ACADEMIA DE STUDII ECONOMICEFACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

BURSA DE VALORI DIN BUCUREŞTI: PREZENT ŞI PERSPECTIVE

PROFESOR COORDONATOR: ABSOLVENT: Prof.univ.dr. Gheorghe HURDUZEU CHIRIAC LOREDANA

BUCURESTI2010

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I PIAŢA DE CAPITAL. BURSA DE VALORI

MOBILIARE

1.1 Piaţa de capital.Definire

1.2 Componentele pieţei de capital

1.3 Conceptul, funcţiile şi rolul bursei de valori

1.4 Caracteristici ale organizării marilor pieţe bursiere

CAPITOLUL II VALORI MOBILIARE ŞI ALTE INSTRUMENTE

BURSIERE

2.1. Valori mobiliare şi alte instrumente bursiere. Concept şi clasificare

2.2. Cauzele apariţiei şi evoluţia titlurilor financiare. Inovaţii financiare

2.3. Indicii bursieri

2.4 Indicii pieţei bursiere româneşti

2.5 Indicatori ai pieţei de acţiuni româneşti - Indicatori Bursieri

CAPITOLUL III BURSA ÎN ROMANIA.EVOLUTIA BURSEI DE

VALORI DIN BUCURESTI

3.1 Tradiţia

3.2 Bursa românească în 2009.Perspective pentru anul 2010

3.3 Structura organizatorică a Bursei de Valori Bucureşti

3.4 Actorii pieţei bursiere

3.5 Sistemul de tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti

3.5.1 Caracteristici ale sistemului de tranzacţionare şi execuţie automata.

3.5.2 Tipuri de tranzacţii.

CONCLUZII

BIBIOGRAFIE

2

Introducere

În România, Bursa de valori este subapreciată datorită asimetriei informaţionale în

ceea ce priveşte potenţialul său investional.

Cu scopul de a arăta importanţa Bursei de Valori Bucureşti în dezvoltarea atât a

profiturilor individuale cât şi ale ţării am elaborat lucrarea „Bursa de valori din Bucureşti:

prezent şi perspective”, structurată pe trei capitole.

În primul capitol am vorbit despre piaţa de capital, componentele sale, funcţiile şi rolul

bursei de valori, precum şi despre caracteristici ale organizării marilor pieţe bursiere.Pentru a

putea începe o discuţie despre Bursa de valori din Bucureşti şi modul său de funcţionare este

esenţial să cunoaştem detalii despre piaţa de capital şi desigur modul de funcţionare al unei

burse în general.

În cel de-al doilea capitol am dezvoltat subiectul despre valorile mobiliare, cauzele

apariţiei titlurilor financiare şi indicii şi indicatorii bursieri cu ajutorul cărora putem urmări şi

analiza evoluţia bursei.

În ultimul capitol al acestei lucrări am discutat în general despre bursa în România, şi

în particulat despre evoluţia Bursei de valori din Bucureşti de la înfiinţarea acesteia şi până în

prezent, cât şi perspectivele pentru anul 2010.

Această lucrare sper să fie un prim pas spre cunoaşterea pieţei bursiere şi a

mecanismului său astfel încurajând noi investitori.Desfăşurarea tranzacţiilor la bursă poate

ajuta la dezvoltarea ţării şi nu numai.

3

CAPITOLUL I

PIAŢA DE CAPITAL. BURSA DE VALORI MOBILIARE

1.1 Piaţa de capital. Definire

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital - investitorii - către cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) şi prin intermediul unor operatori specifici (societăţile de servicii de investiţii financiare). Piaţa de capital este specializată în efectuarea de tranzacţii cu active financiare cu scadenţe pe termene medii şi lungi.1

În concepţia continental europeană, piaţa de capital are o structura complexă care cuprinde: piaţa monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară. Pentru şcoala franceză, piaţa de capital reprezintă piaţa ofertei şi cererii de capitaluri în general, deci cea pe care americanii o numesc piaţă financiară. Piaţa monetară este piaţa capitalurilor pe termen scurt şi mediu, fiind reprezentată de piaţa interbancară şi piaţa titlurilor de creanţă negociabile. Instrumentele negociate sunt certificatele de depozit, biletele de trezorerie (emise de societăţi comerciale, cu excepţia instituţiilor de credit, bonurile de tezaur (emise de trezoreria publică), titlurile pe termen scurt (emise de instituţii şi societăţi financiare). Piaţa ipotecară este o piaţă specifică construcţiei de locuinţe, instrumentele constând în bilete ipotecare.

Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. În concepţia anglo-saxonă (şcoala americană), piaţa de capital formează împreună cu piaţa monetară (bancară) ceea ce se numeşte piaţă financiară. În acest context, piaţa de capital (equity market) este sinonimă cu piaţa valorilor mobiliare (securities market) şi asigură investirea capitalurilor pe termen mediu şi lung. 2

În ceea ce priveşte practica din România, este evident că s-a optat pentru varianta anglo-americană; de altfel, şi structura pieţei bursiere s-a creat tot după modelul american.3

1.2 Componentele pieţei de capital

În funcţie de momentul în care se realizează tranzacţia, piaţa de capital se împarte în două segmente: - Piaţa primară. Este piaţa pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regulă fac legătura între societatea emitentă şi investitori, se obligă să plaseze valorile mobiliare nou emise în schimbul unui comision; - Piaţa secundară. Odată puse în circulaţie valorile mobiliare pe piaţa primară, acestea fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin intermediul pieţelor de negocieri sau organizate: este în principal vorba de bursă de valori şi de piaţa extrabursiera (sau piaţa OTC4 - Over the Counter Market).

1 Anghelache Gabriela – Pieţe de capital şi burse de valori, teste-grilă şi aplicaţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 92 Anghelache Gabriela – Bursa şi piaţa bursieră, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag. 11, 123 Stoica Ovidiu – Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 18

4

Diferenţa dintre cele două forme organizate ale pieţei de capital (bursa şi piaţa OTC) constă în existenţa unor condiţii şi criterii de eficienţă economico-financiară, de informare a investitorilor, referitoare la numărul de acţiuni puse în circulaţie etc. pentru accesul la bursă, conferind societăţii cotate pe această piaţă garanţii superioare pentru investitori.

1.3 Conceptul, funcţiile şi rolul bursei de valori

Bursa este o piaţă pe care se oferă şi se desfac, după o procedură specială, mărfuri sau valori mobiliare. Denumirea instituţiei bursiere se pare că provine de la numele unei vechi familii de hangii, Van der Bursen, care a înfiinţat la Bruges, în Flandra, Belgia de azi, un local numit Hotel de Bourses, în holul căruia se negociau periodic metale preţioase, precum şi hârtii de valoare.

Termenul de bursă desemnează o instituţie a economiei de piaţă care dispune de spaţii pentru tranzacţii, unde se concentrează cererea şi oferta de valori mobiliare, realizându-se negocierea, încheierea tranzacţiilor şi executarea contractelor în mod deschis, în conformitate cu un regulament cunoscut. Prin prisma conţinutului activităţii, bursele de valori mobiliare reprezintă segmentul cel mai important al pieţei secundare de capital. Fiecare tranzacţie este generată de interesele vânzătorilor şi cumparatorilor şi, la rândul ei, produce efecte asupra cursului valorilor mobiliare. În funcţie de varietatea tranzacţiilor pe care le mijlocesc, bursele pot fi generale şi specializate. În cadrul burselor generale se tranzacţionează o gamă variată de mărfuri şi numai cu hârtii de valoare.

După obiectul tranzacţiilor sunt: burse de mărfuri, burse complementare comerţului internaţional ( ex: bursele de asigurări sau bursele de navlu), burse de valori mobiliare si burse valutare sau burse de devize

Funcţiile bursei de valori mobiliare sunt: Concentrarea cererii şi ofertei de valori mobiliare pe o anumită piaţă, la un moment

dat. În acest mod se realizează o legătură directă între nevoile de finanţare a agenţilor economici, statului şi colectivităţilor publice, pe de o parte, şi capitalurile disponibile ce pot fi atrase pentru acoperirea acestor nevoi;

Efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare în conformitate cu ordinele adresate de clienţi şi cu reglementările pieţei, obligatorii pentru toţi participantii . Ordinele aparţin posesorilor de economii sau detinatorilor de titluri care prin intermediul bursei efectuează plasamente sau obţin lichiditati. Tranzacţiile ce decurg din execuţia ordinelor clienţilor au caracter public şi reglementat;

Urmărirea sistematică a cursului valorilor mobiliare înregistrate la cota bursei. Nivelul şi evoluţia cursului oferă informaţii privind valoarea de piaţă a agenţilor economici ale căror valori mobiliare sunt tranzacţionate la bursa;

Reflectarea conjucturii economice, într-o anumită perspectivă, determinată atât de factori specifici pieţei în cauză, cât şi de factori externi.Rolul bursei este complex. Bursa asigură o circulaţie liberă şi intensă a valorilor

mobiliare la un curs care reflectă interesul publicului pentru deţinerea anumitor valori mobiliare, interes motivat de competitivitatea economică şi financiară a emitentul, ca şi de valoarea de piaţă a titlului respectiv.

Principalul rol al bursei îl constituie, aşadar, efectuarea de tranzacţii cu hârtii de valoare emise de agenţii economici şi plasate de intermediari, acestea putând fi comercializate

4 Piata OTC - consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori

5

datorită caracterului lor negociabil. Din punctul de vedere al emitentului de valori mobiliare, bursa permite accesul la capitaluri proprii şi împrumutate, a căror administrare influenţează în viitor interesul publicului pentru respectivul emitent şi implicit poziţia pe piaţă a acestuia. Din punctul de vedere al investitorilor şi deţinătorilor de valori mobiliare bursa oferă o mare mobilitate în obţinerea de lichidităţi .

Activitatea pe piaţa bursieră este urmărită prin intermediul cursului valorilor mobiliare şi indicilor bursieri. Aceşti indicatori sunt consideraţi barometre ale stării economice şi politice a ţării respective. Bursa este sensibilă la toate evenimentele de ordin economic, financiar-monetar, social si politic. Ea pune în evidenţa starea conjuncturală a economiei naţionale în cadrul căreia funcţionează bursa respectivă, fiind comparabilă cu un barometru al conjuncturii economice. 5

Bursa de valori este doar unul dintre indicatorii economiei, atât la nivelul unei economii naţionale, cât şi la nivel global. Deşi este cert că bursele de valori reacţionează la stările de criză dintr-o economie sau la creşterea economică înregistrată de ţara în cauză, trebuie să se ţină seama de faptul că activitatea oricărei burse de valori este extrem de sensibilă la zvonuri de orice fel şi la starea de spirit a investitorilor, precum şi la comportamentul de turmă al investitorilor individuali, mai ales. „Vizibilitatea” pe care o are orice scădere a pieţei bursiere este sursa atenţiei deosebite acordate acestui indicator. Un argument în favoarea acestui punct de vedere îl reprezintă faptul că Departamentul pentru Comerţ al S.U.A. utilizează 11 indicatori economici pentru a caracteriza economia SUA, în ansamblu, iar piaţa bursieră este doar unul dintre aceşti indicatori. 6

1.4 Caracteristici ale organizării marilor pieţe bursiere

Regimul juridicDin punct de vedere al regimului juridic, bursele de valori pot fi organizate, în

principiu, ca instituţii publice sau ca entităţi private. Atât New York Stock Exchange, cât şi Nasdaq Stock Market şi Tokyo Stock Exchange fac parte din categoria burselor de valori, entităţi private. Astfel de entităţi sunt asociaţii ale persoanelor fizice şi/sau juridice, create în condiţiile legii, pentru construirea şi exploatarea unei pieţe bursiere. Instituţia bursei este o persoană juridică, care se autoreglementeaza şi se autoguvernează. Forma legală cea mai cunoscută, de sorginte americană o constituie corporaţia fără scop lucrativ. Este cazul marilor burse din SUA (NYSE, Nasdaq), Japonia (Tokyo Stock Exchange).

Din punct de vedere al reglementării, cele mai multe dintre pieţele bursiere contemporane au adoptat principiul „autoreglementarii”, instituţia bursei având în acest caz dreptul de a-şi stabili modul de organizare şi funcţionare, prin elaborarea şi adoptarea statutului şi regulamentelor. Statutul este actul de constituire al instituţiei bursei şi stabileşte, în principal drepturile şi îndatoririle membrilor bursei, managementul şi organizarea internă a instituţiei, principiile funcţionării bursei, precum şi soluţionarea litigiilor care pot să apăra între participanţii pe piaţă. Regulamentele prezintă în detaliu modul de realizare a activităţii bursei, respectiv cerinţele şi modalităţile de desfăşurare a tranzacţiilor cu titluri financiare. În acest sens, sunt precizate condiţiile pentru admiterea titlurilor la cota bursei, sistemele de tranzacţii acceptate, tipurile de operaţiuni care se realizează în bursă, modul de primire şi executare a ordinelor de bursă, executarea contractelor încheiate în bursă şi reguli privind distribuirea informaţiei bursiere.

5 Anghelache Gabriela – Bursa şi piaţa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000, pag. 1596 Pop Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, pag. 215

6

Statutele şi regulamentele bursiere urmăresc, de fapt, impunerea unor condiţii menite să garanteze profesionalismul şi corectitudinea tranzacţiilor bursiere şi creşterea unei imagini favorabile burselor de valori în rândul investitorilor.

Membrii burseiPersoanele care se asociază în vederea constituirii unei burse de valori, cele autorizate

în mod expres, dobândesc calitatea de membrii ai bursei, calitate din care derivă o serie de drepturi şi obligaţii. Principalul avantaj de care aceştia dispun este posibilitatea de a efectua direct tranzacţii cu titluri pe piaţa respectivă. În general, acest drept are un caracter de exclusivitate, numai membrii bursei putând efectua operaţiuni cu titluri cotate pe piaţă. În SUA şi Japonia accesul exclusiv al membrilor este reglementat prin statute şi prin regulamentele pieţelor bursiere. Din punct de vedre al posibilităţii de acces la calitatea de membru, există două categorii de burse de valori. În cazul celor închise, numărul de locuri este limitat şi un terţ nu poate dobândi calitatea de membru decât dacă obţine un loc din partea unui titular. Aceasta este situaţia la NYSE7, care are 1366 de membri, iar cel care doreşte să aibă acces la bursă trebuie să obţină locul (moştenire, cumpărare, închiriere sau în alt mod). În cazul burselor deschise, cum este cazul Nasdaq Stock Market, numărul de locuri nu este limitat prin actele constitutive, iar membrii se împart, de regulă, în membri fondatori (cei care au participat la crearea instituţiei) şi membri asociaţi (cooptaţi ulterior). Accesul la bursă nu este însă reglementat numai de instituţia respectivă; actele normative privind piaţa financiară stabilesc o serie de condiţii ce trebuie îndeplinite de cei care solicită calitatea de membru, aşa-numitele criterii de eligibilitate. În Japonia, de exemplu, nu pot fi membri ai bursei decât persoanele juridice, pe când la NYSE, calitatea de membru revine, în principiu, unor persoane fizice. Dintr-un alt punct de vedere, accesul la piaţa bursieră poate fi deschis în egală măsură societarilor financiare şi băncilor sau limitat, exclusiv la societăţile financiare sau la bursa. În cele mai multe ţări, pentru a fi eligibile la calitatea de membru şi a-şi păstra această calitate, firmele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii generale:

Să primească o autorizaţie în acest sens de la organismul care reprezintă autoritatea pieţei, pentru primirea licenţei respective, firma trebuind să aibă în obiectul de activitate efectuarea de operaţiuni cu titluri financiare şi să dispună de personal calificat în acest sens;

Să dispună de un volum minim de capital, în funcţie de natura şi mărimea afacerilor pe care le desfăşoară şi să prezinte garanţiile prevăzute de lege şi regulamentul bursei;

Să contribuie la constituirea fondurilor bursei, în modalităţile şi volumul stabilite de regulamentele acesteia;

Să respecte toate obligaţiile stabilite prin lege şi regulamentele bursei, în legătură cu negocierea, încheierea şi executarea tranzacţiilor bursiere.Din calitatea de membru izvorăsc o serie de drepturi a căror întindere este diferită de la

o bursă la alta, dar care, în principal, constau în următoarele: Dreptul membrului bursei de a fi prezent în incintă şi de a efectua operaţiuni bursiere,

în cont propriu şi/sau pentru terţi; Dreptul de a participa la elaborarea sau/şi modificarea statutului şi regulamentelor

bursei; Dreptul de a participa la administrarea instituţiei bursei, inclusiv de a alege şi de a fi

ales în organele de conducere.

7 NYSE - New York Stock Exchange – bursa de valori organizata ca entitate privata

7

CAPITOLUL II

VALORI MOBILIARE ŞI ALTE INSTRUMENTE BURSIERE

2.1. Valori mobiliare şi alte instrumente bursiere. Concept şi clasificare

Nu există în nici o juridicţie din lume o definiţie precisă a ceea ce se înţelege prin „valori mobiliare”. Valorile mobiliare, în sens restrâns, sunt doar acţiunile şi obligaţiunile. Legislaţia românească în materie, chiar dacă inconsecventă, a definit mai larg acestă noţiune. Valorile mobiliare includ acţiunile, obligaţiunile şi instrumentele financiare derivate, precum şi orice alte titluri de credit, încadrate astfel de CNVM8. CNVM a calificat ca valori mobiliare titlurile de credit emise de stat, judeţe, oraşe, comune şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Ulterior, s-a reglementat prin lege includerea titlurilor de stat în categoria valorilor mobiliare.9

Conform actului normativ incident – OUG nr. 28/200210 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate – valorile mobiliare includ acţiunile, obligaţiunile, titlurile de stat, şi produsele speciale generate de acţiuni: drepturi de preferinţă, drepturi de conversie a creanţelor în acţiuni, alte instrumente financiare calificate astfel de CNVM. La fel ca legea precedentă, s-a lăsat deschisă posibilitatea CNVM de a califica prin regulamente alte instrumente financiare ca valori mobiliare, avându-se probabil în vedere dinamismul inovaţiilor financiare. Observăm că titlurile derivate nu mai sunt considerate valori mobiliare. Dintre instrumentele componente ale pieţei financiare altele decât valorile mobiliare şi care sunt caracteristice pieţei româneşti putem menţiona: titlurile de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, instrumentele financiare derivate, contractele de report şi alte instrumente financiare.

Există trei categorii de valori mobiliare: primare, derivate şi sintetice. Valori mobiliare primare pot fi considerate acţiunile, obligaţiunile şi titlurile de stat. Valori mobiliare derivate sunt contractele futures şi opţiunile. Tranzacţiile futures pe indici bursieri sunt valori mobiliare sintetice. 11

Putem realiza urmatoarea clasificare în concordanţă cu OUG nr. 28/2002.Titlurile financiare negociabile pe piaţa bursieră sau alte pieţe reglementate

(instrumente bursiere) şi se clasifică în trei mari categorii:- titluri primare (valorile mobiliare) care sunt instrumente financiare care consacră

drepturi patrimoniale şi asupra veniturilor financiare ale emitentului, de tipul acţiunilor şi obligaţiunilor;

- titluri derivate care sunt titluri ce generează drepturi asupra altor active care se mai numesc şi active suport sau active de bază. Activele suport pot fi reale, cum ar fi mărfurile bursiere, sau active financiare, cum ar fi titlurile primare sau alte titluri derivate.

