buletinul arhivelor militare romÂne anul , nr. ( )xxi 1 79...

A n u l , n r . ( )X X I 1 7 9 / 2 0 1 8BULETINUL ARHIVELOR MILITARE ROMÂNE

•

••

ânt pentru unireaneamului românescCorpul 6 Armată în BasarabiaPrizonieri români în Bulgaria

Cuv

http://sm .mapn.ro/ap AMNR/index.html

SUMAR

SUMARUL |N LIMBA ENGLEZ~ 100

STUDII/DOCUMENTE

ARHIVELE MILITARE NAŢIONALE ROMÂNE

ISSN 1454-0924

Tiparul este executatla Centrul Tehnic-Editorial al Armatei

C. 99/2018 B 00139

EDITORIAL

Centenarul – xamenul nostru de maturitateE ,

Colonel r. Mircea TĂNASE(r) D 1

Structuri militare române care au purtat denumiriale unor personalităţi princiare, regale, politice şimilitare autohtone şi străine între anii 1859-1947

De la armata austro-ungară la armata română –eneralul de brigadă iron erb

O poveste adevăratRegele erdinand – uvânt pentru unireaneamului românesc (partea )

Războiul de ntregire văzut din linia a doua.azul căpitanului veterinar onstantin osma

Turtucaia – tragică bătălie,o dureroasă rană sângerândă

Un locotenent român martorla agonia armatei ruse

pre drumul omâniei ari: orpul 6 Armatăşi eliberarea asarabiei (ianuarie-aprilie 1918)

Situaţia prizonierilor români din ulgariaîn rapoartele ofiţerilor de legătură de la ofia(februarie-martie 1920)

cademia de tiinţe din omânia şi artileriştii(1935-1949)

tadiul executării prevederiloronvenţiei de rmistiţiu la 30 iunie 1945

Proiecte de colaborare româno-sovieticeîn producţia aeronautică în anii 1980.Realizarea motorului turboreactor RU 19 A-300

Generalul-locotenent heorghe onstantin,primul comandant al Aeroportului Internaţional„ ihail ogălniceanu“

,

G M Ş ,

ăF I C

I ,

ÎC C C ,

O,

,

S R M CB ,

BS

,

A Ş R,

SC A ,

,

G C

M K ,

Agora

Colonel Dr. Gabriel-George PĂTRAŞCU 3

Plutonier adjutant Eugen-Dorin SPĂTARU 11

Neculai MOGHIOR 17

Lector universitar asociat Dr. Alin SPÂNU

Dr. Luminiţa GIURGIU 4

Lucian DRĂGHICI 5

Profesor Dr. Cornel MĂRCULESCU

Drd. Silviu-Daniel NICULAE 6

eneral de brigadă (r) profesor universitar Dr.drian TROEAolonel (r) arin HINOIU 7

Dr. Teodora GIURGIU

Dr. Viorel GHEORGHE 8

Comandor (r) Dr. Marian MOŞNEAGU

99

43

9

7

62

7

GA SC M G 8

82

8

93

Buletinul Arhivelor Militare Rom@neAnul XXI, nr. 1 (79)/2018

Director fondator

Prof. univ. Dr. Valeriu Florin DOBRINESCU (1943-2003)

Editor coordonator

Coperte

:

:

Co Adrian GRIGORE

Valentin MACARIE, Viorel COMAN, Nicolae CIOBANU

·al Ap

· Lector D

· D

· D

· Colonel prof. univ. Dr. Alesandru DU U

· Colonel Dr. Petri or FLOREA

· Colonel (r) prof. univ. Dr. Ion GIURCUniversitatea Hyperion din Bucure

· D Dinu C. GIURESCU

· D

· D

· Colonel (r) prof. univ. Dr. Alexandru O CA

· Dr. Petre OTU

· Prof. univ. Dr.

· Prof. univ. Dr. Ioan SCURTU

· Colonel Dr. Mircea T

lonel

General de brigad Corneliu POSTU

univ. r. Florian BICHIRColegiul Consiliului Naţional

pentru Studierea Arhivelor Securit ţiiProf. univ. r. Valentin CIORBEA

Universitatea „Ovidius” ConstanţaProf. univ. r. Marian COJOC

Universitatea „Ovidius” Constanţa(r) Ţ

Comisia Român

Depozitul Central de ArhivĂ

„ ”Prof. univ. r.

r. Luminiţa GIURGIUComisia Român

Comandor (r) r. Marian MO

Dumitru PREDAMinisterul Afacerilor Externe

(r)

Redactor- ef

Redactor- ef adjunct

Secretar de redac ie

Redactori:

ehnoredactare computerizat

Consiliul tiin ific:

Sumar n limba englez

Distribu ie

Adresa redac iei:

ş

ş

ş

:

:

ţ :

T ă:

ţ

î

ţ :

ţ

Dr. GIURGIUTel./fax 021-318.53.85, 021-318.53.67/03

Dr.

Dr. Veronica BONDAR

, Lucian DR GHICI,colonel r. Gabriel P TRA CU

M d lina DANCIU

Membru al Academiei Rom ne

Universitatea Hyperion din Bucure

Comisia Rom n de Istorie Militar

Academia Oamenilor de tiin• Dr. Alin SP

Dr. Teodora GIURGIU

Serviciul Difuzare al Trustului de Pres al M.Ap.N.

Drumul Taberei nr. , sector 6, cod 61353,Bucure ti. Tel./fax 318.53.85; 318.53.67/03

Teodora: 67

Ion RÎ

Mihaela C Dr. Anca Oana OTU,D -George , Raluca TUDOR

ă ă

â

„ ” şti

â

ţ

7H: 021- 021- 67

[email protected]

ŞNOVEANU

Ş

Ş

ş

ĂLIN ĂĂ

ă ă

ăÂNU

Centrul de Studii Euroatlantice

ă

ăStatul Major ărării

ă

ă de Istorie Militară

ă

ă de Istorie Militară

ării Bisericii Ortodoxecu Armata României „General Paul Teodorescu”

ĂNASE

ş

şti

ŞNEAGUCentrul de Cercetare a Conlucr

Ş

ă:

e-mail: @forter.rosia

http://sm .mapn.roap /AMNR/index.html

Buletinul Arhivelor Militare Rom ne apare trimestrial,sub egida . Public articole

pe teme de istorie universal i rom neasc , precum i documenteprovenind din Arhivele Militare Rom ne,

dar i din alte arhive din ar sau str in tate.

Responsabilitatea pentru con inutul articolelor revine autorilor.Manuscrisele nu se napoiaz . Reproducerea articolelor sau a

documentelor publicate se poate face numai cu indicarea autoruluiarticolului i a titulaturii revistei.

âArhivelor Militare Naţionale Române

ââ

ţ

ţî

ăă ă

ă ă ă

ă

ş ş

ş

ş

Publica]ie recunoscut` de c`tre Consiliul Na]ional al Cercet`rii {tiin]ificedin |nv`]`m@ntul Superior [i inclus` \n categoria „D”, cod 241

C

V

–

–

operta I:

Coperta I :

Regele Ferdinand I

1918. Regina Maria iPrincipele Carolparticipan i la comemorareaeroilor de la Co naCire oaia

şiRegina Maria

şş

ş

ţ

editorial

document 2018 1 (79) 1

CENTENARUL – EXAMENUL NOSTRU DE MATURITATE

Primul Război Mondial – cea mai mare confl agraţie în care fusese angrenată omenirea până la acel moment – a reprezentat, pentru România, o suită de

stări și trăiri existenţiale, în care extazul și agonia au alternat sinusoidal. Putem spune că fi nalul războiului ne-a găsit pe partea ascendentă a acestei curbe a suferinţei, deasupra liniei lui zero, și ne-a permis să luăm loc la masa tratativelor – e drept, mai pe la marginea ei – și să nu plecăm acasă cu mâna goală. De fapt nu am cerut și nu ni s-a dat mai mult decât ni se cuvenea de drept.

Intraţi în război după o lungă perioadă de expectativă și de calcule geopolitice, care au divizat clasa politică românească mai mult parcă decât era ea, prin însăși starea sa de fapt, divizată, am avut speranţa că vom intra în echipa câștigătoare de la sfârșitul meciului – pentru că, în defi nitiv, războiul a fost un meci macabru în care echipele, alcătuite cu mult timp înainte în cancelariile europene, au jucat cu trofeul pe masă. Tentaţia acestuia, miza întrecerii, a fost harta Europei postbelice pe care fi ecare dorea să ocupe un loc cât mai bun, cât mai confortabil, câștigat sau doar reconfi rmat prin Tratatele de Pace.

Într-o lume în care drepturile fundamentale ale popoarelor se obţin și se apără cu armele – lucru valabil, din păcate, și astăzi –, intrarea în război era inevitabilă, era, am putea spune, o condiţie sine-qua-non a reîntregirii naţionale. Clasa noastră politică a încercat s-o valorifi ce cât mai efi cient, dar și-a dat din nou în petic, într-un autentic și caracteristic stil balcanic, și doar alinierea favorabilă a astrelor de la sfârșitul confruntării a făcut să putem reveni și rămâne alături de câștigători. Dar pentru asta am plătit, poate, mai mult decât trebuia.

Armata Română, victorioasă într-un război aproape fără adversari în 1913, oricât ar fi vrut să se pregătească pentru inevitabila confruntare ce o aștepta, n-a prea avut cu ce, politicienii – ameţiţi, ca întotdeauna, de aburii puterii, infatuaţi și iresponsabili faţă de viitorul ţării – s-au pierdut în dispute politice, în tergiversări, aranjamente și combinaţii obscure și au uitat că pentru a trimite un soldat la război trebuie să-i dai cel puţin o armă, muniţie, echipament, mâncare și o direcţie de atac sau o poziţie de apărare. Ceea ce, din păcate, a cam lipsit. Și s-a văzut, imediat după intrarea în luptă. Relatările contemporanilor sunt dezolante. Noroc cu entuziasmul și cu spiritul de sacrifi ciu, izvorât din dragostea ancestrală a ţăranului român pentru pământul său.

După doi ani de neutralitate și expectativă, de rezistenţă la presiuni din partea celor două tabere, de oscilaţii în opţiuni, am cântărit – cât de bine? – și am intrat în arenă, ne-am aruncat, aproape cu mâinile goale, asupra unui adversar mult mai puternic

1 (79) 2018 document2

editorial

pe toate planurile, însă surprins și blocat de entuziasmul nostru, ne-am înfl ăcărat de victoriile imediate, ne-am oprit fără să înţelegem de ce, ne-am retras și ne-am risipit elanul și forţele pe alte fronturi, am râs și am plâns, am căzut și ne-am ridicat. Am mizat pe sprijinul celor care ne-au dorit și ne-au convins să le fi m aliaţi, care ne-au ajutat și nu prea, ne-am trezit singuri în faţa adversarului, am suferit până la disperare, dar am dat o lecţie de eroism și demnitate Europei în vara lui 1917, în triunghiul de foc de la Mărăști, Mărășești și Oituz, am râs și am plâns deopotrivă, am fost apoi forţaţi să acceptăm o pace grea, dar n-am îngenunchiat și n-am pierdut nici Ţara, nici Armata și nici Dinastia, așa cum fusesem ameninţaţi. Am nădăjduit și ne-am îndârjit să nu renunţăm defi nitiv, ne-am ridicat sub lumina unor astre favorabile, am intrat din nou în luptă și am terminat-o în picioare.

Am dovedit că ne putem ridica și ne putem privi viitorul în ochi, cu demnitate și cu îndreptăţită speranţă pentru recunoașterea noastră ca naţiune cu drepturi depline pe noua hartă a Europei.

România Mare s-a făurit cu sângele și cu speranţa soldaţilor români, cu suferinţa și durerea întregului popor. Convinși că luptă pentru bucăţica lor de pământ – existentă sau doar promisă de guvern și de Rege – soldaţii noștri, în marea lor majoritate ţărani, au scos pieptul în faţa gloanţelor inamice și s-au îndârjit să se agaţe cu dinţii de pământul ţării, să nu-l lase din mână. În același timp este lăudabilă rezistenţa acestora la virusul comunismului care a bântuit Europa începutului de secol XX, mai periculos chiar decât tifosul exantematic și care ne-ar fi putut târî în haosul bolșevic, în care identitatea și fi inţa noastră naţională s-ar fi afl at în mare primejdie.

O ţară mică nu poate face chiar tot ce i-ar conveni, ci este obligată să accepte politica celor mari, sperând că-și satisface propriile interese/idealuri dacă este parte a echipei care se afl ă la pupitrul de comandă a mișcării geopolitice a momentului. Aliaţii noștri, unii de tradiţie, alţii de conjunctură, ne-au ajutat, atât cât au putut, sau ne-au abandonat, atunci când au putut.

Tratativele de pace s-au semnat cu sângele ostașilor căzuţi pe câmpul de luptă, cu suferinţa familiilor decimate de urgia războiului, dar au consfi nţit, încă o dată, drepturile noaste legitime. România Mare, din păcate atât de ușor destrămată peste numai 20 de ani, a fost un vis în care a crezut întreaga naţiune și care a unit, deși cu mare greutate, toată sufl area românească pentru împlinirea idealului nostru naţional.

A minimaliza contribuţia decisivă a armatei la făurirea României Mari și a aduce în prim-plan

prestaţia exemplară a clasei politice a momentului – și doar știm, iar cei care nu știu, ar trebui să citească, cum a dus greul războiului clasa noastră politică și acoliţii săi! – mi se pare un afront nepermis și chiar periculos pentru așezarea viitorului ţării pe fundamente solide. Sau poate, miza politică actuală solicită arogarea unor merite chiar cu preţul ignorării și deformării, fără vreo remușcare, a adevărului istoric?

În anul Centenarului, când ar trebui să dovedim din nou Europei și lumii că ne binemerităm locul pe care l-am confi rmat acum 100 de ani cu jertfa de sânge a poporului, trebuie să încercăm, până nu este prea târziu, să dovedim că respirăm cu toţii la unison pentru păstrarea României – atât cât mai avem din ea – ca stat independent pe harta lumii, că avem dreptul să ne decidem viitorul și că dorim să fi m respectaţi ca și naţiune cu drepturi depline.

Mai avem astăzi, în fi bra fi inţei naţionale, sentimentul de apartenenţă la o naţiune demnă și independentă? Câţi dintre noi am fi în măsură, aidoma înaintașilor noștri, să ne punem zălog viaţa pentru viitorul ţării? Suntem astăzi în măsură să purtăm pe mai departe acest trofeu câștigat cu sângele înaintașilor sau îl suportăm ca pe o povară de care am vrea să ne eliberăm?

Anul 2018 este anul unei mari încercări, este anul Marelui Examen al poporului român. Un examen pe care suntem obligaţi să-l trecem. Altfel, vom fi condamnaţi de istorie.

Centenarul este examenul nostru de maturitate. Va trebui să ne dovedim nouă și lumii întregi că suntem demni de ceea ce ne-au lăsat înaintașii.

Să dăm, dar, încă odată, dovada puterii noastre ca naţiune cu pretenţii îndreptăţite, ca popor care își poate construi singur viitorul clădit pe aspiraţii fi rești și respect faţă de cei deopotrivă înscriși în această competiţie a existenţei naţionale într-o lume din ce în ce mai imprevizibilă.

Să recunoaștem contribuţia hotărâtoare a armatei la făurirea României Mari și să inoculăm și celor care, dintr-un motiv sau altul încă nu sunt convinși, convingerea că o armată puternică este unul dintre stâlpii pe care se sprijină edifi ciul naţional.

Fiecare în parte și toţi la un loc să dovedim că suntem demni de jertfa înaintașilor pentru făurirea României Mari. Centenarul este momentul și prilejul reconfi rmării României Mari ca naţiune, ca stare de spirit, ca aspiraţie pentru un viitor alături de celelalte popoare libere și independente.

Colonel (r) Dr. Mircea TĂNASE

studii/documente

document 2018 1 (79) 3

STRUCTURI MILITARE ROMÂNE CARE AU PURTAT DENUMIRI ALE UNOR PERSONALITĂŢI

PRINCIARE, REGALE, POLITICE ŞI MILITARE AUTOHTONE ŞI STRĂINE ÎNTRE ANII 1859-1947

Colonel Dr. Gabriel-George PĂTRAŞCU1

În conformitate cu rangul său nobiliar și prevederile protocolului vremii, domnitorii și monarhii României au conferit unor structuri

militare denumiri care conţineau numele lor sau al vreunui membru al familiei. În documentele vremii se regăseau și unele titulaturi precum: Cap/șef onorifi c al regimentului; Patron onorifi c al regimentului; Cap al regimentului; Proprietar al regimentului; protector sau á la suite. Titulatura respectivă nu prevedea și exercitarea efectivă a actului de comandă a vreuneia dintre unităţi. Era doar o prevedere protocolară, specifică caselor imperiale și regale din acele timpuri care și astăzi se mai menţine, în special, în unele ţări europene, unde în fruntea statului se afl ă un monarh sau acolo unde s-a menţinut sau a fost reluată tradiţia privind acordarea de denumiri onorifi ce princiare/regale.

Conform legilor fundamentale ale statului român adoptate între anii 1866-1938, la Secţiunea Despre Domn/Rege era prevăzut: „Domnul/Regele era capul puterii armate/capul oștirii. El conferea gradele militare în conformitate cu legea. El conferea decoraţiile românești”.

În anul 1939, odată cu adoptarea „Decretului-Lege asupra înaintărilor în Armata de Uscat”, la articolul 15 din respectivul decret se prevedea: Membrii familiilor domnitoare române și străine, precum și înalte personalităţi militare române și străine, pot fi numiţi „cap de unitate” sau „á la suite” cu gradele pe care le au în armatele respective. În cazul când nu au niciun grad mai mic decât acel impus de unitatea la care sunt numiţi, li se poate acorda, prin înalt decret, gradul respectiv2.

Prerogativul de cap al puterii armatei îi permitea domnitorului/monarhului ca la propunerea ministrului de război/al apărării să confere prin decret domnesc/regal denumiri onorifi ce diferitelor structuri militare. Este necesar a se face precizarea că respectiva denumire era condiţionată și de pregătirea militară efectuată (în situaţia bărbaţilor) sau de anumite obligaţii, pasiuni sau înclinaţii (în situaţia femeilor), precum hipismul sau navigaţia. Regele Carol I a fost ofi ţer de artilerie; regele Ferdinand I a fost ofi ţer de cavalerie. Regele Carol al II-lea și-a început cariera militară într-un batalion de vânători, ulterior, devenind comandantul primului regiment de

vânători de munte din Armata Română. Regele Mihai I a fost și el ofi ţer de vânători de munte. Regina Elisabeta datorită contribuţiei aduse în îngrijirea răniţilor pe timpul Războiului de Independenţă, Spitalului Militar Central i se va acorda nume ei. Batalionul 2 Vânători care s-a acoperit de glorie în luptele de la 30 august 1877 soldate cu cucerirea redutei Griviţa 1 și capturarea unui drapel otoman a purtat denumirea onorifi că de „Regina Elisabeta”. Numele primei regine a României a fost purtat și de primul crucișător al marinei militare, iar pseudonimul ei literar „Carmen Sylva” a fost atribuit sanatoriului de la Techirghiol. Regimentul 4 Roșiori a purtat între anii 1915-1948 numele reginei Maria, iar Spitalul Militar de la Brașov a purtat și poartă și astăzi numele aceleiași regine.

Diferite unităţi, nave, cazărmi, cercuri, cămine, centre de instruire, școli militare, spitale, sanatorii, societăţi au purtat numele unor membri ai familiei regale române sau străine precum „Milan al Serbiei”, „Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei”, „Regele Alexandru al Sârbilor, Croaţilor și Slovenilor”, „Prinţul Paul al Iugoslaviei”, „Mareșalul Josef Pildusky” [șeful guvernului polonez – n.n] sau din Casa de Hohenzollern.

În perioada interbelică, datorită realizării unor alianţe politice și militare regionale și ca o recunoaștere a sprijinului acordat în timpul Primului Război Mondial, unor unităţi militare le-au fost atribuite denumiri unor ţări precum „Cehoslovacia” și „Franţa”. Periodic, diferite promoţii de absolvenţi ale unor instituţii de învăţământ militar au primit denumirea unui membru al familiei regale române.

Pentru particularizarea apartenenţei la o structură militară, de-a lungul timpului în uniforma unităţilor a fost introdusă cifra care aparţinea persoanei care a fost comandant/șef/patron/cap/proprietar onorifi c. Cifra se purta de regulă pe epolet, la coifură, panglica de la beretă sau era pictată pe puntea de comandă a unor nave de război cum a fost distrugătorul „Regina Maria”, iar la aeronautică, pe aripile și fuzelajele aeronavelor militare.

În continuare vom prezenta sub formă tabelară, respectând statutul oficial și cronologia timpului, structurile militare care au fost identifi cate până în prezent, purtând astfel de denumiri.

1 (79) 2018 document4

studii/documente

STRUCTURI MILITARE ROMÂNE CARE AU PURTAT DENUMIRI ALE UNOR PERSONALITĂŢI PRINCIARE, REGALE, POLITICE ŞI MILITARE AUTOHTONE ŞI STRĂINE

ÎNTRE ANII 1859-1947

Nr.crt.

Denumirea onorifi că

Personalitatea princiară/regală/politică/militară

Cadrul legal prin care a fost atribuită denumirea de: comandant onorifi c;

patron onorifi c; cap al unităţii; protector

(Sursa)

1. Cazarma „Alexandria” (a funcţionat în Bucureşti din 1864)

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza - Istoria Militară a Poporului

Român, vol. IV, p. 444

2. Cazarma „Cuza” (a funcţionat în Bucureşti din 1865)

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza - Istoria Militară a Poporului

Român, vol. IV, p. 444

3. Regimentul IV „Tecuci” nr. 24 Principele Milan al IV-lea al Serbiei

La 14 octombrie 1874 a fost numit (Cap al regimentului)

Istoricul Armatei Române, 1902, p. 119

4.Bateria de artilerie de coastă „Carol” (a funcţionat la Calafat între anii 1877-1878)

Domnitorul Carol I -A r m a t a R o m â n ă î n Războiul de Independenţă 1877 – 1878, p. 201

5.*Bateria de artilerie de coastă „Elisabeta” (a funcţionat la Calafat între anii 1877-1878)

Principesa Elisabeta -A r m a t a R o m â n ă î n Războiul de Independenţă 1877 – 1878, p. 201

6.

Regimentul 3 Infanterie de L in i e „Dâmbov i ţa” „Principele Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen”

Principele Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen

Înalt Ordin de Zi din 14 noiembrie 1886 (Cap al regimentului)

„Monitorul Oastei” nr. 40 din 18 noiembrie 1886, p. 609.Istoricul Armatei Române, 1902, p. 117

7.

Crucişătorul „Elisabeta” (a fost în serviciul Marinei Militare Române între anii 1888-1922)

Regina Elisabeta A intrat în serviciul Flotilei Române la 5 noiembrie 1888

Crucişătorul Elisabeta în campanie, p. 22; p. 33

8. Batalionul 1 Vânători Principele-moştenitor Ferdinand

Înaltul Ordin de Zi, din 1 ianuarie 1895 (Cap al batalionului)

„Monitorul Oastei” nr. 2 din 14 ianuarie 1895, p. 61

9. Batalionul 2 Vânători „Regina Elisabeta”

Regina Elisabeta Înaltul Decret Regal nr. 1666 din 10 mai 1902 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” nr. 25 din 20 mai 1902, p. 427

10. Spitalul Militar Central „Regina Elisabeta”

Regina Elisabeta Înaltul Decret Regal nr. 1666 din 10 mai 1902 (Denumire onorifi că)


11. Regimentul 1 Ar t i le r ie „Regele Carol I” Regele Carol I Decizia Regală din 15 mai

1902 (Denumire onorifi că)„Monitorul Oastei” nr. 25 din 20 mai 1902, p. 427

12. Regimentul 7 Roşiori „Cuza-Vodă”

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza

Înaltul Decret nr. 2962 din 27 mai 1912 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” nr. 27 din 4 iunie 1912, p. 439

13. C o r p u l Vo l u n t a r d e Automobilişti

Principele moştenitor Ferdinand

Rapor tu l n r. 7679 d in 18 ianuarie 1913 al ministrului de Război (Protector de onoare)

„Monitorul Oastei” nr. 17 din 15 aprilie 1913, p. 245

14. R e g i m e n t u l 5 R o ş i o r i „Împăratul Nicolae al II-lea”

Împăratul Nicolae al II-lea al Rusiei

Înaltul Decret nr. 2463 din 16 iunie 1914 (Denumire onorifi că)


15. Regimentul 4 Roşiori „Regina Maria”

Regina Maria Înaltul Decret Regal nr. 2480 din 11 noiembrie 1915 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” - Partea Regulamentară nr. 46 din 15 noiembrie 1915, pp. 681-682

studii/documente

document 2018 1 (79) 5

Nr.crt.





(Sursa)

16. Fondul ofi ţeresc „Regele Carol I” (regulamentul) Regele Carol I Înaltul Decret nr. 2652 din

7 decembrie 1915

„Monitorul Oastei” nr. 50 din 15 decembrie 1915, p. 765

17.

Crucişătorul auxiliar „Regele Carol I” (a participat la luptele desfăşurate în Marea Neagră în timpul Primul Război Mondial)

Regele Carol I -Dicţionar Enciclopedic de Marină, vol. I, p. 428

18.

Nava-spi tal „Principele Carol” (a func ţ ionat pe Dunăre în timpul Primului Război Mondial)

Regele Carol I -Dicţionar Enciclopedic de Marină, vol. I, p. 412

19. Regimentul 1 Vânători Regele Ferdinand I

Prin Înaltul Decret nr. 315 din 12 aprilie 1917, regimentului i s-a acordat dreptul de a purta cifra regelui Ferdinand I


20.Liceul Militar „Regele Ferdinand I” (a funcţionat la Chişinău)

Regele Ferdinand IÎnaltul Decret nr. 3613 din 23 septembrie 1919 (Denumire onorifi că)

Enciclopedia Armatei României, p. 991

21. Spitalul Militar „Regina Maria”

Regina Maria Înaltul Decret nr. 1474 d i n 2 5 m a r t i e 1 9 2 2 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” nr. 15 din 26 martie 1922, p. 238

22.Şcoala Militară Pregătitoare de Ofiţeri de Cavalerie „Regele Ferdinand I”

Regele Ferdinand I Înaltul Decret nr. 187 din 11 aprilie 1922


23. R e g i m e n t u l 9 R o ş i o r i „Principesa Elena”

Principesa Elena Înaltul Decret nr. 4366 din 19 octombrie 1922 (Cap al regimentului)

„Monitorul Oastei” –Partea Ofi cială nr. 51 din 19 octombrie 1922, pp. 879-880

24. Regimentul VII „Rahova” nr. 25

Mareşalul Constantin Prezan

Decretul Regal nr. 4367 din 19 octombrie 1922 (Cap al regimentului)

„Moni torul Oaste i” - Partea Ofi cială nr. 51 din 19 octombrie 1922, p. 880

25. Regimentul 4 Ar t i le r ie „Regele Ferdinand I”

Regele Ferdinand I Înaltul Ordin de Zi nr. 2717 din 12 noiembrie 1922 (Proprietar onorifi c)

„Moni torul Oaste i” - Partea Ofi cială nr. 55 din 12 noiembrie 1922, p. 943

26. Regimentul de Escortă Regală Regele Ferdinand IÎnaltul Ordin de Zi nr. 2717 din 12 noiembrie 1922 (Proprietar onorifi c)


27.

