UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE : ŞTIINŢE ECONOMICE

Specializarea: Management Financiar Bancar

REFERAT LA DISCIPLINA MANAGEMENT CONTABIL

Titular disciplină,

Conf. Univ. Dr. Neluţa Mitea

Masterand,

Andreea Violeta Dan

CONSTANŢA2014

1

UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE : ŞTIINŢE ECONOMICE

Specializarea: Management Financiar Bancar

MANAGEMENTUL ÎNTOCMIRII ȘI RAPORTĂRII

SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE. APLICAȚIE LA

S.C. AGRO IMPEX S.R.L.

Titular disciplină,

Conf. Univ. Dr. Neluţa Mitea

Masterand,

Andreea Violeta Dan

CONSTANŢA2014

2

Cuprins

Introducere.............................................................................................................Lista tabelelor și a figurilorCapitolul 1. 1.2. Capitolul 2. Concluzii............................................................................................................Bibliografie.............................................................................................................

3

Lista tabelelor și a figurilor

Lista figurilor

1.1.1.2.

4

INTRODUCERE

Dezvoltarea sistemului de contabilitate din România a avut ca obiectiv de

bază armonizarea legislației cu Directivele Europene în domeniu, în vederea

îndeplinirii cerințelor de aderare la Uniunea Europeană, precum și alinierea la

Standardele Internaționale de Contabilitate, situație impusă de procesul de

globalizare economic și de dezvoltare a pieței de capital.

Principalii utilizatori ai informației contabile produse într-o întreprindere și

ilustrată prin intermediul situațiilor financiare sunt : investitorii actuali și potențiali,

conducerea întreprinderii, salariații, creditorii financiari și comerciali, clienții,

Guvernul și instituțiile sale, precum și publicul larg.

Actualmente , cel mai important document de sinteză al informațiilor esențiale

în ceea ce privește întreprinderea, este considerat a fi : Situația financiară anuală

a întreprinderii. Situațiile financiare anuale oferă atât o imagine de ansamblu a

averii întreprinderii și a datoriilor sale, evoluția activității întreprinderii prin

comparație între exercițiul curent încheiat și cel precedent, situația rezultatelor , cât

și posibilitatea de realizare a unei analize financiare pe marginea unor indicatori

economico-financiari.

Reglementările din România prezintă scheme obligatorii pentru Bilanț și

Contul de profit și pierdere preluate după modelul Directivei a IV-a, cu unele

modificări aduse conținutului pentru a răspunde cerințelor IFRS, iar pentru a se

asigura că societățile preiau întocmai aceste scheme, Ministerul Finanțelor Publice

impune în prezent, prin OMFP 1752/17.11.2005, un singur model de formular

pentru toate societățile, indiferent de obiectul de activitate. Chiar și pentru notele

explicative sunt impuse structura, forma și formatul, prin formularul obligatoriu ce

trebuie completat de orice societate.

5

CAPITOLUL 1

SITUAȚII FINANCIARE ANUALE

1.1. REGLEMENTĂRI CONTABILE ÎN ROMÂNIA

PRIVIND SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE

Legea contabilității nr.82/1991, Ordinul 1752/17.11.2005, IAS1, Reglementări

contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunității Economice

Europene, Reglementări contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a VII-a

Comunității Economice Europene.

Societăţile comerciale, companiile naţionale, regiile autonome, institutele

naţionale de cercetare dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane

juridice cu scop lucrativ au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să

întocmească situații financiare anuale. Categoriile de persoane care pot ține

contabilitatea în partidă simplă se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor

publice.

Pentru organizații patronale și sindicale, precum și pentru alte categorii de

organizații fără scop patrimonial, care nu desfășoară activități economice,

Ministerul Finanțelor Publice aprobă un sistem simplificat de raportare financiară,

având în vedere și cerințele organismelor europene de profil.

Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul

efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrarilor în contabilitate,

dobândind astfel calitatea de document justificativ.

6

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate

angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a

celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Situaţiile financiare anuale - exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care

trebuie întocmite situaţiile financiare anuale și, de regulă, coincide cu anul

calendaristic, durata exerciţiului financiar este de 12 luni.

Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic (de la 01.01.2007):

pentru sucursalele cu sediul în România, care aparțin unei persoane juridice

străine, cu excepția instituțiilor de credit, entităților autorizate de Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare și societăților de asigurare, dacă exercițiul

financiar diferă pentru societate;

pentru filialele consolidate ale societății-mamă, precum și pentru filialele

filialelor, cu excepția instituţiilor de credit, entităților autorizate de Comisia

Naţională a Valorilor Mobiliare și societăților de asigurare, dacă exerciţiul

financiar diferă pentru societatea mamă.

Exerciţiul financiar al unităților nou - înființate începe la data înființării,

potrivit legii.

Exercițiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data

încheierii exercițiului financiar anterior și se încheie în ziua precedentă datei când

începe lichidarea.

Perioada de lichidare este considerată un exercițiu financiar, indiferent de

durata sa.