8 CNVM - Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare - este o autoritate administrativa autonoma cu personalitate juridica care reglementeaza si supravegheaza piata de capital, pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate, precum si institutiile si operatiunile specifice acestora9 Défossé G, Ballez, P. – Les valeurs mobilières, Presses Universitaires de France, Paris, 1987, citat de Ghilic-Micu Bogdan în Burse de Valori, Ed. Economică, Bucureşti 1997, p. 1910 OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată prin Legea nr. 525/2002, M.O. Partea I nr. 238/9 Aprilie 200211 Stoica Victor, Ionescu Eduard – Pieţe de capital şi burse de valori, Ed. Economica, Bucureşti, 2002, pag. 77

8

- titluri sintetice care sunt titluri financiare de tipul celor derivate dar cu referire la active financiare sintetice de tipul indicilor de bursă sau alte mărimi ce sunt sintetizate ca activ printr-un contract standardizat.12 O definitie spune ca cele mai importante pieţe de tranzacţionare a instrumentelor

financiare o reprezintă bursele, bursele de valori fiind bursele care tranzacţionează numai valori mobiliare. Celelalte titluri financiare care au piaţă formează obiectul tranzacţiilor în bursele de mărfuri, cele mai importante ca volum fiind instrumentele derivate şi cele sintetice.O alta definitie prezinta cum ca noţiunea de valoare mobiliară desemnează instrumentele emise şi tranzacţionate pe piaţa de capital a României.13 Concluzionăm şi ajungem la ideea că titlurile derivate şi sintetice nu sunt valori mobiliare.

Suntem de părere că o disticţie completă între valorile mobiliare primare şi cele derivate ar consta, în primul rând, în faptul că primele privesc exclusiv venituri monetare, în timp ce derivatele ar conferi drepturi asupra unor active care pot fi titluri financiare, valute, mărfuri. Un al doilea aspect ar fi acela că valorile mobiliare sunt emise direct de stat sau de societăţile comerciale, iar titlurile secundare (derivate şi sintetice) sunt create în general de burse, pe baza celor primare.

2.2. Cauzele apariţiei şi evoluţia titlurilor financiare. Inovaţii financiare

Avantajele oferite de valorile mobiliare erau descrise cu aproape un secol în urmă printr următorul exemplu: posesorul unic al unei ferme, aflat în imposibilitatea de a vinde o parte din pământul său şi capitalul rulant fără îndeplinirea unor formalităţi numeroase şi dezavantajoase, reprezintă întreaga valoare printr-un număr de titluri care dau dreptul asupra unei părţi din capitalul social, punând astfel bazele unei asociaţii de proprietari. Astfel, aceste acţiuni circulă din mână în mână mai repede decât actul necesar pentru a ceda ferma respectivă, care rămâne în acest mod întreagă, crearea de acţiuni sau obligaţiuni având rolul de a mări capitalul monetar dezvoltării producţiei.14

Valorile imobiliare pot fi supuse unui proces de mobilizare prin intermediul unor titluri de proprietate sau de creanţă, devenind astfel negociabile şi transmisibile. Referitor la alte tipuri de titluri financiare, putem menţiona că bursele de mărfuri au recurs la contractele derivate pentru că permiteau o mai bună organizare a tranzacţiilor la termen cu mărfurile care se tranzacţionau deja pe pieţele în numerar (la disponibil). Producătorii diverselor mărfuri cotate la burse aveau un interes major în încheierea de tranzacţii la termen, fixându-şi în timp util preţul de vânzare.

Derivatele financiare, în special contractele futures pe valute, au început să intre în scenă în cursul anilor `70, pe piaţa americană, datorită mai ales renunţării la acoperirea în aur a dolarului american şi a trecerii la flotarea liberă a acestuia faţă de restul valutelor. Tranzacţiile moderne cu opţiuni au început tot în SUA, în anul 1973, la Bursa de Valori din Chicago, opţiunile având faţă de contractele futures avantajul că permiteau cumpărătorului să renunţe la dreptul de cumpărare sau de vânzare a activului suport, drept achiziţionat simultan cu opţiunea.15

Emisiunea de valori mobiliare este considerată a fi un mijloc de finanţare a cheltuielilor publice. Titlurile derivate, care pot rezulta din combinarea caracteristicilor obligaţiunilor cu cele ale acţiunilor, pot fi contracte încheiate între emitent şi investitor (contracte forward, care diferă de futures în special prin faptul că nu este standardizat) sau pot fi contracte standardizate (futures şi options). Contractul futures este o înţelegere între două

12 Niţu Adrian – Burse de mărfuri şi valori, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 2813 Anghelache Gabriela – Bursa şi piaţa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000, pag. 29-3014 Bădăreu Teodor – Despre burse şi mijlocitori, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1923, p. 13-1415 Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca, p.20

9

părţi de a vinde-cumpăra un anumit activ la un preţ prestabilit, cu executarea contractului la o dată viitoare. Opţiunile sunt contracte între un vânzător şi un cumpărător, care dau acestuia din urmă dreptul, dar nu şi obligaţia, de a vinde sau cumpăra un anumit activ la o dată viitoare, drept obţinut în schimbul plăţii către vânzător a unei prime. Opţiunile pot fi de cumpărare (call), atunci când cumpărătorul dobândeşte dreptul de a cumpăra activul, sau de vânzare (put), atunci când cumpărătorul dobândeşte dreptul de a vinde activul. Titlurile financiare sintetice (basket securities) rezultă din combinarea de către societăţile financiare a unor active diferite (titluri primare, titluri derivate, credite, indici de bursă) şi crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou.16

Iniţial, contractele futures erau concepute astfel încât deţinătorii unui activ să îşi poată proteja sau asigura preţul acestuia astăzi, pentru o perioadă oarecare în viitor. Investitorii recurg la utilizarea contractelor futures pe indici bursieri fie pentru a se proteja, fie pentru a profita de creşterile sau descreşterile survenite în nivelul general al preţurilor titlurilor de valoare.17

În concluzie, având în vedere şi argumentele mai sus expuse, considerăm că un argument hotărâtor al necesităţii titlurilor derivate îl constituie chiar dezvoltarea extrem de rapidă a pieţelor pentru derivate financiare. Investitorii au resimţit nevoia utilizării acestor instrumente financiare în scop de protecţie, alături de posibilităţile deschise pentru câştiguri suplimentare. Categoria titlurilor sintetice este foarte diversificată, acestea fiind practic compuse permanent de către specialiştii pieţei financiare. Aceste titluri alcătuiesc etaje ale pieţei financiare care se completează permanent pentru că un titlu sintetic poate fi la rândul lui activ suport pentru o nouă combinaţie care generează un nou titlu sintetic. Bursele ameninţate în prezent de globalizare au devenit extrem de sensibile la orice posibilă nevoie a clienţilor, inovarea continuă a produselor bursiere devenind un mod de supravieţuire. Considerăm că nivelul de dezvoltare al unei burse este înfăţişat şi prin gama titlurilor de capital tranzacţionate, comparativ cu alte pieţe bursiere. Argumentul care urmează este suficient, în opinia noastră, pentru a descrie diferenţa între BVB18 şi o altă bursă în formare, corelând gradul de capitalizare bursieră cu receptivitatea la tranzacţionarea inovaţiilor financiare. Comparaţia cu burse din ţări mai dezvoltate este improprie în stadiul actual.

La nivelul anului 2001, în timp ce la BVB se tranzacţionau numai acţiuni, la Bursa de Valori din Polonia se tranzacţiona o gamă impresionantă de instrumente la acest moment: acţiuni, drepturi de subscriere, certificate de alocare (pentru acţiuni care nu au fost încă înregistrate), obligaţiuni de stat pe doi, trei cineci şi zece ani cu dobânda fixa şi variabila, obligaţiuni corporatiste, contracte futures pe indici bursieri şi pe acţiuni individuale, contracte futures pe valute, warranturi.19 De exemplu capitalizarea bursei poloneze la sfarsitul anului 2000 era de aproximativ 30 miliarde USD în timp ce capitalizarea BVB era de 427 milioane USD, adica 1,4% din cea a Bursei de Valori din Polonia. Valoarea tranzacţiilor la bursa poloneză în anul 2000 a fost de aprox. 58 miliarde USD, comparativ cu BVB unde valoarea a fost de 57 milioane USD, adica de 1.000 de ori mai mică.

Următorul exemplu ilustrează modul de apariţie a unui nou titlu. De multe ori investitorii de pe piaţa financiară sunt puşi în situaţia de restructurare a portofoliului pe care îl deţin. Analiştii pieţei de capital pot să previzioneze evoluţii mai favorabile ale pieţei de capital faţă de piaţa monetară, sau alţi manageri prevăd o scădere viitoare a ratelor dobânzii pe pieţele monetare, preferând o dobândă fixă. Ei ar fi nevoiţi să vândă anumite titluri de pe piaţa pe care o consideră în declin, pe de o parte, iar pe de altă parte cu banii obţinuţi să cumpere alte titluri financiare de pe pieţe stabile sau cu o previziune de creştere. O altă 16 Anghelache Gabriela – Bursa şi piaţa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000, pag. 30-3117 ***Centrul REUTERS pentru educaţie financiară – Introducere în studiul pieţelor de titluri de valoare, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, p. 148-15418 BVB – Bursa de Valori Bucuresti19 Răzvan Pasol –Scurtă privire asupra pieţei de capital din Polonia, www.kmarket.ro, mai, 2001

10

variantă ar fi să plaseze banii obţinuţi din vânzarea titlurilor, în conturi bancare cu dobândă la depozit. Practic ar face un transfer al activelor de pe piaţa de capital pe piaţa monetară, operaţii care implică mari costuri de tranzacţie, deci ineficienţă. Pentru rezolvarea acestui deziderat al pieţei financiare în general, s-au dezvoltat contractele de schimb (sau swap). Contractele swap pot fi considerate instrumente financiare prin care se pot schimba condiţiile de plată a unor obligaţii financiare. Pe piaţa internaţională s-au dezvoltat mai multe categorii de swap: swap pe rata dobânzii (Interest Swaps), swap pe piaţa de capital (Equity Swap), swap valutar (Currency Swap). Iniţial, swap nu a fost un contract bursier, nefiind standardizat, dar după 2001, datorită dezvoltării acestor operaţii, bursa LIFFE din Londra, apoi cele din Chicago au introdus variante standardizate de swap, cu piaţă bursieră. 20

Un alt aspect care trebuie menţionat este faptul că între piaţa de capital şi cea monetară graniţele au devenit tot mai difuze21, titlurile de capital apropiindu-se tot mai mult de cele monetare. În funcţie de legislaţiile naţionale, instituţiile care activează pe piaţa de capital sunt aceleaşi uneori cu cele de pe piaţa monetară. În unele ţări chiar autoritatea de reglementare şi supraveghere poate fi unică pe întreaga piaţă financiară. Exemplificăm cazul României unde, după apariţia OUG nr. 27/2002 privind pieţele de mărfuri şi instrumente financiare derivate, băncile comerciale au în premieră acces direct pe aceste pieţe.

2.3. Indicii bursieri

Majoritatea burselor clasifică acţiunile în funcţie de lichiditatea acestora (uşurinţa cu care pot fi cumpărate sau vândute), performanţa unui titlu fiind cu atât mai bună cu cât sunt mai mulţi investitori care îl tranzacţionează. Dar un investitor are nevoie să stabilească şi performanţa pieţelor de valori, în ansamblul lor. În acest scop au apărut indicii bursieri, ca un barometru măsurând performanţa generală a pieţei de valori. Introducerea unei valori mobiliare în structura indicelui reprezintă o consacrare pentru emitent.

Originea analizei tehnice sau a trasării de grafice moderne îşi are rădăcinile în activitatea şi teoriile lui Charles Henrz Dow (1851-1902). Studiind preţurile de închidere a acţiunilor, Dow a ajuns la concluzia că era posibil să se creeze un indicator de bursă, primul pe care l-a creat, în 1884, fiind Dow Jones Industrial Average, care reprezenta media (aritmetică simplă) preţurilor pentru 11 categorii de acţiuni. Un indice al bursei de valori este o reprezentare numerică a performanţei unui pachet de acţiuni în raport cu o valoare de referinţă stabilită anterior.22

Indicii bursieri exprimă evoluţia agregată a cursurilor valorilor mobiliare pe o anumită piaţă, constituind un reper pentru investitori. Semnificaţia indicilor este dată de structura acestora. Indicii din prima generaţie, în structura cărora intră acţiuni ale emitenţilor din acelaşi domeniu de activitate (Dow Jones Industrials (SUA), BET (România), Nikkei (Japonia), etc) au o capacitate de informare limitată. Indicii din generaţia a doua (compoziţi) cuprind un număr mai mare de firme, din domenii de activitate diferite (instituţii bancare, de asigurări, firme din ramura transporturilor, telecomunicaţiilor), având un grad de relevanţă mai ridicat. Pentru a fi incluse în componenţa unui indice bursier, valorile mobiliare trebuie să satisfacă anumite cerinţe de eligibilitate: grad de capitalizare bursieră ridicat; grad mare de dispersie; structura valorilor mobiliare ce compun indicele să urmeze repartiţia pe sectoare de activitate a titlurilor înscrise la cotă; cotarea valorilor mobiliare să se realizeze prin sistemul bursei informatizate.23

20 Niţu Adrian – Burse de mărfuri şi valori, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 119-13221 Ciobanu Gh. – Bursele de valori şi tranzacţiile la bursă, Ed. Economică, Buc. 1997, p. 922 Centrul REUTERS pentru educaţie financiară – Introducere în studiul pieţelor de titluri de valoare, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, p. 8623 Anghelache Gabriela (coordonator) – Pieţe de capital şi burse de valori, teste-grilă şi aplicaţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 204

11

Indicele bursier este cel mai sintetic indice al unei economii, în condiţiile în care pe acea piaţă sunt cotate majoritatea companiilor reprezentative ale acelei economii şi reflectă punctul de echilibru între cerere şi ofertă la un moment dat pe piaţa respectivă. 24

Indicii bursieri sunt de fapt portofolii compuse din acţiuni cu proporţii diferite de participare. Modalitatea de stabilire a proporţiei de participare a acţiunilor în acest portofoliu se stabileşte folosindu-se unul din cele două criterii: capitalizarea sau preţul acţiunilor. Dacă iniţial indicii bursieri au fost construiţi doar pentru acţiuni, astăzi există indici care urmăresc evoluţia altor titluri de valoare, cum ar fi obligaţiunile sau titlurile emise de fondurile mutuale. Diversificarea indicilor bursieri este şi o consecinţă a diversificării produselor bursiere şi a pieţei de capital, în general. Indicii bursieri au evoluat, în ceea ce priveşte relevanţa, de la o singură piaţă de capital, localizată într-o anume ţară, la piaţa financiară internaţională, fapt pus în evidenţă prin apariţia indicilor mondiali şi a indicilor caracteristici ţărilor din spaţiul monedei unice europene.25

2.4 Indicii pieţei bursiere româneşti

Nevoia de a prezenta evoluţia activităţii desfăşurate la bursa din România a determinat autorităţile bursiere să creeze trei categorii de indici: BET, BET-C, BET FI. Indicele BET, în limba română, numele oficial al indicelui este “Indicele Bursei de Valori Bucureşti”, iar în limba engleză Bucharest Exchange Trading (abreviat BET). Data de referinţă a indicelui a fost 19 septembrie 1997, data de start 22 septembrie 1997, iar valoarea de start 1000 de puncte. BET se calculează şi se publică atât în lei (BET ROL), cât şi în dolari şi în EURO. Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursieră şi este creat pentru a reflecta tendinţa de ansamblu a celor mai lichide zece acţiuni tranzacţionate la prima categorie a Bursei de Valori Bucureşti. Una dintre cele mai importante funcţii ale indicelui BET, ca şi ale altor indici bursieri este aceea că se constituie drept suport pentru tranzacţii derivate (futures şi opţiuni).

Indicele BET este calculat ca medie ponderată cu capitalizarea bursieră a celor mai lichide 10 acţiuni cotate la Bursa de Valori Bucureşti. Valoarea preţurilor din fiecare zi este raportată la preţurile corespunzătoare din data de referinţă.

Selecţia celor zece acţiuni care formează portofoliul indicelui se realizează în conformitate cu următoarele criterii: acţiunile să fie cotate la categoria I a BVB; acţiunile să aibă cea mai mare capitalizare bursieră; suma capitalizării firmelor ale căror acţiuni compun portofoliul indicelui să depăşească 60 % din capitalizarea bursieră totală; acţiunile să fie astfel alese încât să asigure diversificarea portofoliului indicelui; acţiunile să fie cele mai lichide, urmărindu-se ca suma valorii totale a tranzacţiilor acţiunilor din portofoliul indicelui să fie de cel puţin 70 % din valoarea totală tranzacţionată.

Indicele BET – C este al doilea indice oficial al Bursei de Valori Bucureşti. Construirea acestui indice s-a impus din necesitatea unei reprezentări complete a evoluţiei preţurilor acţiunilor tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti.

Data de referinţă a indicelui a fost 16 aprilie 1998, iar valoarea de referinţă tot 1000 de puncte ca şi în cazul indicelui BET. Indicele BET – C este calculat pe baza aceleiaşi formule ca şi indicele BET, dar cu o bază de reprezentare mult mai largă care să acopere ansamblul titlurilor tranzacţionate. Calculul indicelui se bazează pe media ponderată cu capitalizarea bursieră a preţurilor acţiunilor aflate în portofoliul indicelui.

Indicele BET – FI este primul indice sectorial lansat de BVB, BET-FI reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor fondurilor de investiţii tranzacţionate în

24 Niţu Adrian – Burse de mărfuri şi valori, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 21825 Anghelache Gabriela – Bursa şi piaţa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000, pag. 276

12

cadrul BVB. La 1 noiembrie 2000 valoarea iniţială, a fost de 1000 de puncte. Metoda de calcul este identică cu cea aplicată pentru indicii BET şi BET-C.26

Evolutia indicelui BET in perioarda ianuarie 1998 – ianuarie 2010Sursa: date furnizate de www.bvb.ro

Evolutia indicelui BET – C in perioarda ianuarie 2000 – ianuarie 2010Sursa: date furnizate de www.bvb.ro

26 *** Broşura de prezentarea indicelui BET, BVB, 1998

13

Evolutia indicelui BET – F in perioarda ianuarie 2002 – ianuarie 2010Sursa: date furnizate de www.bvb.ro

A doua piaţă bursieră a României, RASDAQ, a cunoscut şi ea o evoluţie interesantă. Piaţa RASDAQ are rolul de a asigura cadrul instituţional şi tehnic pentru tranzacţionarea acţiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în Masă, datorie care va constitui întotdeauna o prioritate în activitatea sa.