Regimentul nr. 91 Infanterie „ R e g e l e F e r d i n a n d I ” (a funcţionat în garnizoana Alba Iulia)

Regele Ferdinand IÎnaltul Ordin de Zi nr. 2717 din 12 noiembrie 1922 (Proprietar onorifi c)


28. Şcoala de Ofi ţeri de Cavalerie „Regele Ferdinand I” Regele Ferdinand I -

„Moni torul Oaste i” - Partea Ofi cială nr. 64 din 24 decembrie 1922, p. 1093

29.Regimentul 9 Vână tor i „Regele Alexandru al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor”

Regele Alexandru al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor

Î n a l t u l D e c r e t R e g a l nr. 1443 bis din 24 martie 1924 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” - Partea Regulamentară nr. 7 din 25 mai 1922, p. 272

1 (79) 2018 document6

studii/documente

Nr.crt.





(Sursa)

30. Regimentul 8 Vână tor i „Vodă Grigore Ghica”

Domnitorul Grigore Ghica

Decretul Regal nr. 3855 din 24 noiembrie 1924 (Denumire onorifi că)

„ M o n i t o r u l O a s t e i ” nr. 28 din 9 decembrie 1924, p. 790

31.Batalionul 11 Vânători de Munte „Hatmanul Luca Arbore”

Regele Ferdinand IÎna l t Ord in de Z i d in 24 noiembrie 1924 (Proprietar onorifi c)

„Monitorul Oastei” nr. 28 din 9 decembrie 1924, p. 789

32. Regimentul 1 Roşiori General de corp de armată Alexandru Averescu

9 mai 1927 (Cap al regimentului)

Volumul Mareşal i a i României, p. 236

33.

Sanatoriul Maritim „Carmen S y l v a ” ( a f u n c ţ i o n a t l a Tech i rgh io l pur tând pseudonimul literar al Reginei Elisabeta - Carmen Sylva)

Regina ElisabetaD e c i z i a m i n i s t e r i a l ă nr. 129 din 2 februarie 1928 (Denumire onorifi că)


34. D i s t r u gă t o r u l „ R e g e l e Ferdinand” Regele Ferdinand I

Decretul Regal nr. 2067 din 31 iulie 1928 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” - Partea Regulamentară nr. 18 din 26 octombrie 1928, p. 428

35. Distrugătorul „Regina Maria” Regina MariaDecretul Regal nr. 2067 din 31 iulie 1928 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” - Partea Regulamentară nr. 18 din 26 octombrie 1928, p. 428

36.

Promoţia de ofi ţeri „Regele F e r d i n a n d I ” a Şc o l i i Superioare de Război din Praga

Regele Ferdinand IDecretul Regal nr. 2034 din 7 iunie 1930 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” - Partea Ofi cială nr. 23 din 15 iunie 1930, p. 431

37. Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul”

Principele Nicolae al României

Înaltul Decret nr. 2246 din 21 iunie 1930 (á la suite)

„Monitorul Oastei”, nr. 25 din 25 iunie 1930, p. 463

38. **Regimentul de Escortă Regală


Înaltul Decret nr. 2246 din 21 iunie 1930 (á la suite)


39. ***Grupul de Aviaţie pentru Marină


Înaltul Decret Regal nr. 2247 din 21 iunie 1930 (Cap al grupului de aviaţie pentru marină)


40.Şcoala Pregă t i toare de Of i ţer i de Aeronaut ică „Regele Carol al II-lea”

Regele Carol al II-leaDecretul Regal nr. 2448 din 1 iulie 1930 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” nr. 27 din 15 iulie 1930, p. 489

41. Flotila 2 Aeronautică „Regele Carol al II-lea” Regele Carol al II-lea

Înaltul Decret nr. 2596 din 8 iulie 1930 (Denumire onorifi că)

Arhivele Militare Naţionale Române, Fond Flotila 2 Aviaţie de Gardă, crt. 30, dosar H, f. 153

42. Promoţia de sublocotenenţi din Aeronautică Regele Carol al II-lea

Decretul Regal nr. 2448 din 15 iulie 1930 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” nr. 27 din 15 iulie 1930, p. 489

43.Batalionul 4 Vânători de Munte „Principele Nicolae al României”


Înaltul Decret nr. 3016 din 18 august 1930 (Cap al batalionului)

„Monitorul Oastei” nr. 33 din 1 septembrie 1930, p. 601

44. Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul” Regele Carol al II-lea

Înaltul Decret nr. 3324 din 2 0 s e p t e m b r i e 1 9 3 0 (Proprietar onorifi c)

„Monitorul Oastei” nr. 10 din 10 octombrie 1930, p. 338

studii/documente

document 2018 1 (79) 7

Nr.crt.





(Sursa)

45. Regimentul de Escortă Regală Regele Carol al II-leaÎnaltul Decret nr. 3324 din 2 0 s e p t e m b r i e 1 9 3 0 (Proprietar onorifi c)


46. Regimentul de Artilerie de Gardă Regele Carol al II-lea

Înaltul Decret nr. 3324 din 2 0 s e p t e m b r i e 1 9 3 0 (Proprietar onorifi c)


47.Regimentul nr. 91 Infanterie „Regele Ferdinand I” (a funcţionat în Alba Iulia)

Regele Ferdinand IDecretul Regal nr. 3325 din 20 septembrie 1930 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Ofi cial” nr. 14 din 10 octombrie 1930, p. 339

48. Şcoala de Ofi ţeri de Infanterie nr. 2 „Principele Carol” Regele Carol I Decizia ministerială din

30 octombrie 1930


49.Regimentul 1 Vână tor i „P r inc ipe l e -mo ş t en i to r Ferdinand”

Regele Ferdinand I Decretul Regal nr. 270 din 3 februarie 1931 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” - Partea Ofi cială nr. 5 din 1 martie 1931, p. 96

50. Regimentul 1 Vânători de Gardă nr. 2 „Regina Elisabeta”

Reg ina E l i sabe ta a Greciei

Înaltul Decret Regal nr. 1590 din 9 mai 1931 (Proprietar onorifi c)


51 Regimentul 9 Călăraşi „Regina Mărioara a Iugoslaviei”

Reg ina Mă r i oa ra a Iugoslaviei

Înaltul Decret nr. 1591 din 9 mai 1931 (Proprietar onorifi c)


52.Regimentul 2 Vână tor i de Gardă nr. 9 „Regele Alexandrul al Iugoslaviei”

Regele Alexandru al Iugoslaviei

Înaltul Decret Regal nr. 1949 din 6 iunie 1931 (Denumire onorifi că)

Regimentul 30 Gardă „Mihai Viteazul”. Istorie-Uniforme-Simboluri, p. 31

53. Regimentul nr. 69 Infanterie „Ioan Vodă cel Cumplit”

Domnitorul Ioan Vodă cel Cumplit

Decretul Regal nr. 3011 din 25 august 1931 (Denumire onorifi că)

„Moni torul Oaste i” - Partea ofi cială nr. 31 din 1 septembrie 1931, p. 609

54. Regimentul Baia nr. 16 „Mareşal Jòsef Pilsudski” Mareşalul Jòsef Pilsudski

Î n a l t u l D e c r e t R e g a l nr. 3422 din 17 octombrie 1931 (Şef onorifi c al regimentului)

-

55.Regimentul 87 Infanterie „Cehoslovacia” (a funcţionat în garnizoana Satu Mare)

CehoslovaciaÎnaltul Decret Regal nr. 1576 din 30 aprilie 1932 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Ofi cial” nr. 106 din 9 mai 1932

56. Regimentul 1 Grăniceri de Gardă „Regele Carol al II-lea” Regele Carol al II-lea

Decretul Regal nr. 1478 din 16 mai 1933 (Comanda onorifi că)

„Monitorul Ofi cial” nr. 117 din 24 mai 1933, p. 3614

57. Liceul Militar „Nicolae Filipescu” (Mânăstirea Dealu) Regele Carol al II-lea

Statutul Liceului militar „ N i c o l a e F i l i p e s c u ” , (Proprietar onorifi c şi cap)

„Monitorul Ofi cial” nr. 36 din 20 martie 1934, p. 549

58. Batalionul 1 Grăniceresc de Gardă „Năsăud” Regele Carol al II-lea Decretul nr. 1002 din 4 aprilie

1934 (Proprietar onorifi c)„Monitorul Oastei” nr. 4 din 1 mai 1934, p. 103

59. Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă „Banat” Regele Carol al II-lea

Dec re tu l n r. 1389 d in 09.05.1934 (Proprie tar onorifi c)


60. ****Regimentul de Gardă Călare Regele Carol al II-lea

Înaltul Decret nr. 396 din 7 ianuarie 1935 (Comandant onorifi c)

-

61. Cercul Militar „Regele Carol I” (a funcţionat la Constanţa) Regele Carol I

D e c i z i a m i n i s t e r i a l ă nr. 1674 din 23 februarie 1935 (Denumire onorifi că)


1 (79) 2018 document8

studii/documente

Nr.crt.





(Sursa)

62.Sanatoriul „Regele Carol al II-lea” (a funcţionat la Sinaia)

Regele Carol al II-leaDecizia ministerială nr. 363 din 21 iunie 1935 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” nr. 13 din 1 august 1935, p. 391

63.Regimentul 3 Ar t i le r ie „Franţa” (a funcţionat în garnizoana Brăila)

FranţaÎnaltul Decret Regal nr. 1354 din 15 mai 1935 (Denumire onorifi că)


64. Cazarma „Regele Ferdinand I” (a funcţionat la Satu Mare) Regele Ferdinand I

Decretul Regal nr. 532 din 12 februarie 1937 (Denumire onorifi că)

„ M o n i t o r u l O a s t e i ” nr. 1 din 1 aprilie 1937, p. 61

65.Cazarma de cavalerie „Regele Ferdinand I” (a funcţionat la Arad)

Regele Ferdinand IDecretul Regal nr. 533 din 12 februarie 1937 (Denumire onorifi că)


66. Cazarma „Regina Maria” (a funcţionat la Satu Mare) Regina Maria


Monitorul Oastei nr. 1 din 1 aprilie 1937, p. 61

67. Şcoala Politehnică „Regele Carol al II-lea” Regele Carol al II-lea -


68.Căminul Militar „Regele Carol al II-lea” (a funcţionat la Sinaia)

Regele Carol al II-lea Decizia ministerială nr. 362 din 12 iunie 1936


69. Regimentul 2 Pioneri de Gardă Regele Carol al II-lea

Decretul Regal nr. 19 din 4 ianuarie 1937 (Proprietar onorifi c)

„Monitorul Oastei” nr. 32 din 10 februarie 1937, p. 998

70. Cazarma „Voievodul Mihai” (a funcţionat la Satu Mare)

Principele moştenitor Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia



71.

Promoţia de sublocotenenţi din toate armele „Marele Voievod Mihai de Alba Iulia”, 1 iulie 1937



„Monitorul Oastei” nr. 10 din 1 august 1937, p. 682

72. Cabana „Marele Voievod Mihai” (a funcţionat la Sinaia)


-

Arhivele Militare Naţionale Române Fond RIJO- Batalionul de Gardă al Palatului (rola P.II. 9.70, cd. 637)

73. Batal ionul de Gardă a l Palatului

Regele Carol al II-lea Decretul Regal nr. 1633 din 30 martie 1937 (Comandant onorifi c)


74.Regimentul 57 Infanterie Polon „Regele Carol al II-lea” Regele Carol al II-lea

Dec re tu l p r e şed in t e lu i Republici Polonia din 28 iunie 1937 (Denumire onorifi că şi proprietar)

-

75.Batalionul 3 Grăniceri de Gardă – Orlat „Principele Paul al Iugoslaviei”

Principele Regent Paul al Iugoslaviei

Dec re tu l n r. 3491 d in 18 octombrie 1937 (Cap onorifi c al batalionului)

„Monitorul Ofi cial” nr. 244 din 22 octombrie 1937, p. 8464

76. Regimentul nr. 32 Dorobanţi „Mircea”

Regele Carol al II-lea Decretul Regal nr. 1850 din 10 mai 1938 (Proprietar onorifi c)


studii/documente

document 2018 1 (79) 9

Nr.crt.





(Sursa)

77. Yachtul N.M.S. „Luceafărul” Regele Carol al II-leaDecretul Regal nr. 3295 din 24 septembrie 1938 (Proprietar onorifi c)

„Monitorul Oastei” nr. 15 din 1 noiembrie 1938, p. 906

78.

Pasagerul fluvial „Regele Carol al II-lea” (pe timp de război putea fi folosit ca navă de transport sau navă-spital)

Regele Carol al II-lea - Dicţionar Enciclopedic de Marină, vol. I, p. 429

79.

Şcoala Pregătitoare de Ofi ţeri de Artilerie „Regele Carol I” (a funcţionat la Piteşti între anii 1940 – 1948)

Regele Carol I - Enciclopedia Artileriei Române, p. 472

80. Promoţia de sublocotenenţi de artilerie „Regele Carol I” Regele Carol I I u l i e 1 9 3 9 ( D e n u m i re

onorifi că)Enciclopedia Artileriei Române, p. 464

81.

Promoţia de ofi ţeri „Regele Ferdinand I” d in toa te armele şi serviciile armatei, 31 martie 1940

Regele Ferdinand IDecretul Regal nr. 1130 din 30 martie 1940 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” - Partea Ofi cială nr. 2 din 15 aprilie 1940, p. 84

82.

Nava-spi tal „Principele Mihai” (a funcţ ionat pe Dunăre în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial)

Regele Mihai I - Dicţionar Enciclopedic de Marină, p. 412

83. Cercul Militar „Regele Mihai I” (a funcţionat la Focşani) Regele Mihai I

Dec re tu l n r. 3433 d in 10 octombrie 1940 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” nr. 15 din 1 noiembrie 1940, p. 1048

84.Promoţia de ofi ţeri „Regina Maria” din toate armele şi serviciile armatei, 29 iunie 1940

Regina MariaDecretul Regal nr. 1228 din 3 mai 1941 (Denumire onorifi că)

„Monitorul Oastei” nr. 5 din 1 iunie 1941, p.294

85.Promoţia de ofi ţeri „Regele Mihai I” din toate armele şi serviciile armatei, 10 mai 1941

Regele Mihai IDecretul Regal nr. 1228 din 3 mai 1941 (Denumire onorifi că)


86.Batalionul 3 Vânători de Munte „Principele Friedrich de Hohenzollern”

Gene ra l de d iv i z i e Principele Friedrich de Hohenzollern

Dec re tu l n r. 1356 d in 9 mai 1941 (Cap onorifi c al batalionului)


87.

Cazarma „Regele Mihai I” a Companiei a 3-a din Batalionul de Gardă Regală (a funcţionat la Castelul Foişor de la Sinaia)

Regele Mihai IOrdinul M.Ap.N. Direcţia Domenii Militare nr. 32293/ 1942 (Denumire onorifi că)

Arhivele Militare Naţionale Române, Fond RIJO – Batalionul de Gardă al Palatului (rola P.II 9.70, cd. 637)

88.

Cazarma „Regele Ferdinand I” a Companiei 1 din Batalionul de Gardă Regală (a funcţionat la Palatul Regal din Bucureşti)

Regele Ferdinand I

Ordinul M.Ap.N. Direcţia Domen i i Mi l i t a r e n r. 32293/1942 (Denumire onorifi că)

Arhivele Militare Naţionale Române Fond RIJO-Batalionul de Gardă Regală (rola P.II 9.70, cd. 637)

89.

Cazarma „Marele Voievod Mihai” a Companiei a 4-a din Batalionul de Gardă Regală (a funcţionat în Ghencea – Bucureşti)

Regele Mihai I

Ordinul M.Ap.N. Direcţia D o m e n i i M i l i t a r e n r . 32293/1942 (Denumire onorifi că)

Arhivele Militare Naţionale Române, Fond RIJO - Batalionul de Gardă al Palatului (rola P.II. 9.70, cd. 637)

1 (79) 2018 document10

studii/documente

Nr.crt.





(Sursa)

90. Batalionul de Gardă Regală Regele Mihai IDecretul Regal nr. 2973 din 11 noiembrie 1943 (Proprietar şi comandant onorifi c)

„Monitorul Ofi cial” nr. 266 din 13 noiembrie 1943, p. 10464

91.Yachtul N.M.S. „Luceafărul” (Unitate de gardă) Regele Mihai I

Decretul Regal nr. 2005 din 25 octombrie 1944 (Proprietar onorifi c)

„Monitorul Ofi cial” nr. 255 din 3 noiembrie 1944

92. Yachtul N.M.S. „Taifunul”(Unitate de gardă) Regele Mihai I

Decretul Regal nr. 2005 din 25 octombrie 1944 (Proprietar onorifi c)

„Monitorul Ofi cial” nr. 255 din 3 noiembrie 1944

93.

Cazarma „Regele Carol I“

a Companiei a 2-a din Batalionul de Gardă Regală (a funcţionat la Castelul Peleş – Sinaia)

Regele Carol I

Ordinul M.Ap.N. Direcţia D o m e n i i M i l i t a r e n r . 32293/1942 (Denumire onorifi că)

Arhivele Militare Naţionale Române, Fond RIJO - Batalionul de Gardă al Palatului (rola P.II. 9.70, cd. 637)

94.

Puitorul de mine „Regele Carol I” (a participat la luptele desfăşurate în Marea Neagră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial)

Regele Carol I - Dicţionar Enciclopedic de Marină, vol. I, p. 429

* A funcţionat în Capul de Pod de la Turtucaia în anul 1916 și la Mamaia Sat între anii 1929-1948.

** Prin Decretul Regal nr. 1856 din 10 aprilie 1937 s-a hotărât: Art. 1. Principele Nicolae al României încetează, pe data de 10 aprilie 1937, de a mai face parte din cadrele armatei și în consecinţă pierde toate drepturile și prerogativele gradelor și funcţiilor avute în armata de uscat („Monitorul Oastei” nr. 3 din 1 mai 1937, p. 153).

*** Prin Decretul Regal nr. 1857 din 10 aprilie 1937 s-a hotărât: Art. 1. Principele Nicolae al României încetează, pe data de 10 aprilie 1937, de a mai face parte din cadrele armatei și în consecinţă pierde toate drepturile și prerogativele gradelor și funcţiunilor avute în aeronautică și marină („Monitorul Oastei” nr. 3 din 1 mai 1937, p. 189).

**** Prin Decretul Regal nr. 396 din 22 februarie 1935, s-a aprobat ca Regimentul de Escortă Regală să se numească Regimentul de Gardă Călare („Monitorul Oastei” nr. 32 din 1 martie 1935, p. 1101).

NOTE

Romanian military Structures that were named after some signifi cant royal, political or military Personalities autochthonous or foreign between 1859-1947

Colonel Gabriel-George Pătraşcu, Ph.D.

Abstract: In accordance with their nobility rank and the provisions of the existing Protocols, the rulers and the monarchs of Romania granted their names or the names of the family members to military units.

Th e documents of the those times included some entitling such as: Head/Chief of the Regiment; Honorary Patron of the Regiment; Head of the Regiment; Owner of the Regiment; Protector or “Á la suite”. Th e respective title did not imply the real act of commanding the units.

Th e article presented a large number of military units which were named after diff erent personalities and also provided details regarding the laws and regulations through which they had been adopted.

Keywords: honorary, chief, property, commander, regiment, battalion

1 Arhivele Militare Naţionale Române.2 „Monitorul Oastei”, nr. 16 din 15 noiembrie 1939, f.p.

studii/documente

document 2018 1 (79) 11

Situată la poalele Munţilor Zărandului, la extremitatea estică a Câmpiei Aradului,

străjuită de ruinele unei cetăţi medievale construite de turci, ca bastion de apărare în această zonă, dar și de întinsele podgorii din zonă, localitatea Șiria a devenit cunoscută datorită scriitorului Ioan Slavici, care a văzut lumina zilei pe aceste meleaguri frumoase.

Dar tot aici va vedea lumina zilei și unul din oamenii care-și vor lăsa amprenta asupra dezvoltării Jandarmeriei în perioada interbelică, generalul de brigadă Miron Șerb.

S-a născut la 20 septembrie 1873, la Vilagoș, după cum se numea în epocă localitatea, tatăl său, Gherasim, fi ind asesor referent la Consistoriul greco-ortodox român al Diecezei Aradului.

Elev silitor, aplecat spre învăţătură, disciplinat, a urmat 4 clase gimnaziale la Gimnaziul săsesc din Sibiu, devenind un foarte bun vorbitor de germană și maghiară. Ulterior, a urmat cursurile Școlii de Cadeţi din Sibiu între anii 1888-1892, pe care le-a absolvit cu califi cativ foarte bun, fi ind avansat la gradul de stegar la 18 august 1892, conform „Monitorului Armatei” nr. 30 din 1892, și repartizat la Regimentul 33 Infanterie K.u.k.2 din Cetatea Aradului, îndeplinind funcţia de comandant de pluton.

La 1 mai 1894 a fost avansat la gradul de sublocotenent, iar începând cu 1 octombrie 1894 a fost transferat la Cercul de Recrutare nr. 33 din Arad, afl at în zona de responsabilitate a regimentului.

La 1 mai 1898 a fost avansat la gradul de locotenent, iar de la 1 mai 1899 revine în calitate de comandant de companie în cadrul Regimentului 33 Infanterie.

În perioada 1 decembrie 1901-30 iunie 1902 a urmat cursurile Școlii de Ofi ţeri la Corp (Korpsoffi zierschulle), pe care le-a absolvit cu succes. După absolvire revine în funcţia de comandant de companie în cadrul regimentului din Cetatea Aradului. La 1 octombrie 1903 este numit adjutant de batalion, desăvârșindu-și pregătirea militară, prin absolvirea Școlii de Călărie, la 30 aprilie 1904.

DE LA ARMATA AUSTRO-UNGARĂ LA ARMATA ROMÂNĂ – GENERALUL DE BRIGADĂ MIRON ŞERB

Plutonier adjutant Eugen-Dorin SPĂTARU1

La 21 decembrie 1905 este numit adjutant al comandantului de regiment, fiind avansat la gradul de căpitan la 1 mai 1908.

La 1 noiembrie 1910 este mutat în funcţia de comandant de companie în cadrul Regimentului 61 Infanterie K.u.k. din garnizoana Timișoara, iar începând cu 1 mai 1912 îndeplinește funcţia de adjutant al regimentului.

În august 1914, Imperiul Austro-Ungar dec l a ră r ăzbo i S e rb ie i , declanșându-se astfel Primul Război Mondial. Românii transilvăneni vor participa la un război care nu era al

lor, cu numeroase pierderi umane și materiale, cu numeroase drame și multă suferinţă acumulate în cei cinci ani de campanii de-a lungul și de-a latul Europei, din imensitatea spaţiului rusesc, ajungând în Galiţia și Carpaţi și până pe meleagurile Italiei.

Ca ofi ţer în armata austro-ungară, într-o unitate alcătuită în cea mai mare parte din români, căpitanul Miron Șerb va lua parte la acest confl ict, fi ind mobilizat la 27 iulie 1914, făcându-și datoria de militar în armata în care a depus Jurământul de credinţă. A servit pe front 30 de luni cumulate, participând la luptele de la Lemberg, apoi la retragerea Corpului 7 Armată austro-ungar, care avea reședinţa la Timișoara, până la Mezölaboro, ofensiva până la Przemysl și retragerea până în Carpaţi în 1914, la luptele Regimentului 61 Infanterie de la Pusztahaza, în februarie 1915, la luptele regimentului desfășurate în Carinthia (în sudul Austriei - n.n.) în 1915, la Doberdo (Italia de nord-est - n.n.) în august 1916, la luptele Batalionului 3/76 Infanterie la Caverna di Ragazza Bianca în Tirolul de sud în 1916, și în regiunea Volînia la Ozerki (în Galiţia) în anul 19173.

Deși luptau pentru o cauză străină, pe care nu o înţelegeau, militarii ardeleni au dat dovadă de dăruire și jertfă, făcându-și datoria până la capăt în luptele la care au participat sub steagul armatei austro-ungare.

La 31 ianuarie 1915, căpitanul Șerb este numit comandant de companie, iar pe timpul luptelor, între 11 februarie și 2 martie 1915, a deţinut succesiv comanda batalionului și a regimentului, din cauza grelelor pierderi

Generalul de brigadă Miron Şerb (1929)

1 (79) 2018 document12

studii/documente

suferite de regiment, el însuși fi ind rănit, evacuat și spitalizat.

În perioada 1 iunie-8 august 1915 este numit în funcţia de comandant de batalion4, iar la 1 septembrie 1915 este avansat la gradul de maior. După un binemeritat concediu medical, la 4 septembrie 1915 este numit în funcţia de comandant de grup la formaţiunile de marș. La 26 iunie 1916 este numit comandant al Batalionului 3 din Regimentul 76 Infanterie K.u.k. cu garnizoana la Gran (Esztergom), iar la 1 septembrie 1917 în funcţia de comandant al batalionului „de întregire” (partea sedentară) a Regimentului 61 Infanterie. La 1 noiembrie 1917 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel.

În condiţiile destrămării Imperiului Austro-Ungar în anul 1918 s-a simţit nevoia asigurării unui climat de liniște și siguranţă pentru cetăţenii Ardealului și Banatului, situaţia de pe front s-a deteriorat din ce în ce mai mult, iar în condiţiile pierderii iniţiativei de către armata austro-ungară, în teritoriile transilvănene românii au început lupta pentru autodeterminare și unire cu fraţii de peste Carpaţi. Situaţia a fost extrem de grea, apăreau tensiuni și provocări din partea autorităţilor și trupelor maghiare, în condiţiile în care nu existau formaţiuni militare românești care să menţină ordinea și apărarea populaţiei și bunurilor. Astfel, au început să fi e create primele structuri cu atribuţii în domeniu pentru realizarea acestor deziderate, în condiţiile complicării situaţiei social-politice și economice a acestor teritorii, cât și complexităţii situaţiei internaţionale.

Astfel, la 1 noiembrie 1918 s-a înfi inţat pe teritoriul Comitatului Arad prima structură cu scopul de susţinerea ordinii, împiedicarea jafurilor și volniciilor, sub denumirea de Garda Naţională Română. Competenţa teritorială se manifesta atât pe teritoriul comitatului, cât și pe cea a unor comitate învecinate (Bichiș, Cianad, Timiș și Bihor).