Situațiile financiare anuale consolidate ale unei societăți-mamă se întocmesc

pentru acelaşi exercițiu financiar aplicabil situațiilor financiare anuale ale

societății-mamă. Dacă exercițiul financiar al filialelor diferă de exercițiul financiar

aplicabil societății-mamă, situațiile financiare anuale consolidate pot fi întocmite la

7

o altă dată pentru a ține cont de exercițiul financiar al majorității sau al celor mai

importante dintre societățile consolidate (de la 01.01.2007).

Exercițiul financiar pentru instituţiile publice este anul bugetar.

Persoanele juridice au obligația să întocmească situații financiare anuale,

inclusiv în situația fuziunii, divizării sau încetării activității acestora, în condițiile

legii.

Ministerul Finanţelor Publice poate stabili întocmirea și depunerea situațiilor

financiare și la alte perioade decât anual, în cadrul exercițiului financiar.

Pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile conforme cu

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, situaţiile financiare anuale se

compun din bilanţ, cont de profit și pierdere, situaţia modificărilor capitalului

propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile și note explicative.

Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea

reglementărilor prevăzute mai sus aplică reglementări contabile conforme cu

Directivele Europene și întocmesc situaţii financiare anuale, care se compun din

bilanţ, cont de profit și pierdere, politici contabile și note explicative.

Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, situaţiile financiare anuale se

compun din bilanţ, contul rezultatului exerciţiului, politici contabile și note

explicative.

Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar și sunt însoţite de raportul

administratorilor.

Pentru sucursalele din România ale instituțiilor de credit și ale altor instituții

financiare cu sediul în străinatate, instituțiile prevăzute la art. 4 alin. (2) stabilesc

conținutul situațiilor financiare anuale, care trebuie publicate de aceste sucursale.

Instituțiile respective stabilesc și cerințele referitoare la informațiile privind

activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele respective în

8

situația în care acestea nu sunt obligate să publice situații financiare anuale

referitoare la activitatea proprie.

Instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale și anuale, conform

normelor elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.

Raportul anual cuprinde situaţiile financiare anuale, raportul

administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, și

propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile.

Situaţiile financiare anuale vor fi însoțite de o declarație scrisă a persoanelor

prevăzute prin care își asumă răspunderea pentru întocmirea situațiilor financiare

anuale și confirmă că:

o politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt în

conformitate cu reglementările contabile aplicabile;

o situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare,

performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea

desfășurată;

o persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.

Obiectivul situaţiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine

fidelă a poziţiei financiare, performanței financiare și a celorlalte informaţii

referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Situaţiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind

bilanţul consolidat, contul de profit și pierdere consolidat, precum și celelalte

componente, respectiv informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit

reglementărilor contabile aplicabile, politici contabile și note explicative la

situaţiile financiare anuale consolidate, și vor fi făcute publice împreună cu

situaţiile financiare anuale individuale ale societății-mamă.

9

Persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă dublă trebuie să

publice situațiile financiare anuale. Fac obiectul publicării situațiile financiare

anuale, raportul administratorilor și raportul de audit sau raportul comisiei de

cenzori, după caz. Aceste prevederi se aplică și sucursalelor înregistrate în

România, care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, precum și

societăților-mamă care întocmesc situații financiare consolidate.

Acţionarii și angajaţii unei societăţi au dreptul să se informeze în legătură cu

situaţiile financiare anuale la sediul social al societății sau al societății - mamă, fără

nicio discriminare.

Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.

În caz de încetare a activității persoanelor juridice, situațiile financiare anuale,

precum și registrele și celelalte documente se predau la arhivele statului, în

conformitate cu prevederile legale în materie.

Instituţiile publice și celelalte persoane juridice, ai căror conducători au

calitatea de ordonator de credite, depun un exemplar din situaţiile financiare

trimestriale și anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale,

alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome și unităţile administrativ-

teritoriale, ai căror conducători au calitatea de ordonator principal de credite, depun

la Ministerul Finanţelor Publice un exemplar din situaţiile financiare trimestriale și

anuale, potrivit normelor și la termenele stabilite de acesta.

Ordinul 1752/17.11.2005 prevede că persoanele juridice care la data bilanțului

depășesc limitele a două dintre cele trei criterii de mărime :

total active : 3.650.000 Euro

cifra de afaceri netă : 7.300.000 Euro

număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar :50 vor întocmi

situaţii financiare anuale care cuprind :

10

bilanț

cont de profit și pierdere

situația modificării capitalului propriu

situația fluxurilor de trezorerie

note explicative la situațiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre

criteriile de mărime, întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind:

bilanțul prescurtat , contul de profit și pierdere, note explicative la situațiile anuale

simplificate.

1.2. ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR

FINANCIARE ANUALE

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este

necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic

informaţiile generate de conturi şi calculele contabile, în documente de sinteză

expresiv şi relevante, accesibile nu numai specialiştilor, ci şi celor interesaţi de

gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor, administrator, bancă,

creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste documente de

sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o

11

BILANȚUL CONTABIL

imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a

întreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii

82/1991, toţi agenţii economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să

întocmească bilanţ contabil.

Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale.

Bilanţul contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a

patrimoniului, a situaţiei financiare şi asupra rezultatelor obţinute de unitatea

patrimonială, care presupune:

respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea

activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;

posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în

contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională

fundamentală, bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi

în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a

acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi

pasivul unităţii patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte

situaţii prevăzute de Legea Contabilităţii.

Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le

îndeplineşte, respectiv:

funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;

funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;

funcţia previzională.

1. Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a

12

informaţiilor izvorăşte din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii

curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să

poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare a unităţii

patrimoniale.

2. Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se

manifestă prin aceea că, pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul

realizării indicatorilor proiectaţi şi a rezultatelor, se identifică rezerve şi se

stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi financiare.

Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii

unităţilor patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza

bilanţului contabil, a anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază

ale dării de seamă contabile.

3. Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta

activitatea viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli

pentru perioadele următoare se fundamentează pe situaţia patrimonială şi a

rezultatelor din perioada considerată bază de raportare.

Având acelaşi scop, de informare asupra situaţiei patrimoniului, a situaţiei

financiare a unităţii patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive

formează un tot unitar.

Pentru întocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul Finanţelor,

prin Colegiul Consultativ al Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind

bilanţul şi celelalte component pentru regii autonome, societăţi comerciale şi

instituţii publice. Pentru societăţile bancare, modelele şi normele metodologice se

elaborează de Banca Naţională cu avizul Ministerului Finanţelor.

La întocmirea bilanţului contabil, se au în vedere următoarele reguli:

posturile de bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse

de accord cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

13

nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi respectiv

între conturile de venituri şi cheltuieli din contul de ,,Profit și pierdere”.

În practică se cunosc două scheme de bilanţ, una sub formă de tablou cu două

părți: partea stângă, ACTIVUL, şi partea dreaptă, PASIVUL, numită şi schema

orizontală de bilanţ, şi modelul sub forma listei verticale sau schema bilanţului

vertical. Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi pune în evidenţă egalitatea

între resurse şi utilizări, iar modelul de bilanţ sub forma listei vertical ordonează

structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale

situaţiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaţiei nete a patrimoniului.

Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar sursele de finanțare,

PASIVUL bilanțului.

În situația în care obiectul modelării bilanțiere este fundamentat pe categoria de

resurse economice, activul desemnează utilizarea resurselor în activitatea

economică și socială, iar pasivul, originea resurselor.

Într-o optică economică, activul este definit prin structurile de capital fix și

capital circulant, iar pasivul , prin structurile de capital propriu și capital străin.

Aprecierea financiară grupează activele în raport de lichiditate (durata de

transformare în bani) , iar pasivele în funcție de exigibilitatea lor (durata de plată).

Ca urmare, în structura activului se disting active pe termen lung și active curente,

iar în cea a pasivului se delimitează capitaluri permanente (pe termen lung) și

datorii curente (pe termen scurt).

Activul bilantier evidențiază destinația și lichiditatea bunurilor economice. În

raport de aceste criterii, se disting următoarele categorii de active :

Active imobilizate –cuprind acele valori economice de investiție a căror

perioadă de utilizare și lichiditate este mai mare de un an. Activele imobilizate se

împart în trei grupe: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări

financiare.

14

Active circulante – denumite și active curente - cuprind toate activele de

exploatare și cele de trezorerie a căror durată de lichiditate este de până la un an.

Activele circulante se împart în: stocuri și producția în curs de execuție, creanțe,

plasamente și disponibilități bănești.

Pasivul bilantier reprezintă sursele sau resursele de finanțare a bunurilor

economice. Prin componenta sa delimitează clasificarea surselor de finanțare în

funcție de modul de constituire ( finanțare proprie, finanțare străină) și

exigibilitatea lor ( termenul de decontare mai mare sau mai mic de un an).

Finanțarea bunurilor economice se referă la modul de acoperire și de susținere

financiară a activului financiar.

În raport de exigibilitatea surselor de finanțare, pasivele se grupează în: capital

permanent, format din capitalurile proprii , provizioane pentru riscuri și cheltuieli

și datoriile pe termen lung și datorii pe termen scurt sau curente.

A) Bilanţul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în

funcţie de gruparea întreprinderilor, în întreprinderi mici, mijlocii şi întreprinderi

mari, grupare ce se face în funcţie de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea

activului bilanţului, cifra de afaceri şi numărul mediu de salariaţi ).

Bilanţ contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici și

mijlocii, care presupune o schemă de bilanţ mai redusă.

Bilanţ contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi

mari, acesta cuprinzand posturi şi indicatori compleţi privind activitatea şi

rezultatele întreprinderii.

Bilanţul unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice cuprinde

toate elementele de activ şi pasiv grupate după destinaţie şi respectiv provenienţa

lor.