Mai mult decât atât, piaţa RASDAQ a făcut paşi importanţi pe drumul către o adevărată piaţă bursieră, transparentă, cu o tot mai largă deschidere prin includerea în informaţiile oferite publicului, a rezultatelor financiare pentru majoritatea societăţilor comerciale listate, prin lărgirea gamei produselor oferite potenţialilor investitori, cu instrumente financiare cu venit fix şi prin dezvoltarea de proceduri şi aplicaţii noi, destinate derulării ofertelor publice, precum şi proceduri complexe destinate derulării ofertelor APAPS27 de vânzare de acţiuni (licitaţia specială deschisă, licitaţia olandeză, alocarea competitivă, oferta de vânzare cu evaluarea cererii prin sistem, licitaţia electronică). Aceste mecanisme eficiente, transparente, moderne, uşor de utilizat în condiţiile unor costuri reduse, pot fi adaptate cu uşurinţă şi pentru derularea unor operaţiuni ca vânzările de active, rezultate din divizări, sau conversia datoriilor în acţiuni şi vânzarea acestora prin piaţa RASDAQ.

2.5 Indicatori ai pieţei de acţiuni romaneşti - Indicatori Bursieri

Oricare piaţă ar trebui să fie caracterizată de: valoarea tranzacţiilor, volumul acţiunilor tranzacţionate şi numărul de tranzacţii.

Prin listarea pe piaţa de capital, la bursa de valori, titlurile mobiliare ale unei societăţi vor primi o valoare de piaţă diferită de cea nominală, rezultată din echilibrarea raportului dintre cererea şi oferta pentru titlurile respective, exprimate zilnic pe piaţă. În consecinţă, valoarea de piaţă sau capitalizarea bursieră a companiei, adică numărul de acţiuni multiplicat cu cursul bursier, va fi diferită de valoarea capitalului social sau valoarea contabilă.

Valoarea contabilă actiuni de Nr.

propriu Capital

actiuni de Nr.

Datorii - totaleActive

27 APAPS – Autoritatea pentru Privatizare

14

Dacă valoarea contabilă este mai mică decât cursul bursier, se consideră că titlurile sunt supraevaluate, aceasta poate fi un semnal de vânzare, ceea ce produce o ajustare prin scăderea cursului. Atunci când valoarea contabilă este mai mare decât cursul bursier, situaţia poate fi interpretată ca un semnal de cumpărare, mai devreme sau mai târziu piaţa va corecta preţul de tranzacţionare.

Rata valorii de piaţă (PBR, market-to-book ratio)

PBR actiunii a contabila Valoarea

actiunii Cursul

Acest indicator măsoară valoarea pe care piaţa o adaugă managementului şi modului de organizare a firmei; aceste două elemente sunt factori care influenţează creşterea activităţii. Valoarea contabilă a acţiunii reflectă costul istoric al activelor fizice ale companiei. O companie bine condusă, cu un management puternic şi o organizare care funcţionează eficient, va avea o valoare de piaţă mai mare decât valoarea istorică a activelor sale.

Analiştii consideră că acţiunile unei companii cu un PBR scăzut reprezintă o investiţie "sigură", prin prisma faptului că valoarea contabilă este un nivel pe care se "sprijină" cursul de piaţă. Valoarea contabilă este considerată nivelul dincolo de care preţul de piaţă nu va scădea, pentru că firmei îi va rămâne oricând opţiunea de a lichida sau a vinde activele sale, la valoarea lor contabilă. Un PBR scăzut este considerat în măsură să asigure o "marjă de siguranţă", mulţi analişti evită acţiunile cu un PBR ridicat în procesul de constituire a unui portofoliu. Ei pleacă de la ideea că, în condiţiile în care ceilalţi indicatori rămân identici, pentru două acţiuni, cea cu un PBR mai scăzut este mai sigură.28 Deşi pentru anumite companii această abordare se dovedeşte valabilă, faptul că valoarea contabilă nu este chiar o valoare de lichidare, face ca "marja de siguranţă" să îşi piardă din relevanţă. De fapt, dacă se apelează la modelele de evaluare a acţiunilor, se constată că o rată a valorii de piaţă ridicată este un indiciu că investitorii consideră că firma în cauză are posibilităţi de a obţine o rentabilitate financiară (ROE) mai mare decât rata capitalizării pieţei. S-a constatat ca PBR este corelat pozitiv cu ROE, adică pentru o rată a veniturilor reinvestite, un PBR în creştere va determina o majorare a ROE. Această observaţie este valabilă, deoarece, cu cât este mai mare rentabilitatea sperată a investiţiilor viitoare ale companiei, cu atât mai mare va fi valoarea sa pe piaţă. 29

Indicii reprezintă o categorie distinctă a indicatorilor statistici care au căpătat o largă aplicabilitate în toate domeniile de activităţii economice şi sociale, datorită faptului că reflectă cu multă expresivitate şi în mod analitic schimbările care au loc, rolul şi influenţa diverşilor factori în variaţia fenomenelor cercetate30.

Deşi indicatori ca numărul de titluri listate la bursă, numărul de societăţi pentru care se înregistrează efectiv tranzacţii, valoarea tranzacţiilor efectuate la bursă pentru toate societăţile listate sau capitalizarea bursieră pot fi utilizaţi în aprecierea pieţei, pentru a elimina neajunsul generat de reprezentativitatea mai slabă a acestora au fost creaţi indicii bursieri.31

Un indice bursier poate fi definit ca fiind o măsură a dinamicii valorice a unei pieţe bursiere, în ansamblul ei, sau a unui anumit sector industrial ori de servicii.

Urmărind evoluţia nivelului unui indice bursier se poate evidenţia, sintetic, tendinţa de ansamblu a unei pieţe bursiere sau a sectorului urmărit, adică sensul mişcării generale a

28 Siminea Irina, Piaţa de capital în Romania. Metode de evaluare şi prognoză, Teză de doctorat, Bucureşti 200329 Stancu, I, Finanţe - Teoria pieţelor financiare. Finanţele Întreprinderii. Analiza şi gestiune financiara Ed. Economică, Bucureşti, 199830 Maria Bădiţă, Tudor Baron, Mihai Korka, Statistică pentru afaceri, Ed. Eficient, 1998, pag.32331 Buzatu Laura, Piaţa de capital în românia, identificarea unor căi şi oportunităţi de creştere şi diversificare a acesteia, Teză de doctorat, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2004, pag. 110

15

cursurilor titlurilor de valoare, în general a acţiunilor, de pe respectiva piaţă sau din cadrul sectorului analizat.

Un avantaj al indicilor bursieri îl reprezintă forma relativă de exprimare a acestora care permite comparaţii de-a lungul timpului, comparaţii ce nu pot fi influenţate de inflaţie.

16

CAPITOLIL III

BURSA ÎN ROMÂNIA.EVOLUTIA BURSEI DE VALORI DIN

BUCURESTI

3.1 Tradiţia

Activitatea bursieră în ţara noastră îşi marchează primele începuturi în anul 1839, bursele de comerţ întemeiate atunci fiind lipsite de o activitate notabila, datorită absenţei bazelor legislative autohtone.

Pe fundalul unei tradiţii de peste 70 de ani de burse de mărfuri, care au funcţionat după modelul burselor occidentale, România consemnează, în anul 1881, apariţia primei burse de valori. Acest fapt s-a datorat ca urmare a adoptării Legii asupra burselor, mijlocitorilor de schimb şi de mărfuri. Realizată după model francez, această lege reglementa înfiinţarea burselor de valori si marfuri.

Deschiderea bursei din Bucureşti, ca urmare a adoptării acestei legi, a avut loc la 1 decembrie 1882, în clădirea Camerei de Comerţ iar în Monitorul Oficial al României din decembrie 1882 fiind publicate cotaţiile bursiere ale primelor companii româneşti tranzacţionate.

Evoluţia cadrului normativ în domeniul pieţei de capital a fost marcată de următoarele etape:

- anul 1904 aduce o nouă lege a bursei în care operaţiunile bursiere sunt mai clar definite şi, ca o consecinţă imediată, publicul larg este tot mai convins de eficienţa plasamentelor în titluri de valoare;

- anul 1929 aduce legea asupra bursei, cunoscută că „Legea Madgearu”, care a reprezentat unificarea legislativă a regimului burselor din România şi, totodată, o abordare modernă a actului legislativ.

După încheierea crizei economice 1929 - 1933, odată cu refacerea economică, „Bursa de efecte, acţiuni şi schimb în Bucuresti”, cunoaşte şi ea un curs ascendent, anul 1939 reprezentând apogeul perioadei interbelice. De menţionat că, la momentul anului 1939, se tranzacţionau 56 de titluri din domeniul bancar, al transportului şi al asigurărilor.

Sfârşitul celui de-al II-lea război mondial, cu întreaga turnură politică pentru România, a însemnat şi sfârşitul pieţei de capital şi al bursei de valori. Lovitura de graţie pentru acest sector economic extrem de dinamic a constituit-o procesul naţionalizării economiei din 1948, care a făcut ca prin instaurarea proprietăţii de stat, să dispară produsele specifice: acţiunile, obligaţiunile corporatiste, titlurile de stat autohtone şi externe (cu echivalent în lei - aur).

Revoluţia din 1989, care a însemnat o cotitura importantă în istoria României, accentuată de programul de reformă ce i-a urmat şi de necesitatea reclădirii pieţei de capital şi a instituţiilor acesteia, printre care şi cea a Bursei de Valori Bucureşti.

Un grup de specialişti din diferite sectoare economice au avut şansa, uneori unică într-o viaţă de om, de a reconstrui această piaţă, care îşi regăseşte începutul în anul 1992. Procesul de reconstrucţie nu a fost uşor, sub toate aspectele, începând cu cel legislativ - au fost necesari doi ani până la adoptarea Legii 5 /1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori - şi continuând cu cel de educare a publicului larg. Acest proces continuă şi astăzi toţi cei implicaţi învăţa zilnic, ceea ce le Bursa de Valori reprezintă o instituţie esenţială a economiei de piaţă, iar prezenţa ei în peisajul economic conferă un element suplimentar de coerentă traiectoriei pe care s-a înscris economia românească după anii ‘90.

17

Data de 1 aprilie 1995, când Bursa de Valori Bucureşti se reînfiinţa în baza unei decizii a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, ca instituţie de interes public cu personalitate juridică ce îşi desfăşoară activitatea pe principiul autofinanţării, va rămâne ca un moment de referinţă pentru dezvoltarea pieţei de capital din România, marcând debutul formării pieţei bursiere şi, totodată, concretizarea eforturilor depuse pentru crearea uneia dintre cele mai importante instituţii ale pieţei de capital.

Inaugurarea oficială s-a desfăşurat la data de 23 iunie 1995. Arhitectura noii pieţe bursiere avea la bază un sistem electronic modern, care acoperea funcţiile de tranzacţionare, compensare- decontare şi registru şi care era susţinut de un ansamblu coerent de regulamente şi proceduri.

Prima şedinţa de tranzacţionare a avut loc în data de 20 noiembrie 1995.Anul 1996, cel de-al doilea an al Bursei de Valori Bucureşti a constituit, de fapt,

primul an real de activitate. Interesul societăţilor de valori mobiliare s-a menţinut însă pe un trend crescător, înregistrându-se o dublare a numărului membrilor Asociaţiei Bursei (62 membri); fenomenul a fost favorizat de finalizarea procesului de privatizare în masă a societăţilor comerciale şi a oportunităţilor oferite de acesta.Ca efect imediat, numărul şedinţelor de tranzacţionare s-a mărit la două şedinţe pe săptămâna.Anul 1996 a fost primul an în care Bursa şi-a încercat în primul rând mecanismele de funcţionare: acestea şi-au demonstrat viabilitatea. Însă mediul economic ostil a limitat însă performanţele financiare ale Bursei.

Bursa de Valori Bucureşti a cunoscut un salt semnificativ în dezvoltarea ei. 1997 fiind un an al performanţei pieţei de capital.

Acest an a fost marcat de lansarea în septembrie a primului indice, BET, care a funcţionat ca un veritabil „barometru” al activităţii pe piaţa bursieră. BET a apărut ca urmare a nevoii unui instrument sintetic de cuantificare a performanţelor activităţii pieţei bursiere..

O ierarhizare a elementelor de noutate implementate în cursul anului 1998 nu este uşor de făcut, însă se poate afirma că posibilitatea prestării de servicii de custodie pe piaţa bursieră îşi are locul de frunte între acestea.

Luna aprilie a anului 1998 marchează lansarea celui de-al doilea indice al BVB, indicele BET-C care urmăreşte evoluţia preţului tuturor valorilor mobiliare înscrise la cota BVB şi care alături de indicele BET conturează o imagine completă asupra evoluţiei de ansamblu a pieţei.

Implementarea noului sistem de tranzacţionare al Bursei, HORIZON, este momentul crucial al anului 1999.Cooperarea Bursei de Valori Bucureşti cu alte organisme similare capătă noi valenţe prin încheierea acordurilor de cooperare cu Athens Stock Exchange, Tokyo Stock Exchange şi London Stock Exchange, acestea deschizând noi posibilităţi de natură să asigure încadrarea pieţei româneşti în tendinţele de globalizare şi cooperare regională care se manifestă pe plan internaţional.

De asemenea, Bursa a fost participant activ la Proiectul de Cooperare Regională din Zona Sud-Est Europeană-SECI şi a devenit membru al Asociaţiei Depozitarelor şi Caselor de Compensare din Centrul şi Estul Europei (EECSDA), afirmarea instituţiei cunoscând un trend ascendent.

Politica Bursei privind selecţia calitativă a emitenţilor ale căror acţiuni sunt înscrise la Cota Bursei s-a accentuat în cursul anului 2000. Bursa şi-a concentrat atenţia asupra creşterii standardelor ce trebuiau îndeplinite de către emitenţii de valori mobiliare pentru admiterea şi menţinerea la Cota Bursei.

Pentru a se asigura diseminarea informaţiilor despre piaţa bursieră s-a proiectat şi realizat cadrul general pentru punerea în funcţiune a unei platforme care să asigure Bursei posibilitatea publicării informaţiilor specifice în pagina proprie de Internet.La 1 noiembrie

18

2000, Bursa de Valori Bucureşti lansează primul indice sectorial, BET-FI. Acesta reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor fondurilor de investiţii tranzacţionate în cadrul Bursei.

În anul 2001 fost constituită “Categoria Plus” a Bursei şi a fost elaborat un Cod de Conducere şi Administrare al societăţilor comerciale înscrise la Cota Bursei. Acest cod ofera premise consolidate pentru tratamentul egal şi echitabil al acţionarilor, prevede un cadru riguros pentru asigurarea respectării şi protejării drepturilor acţionarilor minoritări, detaliază conţinutul drepturilor acţionarilor şi cresterea responsabilităţii administratorilor faţă de acţionari.Totodată, anul 2001 a însemnat listarea actiunilor a două mari societaţi: Banca Romană pentru Dezvoltare – Group Societe Generale (BRD) şi Societatea Naţională a Petrolului Petrom (SNP), ceea ce a dus la cresteri spectaculoase ale capitalizării şi volumului tranzacţiilor la Bursă.Anul 2001 a însemnat şi punerea în funcţiune a unui nou sistem de tranzacţionare destinat în acest moment tranzacţionării instrumentelor financiare cu venit fix, respectiv obligaţiunile municipale.Capitalizarea bursieră a depaşit pragul de un miliard de dolari, reprezentand 3,34% din PIB-ul anului 2001, iar indicii bursieri au urmat tendinţa generală de creştere, indicele BET apreciindu-se cu peste 38,6% pe parcursul anului.

Considerată una din cele mai prolifice perioade din istoria sa, în 2002 toţi cei trei indici calculaţi de Bursa de Valori Bucureşti au atins niveluri maxime istorice, rata anuală de creştere a acestora fiind spectaculoasă.Anul 2002 a evidenţiat faptul că piaţa de capital din România devine un subiect de interes major nu numai pentru investitorii săi analiştii financiari, ci şi pentru publicul larg, mass-media acordând spaţii din ce în ce mai importante comentariilor privind evoluţiile înregistrate pe piaţa bursieră. În această tendinţa se remarcă articolul dedicat pieţei de capital româneşti, "Rising star defies global gravity”, apărut în numărul din 9 ianuarie 2002 al publicaţiei "Financial Times”, în care BVB este prezentată ca piaţă bursieră care a înregistrat în anul 2002 cea mai mare creştere dintre primele 57 de burse de valori din lume.În octombrie s-a semnat la Bucureşti Acordul de Cooperare dintre BVB şi Borsa Italiană, iar în luna noiembrie Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Burselor de Valori a hotărât să acorde BVB statutul de membru corespondent al acestei prestigioase asociaţii. Tot în luna noiembrie , BVB a sărbătorit 120 de ani de la înfiinţarea bursei de valori în România.

Anul 2003 este anul în care are loc mutarea într-un nou sediu ce a adus mai multă vizibilitate instituţiei bursiere. Deschiderea oficială a primei şedinţe de tranzacţionare în acest sediu a fost realizată de către Primul Ministru al României, eveniment ce a avut un impact important în mass-media românească şi a oferit, prin aceasta, mai multă credibilitate pieţei de capital. În acelaşi timp, sistemul de tranzacţionare dezvoltat de specialiştii Bursei de Valori Bucureşti "in-house”, a fost utilizat în acest an la tranzacţionarea obligaţiunilor, existând obiectivul de a fi implementat complet în Bursă.Tot în acest an, Bursa de Valori Bucureşti a devenit membru cu drepturi depline al Federaţiei Euro-Asiatice a Burselor de Valori (FEAS) şi a făcut paşii necesari pentru menţinerea statutului de membru corespondent la Federaţia Europeană a Burselor de Valori (FESE) şi la Federaţia Internaţională a Burselor de Valori (WFE). Pe linia colaborării internaţionale cu instituţii similare, în luna decembrie, Bursa de Valori Bucureşti a semnat cu Centrul din Salonik al Bursei de Valori din Atena un acord de cooperare pentru crearea la Bursa de Valori Bucureşti a unui segment de piaţă anew market”,�� destinat emitenţilor-companii nou infiinţate dar cu potenţial de creştere, proiect ce se va desfăşura în cursul anului 2004. Bursa de Valori Bucureşti a elaborat, în cursul anului 2003, un plan de fuziune cu Bursa Electronică Rasdaq care avea ca scop consolidarea şi dinamizarea pieţei de capital româneşti, în perspectivă aderării ţării noastre la Uniunea Europeană.

Capitalizarea totală a Bursei de Valori Bucureşti s-a apropiat la sfârşitul anului 2004 de pragul de 12 miliarde de dolari şi reprezenta peste 17% din PIB, diminuându-se astfel decalajul faţă de pieţele bursiere cele mai avansate ale Europei Centrale şi de Est. Anul 2004 a demonstrat că finanţarea prin utilizarea mecanismelor pieţei de capital începe să devină şi în

19

România o alternativă reală la finanţarea prin credit bancar sau prin reinvestirea profitului.Dacă la început doar un număr redus de societăţi şi-au valorificat avantajul de a fi listate la Cota Bursei şi au derulat operaţiuni de majorare a capitalului social conform planificărilor, în acest an, tot mai multe companii au ales să-şi finanţeze proiectele de dezvoltare prin noi emisiuni de valori mobiliare.De asemenea, modificările care au avut loc în acest an pe piaţa primară a emisiunilor de obligaţiuni, unde au apărut câţiva emitenţi importanţi din rândul băncilor comerciale, şi serii de emisiuni cu valori de ordinul zecilor de milioane de dolari evidenţiază, o data în plus, condiţiile optime pentru ca anii următori să aducă mai multe companii pe piaţa de capital din România şi, implicit la Cota Bursei de Valori București.