În fruntea acestei structuri a fost desemnat maiorul Alexandru Vlad5 care, la 9 noiembrie 1918, a semnat Ordinul 1 către secţiunile cercuale ale gardei naţionale române din Arad. La 11 noiembrie a fost numit în funcţia de comandant suprem al statului major al Gardelor (Gărzilor - n.n.) Naţionale Române, cu reședinţa la Arad, iar la data de 12 noiembrie a elaborat primul Regulament de funcţionare al Gardelor Naţionale Române din Ungaria, Transilvania și Banat, făcându-se apel pentru constituirea și încadrarea și a altor structuri.

La 20 noiembrie 1918, locotenent-colonelul Miron Șerb a fost numit în funcţia de comandant al Gardelor Naţionale Române din Arad și din jurul acestuia. Existenţa acestor structuri au fost de scurtă durată, desfi inţându-se în martie 19196.

Însă era necesară înfi inţarea unor structuri militare puternice, disciplinate, bine instruite și dotate care să facă

faţă situaţiei existente. În acest sens, în urma Raportului miniștrilor de Interne și de Război nr. 7397 din 29 ianuarie 1919, s-a aprobat, prin Înaltul Decret Regal nr. 444 din 29 ianuarie 19197, înfi inţarea Brigăzii IV Jandarmi, cu Regimentele 7, 8 și 9 Jandarmi8. Ulterior, în urma Raportului nr. 301999 din 29 aprilie 1919, art. 3-6 din acest decret au fost modifi cate prin Înaltul Decret Regal nr. 1694 din 29 aprilie 19199.

Pentru încadrarea acestor unităţi s-a făcut apel la ofi ţerii de origine română, în special, din fosta armata austro-ungară, cu experienţă militară îndelungată și buni cunoscători ai zonei, limbilor vorbite, obiceiurilor și realităţilor locului.

La 14 ianuarie 191910, locotenent-colonelul Miron Șerb a fost numit la comanda Regimentului 7 Jandarmi Cluj. A început o muncă asiduă de constituire, de organizare, înzestrare și intrare în atribuţiuni a noilor formaţiuni de jandarmerie, în condiţii neînchipuit de grele, inclusiv avându-se în vedere instabilitatea zonei, că provocările maghiarilor erau din ce în ce mai incisive, iar în proximitatea zonei de responsabilitate se desfășurau operaţiuni militare de mare amploare. Cu abnegaţie, devotament și multă muncă, ofi ţerul și-a îndeplinit misiunea încredinţată.

La 17 iulie 1919, alături de alte sute de ofi ţeri români și sași din fosta armată austro-ungară, este primit în Armata Română, cu gradul de colonel de infanterie și vechimea de la 18 noiembrie 191811.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 august 1920-30 aprilie 1920, colonelul Gheorghe Constantinescu, comandantul Brigăzii III Jandarmi, notează: sănătos și rezistent, poate suporta greutăţile unei campanii. Colonelul Șerb Miron este capabil de a conduce un regiment de infanterie cu deosebire că are experienţa îndelungată a războiului, putând fi califi cat ca având bune aptitudini militare. Este un of iţer distins în ce privește educaţia militară. Serviciul și l-a îndeplinit cu devotament și multă grijă pentru a fi în regulă. A probat sinceritate în toate actele de serviciu. Bun camarad și respectuos faţă de superiori. A avut mult de lucru pentru aplicarea organizării Regimentului 7 Jandarmi, având de luptat cu ofi ţerii și trupa ce nu era pregătită pentru serviciul jandarmeriei, de aceea se consideră un merit deosebit munca ce a depus. Notează pe ofi ţeri fără părtinire. Un regiment de jandarmi având răspândite unităţile și subunităţile pe întinderea a 7-8 judeţe, conducerea, îndrumarea și administraţia cere o vastă experienţă profesională în jandarmerie. Această experienţă a lipsit colonelului Șerb, pentru aceasta s-a preferat trecerea sa în arma de origine fără ca prin aceasta să infl uenţeze califi carea de prea bun ofi ţer12.

Comandantul Corpului de Jandarmi, generalul Mihail Racoviţă, notează: am aceleași bune aprecieri asupra

studii/documente

document 2018 1 (79) 13

colonelului Șerb. Comandantul brigăzii l-a descris foarte bine. Cred că identifi cându-se cu serviciul cerut unui regiment de infanterie va putea spera și la gradul de general13.

La 6 mai 1921 este numit în funcţia de comandant al Regimentului 22 Infanterie „Dâmboviţa” din Târgoviște, departe de meleagurile natale, într-o zonă cu alte obiceiuri și alt gen de activitate, dar bine cunoscut colonelului Șerb, în condiţiile în care factorii de decizie au considerat că e binevenit un schimb de garnizoane între ofi ţerii din Vechiul Regat și cei proveniţi din armata austro-ungară, pentru o anume echilibrare a nivelului de cunoșt inţe ș i a metodelor de instrucţie, dar și de acomodare cu teritoriile necunoscute în cea mai mare parte de către ofi ţeri.

Suntem convinși că nu s-a putut acomoda cu zona și a solicitat prin raport numirea la comanda unei unităţi din zona Ardealului. Astfel, după șase luni, la 8 noiembrie 1921 a fost numit, la cerere, la comanda Regimentului 81 Infanterie din garnizoana Dej14.

Pentru perioada 29 mai-17 octombrie 1921, comandantul Brigăzii 6 Infanterie îl caracteriza ca fi ind prezentabil, sănătos și rezistent, poate în prea bune condiţii face o bună campanie. Este inteligent și are frumoase cunoștinţe militare. Militar desăvârșit sub toate raporturile, are o prea bună experienţă a războiului. Educaţie militară aleasă, comandant desăvârșit. Este devotat carierei, servind cu multă conștiinţă și destoinicie. Cu tot puţinul timp cât a comandat Regimentul 22 Infanterie a dat proba vădită de capacitate în conducere fi ind un adevărat părinte și pentru trupă și pentru ofi ţeri. Este destoinic a comanda în prea bune condiţii o brigadă. Apreciază și notează drept pe subalterni. Merită, când va veni rândul promoţiei sale, de a i se încredinţa comanda unei brigăzi și a înainta în gradul de general în mod excepţional15.

În același mod, îl aprecia și generalul Alexandru Alexiu, comandantul Diviziei 6 Infanterie, care nota: menţin în totul aprecierile și propunerile comandantului de brigadă. Am avut ocazia să constat gradul său de pregătire în timpul celor cinci luni de aplicaţii practice pe teren (școala conducerii) cu compania și batalionul. I-am adus laude, în primul rând pentru judiciozitatea și competenţa incontestabilă, cu care a alcătuit programele subperioadelor de aplicaţii cu compania și batalionul pe zile, caracterizată

printr-o instruire metodică, progresivă și complet instructivă, a aplicaţiilor zilnice, cu scopuri instructive bine determinate, cu teme și momente judicios alcătuite. Din aceste lucrări, a reușit pe de o parte, din punct de vedere pur profesional, pe de alta, dotarea sa cu un spirit pedagogic desăvârșit, atât pentru pregătirea corpului ofi ţeresc, cât și a trupei. Cu al doilea, l-am apreciat pe câmpul de aplicaţii cu unităţile de luptă, în execuţia temelor, disipând temele și aplicaţiile și făcând criticile. Mi-a dat șansa de a-l aprecia drept un element desăvârșit, pregătit din toate punctele de vedere și în partea

teoretică (intelectului) și în partea practică; deci îl califi c drept apt pentru comandă de brigadă și desăvârșit pregătit și apt pentru înaintare excepţională la gradul de general, fi ind un element cu totul distins16.

În „Foaia califi cativă” p e n t r u p e r i o a d a 9 noiembrie 1921-10 mai 1922, coman-dantul Br igăz i i 41 Infanterie, colonelul Marcovici, notează:

sănătos până la 26 aprilie (1922 - n.n.) de când a suferit o criză violentă de rinichi care l-a ţinut la pat până la întoarcere și care l-a determinat să ceară un concediu aprobat de 60 de zile. Cu toate că prin șederea sa în Corpul Jandarmeriei de 2 ani și jumătate înainte de a trece la Regimentul 22 suferise o mare întrerupere în antrenamentul cunoștinţelor sale, totuși, prin interesul vădit ce l-a arătat prin bunăvoinţa depusă în îndeplinirea îndatoririlor sale, s-a silit și a reușit în mai mare măsură a imprima în conducerea și direcţiunea R(egimentului) 81 Infanterie, nota personalităţii sale. Inteligent, cu voinţă, cu iniţiativă în curs de dezvoltare, înzestrat cu conștiinţă remarcabilă, caracter loial, pătruns de o desăvârșită educaţie, cu alese însușiri morale. Temperament domol și liniștit. Nu destul de energic - hotărât și integru - de aceea în comandamentul și controlul exercitat a avut momente de toleranţă și încredere necorespunzătoare situaţiei. Autoritatea sa în conducerea corpului ofi ţeresc prea blândă. Spirit bun de organizator, cu cunoștinţe pline în formare. Capacitatea cunoștinţelor sale profesionale călăuzite în mare măsură de bun simţ, acea generală în creștere. A condus în mod mulţumitor școala ofi ţerilor și aplicaţiilor în teren la jocul de război pe garnizoană, după cum se poate vedea din alăturatul dosar. A depus mult interes și bunăvoinţă în a-și însuși cunoștinţele și noile metode de luptă. Judecată sănătoasă, sesizează bine, însă cu oarecare întârziere, cu putere de discernământ.

1930. Grupă de jandarmi

1 (79) 2018 document14

studii/documente

Cunoaște regulamentele armei și a început a deprinde și pe acelea ale celorlalte arme. Spirit metodic și clar. La aplicaţiile făcute în teren a arătat, de asemenea, seriozitate și soluţiile sale au fost mulţumitoare. Perseverenţa și hotărârea în progresie. Nu am putut aprecia aptitudinea sa de a conduce real în teren. A urmat spre a fi admis la cursul de informaţii al coloneilor aspiranţi pentru gradul de general.

În rezumat: ca aptitudini f izice nu este destul de rezistent; morale - desăvârșite; intelectuale - în dezvoltare și progres. În cele șapte luni de comandă începuse a reuși să învingă greutăţile din calea sa și să dea un început de direcţie instrucţiei și educaţiei trupei și, mai ales, a corpului ofi ţerilor. Capacitatea cunoștinţelor sale și aptitudinile în conducerea practică neafi rmată în întregime17.

Și generalul de divizie Alexandru Hanzu, comandantul Diviziei 16 Infanterie, îl apreciază ca un caracter ferm, integru și foarte corect. Cunoștinţele generale și profesionale le apreciez ca foarte bune. La o aplicaţie pe hartă am constatat că a luat hotărâri foarte potrivite, dând ordine de executare corespunzătoare. A condus corpul ofi ţeresc atât la instrucţie, cât și în celelalte privinţe în mod favorabil. A cucerit în scurt timp încrederea ofi ţerilor și trupei, tratându-i cu dreptate și bunăvoinţă. Lucrările administrative la regiment se desfășoară în mod destul de mulţumitor. Caracterizez pe colonelul Șerb Miron, după toată individualitatea sa și în baza notărilor anterioare, ca pe un prea bun comandant de regiment, care la timp va deveni și un bun comandant de brigadă18.

La 1 mai 1922, în baza Ordinului Ministerului de Război nr. 3565, este detașat în cadrul Corpului de Jandarmi. Comandantul Corpului de Jandarmi, generalul de divizie Ștefan Ștefănescu, îl apreciază ca fi ind sănătos și rezistent pentru campanie, încalecă bine. Pe teren are ochiul câmpului, la lucrările în scris a dat soluţii satisfăcătoare din punct de vedere militar. În specialitatea jandarmeriei însă nu s-a pus la curent cu misiunea ce-i revine ca pretor la marile unităţi - fi ind de curând în jandarmerie am convingerea că-și va aprofunda cunoștinţele. Se poate prezenta pentru examenul de general19.

La 1 iulie 1922, a fost însumat Regimentului 7 Jandarmi Cluj. Pentru perioada 1 august-31 octombrie 1922, comandantul Brigăzii 4 Jandarmi, colonelul Gheorghe Constantinescu, îl apreciază ca fi ind capabil, probând și dorind a-și apropia știinţa profesională. Este sever în toate actele sale de conducere și sincer faţă de brigadă. Este serios și cu bune calităţi morale. Este îndeajuns de sever și cu infl uenţă potrivită în aplicarea direcţiilor și în aplicarea măsurilor de ordine și siguranţă. Nu mă pot pronunţa dacă este îndeajuns de energic în aplicarea poliţiei preventive și judiciare de pe teritoriul regimentului (8 judeţe). De asemenea, în ce privește instrucţia profesională a ofi ţerilor din regiment, fi ind numit în jandarmerie numai de 3 luni. Face inspecţiile teritoriale regulat în fi ecare lună. Pe ofi ţeri îi

notează cu sentimentul de dreptate. Are pregătirea pentru a comanda o unitate superioară regimentului, putând fi trimis a satisface condiţiile prevăzute de art. 43 din lege, ultimul aliniat. Merită a înainta20.

Iar generalul Ștefănescu notează: mă unesc cu aprecierile comandantului de brigadă. Ofi ţer cu bune calităţi, am convingerea că va fi un bun comandant de brigadă. Are tact în comandă și autoritate asupra subalternilor. A făcut călătoria de comandament și cerere pentru a fi admis pentru gradul de general. Se propune pentru comandă provizorie de brigadă21.

În baza Înaltului Decret Regal nr. 4747 din 13 noiembrie 1922, începând cu 1 octombrie, a fost trecut defi nitiv în Corpul Jandarmeriei22.

Aceleași cuvinte laudative se regăsesc și în „Foaia calificativă” pentru perioada 1 noiembrie 1922-31 octombrie 1923, același comandant de brigadă considerând că este capabil, dovedit atât prin lucrările personale cu subiect dat de brigadă, prin corecturile lucrărilor practice date de brigadă fi ecărui ofi ţer, cât și prin felul cum a dat teme ofi ţerilor, cu califi carea fi ecărei teme. Posedă știinţa profesională practică și modul de executare a serviciului practic la unităţi și subunităţi. A satisfăcut în bune condiţii proba pe teren cerută de alin. 1 din art. 43 din L(egea de) Î(naintare). Se ocupă de educaţia ofi ţerilor și reangajaţilor de la care obţine bune rezultate23.

Generalul Ștefănescu menţionează că a trecut cu succes proba (examenul) cerută pentru gradul de general, cu care ocazie și-a confi rmat meritele pe care i le-au recunoscut șefi i ierarhici împreună cu mine. În serviciu se conduce foarte bine cu tact, energie și multă pricepere. Merită a înainta excepţional la gradul de general în jandarmerie și încredinţa comandă de brigadă24.

Prin Ordinul nr. 253 din 13 decembrie 1923, Ministerul de Război comunică Corpului de Jandarmi că, în urma examenului susţinut, colonelul Miron Șerb a fost declarat reușit pentru obţinerea gradului de general. Pe anul 1924/1925 a fost caracterizat de Consiliul Superior al Armatei ca admis la înaintare excepţională la gradul de general și comandă defi nitivă de brigadă.

Pentru perioada 1 noiembrie 1923-31 octombrie 1924, același comandant de brigadă îl aprecia că este rezistent la greutăţile inspecţiilor. Este capabil, are o bună pregătire militară și profesională, a dat lucrări la ofi ţeri, le-a corijat și au fost folositoare pentru educaţia militară și profesională a ofi ţerilor. Are o prea bună educaţie militară pe care o impune cu bune rezultate ofi ţerilor și reangajaţilor. Are bune aptitudini profesionale, cunoaște bine practica serviciului profesional, îl aplică, controlează și-l îndrumează cu bune rezultate pentru progresul serviciului. Inspecţiile le execută pe toate și la timp, cu bune foloase, deoarece intră în amănuntul controlului. Conduce bine măsurile de ordine

studii/documente

document 2018 1 (79) 15

și siguranţă pe teritoriul regimentului, are conștiinţa

responsabilităţii. Ordinele le execută bine și cu operativitate.

Este muncitor și execută serviciul cu punctualitate, este

conștiincios, sincer, serios și se bucură de o bună educaţie

morală. A obţinut rezultate mulţumitoare în conducerea,

comanda și îndrumarea regimentului, ce are un batalion

de instrucţie detașat, 8 companii teritoriale pe 8 judeţe, o

companie-depozit și o companie în orașul Cluj. Notează pe

ofi ţeri cum trebuie, fără părtinire. Este capabil a comanda o

brigadă de jandarmi. Anul trecut a fost califi cat de Consiliul

Superior al Armatei că merită a înainta la excepţional

la gradul de general și confi rmat la comandă defi nită de

brigadă. Merită a înainta la alegere25.

Generalul de divizie Ștefănescu îl apreciază ca foarte

bun comandant de regiment și va fi tot astfel comandant de

brigadă. Ofi ţer pe a cărui capacitare, seriozitate și energie

se poate conta în toate împrejurările. Reușit la examenul de

general, a fost admis la înaintare excepţională anul trecut.

Propun a fi admis și anul acesta la înaintare la alegere pentru

gradul de general și comandă de brigadă26.

Iar generalul de divizie Nicolae Petala, inspector

general de armată, menţine propunerea de înaintare în

grad și funcţie. Pe anul 1925/1926 a fost caracterizat

de Consiliul Superior al Oștirei ca admis la alegere și

comandă defi nitivă de brigadă.

Prin Decizia Ministerială nr. 540 din 5 iulie 1924 i

s-a acordat dreptul de a purta stea și îndoit lampas27.

Pentru perioada 1 noiembrie 1924-31 august 1925,

comandantul Brigăzii 4 Jandarmi, generalul de brigadă

Gheorghe Constantinescu28, îl notează cu aceleași

cuvinte laudative, considerând că are o bună educaţie

militară. A probat că este capabil, are bune aptitudini

militare și profesionale de jandarmerie. A executat bine

serviciul profesional și administrativ. A condus bine educaţia

ofi ţerilor și reangajaţilor. A menţinut în bune condiţii ordinea și siguranţa pe teritoriul regimentului. [...] Merită a înainta la alegere29. În același mod îl caracterizează și generalul de divizie Ștefan Ștefănescu, comandantul Corpului de Jandarmi și generalul de divizie Dumitru Stratilescu, inspector general de armată.

La 1 septembrie 1925, prin Ordinul Comandantului Corpului de Jandarmi nr. 2578, a fost numit în funcţia de comandant al Școlii de Jandarmi Oradea Mare30. Se probau astfel calităţile sale profesioanle, militare, pedagogice și administrative care l-au făcut să fie propozabil pentru o numire la comanda unei instituţii militare de învăţământ. Pentru perioada 1 noiembrie 1925-31 octombrie 1926, comandantul Corpului de Jandarmi notează că of iţerul dovedește tot mai mult capacitatea și energia în conducerea unităţii ce i s-a încredinţat. Pe anul 1926/1927 a fost admis de Consiliul Superior la înaintare la alegere. Merită a înainta la alegere pentru gradul de general31.

Ca o încununare a activităţii sale militare desăvârșite, a bunei pregătiri profesionale, dar și a calităţilor morale, prin Înaltul Decret Regal nr. 811, la 21 martie 1927, a fost avansat la gradul de general de brigadă, cu vechimea de la 1 ianuarie 192732.

Prin Înaltul Decret Regal nr. 1975 din 2 septembrie 1927, școlile de jandarmi se vor organiza într-un comandament, echivalent cu un comandament de brigadă, care va cuprinde: Școala Specială de Jandarmi pentru Ofi ţeri (București), Școala Jandarmilor Șefi de Secţie și Secretari (București) și Școala Jandarmilor Șefi de Post și Aspiranţi Șefi de Post (Oradea).

Prin Înaltul Decret Regal nr. 2707 din 2 septembrie 1927, de la 15 august 1927, generalul Miron Șerb a fost numit în funcţia de comandant al Comandamentului Școlilor de Jandarmi33. Din această funcţie, și-a adus contribuţia la înfi inţarea, la 31 mai 1932, a Școlii de Ofi ţeri Jandarmi din București34.

În „Foaia califi cativă” pentru perioada 1 noiembrie 1926-31 octombrie 1927, noul comandant al Corpului de Jandarmi, generalul Cleante Davidoglu35, îl apreciază ca fi ind sănătos, având cunoștinţe profesionale complete. Aptitudini și educaţie militară desăvârșite. Este de o conștiinţă și perseverenţă la muncă mai presus de orice laudă. Rezultatele ce a obţinut atât la Școala Ofi ţerilor de Jandarmi, cât și la Școala Reangajaţilor au fost din cele mai bune. Are cunoștinţa și capacitatea de a comanda o brigadă de jandarmi și de a instrui un corp ofi ţeresc. În general notează just pe subordonaţi, uneori însă, cu o nuanţă de toleranţă. În concluzie, este un prea bun ofi ţer general sub toate raporturile. Neavând vechime nu face obiectul niciunei propuneri36.

1930. Soldaţi jandarmi

1 (79) 2018 document16

studii/documente

Ultima notare de serviciu a comandantului Corpului de Jandarmi, pentru perioada 1 noiembrie 1927-31 octombrie 1928, e lapidară, dar extrem de sugestivă: menţin nota ce i-am dat anul trecut37.

Începând cu 1 octombrie 1931, generalul de brigadă Miron Șerb a fost numit în funcţia de subinspector general pentru Subinspectoratul General de Jandarmi Vest al Inspectoratului General al Jandarmeriei, cu sediul la Cluj38.

După o carieră militară strălucită, prin Înaltul Decret Regal nr. 177939, la 20 septembrie 1932, a fost trecut în

rezervă pentru limită de vârstă, iar începând cu 1 ianuarie 1939, prin Înaltul Decret Regal nr. 1697 din 25 aprilie 1939, a fost trecut în retragere40.

De-a lungul carierei sale militare, pentru meritele de pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial, a fost decorat cu numeroase decoraţii austro-ungare - Ordinul „Coroana de Fier” clasa a III-a, „Crucea de Merit” clasele III, II și I, Medalia „Signum laudis” (Meritul militar) de bronz, „Crucea lui Carol” și „Medalia pentru rănire” și germane - „Crucea de Fier” clasa a II-a41.

NOTE

From the Austrian-Hungarian Army to the Romanian Army - Brigadier General Miron Șerb - Warrant offi cer adjutant Eugen-Dorin Spătaru

Abstract: Born in Şiria of Ioan Slavici, Miron Şerb will have an impressive destiny. He participated in the campaigns of the First World War in the Austrian-Hungarian Army, but on July 17, 1919, along with another hundred Romanian and Saxons offi cers he was accepted to join the Romanian Army, with the rank of infantry colonel and with seniority since November 18, 1918. On October 1, 1922 he was transferred to the Gendarmerie Corps, where he had a brilliant career.

Keywords: Miron Şerb, Austrian-Hungarian Army, Romanian Army, First World War, Gendarmerie

1 Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Arad.2 Acronimul din limba germană de la Kaiserlich und Königlich - Imperial şi Regal.3 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond Generali Jandarmi Bătrâni, nr. crt. 89, Memoriul generalulul Şerb Miron, f. 1. Memoriul personal cuprinde doar aprecierile de serviciu după încadrarea în Armata Română.4 Gazeta „Wolkswille” din 5 iunie 1915 ce apărea la Timişoara, în articolul O execuţie statarială la Timişoara, îl menţionează pe căpitanul Miron Şerb, ca fi ind comandantul unui pluton de execuţie în cazul ducerii la îndeplinire a unei sentinţe capitale în cazul unui militar de origine română din cadrul Regimentului 61 Infanterie, apud William Marin, Ion Munteanu şi Gheorghe Radulovici, Unirea Banatului cu România, Timişoara, 1968, p. 273 şi Vasile Dudaş şi Ioan Traia, Un caz de sustragere de la îndatoririle militare în anii primului război mondial şi consecinţele sale asupra unui tânăr bănăţean, în „Banatica 21”, Reşiţa, 2011, pp. 353-360.5 S-a născut în 1876, la Braşov şi a absolvit Şcoala Militară de la Wiener Neustadt. A luptat în Primul Război Mondial, fi ind grav rănit, i-a fost amputată mâna stângă. A fost primit în Armata Română la 18 noiembrie 1918 (Înaltul Decret Regal nr. 453 din 31 ianuarie 1919) şi pus la dispoziţia Ministerului de Război. Prin Înaltul Decret Regal nr. 3051 din 17 iulie 1919 i se rectifi că vechimea în gradul de locotenent-colonel la 1 noiembrie 1916, fi ind avansat colonel (1 aprilie 1917), în baza Înaltulul Decret Regal. nr. 2739 din 28 iunie 1920, publicat în „Monitorul Ofi cial” nr. 75 din 6 iulie 1920. A fost avansat la gradul de general de brigadă în rezervă. A îndeplinit funcţiile de senator şi deputat, preşedinte (1 martie 1929-22 decembrie 1931) şi vicepreşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Arad (1931-1938) şi de primar al Aradului între 9 septembrie 1938-28 septembrie 1940.6 Prin Decizia Ministerială nr. 65 din 24 februarie 1919 a fost înfi inţat Serviciul de Organizare VI-VII, care va funcţiona pe timpul când va dura constituirea unităţilor militare ardelene („Monitorul Ofi cial” nr. 256 din 13/26 februarie 1919).7 „Monitorul Ofi cial” nr. 246 din 30 ianuarie 1919.8 Brigada 4 Jandarmi şi Regimentul 7 Jandarmi aveau reşedinţa la Cluj, Regimentul 8 Jandarmi la Braşov, iar Regimentul 9 Jandarmi la Arad. 9 „Monitorul Ofi cial” nr. 11 din 30 aprilie 1919.10 A.M.R., Memoriul generalulul Şerb Miron, f. 2. Personal, considerăm că este o eroare, deoarece regimentul a fost înfi inţat la 29 ianuarie 1919. 11 Înaltul Decret Regal nr. 3051 din 17 iulie 1919 publicat în „Monitorul Ofi cial” nr. 73 din 18 iulie 1919.12 A.M.R., Memoriul generalului Şerb Miron, f. 6.13 Ibidem.