Formatul bilanţului contabil este următorul:

A. Active imobilizate

15

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanţe

III. Investiţii pe termen scurt

IV. Casa și conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii : sumele ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/ datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital și rezerve

I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat și capitalul

nevărsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportată

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

În conformitate cu norma internațională IAS 1, structura și conținutul bilanțului

trebuie să realizeze distincția între elementele curente și cele necurente. Fiecare

întreprindere care aplică IAS 1 trebuie să decidă, în funcție de natura activității

sale, dacă este util să efectueze distincția dintre elementele curente și cele

16

necurente ale bilanțului sau, atât pentru datorii cât și pentru active. Atunci când o

astfel de distincție nu este efectuată, activele și datoriile sunt clasificate, în funcție

de lichiditate/exigibilitatea lor.

ACTIVELE CURENTE ȘI NECURENTE

Activele curente ale bilațului cuprind:

elemente destinate a fi realizate, sau deținute pentru a fi vândute sau

consumate, în cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii

elemente destinate, în principal, pentru a fi negociate pe diferite piețe sau

deținute într-o perspectivă de termen scurt, întreprinderea așteptându-se să le

realizeze în maximum un an de la data închiderii exercițiului

lichiditățile sau cvasilichiditățile, dacă utilizarea acestora nu este supusă

restricțiilor

Celelalte active sunt considerate elemente necurente. Ele includ imobilizările

corporale și necorporale, cât și activele de exploatare și financiare pe termen lung.

Activele curente se referă, în special, la stocuri și creanțe-clienți, care sunt

vândute, consumate sau realizate în cadrul ciclului normal de exploatare, chiar și

atunci când nu se preconizează ca ele să fie realizate în următoarele 12 luni după

închiderea exercițiului.

Titlurile negociabile pe piețe sunt active curente, dacă este prevăzută realizarea

lor în următoarele 12 luni care succed datei închiderii exercițiului, în caz contrar

ele fiind considerate active necurente.

DATORIILE CURENTE SI NECURENTE

O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci când trebuie

să fie rambursată:

fie în cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii

fie la o scadență în cadrul următoarelor 12 luni care scucced datei închiderii

exercițiului

17

Toate celelalte datorii sunt datorii necurente. Unele datorii curente, precum

datoriile comerciale, cele legate de relațiile cu salariații sau de alte costuri

operaționale, fac parte din necesarul de fond de rulment utilizat în ciclul normal de

exploatare al întreprinderii. Astfel de elemente, sunt clasificate în

categoria ,,curente”, chiar dacă ele trebuie să fie rambursate peste o perioadă mai

mare de un an.

O întreprindere trebuie să continue să încadreze datoriile sale pe termen lung

purtătoare de dobânzi în categoria datoriilor necurente, chiar dacă ele trebuie să fie

decontate în următoarele 12 luni de la data închiderii exercițiului financiar, în

situația în care:

este vorba despre datorii care, în momentul contractării lor, erau datorii pe

termen lung

întreprinderea în cauză intenționează să refinanțeze aceste datorii, printr-o

datorie pe termen lung

această intenție este confirmată de existența unui contract de refinanțare sau

de reeșalonare a scadențelor, încheiat înainte ca situațiile financiare să fi fost

aprobate

Mărimea datoriilor pe termen scurt clasificate în categoria datoriilor necurente,

în virtutea regulii expuse anterior, este indicată în notele explicative, concomitent

cu informațiile care justifică această prezentare.

Norma IAS 1 nu prescrie ordinea sau formatul în care elementele trebuie să fie

prezentate și lasă întreprinderilor posibilitatea de a proceda la alegeri.

Elementele legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare sunt activele,

datoriile şi capitalurile proprii.

Activele - reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor

evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice

viitoare pentru întreprindere. Un active este recunoscut în bilanţ în momentul în

18

care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere

şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil (nu

conţine erori semnificative şi în evaluarea costului s-a folosit o estimare

rezonabilă).

Un activ nu este recunoscut în bilanţ atunci când este improbabil ca intrarea de

numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele

viitoare. În schimb, o astfel de tranzacţie va avea ca efect recunoaşterea unei

cheltuieli în contul de profit şi pierdere.

Datoriile - reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din

evenimentele trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de

resurse care încorporează beneficii economice.

O datorie este recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabil că o ieşire

de resurse purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei

obligaţii prezente, iar valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi

evaluată în mod credibil.

Stingerea unei obligaţii prezente implică renunţarea întreprinderii la anumite

resurse care încorporează beneficii economice, în scopul satisfacerii cererilor

celeilalte părţi şi se poate face în mai multe moduri : plata în numerar, transferul

altor active, prestarea de servicii, înlocuirea respectivei obligaţii cu o altă obligaţie

sau transformarea obligaţiei în capital propriu.

Capitalul propriu - reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei

întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.

Suma cu care este înregistrat capitatul propriu în bilanţ depinde de evaluarea

activelor şi a datoriilor.

