analiză avansate. Analizele tind să devină orientate pe decizii şi inteligenţă şi să fie integrate direct în procesele afacerii.

Instrumente de management avansate. Tendinţele înregistrate în 2007 şi valabile şi pentru 2008 sunt: a) integrarea MDM-ului (Master Data Management) în portofoliul furnizorilor de baze de date şi BI; b) dezvoltarea inteligenţei operaţionale cu ajutorul tehnologiei CEP (Complex Event Processing), concentrată pe monitorizarea şi analiza evenimentelor şi pe integrarea cu procesele de afacere şi managementul regulilor şi c) virtualizarea datelor prin intermediul SOA (Service Oriented Architecture), MDM şi altele.

2

1. Capabilităţile platformelor de Business Intelligence

Capabilităţile platformelor oferite depind de nivelul de maturitate a soluţiilor BI care, pentru fiecare fază, prezintă anumite caracteristici principale (tabelul 1). În prezent, cele mai multe organizaţii se situează în fazele de început ale maturităţii soluţiilor BI, dar pe piaţă se înregistrează o creştere rapidă a utilizării şi dezvoltării de soluţii mature. Pe parcurs, soluţiile au trecut de la sisteme de livrare a informaţiei, la sisteme de monitorizare a afacerii şi, mai departe, la sisteme automate de luare a deciziilor văzute ca servicii BI concentrate pe adăugarea de valoare afacerii.

Tabelul 1 Caracteristicile principale ale etapelor de BI

EtapăCaracteristici

1. Prenatal 2. Copil mic 3. Copil 4. Adolescent 5. Adult 6. Înţelept

Structuri de date

Rapoarte manageriale

Spreadmarts1 Colecţii de date specifice

Depozite de date

Depozit de date al întreprinderii

Servicii BI

Arhitectura Rapoarte operaţionale

Spreadmarts Colecţii de date specifice

Depozite de date

Depozit de date al întreprinderii

Servicii de analiză

Percepţia executivului

Concentrare pe cost

Informarea directorilor

Puterea oferită lucrătorilor

Monitorizarea performanţelor

Conducerea afacerii

Conducerea pieţei

Instrumente de analiză

Rapoarte statice

Foi de calcul electronice

OLAP/ rapoarte ad hoc

Tablouri de bord

Analize predictive

BI clientBI integrat

Tipul de sistem Sistem financiar

Sistem executiv

Sistem de analiză

Sistem de monitorizare

Sistem strategic

Serviciu de afacere

Aplicaţie Manage-mentul rapoartelor

Cărţi informative

Rapoarte interactive

Monitorizarea performanţei

Manage-mentul performanţei

Managementul lanţului de valoare/proces

Concentrare Performanţe Planuri Sarcini Progres Vizibilitate Venituri/profitUtilizatori Toţi Analişti Profesio-

niştiManageri Executanţi Clienţi/furnizori

Capturarea datelor

Lunar Săptămânal Zilnic La momentul potrivit

Evenimente trecute

În timp real

Rezultatul BI Rapoarte statice

Scenarii/planuri

Rapoarte interactive

Alerte Modele predictiveHărţi strategice

Reguli/trigger-i

Concentrarea BI

Ce se întâmplă

Ce ar trebui să se

De ce s-a întâmplat

Ce se întâmplă

Ce se va întâmpla

Ce putem oferi

1 Spreadmarts este un sistem de rapoarte sau analize care se execută pe o bază de date (de exemplu, foi de calcul

electronice, baza de date Acces sau tablou de bord), care este creat şi întreţinut de un grup sau de o persoană care realizează toate sarcinile realizate în mod normal de colecţii de date sau depozite de date.

3

EtapăCaracteristici

1. Prenatal 2. Copil mic 3. Copil 4. Adolescent 5. Adult 6. Înţelept

întâmple

Sursa: adaptare după [Eckerson, 2007].

În ultima etapă a evoluţiei, BI poate fi văzut ca un serviciu care este complet integrat cu procesele, aplicaţiile, strategiile de piaţă ale organizaţiei, capabil să rezolve probleme de afacere şi să capitalizeze oportunităţile de pe piaţă. Fiind un serviciu integrat, BI se transformă dintr-un sistem monolitic TIC, într-un serviciu flexibil, agil, capabil să se adapteze rapid la cerinţele şi schimbările de pe piaţă. Pentru a ajunge în ultima etapă a maturităţii BI, furnizorii trebuie să ofere platforme final la final agile care să susţină cerinţele impuse de serviciul BI. Astfel, furnizorii trebuie să se orienteze către cele mai noi tehnologii şi instrumente care să le permită rezolvarea problemelor cu care se confruntă şi valorificarea oportunităţilor de pe piaţă. Identificarea şi analiza capabilităţilor platformei, evidenţierea diferenţelor între tehnologiile emergente capabile să rezolve acelaşi tip de pro-blemă, evidenţierea tendinţelor constituie o necesitate în realizarea unor platforme agile.

1.1. Analiza capabilităţilor de integrare

Integrarea la nivelul platformei BI reprezintă categoria de capabilităţi cel mai puţin matură, pentru multe organizaţii aceasta rămânând un obiectiv de atins şi nu o realitate. În multe organizaţii există instrumente distincte, cumpărate sau construite de departamente diferite ale afacerii care conduc la redundanţă, erori, creşterea costurilor şi, de multe ori, la ineficienţă. În „Enterprise Business Intelligence: Strategies and Technologies for Deploying BI on an Enterprise Scale”, Wayne Eckerson [Barnes, 2005] afirmă că unele companii mari folosesc câteva instrumente BI diferite de la doi, trei furnizori în acelaşi timp. Adesea sunt instrumente care nu pot fi integrate cu altele, chiar şi atunci când provin de la acelaşi furnizor. Soluţia la această problemă o reprezintă standardizarea platformei BI.

Integrarea la nivelul platformei se poate analiza la nivel de infrastructură, metadate, dezvoltare şi fluxuri de muncă şi colaborare, iar tendinţa este de a utiliza arhitecturi care să permită integrarea la toate nivelurile.

a) Infrastructura. Piaţa de BI înregistrează modificări atât la nivelul tehnologiilor şi al produselor, cât şi la nivel de raport de forţe (IBM achiziţionează Cognos în 2007, Oracle – Siebel în 2006 şi Hyperion în 2007, SAP – Business Objects în 2007). Marile companii care au achiziţionat furnizori întâmpină unele dificultăţi în fuziune (inclusiv securitatea şi instrumentele de administrare şi management al datelor), timp consumat pentru caracteristici de integrare şi mai puţin timp pentru inovare. În acelaşi timp, achiziţia de furnizori de soluţii BI poate reprezenta un avantaj pentru utilizatorii de soluţii BI, deoarece

4

simplifică piaţa de BI şi micşorează efortul şi timpul necesar procesului de selecţie a soluţiei BI.

La nivel de infrastructură sunt analizate, în general, securitatea, protecţia datelor, metadatele, administrarea, integrarea portalului, motoarele de interogare, platformele server, sistemele de operare, sistemele de management de baze de date, instrumentele de performanţă, facilităţile de comunicare. La nivel de organizaţie trebuie să se realizeze un management corespunzător al infrastructurii BI, acesta rămânând încă o provocare, deoarece sarcina revine unui singur grup, iar accesul la date şi la template-urile folosite este diferit.

b) Metadatele constituie cea mai importantă capabilitate a platformei BI [Schlegel & Sood, 2007]. Unele dintre principalele probleme cu care se confruntă soluţiile BI sunt nefolosirea tuturor facilităţilor oferite de metadate (acestea fiind folosite doar ca nivel semantic pentru generarea de rapoarte personalizate) şi un management necorespunzător al metadatelor.