În anul 2005 a fost consemnată o premieră pentru piaţa de capital din România: tranzacţionarea la Bursa de Valori Bucureşti a drepturilor de preferinţă. La Bursa de Valori Bucureşti, începutul anului 2005 a marcat şi extinderea platformei electronice ARENA pentru operaţiunile realizate cu acţiuni. Sistemul ARENA a fost dezvoltat ”in-house” de către specialiştii Bursei şi a fost utilizat până în prezent doar pentru realizarea negocierii tranzacţiilor cu instrumente financiare cu venit fix. Noua platformă asigură suportul tehnic pentru derularea tuturor operaţiunilor legate de negocierea şi finalizarea unei tranzacţii bursiere: tranzacţionare, compensare”  decontare şi înregistrare. Anul 2005 a reprezentat o nouă recunoaştere internaţională a Bursei de Valori Bucureşti prin lansarea în comun cu Bursa din Viena a indicelui ROTX, construit în conformitate cu principiile Familiei de Indici pentru Europa Centrală (CECE). Tot în acest an, cu ocazia seminarului organizat de Bursa de Valori Bucureşti, Federaţia Euro-Asiatică a Burselor de Valori (FEAS), USAID şi Centrul Internaţional pentru Antrepriza privată (CIPE) privind “Guvernanta Corporativă şi aplicarea principiilor ei în cadrul societăţilor cotate la Bursa”, Stere Farmache, Directorul General al Bursei, a lansat oficial Institutul de Guvernanţă Corporativă al Bursei, care îşi propune să fie o şcoală pentru managerii companiilor româneşti. Prin IGC se derulează programe de pregătire legate de piaţa de capital, proiecte, seminarii şi conferinţe destinate ridicării nivelului de cunoaştere al participanţilor la piaţa de capital şi creşterii standardelor profesionale ale managerilor companiilor.

Prima parte a anului 2006 a adus modificări de natură legislativă: autorizarea BVB ca operator de piaţă de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM). Emiterea autorizării CNVM fusese precedată cu doar câteva luni înainte de finalizarea procesului de fuziune dintre BVB şi BER, prin care au fost create premisele restructurării instituţionale a cadrului de funcţionare a pieţei bursiere din România. Modificările aduse cadrului instituţional şi reglementărilor BVB şi-au propus să crească încrederea investitorilor şi companiilor emitente în mecanismele pieţei de capital, să asigure o colaborare mai eficientă între toate instituţiile care au responsabilităţi în derularea operaţiunilor pe piaţa bursieră, dar şi să contribuie la armonizarea mecanismelor şi normelor adoptate de către BVB cu cele ale principalelor burse europene. Toate aceste demersuri au avut fără îndoială importanţa lor în cadrul procesului de evaluare a BVB pe care Federaţia Europeană a Burselor de Valori a realizat-o în acest an şi care a avut drept rezultat admiterea Bursei de Valori Bucureşti ca membru cu drepturi depline al Federation of European Securities Exchanges. Decizia de admitere a BVB în cadrul acestei importante organizaţii europene reprezintă o recunoaştere a progreselor înregistrate în ultimii ani de piaţă de capital din România şi vine să se alăture percepţiilor pozitive ale investitorilor şi emitenţilor asupra pieţei bursiere, care au făcut ca şi în anul 2006 să continue tendinţa ascendentă a principalilor indicatori ai pieţei reglementate administrată de către BVB.

Indicatori bursieri în 2006: Capitalizarea totală a pieţei reglementate a urcat în anul 2006 cu aproape 40%;

20

Valoarea medie zilnică a tranzacţiilor pe piaţa reglementată a depăşit în 2006 pragul de 10 milioane euro;

Pe fondul unei volatilităţi ridicate, indicii BVB şi-au continuat şi în anul 2006 tendinţa ascendentă;

Obligaţiunile emise de Banca Mondială au dublat dimensiunea pieţei instrumentelor financiare cu venit fix;

Listarea Transelectrica: IPO de succes al unei companii de stat. BVB a continuat dezvoltarea relaţiilor de cooperare cu bursele din regiune: A semnat în martie 2006 acordul de cooperare cu Wiener Borse (WBAG) pentru

dezvoltarea politicii de indici bursieri şi a licenţelor pe indicii bursieri; În toamna aceluiaşi an, pe 30 noiembrie 2006, BVB a încheiat cu WBAG un acord de

cooperare privind diseminarea comună a datelor BVB. În noiembrie 2006, BVB a semnat memorandumul de cooperare cu Bursa de Valori

din Chişinău. Anul 2007 a reprezentat anul de debut al Bursei de Valori Bucureşti ca operator

bursier în cadrul pieţei financiare unice europene şi împlinirea a 125 de ani de la înfiinţarea primei instituţii bursiere în România, în anul 1882. Evoluţiile anului 2007 de la Bursa de Valori Bucureşti au stat sub semnul modificării percepţiei investitorilor străini asupra economiei româneşti şi perspectivelor sale de dezvoltare. În condiţiile unui mediu financiar internaţional favorabil investiţiilor, aderarea României la Uniunea Europeană şi schimbarea de optică asociată acesteia au fost reflectate destul de rapid, încă de la începutul anului, de diversele segmente ale pieţe financiare autohtone: în prima parte a anului 2007 moneda naţională şi-a continuat tendinţa de apreciere faţă de principalele valute, dobânzile din piaţa monetară interbancară au coborât cu paşi destul de rapizi, iar indicii pieţei bursiere au atins noi maxime istorice. În a două jumătate a anului pieţele financiare internaţionale au intrat însă într-o perioadă de turbulenţe, care au mărit volatilitatea, au îngreunat accesul investitorilor la finanţare, au ridicat costul acesteia şi au determinat scăderea apetitului investitorilor faţă de risc. Efectele s-au văzut şi pe piaţa bursieră românească, unde tendinţele conturate în prima parte a anului nu au mai continuat. Trăsăturile caracteristice pentru BVB în 2007 au fost următoarele:

Creşterea sensitivitatii pieţei la procesele care au loc la nivel internaţional. Investitorii străini au devenit mult mai prezenţi pe piaţa bursieră românească şi şi-au

crescut semnificativ ponderea pe care o deţineau în rulajul total al pieţei din anii trecuţi.

Diversificarea gamei de instrumente financiare oferite: astfel, în luna septembrie a fost lansată la BVB piaţa la termen, iar primele instrumente financiare derivate puse la dispoziţia investitorilor au avut ca activ suport indicii BET şi BET-FI. De asemenea, pe finalul anului au debutat tranzacţiile cu drepturile de alocare care au însoţit acţiunile emise de către Transgaz S.A. în cadrul ofertei publice primare iniţiale.

Capitalizarea cumulată a celor două pieţe administrate de către Bursa de Valori Bucureşti a depăşit în 2007, în premieră, pragul de 100 miliarde de lei şi a atins la finalul anului valoarea de 110 miliarde RON, în creştere cu +31% faţă de nivelul la care se situa acelaşi indicator în urmă cu un an.

Valoarea tranzacţiilor negociate pe parcursul anului 2007 în cadrul celor două pieţe administrate de către BVB a fost de peste 18 miliarde de lei, cu aproape +70% peste rulajul total înregistrat în anul anterior. Media zilnică a operaţiunilor bursiere realizate pe piaţa reglementată s-a situat la 55,2 milioane RON, în vreme ce pe piaţa Rasdaq s-au realizat în medie tranzacţii în valoare de 17 milioane lei pe zi.

Ritmurile de creştere înregistrate de capitalizarea bursieră şi de valoarea tranzacţiilor au fost sensibil mai ridicate în cazul pieţei Rasdaq, ceea ce arată că fuziunea realizată

21

în urmă cu doi ani între Bursa de Valori Bucureşti şi Bursa Electronică Rasdaq a reuşit să aducă un plus de vizibilitate pentru titlurile tranzacţionate pe piaţa Rasdaq.

Indicii bursieri au încheiat anul 2007 la valori superioare celor de start, dar sub maximele istorice pe care le-au atins aceştia la mijlocul perioadei analizate: cu +22% pentru BET, cu +32,6% pentru BET-C şi cu +24,8% pentru indicele sectorial BET-FI.

Ca o particularitate a anului 2007 se remarcă faptul că de această data nu s-a mai respectat "paternul sezonier” cu care în ultimii ani se obişnuiseră investitorii şi observatorii pieţei bursiere autohtone: valori de tranzacţionare mai ridicate în primele şi ultimele luni ale anului, cu o perioadă de relativă acalmie pe parcursul lunilor de vară, nivelurile maxime ale lichidităţii fiind atinse de această data în perioada mai - august. Sensibilitatea pieţei bursiere autohtone la factorii externi a crescut treptat în ultimii

ani, odată cu deschiderea economiei româneşti şi cu liberalizarea fluxurilor financiare asociate contului de capital. Ponderea activităţii desfăşurate de investitorii non-rezidenţi în cadrul pieţei de capital din România a crescut în ultimii ani şi activitatea acestora a avut inclusiv un efect de antrenare a unei părţi a capitalului autohton spre operaţiuni bursiere. Era deci firesc ca elementele determinante ale evoluţiilor BVB din anul 2008 să fie strâns legate de schimbările (uneori dramatice) care s-au produs în cadrul pieţelor financiare internaţionale.32

De asemenea, în plan intern s-au produs schimbări semnificative ale mediului economico-financiar autohton, unele induse de evenimentele care au avut loc la nivel internaţional, altele care au ţinut mai degrabăde caracterul electoral al anului 2008. Slăbiciunile pe care le-au arătat unele economii din regiune, modificarea percepţiei agenţiilor de rating asupra riscurilor din cadrul pieţelor emergente, îngrijorarea mediilor financiare faţă de nivelul considerat prea ridicat al deficitului de cont curent, deficitul bugetar situat peste pragul de 3% din Produsul Intern Brut (PIB), creşterea semnificati vă a ratelor de dobândă din sistemul bancar autohton sau inversarea bruscă a tendinţei de apreciere a cursului de schimb al monedei noastre naţionale sunt doar câteva elemente care arată că în 2008 condiţiile economico-financiare s-au schimbat radical faţă de anii precedenţi. Iar orice schimbare importantă din economie se reflectă inevitabil şi asupra activităţii pieţei bursiere.

Datele statistice disponibile la finalul anului 2008 creionau pentru economia mondială un tablou total diferit faţăde cel existent în urmă cu doar un an. Cu economiile din zona euro şi din Japonia aflate deja în recesiune (tehnică) şi cu cea din S.U.A. aflată "de facto"în aceeaşi situaţie, economia mondială în ansamblul său pare a avea toate datele intrării într-o perioadă extrem de dificilă. Aşa cum de altfel s-a mai întâmplat în istoria capitalismului, dificultăţile economiei reale au fost anticipate şi chiar agravate de apariţia unei situaţii de crizăla nivelul pieţelor financiare.

Primele semne evidente ale fenomenelor ce aveau să se transforme în criza financiară care a afectat pieţele bursiere internaţionale au apărut încă din prima parte a anului 2007, atunci când piaţa creditelor ipotecare subprime din S.U.A. a început să-şi arate riscurile şi slăbiciunile. Propagarea la nivelul întregului sistem financiar nord-american a problemelor din piaţa creditelor "subprime" s-a produs extrem de rapid şi a fost posibilă şi din cauza schimbărilor semnificative pe care le-a cunoscut în ultimele decenii activitatea de intermediere financiară. Modelul tradiţional care a stat la baza finanţării instituţiilor bancare a suferit modificări semnificative odată cu "descoperirea" şi utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a securitizării – tehnică financiară prin care creditele acordate de o instituţie bancară puteau fi structurate în instrumente financiare complexe, care au luat în general forma obligaţiunilor colateralizate cu ipoteci şi care au permis extinderea modelului "originate and distribute". Aceste instrumente financiare odată create erau apoi tranzacţionate liber pe piaţă

32 Bursa de Valori Bucuresti - Raport anual 2008 www.bvb.ro

22

cu implicarea diverselor instituţii bancare şi astfel a devenit din ce în ce mai dificil săfie identificate şi evaluate riscurile asociate, aşa cum a fost de altfel cazul şi cu obligaţiunile care erau legate de ipoteci din categoria "subprime". Localizarea acestor riscuri la nivelul uneia sau alteia dintre instituţiile bancare (mai ales în cazul băncilor de investiţii) prezente pe piaţă şi cuantificarea expunerii lor faţă de instrumente financiare devenite "toxice" au devenit practic imposibil de realizat, în condiţiile în care acestea erau tranzacţionate preponderent în regim OTC, netrasparent, iar funcţionarea defectuoasă a unor pieţe a contribuit la propagarea unui sentiment general de neîncredere în întregul sistem financiar. Climatul de incertitudine a determinat creşterea aversiunii faţă de risc a investitorilor, care au încercat să-şi reducă expunerea faţă de instrumentele financiare mai riscante sau care sunt tranzacţionate pe pieţe mai volatile (cum sunt percepute pieţele emergente).

La jumătatea anului 2008 scăderile severe care deja fuseseră înregistrate mai întâipe pieţele de acţiuni au fost urmate de corecţii semnificative ale cotaţiilor mărfurilor, ceea ce sugerează că investitorii au început să fie convinşi că efectele crizei financiare internaţionale asupra economiei globale vor fi mult mai importante decât se evaluase iniţial. Datele statistice care au fost publicate la finalul anului 2008 privind performanţele celor mai importante economii ale lumii nu au făcut decât să confirme reacţiile destul de violente produse cu anticipaţie pe pieţele bursiere mondiale, inclusiv cele europene.

Toate aceste evoluţii care s-au manifestat în cadrul pieţelor financiare au determinat reacţii fără precedent din partea instituţiilor de reglementare naţionale şi internaţionale care au atribuţii în asigurarea stabilităţii sistemelor financiare. Intervenţiile acestora nu s-au mai limitat în 2008 doar la acţiuni concertate de reducere a dobânzilor de politică monetară sau la operaţiuni care au vizat asigurarea necesarului de lichiditate din sistem: de această dată au fost imaginate programe menite să sprijine instituţiile financiare aflate în dificultate, care au presupus (printre altele) implicarea de resurse publice în finanţarea de fuziuni şi achiziţii între mari companii financiare, extinderea tipurilor de titluri de valoare acceptate de autorităţile monetare ca şi colateral, achiziţia de instrumente financiare calificate drept "toxice" şi chiar naţionalizarea unor instituţii financiare de anvergură. Salvarea de la faliment a Bear Stearns prin preluarea de către JP Morgan, naţionalizarea băncii britanice Northern Rock, preluarea Merrill Lynch de către Bank of America, naţionalizarea giganţilor ipotecari americani Fannie Mae şi Freddie Mac, urmată de o decizie similară în cazul asiguratorului AIG, dar mai ales intrarea în faliment a băncii de investiţii Lehman Brothers sunt doar câteva dintre cele mai spectaculoase evenimente care s-au produs în anul 2008 pe o piaţă financiară internaţională extrem de volatilă. Deşi cele mai multe dintre aceste evenimente au avut ca principali actori instituţii din SUA, efectele lor s-au resimţit puternic şi la nivelul principalelor pieţe financiare europene.

Schimbarea condiţiilor din cadrul pieţelor financiare internaţionale a afectat inevitabil şi performanţele economiei româneşti. Dacă în primele trei trimestre ale anului 2008 economia românească a cunoscut ritmuri ridicate de creştere şi a atins un record de +9,1% în trimestrul III, în ultima parte a anului situaţia s-a schimbat radical. Reducerea cererii externe pentru produsele autohtone şi accesul mult mai dificil şi mai scump la finanţare prin intermediul creditelor bancare au făcut ca aşteptările privind dinamica economiei româneşti în trimestrul IV al anului 2008 să devină mult mai pesimiste. Încetinirea ritmului de creştere economică în partea finală a anului 2008 a fost se pare una mult prea bruscă (creştere de doar +2,9% în trimestrul IV) şi a afectat semnificativ încasările bugetare, situaţie care a condus la un deficit al bugetului general consolidat situat în jurul a 5% din PIB, cu aproximativ douăpuncte procentuale peste limita maximă de trei procente asumată de orice stat membru UE.

În condiţiile în care politica fiscală s-a dovedit a nu fi suficient de flexibilă pentru a se adapta rapid noilor condiţii şi semnalelor venite dinspre economia reală, pentru autoritatea

23

monetarăa fost destul de dificil să găsească cele mai bune răspunsuri la o situaţie caracterizată prin scăderea cererii de export venite dinspre "zona euro", prin existenţa unei valori ridicate a deficitului de cont curent, prin dependenţa băncilor locale de finanţări venite dinspre băncile "mamă", totul având ca fundal diminuarea încrederii investitorilor în economiile din Europa Centrală şi de Est. Astfel, în încercarea de a păstra atractivitatea relativă a monedei naţionale în raport cu alte valute, BNR a acţionat total diferit de alte bănci centrale şi a continuat pentru o foarte lungă perioadă să menţină dobânda de politică monetarăla niveluri relativ ridicate (peste 10% pe an). Politica monetară restrictivă s-a dovedit a nu fi însă suficientă în momentul în care agenţiile de rating au anunţat că ţările din regiune au vulnerabilităţi crescute în actualul context economico-financiar internaţional. Investitorii străini au început să arate mai multă reticenţă în a-şi extinde sau menţine poziţiile lungi pe lei şi concomitent au apărut unele mişcări speculative, astfel că pe parcursul lunii octombrie au apărut în piaţa valutară interbancară şi în cea monetară momente de panică şi de maximă volatilitate, care au reclamat intervenţia directă şi indirectă a băncii centrale.

Pentru Bursa de Valori Bucureşti anul 2008 a adus o serie de evenimente care au fost aşteptate şi pregătite cu atenţie în ultimii ani, dar care din cauza evoluţiilor negative înregistrate de cotaţiile acţiunilor admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată tind să treacă deocamdată în plan secund. Listarea la BVB a primelor acţiuni emise de o companie internaţională (Erste Group), debutul tranzacţionării pe piaţa reglementată administrată de către BVB a nu mai puţin de 25 de serii de obligaţiuni guvernamentale (titluri de stat), lansarea a doi noi indici bursieri, extinderea tipurilor de instrumente financiare derivate care pot fi negociate la BVB (prin introducerea contractelor futures care au ca activ suport principalele cursuri de schimb valutar sau acţiuni), admiterea la tranzacţionare a primelor unităţi de fond (odată cu listarea STK Emergent) sau conectarea primilor participanţi externi (remote members) la sistemul de tranzacţionare sunt realizări importante, ale căror efecte se vor regăsi cu siguranţă în evoluţiile viitoare ale pieţei bursiere din România. Concentrarea atenţiei asupra scăderii preţurilor de referinţă ale acţiunilor şi către efectele induse la nivelul capitalizării totale şi lichidităţii generale este însăla rândul său justificată, fie şi numai prin prisma faptului că în continuare operaţiunile cu acţiuni deţin ponderea covârşitoare în economia pieţei bursiere (97%).