Există două concepte privind capitalul :

conceptul financiar - conform căruia capitalul este sinonim cu activele nete

sau capitalul propriu al întreprinderii

19

În acest caz, utilizatorii situaţiilor financiare sunt preocupaţi în primul rând de

menţinerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumpărare a capitalului

investit.

conceptul fizic - conform căruia capitalul reprezintă capacitatea de

producţie

a întreprinderii

În acest caz, utilizatorii situaţiilor financiare sunt preocupaţi în primul rând de

capacitatea de exploatare a întreprinderii.

Cele două concepte conduc la apariţia următoarelor concepte de menţinere a

nivelului capitalului :

menţinerea capitalului financiar - conform căruia profitul se obţine doar

dacă valoarea financiară a activelor nete la sfarşitul perioadei este mai mare decât

valoarea financiară a activelor nete la începutul perioadei.

Conceptul de menţinere a capitalului financiar nu impune folosirea unei

anumite baze de evaluare, iar profitul reprezintă creşterea capitalului nominal de-a

lungul perioadei.

menţinerea capitalului fizic - conform căruia profitul se obţine doar atunci

când capacitatea fizică productivă (sau capacitatea de exploatare) a întreprinderii

(sau resursele, respectiv fondurile necesare atingerii acestei capacităţi) la sfarşitul

perioadei depăşeşte capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei.

Conceptul de menţinere a capitalului fizic necesită adoptarea costului curent

ca bază de evaluare, iar profitul reprezintă creşterea capitalului definit în termenii

capacităţii fizice de producţie în cursul perioadei.

Costul curent net, denumit costul de înlocuire, este costul potenţial al unui activ

pe care întreprinderea ar putea să îl suporte în situaţia în care ar fi nevoită să

înlocuiască activul la data bilanţului.

20

Informaţiile privind modificările poziţiei financiare a unei întreprinderi sunt

utile:

pentru a evalua activităţile sale de exploatare, finanţare şi investiţii în

perioada de raportare;

oferă utilizatorului o bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a

utiliza aceste fluxuri de numerar.

Aceste informaţii sunt furnizate în situaţiile financiare prin intermediul unei

situaţii distincte.

Părţile componente ale situaţiilor financiare se corelează, deoarece ele reflectă

diferite aspecte ale aceloraşi tranzacţii sau ale altor evenimente.

Bilanțul contabilește este considerat documentul ce descrie poziția unei

întreprinderi la un moment dat, indicând și mărimea rezultatului. Apare însă

necesară prezența unui alt instrument de modelare contabilă care să explice modul

de constituire a rezultatului și să permită desprinderea unor concluzii legate de

performanțele activității înteprinderii.

Acest instrument este cea de-a doua componentă a situațiilor financiare și

anume contul de profit și pierdere.

În această optică, întreprinderea devine un centru de calcul economic,calculul

având la bază:

valorile produse și vândute pe piață clienților, denumite generic VENITURI;

21

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

valorile utilizate pentru obținerea unor venituri, care sunt constituite în

costuri angajate pe alte piețe, denumite CHELTUIELI. Aceasta reprezintă, în fapt,

renumerarea factorilor de producție.

Din compararea celor două mărimi valorice se obține un rezultat. Acesta poate

fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari

decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când

veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

În contextul economiei de piață, întreprinderea are ca obiectiv obținerea

profitului. Astfel, profitul poate fi considerat o îmbogățire, deci o resursă, pe când

pierderea este o sărăcie, fiind asimilată unor utilizări fără asigurarea unui

contraechivalent valoric.

În prezentarea contului de profit și pierdere sunt conturate două modele de

expunere a cheltuielilor și veniturilor: unul ia în considerare natura economică a

acestora, celălalt pleacă de la funcțiile sau activitățile unei întreprinderi (deci de la

destinația veniturilor și cheltuielilor).

Ca formă, contul de profit și pierdere se poate prezenta astfel:

sub formă de tabel bilateral sau formă de cont (schema orizontală)

sub formă de listă (schema verticală)

Contul de profit și pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv

veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune.

Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogățire a întreprinderii legate

sau nu de activitatea sa normală și curentă. Partea preponderentă a veniturilor o

reprezintă cifra de afaceri realizată de întreprindere în cursul exercițiului.

Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de

întreprindere în cursul exercițiului.

Dacă bilanțul contabil permite o cunoaștere a poziției financiare a întreprinderii,

contul de profit și pierdere oferă informații asupra activității întreprinderii, a

22

modului cum aceasta își gestionează afacerile prin dimensiunea

veniturilor,cheltuielilor și rezultatelor pe care le generează.

Directiva a IV-a europeană privind documentele contabile de sinteză ale

societăților de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de

profit și pierdere. Totuși, datorită diferențelor de cultură și tradiție contabilă din

țările comunitare, obligativitatea prezentării standardizate a contului de rezultate se

manifestă prin posibilitatea de opțiune între mai multe scheme de cont de profit și

pierdere.

Apropiindu-se de prevederile normei IAS 1, structura contului de profit și

pierdere regăsită în reglementările Ordinului 1752 este mai degrabă în armonie cu

dispozitivul Directivei a IV-a .