Ţinând cont de complexitatea soluţiilor BI, metadatele trebuie să ofere posibilităţi de standardizare a dimensiunilor, ierarhiilor, indicatorilor şi metricilor de performanţă din cadrul organizaţiei şi de integrare cu alte instrumente de generare de rapoarte de la alţi furnizori. Arhitectura soluţiei trebuie să ofere: a) un management corespunzător al metadatelor (astfel încât întreaga organizaţie să aibă acces la ele, iar acestea să fie bine definite, partajate şi integrate în mediul de dezvoltare); b) modalităţi robuste de capturare, stocare, căutare şi publicare a obiectelor metadate; c) abilităţi de promovare şi reutilizare a metadatelor între utilizatori şi tipuri de aplicaţii diferite şi d) abilităţi de deducţie a metadatelor.

Managementul metadatelor devine o problemă extinsă pe măsură ce organizaţiile implementează iniţiative de management al proceselor de afacere (BPM – Business Process Management) şi arhitecturi orientate pe servicii (SOAs – Service-Oriented Architectures), deoarece apar noi tipuri de metadate şi este nevoie de concentrare mai mare pe managementul metadatelor în cadrul organizaţiei.

c) Dezvoltarea. În funcţie de maturitatea soluţiilor BI, la nivel de dezvoltare se întâlnesc unele probleme legate de utilizarea unor instrumente de dezvoltare mai puţin interactive sau arhitecturi de aplicaţii necorespunzătoare şi facilităţi scăzute de integrare între aplicaţii diferite. Platforma trebuie să includă instrumente de dezvoltare vizuală, servicii web, chituri de dezvoltare software pentru crearea de aplicaţii BI şi integrarea lor cu procesele de afacere sau/şi cu alte aplicaţii compozite. În dezvoltarea aplicaţiilor trebuie să se ţină cont de principalele caracteristici ale tipurilor de aplicaţii care pot fi dezvoltate (tabelul 2).

Tabelul 2

5

Tipuri de aplicaţii

Aplicaţii

CaracteristiciStructurate

Orientate pe obiect

Bazate pe componente

Orientate pe servicii

Conduse de evenimente

Cuplare mare mare medie vagă decuplateGranularitate foarte detaliată detaliată medie în progres oricareContract definit public/privat public publicat publicatReutilizare scăzută scăzută medie mare mareMomentul determinării dependenţelor

momentul compilării

momentul compilării

momentul compilării

momentul execuţiei la sursă

momentul execuţiei la abonat

Scop aplicaţie internă

aplicaţie internă

aplicaţie internă

aplicaţie între întreprinderi

aplicaţie între întreprinderi

Sursa: [Covigton, 2005].

d) Fluxuri de muncă şi colaborare. În etapele superioare ale maturităţii, soluţiile de BI devin orientate pe servicii, integrate complet cu procesele şi strategiile organizaţiei, ceea ce conduce la necesitatea unei integrări mai bune a fluxurilor de muncă şi colaborare. Arhitectura soluţiei trebuie să ofere facilităţi de: comunicare prin directoare publice sau fire de discuţii şi de integrare a rezultatelor BI în contextul unui proces de afacere specific; asignare şi urmărire a evenimentelor sau sarcinilor asignate utilizatorilor; construire şi utilizare a regulilor de afaceri pentru automatizarea fluxului de lucru; utilizare a standardelor etc.

1.2. Abordări în rezolvarea problemelor de integrare

În rezolvarea problemelor de integrare a întreprinderii sunt utile atât paradigmele arhitecturale ale depozitelor de date, cât şi ale arhitecturii orientată pe servicii. În timp ce SOA poate fi eficientă la nivel tranzacţional, datele trebuie să fie integrate pentru a suporta decizii de management de nivel înalt. Principiile arhitecturale ale celor două paradigme nu sunt complet compatibile. Soluţiile BI mature trebuie să ofere un echilibru între cele două paradigme ale arhitecturii întreprinderii, crescând astfel abilitatea întreprinderii de a oferi capabilităţi de conducere şi valoare adăugată din date. Multe dintre serviciile realizate în crearea depozitului de date, cum ar fi: identificarea şi autorizarea surselor de date, a regulilor de afacere, maparea datelor, reguli de securitate, sunt deja realizate ca parte a procesului de proiectare SOA şi informaţiile există în depozite de metadate [Hammack, 2008]. Unele procese de transformare pot să nu mai fie necesare, deoarece creşte calitatea şi consistenţa datelor când informaţia este livrată ca serviciu.

Managementul metadatelor. Până în 2010, organizaţiile vor implementa atât integrarea la nivel de date despre clienţi, cât şi managementul informaţiei produsului.

6

Managementul metadatelor este o parte critică a infrastructurii informaţiei organizaţiei şi permite optimizare, abstractizare şi reconciliere semantică a metadatelor pentru a suporta reutilizare, consistenţă, integritate şi partajare. Managementul metadatelor se extinde în proiectele SOA cu arhive serviciu şi depozite de dezvoltare a aplicaţiei [Pettey, 2007].

Conform metodologiei MIKE2.0, pot fi utilizate două soluţii cuprinzătoare de management al metadatelor, cea mai avansată fiind Metadata Driven Integration, care include şi livrarea unei Metadata Warehouse. Metadata Warehouse oferă un depozit integrat de metadate tehnice şi de afacere pe care utilizatorii le pot analiza printr-un set standard de rapoarte sau prin acces la interogări directe. Metadata Driven Integration implică utilizarea de metadate tehnice şi de afacere pentru a conduce procese de dezvoltare software, utilizând un model de date pentru a conduce un set de reguli de mapare ETL [„Differences”, n.d.].

Soluţiile de management furnizează arhitecturi de metadate distribuite sau centralizate (tabelul 3). În alegerea arhitecturii trebuie să se ţină cont de principalele diferenţe între arhitectura centralizată şi descentralizată.

Tabelul 3 Arhitecturi pentru soluţiile de management al metadatelor

Criterii Hub Metadata Architecture Bus Metadata ArchitectureCostul de intrare Mai mare, deoarece necesită mai mult

software specific.Mai mic, dacă nu este cerut un produs hub central.

Coordonarea responsabilităţilor, transferul de date, maparea locală şi altele

Se fac fără ambiguităţi/compromisuri. Fac mediul complex şi se realizează mai greu.

Rolurile şi responsabilităţile Sunt clare. Pot să nu fie la fel de clare.Managementul efortului de dezvoltare

Se face uşor de către arhitectul metadatelor.

Constituie o dificultate justificată pentru arhitectul metadatelor, deoarece eforturile de dezvoltare sunt multiple şi locale.

Locul metadatelor Consolidarea metadatelor într-o singură fundaţie, oferind „o singură versiune de adevăr” la care toţi utilizatorii au acces.

Părţi diferite ale nivelului detaliat al soluţiei de metadate sunt împrăştiate pe platforme tehnologice diferite.

Dezvoltarea Dezvoltarea de aplicaţii de afacere noi, care utilizează metadatele, devine mai uşoară.