14 Înaltul Decret Regal nr. 4267 din 26 octombrie 1921 publicat în „Monitorul Ofi cial” nr. 173 din 3 noiembrie 1921. Vezi şi Colonel (r) Gheorghe Tanco, Regimentul 81 Infanterie „Dej” 1919-1940, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2017, pp. 152-155.15 A.M.R., Memoriul generalului Şerb Miron, f. 7.16 Ibidem.17 Ibidem, ff. 8-9.18 Ibidem.19 Ibidem, f. 9 bis.20 Ibidem, f. 10.21 Ibidem.22 „Monitorul Ofi cial” nr. 193 din 3 decembrie 1922.23 A.M.R., Memoriul generalului Şerb Miron, f. 11.24 Ibidem. 25 Ibidem, f. 12.26 Ibidem.27 „Monitorul Ofi cial” nr. 146 din 8 iulie 1924.28 Prin Înaltul Decret Regal nr. 3137 din 1 noiembrie 1927, a fost numit în funcţia de inspector tehnic al Serviciului Profesional şi al Centrelor de Instrucţie din Corpul de Jandarmi („Monitorul Ofi cial” nr. 249 din 10 noiembrie 1927).29 A.M.R., Memoriul generalului Şerb Miron, f. 13.30 La 1 noiembrie 1919 a luat fi inţă Şcoala de Jandarmi Oradea Mare, de la 1 septembrie 1920 Şcoala de Pregătire pentru Şefi i de Posturi (ofi ţeri de poliţie), iar de la 8 aprilie 1922 Şcoala de Jandarmi Oradea Mare, prin contopirea Şcolii de Ofi ţeri şi Plutonieri Majori, Şefi de Secţii Bucureşti cu Şcoala de Jandarmi Oradea Mare.31 A.M.R., Memoriul generalului Şerb Miron, f. 14.32 „Monitorul Ofi cial” nr. 65 din 23 martie 1927.33 „Monitorul Ofi cial” nr. 202 din 13 septembrie 1927.34 Regulamentul provizoriu al Şcolii Pregătitoare a Ofi ţerilor de Jandarmi a fost aprobat prin Înaltul Decret Regal nr. 2057 din 28 iunie 1932.35 A fost numit la 6 iunie 1927 prin Înaltul Decret Regal nr. 2709 din 7 septembrie 1927.36 A.M.R., Memoriul generalului Şerb Miron, f. 15.37 Ibidem, f. 16. Din Memoriul personal al ofi ţerului lipsesc „Foile califi cative” pentru perioada 1928-1932.38 Reorganizat în această structură în baza Înaltului Decret Regal nr. 3067 din 1 octombrie 1931.39 „Monitorul Ofi cial” nr. 293 din 14 decembrie 1932.40 „Monitorul Ofi cial” nr. 109 din 13 mai 1939.41 A.M.R., Memoriul generalului Şerb Miron, f. 2.

studii/documente

document 2018 1 (79) 17

Într-o frumoasă zi de toamnă, la 15 octombrie 1922, în prezenţa unei numeroase mulţimi sosite din toate provinciile României Mari,

a unor importante personalităţi politice și civile române, împreună cu reprezentanţi ai tuturor caselor domnitoare din Europa și ai Puterilor Aliate din vremea Primului Război Mondial s-a desfășurat ceremonia de încoronare a primului rege al tuturor românilor, care a pus mai presus de persoana și de familia sa germană înfăptuirea năzuinţelor milenare ale poporului român.

Acela care a condus destinele neamului nostru într-un moment astral al istoriei sale, Ferdinand-Viktor-Albert-Meinrad de Hohenzollern, era descendentul unei vechi familii princiare germane, provenit din partea suabă a Casei de Hohenzollern (ale cărei rădăcini pot fi urmărite în cronicile medievale până în anul 1061), se născuse cu 57 de ani mai înainte, la 24 august 1865 (stil nou) la Sigmaringen, un vechi castel situat aproape de izvoarele Dunării, în actualul land Baden-Württemberg. El era al doilea fi u al prinţului prusac Leopold de Hohenzollern (1835-1905), fratele mai mare al regelui Carol I (1839-1914), și al Donei Antonia, din casa Sachsen-Koburg-Gotha Bragança (1845-1913).

Despre Antonia de Bragança se spune că era o femeie foarte cultă, pasionată de pictură, broderie și știinţele naturii; o catolică ferventă care avea în biblioteca sa numeroase lucrări de artă și cărţi vechi, printre care multe cu teme de botanică. Este cert faptul că ea a avut o infl uenţă deosebită asupra acelui care avea să ajungă regele Ferdinand I al României.

Peste ani de zile, referindu-se la soacra sa, regina Maria afi rma în jurnalul său că Principesa Antonia era o acuarelistă de frunte, de un talent ce depășea cu mult pe cel al unui amator. Artistă în toată puterea cuvântului, ea iubea frumosul în toate manifestările lui, dar religiozitatea sa exagerată o împiedica de a avea vederi largi și o făcea să judece lucrurile din punct de vedere religios. Niciodată ea nu s-a resemnat de faptul că fi ul său va domni într-o ţară îndepărtată; căsătoria lui cu o protestantă și consimţământul

lui de a avea copii ortodocși fu pentru ea o adâncă mâhnire; pentru a-i face iertat acest păcat al copilului preferat, ea zilnic se ruga din ce în ce mai mult la Cel de Sus. Când ei se revedeau, după luni sau ani de despărţire, de îndată ce prima emoţie a întâlnirii trecea, se lăsau prinși de vechile lor obiceiuri de altădată, observând ore întregi vreo curiozitate botanică sau discutând ultimele cercetări asupra orhideelor2.

Copilăria a petrecut-o într-o atmosferă aproape cazonă impusă întregii familii, cu mână de fi er, de prinţul Karl-Anton de Hohenzollern (1811-1885), bunicul său și fost succesor la tronul Prusiei.

Principele Ferdinand, alături de fraţii săi Wilhelm (1864-1927) și Karl-Anton (1868-1919), a urmat, în particular, primii ani de școală la castelul Sigmaringen, cu profesorul

Gröbels, ajuns ulterior director de muzeu, iar cursurile gimnaziale și liceale le-a urmat, alături de alţi copii din case princiare sau de origine mai modestă, la liceul public din orașul Düsseldorf, renumit centru de cultură și artă încă din acea vreme.

În primăvara anului 1885 a susţinut examenul de bacalaureat obţinând califi cativul „BINE”. Încă din această perioadă principele Ferdinand s-a remarcat prin rezultatele foarte bune obţinute la franceză, latină, istorie, geografi e, matematică și religie, domenii asupra cărora și ulterior s-a aplecat cu multă atenţie.

În legătură cu anii de școală ai viitorului rege al României, profesorul Vasile Păun de la Liceul „Sfântul Sava” din București, care a avut sarcina să-l înveţe limba română și a stat mai multă vreme în preajma tânărului prinţ, remarca faptul că Ferdinand nu a fost înconjurat de dascăli aduși acasă ca doctorii la patul unui slăbănog, ci trimis la gimnaziul public ca și împăratul de acum al Germaniei, ca și regele nostru (Carol I - n.n.) nu în trăsură ci, fi e vremea cât de rea, pe jos, îmbrăcat simplu, iarna fără mănuși și vara fără umbrelă de soare; supus acasă la disciplina militară, sculat la șase dimineaţa și băgat într-o baie rece, la aceeași temperatură în tot timpul; hrănit, negreșit mai bine ca un spartan, dar îndestul de frugal, dus la biserici în toate duminicile, căci religia în familia suveranului nostru

Cea dintâi grijă a noastră a fost ca neamul, în fruntea căruia M-a aşezat Pronia Cerească, să nu piardă prilejul

de a-şi asigura dreptul de a trăi netrunchiat şi de sine stătător.

O poveste adevărată

REGELE FERDINAND I – CUVÂNT PENTRU UNIREA NEAMULUI ROMÂNESC

(Partea I)

Neculai MOGHIOR1

1 (79) 2018 document18

studii/documente

și-a avut altarul pururea alături cu al patriotismului; ţinut departe de toate petrecerile care i-ar fi umplut mintea numai cu doruri sterpe, obișnuit a dispune numai de sume foarte neînsemnate de bani daţi lunar, cheltuiţi cu rost pe lucruri trebuincioase și justifi caţi până la cel din urmă pfening; privegheat apoi de ochii neîndurători a doi pedagogi, unul civil și celălalt militar, departe de sânul familiei, pe care nu-i era dat s-o vadă decât la Sigmaringen de trei ori pe an: la Crăciun, la Paște și în vacanţele de vară; deprins, în sfârșit, a auzi repetându-se des cuvintele de aur ale moșului său, A.S.R. Principele Karl-Anton: „Nu-i destul că v-aţi născut pr incipi , t rebuie să munciţi ca să dovediţi că meritaţi titlul vostru”3.

În acest timp, în România, a început s ă f i e p u s ă î n discuţie problema succesiunii la tronul ţ ă r i i , d e o a r e c e un i cu l cop i l a l domnitorului Carol I (1839-1914) și a l p r i n c i p e s e i E l i s a b e t a d e W i e d ( 1 8 4 3 -1916) , domniţa Maria (27 august/8 septembrie 1870-29 martie/9 aprilie 1874) decedase din cauza scarlatinei. Mai ales, după încheierea Războiului de Independenţă (1877-1878) și proclamarea Regatului României la 10 mai 1881, această problemă a devenit tot mai acută pentru guvernanţii ţării.

În aceste condiţii, suveranul Carol I4 a fost presat de cercurile politice românești să solicite o declaraţie din partea Casei de Hohenzollern privind o eventuală succesiune a unui vlăstar al acesteia la cârma ţării noastre. Ca urmare, în 1880, prinţul Leopold, prezumtivul urmaș, a renunţat la tronul României în favoarea fi ilor săi, Wilhelm și Ferdinand, pentru ca în anul 1886, prinţul Wilhelm de Hohenzollern, prezumtivul urmaș să-l anunţe pe unchiul său, regele Carol I, că renunţă la dreptul său de succesiune în favoarea prinţului Ferdinand, afi rmând că Am însă încrederea deplină că dacă Ferdinand, fratele meu, ar fi chemat să urmeze marea operă începută de Majestatea Voastră, el va pune la îndeplinirea acestei misiuni măreţe o voinţă hotărâtă, o muncă conștiincioasă și neobosită și toată onoarea sa, numele nostru fi ind de aici înainte legat de soarta acestei viteze naţiuni5.

Cu prilejul ceremoniilor organizate la împlinirea a 15 ani de la urcarea pe tronul ţării a prinţului Carol și proclamarea Regatului României, la 10 mai 1881, prinţul Ferdinand, atunci în vârstă de 16 ani, vine pentru prima dată în România, însoţindu-l pe tatăl său, prinţul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Atunci s-a hotărât, în principiu, ca el să fi e urmașul regelui Carol I.

Prin așa numitul PACT DE FAMILIE, patronat chiar de către Wilhelm I care, în calitatea sa de împărat al Germaniei, era și șeful familiei de Hohenzollern, prinţul Ferdinand-Victor-Albert-Meinrad Hohenzollern,

nepotul regelui Carol I , a fost c o n f i r m a t c a m o ș t e n i t o r a l tronului României.

După susţinerea examenu lu i de baca laurea t , în primăvara anului 1885, Ferdinand, la fel ca toţi principii germani, a intrat ca ofiţer în garda prusacă și elev la Școala Militară din Kassel. De la 24 octombrie 1885 îl găsim înscris î n c o n t r o a l e l e Regimentului I de Infanterie de Gardă din Postam,

unitate din care făcuseră parte atât tatăl, cât și bunicul său. Acolo l-a avut comandant de companie pe căpitanul-baron Moritz von Lyncker care, în timpul Primului Război Mondial, avea să ajungă șeful de cabinet al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei.

La 1 noiembrie 1886, prinţul Ferdinand și-a început cariera militară și în armata română, fi ind înscris, cu gradul de sublocotenent, în controalele Regimentului 3 Linie din București.

O ceremonie impresionantă s-a desfășurat, la 14 noiembrie 1886, în prezenţa membrilor guvernului, a lui Dimitrie Ghica, președintele Senatului, a generalului Dimitrie Lecca, președintele Camerei Deputaţilor, a generalilor și a întregului corp ofi ţeresc din garnizoana București. Cu acest prilej regele Carol I a rostit următorul discurs: Din întâia zi a domniei mele, am îmbrăţișat oștirea cu adâncă dragoste, privindu-o ca pe o comoară sfântă, pe care o păzesc neîncetat cu mândrie și gelozie... Strâns legat sunt dar cu scumpa mea armată, cu care am împărţit zile bune, ca și zile grele... Astăzi însă doresc a întări această

1914. Regele Carol I împreună cu regina Elisabeta

studii/documente

document 2018 1 (79) 19

fericită legătură și pentru timpuri mai depărtate și a adăuga o nouă pagină în analele noastre militare prin numirea prea iubitului meu frate, a principelui de Hohenzollern, Cap al Regimentului al treilea de Linie - un deosebit îndemn pentru acest regiment - și prin înscrierea tânărului meu nepot, a principelui Ferdinand, ca sublocotenent în armata noastră. Pentru noi este o bucurie și o siguranţă, în viitor, ceea ce ţara întreagă va simţi, fi indcă el, ca membru al neamului meu, poate fi chemat într-o zi a păstra opera mea, a urma tradiţiile mele... Să trăiască armata!6

Dorind să-și perfecţioneze cunoștinţele în domeniile știinţelor și culturii, după doi de activitate militară, începând din 1887, tânărul prinţ a audiat o serie de cursuri la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Știinţe Politice și Economice din Tübingen, orientându-se spre economie politică, știinţe fi nanciare, botanică și drept roman având ca profesori mari personalităţi ale vremii cum au fost: Schonberg la Economie politică, von Martitz la Drept Administrativ, Krügler la Istoria Cruciadelor, Romelin la Statistică, Wach la Drept Penal, Freidberg la Drept Canonic și Wunat la Filozofi e.

Atât în casa părintească, precum și în liceu, școala militară sau universitate, prinţul Ferdinand a avut condiţiile propice pentru a se dezvolta ca o fi re profund religioasă, preocupat de știinţele clasice, dar și de botanică, manifestând în același timp o sensibilitate deosebită, egalată doar de modestia sa, dar și un spirit de ordine și meticulozitate deosebit, elemente care i-au permis să ajungă un adevărat erudit, calitate cunoscută doar de un cerc restrâns de persoane foarte apropiate de el.

Primul român care a avut ocazia să fi e mai multă vreme în preajma lui Ferdinand și care a făcut numeroase ore de pregătire cu tânărul prinţ, profesorul Vasile Păun, afi rma despre elevul său că Ferdinand are o ureche sensibilă la frumuseţea cuvântului vorbit. În fi ecare dintre propoziţiile lui vibrează o melodie. Când pregătește, de pildă, o cuvântare, el este foarte atent la această simetrie melodică: niciodată nu are voie ca vreuna dintre propoziţiile lui să se termine într-un cuvânt neaccentuat sau slab accentuat. Astfel, cu timpul, el devine un stilist strălucitor, ba chiar un creator de limbă7.

La rândul său, generalul Gheorghe Văleanu, detașat de Ministrul de Război pe lângă Ferdinand în primii ani ai activităţii sale în rândurile armatei noastre, aprecia faptul că acesta cunoștea perfect limbile moderne și pe cele vechi, chiar vechea ebraică; era un botanist de seamă și, în fi ne, un cunoscător adânc al artei și scriitorilor militari. Limba română o învăţase din citirea vechilor cronicari ai ţării, pe care îi aprecia foarte mult; de aceea și stilul său era de o românească atât de curată8.

Pasionat de botanică, Ferd inand a c rea t l a Sigmaringen un Carpateum, grădină botanică având p lante p roven i t e d in munţii noștri și, la Pelișor, un Alpineum în care era reprezentată aproape toată flora munţilor Alpi. El a fost primul botanist care a semnalat prezenţa lui Iris pseudocyperus și Iris graminea în Dobrogea, precum și a lui Polygala chmaebuxus în munţii Bucegi.

La rândul său, doctorul Constantin Angelescu relata în jurnalul său că m-au impresionat, de multe ori, vastele sale cunoștinţe în domeniul chimiei și al știinţelor naturale, mai ales în botanică. Îmi revin adeseori în minte toate discuţiunile ce am avut cu el înainte de război, atunci când lucram la organizarea și aprovizionarea Serviciului Sanitar al Armatei. Regele Ferdinand cunoștea proprietăţile tuturor substanţelor chimice, el cunoștea toate plantele. Pun în legătură aceste amintiri personale cu cele ce am afl at de la cunoscuţi, care îl însoţeau deseori la vânătoare și care se mirau de faptul că regele cunoștea numele tuturor plantelor din diferite regiuni ale ţării noastre, atât numele latin, cât și cel în limba română9.

O altă atestare a variatelor și bogatelor cunoștinţe culturale și știinţifi ce ale lui Ferdinand o constituie o relatare a lui Onisifor Ghibu: în a doua audienţă mi-am permis să prezint regelui o importantă latură a politicii religioase a statului nostru. Am rămas foarte surprins nu numai de orientarea perfectă a lui într-o materie, în care la noi domnește o uimitoare lipsă de cunoștinţe la conducătorii temporali ai statului, ci și în orientarea lui în chestiuni teologice de pură specialitate. Regele cunoștea atât de amănunţit istoria dogmelor și era așa de bine introdus în deosebirile dintre diferitele confesiuni creștine încât ar fi putut aduce în perplexitate și pe cel mai bun profesor de dogmatică. Observând mirarea mea în faţa uimitoarei facilităţi cu care rezolva și cele mai complicate chestiuni teologice de care venise vorba, regele îmi zise: „Te miri că eu cunosc atât de amănunţit aceste lucruri? Așa s-a întâmplat adeseori să văd o astfel de mirare și pe feţele vlădicilor voștri... Ei bine, când studiam în liceu, pe vremea mea, la noi se învăţa religia cu o seriozitate desăvârșită. Ea era cel dintâi obiect de învăţământ. Și așa trebuia să fi e, căci religia este menită să dea principiile conducătoare în viaţa spirituală și în întreaga viaţă omenească. Dacă astăzi lumea este atât de decăzută moralicește, cauza este că ea nu mai are o religie solidă”10.

La 18 martie 1889, a fost emis Decretul Regal nr. 871 prin care Alteţa Sa, principele Ferdinand de Hohenzollern,

Principele Ferdinand

1 (79) 2018 document20

studii/documente

moștenitor prezumtiv al Coroanei, va purta titlul de Alteţă Regală, Principe de România. Drept urmare, la 18 aprilie/1 mai 1889 el a venit defi nitiv în ţară, începând cei 25 de ani de ucenicie pentru domnie în preajma și sub îndrumarea unchiului său, regele Carol I.

Datorită poziţiei sale sociale, protocolului care funcţiona în epocă, precum și ca o recunoaștere a preocupărilor sale știinţifi ce, la 16 martie 1890 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, unde a rostit următoarea cuvântare: Cu inima pătrunsă de recunoștinţă am ascultat cuvântarea prea iubitului meu unchi, și, la rândul meu, dar numai îndemnat de rege, îndrăznesc a rosti câteva cuvinte înaintea acestei adunări de învăţaţi, în mijlocul cărora pentru întâia oară am onoarea de a mă afl a. Este în același timp și o datorie de onoare din parte-mi a lua cuvântul spre a exprima adâncul meu simţământ de recunoștinţă pentru marea distincţie ce Academia mi-a făcut, proclamându-mă ca membru onorifi c al acestui înalt așezământ de cultură naţională, unde tinereţea mea neîncercată caută să se călăuzească de nepieritoarele lumini ale știinţei. Am avut fericirea că s-au îngrijit de timpuriu a mă învăţa frumoasa limbă românească, și, mi-a fost drag să o învăţ, pentru că ea mi-a înlesnit cunoașterea de aproape a literaturii populare, a datinilor, obiceiurilor, dar mai ales a bogatei istorii a neamului românesc. Am putut citi și înţelege astfel numeroasele publicaţii ale Academiei, care mi-au arătat cât de mult s-a făcut pentru propășirea știinţei și literelor în România. De câte ori am avut aceste scrieri înaintea ochilor am zărit ca o vedenie minunată icoana ţării însăși, licărind, altădată ca o scânteie minunată pe cerul răsăritean, ea crescu de atunci din zi în zi, se mări de atunci din zi în zi, se mări plină de vlagă și de fală ca o stea cu raze limpezi pe malurile Dunării și pe ţărmul Mării Negre.

Iubitul meu profesor, domnul Păun, mi-a insuflat neîncetat dragoste pentru istoria naţională, încredinţat fi ind că, spre a putea ști bine cine și cât preţuiește un popor, trebuie negreșit și mai presus de toate să se cunoască trecutul său. De aceea m-am îndeletnicit a citi cu multă luare aminte monumentele noastre istorice.

Datoresc și eu, ca toţi românii, o vie recunoștinţă domnului Kogălniceanu, astăzi venerabilul președinte al Academiei care m-a întâmpinat cu așa de bine simţite

cuvinte, căci prin culegerea și tipărirea cronicelor noastre mi-a ușurat apropierea de aceste comori de mari învăţăminte, izvoare nesecate de fapte strălucite și de mândrie naţională.

Cum să nu fi m oare mândri când, citind acolo despre luptele vitejești și glorioase cu toţi cei mai cumpliţi ai ţării vrăjmași, întâlnim numele și faptele atâtor voievozi însufl eţiţi de iubirea de moșie până la jertfă? În toate vremurile au trăit români, și pe tron și în rândurile poporului, care n-au uitat, cum zice Enăchiţă Văcărescu:

„Creșterea limbii româneștiȘi a patriei cinstire...”

Câte lucruri de cel mai mare interes nu am găsit, cu o fi rească și iertată mirare pentru mine, în toţi cronicarii, dar mai cu seamă în cei doi mai de frunte: Miron Costin și Ion Neculce! Cu deosebire, Neculce m-a fermecat, cu limba-i curată, cu stil împodobit, cu icoane pipăite și cu așa sănătoase poveţe. Cele patruzeci și două de cuvinte, cum le numește el - de la începutul cronicei sale - sunt ca o galerie de cadre mici, dar cu măiestrie zugrăvite, pe care ochiul nu se mai poate sătura privindu-le. Câte chipuri vii, fapte, legende, cugetări înţelepte în fi ecare din ele!...

Atunci am înţeles cum și de ce el a insufl at talentul unui Alecsandri, unui Bolintineanu. Din toate însă mi-au dat de gândit viaţa și întâmplările lui Milescu Cârnul, învăţătorul lui Petru cel Mare, purtătorul numelui de român până în Suedia, unde se scria latinește, și până în China - ţara

Chitailor - ca sol al Rusiei. Și când aceasta? Într-un timp în care puţini s-ar fi gândit că în România se pot dezvolta asemenea oameni învăţaţi și cu înalte destoinicii sufl etești. Apoi dacă acum două, trei sute de ani focul sfânt al știinţei ardea cu atâta lumină în ţara noastră, din sânul căreia se năștea un Petru Cercel, domn întreg la minte și poet plăcut, apoi Cantemirii, unul istoriograf mare, altul poet nu mai puţin mare, un Neagoe Basarab, care înălţa pe malurile Argeșului cel mai măreţ lăcaș dumnezeiesc, vestit în toată lumea, cum să nu punem cea mai nestrămutată credinţă în viitorul ţării noastre, binecuvântată de Dumnezeu, în care nici împilările dușmanilor, nici întunericul unor vremi amare n-au putut înăbuși izbucnirea geniului naţional? Când privesc înapoi la șirul atâtor fapte măreţe, pilde și dovezi vii ale puterilor neamului românesc, cum să nu fi u mândru că soarta m-a adus în această frumoasă ţară, înzestrată cu atâtea daruri și cu mare viitor! Mă voi sili,

2 mai 1892. La Palatul Imperial din Potsdam a avut loc logodna dintre principesa

Maria de Edinburgh şi principele Ferdinand al României (colecţia Diana Mandache)

studii/documente

document 2018 1 (79) 21

dar, neîncetat a învăţa, a mă lumina și a asculta poveţe bune, spre a putea fi folositor noii mele patrii, care m-a întâmpinat cu căldură arătându-mi atâta iubire. O dovadă nouă, cu deosebire măgulitoare pentru mine, am primit-o astăzi prin înscrierea mea ca membru onorifi c al Academiei. Încă o dată, vă exprim adânca mea mulţumire pentru această înaltă distincţie, de care mă voi sili a mă arăta pururea vrednic11.

Încă din vara anului 1881 se discuta problema căsătoriei prinţului Ferdinand cu o principesă din marile case domnitoare ale Europei. După mai multe tatonări ministrul de externe al României, Alexandru Lahovari a fost împuternicit să trateze împreună cu Charles Harding, reprezentantul reginei Victoria a Marii Britanii și Irlandei, ambasadorul Angliei la București, încheierea unui act, semnat la 15 decembrie 1891, referitor la căsătoria A.S.R. principele Ferdinand al României cu principesa Maria-Alexandra de Marea Britanie și Irlanda, ducesă de Saxonia, nepoata reginei Victoria (pe linie paternă) și a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei (pe linie maternă) care, în acel moment, era a șasea persoană în ordinea succesiunii la tronul Marii Britanii.

În z iua de 2 mai 1892, l a p a l a t u l i m p e r i a l d i n Potsdam, în faţa împăratului Wilhelm al Germaniei, a avut loc logodna dintre A.S.R. prinţul Ferdinand de Hohenzollern și principesa Maria. Căsătoria s-a ofi ciat la 10 decembrie 1892, în castelul familiei de la Sigmaringen, la ceremonie participând reprezentanţi sau membri ai tuturor familiilor princiare din Europa.

Regele Carol I avea de ce să fi e mulţumit - cel desemnat de el să moștenească tronul României se înrudise, prin căsătorie, cu cele mai mari familii domnitoare ale Europei și aducea în ţară o foarte frumoasă prinţesă în vârstă de numai 18 ani (Maria s-a născut la 17 octombrie 1875) care avea să cucerească inimile tuturor românilor. Din această căsătorie au rezultat șase copii care, deși tatăl era catolic, iar mama protestantă, au fost botezaţi după legea românească în conformitate cu ritualul creștin ortodox: Carol (1893-1953), Elisabeta (1894-1956), Maria-Mignon (1899-1961), Nicolae (1903-1977), Ileana (1906-1991) și Mircea (1912-1916).

La 28 noiembrie 1895, A.S.R. prinţul Ferdinand a fost numit comandant al Regimentului 4 Roșiori cu grad de colonel, avansat la gradul de general de brigadă la 4 aprilie 1898, a fost numit comandantul Brigăzii 8 Infanterie, iar la 10 mai 1904 ca general de divizie primește comanda Diviziei 4 Infanterie și apoi, avansat general de corp de armată la 7 aprilie 1911, primește comanda Corpului 2 Armată.

După cum reiese din numeroase relatări de epocă, numai alături de ostași principele Ferdinand scăpa oarecum de tutela unchiului său, regele Carol I, domeniul

militar fi ind singurul în care a putut manifesta o oarecare libertate de iniţiativă și acţiune.