Sintetizând, această structură impune următoarea schemă generală:

I. Venituri din exploatare

II. Cheltuieli de exploatare

III. Rezultatul din exploatare (I-II)

IV. Venituri financiare

V. Cheltuieli finanicare

VI. Rezultatul finaciar (IV-V)

VII. Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)

VIII. Venituri extraordinare

IX. Cheltuieli extraordinare

X. Rezultatul extraordinar(VIII-IX)

XI. Venituri totale(I+IV+VIII)

XII. Cheltuieli totale(II+V+IX)

XIII. Rezutat brut (XI-XII)

XIV. Impozit pe profit

XV. Rezultatul net al exercițiului financiar

23

XVI. Rezultatul pe acțiune

În conformitate cu norma IAS 1, contul de profit și pierdere trebuie să

menționeze cel puțin următoarele posturi:

venituri din activități ordinare

rezultatul exploatării

cheltuieli financiare

cota-parte în rezultatul net al întreprinderilor asociate și cele de tip joint-

venture contabilizată pe baza metodei punerii în echivalență

cheltuieli privind impozitul pe profit

profitul sau pierderea din activități ordinare

elemente extraordinare

interesele minoritare

rezultatul net al exercițiului

Efectele diferitelor activități, tranzacții și evenimente realizate de întreprindere

se particularizează prin stabilitatea, gradul de risc și previzibilitatea lor. Publicarea

acestor elemente ale performanței ajută utilizatorii în evaluarea rezultatelor

viitoare.

O întreprindere trebuie să prezinte în contul său de profit și pierdere sau în

notele explicative o clasificare a cheltuielilor după natură sau după funcție.

Întreprinderile sunt încurajate prin norma IAS 1 să recurgă la o analiză direct în

contul de profit și pierdere.

Analiza după natura cheltuielilor este mai simplă decât analiza după funcții,

deoarece ea nu necesită o afectare a cheltuielilor după natura diferitelor funcții ale

întreprinderii. O astfel de analiză convine mai ales întreprinderilor mici deoarece

nu este necesară o alocare a cheltuileilor de exploatare pe funcții.

Analiza după funcții a cheltuielilor, numită ,,metoda costului vânzărilor”,

solicită afectarea cheltuileilor pe trei funcții, ca parte a costului vânzărilor, a

24

activităților de distribuire sau administrative. Această clasificare poate să prezinte

pentru destinatarii conturilor mai mult interes decât clasificarea după natură,

oferindu-le informații mai relevante, dar implică, uneori, alegeri arbitrare, în

repartizarea cheltuielilor.

Alegerea modelului de analiză, între metoda cheltuielilor după natură și cea a

costului vânzărilor, depinde atât de factori istorici sau legati de sectorul de

activitate, cât și de natura organizației. Ambele metode permit furnizarea de

informații despre modul în care cheltuielile variază în funcție de nivelul vânzărilor

sau producției exercițiului.

Notele explicative conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile

utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute. Notele

explicative trebuie prezentate într-o manieră sistematică. Fiecare element

semnificativ al bilanțului și al contului de profit și pierdere, trebuie să fie însoțit de

o trimitere la nota care cuprinde informații legate de acel element semnificativ.

Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori

este nesesar, pentru buna lor înțelegere:

numele întreprinderii care face raportarea

faptul că situațiile financiare sunt proprii întreprinderii, și nu grupului

25

NOTE EXPLICATIVE LA SITUAȚIILE

FINANCIARE ANUALE

data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare

moneda în care sunt întocmite situațiile financiare

exprimarea cifrelor incluse în rapotare

Pentru elementele menționate în notele explicative se va prezenta, de regulă, și

suma corespunzătoare anului precedent celui la care se referă acesta.

În situația în care suma corespunzătoare nu este comparabilă, aceasta trebuie

ajustată, prezentându-se rezultatul ajustării, modul de efectuare și motivele pentru

care aceasta a fost efectuată.

Notele explicative trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de

întreprindere pentru a determina valorile elementelor din bilanț, ale profitului sau

pierderii aferente fiecărui exercițiu, ale fluxurilor de trezorerie și modificărilor

capitalului propriu. În acest sens se vor menționa următoarele:

dacă imobilizările sunt incluse în situațiile financiare la costul istoric, la

valoarea reevaluată sau la valoarea ajustată de inflație, determinată potrivit IAS 29

politicile contabile specifice adoptate, adecvate pentru a permite o corectă

înțelegere a situațiilor financiare.

1.3. ROLUL ȘI IMPORTANȚA SITUAȚIILOR

FINANCIARE ANUALE

Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei

financiare, performanţei, modificării capitalurilor proprii şi fluxurilor de trezorerie

ale întreprinderii pentru respectivul exerciţiu financiar.

Situațiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei

financiare a unei întreprinderi și a tranzacţiilor efectuate de aceasta. Obiectivul

situaţiilor financiare generale este de a oferi informaţii despre poziţia financiară,

26

performanța și fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă

de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situațiile financiare prezintă, de

asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredințate conducerii întreprinderilor.

Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare oferă informații despre:

activele controlate de întreprindere

datoriile întreprinderii

capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate

de întreprindere

veniturile și cheltuielile, inclusiv câștigurile și pierderile, rezultatul net al

întreprinderii și, într-o accepție mai largă, performanța sa economică, redate prin

reflectarea evoluției capitalurilor proprii (activului net), evoluţie din care sunt

excluse efectele operațiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi

fluxurile de trezorerie trecute, ce se pot constitui în baza pentru determinarea

fluxurilor de trezorerie viitoare

Aceste informaţii, impreună cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare,

ajută utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale întreprinderii și, în

special, a momentului și gradului de certitudine a generării numerarului și

echivalentelor de numerar.

27

CAPITOLUL 2

MANAGEMENTUL ÎNTOCMIRII ȘI RAPORTĂRII

SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE.

APLICAȚIE LA S.C. AGRO IMPEX S.R.L.

2.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C. AGRO IMPEX

S.R.L.

Societatea comercială S.C. AGRO IMPEX S.R.L. s-a înființat în data de 9

decembrie 1994 și este persoană juridică română care își desfășoară activitatea în

conformitate cu dispozițiile legii privind societățile comerciale și cu dipozițiile

legislației române ce-i sunt aplicabile, precum și cu prevederile statutului și ale

contractului de societate.

Societatea comercială S.C. AGRO IMPEX S.R.L. este constituită sub forma

unei societăți cu răspundere limitată. În toate actele, facturile, anunțurile

publicitare și alte documente emanând de la societate, se va indica în mod

obligatoriu denumirea societății, urmată de cuvintele ,,SRL”, capitalul social,

sediul și numărul de ordine din Registrul Comerțului.

Sediul societății este în România, județul Constanța , strada Interioară, nr.3,

durata de funcționare a societății fiind nelimitată.

Obiectul de activitate al societății este:

Import-export de produse industriale, agro-alimentare și meșteșugărești,

comercializarea acestora și intermedierea unor asemenea operațiuni

Comerț intern cu produse industriale, agroalimentare și meșteșugărești

28

Producție de mobilier și alte produse din lemn

Prestări servicii în domeniul turismului, de agrement–baruri, cluburi,

alimentație public

S.C. AGRO IMPEX S.R.L. are satisfacția de a fi pionerul lansării cu succes

pe piața românească a unor materiale pentru izolații care în zilele noastre au

devenit materiale de uz curent.

În perioada actuală, domeniul izolațiilor este în stadiul de consolidare.

Tendința dominantă este de a se realiza ,,economie” la materiale, cantitativ și

calitativ. Nu este suficient de serios apreciată economia reală, pe termen lung,

obținută printr-o izolație corespunzătoare. Societatea este încrezătoare că

materialele pentru izolații în construcții și instalații își vor dovedi utilitatea și

eficiența în timp, iar cei implicați în acest domeniu vor aborda cu interes crescut

necesitatea de a utiliza produse corespunzătoare, performante atât în construcțiile

noi, cât și reabilitarea clădirilor vechi.

Un aspect important care trebuie luat în considerare este de natură ecologică;

consumul mai mic de energie contribuie la reducerea poluării, care este o

importantă problemă a zilelor noastre, îndelung și serios dezbătută pe plan

mondial.

Totodată, societatea vine în întâmpinarea clienților cu soluții eficiente pentru

termofonoizolații și hidroizolații la construcții civile și industrial, precum și la

instalații tehnologice, bazate pe următoarele categorii de produse:

o vată de sticlă

o vată bazaltică

o polistiren extrudat

o polistiren expandat

o membrane bituminoase

29

o sindrilă bituminoasă

o plăci ondulate bituminoase

o tubulatură flexibilă și plăci din cauciuc elastomeric și polietilenă expandată

pentru izolatții tehnologic

o accesorii pentru montarea categoriilor de produse enumerate mai sus

Echipa de vânzări stă la dispoziție cu informații și caracteristici tehnice

referitoare la întreaga gamă de produse, precum și la modul de punere în operă.

Principiul de referință al societății S.C. AGRO IMPEX S.R.L. este acela de a

oferi clienților produse de bună calitate, societatea fiind convinsă că aceasta este o

obligație pentru a fi competitiv pe termen lung. Oferta societății cuprinde produse

realizate sub mărci de renume recunoscute pe plan mondial fiind, prin numele lor,

o dovadă a calității.

Societatea pune la dispoziția beneficiarilor o gamă de produse termo-fono-

hidroizolatoare având marca furnizorilor celor mai cunsocuți în domeniu.

Produsele sunt atât materiale și sisteme constructive uzuale, accesibile și

competitive, cât și produse speciale cu aplicații industriale.

Pachetul de produse oferit de AGRO IMPEX este completat cu o gamă diversă

de accesorii în domeniu.

Echipa de vânzări stă la dispoziţie prin consiliere cu privire la alegerea

produsului dorit, calculul necesarului de materiale și prin îndrumări tehnice pentru

aplicarea corectă a acestora.

Oferta AGRO IMPEX include servicii de aprovizionare prompte, transportul

efectuat în timpul cel mai scurt, oferit gratuit, fiind dovada seriozității cu care

societatea privește afacerile beneficiarilor săi.