Coordonarea dezvoltării între locaţii diferite nu este prea efectivă. Grupurile de dezvoltare locale nu se găsesc niciodată în acelaşi loc.

Cerinţele de integrare şi interogare

Sunt mai puţin complexe Sunt mai complexe

Informaţia Se obţine mai uşor. Oferă o singură interfaţă între utilizatori şi informaţia de care au nevoie.

Se obţine mai greu.

Soluţia Este mai greu de realizat. Este rapid de realizat. Fiecare grup local are control asupra proiectării şi resurselor.

7

Sursa: adaptat după [„Differences”, n.d.].

În general, furnizorii de metadate oferă arhitecturi hub persistente [„Differences”, n.d.], dar există şi organizaţii care necesită încă un „depozit de metadate” abstractizate şi consolidate. În „The Evolving Metadata Repository Market” sunt studiate mai multe abordări referitoare la managementul metadatelor şi este recomandată abordarea cea mai pragmatică, aceea de a utiliza depozite federative multiple şi arhive (cu un depozit de metadate opţional pentru selectarea nivelurilor abstracte de metadate, în cazul în care abordarea federativă nu îndeplineşte toate cerinţele utilizatorilor) [Blechar, 2007]. Michael J. Blechar sugerează că fiecare tip de depozit sau registru trebuie să se concentreze pe o comunitate specifică de utilizatori şi să aibă capabilitatea de a conduce interogări federative între ele. Aceste abordări sunt din ce în ce mai populare, dar nu trebuie uitat că şi acestea urmăresc integrarea metadatelor şi reprezintă o provocare pentru multe organizaţii.

Arhitectura orientată pe servicii poate fi văzută ca o paradigmă pentru rezolvarea problemelor de integrare a întreprinderii la nivel de aplicaţie. SOA încearcă să realizeze integrarea întreprinderii prin livrarea funcţionalităţilor aplicaţiei ca servicii la aplicaţiile utilizator final şi la alte aplicaţii [Hammack, 2008]. SOA este un stil de proiectare bazat pe programarea orientată pe obiect.

SOA se bazează pe un mecanism de cerere/răspuns convenţional (figura 2). Un consumator de serviciu invocă un furnizor de serviciu prin reţea şi aşteaptă până când se va realiza operaţia la furnizor. Astfel, SOA divide o aplicaţie într-un coordonator de serviciu, care reprezintă funcţionalitatea la utilizator şi furnizorii de servicii, care implementează funcţionalitatea. În timp ce coordonatorul tinde să fie unic pentru o aplicaţie particulară, un serviciu poate fi reutilizat şi partajat de multiple aplicaţii compozite. Coordonatorul serviciului, în mod explicit, specifică şi invocă serviciile dorite [Woolf, n.d.].

Cerere

RăspunsFuncţionalitatea

utilizator

Consumatorulde serviciu

Implementareafuncţionalităţii

Furnizorul de serviciu

Fig. 2. Mecanismul cerere/răspuns în SOA

În 2007, SOA s-a concentrat mai mult pe Business Process Execution Language (BPEL) şi componente Enterprise Service Bus (ESB) ca top a Web Services. În 2008, SOA

8

s-a concentrat mai mult, pe de o parte, pe Service Component Architecture (SCA), care a marcat livrarea aplicaţiilor compozite şi a redus complexitatea şi costurile de implementare pe părţi şi, pe de altă parte, pe Service Data Objects (SDO), care a pus accent pe limbajul de acces la date independente [„Trends”, n.d.]. Definiţiile, mapările, regulile de afaceri, securitatea informaţiei şi alte caracteristici sunt stocate într-un depozit de metadate.

Pentru a rezolva divergenţele între abordările SOA, depozite de date şi BI au fost propuse de practicieni mai multe alternative, cum ar fi: SoBI (Service-Oriented Business Intelligence), EDA (Event-Driven Architecture) şi ESB (Enterprise Services Bus).

SoBI reprezintă o încercare de a integra paradigmele arhitecturale ale SOA şi BI, integrând cele două abordări la nivelul arhitectural cel mai potrivit. Arhitectura SoBI oferă disponibilitate la datele BI din depozitul de date prin intermediul unui serviciu la altă aplicaţie din arhitectură. Această disponibilitate oferă aplicaţiilor o cale de accesare bună a datelor centralizate, care să suporte cerinţele BI. Astfel, arhitectura BI devine o componentă integrată a SOA. Din punct de vedere SOA, BI este văzută ca o colecţie de servicii.

EDA este o paradigmă pentru comunicaţii în SOA, fiind o SOA în care toată comunicaţia este realizată prin evenimente şi toate serviciile sunt procese de evenimente reactive (reacţionează la evenimente de intrare şi produce evenimente de ieşire) [Luckham, 2007]. La arhitectura EDA, o aplicaţie detectează un eveniment şi emite o notificare, iar alte aplicaţii au handler-i care pot primi notificări şi pot reacţiona prin invocarea serviciilor (figura 3). Aplicaţia de detecţie nu trebuie să ştie toate serviciile pe care trebuie să le invoce ca răspuns la un eveniment. Ea poate anunţa simplu evenimentul şi poate lăsa alte aplicaţii să decidă asupra serviciilor pe care trebuie să le invoce ca răspuns [Woolf, n.d.].

Publică

Notifică

Notifică

Notifică

Notifică

1

NodEDA

3

4

2

5

NodEDA

NodEDA

NodEDA

NodEDA

Fig. 3. Mecanismul publică/subscrie în EDA

În alegerea arhitecturilor trebuie să se ţină cont atât de caracteristicile principale ale celor două arhitecturi, cât şi de cerinţele soluţiei BI (tabelul 4).

9

Tabelul 4 Caracteristicile principale ale arhitecturilor SOA şi EDA

Caracteristici SOA EDAInteracţiuni Slabe. Serviciile sunt invocate independent

faţă de tehnologie şi loc.Decuplate. Editorii de evenimente nu sunt îngrijoraţi de existenţa abonaţilor la eveniment.

Comunicaţii Unu la unu bidirecţionale. Un serviciu specific este invocat de un consumator la un moment dat.

Mulţi la mulţi. Mesaje de Publică/Subscrie, unde un eveniment specific poate avea impact asupra a mai mulţi abonaţi.

Iniţiere Realizată de client. Fluxul de control este iniţiat de consumatorul de serviciu.

Iniţiere bazată pe eveniment. Fluxul de control este determinat de primitor pe baza unui eveniment expediat.

Flux Sincron, liniar, prin ierarhia de module. Răspunsurile sunt retrimise consumatorului în mod sincron. Permite secvenţe previzibile şi eficienţa procesului de afacere.

Asincron, paralel, dinamic prin reţeaua de module, utilizând comunicare prin evenimente. Permite evenimente asincrone, puţin previzibile, multe realizate în paralel.

Concentrare Pe prezent. Pe relaţii complexe, corelate de evenimente bazate pe tendinţe trecute şi previziuni viitoare.

Reacţie Închis la nou, odată ce fluxul procesului a început.

Reacţionează la nou, intrările externe ajung la momente neprevizibile

Facilităţi Îmbunătăţeşte flexibilitatea cu aplicaţii compozite dinamice şi permite datelor, aplicaţiilor şi fluxurilor de lucru să se extindă automat şi în timp real în cadrul organizaţiilor.

Abilitatea de a integra evenimente ne-tradiţionale în procesele de afacere.

Stilul De comandă şi control. Toate etapele proceselor sunt sub control.