Contextul financiar internaţional ostil a fost principala cauză care a făcut ca pieţele de acţiuni din Europa Centrală şi de Est (inclusiv cea românească) să nu mai continue şi în 2008 evoluţiile pozitive din anii precedenţi. Astfel, încăde la debutul anului, tradiţionalul "efect al lunii ianuarie" a fost complet ignorat de investitori şi relativ rapid evoluţiile cotaţiilor au arătat că 2008 va fi pentru Bursa de Valori Bucureşti un an cu totul special. După scăderi cu aproape -30% ale indicilor bursieri în primele saptămâni de tranzacţionare ale anului 2008 a urmat o perioadă de relativă acalmie, care a dat impresia că piaţa bursieră poate descrie un scenariu în care corecţiile negative ale preţurilor de tranzacţionare pot fi considerate oarecum fireşti, după creşterile susţinute şi consistente marcate de indicii bursieri înainte şi imediat după momentul aderării României la Uniunea Europeană. O astfel de explicaţie, mai degrabă de natură tehnică, părea a fi cu atât mai probabilă cu cât performanţele financiare raportate de către companiile listate la BVB erau în continuare pozitive, iar indicatorii macroeconomici şi-au păstrat robusteţea până spre finalul anului. Turbulenţele care au marcat însă pieţele financiare internaţionale au lăsat până la urmă în plan secund datele fundamentale şi, treptat, corelarea mişcărilor indicilor BET-C, BET-XT sau BET cu cele ale indicilor bursieri internaţionali a devenit factorul determinant în luarea deciziilor investiţionale. Iar cea mai bună susţinere a acestei afirmaţii este dată de modul în care au reacţionat investitorii pe piaţa bursieră autohtonă în şedinţele de tranzacţionare imediat următoare anunţării reducerii ratingurilor de ţară de către S&P şi Fitch: de fiecare dată indicii bursieri au înregistrat creşteri, ignorând practic informaţia privind retrogradarea calificativelor acordate României de cele două agenţii

24

de rating. Aprecierea pe care au cunoscut-o indicii BVB în respectivele şedinţe de tranzacţionare a fost însă în strânsă corelaţie cu mişcările înregistrate de indicii principalelor pieţe bursiere internaţionale.

Pe fondul unei lichidităţi a pieţei bursiere locale incomparabil mai redusă decât în cazul marilor burse din SUA, Europa sau Asia, fenomenul de contagiune în care s-au transformat de la un moment dat corelaţiile dintre indicii BVB şi cei ai pieţelor bursiere internaţionale a cauzat un grad extrem de ridicat al volatilităţii generale a pieţei reglementate administratăde către BVB. Această situaţie a făcut posibil ca pentru unele dintre cele mai importante titluri de la BVB, în câteva şedinţe de tranzacţionare din ultimele luni ale anului 2008 să nu mai fie afişate ordine de cumpărare, iar cotaţiile pentru marea majoritate a titlurilor să arate scăderi de aproximativ 15% faţă de preţul de referinţă stabilit în ziua precedentă. De aceea, în premieră pentru istoria de peste un deceniu a BVB, în data de 8 octombrie 2008 a fost necesară suspendarea şedinţei de tranzacţionare, ca urmare a volatilităţii excesiv de ridicate. Existenţa unui tunel mai îngust (+/-15%) de evoluţie a preţurilor zilnice decât cel practicat de alte pieţe bursiere nu a putut evita ca pierderile înregistrate în acest an la nivelul indicilor BVB, comparativ cu cele înregistrate de indicii principalelor pieţe bursiere europene, să fie printre cele mai ridicate. Astfel, la finalul anului 2008, indicele BET a fost calculat pentru 2.901 puncte, cu -70% sub valoarea de start a lunii ianuarie. De altfel, ilustrativ pentru trendul general al cotaţiilor este şi faptul că valorile maxime din 2008 pentru toţi indicii bursieri au fost atinse în primele şedinte de tranzacţionare ale anului.

Trendul pronunţat descendent pe care s-au înscris valorile indicilor bursieri şi deprecierile preţurilor de referinţăpentru marea majoritate a acţiunilor admise la tranzacţionare au afectat direct capitalizarea total a celor două pieţe de acţiuni administrate de către BVB, indicator care a coborât de la nivelul de aproape 30 miliarde euro la finalul anului 2007 la numai 11 miliarde euro. Revenirea valorii capitalizării bursiere la o pondere situată sensibil sub pragul de 10% din PIB, în condiţiile în care nu au existat delistări semnificative, ca număr şi ca valoare, oferă la rândul său o imagine foarte sugestivă asupra dimensiunii corecţiilor înregistrate la nivelul preţurilor de referinţăale cvasi-totalităţii acţiunilor tranzacţionate pe piaţa reglementată organizată de către BVB. Mai mult, în anul 2008 au intrat la tranzacţionare pe piaţa reglementată acţiunile emise de nouă noi societăţi comerciale, astfel încât numărul companiilor româneşti ale căror acţiuni erau admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată a crescut de la 60 la sfârşitul anului 2007 la 67 la finalul anului 2008. Cu toate acestea, la sfârşitul ultimei şedinţe de tranzacţionare a anului 2008 valoarea totală a capitalizării bursiere pentru piaţa reglementată administrată de către BVB se situa la 11,6 miliarde euro (incluzând aici şi titlurile EBS), cu - 129% sub nivelul din urmă cu un an al aceluiaşi indicator.

Cu toate că pe parcursul anului 2008 în economia românească a continuat tendinţa de creştere a veniturilor populaţiei, schimbarea atitudinii faţă de risc şi restrângerea drastică a lichidităţii disponibile în cadrul pieţelor financiare internaţionale au influenţat nu doar comportamentul investitorilor nerezidenţi, ci şi pe cel al investitorilor locali, care au orientat sume relativ mai mici decât în anul anterior pentru plasamente în acţiuni tranzacţionate pe piaţa bursieră. Mai mult, dacă pe plan internaţional autorităţile monetare au operat scăderi ale dobânzilor şi astfel au susţinut indirect activitatea din cadrul pieţelor bursiere, în România banca centrală a ridicat succesiv rata dobânzii de politică monetară până la peste 10% pe an şi a crescut astfel atractivitatea relativă a plasamentelor în depozitele bancare. Toate aceste evoluţii au avut rolul lor (chiar dacă nu determinant) în diminuarea în termeni nominali a sumelor plasate de investitori pe piaţa bursieră şi în reducerea relativă a ponderii pe care investitorii străini au avut-o în economia generală a pieţei pe parcursul anului 2008.

25

3.2 Bursa româneasca în 2009.Perspective pentru anul 2010

Piața de capital a înregistrat o revenire importantă în anul 2009, după scăderile mari din anul precendent. O bună parte din acţiunile listate pe piața reglementată a Bursei de Valori București (BVB) au înregistrat creşteri semnificative, însă preţurile au recuperat doar în parte pierderile din 2008, iar lichiditatea a continuat să scadă.

Segmentul Rasdaq a înregistrat o revenire uşoară, indicele oficial al pietei, Rasdaq-C, acumulând numai +8,1% în 2009. Valoarea tranzacţiilor cu acţiuni pe piaţa reglementată a BVB a scăzut cu 26,7% faţă de anul precedent, în timp ce valoarea tranzacţiilor pe piaţa Rasdaq a scăzut cu 63,1%.

Pentru cea mai mare parte a acţiunilor listate la categoria I a pieţei reglementate a BVB 2009 a fost anul unor reveniri importante. Media aritmetică a randamentelor totale ale acestor acţiuni a fost +68,8% în 2009. 13 din cele 21 de companii de la această categorie au adus randamente pozitive peste +50%, iar numai trei companii au adus randamente totale negative. La fel că în 2008, principalul element care a determinat evoluţia globală a companiilor listate la BVB a fost evoluţia pieţelor de capital externe şi desfăşurarea crizei financiare internaţionale. Dacă în anul precedent instalarea crizei pe pieţele de capital a adus scăderi majore de preţ şi pentru emitenţii listaţi la BVB indiferent de rezultatele financiare sau performanţele acestora, în 2009 situaţia s-a inversat, iar revenirea pieţelor globale a determinat randamente pozitive la BVB. Volatilitatea istorică ridicată a acţiunilor SIF şi un context general pozitiv în piaţă au determinat creşteri peste medie ale societăţilor de investiţii financiare în 2009. În plus, în acest an au fost reluate dezbaterile legislative cu privire la majorarea pragului maxim de deţinere, de la valoarea actuală de 1%, element ce a impulsionat în mod suplimentar preţurile.

După aprobarea primită în Senat şi iniţierea discuţiilor în Camera Deputaţilor, o concluzie a acestor dezbateri este aşteptată în primă parte a anului 2010. Şi indicele oficial al Bursei de Valori Bucureşti, BET, a înregistrat a treia cea mai bună performanţă anuală din istoria sa, cu o creştere de 61,7% în 2009 (indicele ia în calcul variaţia de preţ a celor mai importante zece acţiuni listate pe piaţa reglementată, însă nu include dividende sau operaţiuni de majorare a capitalului social). Evoluţia indicelui a înregistrat două etape distincte. Prima, derulată până la sfârşitul lunii februarie, a reprezentat o continuare a tendinţei generale de scădere din 2008.

Minimul absolut al indicelui pe parcursul crizei actuale a fost înregistrat în ziua de 25/02/2009, la 1.887,14 puncte, reprezentând o scădere de 35,0% faţă de sfârşitul anului 2008. Valoarea indicelui în aceeaşi dată de 25/02/2009 reprezenta o scădere de 80,8% faţă de sfârşitul anului 2007 şi de 82,5% faţă de maximul absolut al indicelui înregistrat în 24/07/2007.33

Începând cu luna martie indicele a intrat într-o etapă de creştere susţinută, derulată până la sfârşitul anului. BET a acumulat o creştere de 148,6% faţă de minimul lunii februarie. Creşterea, întreruptă doar pe o perioadă de aproximativ o luna între iunie şi iulie şi transformată în stagnare în decembrie, a fost una constantă, fără corecţii majore. Cu toate acestea, foarte puţini investitori au anticipat o revenire derulată pe o perioadă atât de îndelungată, iar aversiunea la risc a rămas ridicată după evoluţiile dezastruoase din 2008. Cu toată creşterea din 2009, randamentul cumulat al BET pentru anii 2008-2009 rămâne -52,3%; valoarea indicelui la sfârşitul lui 2009, de 4.690,57 puncte, se situează la nivelul valorilor înregistrate la începutul anului 2005, cu cinci ani în urmă.34

33 www.kmarket.ro/documentare/analiza/EvolutiaPieteideCapital200934 www.kmarket.ro

26

Ceilalţi indici oficiali ai bursei, BET-C (ce ia în calcul toate acţiunile listate mai puţin cele ale SIF) şi BET-FI (ce ia în calcul acţiunile SIF) au evoluat similar cu BET, înregistrînd creşteri : +37,3% pentru BET- C şi +90,3% pentru BET-FI.

Şi ceilalţi indici calculaţi de BVB au înregistrat creşteri: BET-XT, un indice extins al ceor mai importante 25 de companii listate (inclusiv Societăţile de Investiţii Financiare) a câştigat 66,6%, iar BET-NG, un indice al companiilor din domeniul energiei, a câştigat 71,1% în 2009.

La fel că în anii precedenţi, şi în 2009 evoluţia acţiunilor româneşti a fost determinată în cea mai mare măsură de factori externi. Investitorii nerezidenţi au (re)devenit cumpărători neţi de acţiuni, după ce în 2008 valoarea vânzărilor acestora depăşise valoarea cumpărărilor (în fiecare an al perioadei 2002-2007, caracterizată prin creşteri mari la bursă, investitorii nerezidenţi au fost cumpărători neţi de acţiuni, la fel că în 2009).

Decuplare faţă de evoluţia economiei locale şi corelare puternică cu pieţele externe, aşa poate fi caracterizat acest an pe bursă .

Anul 2009 a închis într-o tentă optimistă, iar anul 2010 se arată a fi unul de echilibru. Ce aşteptări ar trebui să avem pentru următorul an? În 2010 economia românească va evolua într-un context extern stabil, în care evenimentele vor tinde să între pe o direcţie pozitivă. România a fost lovită de criză cu întârziere în comparaţie cu statele dezvoltate ale lumii, acest lucru fiind un aspect propice unei reluări a creşterii economice pe plan local în contextul în care cele mai importante economii au înregistrat deja un trimestru de creştere. Nu ar trebui să avem aşteptări foarte pozitive însă cu privire la evoluţia PIB în 2010, variaţiile urmând a fi modice. Acestea se vor resimţi foarte puţin la nivel de companii şi probabil că vom asista punctual la performanţe financiare bune în cazul unora dintre acestea. Per total ar trebui să asistăm la o consolidare comparativ cu anul 2009, la finalul anului 2010 urmând a avea o dinamică uşor pozitivă pe principalii indicatori financiari.

Anul 2010 urmează a fi unul mai slab prin prisma potenţialului de creştere a celor mai vizibile companii, acesta urmând a fi unul marginal. În mod excepţional cele cinci SIF pot marca în continuare aprecieri interesante în funcţie de decizia de majorare a pragului de deţinere la 5%. Pe fondul îmbunătăţirii estimărilor pentru revigoarea celor mai mari economii ale lumii în 2009 atenţia investitorilor a fost acordată cu precădere companiilor lichide, acestea epuizându-şi cea mai mare parte din potenţialul fundamental. În 2010, în condiţiile menţinerii unui context pozitiv şi scăderii în continuare a aversiunii faţă de risc este posibil că şi alte companii cu lichiditate medie şi potenţial fundamental să intre în interesul investitorilor pe bursă. Într-un an de echilibru, acţiunile la bursă vor converge către evaluarea lor pe bază de fundamente.

În concluzie, problemele cele mai importante cu care se confruntă piaţa de capital românească rămân, în continuare, cele privind recunoaşterea importanţei, rolului şi locului ei în economie.35

Cu toate că în ultimii ani, piaţa de capital din România a cunoscut şi creşteri semnificative, România rămâne o prezentă modestă în comparaţie cu celelalte ţări ale Europei de Est. Principalele două probleme ale pieţei sunt lichiditatea redusă şi lipsa unei game de instrumente adecvate. Lichiditatea pe piaţă rămâne la cote scăzute, raportată la ansamblul economiei şi la bursele din alte ţări; din acest motiv, cea mai importantă funcţie a pieţei “atragerea de capital pentru firmele în expansiune” este îndeplinită în mică măsură.36 La mulţi ani de la începerea tranzacţiilor la BVB, aceasta rămâne încă o necunoscută pentru majoritatea populaţiei şi societăţilor comerciale din România.

35 Raport CNVM, Raport de activitate pe anul 2000, www.cnvm.ro36 Siminea Irina, Piaţa de capital în Romania. Metode de evaluare şi prognoză, Teză de doctorat, Academia de Studii Economice, Bucureşti 2003, pag. 156

27

Ameliorarea cadrului macroeconomic constituie, în general, o condiţie necesară pentru creşterea încrederii investitorilor în mediul economic şi în impulsionarea pieţelor bursiere. Evoluţiile înregistrate pe pieţele financiare dau cea mai fidelă imagine asupra mediului economic dintr-o anumită ţară şi asupra perspectivelor de dezvoltare ale acesteia, astfel că era firesc ca şi pieţele bursiere să reflecte performanţele macroeconomice înregistrate de România în ultimii ani.

Reflectarea procesului de creştere economică presupune evaluarea, măsurarea rezultatelor cantităţive obţinute într-o perioadă sau alta, într-o ţară sau alta. Cum creşterea economică vizează fenomene, procese economice, dinamica la scara economiei naţionale, se înţelege că aprecierea sau măsurarea creşterii economice apelează la indicatorii macroeconomici. În prezenta lucrare am considerat indicatorul PIB, indicator sintetic al dinamicii economiei, pentru corelarea cu indicatorii pieţei bursiere.Ca o paranteză, constatăm că în ultimii ani, în România s-a înregistrat o creştere economică pozitivă. Paradoxul societăţii româneşti este că, deşi în ultimii ani s-a înregistrat o creştere economică pozitivă, nivelul de trai al populaţiei înregistrează o continuă scădere. 37

O mare dificultate de exprimare a calităţii vieţii decurge din faptul că nu toate componentele calităţii vieţii pot fi masurate în bani. Indicatorii calităţii vieţii se ocupă de reactiile subiective ale oamenilor la procesele economice şi sociale, afective şi cognitive, atitudinile, modelele comportamentale, evaluarile. Printre preocuparile de solutionare a dificultatilor mentionate se înscriu şi cele referitoare la perfecţionarea sistemului de indicatori care reflecta calitatea vieţii. Rezultă indubitabil că este dificilă construirea unui set de indicatori relevanti şi operationali ai calităţii vieţii, care să reflecte întreaga problematică, fără a fi însă foarte numeroşi şi cu adevărat operaţionali, relativ uşor de acoperit cu date.

Există păreri consacrate şi în domeniul pieţei de capital care afirmă indicii BVB nu sunt (si nu pot fi) foarte relevanti: pe de o parte o pondere mare în capitalizare o au un numar redus de societati (SNP, BRD) iar pe de alta parte indicii nu iau în calcul castigurile directe aduse investitorilor de emisiunile de actiuni gratuite, dividende, etc38. Indicii BVB şi ceilalţi indicatori ai pieţei (ca numărul total de acţiuni tranzacţionate, volumul tranzacţiilor) sunt singurii la dispoziţie în present iar datele statistice rezultate pe baza prelucrării lor dau o imagine suficient de fidelă a bursei de valori.

Evoluţia rezultatelor la nivelul economiei naţionale, desigur, este legată, la rândul ei, de sectoarele economiei naţionale, de ramurile economice, inclusiv de evoluţia acestora în plan teritorial. Este vorba de ramurile industrie, agricultură, transport etc.; ritmul dinamicii economiei în cadrul acestora se reflectă într-o proporţie sau alta şi în creşterea economică, în dinamica de ansamblu a economiei. Scădere masivă la Bursa de Valori Bucureşti, care în luna mai 2010 a înregistrat cele mai scazute valori din ultimul an şi trei luni. Din februarie 2009 şi până în prezent s-a înregistrat o scădere de 14% a indicelui BET-C, care reflectă evoluţia tuturor acţiunilor listate. În februarie anul trecut, scăderea a fost de 17,61%, însă din martie piaţa şi-a revenit. Analiştii susţin însă că scăderile de anul acesta au legatură mai mult cu problemele din zona euro, cauzate de situaţia din Grecia.

Piaţa bursieră românească are perspective bune pentru 2010, având în vedere revenirea economiei globale şi potenţialul de creştere al economiilor emergente.În plus, se speră în listarea tot anul viitor a unor companii de stat, cum ar fi Fondul Proprietatea.