În jurnalul său, regina Maria remarca faptul că Ferdinand era până în adâncul fi rii soldat, el adora armata și, cel puţin în această privinţă, i se lăsa mai multă iniţiativă. Cum el era conștiincios și muncitor, nici cel mai obositor detaliu militar nu izbutea să-l plictisească. Pururea tot așa de leal, el era un camarad minunat, foarte iubit de ofi ţeri și, în mijlocul lor, regăsea atmosfera familiară a vieţii lui de altădată. Marșurile lungi cu regimentul său, manevrele de orice fel erau pentru el o adevărată plăcere. În viaţa militară el găsea iluzia libertăţii, orizonturile largi, aerul curat, departe de politica statului, la care nu-i era îngăduit să ia parte. El fu numit inspectorul cavaleriei și, graţie acestui lucru, el putu străbate în lung și în lat ţara și

cunoscu orașele mici. El nu mai trebuia să ceară nimănui voie, căci aici el era șeful, și cum lucra pentru datorie nimeni nu putea să-l învinuiască de plăcerea pe care o simţea pentru aceste călătorii. Și ca dovadă că el socotea acești ani cei mai fericiţi din viaţa sa, au fost următoarele cuvinte lăsate la moartea sa: „Doresc să fi u îngropat în uniforma de general de cavalerie, deoarece în timpul acestui comandament am trăit cei mai fericiţi ani din cariera militară”12.

În vara anului 1913, prinţul Ferdinand a fost numit comandantul suprem al Armatei de Operaţii, care a trecut Dunărea la 2 iulie 1913, îndreptându-se în marș forţat spre Sofi a, în cadrul celui de-Al Doilea Război Balcanic. Cu acest prilej prinţul Ferdinand a dat următoarea proclamaţie: Poporul bulgar a fost de la început informat că armata română a intrat în Bulgaria pentru a pune capăt unei situaţii grele chiar pentru locuitorii ei. Trupele noastre au călcat pământul bulgar nu cu ură pentru poporul bulgar,

Principele moştenitor Ferdinand purtând sabia de ofi ţer model 1893

1 (79) 2018 document22

studii/documente

iar autorităţile militare au căutat întotdeauna să ușureze, pe cât posibil, greutăţile și piedicile impuse de război. Se ordonă ca tot ce se ia pentru armată să fi e plătit și să nu se ia decât prin autorităţile administrative locale, iar pe de altă parte toate plângerile și nemulţumirile să fi e ascultate cu atenţie și satisfăcute, chiar și cele mai neserioase. Trupele bulgare ce ni s-au predat au fost eliberate și soldaţii au plecat fi ecare la domiciliul său. Asemenea conduită din partea trupelor noastre impunea și locuitorilor bulgari datoria de a nu se arăta ostili armatei române, dar, cu toate așteptările noastre, au fost unele cazuri nu numai ostile, dar chiar de atacuri inopinate contra soldaţilor și ofi ţerilor noștri din partea locuitorilor înarmaţi. Adeseori s-a tras contra convoaielor noastre, iar în ultimele zile un ofi ţer a fost rănit cu trei focuri de revolver, la marginea satului Lipniţa, iar altul de asemenea a fost rănit aproape de Lucoviţ. Asemenea fapte în niciun caz nu vor fi permise. Populaţia este rugată a se abţine de la orice acţiuni ostile contra trupelor române și se comunică tuturor spre știinţă că se vor lua cele mai drastice măsuri contra celor vinovaţi, făcându-se vinovaţi în același timp pentru orice crimă și acei ce ar fi putut împiedeca crima și nu au împiedecat-o.

COMANDANTUL SUPREMPRINŢUL MOȘTENITOR ROMÂNFERDINANDPlevna, iulie 191313. Ca urmare și a intervenţiei românești, la 17 iulie

1913, Bulgaria a fost nevoită să solicite încheierea unui armistiţiu iar, la 28 iulie 1913, s-a semnat Pacea de la București care a restabilit, pentru scurtă vreme, echilibrul de forţe din Balcani.

Această acţiune militară a fost ocazia în care Ferdinand și-a putut manifesta din plin abilităţile de comandant și, totodată, a putut cunoaște mai îndeaproape calităţile și nevoile ostașului român. Poate că această apropiere l-a determinat să fi e printre primii factori de conducere din România care și-a manifestat public convingerea necesităţii înfăptuirii unei reforme agrare, după cum reiese și din discursul rostit la Craiova, în toamna anului 1913, cu prilejul dezvelirii

monumentului voievodului Barbu Știrbei: Astăzi mă cuprinde o adâncă și fi rească bucurie când, în numele prea iubitului meu unchi, pot prezida, în orașul vechilor Bani, ridicarea statuii lui Barbu Dimitrie Știrbei, ultimul domn al ţării de dincolo de Milcov. Cu adevărată mulţumire sufl etească salut, deci, patriotica dumneavoastră iniţiativă de a aduce înaintea ochilor urmașilor chipul unui bărbat a cărui

domnie a lăsat urme trainice în organizarea statului... Chemat la domnie în anul 1849, în niște timpuri așa de tulburate atât înlăuntru, cât și peste hotare, care au adus și ţinut la noi numeroase armate de ocupaţie străine, el a fost pentru ţară apărătorul cel mai dibaci și organizatorul cel mai încercat. Ca domn, el luă în mână aducerea la îndeplinirea multiplelor reforme a căror trebuinţă o simţise în lunga sa carieră, care-l adusese prin aproape toate ramurile dregătoriei. Opera lui de reforme îmbrăţișează aproape toate direcţiile. Nu mă voi întinde asupra lor, totuși sunt două pe care nu le pot trece cu vederea și care îl caracterizează îndeosebi ca domnitor înţelept. Judecând cu mintea lui clară, ce pătrundea și viitorul, că o

ţărănime slobodă, mulţumită și tare este unul din stâlpii cei mai puternici și siguri ai unui stat trainic, Vodă Știrbei a depus o neobosită solicitudine pentru rezolvarea chestiei rurale, prin măsuri de ocrotire pentru munca ţăranilor și a pregătit terenul pentru reformele ulterioare. Alăturea cu acestea, s-a gândit și a lucrat la reorganizarea armatei. Prin întemeierea școlii militare a creat pepiniera de ofi ţeri din care au ieșit șefi i care au condus aproape treizeci de ani în urmă pe vitejii noștri la izbândă. Uitându-ne la opera lui de organizare așa de vastă, ne întrebăm: cum în șapte ani de domnie, sub apăsarea grea a ocupaţiei străine și bubuit din toate părţile, Barbu Știrbei a putut să pună la cale atâtea reforme prin care, pe tăcute, se pregătea renașterea economică, militară și culturală a ţării? Răspunsul îl găsim în întreaga lui viaţă, în fi rea lui măsurată, care se oglindește în cuvintele sale atât de chibzuite: „Patriotismul nu stă în cuvântări sonore și pompoase, ci în lucrări sistematice și de lungă răbdare”. Chipul lui, turnat în bronz, se înalţă acum pe pământul său natal al Olteniei, pe care l-a iubit atât, dar memoria acestui sufl et nobil va sta pentru totdeauna

Principele moştenitor Ferdinand şi principesa Maria alături de Carol

studii/documente

document 2018 1 (79) 23

z u g r ă v i t ă î n inimile noastre14.

Declanșarea Primului Război M o n d i a l , î n v a r a a n u l u i 1914, a provocat frământări și o mare problemă de conș t i in ţă pentru suveranul României din a c e a v r e m e . Pentru regele Carol I respec-tarea prevederilor vechilor tratate d e a l i a n ţ ă î n c h e i a t e î n

secret cu Imperiul Austro-Ungar și cu cel German, pe de o parte, și supunerea sa dorinţelor naţiunii române, pe de altă parte, constituia o problemă aproape insurmontabilă, dar, după puternice frământări sufl etești, s-a supus hotărârii Consiliului de Coroană care votase pentru menţinerea neutralităţii României, decizie care l-a afectat în mod deosebit, grăbind sfârșitul aceluia care dirijase cu mână de fi er destinele României timp de 48 de ani, contribuind decisiv la integrarea ei în contextul european al epocii.

În aceste împrejurări, la 27 septembrie/11 octombr ie 1914, toa te z ia re le au publ i c a t următoarea știre: Astăzi, 27 septembrie 1914, ora 5 și 30 de minute dimineaţa, Majestatea Sa Regele Carol I, întemeietorul Regatului Român, a încetat din viaţă la Castelul Peleș, în urma unei sincope pricinuită de o miocardită cronică.

După ce evoluase timp de peste douăzeci și cinci de ani într-un con de umbră, din cauza personalităţii puternice a unchiului său, care i-a permis să se manifeste numai în domenii fără relevanţă pentru cârmuirea regatului, A.S.R. Ferdinand, la vârsta de 49 de ani, a preluat conducerea României ca suveran cu drepturi depline și a rostit, la 28 septembrie/11 octombrie 1914, ora 14, în faţa reprezentanţilor naţiunii întruniţi în Parlamentul României, următorul jurământ: Jur de a păzi Constituţia și legile poporului român, de a menţine drepturile lui naţionale și integritatea teritoriului15.

După ce a semnat jurământul și l-a înmânat lui Mihail Pherekyde, președintele adunărilor legiuitoare întrunite, pentru a fi păstrat în arhiva Camerei Deputaţilor, regele Ferdinand I a rostit o succintă și elocventă cuvântare în care a prezentat programul său de guvernare: Bucurat

prin graţia lui Dumnezeu și voinţa naţională de a f i urmașul marelui întemeietor care mi-a lăsat ca sfântă moștenire simţămintele de iubire și credinţă ale unui întreg popor, găsesc în dragostea pentru neam puterea de a păși fără șovăire spre îndeplinirea marii, dar grelei mele sarcini. Pilda aceluia pe care îl plângem toţi ca pe un părinte și convingerea că numai printr-o neîntreruptă propășire se poate asigura viaţa trainică a unui popor, îmi vor f i călăuze în sforţările mele spre a-mi jertf i întreaga muncă a vieţii pentru dezvoltarea puterilor acestui stat. În îndeplinirea acestei înalte datorii, pe care o îmbrăţișez cu neclintită credinţă și nestrămutată dragoste, stă cea mai dulce mulţumire ce o pot dobândi. Printr-însa aduc cel mai mare prinos de recunoștinţă aceluia a cărui amintire e cea mai scumpă legătură între Ţară și Casa Mea. În rodnica domnie care face mândria istoriei noastre, primul rege al României a găsit cel mai puternic sprijin în unirea tuturor românilor în jurul Tronului ori de câte ori împrejurări mari impuneau această datorie. Sunt sigur că, însufleţiţi de același înalt patriotism, românii vor ști și în viitor să dea Tronului și Ţării unirea în cugetare și în acţiune care este singura chezășie a unei sănătoase propășiri naţionale. Dumnezeu, care după atâtea grele încercări a binecuvântat munca acelora care s-au devotat binelui acestui neam, nu va lăsa să scadă ceea ce cu atâta trudă s-a clădit și va ocroti, cu dragoste pentru acest popor, munca fără preget ce sunt hotărât ca bun român și rege să închin iubitei mele Ţări16.

Ţara întreagă avea mari așteptări de la noul rege al României, sperând ca acesta să fi e scut de apărare a unităţii etnice și culturale a tuturor românilor. Într-unul din cele mai grele momente prin care trecea ţara, după ce timp de 25 de ani a fost în umbra augustului său unchi și a relaţionat numai în domenii secundare, cel puţin din punct de vedere politic, Ferdinand ajungea la funcţia supremă în statul român. Spre deosebire de unchiul său, nu era legat prin niciun fel de angajamente de onoare faţă de cei care declanșaseră războiul și, totodată, ca urmare a strânselor legături cu oștirea română, sesizase faptul că opinia publică nu era favorabilă unui război alături de Imperiul Austro-Ungar care asuprea pe fraţii noștri de peste Carpaţi.

Așa cum aprecia în jurnalul său și regina Maria: Ferdinand se găsea în faţa poporului său ca o carte închisă. Viitorul stătea în faţa lui, dar nimeni nu cunoștea adevăratele lui gânduri. El niciodată nu se pronunţase într-o privinţă sau alta, nimeni nu ghicise gândurile sale, dorinţele și părerile sale. Până în clipa aceea, cu neștirbita sa lealitate, el adoptase fără să murmure vederile și politica unchiului său, niciodată buzele sale nu pronunţaseră vreo părere, vreo critică. Toţi ochii erau pironiţi cu îngrijorare la el; supușii se întrebau ce se va întâmpla. A doua zi după

Regele Ferdinand I,curând după moartea Regelui Carol I

1 (79) 2018 document24

studii/documente

moartea unchiului său, când se duse la Parlament ca să depună jurământul, el jură să fi e un bun român, și cu aceste cuvinte rostite la sfârșitul unui discurs solemn și bărbătesc, provoacă un entuziasm măreţ; de acum rămânea ca el să dovedească cum înţelege să fi e bun român17.

Acum, noul monarh avea greaua misiune de a se impune ca un suveran demn urmaș al unchiului său, și, aceasta în condiţiile în care opinia publică știa foarte puţine lucruri despre el. În această adevărată confruntare cu vremurile și cu el însuși, regele Ferdinand a avut alături mari personalităţi ale României, între care menţionăm pe Ion I.C. Brătianu, Nicolae Filipescu, Take Ionescu, I.G. Duca, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Barbu Știrbei ș.a., care, în ciuda deosebirilor de opinii politice au manifestat disponibilitatea necesară pentru a se putea analiza cu parcimonie toate posibilităţile și a se adopta, după multă chibzuinţă, decizia capitală pentru viitorul întregului neam românesc. Așa cum a demonstrat prin întreaga sa activitate, regele Ferdinand I s-a dovedit a fi gata pentru a urca, cu chinuri și suferinţe, Golgota sa și a neamului românesc în războiul care a urmat pentru înfăptuirea României Mari.

Afi rmaţia că va fi un bun român a avut un mare ecou în toată societatea românească, deoarece toţi se așteptau de la noul rege să ia hotărâri deosebite în împrejurări deosebite. Situaţia aceasta a fost plastic remarcată de Nicolae Iorga în articolul O Domnie nouă, publicat la 28 septembrie 1914, în jurnalul „Neamul Românesc”: Nu se poate începe o domnie în mai grele împrejurări decât a lui Ferdinand I-iu, astăzi rege al României. În interior problema materială, așa de grea, a liberării ţărănimii dintr-o robie economică fără de pereche între popoarele Europei întregi. Alături cu dânsa, și cel puţin tot așa de însemnată, problema morală a îndreptării unei societăţi care n-a trăit până acum decât o viaţă sufl etească aparentă: coborârea celor răi, ridicarea celor buni, înlăturarea leneșilor și neprevăzătorilor, chemarea la locurile de răspundere a acelor care aduc cu dânșii o conștiinţă și un adevărat devotament către Ţară și Rege. Iar la hotare războiul european, furia milioanelor, toate patimile de cucerire dezlănţuie violenţa, brutalitatea serbându-și infernalul sabat, pe când noi stăm înaintea întrebării nespus de grea ca urmări, a însuși viitorului naţional, nu numai al României, dar al tuturor Românilor. La noi, aici, vechea ordine s-a scufundat. Au rămas numai formele, fărâme de părţi care, fără temelie, se clatină. Autoritatea și-a pierdut puterea asupra sufl etelor: nimeni nu mai crede în altul. Solidaritatea n-a apărut încă, nu credem încă în noi. O naţie, needucată politicește, e la dispoziţia măgulelilor și înteţirilor oricărui agent provocator, în solda unora sau altora, oricărui demagog setos de renume. Se vede această prefacere simptomatică: oamenii cei mai împovăraţi de păcatele trecutului, care îmbracă piele nouă și, vorbind de

idealuri în care n-au crezut niciodată, pontifi că de pe scările templului, din care nimeni mai mult decât dânșii n-au făcut decât o tarabă, despre prăbușirea zeilor. Caiafa în hlamida pătată de sânge a lui Iisus pe care l-a răstignit. Afară nimic din legătura morală a naţiunilor n-a mai rămas. Un vânt de nebunie oarbă sucește în vârtejul său omenirea și lasă în urma lui zilnic mii de oameni uciși. Ţinuturi întregi distruse. Loialitatea, justiţia - cuvinte rămase total fără sens. Principiul naţional, el însuși nu se întrebuinţează decât ca monedă pentru cei vii, ca giulgiu al morţilor pentru o cauză străină. În aceste împrejurări, Ferdinand I începe a domni, în această zi hotărâtoare de 27 septembrie 1914. El n-are popularitate fi indcă ajutătorii, care s-au impus regelui Carol, au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru ca el să nu fi e o forţă prin sine însuși. Despre însușirile moștenitorului, despre felul său de viaţă s-au colportat cu stăruinţă toate zvonurile cele mai jignitoare, cele făcătoare de rău, și cine le căuta izvorul îl găsea totdeauna în lumea privilegiată a acelor care se apropiau mai mult pe lângă dânsul, care stăteau mai mult pe lângă el, care-i erau datori cu credinţă absolută și cu toate sfaturile bune. Ziare erau puse anume pentru a-l pierde în opinia viitorilor săi supuși. Se comandau la scriitori din Paris cărţi infame contra lui. Nici sfi nţenia vieţii de familie nu i-a fost respectată măcar în povestirile care treceau din om în om pentru ca un popor întreg să creadă că nimic nu e de nădăjduit de la viitorul suveran. Și, în același timp, se luau măsurile cele mai dibace pentru a-l împiedica de a sta în contact cu oamenii care-i voiau binele și fi indcă voiau binele ţării, pentru a zădărnici orice forţă nouă pe care s-ar putea rezema un nou stăpânitor. Aceasta face ca în credinţa multora, a celor mai mulţi, lovitura sorţii, care ajunge astăzi România, să fi e ca o catastrofă totală pentru tron și pentru ţară. Principele Ferdinand a știut aceasta. El a simţit nedreptatea care i se face. Alteţă regală, îndrăzneam a-i spune la serbările pentru dezvelirea monumentului din Iași al lui Cuza Vodă, iubirea unui popor nu trebuie dispreţuită - și mi se răspundea cu cuvintele, pe care nu le-am uitat - Desigur că nu. Cu greu se capătă și ușor se pierde. Și, tot atunci, am afl at nesfârșita lui iubire pentru ţăran, care e singurul element neatins prin păcatele lui proprii de corupţie în această ţară, arzătoare-i dorinţă de a înnoi măsurile lui Cuza Vodă dacă ar găsi numai puterile politice pe care să se poată răzima. Din alt prilej am păstrat formula că fi ecare om are o conștiinţă, care se deschide numai înaintea lui Dumnezeu și aceastălaltă, tot așa de clară și de nouă, că pentru ca să aibă valoare, viaţa trebuie cucerită. N-a fost o întâmplare că principele Carol a venit aici la Văleni și apoi la Universitatea din București nu pentru a căpăta cunoștinţe, ci pentru a se pătrunde de un ideal. Și nu se citeau cuvinte scrise de altul când, la Craiova, înaintea statuii lui Barbu Știrbei, princiarul cuvântător afi rma că niciun stat nu poate trăi decât rezemându-se pe o ţărănime egal îndreptăţită și

studii/documente

document 2018 1 (79) 25

mulţumită. Nu știu ce crede Ferdinand I despre modalităţile prin care se poate realiza idealul nostru, dar n-am măcar dreptul de a bănui că sufl etul lui se încălzește de el mai puţin decât oricare din sufl etele noastre. În materie de politică internă însă, desigur că această domnie nu va fi stearpă. Ea va vădi hotărâri nebănuite și puteri la care nimeni nu se așteaptă. Sinceritate, lipsă de fast sunt însușiri pe care noul rege le împarte cu regina cea nouă. El va trebui să fi e însă bine sprijinit în acţiunea lui. Nu de ambiţioșii care au ceva de așteptat de la dânsul. A-l ridica ar fi poate o mai mare greșeală decât a menţine tradiţii fatale de la o bucată de vreme, care măcar de la o domnie la alta trebuie schimbate. El va trebui să fi e sprijinit de devotamente tăcute și obscure pe care nimic să nu le condiţioneze decât însuși interesul patriei și al viitorului ei.

Unui rege, în cea dintâi din zilele cârmuirii sale, i se poate vorbi altfel decât unui suveran deprins a vedea pe acei care îl înconjoară supuși, datori înainte de toate cu ascultare. E încă așa de demult între noi! Și, în această zi, de care atârnă așa de mult tot ce vom fi , ne îndreptăm cu încredere către regele Ferdinand pentru a-i spune cu un glas pe care încercăm de a-l face de o potrivă cu glasul, totdeauna vrednic de respect, al conștiinţei naţionale înseși: Majestate, fi i și de acum înainte ocrotitorul celor mici, care numai la Dumnezeu și la rege își pot ridica nădejdile! În marginile puterilor constituţionale, care sunt totuși destul de largi în ele însele, consacră zilele pe care ţi le va da Dumnezeu pentru înălţarea lor. Ca ostaș, știi că ei sunt cei mai credincioși, cei mai devotaţi, cei mai buni; că ei dau pentru ţară ultimul ban și ultima picătură de sânge, fără a cere nimic în schimb pentru dânsele.

Soţia Majestăţii Tale, regina cea nouă, pe care mila de oameni a dus-o la căpătâiul lor, știe că, după silinţe de eroi, ei mor o moarte de sfi nţi, găsind în chinurile lor un ultim zâmbet de recunoștinţă pentru măririle lumii care au știut să descopere agonia lor! Cu acești oameni se pot face lucruri de care lumea să se uimească, atunci când ei vor vedea sus, pe părintele lor în suveranul ţării. A trecut o jumătate de veac de la plecarea lui Vodă Cuza și el trăiește încă în toate sufl etele; de ce să fi e siliţi, săracii de ei, a-și căuta numai lângă morminte mângâierea?

Uită-te în jurul tău, rege nou și încă tânăr! Uită-te regină, iubită din instinct de un popor întreg, care totuși abia te cunoaște încă! Uitaţi-vă amândoi, ca suverani și ca părinţi, ca oameni și ca români, cu interes, cu dragoste! Nu știţi câţi oameni sunt pe pământul acesta, cu totul deosebiţi de toţi aceia pe care i-aţi văzut până astăzi în jurul vostru, de la miniștrii unui joc de partide, răzimat pe o falsifi caţie permanentă, până la oamenii care prin talente de lingușire și de petrecere au căutat - și unii cred că au izbutit - să

străbată în intimitatea voastră! Descoperiţi odată și pe acești oameni de treabă, care ard de dorinţa de a folosi și ei ţării! O clipă de hotărâre și ţara întreagă s-ar simţi întinerită și ar mulţumi aceluia ce a făcut minunea de a o curăţi de vechile și grelele ei infi rmităţi. Ea singură nu poate și nu poţi tu singur: împreună aţi fi în stare să săvârșiţi minunea. Și fără minuni nu putem trăi, Măria Ta; nu puteam ieri, astăzi și mai puţin!

Iar noi, cei care totdeauna am așteptat ceva de la asemenea providenţiale prefaceri, care am trăit numai din nădejdea lor, ne vom îndeplini datoria, din colţul nostru de umbră, întrebuinţând toate puterile graiului și scrisului nostru pentru a-ţi crea acea mare popularitate, pe care un suveran trebuie să și-o merite în f iecare zi prin fapte și fără de care domnia lui nu este decât o fi rmă deasupra căreia, totuși, contemporanii, ca și urmașii,

aruncă toată răspunderea pentru nenorocirile care ar fi .Să trăiești Măria Ta! - îţi zice astăzi ţara, care te vrea

biruitor pe drumul nădejdilor noastre și făcător de dreptate ca domnii cei buni de pe vremuri! Îndrăznesc a tălmăci după sufl etul mulţimilor acest strigăt: viaţa ta de om s-a închis în această dimineaţă, cu toate aplecările și - să zicem! - cu toate slăbiciunile omenești ale ţărânei noastre. Regele s-a născut acum; el nu poate avea scăpări, șovăiri, slăbiciuni. E icoana de bronz a ţării, statornică, neînduplecată în cele bune, în cele rele neiertătoare. A trăi, pentru el, e altceva decât pentru noi, care putem căuta odihnă și mângâiere în plăcerile vieţii; a trăi e a munci, a crede, a jertfi , a se jertfi . De aceea îţi putem spune: Să trăiești Măria Ta!18

Așa cum a demonstrat prin întreaga sa activitate și după cum o atestă și numeroase mărturii documentare,

Regele Ferdinand şi regina Maria alături de Nicolae, Elisabeta, Maria-Mignon şi Ileana

1 (79) 2018 document26

studii/documente

regele Ferdinand I era total diferit ca personalitate, ca spirit și atitudine, faţă de ceea ce se așteptau contemporanii săi.

I.G. Duca menţiona în notele sale că: Regele Ferdinand I era din fi re democrat. Nu numai raţionamentul său limpede îi zicea că omenirea merge spre o democratizare tot mai desăvârșită, dar și forma inteligenţei lui, deschisă oricărei idei noi, îndrăgostită de progres și de lumină... Dacă nu s-ar fi născut rege, cu siguranţă s-ar fi înscris în rândurile vreunui partid de stânga sau de extremă stângă. Tendinţele conservatoare îi displăceau prin îngustime și îl jigneau prin egoismul lor, de aceea n-a fost idee democratică, n-a fost propunere înaintată pe care regele Ferdinand să n-o îmbrăţișeze cu sinceră iubire și neprefăcută înfl ăcărare19.

Stilul său, apropiat, deschis, total deosebit de al regelui Carol I, a fost remarcat încă din primele zile ale urcării sale pe tronul României de către pictorul Costin Petrescu, autorul frescelor de la Ateneul Român și al celor din Catedrala Întregirii Neamului de la Alba Iulia, căruia regele Ferdinand I i-a pozat în repetate rânduri și care fusese și pictorul ofi cial al regelui Carol I. Acesta spunea că Ferdinand I nu mai prezintă acea voinţă personală emanată de sus și căreia totul trebuia să i se supună. El este mandatarul răspunzător și hotărât al unei alte voinţe ce de astădată pornea de jos în sus, din clocotul conștient al unui popor întreg, din sufl etul românimii trezită la viaţă nouă. El e al nostru, dintr-ai noștri. Distanţa dintre suveran și omul de rând a dispărut. Suveranitatea olimpiană lasă locul unui sentiment de prietenie spontană. În locul unui deget ţi se întinde azi o mână întreagă, care zguduie cu frenezie braţul poftitului, căruia i se prezintă un scaun, o ţigară, un pahar, o glumă, un râs deschis. El îmbrăţișează și sărută obrazul lac de sudoare al ostașului de rând, venit de acolo, din mizeria tranșeelor. L-am văzut de aproape și pe el; mi-a pozat atât ca prinţ moștenitor cât și ca rege... Se așeza totdeauna din profi l. Din nefericire acest aspect sub care vedem pururi portretul regelui Ferdinand era impus de un defect al urechilor, care din faţă s-ar fi evidenţiat în detrimentul chipului. Totuși, acel viguros profi l de medalie, înfăţișa o siluetă foarte caracteristică prin trei unghiuri ascuţite formate de proeminenţa frunţii, nasului și bărbiei și care-i da o atitudine de privire înainte și în sus. Ochiul său, de un albastru-verzui, ce părea că-și ţintește privirea asupra unui punct depărtat, lua o expresie accentuată prin mușchii frontali, totdeauna în contractare. Un nas coroiat – al familiei – se contura în linii aspre peste mustaţa stufoasă, sub care se pierdea conturul gurii și care se unea cu barba ce acoperea o curbă avansată a bărbiei. Totul contribuia să dea chipului o alură de mișcare bruscă, plină de caracter ostășesc20.