Este potrivit mediilor de procesare autonome şi federative.

Procese Coeziune puternică între procesele de afacere. Suportă:– procese de cerere şi răspuns funcţional, cum ar fi dialogurile om-maşină;– procese cu natură tranzacţională care necesită facilităţi de salvare şi revenire.

Între etapele proceselor de afacere există independenţă. Suportă:– tipuri de fluxuri de muncă ale proceselor;– procese interne şi procese care traversează graniţele organizaţionale funcţionale recunoscute (B2B).

Comunicare Verticală, între nivelurile ierarhice ale decompoziţiei funcţionale.

Orizontală, între niveluri într-un lanţ de proces.

Sursa: pe baza [Maréchaux, 2006], [Hoof, 2006], [Covigton, 2005].

În practică, soluţiile implică o mixtură între abordările centralizate şi federative. Organizaţiile trebuie să aleagă instrumente sau combinaţii de instrumente potrivite care să satisfacă cerinţele soluţiei. Ele se aleg în funcţie de compatibilităţile cu arhitecturile existente şi abilităţile şi cunoştinţele existente în organizaţie, referitoare la o anumită abordare.

Pentru IMM-uri, în special cele din statele nou-membre ale Uniunii Europene, problema propusă pentru integrarea B2B a fost o soluţie bazată pe arhitectura federativă, care s-a dovedit a fi mai potrivită decât soluţiile integrate şi unificate tradiţional. Modelele integrate tradiţional necesită ca fiecare partener de afacere să utilizeze aceleaşi formate de

10

date şi protocoale. Modelele unificate definesc un metamodel comun şi toţi partenerii convertesc propriile formate de date şi protocoale la metamodelul ales pentru a obţine integrare mutuală. Abordarea interoperabilităţii federative nu cere partenerilor de afaceri să se conformeze complet la un metamodel. Soluţia propusă este implementarea unui ESB bazat pe UBL (Universal Business Language) [Pataki & Kovács, 2008].

ESB este un patern arhitectural care facilitează şi simplifică integrarea afacerii prin servicii de transport, evenimente şi mediere. ESB reprezintă astăzi calea efectivă pentru a face faţă provocărilor de integrare complexă şi este soluţia tehnică, care oferă flexibilitatea de afacere cea mai mare şi conectivitate eficientă între aplicaţii care nu sunt similare. ESB combină abordările orientate pe servicii şi conduse de evenimente pentru a simplifica integrarea unităţilor de afacere, integrarea platformelor şi mediilor de dezvoltare eterogene. ESB oferă toate capabilităţile paradigmelor SOA şi EDA. Infrastructurile ESB existente oferă un mijloc de comunicare bazat pe mesaje, combinat cu tehnologia web services. Evolu-ţia standardelor de web services, cum ar fi: WS-Eventing, WS-Notification, WS-Metada-taExchange, WS-ReliableMessaging, WS-Security, WS-Choreography şi altele, combinate cu componentele infrastructurii SOAP (Simple Object Access Protocol), cum ar fi dispozitivele de reţea şi sistemele de operare, vor oferi în viitor mult din funcţionalitatea ESB pe care în prezent trebuie să o obţinem de la furnizorii ESB [Hoof, 2006].

2. Strategia de alegere a soluţiei de Business Intelligence

Piaţa actuală de BI poate fi împărţită în : � soluţii de BI open source; � soluţii SaaS (Software as a Service) şi soluţii proprietare. Diferenţele dintre tipurile de soluţii existente pe piaţă pot constitui criterii în evaluarea opţiunilor de BI de către cumpărători. Astfel, deciziile de alegere a soluţiei pot fi bazate pe caracteristici, cum ar fi: cel mai bun vs. o singură sursă, inovaţie vs. integrare, flexibilitate şi scalabilitate vs. costuri scăzute, alese în funcţie de cerinţele tehnice şi de afaceri ale organizaţiei.

Soluţiile BI open source au dominat piaţa de BI în trecut, însă acum au nevoie de inovare rapidă pentru a-şi putea atinge potenţialul. Furnizorii de astfel de soluţii nu generează încă suficient câştig pentru a fi incluşi în analiza principalilor furnizori BI de pe piaţă, însă organizaţiile cu tendinţe spre open source sau care consideră aceste soluţii ca o alternativă la platformele BI comerciale trebuie să evalueze şi ofertele furnizorilor importanţi de soluţii open source, cum ar fi: JasperSoft, Pentaho, Actuate.

Datorită principalelor beneficii ale abordării SaaS, cum ar fi: dezvoltare rapidă, costuri scăzute de mentenanţă, timp de implementare mic (câteva săptămâni), soluţiile SaaS prezintă un interes crescut pentru clienţii de BI. Gartner afirmă că până în 2011, 25% din software-ul de afacere va fi livrat prin intermediul SaaS. Mutarea către SaaS nu corespunde tuturor organizaţiilor, în special celor care lucrează cu date sensibile (care au

11

nevoie de securitate mare), dar pentru firmele care vor să implementeze rapid o soluţie şi la costuri atractive, SaaS reprezintă o opţiune viabilă. În alegerea soluţiei SaaS, firmele trebuie să evalueze principalii furnizori de pe piaţă, cum ar fi: Business Objects, Seatab, Oco şi LucidEra.

Pe piaţa de soluţii BI proprietare se observă tendinţa de formare de conglomerate care au avantajul obţinerii unor soluţii mai performante, dar care se confruntă cu probleme de integrare şi cu o necesitate crescută de inovare. În continuare sunt analizaţi doar principalii furnizori, însă există şi furnizori BI independenţi, care trebuie evaluaţi de firmele mici şi mijlocii care ţin cont de preţul competitiv sau de opţiunea de subscriere oferită de aceştia (LogiXML).

Ţinând cont de capabilităţile platformelor BI, Gartner oferă o analiză a furnizorilor de BI în 2008 (figura 4), realizată pe baza a trei surse: a) percepţia clienţilor asupra punctelor tari şi slabe ale fiecărui furnizor, obţinută din întrebări referitoare la BI; b) un sondaj online asupra clienţilor, realizat la sfârşitul anului 2007 şi c) un chestionar completat de furnizor despre strategia şi operaţiile de BI.

Microsoft

CognosBusiness Objects

OracleSAS

MicroStrategy

SAP

Information Builders

QlikTech

Tibco Spotfire

Actuate

Arcplan

Panorama Software

Board International

candidaţi lideri

furnizori de nişă vizionari

completitudinea viziunii

abili

tate

a de

a e

xecu

ta

Sursa: [Richardson et al., 2008].