S-a lansat ideea cum că perspectivele sunt mult mai bune dacă ne comparăm cu ultimii doi ani. Perspectivele sunt bune pentru că, pe de o parte, economia globală îşi revine şi investitorii vor caută din nou să prindă acele pieţe care nu şi-au maifestat potenţialul, ca de exemplu piaţa românească, iar pe de altă parte toţi marii analişti sunt de acord că pieţele

37 Unguroiu Alina, Eficienţa economică a investiţiilor şi a progresului tehnic, Teză de doctorat, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2004, p. 19238 Pasol Răzvan – Evoluţia pieţei de capital în 2001 şi perspective pentru 2002, www.kmarket.ro

28

emergente din Europa de Est au potenţial mult mai bun de câştig decât pieţele mature, care deja şi-au consumat o parte din potenţialul de profitabilitate.Se crede că investitorii vor fi atraşi şi de preţurile mici ale titlurilor româneşti.

Alţii sunt de părere că este prematur să spunem de pe acum că 2010 va fi un an bun sau rău. Desigur va fi un an ca şi 2009, în care se va acţiona foarte mult punctual şi având în vedere evoluţiile ample pe care le-au înregistrat bursele internaţionale în 2009, pieţele ar putea cunoaşte o serie de corecţii. În ceea ce priveşte listările, brokerii spun că, în prezent, firmele au reţineri în a intra pe bursă. Un reprezentant al IFB Finwest39 este de părere că cine nu a făcut această mişcare în 2007 sau la începutul lui 2008, a constatat că în 2009 a fost tardiv deoarece nu s-a mai întâlnit cu preţurile din anii trecuţi şi cu apetitul investitorilor de a aparticipa la astfel de majorări sau listări. Piaţa nu mai remunerează ca atunci când ne aflam într-o piaţă în care toată lumea căuta marfă şi în care orice listare era foarte bine văzută. Acum listările sunt foarte dorite, dar cei care ar face o listare se gândesc că nu vor mai atrage resusele pe care le-ar fi atras în 2007. Din păcate se face foarte mult comparaţia cu 2007, care a fost un an foarte bun.Se speră totuşi să vedem în 2010 un interes mult mai mare pentru listările la bursă

În 2010, cel mai mare potenţial de listare îl au Fondul Proprietatea şi câteva dintre companiile de stat precum cele aeroportuare, cele de electricitate,CFR.. Deci, cele din sectorul de utilităţi şi transporturi. Statul ar avea multe companii care să se poată lista.40

3.3 Structura organizatorică a Bursei de Valori Bucureşti

Bursa de Valori Bucureşti este o entitate de autoconducere sub reglementarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

In cadrul Bursei de Valori Bucuresti se instituie Asociatia Bursei, fiind formată din membrii Bursei şi funcţionand conform comunităţii de interese.Asociaţia reperezintă organul

39 IFB Finwest - Casa locala de brokeraj40 www.economie.hotnews.ro

29

COMISIA NAŢIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE

COMISARUL GENERAL

ASOCIAŢIA BURSEI

CAMERA ARBITRALĂ

COMITETUL BURSEI

DIRECTORUL GENERAL

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT

DIRECŢII

SERVICII

COMISII SPECIALE

suprem de decizie privind activitatea Bursei. Pot fi membre ale Asociaţie Bursei numai societăţile de valori mobiliare autorizate de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare să negocieze în Bursa de Valori Bucureşti şi care au fost acceptate de ceilalţi membri ai Asociaţiei. În Adunarea Generală a Asociaţiei Bursei fiecare membru are dreptul la un vot. Asociaţia Bursei este formată şi funcţionează pe baza comunităţii şi complementarităţii de interese ale membrilor săi cu privire la:

Asigurarea execuţiei continue, ordonate, eficiente, echitabile şi transparente a tranzacţiilor cu valori mobiliare înscrise la cota Bursei de Valori Bucureşti ;

Asigurarea protecţiei adecvate a investiţiilor ; Funcţionarea mecanismelor de înregistrare, compensare, deconectare a

tranzacţiilor bursiere, în condiţii de minimizare a riscurilor ; Asigurarea bunei administrări a Bursei de Valori Bucureşti. Membrii Asociaţiei Bursei se angajează să respecte Statutul Asociaţiei Bursei şi

Regulamentele Bursei, desfăşurând o activitate de intermediere a valorilor mobiliare în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

Membrii Asociaţiei Bursei urmăresc în desfăşurarea activităţii lor respectarea strictă a principiilor referitoare la :

Corectitudine ; Buna credinţa şi confidenţialitatea informaţiilor ; Diligenţă ; Capacitatea profesională şi responsabilitatea financiară ; Cunoaşterea clientului şi informarea corespunzătoare a acestuia ; Conflictele de intereseMembrii Asociaţiei Bursei trebuie : Să se abţină de la orice acţiuni, inclusiv presiuni asupra personalului bursei, de

natură să producă perturbări în funcţionarea normală a pieţei ; Să nu furnizeze informaţii false sau fără temei despre societăţile înscrise la cota

Bursei ; Să nu desfăşoare activităţi care să influenţeze negativ opinia publică despre situaţia

reală a pieţei ; Să urmărească eliminarea acţiunilor de manipulare, cum ar fi :tranzacţii ce nu

implică transferuri reale de proprietate asupra valorilor mobiliare tranzacţionate, tranzacţii ce crează o falsă aparenţă asupra activităţii desfăşurate ;

Să acţioneze pentru asigurarea transparenţei pieţei, cu respectarea reglamentarilor Bursei de Valori Bucureşti ;

Să îşi onoreze ogligatiile pe care le au faţă de clienţi, precum şi cele care apar în relaţiile dintre ei în desfăşurarea activităţii de intermediere în cadrul Bursei de Valori Bucureşti şi să se supună reglementărilor Bursei şi ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare referitoare la soluţionarea oricăror reclamaţii şi dispute ce pot surveni ;

Să păstreze confidenţialitatea informaţiilor referitoare la activitatea de intermediere pe care o desfăşoară în numele clienţilor lor

În desfăşurarea activităţii lor, membrii Asociaţiei Bursei au în vedere executarea promptă a ordinelor clienţilor săi, în cele mai bune condiţii existente pe piaţă, şi fac recomandări acestora numai pe baza unor informaţii corecte, complete, precum şi pe baza unor analize efectuate asupra emitentului şi tipul de valoare mobiliară înscrisă la Cota Bursei.

Recomandările făcute clienţilor nu trebuie să fie inferioare calitativ celor pe care societatea însăşi le aplică în desfăşurarea activităţii sale.

Asociaţia Bursei are următoarele atribuţii:

30

Alege membrii în Comitetul Bursei de valori ; Aprobă bugetul adoptat de Comitetul Bursei de valori ; Aprobă bilanţul adoptat de Comitetul Bursei de valori ; Desemnează persoanele care urmează a fi înscrise pe lista de atribuţii ale camerei

arbitrale a bursei de valori .Bursa are drept nelimitat de control şi supraveghere a membrilor asociaţiei.La

solicitarea directorului general al bursei, membrii asociaţiei bursei vor pune la dispoziţia acestuia toate documentele referitoare la activitatea pe care o desfăşoară, precum şi toate informaţiile referitoare la operaţiuni cu valori mobiliare efectuate de:

- membrii consiliului de administraţie, ai personalului de conducere, precum şi rudele acestora ;

- agenţii pentru valori mobiliare şi agenţii de bursă ;- angajaţii ;- clienţii.Membrii asociaţiei bursei poartă răspunderea exclusivă pentru reparerea pagubelor

survenite ca urmare a folositrii de către agenţii de bursă a mecanismelor şi sistemelor de tranzacţionare din cadrul bursei.

Asociaţia Bursei încredinţează conducerea bursei Comitetului Bursei, care asigură conducerea unitară, ordonată şi eficientă a Bursei. Este format din 9 reprezentanţi aleşi în prima şedinţă a Asociaţiei Bursei.

Comitetul Bursei prezintă Adunării Generale a Asociaţiei Bursei şi Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare un raport cu privire la activitatea desfăşurată de Bursă în anul precedent.

Atribuţiile Comitetului Bursei sunt : - numirea şi demiterea directorului general al Bursei ; - adoptarea şi modificarea regulamentelor de funcţionare şi organizare a Bursei

de Valori, precum şi a regulamentelor privind opeatiunile de bursă ; - adoptarea proiectului de buget al Bursei de Valori pe care îl supune adoptării

Asociaţiei Bursei ; - prezentarea şi supunerea aprobării Asociaţiei Bursei a bilanţului însoţit de

raportul cenzorilor ; - stabilirea nivelului şi plafoanelor comisioanelor în bursă ; - stabilirea garanţiilor ce trebuie constituite de intermediarii de bursă şi agenţii

lor pentru a asigura lichidarea integrală şi la scadenţă conform tipului de operaţiune a tranzacţiilor cu valori mobiliare negociate în bursă, precum şi regimul de utilizare şi reconstituire a respectilor garanţii.

În afara atribuţiilor menţionate, Comitetul Bursei mai poate înfiinţa conform statutului şi Comisii Speciale, organe cu caracter decizional şi consultativ cu o componentă expres determinată şi raportată la un anumit domeniu al activităţii bursiere (Comisia de Etică şi Conduită, Comisia de înscriere la Cotă, Comisia arbitrară).

Directorul General al Bursei este ales de Comitetul Bursei, dar nu face parte dintre membrii acestuia. Directorul General este reprezentantul legal al Bursei, ca persoană juridică, în faţa autorităţilor publice şi în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, romană şi/sau străine.Prin semnătura să, Directorl General angajează patrimonial Bursa ca persoană juridică. Directorul General al Bursei posedă şi exercită competenţe de administrare a Bursei, inclusiv pe cele de angajare a personalului, de organizare şi funcţionare a Bursei, de stabilire a măsurilor adecvate pentru respectarea şi aplicarea normalor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare privind bursele de valori şi a reglementărilor Bursei.

Supravegherea şi controlul Bursei, în ceea ce priveşte administrarea şi funcionarea, ca şi regimul operaţiunilor, se exercită de către Comisarul General al Bursei de Valori.Acesta

31

este numit de CNVM pentru un mandat de cinci ani, putând fi reinvestit cu mandate succesive.

În exercitarea supravegherii şi controlului, Comisarul General:- participă fără drept de vot la toate adunările Asociaţiei Bursei ; - asistă la şedinţele Comitetului Bursei de Valori ; - supraveghează operaţiunile de Bursă, având acces liber al toate incintele,

documentele, informaţiile şi evidenţele Bursei de Valori ; - transmite CNVM-ului constatările privind încălcarea dispoziţiilor legii şi

raportul trimestrial asupra activităţii Bursei de Valori . Cenzorii interni şi cenzorul extern independent al Bursei au atribuţii specifice în

procesul de supraveghere, control şi rapoarte al Bursei. Ca organiste consultative, funcţionează comitete şi comisii care au scopul de a asista şi

de a acorda consultanţă în conducerea şi desfăşurarea activităţii Bursei. Acestea sunt:- Comisia de Etică şi Conduită a Bursei de Valori Bucureşti are ca scop

urmărirea respectării şi soluţionarea incalcarilot Codului de Etică şi Conduită şi ale reglmentarilor Bursei precum şi a reclamaţiilor privind desfăşurarea activităţii membrilor Asociaţiei Bursei de Valori Bucureşti, a agenţilor pentru valori mobiliare ai acestora şi a Bursei.

- Comisia de Înscriere la Cota Bursei îşi desfăşoară activitatea în scopul asigurării unei activităţi unitare, ordonate şi eficiente de înscriere, promovare, suspendare, retrogradare şi retragere de la Cota Bursie de Valori Bucureşti a valorilor mobiliare.

- Camera Arbitrală soluţionează diferendele dintre membrii Asociaţiei Bursei, dintre aceştia şi agenţilor de valori mobiliare, precum şi dintre clienţi şi membrii Asociaţiei Bursei.

Operaţiunile curente sunt asigurate de personalul Bursei, care este organizat într-o strucutra ce cuprinde şase direcţii, fiecare dintre acestea având în subordine diverse servicii cu competenţe bine precizate. În plus, la nivelul structurii organizatorice mai există şi un Compartiment de control intern, care exercită controlul întregii activităţi economico-financiare a Bursei. Regulamentul precizează strict atribuţiile fiecărui serviciu din cadrul Bursei. Direcţiile, precum şi serviciile ce intră în componenţa acestora sunt prezentate astfel:1. DIRECŢIA MEMBRI ŞI EMITENŢI coordonează activitatea legată de

funcţionarea societăţilor membre ale Asociaţiei Bursei, precum şi a societăţilor emitente înscrise la Cota Bursei. Activitatea direcţiei se desfăşoară prin intermediul a două servicii :

A. Serviciul membri asigură menţinerea unei legături permanente cu membrii Asociaţiei Bursei, coordonează activitatea de reglementare a activităţii membrilor şi urmăreşte activitatea şi conduită acestora.

Responsabilităţile acestui serviciu sunt : - organizează Secretariatul Asociaţiei Bursei şi şedinţele Comitetului Bursei ; - urmăreşte activitatea bursieră a societăţilor membre ale Asociaţiei Bursei ; - întreţine programul de evidenţă tehnico-operativă şi contabilă utilizat de societăţile membre ; - colaborează la efectuarea activităţilor de investigare al societăţilor membre ale Asociaţiei Bursei şi a agenţilor ; - pregăteşte materialele de reglementare a activităţii bursiere a societăţilor membre ale Asociaţiei Bursei.

B. Serviciul emitenţi asigură facilităţile necesare înscrierii şi menţinerii la Cota Bursei a valorilor mobiliare aparţinând societăţilor emitente în vederea

32

tranzacţionării respectivelor valori, asigură cadrul necesar funcţionării unei pieţe transparente.

Responsabilităţile sunt : - efectuează activităţile şi operaţiile necesare înscrierii la Cota Bursei ; - efectuează activităţile şi operaţiile necesare menţinerii la Cota Bursei ; - colaboreazala efectuarea activităţilor de investigare a societăţilor şi a personalului acestora ; - pregăteşte materialele de reglementare a activităţii emitenţilor .

2. DIRECŢIA OPERAŢIUNI BURSIERE coordonează activitatea de tranzacţionare şi supraveghere a pieţei, depozitare şi înregistrare a valorilor mobiliare, compensare şi control al decontării, precum şi administrarea şi întreţinerea întregului sistem informatic al Bursei . Activitatea se desfăşoară prin intermediul a patru servicii:

A. Serviciul tranactionare şi supraveghere a pieţei asigură desfăşurarea activităţii de tranzacţionare şi supraveghere a pieţei, urmărind furnizarea continuă a informaţiilor de către societăţile emitente. Responsabilităţile serviciului tranzacţionare sunt următoarele :

- asigură pregătirea participanţilor pentru desfăşurarea operaţiunilor bursiere ; - asigură organizarea şedinţelor de tranzacţionare; - desfăşoară activitatea necesară dezvoltării sistemelor de tranzacţionare. Responsabilităţile serviciului supravegherea pieţei sunt: - supraveghează desfăşurarea tranzacţiilor şi a fluctuaţiilor pieţei ; - supraveghează furnizarea de informaţii continue; - pregăteşte materialele necesare reglementării integrale a activităţii de tranzacţionare; - colaborează la efectuarea de investigaţii în legătură cu activitatea de tranzacţionare; - gestionează softul pentru operaţiunile bursiere.

B. Serviciul registrului bursei asigură ţinerea evidenţei valorilor mobiliare înscrise la Registrul Bursei, precum şi efectuarea transferului de proprietate asupra valorilor mobiliare înregistrate, având următoarele responsabiliatti exprese:

- realizează pregătirea registrului; - asigură efectuare activităţii specifice de operare în Registru; - asigură transmiterea de rapoarte către societatea înscrisă la Cota Bursei şi către societăţile membre ale Asociaţiei Bursei ; - pregăteşte materialele necesare reglementării activităţii de registru şi efectuează acitivitatile de cercetare aferente acestei activităţi.

C. Serviciul compensare şi control al gestiunii asigură compensarea sumelor rezulatate în urma tranzacţiilor efectuate în cadrul Bursei, precum şi urmărirea desfasuarii în condiţii optime a activităţii de decontare. Acest serviciu are următoarele responsabilităţi :

- asigură iniţializarea procesului de decontare ; - asigură desfăşurarea activităţilor de decontare ; - asigură administrarea Fondului de Decontare ; - pregăteşte materialele necesare activităţii de decontare şi efectuează activităţile de cercetare aferente acestei activităţi.

D. Serviciul informatică asigură funcţionarea softului de bursă, a reţelei de calculatoare, a sistemului informatic de comunicare al Bursei cu societăţile membre, precum şi cu alte sisteme.

33

Responsabilităţi : - administrare soft de bursă ; - administrare calculator AS/400 ; - administrare reţea ; - administrare comunicaţii .

3. DIRECŢIA RELAŢII CU PUBLICUL coordonează activităţile referitoare la relaţiile Bursei cu publicul şi cele privind cercetarea şi dezvoltarea activităţilor bursiere. Activitatea se desfăşoară prin intermediul a două servicii :

A. Serviciul relaţii cu publicul asigură planificarea, organizarea şi coordonarea activităţilor de relaţii cu publicul şi de comunicare, având următoarele responsabilităţi :

- efectuează activitatea de informare a publiculuil - realizează activitatea de educare a publicului ; - efectuează activitatea de promovare; - efectuează activităţile aferente pregătirii şi integrării personalului bursei.

B. Serviciul de cercetare-dezvoltare stabileşte strategia de dezvolatre a pieţei bursiere, prin intermediul unor activităţi complexe ce vizează :

- formula de calcul şi competenţa indicelui bursier ; - analize şi studii de piaţă pentru societăţile membre şi publicul larg ; - elaborarea de buletine semestriale şi rapoarte trimestiale privind activitatea bursei, redactarea şi urmărirea editării Buletinului Bursei ; - elaborarea strategiei de dezvolatare a Bursei în ceea ce priveşte mecanismul de tranzacţionare, instrumentele tranzacţionate, sistemul informatic etc. ; - integrarea cu alte sisteme de tranzacţionare.

4. DIRECŢIA JURIDICĂ asigură cadrul legal necesar desfăşurării activităţii membrilor Asociaţiei Bursei şi a personalului acestei instituţii. Responsabilităţile direcţiei sunt : - asigură asistentă juridică Bursei în raporturile acestei instituţii cu terţii ; - asigură asistentă juridică cu privire la raporturile de muncă ale personalului Bursei ; - efectuează activităţile juridice necesare domeniului bursier ; - efectuează activitatea de informare juridică.

5. DIRECŢIA ECONOMICĂ asigură premisele desfăşurării în mod optim a activităţii Bursei privitoare la evidenţa financiar-contabilă, selecatrea de personal şi achiziţionarea dotărilor materiale, având următoarele responsabilităţi : - efectuează activităţile aferente organizării Bursei ; - efectuează activităţile financiare ce privesc Bursa ; - efectuează activităţile de contabilitate pentru Bursă ; - efectuează acitivitatile de organizare a personalului ; - efectuează activităţile administrative. Compartimentul control intern realizează activităţile de control intern al activităţii economico-financiare a Bursei de Valori Bucureşti.