În decursul timpului societatea S.C. AGRO IMPEX S.R.L. a participat prin

produsele și serviciile sale, într-o măsură mai mică sau mai mare, la realizarea unor

30

obiective de amploare în domeniul construcțiilor, lucrări reprezentative pentru

activitatea desfășurată până în prezent.

De asemenea, printre proiectele la care a participat se numără și unități de

producție care necesită izolații rezistente în condiții speciale de umiditate și

temperatură.

Capitalul social al societății este de 200 lei și s-a constituit prin aportul părților

în numerar în următoarea proporție:

Mihăilescu Robert - 50% adică suma de 100 lei pentru care îi revin 10 părți

sociale

Vass Geza Dumitru - 50% adică suma de 100 lei pentru care îi revin 10 părți

sociale

Aportul de capital social în lei al asociaților a fost depus în contul curent

deschis la Banca Transilvania – sucursala Dacia pe numele și la dispoziția

societății.

Părțile sociale pot fi transmise între acționari, iar transmiterea lor către

persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați.

Transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în Registrul Comertului și în

registrul de asociați ai societății. Administratorul va elibera, la cerere , un certificat

constatator al drepturilor asupra părților sociale cu mențiunea că nu poate servi

pentru transmiterea drepturilor, sub sancțiunea nulității transmiterii.

Societatea are deschise conturi bancare la Banca Transilvania și la Unicredit

România, prin care se efectuează încasările și plățile în lei și valută.

31

2.2. MANAGEMENTUL ÎNTOCMIRII ȘI RAPORTĂRII

SITUAȚIILOR FINANCIARE ANUALE LA S.C. AGRO

IMPEX S.R.L.

Situaţiile financiare anuale pentru anii 2004, 2005, 2006 ( 2011, 2012,

2013)

BILANȚ CONTABIL

32

2011 2012 2013

A. Active imobilizate

Imobilizări necorporale 4,787 3,841 5,453

Imobilizări corporale 1,327,555 2,582,330 4,058,406

Imobilizări financiare 3,000 3,000

TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE

1,332,342 2,589,171 4,066,859

B. Active circulante

1. Stocuri 2,884,820 2,336,281 5,152,3012. Creanțe 2,355,704 2,718,381 3,793,7073. Investiții financiare

pe termen scurt4. Casa și conturi la

bănci146,475 183,926 188,230

TOTAL ACTIVE CIRCULANTE

5,386,999 5,238,588 9,134,238

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii ce trebuie plătite până la 1 an

4,920,017 4,801,454 8,240,531

E. Active circulante nete/Datorii curente nete

466,982 437,134 893,707

F. Total Active-Datorii Curente

1,799,324 3,026,305 4,960,566

G. Datorii ce trebuie plătite după la 1 an

741,176

H. Provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital și rezerve

1. Capital subscris și vărsat

200 200 200

2. Prime de capital 86,947 86,947 86,9473. Rezerve din

reevaluare4. Rezerve

5. Profit sau pierdere reportat

1,357,253

33

6. Profit sau pierdere exerc financiar

1,712,177 2,939,158 2,774,990

Capitaluri proprii 1,799,324 3,026,305 4,219,390

CONCLUZII

Situaţiile financiare anuale cuprind un sistem coerent de informaţii contabile,

care pot constitui o sursă importantă pentru elaborarea unei analize economico-

financiare, care să conducă la luarea unor decizii optime de către managementul

entităţii economice.

Analiza situației financiare constituie un ansamblu de raționamente și judecăți

pe baza cărora se dezvăluie:

laturile esențiale ale situației financiare;

legăturile dintre fenomenele financiare reflectate în cadrul bilanțului;

34

tendința lor de dezvoltare.

Analiza financiară pune în lucru demersuri de investigare care se aplică asupra

surselor de informaţie contabilă ( bilanţ, cont de rezultate, situaţia fluxurilor de

numerar, situaţia modificărilor de capital, anexe şi note) sau extra – contabilă.

Atenţia analiştilor financiari se focalizează cu precădere asupra a trei aspecte

majore asupra activităţii şi situaţiei entităţii luate în studiu:

(1) studiul privind finanţarea – natura şi compoziţia resurselor, stabilitatea

acestora, costuri şi riscuri financiare ataşate acestora

(2) studiul utilizării resurselor – alocare, structură, nivel şi variabilitate

(3) studiul asupra rezultatelor care permit degajarea riscurilor economice.

Managementul întocmirii și raportării situațiilor financiare anuale presupune

foarte multă meticulozitate și seriozitate în elaborarea și aplicarea lui.

BIBLIOGRAFIE:

35

BIBLIOGRAFIE

1. Mitea, N. ( 2013 ), Management contabil – note de curs – pe suport

electronic

2. Ionaşcu, I. ( 2005 ), Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane,

Editura

Economică, Bucureşti

3. Oprea, D. ( 2008 ), Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii,

Editura

Graphix, Iaşi

4. www.ceccar.ro

36