Fig. 4. Situaţia platformelor BI, 2008 Gartner împarte furnizorii de soluţii de BI în patru cadrane, astfel [Richardson et

al., 2008]:a) Furnizorii de nişă sunt cei care obţin performanţe într-un segment specific al pieţei

BI (cum ar fi generarea rapoartelor), sau cei care au capabilităţi limitate de inovare faţă de

12

alţi furnizori de pe piaţă. Ei se concentrează pe un anumit domeniu sau aspect al BI, dar au lipsuri pe verticală/orizontală în alte funcţionalităţi ale platformei BI.

b) Candidaţii oferă o funcţionalitate bună a platformei BI pe orizontală, sunt bine poziţionaţi pentru a reuşi pe piaţă, însă pot fi limitaţi la medii tehnice specifice sau domenii de aplicaţie. Viziunea lor poate fi afectată de o lipsă de strategie de coordonare între produ-sele diferite existente în portofoliul platformei BI. Ei pot avea nevoie de canale de vânzare, prezenţă geografică şi conţinut specific industrial, oferit de furnizorii din cadranul Lideri.

c) Liderii oferă capabilităţi mari de platformă BI şi implementări în organizaţii mari care necesită o strategie BI vastă. Aceştia oferă o propunere de afacere cu rezonanţă pentru cumpărători, bazată pe fiabilitatea şi capabilitatea operaţională de livrare.

d) Vizionarii sunt furnizori care au o viziune puternică pentru livrarea platformei de BI. Ei se disting prin deschiderea şi flexibilitatea arhitecturilor aplicaţiilor, oferă funcţionalitate pe verticală în ariile pe care le adresează şi pot avea lipsuri cu privire la cerinţele funcţionale vaste. Un furnizor vizionar este un lider pentru piaţă şi un inovator.

Stadiul actual al furnizorilor de platforme BI oferă o imagine globală a opiniei Gartner asupra principalilor furnizori software, care trebuie luaţi în considerare de către organizaţii în alegerea unei soluţii de Business Intelligence. Analiza principalilor furnizori de pe piaţă prezintă elemente de subiectivitate şi este orientativă, alegerea unei soluţii de BI de către organizaţii trebuind să se facă pe baza unei strategii bine definite.

Decizia de a investi într-o soluţie de Business Intelligence poate fi tactică (în general, necesită fonduri mici şi nu implică schimbări fundamentale la nivel de organizaţie) sau strategică (implică sume mari de bani şi schimbări majore în cadrul organizaţiei) [Suh, 2007].

Organizaţiile privesc soluţiile de Business Intelligence ca având un rol strategic, dar doresc, în acelaşi timp, să poată folosi beneficiile obţinute din date pentru luarea deciziilor tactice. Ţinând cont de varietatea de soluţii de pe piaţă, organizaţiile trebuie să decidă care soluţie va contribui mai eficient la beneficiile/rezultatele organizaţiei şi să evalueze oportunitatea de a cheltui bani pe o soluţie particulară [Habjan & Popovic, 2008a]. Pentru a lua cea mai bună decizie strategică, organizaţiile trebuie să stabilească strategii de selectare a soluţiei şi de evaluare a impactului acesteia asupra organizaţiei. În continuare, propunem o strategie de selectare a soluţiei de BI, care presupune parcurgerea a cinci etape (figura 5):

13

1. Iniţiere2. Analiza şi evaluarea nevoilor

curente şi viitoare3. Stabilirea criteriilor

de evaluare

4. Evaluarea şi selectarea soluţiei BI5. Negocierea şi

încheierea contractului

Tipul de soluţieLista de membrii

Cerinţele minimale Modelul de evaluareşi selectare

Soluţia de BI

Fig. 5. Etapele strategiei de alegere a soluţiei de Business Intelligence

2.1. Etapele premergătoare selectării soluţiei

1) Iniţierea procesului de achiziţie din cadrul unei organizaţii poate apărea ca urmare a identificării unei probleme în cadrul organizaţiei sau apariţiei unei oportunităţi. În această etapă se identifică, printre altele, tipul soluţiei de BI şi se creează echipa de proiect. Ţinând cont de mediul de afaceri actual, organizaţiile se orientează către implementarea unei soluţii de BI pe termen lung şi integrarea ei la nivelul organizaţiei. Există însă şi cazuri în care apare necesitatea rezolvării imediate a unor probleme (modelul de analiză existent nu mai funcţionează corespunzător sau este prea greu de menţinut ş.a.) sau are loc schimbarea politicilor organizaţionale, care conduc la necesitatea achiziţionării imediate a unei soluţii pe termen scurt, lipsind timpul necesar unei analize detaliate a necesităţilor şi procesului de selecţie a unei soluţii.

Tabelul 5 Comparaţie între soluţiile pe termen scurt şi lung

SoluţieCaracteristici

Soluţie pe termen scurt Soluţie pe termen lung

Complexitate relativ simplă complexăLoc de implementare într-un singur loc în întreaga organizaţieCosturi mici mariProces de achiziţie simplu complex şi de duratăOrientare pe costuri de achiziţie şi implementare pe analiza necesităţilor, deciziilor,

capabilităţilor furnizorului şi produsului, pe costuri de mentenanţă

Schimbări puţine la toate nivelurile organizaţionale

2) Analiza şi evaluarea nevoilor curente şi viitoare pot pleca de la răspunsul la următoarele întrebări: Cine are nevoie de BI? Care sunt informaţiile necesare? Când au nevoie utilizatorii de informaţii? Unde trebuie implementată soluţia? De ce este importantă

14

informaţia? Cum poate BI să ofere valoare adăugată [Stodder, 2008]. Studiul Vertana Research a arătat că majoritatea implementărilor de BI operaţionale servesc în mod curent 100 sau mai puţini utilizatori. În alegerea soluţiei de BI, organizaţiile trebuie să determine cine are nevoie de acces la date, rapoarte şi capabilităţi de analiză.

Accesul la multiplele surse de informaţii (structurate şi nestructurate, multimedia) determină necesitatea stabilirii de către arhitecţi a informaţiilor care sunt necesare utilizatorilor şi a instrumentelor folosite pentru managementul lor. Tendinţa înregistrată în 2007 şi valabilă şi pentru 2008 este integrarea MDM-ului în portofoliul furnizorilor de baze de date şi BI.

Aproape 80% din participanţii la studiul BI operaţional Ventana Research afirmă că actualizările datelor trebuie să se facă cel puţin o dată pe zi, în timp ce 32% susţin că datele trebuie actualizate cel puţin o dată pe oră. Răspunsul la întrebarea, când au nevoie utilizatorii de informaţii, este că în timp real. Tendinţa care se înregistrează este de a acorda atenţie: � tehnologiei de la DATAllegro, Greenplum, Ingres şi Netezza pentru încărcarea muncii; � bazelor de date specializate şi acceleratorilor de la ParAccel, Hyperroll, Sybase IQ şi Vertica, care promit performanţă rapidă; noilor configuraţii construite pentru îmbună-tăţirea vitezei de la HP (NeoView) şi Teradata (Release 12); � configuraţiilor de la IBM şi Oracle, care utilizează middleware-ul de tranzacţii şi mesaje pentru îmbunătăţirea vitezei infrastructurii informaţiei.

Unde trebuie implementată soluţia depinde de furnizor: IBM (spre managementul informaţiei), Oracle (spre managementul informaţiei şi middleware), Microsoft (aplicaţii de productivitate particulare şi portaluri colaborative) şi SAP (aplicaţii, procese şi middleware). În organizaţiile în care există SOA, se poate observa interesul crescut pentru serviciile de date şi BI care pot fi incluse în aplicaţii compozite. Tendinţa în 2008 a fost de virtualizare a datelor prin intermediul SOA , MDM şi altele, ceea ce va conduce la lărgirea ariei de acoperire a soluţiei BI în organizaţie.

În cadrul unui sistem, trebuie urmărit fluxul informaţional şi analizat cine vrea să-l schimbe şi de ce. Se manifestă o tendinţă de creştere a efortului managerial de a înţelege nivelul încărcării cu muncă şi ce comunităţi particulare de utilizatori au nevoie de elemente particulare de informaţii. Pe piaţă se poate observa o dezvoltare a instrumentelor, cum ar fi cele de la companii ca Appfluent şi Teleran, care urmăresc nu doar ajustarea performanţei, ci şi monitorizarea generală a fluxului informaţional şi utilizarea lui în concordanţă cu rolul asignat fiecărei persoane în procese şi organizaţie.