Majoritatea românilor puneau toate nădejdile și speranţele în noul suveran al ţării, considerat de fruntașul politic ardelean Vasile Goldiș, încă din

octombrie 1914, că va fi scut de apărare a unităţii etnice și culturale a tuturor românilor. Iar un simplu locuitor al ţinuturilor transilvănene, Nicolae Avram, cătană în armata austro-ungară, dar român prin naștere, trăire și simţire, consemna în carneţelul său, intitulat Jurnal de front, redactat în toamna anului 1914, că speranţa românilor din armata austro-ungară de a nu lupta contra fraţilor din România era politica de neutralitate a acesteia, pe care sperăm să o urmeze și Ferdinand21.

Atitudinea matură și conștiinţa răspunderii asumate din primele momente ale preluării tronului au fost relevate lui I.G. Duca în octombrie 1914: Eu sunt un rege constituţional, prin urmare, dacă ţara crede că interesele ei îi dictează să meargă împotriva Puterilor Centrale, nu în mine va găsi ea o piedică în realizarea idealului ei naţional. Un singur lucru cer însă ţării - și cred că am dreptul să i-l cer, având în vedere gravitatea unei atari hotărâri - să se gândească bine înainte de a-și spune ultimul cuvânt, de a-și trage spada22.

Furtuna conflictului mondial izbucnit în vara anului 1914 a zguduit Europa din temelii și a favorizat amplificarea mișcărilor naţionale de pe întregul continent, lucru remarcat cu atât mai mult în România, unde populaţia se arăta a fi foarte sensibilă la soarta fraţilor de peste munţi.

Cu prilejul deschiderii sesiunii Corpurilor Legiuitoare, în cuvântul său, regele Ferdinand I a precizat clar și concis prioritatea domniei sale: Cea dintâi grijă a noastră a fost ca neamul, în fruntea căruia M-a așezat Pronia Cerească, să nu piardă prilejul de a-și asigura dreptul de a trăi netrunchiat și de sine stătător... Regatul pășește, cu încredere, spre îndeplinirea ursitei sale23.

La o întrunire a Ligii Culturale desfășurată la 15 ianuarie 1915, în sala „Dacia” din București, deputatul Nicolae Filipescu declara: Când pe tron s-a urcat regele Ferdinand, Europa era zguduită de cel mai înfricoșător război din câte sunt pomenite de istorie. E și aceasta o prorocire de ce va fi domnia de azi. În vremurile furtunoase în care trăim, nu cerem de la această domnie nici bogăţia și înfl orirea din timpul lui Petru Rareș, nici iscusinţa diplomatică a lui Constantin Brâncoveanu. Nu așteptăm de la regele nostru să dea la lumină pravile înţelepte, ori să fi e ctitor de biserici ca Matei Basarab. Ursita lui e să ne dea vitejia. Se vede că așa a fost scris să fi e și de aceea îi zicem: ești trimisul lui Dumnezeu ca să împlinești visul unui neam. Vei fi cel mai mare voievod al ţării împodobindu-te cu titlurile lui Mihai Viteazul: Domn al întreg Ardealului, al Ţării Românești și al Moldovei și aducând pe deasupra strălucirea purpurei regale sau, răpus în cel mai suprem avânt de vitejie al neamului, vei fi totuși sfi nţit ca erou naţional. De nu va fi niciuna, grozav mă tem că nici praf nu se va alege de ţară și de dinastie. De aceea mărirea ce ţi-o

studii/documente

document 2018 1 (79) 27

urăm, Sire, este să te încoronezi la Alba Iulia sau să mori pe câmpia de la Turda!24.

În acele momente, regele Ferdinand I se afl a într-o postură foarte delicată care, din păcate, nu era cunoscută decât de câţiva dintre politicienii vremii ce făceau parte dintre apropiaţii săi. Așa cum remarca și Mircea Vulcănescu: Sfi os, dar însufl eţit de o conștiinţă adâncă a răspunderii sale monarhice, stimulat de personalitatea puternică și fermecătoare a soţiei sale, regina Maria, noul rege, Ferdinand I, trebuia să facă faţă, de îndată, unor împrejurări noi. Vremile păreau că vor cu dinadinsul să grăbească, cu o generaţie, îndeplinirea unei misiuni pe care visătorii cei mai îndrăzneţi n-o hărăziseră în gând decât celui de-al treilea vlăstar al dinastiei. Cu cât trecea timpul, se vedea că neutralitatea, proclamată în prima clipă a chibzuielii, nu putea fi defi nitivă, ci, mai curând sau mai târziu, România va fi atrasă în răfuiala generală care avea să hotărască despre noua rânduire a lumii. Ţara civilizaţiei, prosperităţii și prestigiului european cu sprijinul Germaniei, simţea că în curând va fi pusă la ispita de a-și răsturna alianţele, de a-și jertfi prosperitatea și de a-și întrerupe propășirea, pentru a-și îndeplini, prin grele încercări și suferinţe, misiunea ei istorică25.

Cu inima frământată și împărţită, noul suveran al României nu putea să nu privească plin de îngrijorare la viitorul său și al ţării, care, în mod sigur, avea să fi e puternic infl uenţat de valurile războiului care ameninţau să se extindă peste graniţele continentului european.

Mai ales, în împrejurările de atunci, era întrutotul justifi cată preocuparea regelui Ferdinand I pentru a urmări îndeaproape evoluţia și starea de spirit a armatei noastre, fapt ce reiese și din Înaltul Ordin de Zi dat în ziua de 1 ianuarie 1915: La începutul Anului Nou gândul Meu se îndreaptă cu mulţumire către armată. Sunt aproape 25 de ani de când lucrez din tot sufl etul pentru dezvoltarea și îmbunătăţirea puterii armate. În acest pătrar de veac în care, prin contact aproape zilnic, strânse legături s-au format între Mine și oștire, am putut urmări cu adâncă satisfacţie progresele însemnate ale armatei, dovedind prin silinţele depuse și prin rezultatele dobândite că jertfele ce ţara a făcut și dragostea cu care întâiul rege o îmbrăţișa nu au fost zadarnice. În anul ce a trecut, mulţumită concentrărilor mai lungi, instrucţia, mai cu seamă a regimentelor de rezervă, a progresat în mod simţitor. Ţara și cu Mine vă privim cu încredere. Dar aceasta vă impune sfânta datorie de a păstra neatins renumele câștigat și de a lucra mereu cu abnegaţie și fără preget, astfel ca în orice împrejurare, ţara să se poată sprijini pe voi, scutul ei cel tare. Ofi ţeri, subofi ţeri și soldaţi vă urez la toţi ani mulţi și fericiţi!26.

Starea de neutralitate adoptată de România limita foarte mult posibilităţile de mișcare atât ale regelui, cât și ale oamenilor politici afl aţi la guvernare, fi ecare acţiune

a lor trebuind să fi e foarte bine cumpănită. Aproape doi ani după urcarea pe tron a regelui Ferdinand I, România și-a menţinut starea de neutralitate, cu toate insistenţele și intervenţiile făcute asupra ei de ambele tabere beligerante.

În momentul urcării pe tron a regelui Ferdinand I, deja Europa se afl a în plin război. Germania, victorioasă în Belgia și la Charleroi, fusese cu greu oprită la Marna, fără a i se știrbi autoritatea unei puteri invincibile. German prin origine, educaţie, cultură și formaţie, regele Ferdinand I nu și-a lăsat să se manifeste aparent adevăratele lui sentimente. Doar regina Maria i-a cunoscut îndeaproape zbuciumul lăuntric: Urmară doi ani de neutralitate, în timp ce Europa trecea prin foc și sabie. Zi de zi am trăit acești ani alături de acela în mâinile căruia ședea soarta ţării sale; i-am trăit și i-am suferit cu el, căci ei fură o suferinţă. Înfăţișarea lui Ferdinand își luă o nouă demnitate; dintr-o dată eliberat de autoritatea ce-l apăsa, el făcu impresia fi zică, ca să zicem așa, de o înălţare a trupului său, de o ţinută mândră și măreaţă a capului său. Viitorul îi aparţinea, cu toate că pentru moment era despărţit de el printr-o perdea de fl ăcări. Anii trecuţi fuseseră închinaţi răbdării și sacrifi ciului, dar acum îi stau în faţă lucruri făcute să înfi oare sufl etul cel mai tare. Unchiul său, conducătorul său tiranic și poruncitor, al cărui cel mai neînsemnat cuvânt era un ordin și care fusese călăuza și stăpânul său, nu mai era. Dumnezeu l-a luat poporului său în momentul în care bătrânul domnitor ajunsese la răscrucea drumurilor, ca și cum a vrut să-l cruţe de chinurile hotărârii ce avea de luat, hotărâre ce i-ar fi zdrobit toate credinţele de până atunci. Dar personalitatea regelui Carol I i se întipărise adânc în urmașul său, pătruns de aceeași credinţă, dar căruia îi rămăsese lealitatea întreagă. Orice inovaţie de făcut îi cerea stăruinţe uriașe care necesitau ridicarea unor poveri grele de tot. Ţara sa privea și aștepta, ca pe urmă să-și dea opinia; în ochii poporului său el era încă un element necunoscut și nici nu ar fi putut dintr-o dată să-i câștige încrederea. Opinia publică, ca și o mare furtunoasă, se agita în preajma lui și toate glasurile, cele din afară ca și cele dinlăuntru, erau ameninţătoare. În răstimp, ochii lui Ferdinand căpătau o expresie de nesfârșită tristeţe, ce creștea din zi în zi și el trebui să înveţe să suporte critici răutăcioase, îndoieli și mii de bănuieli. De câte ori nu vedea el în jurnal numele lui întovărășit de aprecieri rău voitoare sau dispreţuitoare, de învinuiri nedrepte, când nu erau caricaturi insultătoare împrăștiate spre marea bucurie a publicului. El suferea totul în tăcere, dar într-o zi îmi spuse: Eu cred că toţi socotesc că, dacă sunt rege, eu nu am sensibilitate. Nu e oare curios că nimeni, nimeni nu pare să gândească că sunt și eu om de carne și sânge ca toată lumea?... Dar Ferdinand știa să tacă și hotărârile sale, luate numai cu mari chibzuinţe, nu aveau în vedere decât binele ţării. De asemenea, el știa să asculte și

1 (79) 2018 document28

studii/documente

părerile oamenilor luminaţi și încercaţi, dintre care acelea ale unui supus devotat unchiului său: Ion Brătianu, politician de o mare valoare, prudent și înţelept, și mai ales amic propriu al lui. Momentul în care România trebuia să se arunce în vălmășag se apropia din ce în ce; iar eu eram de faţă la îngrozitoarea luptă ce se desfășura în sufl etul lui Ferdinand. Cu toate că cunoștea tot așa de bine ca și predecesorul său armata germană, în rândurile căreia se luptau fraţii săi, cu toate legăturile de tradiţie, cu toată educaţia tinereţii, cu toate amintirile copilăriei care îl legau de ţara contra căreia se împotrivea soarta sa și care îi umplea sufl etul de un chin ucigător. Și eu mereu citeam în ochii lui o durere prea mare, ca să poată fi spusă... Spre sfârșit de tot, noi avurăm numai convorbirea de mai sus, pe care a încheiat-o cu cuvintele: Voi aveţi să le spuneţi într-o zi cât am suferit27.

Considerăm necesar să remarcăm faptul că și în aceste momente tensionate, regele Ferdinand I nu a renunţat la preocupările sale pentru propășirea culturii și istoriei neamului românesc. Acest fapt reiese cu pregnanţă și din cuvântarea rostită la 29 mai 1915, cu prilejul primirii reginei Maria ca membru de onoare al Academiei Române.

Domnule Președinte,Scumpi colegi!A trecut câtva timp de când n-am mai călcat pragul

acestui așezământ de înaltă cultură; am primit deci cu o adevărată plăcere invitaţia dumneavoastră de a lua parte la ședinţa de astăzi și de a prezida la distribuirea premiilor prin care se răsplătesc munca și talentul. Luând locul de onoare ocupat un lung șir de ani de augustul Meu predecesor, vă mărturisesc că două sentimente opuse luptă în Mine. Cu jale mă gândesc la cei a căror trecere într-o lume mai fericită a lăsat goluri dureroase în rândurile acestei societăţi de învăţaţi și care, cu inima lor caldă și patriotică, închinaseră o mare parte a muncii lor Academiei Române, contribuind astfel cu mult în a-i face un nume de onoare printre societăţile știinţifi ce.

Cu cuvinte calde aţi reamintit, domnule președinte, pe marele Rege care fusese sufl etul acestei instituţii culturale și care, ca Protector mărinimos, participa la lucrările ei cu graiul și cu pana. Să-mi fi e îngăduit, Mie, succesorului lui, de a-Mi opri pentru o clipă gândul în faţa unui alt fi u al ţării, care ca om de stat fusese un sufl et înţelept și un prieten credincios al Marelui Rege. În activitatea sa politică el a avut drept deviză: „Salus rei publicae suprema lex”. În lunga lui ședere pe pământ el a fost călăuzit de adânca convingere că adevărata valoare a vieţii stă în munca încordată și că numai acela care pune cunoștinţele și puterile sale în serviciul obștesc merită cinstea oamenilor. Pentru dânsul cea mai mare satisfacţie era de a munci și de a produce cu sufl etul înalt, cu inima curată și cu conștiinţa nepătată. Mie, Regelui său, să-Mi fi e permis să profi t de acest prilej pentru a închina

aceste cuvinte de recunoștinţă vechiului și credinciosului prieten, Dimitrie Sturdza, care a fost atât timp secretarul general al Academiei. Sunt onorat că tălmăcesc prin aceasta și sentimentele onoraţilor Mei colegi. Dar nu este momentul de a plânge pe acei care nu mai sunt. Memoria lor, activitatea și fi rea lor să ne fi e nouă, generaţiei de astăzi și celei de mâine, un simbol pentru o muncă și o activitate nouă și rodnică.

Cu mare bucurie și plin de nădejde, Mă găsesc astăzi pentru întâia dată în mijlocul dumneavoastră ca Protector și Președinte de onoare și vă aduc cu acest prilej mulţumirile Mele călduroase pentru demnitatea ce Mi-aţi oferit. În aceste zile de grele griji și uriașă răspundere am simţit o adâncă mângâiere sufl etească afl ând că sesiunea anuală de ăstimp a fost inaugurată prin proclamarea Mea ca Protector și Președinte de onoare și că, printr-o hotărâre cu totul gingașă, aţi primit pe Regină, prea iubita Mea soţie, printre membrii de onoare. Mândră de această nouă demnitate, va asista astăzi pentru prima oară, de drept, la ședinţa, acestui învăţat corp, și vă aduce prin Mine, vouă, noilor ei colegi, adânc simţita sa recunoștinţă. De netăgăduit că, una din cele mai înalte podoabe ale femeii este cultul frumosului, el înalţă sufl etul și purifi că mintea. Blagoslovită este fi inţa care a primit de la naștere darul de a tălmăci altora uvrajul frumosului prin pensulă sau prin pană. Poeta pe tronul ţării, pe care cu fală Academia o numără printre membrii ei de onoare, Regina Carmen Sylva a călăuzit-o pe nepoată cu dragostea unei mame pe pantele înfl orite ale gândului poetic și ale frumosului și a îndemnat-o să dea la lumină ceea ce de mult luase formă în sufl etul și mintea soţiei Mele. Ultimul imbold însă de a picta și cu pana i-a dat-o dragostea care-i umple inima de frumuseţea scumpei noastre Ţări. Ea a înţeles farmecul iernii, când giulgiul tainic al zăpezii acoperă munţii și șesurile noastre, ea s-a înveselit cu natura întreagă când primăvara îmbracă câmpiile noastre în haina lor înfl orată de mireasă. Apusul de soare al serilor de vară când scaldă holdele cu razele lui aurii face să vibreze și în inima ei acorduri calde. Pacea toamnei, când Cel de Sus revarsă purpura pe frunzele codrului, îi vorbește de dor împlinit și de liniște sufl etească. Mai sunt și cântecele noastre populare, mai este sufl etul sănătos și plin de viaţă ce-l găsim în poezia și fi losofi a poporului nostru, care au împins-o să înlocuiască pensula cu pana și de aceea am salutat cu atâta plăcere numirea Reginei ca membră de onoare a Academiei.

În anul 1890 când am fost primit în sânul Academiei, bătrânul Kogălniceanu, atunci președintele ei, Mi-a adresat următoarele cuvinte: „Noi bătrânii ne ducem, dar salutăm pe junele Principe ale cărui forţe ne vor întineri în restul zilelor noastre și vor îmbărbăta la muncă pe cei care rămân în urma noastră”. Eu unul n-am uitat cuvintele acestui mare om de stat și de litere și dacă interesul viu și necurmat ce-l port și-l voi purta mereu acestui institut cu înaltă cultură poate contribui a vă îndruma la o activitate necontenită și o

studii/documente

document 2018 1 (79) 29

muncă încordată, aș saluta cu mare mulţumire dacă tinerele elemente, care înclină forţele lor studiului știinţifi c cu marii oameni urmași ai generaţiilor care au pus temelia Academiei și care au clădit-o până a ajuns lăcașul frumos sub al cărui acoperiș se întrunesc bărbaţii de știinţă din toate colţurile unde răsună frumoasa și duioasa limbă românească.

Să lucrăm deci necontenit cu gând curat pentru dezvoltarea tot mai largă a culturii neamului; să nu cruţăm nici timp, nici muncă pentru a înălţa cât mai mult istoria vie, călăuză nepreţuită pentru a ne cunoaște pe noi înșine; să întronăm, să păstrăm cu sfi nţenie și gelozie limba noastră, să ne învrednicim a-i da în scrierea noastră și în vorbire chipul cel mai curat; să ne ferim de străinisme în locul cărora vom găsi în bogata comoară a limbii vorbe românești. Lucrând astfel nu numai că vom face operă culturală, dar vom îndeplini și un act de mare patriotism. Academia are frumoasa menire de a da pilda cea bună în această privinţă. Dar și știinţa adevărată, știinţa de care Confucius spunea într-una din maximele lui că nu cunoaște hotare, știinţa care n-are etate căci trăiește fără sfârșit, găsi-va sunt sigur și în viitor, ca și până acuma, limanul ei sfânt sub aripile materne ale Academiei. Una din cele mai dulci urări pe care o fac este aceea ca instituţia noastră să propășească mereu și pe câmpul acesta atât de întins, ajungând astfel un adevărat focar știinţifi c care să răspândească razele sale binefăcătoare și mai departe peste hotarele noastre. Ca fi ecare om, ca fi ecare popor, așa și fi ecare instituţie trebuie să aibă un ideal înaintea ochilor și a minţii. Știu bine că idealul, când este vorba de știinţă, rămâne totdeauna o dorinţă, dar prin muncă încordată, vom putea totuși ajunge până la un înalt grad de perfecţiune; și mi se pare că tocmai faptul că noile invenţii și descoperiri ne deschid noi orizonturi, arătându-ne căi noi de cercetare, fac ca știinţa să fi e atât de atrăgătoare, împingându-ne mereu înainte, nelăsându-ne să ne oprim la jumătatea drumului.

Publicaţiile Academiei pe care le urmăresc cu mult și viu interes și din care un număr important are o valoare reală, încă sunt cea mai sigură chezășie că ne găsim pe o cale bună și că bunăvoinţa nu lipsește; totuși eu vă zic astăzi ca Propertius: „In magnia et vornisse sat est”; căci cine urmează această maximă a prietenului Ovidiu, se oprește pe drum și noi nu vrem acest lucru. Deci, mereu înainte în opera noastră și atuncea rodul muncii nu va întârzia să se arate într-o lumină strălucitoare. Sprijinul Meu vă este asigurat.

Încă o dată vă mulţumesc, scumpi colegi, pentru primirea călduroasă ce ne-aţi făcut, Reginei și Mie, și felicit din inimă pe noii premiaţi sfătuindu-i să nu se odihnească pe laurii cuceriţi, ci din contra, să considere meritul câștigat ca un puternic îndemn pentru o nouă activitate tot mai rodnică28.

În toamna aceluiași an, la 28 noiembrie 1915, atunci când se împlineau 38 de ani de la capitularea Plevnei, a avut loc la cazarma Malmaison, în prezenţa regelui Ferdinand I, depunerea jurământului tuturor recruţilor aduși în garnizoana București. Cu acest prilej șeful statului român a rostit următoarea cuvântare:

Dragi recruţi,Am simţit ca o datorie sfântă de a mă găsi în mijlocul

vostru în ziua în care vă legaţi cu jurământ înaintea lui Dumnezeu să păstraţi credinţa către Rege și Ţară. Am ales ziua de azi pentru sărbătorirea aceasta, căci data de 28 noiembrie e înscrisă în cartea de onoare a Armatei Române cu litere de aur, cu litere nepieritoare. Voi aţi venit din toate colţurile ţării, cu inima voioasă aţi părăsit casele voastre și rudele voastre pentru a intra într-o nouă familie - Armata Română - care, cu braţele deschise și ea părinte a tuturor, v-a strâns la pieptul său. De azi înainte nu vă mai aparţineţi vouă, aparţineţi Regelui și Ţării. Prin jurământul ce aţi depus aţi încheiat o legătură strânsă între Mine și între voi. Frumoasă este menirea la care este chemat ostașul, el trebuie să fi e scutul Ţării, să apere Ţara, căminul său și pe ai săi, cu credinţă și chiar cu sângele lui. Este dar o cinste de a purta haina soldăţească, dar onoarea aceasta cere ca soldatul să cinstească haina ce o poartă în orice moment, nu numai atunci când ochiul superiorului îl privește, ci mai ales când știe că nu este văzut. Am nădejde că voi veţi ști în orice moment să fi ţi adevăraţi ostași români care poartă în inima lor simţământul de onoare și iubire către Ţară, către Rege și către Drapelul înaintea căruia aţi jurat. Multe din Drapelele de faţă au condus pe părinţii voștri la izbândă, la glorie și, dacă acum 38 de ani am putut birui, este pentru că ostașul de atunci era bine pătruns de datoria lui. Sunteţi acum la începutul instrucţiei voastre. Multe lucruri poate vă vor părea grele, dar cu inima sus și cu gândul la Dumnezeu veţi trece deasupra greutăţilor în instruire. Noi, toţi șefi i voștri, vă privim cu dragoste și puteţi fi asiguraţi că vă vom conduce și cu dragoste și cu încredere. Cu nădejde privesc la voi și dacă va veni o zi când vi se vor cere jertfe mari și sfi nte, sunt sigur, dragii mei recruţi, că fi ecare din voi își va face datoria și că nu se va zice de niciunul din voi că nu a fost erou. Acum, duceţi-vă înapoi la cazarmă și cu inima voioasă să vă faceţi datoria și atunci puteţi fi siguri de mulţumirea șefi lor și a Regelui vostru29.

Importanţa misiunii sale deosebite, simţul profund al datoriei faţă de poporul care i-a încredinţat destinele sale și un adevărat program de viaţă și activitate pentru regele Ferdinand I le găsim reliefate în cuvântarea rostită de monarhul român la 3 februarie 1916, cu prilejul aniversării nașterii principelui Carol: Iubite Carol, este astăzi întâia aniversare ce sărbătorești ca moștenitor al Tronului, căci anul trecut prea era proaspătă ţărâna ce acoperea rămășiţele pământești ale iubitului nostru unchi

1 (79) 2018 document30

studii/documente

pentru a putea petrece cu veselie ziua când ai ajuns la majorat. Prea regretatul tău unchi aștepta ziua aceasta cu nerăbdare și cu inima lui părintească el a vrut să te întâmpine la începerea vieţii tale de bărbat cu inima plină de dragoste și sfaturi ce erau să-ţi fi e neîncetat o călăuză. Pentru tine sunt larg deschise porţile unui viitor plin de nădejde și să sperăm și de izbândă. Totuși, timpuri grele de furtună au însoţit ajungerea ta la vârsta de azi și în inima ta caldă pentru Ţară, acest an a lăsat impresii; stă înaintea ochilor tăi măreaţa fi gură a Regelui Carol, care te-a iubit ca pe un fi u, și pilda de abnegaţie ce ne-a lăsat ca o moștenire sfântă; și dacă urmezi maxima lui „Nimic pentru tine, totul pentru Ţară” și deviza Casei noastre: „Nihil sine Deo”, nu vei putea păși greșit. Cu cât cineva este mai sus pus cu atât mai mult trebuie să caute a merita mărirea la care soarta l-a chemat, numai aici este [indescifrabil] care-și îndeplinește credincios datoriile, și de la un prinţ care stă aproape de Tron se cere mai mult decât de la alţii. Nu pot deci să te sfătuiesc [indescifrabil] să-ţi îndeplinești cu sfi nţenie datoriile tale către Dumnezeu, către Ţară și către tine însuţi. Sfera ta de acţiune este încă restrânsă, ca toţi vlăstarii din Casa noastră ai intrat în nobila carieră a armelor, ea este o vioară pentru tine cu care tu trebuie să cânţi pentru camarazii tăi. Și Eu iubesc meseria ta, precum iubesc și Eu pe ostașul Nostru și armata. În mijlocul oștirii am crescut și am trăit cele mai bune zile ale vieţii Mele, îi cunosc nepreţuita valoare, ea este scutul și nădejdea Ţării și știu că pe dânsa ne putem bizui în orice moment. Dar din ce în ce se va lărgi câmpul tău de activitate, până ce la urmă vei fi chemat și tu odată ca să conduci o ţară întreagă. Cu cât un moștenitor al tronului se pregătește mai din vreme pentru această chemare, cu atât îi va fi sarcina mai ușoară când momentul va veni. Nu uita niciodată că un rege trebuie să fi e întâiul servitor al Statului și de aceea Poporul poate cere ca el să fi e pildă în îndeplinirea datoriilor sale; gândește-te că un exemplu rău dat de el poate să ducă un stat la pieire. În mai toate statele moderne Constituţia a creat suveranului o poziţie excepţională; el nu este responsabil cu actele de guvernământ, are însă pentru actele sale o răspundere morală foarte grea faţă de Dumnezeu, faţă de sine și faţă de Ţară și de Istorie. Un suveran are datorii foarte mari către Poporul care i-a încredinţat destinele sale, dar puterea lui este îngrădită și nimeni nu trebuie să observe cu mai multă sfi nţenie Constituţia și Legile, lucrând cu încredere și în acord cu sfetnicii săi. Nu uita că ei au o sarcină grea, că asupra lor cade răspunderea actelor suveranului. Mereu de strajă, un suveran trebuie să vegheze cu gelozie ca prestigiul Ţării să fi e păstrat sus și neștirbit; însă el nu se poate lipsi de sfaturile consilierilor tronului, căci ei sunt organul de urmărire a părerilor, a le împărtăși și a se identifi ca cu ele este una din cele mai înalte datorii ale unui suveran.