3.4 Actorii pieţei bursiere

34

În activitatea de pe piaţa bursieră sunt inplicate două mari categorii de participanţi activi : investitorii şi agenţii bursieri. Investitorii sunt principalii actori de pe piaţa bursieră pe care îşi mobilizează fondurile financiare, sub formă de capital sau de împrumut, sau plasează resursele disponibile în vederea obţinerii de câştiguri viitoare, prin fructificare directă (dobânzi şi dividende) sau indirectă (prin intermediul cursului bursier).

După importanţa lor pe piaţă, investitorii se împart în : Instituţii financiare şi investitori instituţionali :

o Băncile comerciale ; o Societăţile de investiţii şi fondurile deschise de investiţii ; o Fondurile de pensii ; o Societăţile de asigurare ; o Băncile centrale (în numele guvernelor) o Instituţiile multinaţionale.

Societăţile comerciale Personale fizice. După obiectivul plasamentului lor, investitorii se pot clasifica în :

a) investitori strategici ; b) investitori de portofoliu ; c) investitori speculativi.

În funcţie de naţionalitate se disting următoarele categorii de investitori : a) investitori autohtoni ; b) investitori străini.

Agenţii bursieri reprezinat o categorie de profesionişti ai Bursei al căror rol este de a realiza încheierea şi derularea tranzacţiilor cu valori mobiliare, deoarece investitorii nu se întâlnesc direct în cadrul negocierilor. Agenţii bursieri sunt consideraţi specialişti pentru că prin activitatea lor se asigură funcţionarea nemijlocită a mecanismelor bursei.

Prin activitatea desfăşurată, agenţii bursei sunt : specialişti operativi, în situaţiile în care realizează în mod direct şi nemijlocit

operaţiuni de bursă; deţin un rol esenţial şi pot fi grupaţi în două categorii: - brokeri sau intermediari de bursă; - dealeri sau comercianţi (traderi) .

specialişti neoperativi, dacă rolul lor constă în efectuarea de studii sau analize care au menirea de a furniza clienţilor informaţii asupra conjucturii şi oportunităţilor de afaceri. Aceştia pot fi : - analişti bursieri care pot lucra ca angajaţi ai Societăţilor de bursă sau în firme proprii ; - funcţionari angajaţi ai bursei, care au sarcini de supraveghere, urmărire şi control asupra derulării operaţiunilor specifice în incinta bursei, ori cei care se ocupă cu transmiterea de informaţii sau întocmirea de documente.

Agenţii de schimb sunt intermediarii însărcinaţi cu executarea ordinelor de vânzare/cumpărare a valorilor mobiliare. Ei dispun de monopol în exercitarea profesiei lor, stabilit prin legi şi regulamente. Nimeni nu poate cumpăra sau vinde titluri pe piaţa bursieră fără să apeleze la intermediari. Lor le este interzis însă să realizeze acţiuni comerciale pe cont propriu cum ar fi :

operaţii bancare-împrumuturi cu titluri sau vărsăminte ale dobânzilor din depunerile primite ;

acceptarea de participaţii financiare la societăţile ale căror titluri le negociază ;

35

operaţii în contrapartidă, adică cumpărarea pe cont propriu a titlurilor încredinţate pentru a fi vândute, sau vânzarea, în beneficiul prorpiu către investitorii care le încredinţează ordine de cumpărare ;

să facă comerţ cu operaţiuni de bursă pentru ei înşişi, fie direct, fie indirect ; să se pună în serviciul unei societăţi la bursă, ca membru al Consiliului de

Administraţie sau cenzor al acesteia ; să dea garanţii speciale pentru îndeplinirea operaţiunilor cu care sunt însărcinaţi ; să se învoiască pentru un comision mai mic decât cel stabilit sau să facă bonificaţie din

acesta ; să facă operaţiuni bursiere pentru faliţii neabilitati sau pentru cei excluşi de la bursă

din diferite motive ; să facă operaţiuni fără aplicarea taxelor şi impozitelor cerute de lege ; să execute sau să înregistreze operaţiuni încheiate în afara bursei

Operaţiunile care se negocieaza zilnic de către agenţii de schimb trebuei înscrise, în ordinerea efectuării lor, într-un Registru Jurnal, conform Codului Comercial. Înscrierile inexacte, ca cifră sau nume, făcute de agenţii oficiali, consideră fals în acte publice şi atrang după sine răspunderea penală şi destituirea acestora.

Agenţii de bursă au următoarele posibilităţi în acţiune : administrarea de portofolii de titluri mobiliare ;

să ţină legătura cu mandatarii, locali sau internaţionali, pentru primirea ordinelor, încasarea fondurilor şi, eventual activitai de consiliere ;

să se facă cunoscuţi prin procedee publicitare pentru atragerea clienţilor ; să încheie convenţii în vederea unor fuzionări ulterioare.

În practică tranzacţiilor bursiere din diferite ţări, între operatorii de bursă există foarte multe deosebiri (începând de la condiţiile de atestare şi terminând cu modalităţile în care aceştia participă la divizarea riscurilor sau a profiturilor).

Există însă şi unele trăsături generale valabile, cum ar fi:a) operatorii de bursă au un statul socioprofesional în practică afacerilor, fiind

singurele persoane (fizice) abilitate să încheie şi să finalizeze tranzacţii la bursă. Această profesie implică îndeplinirea unor calităţi native (memorie activă, distribuirea atenţiei, putere de concentrare, rapiditate în adoptarea unei decizii) şi de educaţie (aceştia trebuie să fi urmat şi absolvit un curs special organizat de autoritatea tutelară sau chiar de bursă), competenţa lor în materie trebuie să fie testată şi atestată de organismele abilitate în acest scop. În România pregătirea şi atestarea agenţilor de bursă este asigurată de Serviciul Tranzacţionare şi Supraveghere a Pieti din cadrul Bursei de Valori Bucureşti ;

b) operatorii de bursă pot lucra ca independenţi sau ca angajaţi ai unor societăţi de bursă. În România, activitatea de intermediere prin persoanele fizice (angajaţi sau reprezentanţi explusivi) acţionând ca agenţi de valori mobiliare se poate realiza numai în numele şi pe contul societăţilor de valori mobiliare ;

c) agenţii de bursă îşi pot desfăşura ativitatea în incinta bursei sau în afara acesteia, mai ales pe piaţa OTC.

d) Din punct de vedere al rolului pe care îl au pe piaţa bursieră şi al felului în care aceştia se anagjeaza în tranzacţii, trebuie făcută distincţia între brokerii de bursă şi comercianţii de bursă (dealers).

Agenţii oficiali (bokerii) acţionează, fie pecont propriu, fie în cadrul unei societăţi specializate în tranzacţii bursiere (societăţi de brokeraj), fie ca funcţionari proprii ai bursei. Ei pot fi :

a) brokeri de bursă - agenţi de bursă în sensul propriu al termenului, care angajează tranzacţii în numele, pe contul şi riscul clientului. Aceştia pot

36

fi angajaţi la o firmă de brokeraj (brokeri de comision) sau pot lucra în mod independent ;

b) brokeri de comision - execută ordine de vânzare-cumpărare, date de clienţii din afara bursei şi primite de societatea de brokeri pentru care lucrează. Brokerul de comision primeşte ordinele de la brokerii de titluri, care lucrează în birourile firmei de brokeraj. Rolul lor este de a executa întocmai ordinul dat de client, urmărind obţinerea celui mai bun preţ (curs). După executarea ordinelor primite, prin intermediul brokerilor de titluri, brokerii de comision pot executa, ca independenţi, unele tranzacţii, primite direct de la anumiţi clienţi. În incinta aceleiaşi burse pot acţiona mai mulţi brokeri de comision ai aceleiaşi firme de brokeraj;

c) brokeri independenţi - execută ordinele pe care le primesc de la alţi agenţi de bursă sau de la membrii unor firme ai căror agenţi nu se găsesc în incinta bursei respective. Ei sunt solicitaţi în perioadele de mare intensitate a activităţii de bursă sau atunci când o parte a brokerilor de comision constată că nu pot executa, în timp util, toate ordinele pe care le-au fost transmise de brokerii de titluri.

Comercianţii de bursă sunt operatorii care lucrează în nume şi pe cont propriu şi sunt numiţi dealers(traders).

a) comercianţi concurenţi - operatori de bursă înregistraţi şi autorizaţi, care efectuează tranzacţii, în incinta bursei, în nume şi pe cont propriu. Câştigul lor se obţine din diferenţele dintre preţul la care vând şi cel la care cumpără titlurile şi depinde, deasemenea, de numărul de operaţiuni angajate. Fireşte, ei participă la risc, deci nu este obligatoriu ca toate tranzacţiile lor să se finalizeze cu câştig (pot fi nevoiţi să vândă la preţuri mai mici decât au cumpărat). Au o pondere scăzută în totalul operaţiunilor de bursă (sub 10%) şi, uneori, execută în paralel, dar nu la concurenţă, şi operaţiuni specifice brokerilor ;

b) creatorii de piaţă (market makers)- sunt folosiţi în Anglia pentru a asigura lichidarea pieţei, sau în SUA în calitate de specialişti care fixează preţul corect al pieţei. Creatorii de piaţă concurenţi pot lucra ca dealeri, deci pot vinde sau orice titlu cotat la NYSE;

c) comercianţii pentru ordine nonstandard (odd lot dealers) - au menirea de a ordinele (de vânzare cumpărare) la standardul pieţei (spre exemplu la NYSE un ordin standard înseamnă un contact pentru 100 de acţiuni) scopul de a forma”pachete” standard pe care le poate deci .

În România, tranzacţionarea în cadrul bursei este monopolul membrilor Asociaţiei Bursei şi se poate efectua exclusiv prin intermediul agenţilor pentru valori mobiliare autorizaţi ca agenţi de bursă. Dobândirea calităţii de agent de bursă are la bază cererea transmisă de societatea de valori mobiliare către bursă şi necesită(pentru aprobare) îndeplinirea următoarelor condiţii :

- pesoana în cauza trebuie să deţină o autorizaţie valabilă de "agent pentru valori mobiliare” acordată de CNVM;

- să aibă vârstă minina precizată prin reglemntarile bursei ; - să fi frecventat şi promovat testele şi examenel profesionale special cerute de

dobândirea profesiei de agent de bursă . Autorizarea agenţilor de bursă se face de către Directorul Genereal al Bursei. Evidenţa agenţilor de bursă se ţine într-un Registru special. Un agent de bursă poate

reprezenta numai o singură societate de valori mobiliare (membră a Asociaţiei Bursei), iar

37

aceasta poartă întreagă răspundere pentru activitatea desfăşura de agenţii ei de bursă în timpul şedinţelor de tranactionare.

3.5 Sistemul de tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti

3.5.1 Caracteristici ale sistemului de tranzacţionare şi execuţie automatăÎn cazul localizării fizice prorpiu-zise a pieţelor de capital în cadrul instituţiilor

bursiere, tranzacţiile se realizează într-un spaţiu determinat unde se concentrează cererea şi oferta de valori mobiliare. Aşadar, în cadrul bursei se realizează negocierea, contractarea şi executarea tranzacţiilor în mod deschis, în conformitate cu un regulament cunoscut. Tranzacţiile se realizează prin intermediul unui mecanism care asigură accesul direct şi continuu al clienţilor la informaţiile referitoare la preţ şi la cele furnizate de emitenţii valorilor mobiliare. Orice valoare mobiliara înscrisă la cota bursei nu poate fi tranzacţionată decât în cadrul organizat al instituţiei bursiere. Toate tranzacţiile cu valori moiliare înscrise la cotă se realizează prin intermediul agenţilor de valori mobiliare, autorizaţi ca agenţi de bursă.Transmiterea ordinelor se poate realiza din interiorul sau din afara sediului bursei. De la înfiinţarea Bursei de alori Bucureşti, respectiv din anul 1995, până în anul 1999, tranzacţionarea valorilor mobiliare s-a efectuat prin intermediul unui sistem computerizat de transmitere a ordinelor, denumit Sistem de Tranzacţionare şi Execuţie Automată(STEA). Principiul urmărit era cel al interacţiunii ordinelor de vânzare şi de la plată înregistrate în cadrul bursei.Sistemul permitea accesul la două tipuri de pieţe : piaţa continuă şi piaţa intermitentă. Pe piaţa intermitentă, şedinţa de tranzacţionare era alcătuită dintr-una sau mai multe(maxim cinci) sesiuni de tranzacţionare.

a) Sesiunea principală, în cadrul căreia se realizează : introducerea ordinelor ; fixingul(licitaţia)când :

- se indentifică tranzacţiile posibile ; - se calculează şi se afişează cursul ; - se efectuează alocarea . b) Sesiunea suplimentară, cu următoarele succesiuni a operaţiilor :

Introducerea ordinelor ; Negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzacţionate ; Alocarea.

La sfârşitul zilei, înainte închiderii pieţei se introduc tranzacţiile speciale şi se editează rapoartele de tranzacţionare şi decontare.

Pe piaţa continuă, o sesiune de tranzacţionare cuprinde : a) Pre-deschiderea, respectiv introducerea ordinelor în STEA41. b) Deschiderea care se referă la :

Indentificarea tranzactiilro posibile, calcularea şi anunţarea cursului de deschidere ;

Alocarea ; c) Sesiunea de tranzacţionare continuă, ce se desfăşoară după cum urmează :

Afişarea ordinelor rămase neexecutate ; Introducerea şi executarea ordinelor de piaţă continuă ; Raportarea continuă a tranzacţiilor şi transmiterea informaţiilor de piaţă ;

d) Închiderea care presupune : Tipărirea raportului de tranzacţionare ;

41 STEA - Sistem de Tranzacţionare şi Execuţie Automată

38

Afişarea preţurilor valorilor mobiliare tranzacţionate ; Introducerea ordinelor destinate următoarelor şedinţe de tranzacţionare, având

termenul de valabilitate cel puţin până la data efectuării tranzacţiei. Sistemul de tranzacţii bursiere în piaţa continuă oferă posibilitatea înregistrării unei

succesiuni de cotaţii diferite pentru aceeaşi valoare mobiliară în timpul unei şedinţe de tranzacţionare, executarea ordinelor de bursă şi tranzacţiile având loc în timp real. Tranzacţiile se încheie la preţul ce se modifică pe toată durată şedinţei de bursă, în raport cu cererea şi ofertă de titluri ce se manifestă în fiecare moment.

Toate ordinele introduse sunt, până în momentul executării, modificabile sau revocabile.

Cotaţiile bursei, în orice moment, arată cea mai bună cerere şi cea mai bună ofertă. Pentru a putea fi executate, ordinele trebuie să coincidă cu unele din aceste preţuri. Sistemul iniţial de tranzacţionare(STEA) prevedea următoarele priorităţi de executare a ordinelor pe piaţă continuă :

Cel mai bun preţ(cel mai mare la cerere/cel mai mic la ofertă) Ordinele clienţilor în faţa pro-ordinelor, la acelaşi preţ ; Dacă mai mulţi clienţi au dat ordin la acelaşi preţ, ordinea de execuţie se face

pe principiul precedenţei(primul venit-primul servit); Dacă mai multe pro-ordine au acelaşi preţ, ordinea de execuţie se face tot pe

principiul precedenţei.

3.5.2 Tipuri de tranzacţiiSistemul de Tranzacţionare şi Execuţie Automată(STEA) a permis derularea a patru

categorii de tranzacţii : tranzacţii pe piaţă continuă, tranzacţii speciale, tranzacţii încrucişate(cross) şi tranzacţii exceptate. Tranzacţiile pe piaţa continuă se derulează pentru acţiunile la care se înregistrează un volum şi o frecvenţă ridicată a ofertelor de vânzare şi cererilor de cumpărare. Mecanismul derulării acestor tranzacţii include şi o succesiune de operaţii pornind de la introducerea ordinelor în sistem, până la execuţia acestora şi raportarea tranzacţiilor. Fluxul operaţiunilor este descris în cele ce urmează.

a) Indentificarea tranzacţiilor posibile, calculare şi anunţarea preţurilor de deschidere. Preţul de deschidere este preţul tuturor tranzacţiilor care se efectuează în

momentul în care se deschide piaţa, fiind calculat pe baza ordinelor introduse în sistem în cadrul etapei de pre-deschidere, pentru fiecare valoare mobiliară, printr-un algoritm de fixing(licitaţie) care identifică preţul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacţionată.

În cazul în care la deschidere s-au determinat mai multe preţuri la care se pot executa tranzacţiile(cantităţi egale cu preţuri diferite) şi preţul de referinţă al şedinţei precedente este în afara intervalului format de aceste oreturi, atunci preţul de deschidere va fi acela care este cel mai apropiat de preţul de referinţă. Prin preţ de referinţă se înţelege preţul mediu ponderat al şedinţei de tranzacţionare precedente. În cazul în care preţul de referinţă al şedinţei precedente este cuprins în intervalul dintre aceste preţuri, atunci preţul de deschidere este chiar preţul de referinţă.

b) Alocarea în cadrul etapei de deschidere. Toate ordinele de cumpărare cu un preţ mai mare decât preţul de deschidere şi

toate ordinele de vânzare cu preţul mai mic decât preţul de deschidere se vor executa integral în măsura în care cantitatea de valori mobiliare este suficientă. Preţurile tuturor ordinelor cu preţuri mai bune decât preţul de deschidere, care nu

39

au fost executate în momentul aplicării algoritmului de fixing şi alocare, vor fi modificate în mod automat şi vor deveni egale cu preţul de deschidere.

Ordinele având preţul egal cu preţul de deschidere pot fi executate integral, parţial sau deloc, astfel :

prioritatea de alocare a valorilor mobiliare este dată de tipul cintului, după cum urmează : cont client, cont instituţie financiară, cont propriu, cont angajat.

în cadrul fiecărui tip de cont, ordinea de execuţie se stabileşte conform principiului precedenţei(primul venit-primul servit).

Ordinele de cumpărare cu preţul mai mic decât preţul de deschidere şi ordinele de vânzare cu preţul mai mare decât preţul de deschidere nu se execută.

c) Afişarea ordinelor rămase neexecutate. După calcularea preţului de deschidere şi raportarea tranzacţiilor către membri,

cel mai bun(mare) preţ de cumpărare şi cel mai bun(mic) preţ de vânzare fiecărei valori mobiliare constituie cotaţiile de pentru acea valoare . ordinelor se poate începe.

d) Executarea ordinelor de . Fiecare ordin introdus este valabil când este executat, retras, anulat blocat de

către . Priorităţile de executare a ordinelor:- cel mai bun preţ (cel mai mare la cerere/cel mai mic la ofertă) ;- la acelaşi preţ prioritatea de alocare a valorilor mobiliare este dată de

tipul contului, după cum urmează : cont client, cont instituţie financiară, cont propriu, cont angajat ;

- în cadrul fiecarui tip de cont, ordinea de execuţie se stabileşte conform principiului precedenţei (primul venit-primul servit) .

e) Raportarea continuă a tranzacţiilor şi transmiterea informaţiilor de piaţă.Bursa va afişa tranzacţiile pe măsura efectuării lor, precum şi cotaţiile cererii şi

ofertei atât pe monitoare, cât şi către public prin afişajul electronic. f) Închiderea şedinţei.