BI oferă numeroase beneficii, printre care îmbunătăţirea service-ului cu clienţii, eficientizarea proceselor, îmbunătăţirea previziunilor, înţelegerea costurilor etc. Tendinţa înregistrată de BI, despre cum poate oferi valoare, este dezvoltarea inteligenţei operaţionale cu ajutorul tehnologiei CEP concentrată pe monitorizarea şi analiza evenimentelor şi integrarea cu procesele de afacere şi managementul regulilor.

15

În funcţie de rezultatul analizei nevoilor curente şi viitoare ale organizaţiei, echipa de proiect poate lua una din următoarele decizii:

− actualizarea sistemului BI existent (dacă există);− construirea unui nou sistem, bazat pe nevoile organizaţiei;− cumpărarea unei soluţii BI comerciale.În cazul în care se decide cumpărarea unei soluţii comerciale, echipa de proiect are

obligaţia stabilirii criteriilor de selecţie pornind de la nevoile identificate şi continuând cu facilităţile oferite de soluţie, caracteristicile furnizorului, costurile necesare implementării ş.a.

3) Stabilirea criteriilor de evaluare. Principalele criterii de evaluare a soluţiilor BI sunt tehnologia şi calităţile furnizorului şi trebuie asigurat un echilibru între ponderea alocată factorului tehnologie şi cea acordată calităţilor furnizorului. În trecut, de multe ori soluţii software excelente au dispărut de pe piaţă în câţiva ani datorită problemelor cu care s-a confruntat organizaţia, cum ar fi: lipsa managementului financiar, caracteristici referitoare la resursele umane slabe, viziune strategică şi abilităţi de management al afacerii scăzute, probleme legale şi altele. În continuare prezentăm criterii posibile de evaluare a soluţiilor de BI.

a) Tehnologia Platforma. Un furnizor de BI poate oferi o soluţie de bază, o aplicaţie

împachetată sau o platformă BI cuprinzătoare care integrează componente din tehnologii individuale într-un singur sistem sinergic. Platforma BI final-la-final include elemente pentru integrarea datelor, stocare inteligentă, interogare şi rapoarte, analize avansate. La evaluare trebuie să se investigheze: a) ce înţelege furnizorul prin BI; b) care este modalitatea de îmbunătăţire a calităţii datelor şi c) cum sunt integrate componentele soluţiei [SAS, 2006].

Instrumentele de analiză avansate includ tehnologii sofisticate care încorporează capabilităţi predictive, cum ar fi: data mining, text mining, prognoză şi optimizare. La evaluare trebuie să se ţină seama: a) ce înţelege furnizorul prin „analize”; b) dacă soluţia oferă instrumente de analiză predictivă şi dacă acestea sunt accesibile şi nestaticienilor; c) dacă există modele preconstruite; d) de opţiunile existente pentru manipularea informaţiei; e) de posibilităţile de rafinare a modelelor; f) de opţiunile de prezentare a rezultatelor; g) de posibilitatea obţinerii informaţiilor din date nestructurate [SAS, 2006].

Interoperabilitatea şi integrarea exprimă uşurinţa şi extinderea cu care o tehnologie poate exista, interfaţa, combina şi lucra cu produsele, serviciile şi soluţiile de la alţi furnizori. În sectorul BI, interoperabilitatea şi integrarea reprezintă factori foarte importanţi, deoarece analiştii caută să acceseze, să asimileze, să analizeze, să reutilizeze, să publice şi să acţioneze pe baza informaţiei de la o varietate de surse de date [Trifković & Gower, 2007].

16

Standardizarea reprezintă utilizarea de protocoale, metode, structuri de date, principii de afacere şi interfeţe acceptate în general. În BI, standardizarea se referă la datele native, conectivitatea aplicaţiei, angajamentul la standardele industriei şi suportul pentru platforme de tehnologii populare [Trifković & Gower, 2007].

Maturitatea reprezintă măsura în care produsul a fost dezvoltat în comparaţie cu alte produse similare de pe piaţă [Trifković & Gower, 2007]. Furnizorii BI oferă, în general, o gamă de produse discrete, fiind important de analizat atât maturitatea întregului, cât şi a părţilor componente.

Stabilitatea software depinde de tipul de platformă sau de bază de date. Se evaluează în funcţie de referinţele obţinute despre aceeaşi configuraţie şi despre modul în care furnizorul poate rezolva eventualele probleme după cumpărarea soluţiei.

Extinderea reprezintă măsura în care produsele satisfac cerinţele afacerii din mai multe sectoare industriale. Extinderea poate fi privită din punct de vedere al [Trifković & Gower, 2007]: � serviciilor de generare rapoarte; � serviciilor de interogare); depozitului de date (capabilităţile OLAP şi evaluarea modului în care soluţia poate oferi răspunsuri la interogări analitice complexe); � analizelor.

Capacitatea de procesare şi scalabilitatea reprezintă abilitatea unei soluţii de a satisface cerinţele afacerii [Trifković & Gower, 2007]. În identificarea platformei trebuie să se ţină seama de necesarul actual şi de perspectivă în ceea ce priveşte cantitatea de date procesate, necesar măsurat ca număr actual de tranzacţii, număr de înregistrări din tabelele cele mai numeroase ale sistemelor operaţionale existente ş.a.

Date şi metadate. Calitatea datelor şi instrumentelor ETL. Managementul performanţei. Un set de aplicaţii BI care ajută organizaţiile să

optimizeze performanţa afacerii şi care se concentrează pe procesele de afacere, cum ar fi: planificare şi previziune [Trifković & Gower, 2007].

Administrarea şi dezvoltarea acoperă mai multe domenii, incluzând securitatea, managementul metadatelor, administrare centralizată şi facilităţi-suport, facilităţi de administrare bazată pe web, fişiere log şi alte domenii-cheie [Trifković & Gower, 2007].

Aplicaţiile preconstruite. Monitorizarea activităţii afacerii, detecţia fraudei, evaluarea riscului, analize de vânzări sunt doar câteva dintre aplicaţiile oferite de furnizorii BI [Trifković & Gower, 2007].

Compatibilitatea cu software-ul existent reprezintă posibilitatea furnizorului de a asigura integrarea soluţiei BI cu aplicaţiile existente sau planificate care trebuie integrate şi modalitatea de a realiza această integrare.

Uşurinţa în utilizare se poate vedea cel mai bine din demonstraţii ale soluţiilor oferite de furnizori. Ea constituie un criteriu important în alegerea platformei deoarece poate determina insuccesul proiectului, dacă se înregistrează: a) un timp mare necesar adoptării sistemului BI de către echipa tehnică a beneficiarului care va asigura mentenanţa şi

17

dezvoltarea sa ulterioară; b) un timp de instruire mare, necesar pentru cei care vor utiliza sistemul BI, precum şi c) neutilizarea în totalitate a facilităţilor acestuia de către manage-ment. La evaluarea acestui criteriu se pot lua în considerare următorii indicatori: a) numărul de zile de instruire recomandate de producător pentru utilizatorii finali şi pentru echipa tehnică; b) timpul necesar unui specialist de a dezvolta o nouă aplicaţie de analiză; c) timpul necesar unui manager pentru a deprinde utilizarea platformei de BI.