Tu, iubite Carol, vei avea poate o sarcină mai ușoară decât a acelora care au muncit și murit înaintea ta și a căror

inimă a bătut și bate așa de tare pentru neamul românesc. Ești iubit de popor, păstrează dragostea ce-ţi poartă, dar în toate acţiunile tale nu uita niciodată că mai lesne se pierde decât se câștigă iubirea și încrederea unui popor30.

Momentul adoptării unei decizii ferme se apropia tot mai mult. După cum este bine cunoscut, în vara anului 1916, presiunile Antantei asupra României s-au intensifi cat. În cursul lunii iunie, generalul M.V. Alekseev, șeful Marelui Stat Major al armatei ruse, și generalul Joseph Joff re, comandantul-șef al armatelor franceze, au cerut imperativ intrarea României în război acum ori niciodată. O decizie concretă în această privinţă nu putea fi luată peste noapte. După cum este bine cunoscut, hotărârea de a intra în acţiune alături de puterile Antantei a fost adoptată după multă chibzuinţă și purtarea unor tratative îndelungate, analizându-se toate implicaţiile acesteia asupra viitorului ţării.

Zbuciumul sufl etesc al suveranului României atinsese atunci faza maximă, fapt remarcat și în însemnările reginei Maria: Știam cât suferea regele, cât îi era inima de sfâșiată, de chinuită de îndoieli și de păreri de rău. Istovit de lupta sufl etească ce-o îndura, nu prea avea somn, așadar când se sfârșea munca zilei, îl luam cu mine la plimbare. Îi plăcea să-și conducă singur automobilul și eu stam lângă el aproape în tăcere. Ceea ce-i trebuia era neîncetata apropiere a unei fi inţe care îi cunoștea suferinţa, care nu încerca să vorbească despre ea, dar care totuși era acolo dacă îi venea lui poftă să discute întâmplările viitoare... Îi plăceau aceste plimbări pe înserate. Un imbold lăuntric ne îndemna să regăsim și să revedem toate locurile care ne fuseseră dragi în tinereţe. Viitorul se arăta în faţa noastră ca un portal de fl ăcări prin care trebuia să trecem; dincolo de el se întindea necunoscutul. Până în acea zi, ţara era încă a noastră, așa cum o cunoscusem și aveam nevoie s-o simţim, s-o pipăim, ca să zic așa, s-o cuprindem încă o dată, înainte să se ivească marile schimbări31.

Preocupat de evoluţia evenimentelor pe fronturile europene și cu gândul la hotărârea decisivă, regele Ferdinand I a sprijinit creșterea numărului de licee și școli militare necesare pentru pregătirea viitoarelor cadre militare. Astfel, în vara anului 1916, pe lângă liceele militare de la Iași și Mănăstirea Dealu, a fost transformat și Gimnaziul fi ilor de militari de la Craiova în Liceul Militar „Dimitrie Sturdza”, creându-se și mai multe școli pregătitoare de ofi ţeri, care au funcţionat în perioada anilor 1916-1919 pentru asigurarea cadrelor de comandă solicitate de cerinţele de război.

Ca urmare a tratativelor îndelungate la 4/17 august 1916 au fost semnate, la București, Tratatul politic și Convenţia militară cu Antanta, care prevedeau garantarea de către puterile Antantei (Franţa, Anglia, Rusia și Italia) a integrităţii teritoriale a României,

studii/documente

document 2018 1 (79) 31

precum și dreptul ţării noastre de a anexa teritoriile locuite de populaţia majoritar românească afl ate în acel moment sub dominaţia austro-ungară (Transilvania și Bucovina). Aliaţii se obligau să înceapă, la 7/20 august 1916, o puternică ofensivă militară la Salonic, iar România, la opt zile de la începerea acestei ofensive, să declare război Austro-Ungariei și să acţioneze deosebit de energic pe frontul respectiv. Puterile garante se angajau să asigure României muniţiile și materialele de război necesare în limita a cel puţin 300 de tone pe zi, tranzitate prin Rusia, pe linia Arhanghelsk - Kiev - Iași.

La 13/26 august 1916, regele Ferdinand I a avut o întrevedere cu liderul Partidului Conservator, Titu Maiorescu, căruia i-a declarat: trebuie să vă spun că sunt hotărât să merg cu Antanta. S-au dat în mine lupte teribile, dar acum sunt pregătit și deplin hotărât... După lupte teribile care s-au dat în mine, sacrifi c totul pentru binele patriei32.

Decizia de intrare a României în război a fost luată în cadrul Consiliului de Coroană, convocat la Palatul Cotroceni, în ziua de 14/27 august 1916. La acest Consiliu au participat membrii guvernului: Ionel I.C. Brătianu, Em. Costinescu, Em. Porumbaru, Al. Constantinescu, V.G. Morţun, Al. Radovici, Vintilă Brătianu, I.G. Duca, dr. C. Angelescu, Victor Antonescu, președintele Adunării Deputaţilor - M. Pherekyde, vicepreședintele Senatului - C. F. Robescu și marile personalităţi politice ale vremii, între care amintim pe Take Ionescu, Nicolae Filipescu, Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman ș.a.

După cum menţionează Take Ionescu în jurnalul său: Regele s-a așezat în mijlocul mesei, având în faţă pe Ion I.C. Brătianu. La dreapta regelui, prinţul Carol; el era vizibil emoţionat și căuta cu tot dinadinsul să învingă rezistenţa la care se aștepta din partea lui Carp, Maiorescu, Marghiloman. În acest cadru solemn, fără a se mai insista pe diverse proceduri protocolare, Ferdinand I, având conștiinţa imensei răspunderi ce apăsa pe umerii săi, i-a informat pe participanţii la Consiliul de Coroană: „Am convocat aici pe mai marii ţării nu ca să le cer un sfat, ci ca să le cer sprijinul. Văd situaţia în așa fel, încât nu mai putem rămâne în neutralitate. De aici înainte victoria Puterilor Centrale este exclusă. Guvernul Meu, care crede și el că a venit momentul să începem războiul, a și avut o consfătuire cu unul din guvernele beligerante”33.

Indiferent de opiniile lor politice, toţi participanţii la acest Consiliu de Coroană au remarcat că, prin această atitudine hotărâtă în favoarea intereselor naţionale, regele Ferdinand I a deschis larg poarta istoriei și a sculptat cu litere de aur domnia sa în coloana infi nitului a neamului românesc.

Acest fapt reiese și din discursul șefului guvernului român, Ionel I.C. Brătianu, rostit cu acest prilej: Într-o

vâltoare ca aceea a actualului război, în care harta lumii se preface, o ţară ca a noastră, o ţară cu aspiraţii naţionale, nu poate să rămână neutră până la capăt, fără să-și compromită defi nitiv tot viitorul. Pe de altă parte, având drept ideal unitatea naţională, suntem datori să urmărim realizarea lui... Iată de ce nu putem să mergem decât alături de aliaţi și în contra Puterilor Centrale... De aceea, chiar de ar fi să fi m bătuţi, prin faptul că cele mai mari puteri ale lumii au recunoscut temeinicia revendicărilor noastre naţionale și au sfi nţit printr-un act solemn hotarele etnice ale românilor de peste Carpaţi, cauza românismului va face un pas înainte mai mare și mai însemnat decât oricând... Mihai Viteazul poate nici nu avea conștiinţa ideii mari ce reprezenta și el rămas totuși simbolul ei. Așa va fi și cu regele Ferdinand, oricare ar f i soarta războiului... Nu vă uitaţi, deci, Sire, la rezultatele imediate, priviţi îndatoririle de azi în perspectiva cea mare a menirii acestui neam și a viitorului său, și mergeţi cu hotărâre înainte pe calea pe care v-o arată conștiinţa naţională. Majestatea Voastră va înscrie în istoria românismului o pagină de glorie nepieritoare34.

Dezbaterile pro și contra au fost deosebit de aprinse. Unul dintre cei mai vehemenţi opozanţi faţă de atitudinea manifestată de regele Ferdinand I, în acel moment, a fost bătrânul conservator Petre P. Carp, care declarase de mai multe ori că el nu este un fi logerman, dar este consecvent antiruși. În intervenţia sa el a afi rmat: Sunt contra politicii pe care o inaugurează în momentul de faţă Majestatea Sa. A merge cu Rusia este a izbi în interesele ţării și continuitatea dinastiei... Rusia, victorioasă, va căuta înainte de toate să pună stăpânire pe strâmtori35, amintindu-i apoi suveranului nostru faptul că este un Hohenzollern și că trebuie să ţină cont de interesele acestei familii.

Atunci, regele Ferdinand I a replicat ferm: Domnule Carp, știu foarte bine că sunt un Hohenzollern, nu era nevoie să mi-o amintești dumneata. Dacă interesele patriei de origine ar corespunde cu cele ale României n-aș ezita să adopt opiniile dumneavoastră; această soluţie ar fi fost cea mai ușoară pentru mine. Dar, scormonind adânc în conștiinţa mea, am ajuns, cu durere, la concluzia că interesele României nu merg alături de cele ale Austro-Ungariei și, în consecinţă, cu cele ale Germaniei. A trebuit să-i impun inimii mele tăcerea; asta n-a fost ușor; cu sufl etul torturat am luat hotărârea de a-mi face datoria faţă de poporul român, ale cărui destine le conduc. Cu durere, dar cu convingerea că decizia din aceste zile este singura care concordă cu destinul ţării mele, România36.

Atunci, Petre P. Carp a insistat pentru o alianţă cu tabăra Puterilor Centrale, afirmând, în finalul intervenţiei sale: Sire, am trei fi i, îi voi trimite pe toţi trei pe front, totuși doresc înfrângerea armatelor române,

1 (79) 2018 document32

studii/documente

căci prefer România învinsă alături de Germania decât victorioasă alături de Rusia.

La aceste cuvinte, regele a tresărit, roșu la faţă, dar foarte stăpân pe el, și a răspuns fără echivoc: Domnule Carp, respect toate părerile, dar nu pot lăsa să treacă ultimele d-voastră cuvinte. Ele nu pot fi exprimarea adevăratelor d-voastră simţăminte. Îmi închipui că au izvorât în focul discuţiei, într-un moment de necugetată mânie... Aţi greșit, domnule Carp, când aţi vorbit de interesul Dinastiei. Nu cunosc decât interesele Ţării. În conștiinţa mea aceste două interese se confundă. Dacă m-am hotărât să fac acest pas grav, e fi indcă după o matură chibzuinţă am ajuns la convingerea adâncă și nestrămutată că el corespunde cu adevăratele aspiraţii și a căror răspundere o port în ceasul de faţă. Dinastia va urma soarta Ţării, învingătoare cu ea sau învinsă cu ea. Deoarece, mai presus de toate, să știţi, domnule Carp, că Dinastia mea este română... Românii n-au adus aici pe unchiul meu, pe regele Carol I, ca să întemeieze o dinastie germană la gurile Dunării, ci o dinastie naţională și revendic pentru Casa mea cinstea de fi îndeplinit în întregime misiunea pe care acest popor i-a încredinţat-o37.

Totuși, Petre P. Carp, a cărui atitudine fi logermană era bine cunoscută, i-a reproșat regelui Ferdinand hotărârea adoptată: Majestate, un Hohenzollern nu a fost niciodată învins!, la care suveranul României a răspuns: Te înșeli, domnule Carp, eu am învins deja pe unul.

Aceasta a fost clipa astrală a regelui Ferdinand I, când, trecând peste legăturile de familie și amintirile tinereţii, el s-a contopit întrutotul cu interesele neamului românesc, hotărând intrarea ţării în război și afi rmând, în fi nalul ședinţei: Întrunirea noastră este istorică și plină de răspunderi pentru toţi. În hotărârea ce iau sunt călăuzit numai de sentimentul poporului român și de o întreagă convingere că Dumnezeu va fi cu noi; am încredere în iubirea de neam a acestei ţări38.

Consecinţele acestei decizii, îndelung cumpănite, și frământările profunde prin care a trecut suveranul român au fost reliefate de Constantin Kiriţescu: Nu i-a fost ușor regelui Ferdinand, urcându-se pe tronul gloriosului său unchi, să ia hotărârea cea mare. N-a fost o victorie ușoară cea pe care a repurtat-o, învingând pe Hohenzollern-ul dintr-însul. Căci ea însemna, la acest descendent al unei străvechi și ilustre familii, la acest vlăstar crescut în mediul naţional german și în respectul hieratic al tradiţiilor, o completă dezrădăcinare. Era ruperea tuturor legăturilor de familie, de prietenii, de întregul trecut, de toate tradiţiile și afecţiunile, de vechii camarazi, de casa părintească, de ţara în care văzuse lumina, atât el, cât și întregul șir al generaţiilor de străbuni ce rămăseseră acolo, încremeniţi în cadrele aurite și în armurile grele din castelul de la Sigmaringen39.

Odată intrarea în război hotărâtă, a fost decretată mobilizarea generală, regele Ferdinand I a luat comanda

supremă a armatei și, la 15/28 august 1916, a fost dată următoarea proclamaţie către armată:

OSTAȘI!V-am chemat ca să purtaţi steagurile voastre peste

hotarele unde fraţii voștri vă așteaptă cu nerăbdare și cu inima plină de nădejde. Umbrele marilor voievozi Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare, ale căror rămășiţe zac în pământurile ce veţi dezrobi, vă îndeamnă la biruinţe ca vrednici urmași ai ostașilor care au învins la Războieni, la Călugăreni și la Plevna. Veţi lupta alături de marile naţiuni cu care ne-am unit. O luptă aprigă vă așteaptă. Cu bărbăţie să îi îndurăm însă greutăţile și cu ajutorul lui Dumnezeu izbânda va fi a noastră. Arătaţi-vă deci demni de gloria strămoșească. De-a lungul veacurilor un neam întreg vă va binecuvânta și vă va slăvi40.

Cu acest prilej a fost dată publicităţii și Proclamaţia pentru intrarea în război către poporul român redactată chiar de către regele Ferdinand I:

ROMÂNI!Războiul care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele

noastre a zdruncinat adânc vechiul așezământ al Europei și a invederat că pentru viitor numai pe temeiul naţional se poate asigura viaţa pașnică a popoarelor. Pentru neamul nostru el a adus ziua așteptată de veacuri de conștiinţa naţională, ziua unirii lui. După vremuri îndelungate de nenorociri și de grele încercări, înaintașii noștri au reușit să întemeieze Statul Român prin unirea Principatelor, prin Războiul Independenţei, prin munca lor neobosită pentru renașterea naţională. Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă: unirea Românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor. De noi atârnă azi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe fraţii noștri de peste munţi și din plaiurile Bucovinei, unde Ștefan cel Mare doarme somnul lui de veci. În noi, în virtuţile, în vitejia noastră stă putinţa de a le reda dreptul ca într-o Românie întregită și liberă, de la Tisa până la Mare să propășească în pace, potrivit destinelor și aspiraţiunilor gintei noastre.

ROMÂNI!Însufl eţiţi de datoria sfântă ce vi se impune, hotărâţi

să înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor care are credinţă nemăsurată în menirea lui. Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbânzii.

Cu Dumnezeu înainte!41 În aceeași zi, la ora 14, a fost dat publicităţii decretul

de mobilizare generală, iar la ora 20.45, ambasadorul României la Viena, Edgar Mavrocordat, a înmânat „Declaraţia de război” a României faţă de Austro-Ungaria, în care se preciza că prevederile tratatului de alianţă, semnat în 1883, au devenit nule din cauza acţiunilor agresive din vara anului 1914, atitudinii

studii/documente

document 2018 1 (79) 33

dușmănoase faţă de România și pentru că: În cursul unei perioade de mai bine de 30 de ani, românii din monarhie nu numai că n-au văzut niciodată introdusă vreo reformă de natură a le da măcar o speranţă de satisfacţie, dar, din contră, au fost trataţi ca rasă inferioară și condamnaţi să sufere apăsarea unui element străin, care nu constituie decât o minoritate în mijlocul naţionalităţilor deosebite din care se compune statul austro-ungar... Războiul la care ia parte aproape întreaga Europă, dezvoltarea naţională și însăși existenţa statelor; România, mânată de dorinţa de a contribui la grăbirea sfârșitului confl ictului și sub imperiul necesităţii de a salvgarda interesele sale de rasă se vede silită de a intra în linie alături de cei care îi pot asigura realizarea unităţii sale naţionale42.

După decretarea mobilizării generale, regele Ferdinand I a preluat comanda supremă a armatei române și ostașii noștri au primit ordinul de a trece Carpaţii pentru a-și elibera fraţii de peste munţi afl aţi sub ocupaţia Imperiului Austro-Ungar. Chiar în acea noapte (14/27 august-15/28 august 1916), primele unităţi ale armatei române au trecut, prin 18 puncte dinainte stabilite, crestele munţilor Carpaţi, începând lupta de eliberare a fraţilor din Transilvania.

În Pastorala adresată preoţilor din eparhia sa, mitropolitul Pimen al Moldovei și Sucevei susţinea decizia adoptată de conducătorii ţării apreciind că: M.S. Regele Ferdinand I, la un loc cu fruntașii ţării, după multă gândire și matură chibzuinţă, a hotărât mobilizarea oștirii și pornirea la război, subliniind mai departe că nouă, celor de azi, ne e dat să întregim opera înaintașilor noștri, închegând pentru vecie ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit pentru o clipă, unirea românilor de pe cele două părţi ale Carpaţilor43.

Această decizie a Consiliului de Coroană a avut implicaţii deosebite nu numai asupra ţării, dar și asupra regelui Ferdinand I, care a suportat, chiar din punct de vedere personal, o serie de repercusiuni dureroase. Astfel, împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, în calitatea sa de cap al familiei de Hohenzollern, i-a retras dreptul de a purta ordinul Casei de Hohenzollern, precum și toate gradele și distincţiile acordate de Imperiul German. Șeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prinţul Wilhelm, fratele mai mare al lui Ferdinand I, l-a renegat public pe suveranul român și i-a anulat toate drepturile pe care le avea ca membru al acestei case princiare. Mai mult de atât, deasupra castelului familiei de la Sigmaringen a fost arborat drapelul de doliu, simbolizând ștergerea regelui României din arhondologia familiei de Hohenzollern-Sigmaringen.

Generalul adjutant Petre Anghelescu, care s-a întâmplat să fi e în apropierea regelui Ferdinand în acele momente, își amintea: [...] la Scroviștea – unde era instalat Cartierul General în prima parte a campaniei – și-a potolit

zbuciumul sufl etesc, care îl chinuia când a primit știrea că a fost șters dintre membrii familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, schiţând și desenând apoi în cele mai mici detalii crucea albastră a Ordinului „Mihai Viteazul”44.

Generalul Radu Rosetti a remarcat frământările sufl etești și stăpânirea de sine de care a dat dovadă în acele momente grele pentru suveranul român: Cât a costat pe regele Ferdinand această hotărâre care-l tăia de familia sa, de legăturile cu familia sa, de toate ideile în care fusese crescut afară de aceea a îndeplinirii datoriei, a spus-o el însuși lui Robert de Flers: „Am câștigat izbânda cea mai grea, m-am învins pe mine însumi”. Dar ceea ce n-a spus atunci regele Ferdinand a fost cât a suferit ca om. Și, totuși, nu a disperat niciodată și pot afi rma cu atât mai tare cu cât, într-unele din cele mai întunecoase luni ale marelui război, în toată toamna anului 1916, mă afl am la Marele Cartier General și vedeam pe rege de două ori pe zi, la raportul de dimineaţă și la cel de seară și uneori și de mai multe ori. O dată nu l-am auzit ocupându-se de altceva decât de cele necesare operaţiilor, o dată nu a arătat că se gândește la persoana sa, o dată nu a arătat o părere de rău pentru hotărârea luată. Bârfi t și înjurat de ziarele inamice, făcut, chiar de unii dintr-ai noștri, răspunzător de nenorocirile ce se abătuseră asupra ţării, pierzându-și chiar un copil, a primit toate loviturile cu creștinească resemnare și tărie. Căci regele Ferdinand era adânc credincios și creștinismul său curat și convingerea căpătată din studiul trecutului și din cunoașterea aspiraţiilor noastre, că viitorul neamului cerea să se facă ceea ce se făcuse, îi dădură tăria să primească loviturile în faţă, cu un stoicism de care marele public poate că nici azi nu-și dă seama45.

Deși prognozată de serviciile de informaţii străine, declaraţia de război a României adresată Austro-Ungariei a surprins autorităţile militare conducătoare ale Puterilor Centrale, după cum afi rma generalul Gramon: în Germania se credea că e imposibil ca un Hohenzollern să atace pe un alt Hohenzollern. Asupra împăratului Wilhelm această știre căzu ca un trăsnet.

Informaţia este confirmată și de alte surse documentare. Prinţesa Blūcher, în însemnările sale, publicate la Londra, în anul 1920, scria: Cineva, care se întâmplase a f i la majestatea sa în momentul când România a declarat război și, de asemenea, când știrea despre declaraţia de război americană a fost cunoscută, ne-a asigurat că [sic!] cu ocazia celei dintâi, Kaizerul a venit în odaie agitat, alb precum coala de hârtie, cu genunchii tremurând și a zis:„Totul e pierdut, aș face mai bine dacă aș abdica imediat”, pe când, cu ocazia celei de-a doua, el și cei din jurul său erau veseli și ziceau că „nu face nimic, deoarece America nu ar putea face faţă submarinelor”46.

Proclamaţia către ţară și Ordinul de Zi către armată din 14 august 1916 exprimau încrederea regelui Ferdinand I în

1 (79) 2018 document34

studii/documente

schimbarea din temelii a situaţiei României și în dreptul românilor, după atâtea veacuri de jertfă și durere, de a se reuni în aceeași ţară. Începutul glorios al campaniei și primirea făcută ostașilor noștri de către populaţia orașelor și satelor din Transilvania au relevat necesitatea imperioasă a înfăptuirii acestei voinţe naţionale.

În ziarul „Universul” din 7 septembrie 1916 se consemna pe prima pagină: La chemarea zguduitoare a regelui Ferdinand, dorobanţii noștri, într-un formidabil avânt, au făcut, dintr-un lanţ blestemat de uriașe pietre de hotar, podoaba cea mai splendidă a ţării noastre, Carpaţii nu mai sunt! Iar la 10 septembrie 1916, același ziar reamintea cititorilor săi că: Astăzi, 10 septembrie, se împlinesc 233 ani de când strălucitul voievod al Ţării Românești, Șerban Cantacuzino, a pus la poarta Vienei o cruce... Cu ajutorul lui Dumnezeu va pune regele Ferdinand I o cruce Budapestei.

Formula comandamentului româno-rus a fost rezolvată printr-o înţelegere personală între regele Ferdinand I și ţarul Nicolae al II-lea, respectiv suveranul român deţinea comanda supremă exercitând comanda trupelor române prin Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan, și asupra celor ruse prin intermediul generalului Vladimir Victorovici Zaharov, comandant al Armatei ruse de Dunăre și, din decembrie 1916 până în mai 1917, locţiitorul augustului comandant al Frontului român, respectiv regele Ferdinand I. Această înţelegere menţinea autoritatea românească asupra trupelor noastre, nu a permis tentativele de integrare a unităţilor române în masa armatei rusești și le-a ferit de infl uenţa revoluţiei bolșevice.

Impresionat de entuziasmul în care s-a efectuat mobilizarea și de primele acţiuni ofensive ale armatei române, Nicolae Iorga consemna în articolul Ceasul: A sosit un ceas pe care-l așteptăm de peste două veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viaţă naţională, pentru care am muncit și am scris, am luptat și am gândit. A sosit ceasul în care cerem și noi lumii, cinstit, cu arma în mână, cu jertfa a tot ce avem, ceea ce alte neamuri, mai fericite au de atâta vreme fără a fi vărsat o picătură de sânge pentru aceasta: dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre. În miez de noapte au sunat iarăși clopotele, sfi ntele clopote care simt toate durerile și bucuriile noastre și care acuma s-au înfi orat de cea mai mare speranţă pe care am avut-o și la care, cu orice preţ, ţinem. Și sute de mii de oameni s-au trezit fără teamă și fără zburdăciune, liniștit și sigur, și în inimile lor a fost un singur răspuns: știm! Da, o știam demult. Ceas de ceas trecea, urzindu-se pânză de înţelepciune pentru a pregăti și apăra vitejia gata de luptă. Certurile de deasupra nu pătrundeau în adânc. Acolo fi ecare zi anunţa o altă zi și

mai grea și nimeni nu cârtea împotriva greutăţilor care se adunau. Ce nu poate răbda omul pentru o așteptare așa de sfântă? Știau toţi, se dezlipeau toţi de legăturile de aici, se făceau liberi și sprinteni și viteji pentru marea și strălucita încercare. Ea a venit. Pare că s-a făcut în aerul acestei ţări o liniște mare. Un sfânt potir de sânge și de lacrimi s-a ridicat pentru binecuvântarea cea mai scumpă. Plaiurile ardelene au băut răscumpărarea robiei. Odihniţi-vă viteji, în brazda lacomă de mult de acest sânge care plătește birul nenorocirilor seculare! Ţărani, ostași, dormiţi în pământul care aștepta moaștele voastre, ale răbdătorilor și voinicilor, ca să fi e iarăși al nostru! Niciodată nu se va uita fapta voastră, biruinţa voastră prin moarte. Voievozii cei mai vechi, dezrobitorii mucenici din zilele bătrâne, cheamă la sine din negura trecutului umbrele voastre care abia au părăsit carnea lor chinuită de dușmani. Veșnică pomenire vouă, marilor și fericiţilor! Iar toţi acei care au rămas în vechea ţară îngustă nu pot avea decât un singur rost: munca și o singură lozincă: unirea. Dumnezeu va ajuta silinţele unui neam întreg care pentru un drept așa de fi resc nu cruţă nimic din tot ce a putut agonisi, din tot ce cuprinde în puterile sale!47

Este demn de menţionat faptul că și în aceste condiţii, când era împovărat de grijile războiului, monarhul român, iubitor de cultură, nu a uitat de valorosul patrimoniu cultural pe care îl văzuse la Muzeul covăsnean din Vâlcele și l-a trimis pe Alexandru Tzigara-Samurcaș cu împuternicirea de a instala o gardă militară care să păzească și să ocrotească frumoasele colecţii care începuseră a fi descompletate de „autorităţile” în retragere. Această atitudine a determinat, ulterior, guvernul ungar să trimită, suveranului român, o scrisoare de mulţumire prin care era exprimată recunoștinţa pentru salvarea patrimoniului acestei instituţii prin intermediul înaltei protecţii regale. Astăzi, scrisoarea respectivă se afl ă în arhiva Muzeului Judeţean de Istorie din orașul Sfântu Gheorghe.