Bursa, prin Direcţia de Relaţii cu publicul, va comunica preţurile de referinţă ale tuturor valorilor mobiliare cotate.

Tranzacţiile speciale sunt acele tranzacţii care au o valoare mai mare de 1 miliard lei, sau o cantitate care depăşeşte 5% din emisiunea de valori mobiliare efectuată de emitent. Tranzacţiile speciale se anunţă prin raportarea la Bursă până la încheierea şedinţei de tranzacţionare, raportarea efectuându-se prin completarea unui formular special emis de Bursă. Preţul negociat al unei tranzacţii speciale trebuie să se încadreze într-o marjă procentuală admisă faţă de preţul de referinţă al şedinţei precedente pentru valoarea mobiliară respectivă.

Tranzacţiile încrucişate (CROSS) sunt tranzacţiile la care participă ca intermediar, atât pentru cumpărător, cât şi pentru vânzător aceeaşi societate de valori mobiliare. Tranzacţia poate avea loc între doi clienţi ai aceleiaşi societăţi de valori mobiliare, societatea de valori mobiliare pe cont propriu şi un client al său, un angajat al societăţii de valori mobiliare şi un client al societăţii sau un angajat al societăţii de valori mobiliare şi societatea pe cont propriu.

Corelarea ordinelor de vânzare şi de cumpărare va fi efectuată de agentul de valori mobiliare care va completa ordinul cross. Ordinele se vor introduce în sistem pe măsura primirii şi înregistrării lor. Ordinele de bursă vor fi supuse executării la cel mai bun preţ din piaţă şi numai dacă piaţa nu permite executarea unuia dintre ordinele la cel mai bun preţ,

40

atunci aceste ordine se vor putea executa prin efectuarea unei tranzacţii încrucişate intenţionate.

În funcţie de modul în care se introduc ordinele de bursă, se disting două tipuri de tranzacţii încrucişate :

- tranzacţia încrucişată neintenţionată care are loc ca rezultat al introducerii de către agentul de bursă de ordine distincte de cumpărare şi de vânzare, care pot conduce la efectuarea tranzacţiei pe parcursul şedinţei în mod automat ;

- tranzacţia încrucişată intenţionată ce are loc atunci când agentul de bursă decide să coreleze un ordin de vânzare cu un ordin de cumpărare, astfel încât acestea să fie introduse direct în tranzacţie, printr-o singură comandă care include ambele ordine, fără a fi afectată de celelalte ordine din piaţă.

Tranzacţiile exceptate. Aceste tranzacţii nu se fac prin intermediul sistemului de tranzacţionare al Bursei, dar sunt raportate Bursei pentru a fi operate în Registrul Bursei şi pentru a fi supravegheate. Aceste tranzacţii nu sunt date publicităţii. Tranzacţiile considerate a fi exceptate sunt urmatoarele :- tranzacţii rezultate din hotărâri judecătoreşti sau din executări silite ;- tranzacţiile directe(art.43 din Legea 52/1994);- donaţii şi moşteniri.

41

CONCLUZII

Orice piaţă de capital în dezvoltare este formată în evoluţia sa din trei etape : construcţia instituţională, investiţiile directe şi investiţiile de portofoliu, etape respectate şi de România.

În prima etapă, cea a construcţiei instituţionale a pieţei de capital se constituie organismele care reglementează şi asigură funcţionarea normală a pieţei, organismele de supraveghere cele de creare a infrastructurii necesare unei funcţionări eficiente, apariţia participanţilor şi a intermediarilor, precum şi altele.

În etapa investiţiilor directe se realizează transferul de proprietate de la stat către investitorii interesaţi de companii, prin achiziţionarea pachetelor majoritare ale societăţilor comerciale de la APAPS42, completate cu pachete cumpărate de pe piaţa de capital. Societăţile intră în proces de restructurare majorându-şi capitalul social pentru a putea să-şi realizeze proiectele de retehnologizare şi dezvoltare, acestea determinând creşterea competitivităţii produselor naţionale, care vor conduce la diminuarea dezechilibrelor macroeconomice majore precum deficitul fiscal şi al balanţei de plăţi, iar creşterea profiturilor, stabilitatea monedei naţionale precum şi dobânzile bancare reduse vor atrage în piaţa acţiunilor investitorii români şi străini, pregătind intrarea pieţei de capital româneşti în ,,etapa investiţiilor de portofoliu”. Maturizarea pieţei de capital se corelează prin intrarea în etapa investiţiilor de portofoliu43

La orice investiţie pe piaţa de capital trebuie să se ţină seamă de faptul că psihologia unui boom speculativ (a unei creşteri a cursurilor acţiunilor cotate pe bază de speculaţii) este extrem de fragilă deoarece se pierde din vedere baza reală pe care trebuie să se înregistreze o creştere a cursurilor acţiunilor activitatea derulată de compania emitentă şi rezultatele acestei activităţi. Mai mult de atât, investitorii urmează un spirit de turmă, copiind comportamentul altor investitori cunoscuţi, fără ca investitorul în cauză să aibă o motivaţie reală. Ca urmare, este suficientă manifestarea unei anumite neîncrederi de către câţiva investitori de mari dimensiuni pentru ca întreaga structură a boomului speculativ să se prăbuşească.44

Este important de ştiut că întotdeauna, pe bursele de valori există o manipulare a pieţei, acest lucru întâmplându-se şi în România.

Manipularea pieţei înseamnă: a) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare: b) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă formă de înşelăciune; c) diseminarea de informaţii prin mass-media, inclusiv internet sau prin orice altă modalitate. Referitor la jurnalişti, în exercitarea profesiunii lor, diseminarea informaţiilor se va lua în considerare ţinându-se cont de regulile care reglementează activitatea acestora, excepţie făcând persoanele care utilizează aceste informaţii în scopul obţinerii, directe sau indirecte, de avantaje sau profituri.

Perspectivele evoluţiei pieţei de capital româneşti

Deşi se poate considera că asistăm la o maturizare a pieţei, bursa din Bucuresti nu este nici pe departe matură. La peste multi ani de la începerea tranzacţiilor, BVB rămâne în

42 APAPS – Autoritatea pentru Privatizare43 Siminea Irina, Piaţa de capital în Romania. Metode de evaluare şi prognoză, Teză de doctorat, Bucureşti 2003, pag. 23-24, www.biblioteca.ase.ro44 Pop Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002, Universitatea Babeş Bolyai Cluj-Napoca, www.ubbcluj.ro, p. 203-204

42

continuare un sistem închis şi complicat pentru majoritatea românilor, dar şi pentru investitorii străini. 45

Cu toate că piaţa de capital din Romania a cunoscut creşteri semnificative, România rămâne o prezenţă modestă în comparaţie cu restul ţărilor Europei de Est. Principalele două probleme ale pieţei sunt reprezentate de lichiditatea redusă şi lipsa unei game de instrumente adecvate. Lichiditatea pe piaţă rămâne la cote scăzute, raportată la ansamblul economiei şi la bursele din alte ţări; din acest motiv, cea mai importantă funcţie a pieţei – atragerea de capital pentru firmele în expansiune – este îndeplinită în mică măsură. BVB este încă o necunoscută pentru majoritatea populaţiei şi societăţilor comerciale din Romania. Ameliorarea cadrului macroeconomic constituie o condiţie necesară pentru creşterea încrederii investitorilor în mediul economic şi în impulsionarea pieţelor bursiere. Evoluţiile înregistrate pe pieţele financiare dau cea mai fidelă imagine asupra mediului economic dintr-o anumită ţară şi asupra perspectivelor de dezvoltare ale acesteia, astfel că este firesc ca şi pieţele bursiere să reflecte performanţele macroeconomice înregistrate de România în ultimii ani.46

În opinia majoritatii brokerilor, 2004 este anul în care BVB s-a maturizat şi piaţa de capital începe să devină vizibilă în economia românească. Printre elementele negative care pot însă influenţa evoluţia pieţei de capital, frânând ascensiunea Bursei, este instabilitatea legislativă, întârzierea privatizărilor, depăşirea ţintei inflaţiei şi alti factori care pot influenţa decizia de investiţie a unor investitori străini de calibru. Creşterea bursieră poate fi stopată şi de saturarea pieţei. În lipsa unor noi emitenţi şi a diversificării instrumentelor financiare, actualele titluri listate la bursă se pot supraaprecia, ceea ce ar diminua atractivitatea pieţei şi ar determina orientarea investitorilor spre alte oportunităţi.47

A doua piaţă bursieră a României, piaţa RASDAQ, a făcut paşi importanţi pe drumul către o adevărată piaţă bursieră, transparentă, cu o tot mai largă deschidere prin includerea în informaţiile oferite publicului, a rezultatelor financiare pentru toate societăţile comerciale listate în prezent, prin lărgirea gamei produselor oferite potenţialilor investitori, cu instrumente financiare cu venit fix şi prin dezvoltarea de proceduri şi aplicaţii noi, destinate derulării ofertelor publice, precum şi proceduri complexe destinate derulării ofertelor APAPS de vânzare de acţiuni (licitaţia specială deschisă, licitaţia olandeză, alocarea competitivă, oferta de vânzare cu evaluarea cererii prin sistem, licitaţia electronică).

Pentru creşterea atractivităţii în rândul investitorilor şi al emitenţilor, operatorii pieţei RASDAQ pregătesc operaţiuni precum: diversificarea instrumentelor tranzacţionate sau introducerea unor "nivele" (similare categoriilor de la BVB) pentru diferenţierea societăţilor listate, în funcţie de performanţe, rezultate, lichiditate, transparenţă, etc. În prezent, instituţiile pieţei RASDAQ sunt angrenate într-o serie de proiecte de dezvoltare, printre care:

dezvoltarea de noi instrumente financiare cu venit fix şi produse derivate; structurarea pe nivele a societăţilor emitente listate; creşterea transparenţei informaţiilor; identificarea celei mai potrivite soluţii pentru dezvoltarea instituţională optimă.48

În luna aprilie 2003, pentru a răspunde noilor prevederi legale, societatea cu răspundere limitată "RASDAQ" a fost transformată în societate pe acţiuni, noua denumire oficială fiind "Bursa Electronică RASDAQ".

Atragerea pe piaţa bursieră a mai multor mari firme de succes din economia românească poate dinamiza procesul de tranzacţionare şi mobilizare de capitaluri. Însă intrarea şi ieşirea de pe piaţa bursieră a marilor societăţi sunt legate de crearea condiţiilor de

45 Pasol Răzvan – Evoluţia pieţei de capital în 2003 şi perspective pentru 2004, www.kmarket.ro, 23-02-200446 Siminea Irina, Piaţa de capital în Romania. Metode de evaluare şi prognoză, Teză de doctorat, Bucureşti 2003, pag. 25-28, www.biblioteca.ase.ro47 Popescu Laurenţiu - Cât mai creşte Bursa?, CAPITAL, nr. 6/05.02.200448 Siminea Irina, Piaţa de capital în Romania. Metode de evaluare şi prognoză, Teză de doctorat, Bucureşti 2003, pag. 25-27, www.biblioteca.ase.ro

43

atractivitate, intrarea pe piaţă neconstituind un scop în sine. Pentru a fi atractivă, piaţa de capital trebuie mai întâi să creeze firmelor oportunităţi mai favorabile decât alte instituţii financiare. 49

În concluzie, considerăm că bursa de valori şi celelalte instituţii ale pieţei româneşti de capital au progresat substanţial şi au un anumit rol în dinamizarea economiei naţionale, rol în creştere pe măsura perfecţionării legislative şi formării unei culturi a pieţei de capital la întreprinzatori dar şi la populaţie. În acest moment se poate încă afirma că populaţia României este aproape complet neiniţiată în ceea ce priveşte piaţa de capital, economiile acesteia orientându-se spre instituţiile bancare, mult mai familiare.

Printre premisele favorabile care trebuie create evidenţiem profitabilitatea investiţiilor în acţiuni, care trebuie să surclaseze rata dobânzii de pe piaţa bancară. Creşterea capitalizării bursei, o altă problemă care ar redimensiona rolul bursei în cadrul economiei româneşti, se poate rezolva numai prin atragerea de emitenţi noi, rol care revine atât BVB şi CNVM, cât şi societăţilor de servicii de investiţii financiare.

Un factor important al dezvoltării arhitecturii pieţei de capital îl constituie implicarea mai puternică pe pieţele de capital emergente a investitorilor de portofoliu străini, care s-au remarcat deja la începutul anului 2004 la bursa din Bucureşti prin achiziţii importante, în prezent jucând un rol extrem de important

În concluzie, apreciem faptul cã piaţa româneascã are în continuare potenţial, dar şi oferta trebuie sã fie pe mãsurã, iar mediul internaţional favorabil. Apreciem cã trebuie continuate eforturile de popularizare a bursei în rândul populaţiei şi în special al companiilor.

Analiştii de la Intercapital au realizat un sistem de evaluare pentru principalii indici de la BVB. Modelul de evaluare al FED50 foloseşte relaţia dintre randamentele ce pot fi obţinute prin investiţiile în titluri de stat pe termen lung şi rata profiturilor emitenţilor listaţi, raportată la capitalizarea bursieră.

Atunci când raportul între profituri şi capitalizarea bursieră este mai mare decât randamentele la titlurile de stat pe termen lung, investitorii ar trebui să achiziţioneze acţiuni (şi eventual să vândă titlurile de stat), acţiunile la bursă fiind considerate ca fiind subevaluate. Şi reciproca este valabilă: când rata profiturilor este mai mică decât randamentele ce pot fi obţinute prin achiziţia de titluri de stat pe termen lung, investitorii ar trebui să achiziţioneze titluri de stat şi să vândă acţiuni.

Conform acestui model, indicele BET ar trebui să înregistreze în anul 2010 o apreciere totală anuală de 43%, în timp ce indicele BET-C ar trebui să crească cu 35%. De la începutul anului şi până în prezent cei doi indici au consemnat deja creşteri de circa 15% şi, respectiv, 14%, astfel încât indicele BET ar mai avea un potenţial de creştere până la finele anului 2010 de circa 24%, iar indicele BET-C de 19%.

O strategie investiţională care s-ar baza pe modelul anterior ar trebui să aibă în vedere nu doar potenţialul de apreciere rămas, ci şi randamentele deosebit de mari înregistrate deja pe bursă în ultimul an: de la minimele atinse în primăvară anului trecut, indicele BET a cunoscut o apreciere de 190%, iar BET-C a crescut cu 155%. În acest context, conform recomandărilor analiştilor de la Intercapital, "investitorii ar trebui să aibă ca strategie formarea unui portofoliu dintr-o combinaţie de acţiuni subevaluatea" și acţiuni aparţinând unor companii solide, de referinţă pentru bursa românească."

Există opinii care susţin ideea că deşi varianta unor aprecieri suplimentare la BVB ar putea fi justificată, atât prin prisma optimismului de până acum al investitorilor, cât şi din perspectiva modelului prezentat anterior,nu se exclude deloc o perioadă de corecţii, care nu ar

49 Stoica Ovidiu – Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 277-27850 FED (Federal Reserve) - este un model de evaluare care foloseste relatia dintre randamentele ce pot fi obtinute prin investitiile in titlurile de stat pe termen lung si rata profiturilor emitentilor listati raportata la capitalizarea bursiera (profit/capitalizare bursiera)

44

însemna altceva decât o realiniere a bursei la realităţile economice.Problemele din Dubai, de exemplu, nu au determinat decât o mică pauză în traiectoria ascendentă a indicilor bursieri, dar este greu de anticipat ce efecte bursiere ar putea avea o înrăutăţire a situaţiei din Grecia, multiplicată eventual şi în alte ţări din grupul PIGS51, sau chiar la nivelul altor economii europene.

Nu putem vedea doar scenarii de creştere la BVB, în condiţiile în care preşedintele se referea la un posibil nou împrumut României, destinaţia majorităţii banilor împrumutaţi nu o constituie investiţiile.

Pe fondul crizei se prezice cum ca guvernul va îngheţa până în 2013 listarea la BVB a 8 companii din Ministerul Transporturilor.

Procedurile de listare la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a câte 5% din acţiunile deţinute de stat la opt companii din portofoliul Ministerului Transporturilor, prin derularea ofertelor publice secundare de vânzare, au fost suspendate de Guvern până la 31 decembrie 2012, din cauza crizei financiare.

Cele opt companii care urmau să fie listate la Bursă sunt aeroporturile internaţionale Henri Coandă-Bucureşti, Aurel Vlaicu-Băneasa, Mihail Kogălniceanu-Constanţa şi Traian Vuia-Timişoara, precum şi Administraţia Canalelor Navigabile Constanţa, Administraţia Porturilor Dunării Maritime Galaţi, Administraţia Porturilor Dunării Fluviale Giurgiu şi Administraţia Porturilor Maritime Constanţa.

BIBLIOGRAFIE

51 PIGS - (Portugalia, Italia, Spania, Grecia) - indica grupul tarilor europene cu deficite excesive

45

1. Anghelache Gabriela – Bursa şi piaţa bursiera, Ed. Economica, Bucureşti, 2000

2. Bădăreu Teodor – Despre burse şi mijlocitori, , Ed. Cartea Românească, Buc. 1923

3. Buzatu Laura, Piaţa de capital în românia, identificarea unor căi şi oportunităţi de creştere

şi diversificare a acesteia, Teză de doctorat, Academia de Studii Economice, Buc. 2004, pag.

110

4. Ciobanu Gh. – Bursele de valori şi tranzacţiile la bursă, Ed. Economică, Buc. 1997

5. Dennis Campbell - The Comparative law yearbook of international business, Kluwer Low

International, 2004

6.François-Eric Perquel - Financial markets of Eastern Europe and the former Soviet Union,

Gresham Books, 1998

7. Joseph Antoine, Marie-Claire Capiau-Huart - Titres et Bourse: Valeurs mobilières,1997

8. Maria Bădiţă, Tudor Baron, Mihai Korka - Statistică pentru afaceri, Ed. Eficient, 1998

9. Niţu Adrian – Burse de mărfuri şi valori, Ed. Economică, Bucureşti, 2002

10. Pop Cornelia – Pieţe Financiare, curs univ., 2002

11. Popescu Laurenţiu - Cât mai creşte Bursa?, CAPITAL, nr. 6/05.02.2004

12. Stoica Victor, Ionescu Eduard – Pieţe de capital şi burse de valori, Ed. Economica,

Bucureşti, 2002

13. Stoica Ovidiu – Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, ed. Economică, Buc. 2002

14. Siminea Irina, Piaţa de capital în Romania. Metode de evaluare şi prognoză, Teză de

doctorat, Bucureşti 2003

15. Stancu, I, Finanţe - Teoria pieţelor financiare. Finanţele Întreprinderii. Analiza şi gestiune

financiara, Ed. Economică, Bucureşti, 1998

16. www.bvb.ro

17. www.capital.ro

18. www.cnvm.ro

19. www.desteptarea.ro

20. www.economie.hotnews.ro

21. www.kmarket.ro

22. http://www.money.ro/tag/bursa-de-valori-bucuresti

23.www.piata-de-capital.ro

24. www.rasdaq.ro

25. www.ziarulfinanciar.ro

46