Întinderea organizaţională se referă la aplicabilitatea soluţiei pe orizontală şi pe verticală, adică servirea utilizatorilor de pe fiecare nivel din organizaţie şi partajarea BI în domeniile funcţionale şi la un public larg şi mobil. La evaluare trebuie să se ţină cont de posibilitatea de integrare a aplicaţiilor şi datelor din domeniile funcţionale, de disponibilitatea BI la toate nivelurile organizaţionale, de canalele prin care se livrează BI utilizatorilor, dacă soluţia serveşte utilizatorii mobili, dacă sistemul oferă monitorizarea şi notificarea evenimentelor în timp real [SAS, 2006].

Modalitatea de implementare. Caracteristicile luate în considerare la selecţia unei soluţii BI sunt: a) tipul de metodologie de implementare folosit; b) timpul mediu de imple-mentare pentru proiecte similare (de exemplu, timpul necesar obţinerii primului raport de către un utilizator final, timpul necesar încheierii primei faze a proiectului de BI); c) cunoş-tinţele despre platforma de bază de date şi instrumentele de integrare folosite pentru a extrage, a transforma şi a încărca date de la alte aplicaţii. La evaluare se poate ţine cont de informaţiile şi valorile medii declarate de furnizori pentru caracteristicile enunţate.

Flexibilitatea. Ţinând cont de contextul dinamic al mediului de afaceri actual, care presupune îmbunătăţirea continuă a soluţiilor fiecărui furnizor, un sistem BI performant trebuie să ofere modalităţi flexibile oferite de tehnologii dinamice. La evaluare se poate ţine cont de: a) timpul de finalizare a conectării la o nouă sursă de date; b) timpul de obţinere a unui nou prototip de analiză; c) timpul de implementare a unei noi aplicaţii de analiză, informaţii care pot fi preluate atât din declaraţiile producătorilor, cât şi din utilizarea unor versiuni demonstrative.

În alegerea criteriilor de evaluare trebuie să se aibă în vedere realizarea unui echilibru între importanţa acordată alegerii celei mai bune soluţii de pe piaţă şi timpul necesar pentru analiza şi evaluarea tuturor criteriilor alese.

b) Calităţile furnizorului se pot observa atât din satisfacţia resimţită de utilizatorii finali, cât şi din impactul pe care îl are furnizorul asupra pieţei.

b.1) Satisfacţia utilizatorilor se poate obţine prin realizarea unui sondaj în rândul utilizatorilor soluţiei de BI şi evaluarea furnizorilor de soluţie care lucrează după mai multe criterii, cum ar fi: grupuri de utilizatori-client, suportul tehnic post-vânzare, recunoaşterea şi dezvoltarea relaţiei cu clientul.

b.2) Impactul pe piaţă se poate determina prin evaluarea următoarelor criterii:

18

Venituri. Creşterea venitului. Întinderea globală şi prezenţa locală. Întinderea pe verticală. Întinderea geografică. Acoperirea ca dimensiune. Strategia şi execuţia. Viziunea şi stabilitatea. Recunoaşterea pe piaţă. Clienţii noi. Baza de instalare. Alte criterii, cum ar fi: disponibilitatea de instruire de un nivel calitativ superior

şi suport în regiuni şi zone diferite; canale de distribuţie sau vânzări directe puternice; utilizarea tehnologiilor de ultimă oră în dezvoltare, producţie, implementare şi suport; metodologii de testare şi dezvoltare profesionale; strategii şi direcţii de viitor bune, o listă de produse de la alţi furnizori care funcţionează cu produsele lor; oferirea de servicii de gazdă direct sau prin intermediul unor furnizori de servicii de aplicaţii.

Înainte de etapa de evaluare şi selectare a soluţiei, sunt necesare două activităţi: a) o formă generală a modelului şi b) o descriere detaliată a componentei modelate [Suh, 2007].

2.2. Evaluarea, selectarea şi încheierea contractului

4) Evaluarea şi selectarea soluţiei de Business Intelligence. Identificarea soluţiilor şi furnizorilor de BI se poate realiza pe baza informaţiilor obţinute prin motoare de căutare, de la firme de consultanţă şi alte surse (figura 6).

Datorită profundelor mişcări de pe piaţa tehnologică generate de contextul globalizării şi noua economie, raportul de forţe de pe piaţa BI poate căpăta noi valenţe şi polarizări. De aceea, trebuie ca identificarea şi evaluarea soluţiilor/furnizorilor să se facă pe baza celor mai actuale surse (furnizor, firme de consultanţă, articole de ultimă oră), restul surselor de informare să constituie bază pentru realizarea unei imagini de ansamblu asupra pieţei BI.

19

site-ulfurnizorului

ghidul cumpărătorului

istoria produsului/furnizorului

evaluări de la terţi

jurnale de afaceri

utilizatoricurenţi

cereri de informare

site-uri terţe

opinia angajaţilor

motoare de căutare broşuri de la

furnizori

companie de consultanţă

MicrosoftCognos

OracleSAS

MicroStrategy

SAP

Information Builders

QlikTech

Tibco Spotfire

Actuate

Arcplan Panorama SoftwareBoard International

Fig. 6. Surse de informaţie folosite în cercetarea furnizorilor şi a produselor lor

Procesul de evaluare poate fi realizat în doi paşi: � evaluarea, ierarhizarea şi selecta-rea furnizorilor favoriţi (de preferat maxim 5) şi � evaluarea finală, care presupune întâl-nirea cu furnizorii, prezentarea soluţiilor oferite şi analiza ulterioară a acestora (figura 7).

1. Identificareafurnizorilor

2. Completarea informaţiilorconform criteriilor de evaluare

3. Evaluarea iniţială şi selectarea

4. Transmiterea invitaţiei furnizorilor favoriţi

5. Programarea şi vizualizarea demo-urilor

8. Evaluarea şi selectarea câştigătorului

7. Transmiterea ofertei finale

6. Evaluarea şi selectarea soluţiilor

Lista de furnizori Fişele de evaluare Lista de furnizoriselectaţi

Invitaţii însoţite de imaginea organizaţiei

Rapoarte ale vizualizărilor

Furnizori cu punctajul maxim

Cereri de ofertăfinală

Fig. 7. Etapele procesului de evaluare şi selectare

În etapa finală sunt invitaţi toţi furnizorii selectaţi pentru prezentarea soluţiilor de BI. Pentru o analiză mai bună este recomandat ca odată cu invitaţia să se transmită şi o imagine fidelă a ceea ce există în cadrul organizaţiei. La prezentarea soluţiilor trebuie să participe toată echipa. Punctajul final acordat fiecărui furnizor va fi realizat pe baza punctajelor individuale realizate de membrii echipei. Se va selecta furnizorul cu cel mai mare punctaj şi i se va transmite o cerere de ofertă finală (detaliată cu preţuri de întreţinere, implementare, suport, timp de implementare, exemplu de plan de proiect şi altele). Dacă există mai mulţi furnizori, se va realiza o evaluare finală a acestora şi selectarea câştigătorului. În această etapă, potrivirea necesităţilor şi constrângerilor organizaţiei cu caracteristicile software ale soluţiei reprezintă cheia spre succes.

20

5) Negocierea şi încheierea contractului. Pe baza ofertei finale realizate de furnizor, echipa de proiect va măsura impactul soluţiei alese asupra organizaţiei, evaluând costurile şi beneficiile oferite de soluţie pentru a determina oportunitatea integrării şi elementele-cheie supuse negocierii. În ultimă etapă se negociază, pe baza ofertei şi a modelului de contract transmis, punctele contractuale: preţul, condiţiile de service, plata, timpul de implementare, obligaţiile ambelor părţi etc. şi se încheie contractul. În alegerea soluţiei de BI, organizaţiile trebuie să ţină seama de cele mai noi tendinţe de pe piaţa BI, de nevoile curente şi viitoare şi de oportunitatea integrării (atât din punct de vedere al timpului necesar pentru selecţie şi implementare, cât şi al raportului cost/beneficii). Pentru a avea succes, selecţia unei soluţii BI trebuie să se facă obiectiv de către o echipă de specialişti pe baza unor criterii bine analizate şi ponderate în funcţie de necesităţile curente şi viitoare ale organizaţiei.

3. Măsurarea impactului soluţiei de Business Intelligence

Ţinând cont de necesitatea implementării unei soluţii de BI la nivel de organizaţie, de natura strategică a soluţiei, de investiţiile mari pe care le impune o astfel de soluţie, de dispersia beneficiilor în cadrul afacerii, de efectele asupra culturii afacerii şi de faptul că cele mai multe beneficii pe care le oferă sunt greu de măsurat, cu ajutorul metricilor tradiţionale apare necesitatea unor tehnici adecvate de evaluare a iniţiativelor BI. În cadrul organizaţiei este necesară crearea unui mediu de evaluare care să ofere suport în alegerea celei mai bune soluţii de investiţie, determinarea oportunităţii implementării ei şi în acelaşi timp, să constituie instrument în managementul proceselor de BI.

În stadiul de maturitate a soluţiilor BI, acestea tind să conducă afacerea şi mai departe piaţa, oferind servicii de inteligenţă stakeholderilor organizaţiei. Astfel, principala valoare oferită de soluţia BI este inteligenţa şi trebuie evaluată această valoare pentru a decide profitabilitatea soluţiei. Necesitatea evaluării soluţiei BI reiese cel puţin din următoarele puncte:

− costurile de investiţie destul de mari;− evitarea cumpărării unei soluţii BI nepotrivite necesităţilor organizaţiei, ca

raport cost/performanţă;− constituie factor de decizie în alegerea soluţiei BI;− ajută organizaţiile în înţelegerea scopului implementării;− se concentrează pe veniturile şi rezultatele anticipate;− oferă un mediu pentru managementul financiar;− ajută la monitorizarea proceselor BI (monitorizarea rezultatelor actuale în

comparaţie cu cele aşteptate);− constituie feedback pentru rafinarea şi revizuirea strategiilor de afacere.

21

Ţinând cont de faptul că orice organizaţie trebuie să cheltuiască atent banii, iar orice soluţie care nu oferă un impact rapid asupra afacerii de bază nu este considerată o soluţie viabilă, trebuie evaluată şi demonstrată cât mai corect eficienţa utilizării ei pe baza unor criterii de evaluare, dar şi prin analize monetare. Evaluarea soluţiei de BI reprezintă un proces dificil de analiză a riscurilor, costurilor şi beneficiilor soluţiei BI, realizat de o echipă alcătuită atât din oameni de afaceri, cât şi din personal TIC. Evaluarea iniţială este urmată de o serie de analize realizate după fiecare an de utilizare, pentru a verifica estimările iniţiale şi eventual, pentru a corecta strategiile de afacere. Principala problemă cu care se confruntă mediile de evaluare actuale ale soluţiilor BI este faptul că multe din beneficiile oferite sunt strategice, greu de cuantificat şi apar poate după ani de la introducerea soluţiei. Astfel, multe dintre efectele soluţiei BI sunt beneficii nefinanciare, uneori intangibile, care conduc la rezultate financiare după o perioadă de timp de la producerea inteligenţei. Aceste beneficii vin din îmbunătăţirea luării deciziilor, creşterea calităţii informaţiei şi nu sunt venituri financiare cuantificabile direct.

Există mai multe metode de evaluare a investiţiei într-o soluţie TIC, cum ar fi: rata internă de rentabilitate (IRR – Internal Rate of Return), care compară beneficiile actuale cu costurile de capital ale companiei; valoarea netă actualizată (NPV – Net Present Value), care evaluează potenţialul de investiţie al resurselor; perioada de recuperare (Payback period), care determină timpul necesar pentru ca beneficiile obţinute să egaleze costul iniţial al proiectului, apoi cuantifică riscul proiectului; rata rentabilităţii investiţiei (ROI – Return Of Investment) – determină procentul mediu anual de câştig, obţinut la investiţia iniţială realizată.

Problema întâlnită la aceste metode este că evaluează valoarea financiară a investiţiei, iar valoarea oferită de BI este, în principal, inteligenţa, care este dificil de măsurat. Creşterea cheltuielilor IT a pus accent pe procesele şi tehnicile de măsurare a beneficiilor oferite. Deşi multe tehnici sunt capabile să măsoare beneficiile tangibile, au dificultăţi în evaluarea beneficiilor intangibile. Există pe piaţă câteva tehnici de măsurare a beneficiilor intangibile pentru sisteme operaţionale, însă probleme apar la evaluarea beneficiilor intangibile din sistemele strategice. De aici, apare necesitatea creării unui mediu de evaluare care presupune înţelegerea şi cuantificarea costurilor şi beneficiilor necesară pentru a lua o decizie bine fundamentată.

Soluţia propusă este crearea unui mediu care să evalueze impactul soluţiilor BI în toate ariile organizaţiei şi care să ia în calcul toate costurile şi beneficiile obţinute pe o perioadă de timp corect stabilită. Mediul propus are la bază calculul indicatorului ROI şi constituie un mediu robust pentru justificarea şi măsurarea beneficiilor soluţiei BI. Etapele principale ale creării mediului de evaluare sunt:

− stabilirea modului în care soluţia BI afectează organizaţia;− identificarea costurilor şi măsurarea lor;− identificarea beneficiilor şi măsurarea lor;− evaluarea riscurilor proiectului.

22

Dintre instrumentele de măsurare financiară am ales ROI, care este acceptat ca măsură financiară pentru evaluarea beneficiilor unei soluţii BI şi care combină caracteristicile NPV, IRR şi payback period.

Mediul de evaluare a impactului soluţiei BI asupra organizaţiei trebuie să detalieze costurile, beneficiile şi riscurile asociate proiectului şi să ofere metode de evaluare a acestora. Analiza impactului soluţiei BI este utilă atât: � beneficiarilor soluţiei (sponsorilor afacerii, pentru a justifica investiţia, şi managerilor executivi, în managementul proceselor de BI), cât şi � furnizorilor în identificarea tehnicilor care să evalueze beneficiile soluţiilor oferite, mai ales cele intangibile. În crearea mediului de evaluare, echipa trebuie să pună accent pe evaluarea iniţiativei BI din punct de vedere al îndeplinirii şi depăşirii obiectivelor organizaţiei, rapid şi cu un risc scăzut şi mai puţin pe găsirea metodei perfecte de evaluare. Organizaţiile sunt încurajate să aplice metode de măsurare a soluţiilor BI şi să ofere experienţele practice care să permită identificarea problemelor posibile şi îmbunătăţirea metodelor de evaluare.

23