După aproape două săptămâni de ofensivă încununată de succes, la 24 august/6 septembrie 1916, regele Ferdinand I a fost nevoit să ordone oprirea înaintării armatei noastre pe frontul transilvan. După o scurtă campanie victorioasă, în cadrul căreia a fost eliberată aproape o treime din teritoriul Transilvaniei, Marele Cartier General român a fost obligat să ordone încetarea ofensivei și trecerea la apărare, din cauza incapacităţii Aliaţilor de a-și respecta angajamentele asumate prin Convenţia militară din august 1916, dar și din cauza erorilor și slăbiciunilor proprii. România, care avea cel mai lung front din Europa (circa 1.500 km), s-a văzut atacată aproape din toate părţile de forţe inamice importante, peste 50 de divizii, multe dintre acestea fi ind aduse de pe frontul de la Verdun. Dezastrul de la

studii/documente

document 2018 1 (79) 35

Turtucaia determinat de acţiunea comună a trupelor bulgare, turcești și germane, aflate sub comanda mareșalului von Mackensen, lipsa de intervenţie a trupelor rusești din Dobrogea și pasivitatea Corpului Expediţionar francez de la Salonic au impus oprirea acţiunii ofensive în Transilvania și deplasarea de trupe românești pentru apărarea Frontului de Sud.

Prim-ministrul francez și deţinător al portofoliului de ministru de război, Aristide Briand, avea să recunoască într-o cuvântare susţinută în Camera franceză după război, în anul 1921: În timpul războiului d-l Tardieu mi-a reproșat energic că am hotărât intrarea României în război alături de noi. Mi-a reproșat cu ardoare că am impus menţinerea expediţiei de la Salonic. Pentru ce? Pentru că rezultatele nu erau imediate – ceea ce n-a împiedecat mai târziu benefi ciul acestor operaţii. Din memoriile lui Ludendorff și din constatările Marelui Stat Major Aliat reiese că Germania și aliaţii ei au fost nevoiţi să mobilizeze încă 58 de divizii pe Frontul Oriental, din cauza intrării României în acţiune. Victoria de la Mărășești, unde s-au consumat peste 30 de divizii germano-austro-ungaro-bulgaro-turce, a salvat Frontul Oriental în 1917, până la venirea iernii, căci prin ocuparea Moldovei și a Basarabiei s-ar fi prăbușit mult mai devreme armata rusă, înainte ca Anglia să fi ajuns la maximum efortului său militar și America să-și fi transportat în Franţa trupele sale, imense cantităţi de alimente și muniţii, care au hotărât victoria pe Frontul Occidental48.

Chiar și în aceste zile grele, Ferdinand și-a păstrat încrederea în armata română și în dreptatea cauzei pentru care aceasta lupta, așa cum reiese și din Ordinul de zi către armată din 7 octombrie 1916:

OSTAȘI!După șapte săptămâni de război, cât timp aţi ţinut

piept vrăjmașului cu bărbăţie, astăzi se încinge lupta aprigă la graniţa ţării contra armatelor inamice, care vor să ne cotropească. În aceste momente simt o datorie să vă amintesc că pământul sfânt al ţării noastre a fost apărat totdeauna cu cinste și vitejie de Marii Noștri Voievozi și stropit cu sângele strămoșilor noștri care au biruit pe năvălitori. Aștept de la toate gradele, ca și acum, să-și facă cu sfi nţenie datoria, apărând cu orice preţ, până la ultima sufl are, patria ameninţată. Nicio unitate să nu dea înapoi, ci să-și păstreze cu orice preţ poziţiile de luptă, oriunde inamicul este slab să fi e atacat și respins. O poziţie ce a fost pierdută să fi e imediat atacată și reluată. Munţii noștri, care de mii de ani au fost leagănul și pavăza neamului, să fi e zidul nebiruit unde valurile de oţel ale vrăjmașului să se sfarme înaintea vitejiei apărătorilor. Cinstea oștirii și salvarea patriei o cere. Înainte, deci, cu Dumnezeu și biruinţa va fi a noastră!49

După cum constata și Nicolae Iorga, în ciuda tuturor loviturilor primite, cu neclintita încredere în virtuţile oștirii sale, regele Ferdinand însuși ordona să nu se vorbească de retragere, inamicul, obosit, putând fi el însuși întors... Se va lupta, deci, pas cu pas și contraatacând mereu. Orice defecţiune, orice idee de retragere, nemotivată de presiunea reală a inamicului, trebuie reprimată cu pedeapsa capitală.

Omul blând, monarhul timid și înţelegător, devenise intransigent, chiar dur atunci când interesele ţării o cereau. Cu toate eforturile depuse, cu toate faptele de vitejie, României și suveranului ei le-a fost dat să simtă gustul amar al înfrângerii în tragica toamnă a anului 1916. Una după alta s-au succedat loviturile de la Turtucaia, Sibiu, Constanţa, Brașov, Predeal, Olt, Jiu, Neajlov... Cauzele acestei dramatice înfrângeri au fost: nerespectarea promisiunilor aliaţilor privind livrarea de armament și muniţii, lipsa de iniţiativă a forţelor anglo-franceze de la Salonic, afl ate sub comanda generalului Sarail (la noi circula butada: Aoleu Sarail, Sarail, noi ne batem și tu stai!) și oprirea ofensivei rusești în Galiţia. Sub presiunea înaintării pe trei direcţii a trupelor Puterilor Centrale, după pierderea bătăliei pentru București (la 21 noiembrie 1916) armata, autorităţile guverna-mentale, regele Ferdinand I și regina Maria, precum și o parte importantă a populaţiei au fost nevoiţi să apuce lungul drum al retragerii în Moldova.

În aceste împrejurări deosebit de critice pentru ţară și pentru dinastie, după cum remarca și Constantin Kiriţescu regele Ferdinand și-a ocupat locul de onoare, cuvenit majestăţii sale regale, în fruntea acţiunii de încurajare. Cu cât loviturile se îndeasă, cu atât el știe că trebuie să se înalţe. El își dă seama că este punctul central către care, cu neliniște, se îndreaptă privirile. Și, deci, oricare i-ar fi îndoielile ce-i chinuiesc uneori sufl etul, el se arată plin de încredere și curaj, căci din curajul și din încrederea lui, trebuiau să încolţească și să crească încrederea și curajul celorlalţi50.

Condiţiile retragerii erau deosebit de grele, mai ales din cauza vremii de iarnă, a faptului că nu era pregătită din vreme, nu erau asigurate rezerve de hrană și nutreţuri, Moldova devenind suprapopulată în scurt timp.

Așa cum menţiona și I.G. Duca: spectacolul drumurilor era de nedescris: bărbaţi, femei, copii, bolnavi, bătrâni, schilozi, pe jos, în căruţe, călări, umblau în ploaie, pe vânt, pe frig, pe ninsoare. Unii adunaseră în grabă ce putuseră din avutul lor... Alţii nu mai puteau înainta și cădeau sleiţi de puteri și lihniţi de foame de-a lungul șoselelor. Alţii mureau prin șanţuri și trupurile lor descompuse erau lăsate în prada corbilor. Pe lângă aceasta, exodul populaţiei civile se amesteca cu [sic!] convoaiele armatei în retragere, soldaţii, grăbiţi să treacă spre a executa ordinele ce aveau, răsturnau tot ce le

1 (79) 2018 document36

studii/documente

stătea în cale, se nășteau astfel învălmășeli îngrozitoare, în depărtare se auzeau focurile inamicului, copiii ţipau, femeile plângeau, oamenii răcneau, ploaia nu mai înceta, gerul se înteţea, într-o parte un sat era bombardat, într-alta se vedeau fl ăcări de incendiu. Era o viziune de infern.

În zona ocupată, nemţii au impus severe restricţii. După cum consemna în memoriile sale Note politice, Alexandru Marghiloman pe hârtiile of iciale, titlul ministerului și menţiunea Regatul României sunt șterse. Ei zic că ofi cial Regatul României nu mai există. Au oprit să fi e pomenit în biserici regele și chiar să se pronunţe numele lui.

Când peste două treimi din teritoriul regatului român căzuse sub ocupaţie străină (100.000 kmp din cei 137.903 kmp ai vechiului Regat), regele Ferdinand I nu s-a lăsat pradă disperării, ci s-a situat în fruntea acelora care încurajau, înlăturau îndoielile și alinau durerile.

După cum remarca și Nicolae Iorga la 2 noiembrie 1916, în articolul Declaraţiile Regelui: Se pot ști, în sfârșit, textual declaraţiile pe care regele le-a făcut unui corespondent al ziarului „Times”. Ar fi greu să se cuprindă mai mult decât în acele rânduri de cumpătată cugetare politică, sub care se ascunde o hotărâre de oţel, care nefi ind produsul succesului ori al unor așteptări optimiste, nu poate fi atinsă de greutăţile situaţiei și ar supravieţui chiar unei nenorociri. Se arată cum România avea de îndeplinit o misiune naţională de la care cu niciun preţ nu se putea sustrage. Se califi că aspru, dar drept, politica Puterilor Centrale, care nu căutau nicio îndreptăţire dincolo de puterea lor și nu vedeau în statele ei decât formaţiuni istorice trecătoare, ajunse acum inutile, odată ce și pe altă cale poate ajunge cineva – ba încă mai deplin – la exploatarea izvoarelor de venit ce cuprind. Cu fi neţe se colorează atitudinea noastră faţă de prieteni ca și de dușmani, Ungaria având, în schimbul urii sale, aversiunea noastră, Bulgaria fi ind privită cu o legitimă aprehensiune, Germania fi ind socotită până deunăzi numai pe baza rapoartelor noastre economice, pe când Franţa – și Italia deci – se bucurau de simpatiile de rasă, iar Anglia de respectul datorat unui mare imperiu întemeiat pe dreptate. România a trebuit să aibă hotărârea cea mai grea din cauza împrejurărilor ei speciale: puteri mai slabe, hotar extraordinar de întins. Și totuși ea și-a făcut datoria, deși, adaugă suveranul aducând înainte un punct nou de vedere, ea avea exemplul Belgiei, al Serbiei, în ce privește ceea ce putem numi sistemul german. Se relevă cu indignare amănuntele ucigașe ale acestui sistem, întărit în cazul nostru printr-o deosebită sete de răzbunare, înfi erându-se uciderea cu bombe aruncate de aviaţie a populaţiei civile pe care până acum nicio naţie n-a amestecat-o în confl ictul crud, dar cavaleresc, al armatelor. La aceste sălbăticii, el, regele, răspunde ordonând oștirilor sale să nu calce niciodată și faţă de nimeni vechile legi ale războiului. Aceasta și pentru ca

generaţiile ce vor veni să nu poată avea faţă de aceia care luptă acum altă atitudine decât lauda pentru virtuţile ei războinice.

Afi rmând că nimic nu ne va putea dezlipi de cauza pe care am îmbrăţișat-o, Ferdinand I al României adaugă: „Dar românii se roagă Cerului ca, oricare ar fi preocupările lor de astăzi și uriașele probleme ce au de rezolvat, aliaţii să nu lase câtuși de puţin a cădea pe al doilea plan interesele României”. Sunt adevărate cuvinte de rege, fi indcă în ele se cuprinde tot ceea ce sufl etul nostru a simţit de la începutul acestor împrejurări de supremă criză până la greutăţile pe care le înfruntă, cu siguranţa că fi ind mai mari decât noi, vom găsi în sprijinul acelora pe care i-am ales și i-am ajutat, tot ce ne mai trebuie pentru a le învinge51.

Chiar și în aceste clipe grele ale refugiului, pe o iarnă aspră cu temperaturi de -20°, când unităţi fragmentate ale armatei noastre, zdrobite de oboseală, rebegite de frig, lihnite de foame, decimate, rătăceau din sat în sat pentru a ajunge la locurile stabilite pentru taberele de refacere, regele Ferdinand I s-a străduit să fi e alături de armata sa, să-i îmbărbăteze cu orice preţ pe iubiţii săi oșteni și să le menţină trează speranţa că într-un viitor apropiat vor realiza România Mare.

Demn de subliniat este faptul că armata nu și-a pierdut niciun moment încrederea în comandatul său de căpetenie, care a fost preocupat în permanenţă să evidenţieze faptele de vitejie și eroism ale ostașilor noștri. În acest sens amintesc Înaltul Ordin de Zi nr. 29 din 31 decembrie 1916: Acum trei luni am așezat Divizia 15 la hotare pe culmile Carpaţilor, ca să păzească pământul patriei, spre a nu fi călcat de dușmani. Spre adânca Mea mulţumire, aceasta a rămas neclintită cu toate atacurile furioase ale inamicului. Onoare Diviziei 15!52.

Aprecieri similare găsim și în Ordinul de Zi către întreaga armată din 1 ianuarie 1917:

Ostași,Pe pragul noului an, întâiul Meu gând se îndreaptă

spre iubiţii Mei ostași, care de patru luni de lupte crâncene nu s-au arătat mai prejos de aceia despre a căror vitejie ne povestește istoria neamului nostru. Cu gând duios și cu inima plină de dragoste, Regele vostru își amintește de aceia dintre voi care dorm înfrăţiţi în ţărână somnul de eroi. Cu încredere și nădejde privesc la ceilalţi care zi și noapte înfruntă primejdia, ale căror braţe n-au știut să slăbească, a căror vitejie n-a putut să stânjenească încercările grele ce vremurile ne-au impus.

Ostași,Lumea întreagă se uită la voi, iar Ţara se sprijină pe

voi ca pe scutul ei, cu Mine ea așteaptă să faceţi zid viu din piepturile voastre spre apărarea scumpei noastre Ţări, să duceţi drapelele române la izbândă. Aduceţi-vă aminte că

studii/documente

document 2018 1 (79) 37

luptaţi pentru pământul strămoșesc, pentru copiii și părinţii voștri, pentru fraţii voștri de dincolo de hotare, că prin biruinţă le veţi pregăti un viitor mai fericit.

Vă salut azi cu recunoștinţă și încredere în viitor și urându-vă la toţi, ofi ţeri, subofi ţeri și soldaţi un an bun și încununat cu lauri, vă spun: Înainte cu Dumnezeu!53.

Relevant, în privinţa sentimentelor suveranului faţă de ostașii săi și a dorinţei lor de a lupta neabătut, ni se pare și Înaltul Ordin de Zi nr. 32 din 17 februarie 1917, în care se arată că în Spitalul Veniamin nr. 272/103 din Iași, comisia medicală de reformă a fost de părere ca soldatul Mușat Constantin, din Regimentul 2 Grăniceri, să fi e reformat din cauză că i se amputase braţul stâng, ca o consecinţă a unei plăgi provenită prin împușcare pe câmpul de luptă. Cu multă bărbăţie și însufl eţit de cele mai frumoase sentimente de dragoste de ţară, numitul soldat a stăruit să nu fi e reformat și să fi e retrimis pe front, ca aruncător de bombe (grenade – n.n.), având mâna dreaptă în bună stare. Cinste lui, pentru pilda frumoasă ce dă camarazilor lui de arme.

Dat la Marele Cartier General, astăzi 17 februarie 191754.

Nichifor Crainic, care l-a văzut pe suveranul român în acele clipe grele pentru ţară și pentru el, afi rma în memoriile sale: În anul bejaniei, cantonasem pentru o vreme într-un sat pe moșia regală de lângă Bârlad. Retragerea armatelor se urma zi și noapte pe șoseaua desfundată de tunuri, de care și de chesoane. Coloanele noastre zdrenţuite și sfârtecate forfoteau greoi și ostenit prin noroaiele lui decembrie. Un uruit și un geamăt nemărginit se ridicau pe urma acestor călători fără voie și umpleau valea de o jelanie deznădăjduită, pătrunzătoare până în măduva oaselor. Regele, pribeag și dânsul în ţara lui, poposise în treacăt la conacul moșiei. De acolo; îl urmăream zilnic cum străbătea călare lunca împăienjenită de ceaţă și bură, înspre Cartierul de la Bârlad. Pe fondul acela de toamnă târzie, înnegrit de dezolare, silueta lui semeaţă se tăia ca o vedenie de aur a crezurilor noastre nebiruite. Un om și dânsul, înfrăţit cu sutele de mii în aceeași durere profundă a renunţărilor și sângelui risipit; noi pierdeam un cămin tihnit, el pierdea o jumătate de ţară. Inimile sfâșiate simţeau gândurile negrăite ce tulburau fruntea aceea severă, dar în înfăţișarea lui dârză și bărbătească niciun ochi nu putea descifra regretul marilor lucruri neizbutite. Părea un arhanghel înveșmântat în lorica destinului care întoarce nopţile în zile cu soare și răstoarnă zodiile prielnice peste zodiile nenorocului. Uneori, în amurgurile umede și timpurii, își făcea clipe de răgaz, coborându-se singur, printre umilele gospodării ale satului. Se oprea la poarta unui bătrân și-i asculta păsurile, intra sub grinzile lui afumate și nu respingea scăunașul scund ce i se întindea. Unul, voind să aprindă lumina, atât de rară și de scumpă în vremurile acelea, braţul regal l-a oprit: „Noi

ne înţelegem și pe întuneric”. Duioasă în micimea ei, era încă o renunţare a acestei voinţe năprasnice care și-a rupt, într-o tragică hotărâre, însăși legăturile de carne și nervi ce păreau covârșitoare. Din aceste sfaturi în amurg, egale cu legenda populară a lui Cuza Vodă, regele a gustat încă o dată, la izvor, amărăciunile poporului său și cuvintele lui de făgăduială și nădejde – fl ăcări aruncate din focul hotărârii lui în colibele unui sat sărman – aveau să răsune în primăvara următoare, pentru ţăranii-soldaţi de pe stâncile Moldovei, ca trâmbiţa unui nou așezământ în ţară55.

Sunt greu de imaginat astăzi condiţiile grele, aproape imposibile de trai ale celor retrași într-o Moldovă suprapopulată, fără rezerve acumulate pregătite din vreme, unde majoritatea oamenilor erau în căutarea unui acoperiș și sufereau de foame, fără nicio perspectivă de îmbunătăţire a traiului lor mizer, atunci când, chiar în meniul zilnic al familiei regale, fasolea devenise un aliment de bază.

Tocmai de aceea ni se pare revelatoare aprecierea făcută de Cezar Petrescu în articolul Regele și poporul când afi rmă: Nimic nu apropie oamenii mai mult ca o suferinţă comună. Atunci distanţele dispar, rigidul formalism se înmlădie, oamenii rămân înainte de toate oameni, din aceeași substanţă în care durerea a mușcat. Atunci sufl etele se întrepătrund mai deplin, iar iubirea își sapă temelii mai adânci, din care vânturile vremelnicelor schimbări nimic nu mai poate clinti. Un sentiment profund nu se pecetluiește decât pe o rană care s-a vindecat. Dacă războiul ar fi fost fericit de la început până la capăt, fără ceasuri de îndoială și fără strângerile de inimi când Ţara, armata și familia regală se ghemuiseră pe o îngustă fâșie de pământ, poate ceva din iubirea poporului faţă de Suveran ar fi lipsit. Ar fi spus că a fost doar un căpitan norocos în luptă. O minte ageră care a știut să prevadă întorsătura armelor și să folosească ceasul cel mai prielnic. Un rege calculând cu răceală, politicește, cum jertfa cea mai mică poate plăti biruinţa cea mai desăvârșită. Și poporul mai mult și-ar fi respectat Suveranul pentru aceste rare virtuţi, decât l-ar fi iubit așa cum omenește îţi iubești un tovarăș în bântuirea furtunii și un conducător care te-a scos la liman. Poporul, deprins să-și lege soarta de-a voievozilor în vremuri aspre când principatele moldo-valahe n-aveau odihnă cinci ani deplini, n-ar fi știut să iubească în Monarh un simbol, o putere abstractă, un factor constituţional, noţiunea unei comunităţi, ori nu mai știu ce alte justifi cări ale teoreticienilor monarhiști: poporul a fost învăţat să iubească din vechi timpuri un om care-l conducea la izbânzi sau îl izbăvea, cu ascuţimea minţii și dreptatea inimii, în ceasurile când cumpăna istoriei se înclina. Dar un voievod care știa să îndure alături de el și ca el, să nu-și piardă nădejdea. Numai un astfel de rege putea intra desăvârșit și durabil în sufl ete. Iar soarta războiului

1 (79) 2018 document38

studii/documente

a vrut ca înainte de biruinţa fi nală, în faţa primejdiei și în anii întunecatului refugiu, să confundăm destinul ţării cu al coroanei așa cum nici cincizeci de ani de glorioasă și prosperă și pașnică domnie n-ar fi izbutit. La Iași, în vechiul palat domnesc, în șanţurile frontului, în spitalele răniţilor și exantematicilor, pe câmpurile de exerciţii unde înviau regimentele tinere printr-un miracol din sfărâmăturile oștirii cumplit încercate, sfi nţind un steag nou și decorând unul sfâșiat de gloanţe, pretutindeni, Regele a fost atunci numai printre noi, îl simţeam cum trăiește numai pentru noi, veșnic prezent să primească în inimă loviturile care ne dureau pe noi. Dacă n-au șovăit, încrederea era fi indcă el se afl a acolo. Fiindcă în cea mai mare simplitate și cu un curaj dispreţuind gestul hieratic, ne învăţa să suferim și să nădăjduim. Fiindcă îl simţeam printre noi și deasupra tuturor, nelipsit - inimă în care bătea tot sângele nostru, cuget în care se frământau toate chinurile noastre56.

În iarna 1916-1917, în condiţii deosebit de vitrege, datorită eforturilor depuse de Marele Cartier General român și al sprijinului oferit de Misiunea Militară Franceză (sosită la Scroviștea în octombrie 1916), precum și a celorlalţi aliaţi, armata noastră s-a reorganizat și, în primăvara anului 1917, s-a produs un adevărat miracol: o armată nouă, bine instruită și mult mai bine înzestrată decât în campania din 1916, a apărut pe frontul român. Din partea aliaţilor am primit importante cantităţi de armament: 150.000 de puști Lebel, 3.792 mitraliere, 2.736 puști mitralieră, 100 de avioane, 495.189 măști de gaze, efecte de echipament (căști „Adrian”), 1,3 milioane de grenade și 335 de tunuri plus muniţia necesară. Practic, până în decembrie 1917, România a achiziţionat 119.341 tone de armament care au intrat în dotarea unităţilor armatei române.

Scriitorul Robert de Flers, care a fost în România în timpul războiului, l-a cunoscut îndeaproape pe regele Ferdinand I, despre care afi rma în articolul Le roi Ferdinand „Le Loyal”, publicat în anul 1937, că: O întâmplare fericită mi-a permis să-l întâlnesc pe M.S. regele României după ce revenise din vizita făcută la Divizia 15 pentru a o felicita pentru rezistenţa și curajul de care a dat dovadă. Atât de puternică și de vie a fost impresia creată în timpul întrevederii ce am avut onoarea să-mi fi e acordată de Majestatea Sa, încât aș dori să o împărtășesc și altora. Aș vrea să o dedic mai ales acelor oameni politici care, în multe ţări, nu au reușit decât cu greu să ridice nenorocirile publice la demnitatea atinsă de durerile lor personale; acelor directori de opinie candidaţi perpetuu la toate temerile, ca și cum acestea le-ar fi îndatoririle lor, acelor oratori ai disperărilor elocvente. Ar trebui, într-adevăr, ca aceștia să ia ca pe o lecţie și ca un exemplu de exprimare clară, simplă, puternică a acestui suveran, care, în mijlocul celor mai grele

încercări, a știut să-și păstreze regește voinţa de a lupta și credinţa în victorie. Ei ar fi trebuit să-I vadă gestul sobru, expresia calmă și încrezătoare, privirea de un albastru deschis, perfect sinceră și directă, însoţindu-i cuvintele și scoţându-i în relief adevărata valoare. Atunci, fără îndoială, ei l-ar fi plasat pe regele Ferdinand la locul său și și-ar fi dat seama care este locul lor.

Regele Ferdinand era puţin cunoscut înainte de ultimele evenimente care l-au scos într-o așa de vie lumină. Răspunzătoare de aceasta era modestia sa, incredibila sa modestie, cu care unii greu se puteau obișnui. Ea nu face parte dintr-un moft regal, ci este rezultatul unei educaţii edifi cată de-a lungul secolelor. Violetele se împletesc greu în coroană. Totuși, această trăsătură este poate mai puţin frecventă la suverani decât ne imaginăm noi… După primele cuvinte spuse ezitant, timid, vorbirea și gândirea se degajează, se afi rmă. Nicio morgă. Nicio solemnitate. El rămâne în orice moment sensibil și bun, cordial și familiar - fără a ţine, aș putea zice, coroana sa în mână. Fiecare privire, fi ecare infl exiune a sa relevă o energie liniștită, o onestitate căreia, ca rege, înţelege să i se supună. Această modestie exemplară, această onestitate superioară i-au permis regelui României să traverseze cu atâta nobleţe sufl etească cel mai patetic confl ict moral. Acest rege, german de origine profund atașat de toate amintirile de familie și de tinereţea sa, întrevăzând adevăratul destin al poporului pe care îl conduce, și-a sacrifi cat întreg trecutul, întreaga tandreţe și, am putea zice, chiar și inima sa - și aceasta fără vreun gest teatral, fără vreo frază grandilocventă și lacrimi în ochii săi - aceasta nefi ind, fără îndoială, cea mai mică dramă a acestui război. Traversând aceste ore de criză dureroasă, în care multe spirite cumpătate nu păstrau decât înţelepciunea strict necesară și multe inimi curajoase abandonau mult din curajul lor, precum aeronauţii aruncând din lest pentru a se înălţa mai iute, România a fost guvernată mai sus de ele, la cel mai înalt nivel de salvgardare morală, de loialitatea suveranului ei. Loialitate cu atât mai mare, cu cât era măsura tuturor durerilor cauzate de respectarea ei; loialitate cu atât mai emoţionantă, cu cât nu a încetat niciodată de a fi exprimată cu mândria unui rege și simplitatea unui om oarecare.

S-ar putea consacra un interesant studiu asupra supranumelor date suveranilor de-a lungul secolelor. Desigur, epitete cum ar fi cel Înalt, cel Gras, cel Simplu sunt net dezagreabile. Un simplu particular nu le vrea și interzice familiei sale să-l apeleze așa. Altele, precum cel Pios sau cel Sfânt nu sunt capabile să satisfacă în întregime amorul propriu. Cele ca Blajinul sunt ușor peiorative; mult Iubitul are amprenta curtezanului. Singurele cele ca cel Drept, cel Înţelept, cel Mare sunt respectuoase. Dar se poate remarca că epitetul de Loial nu a fost alăturat până acum numelui niciunui rege. Poate istoria, care, spunea Dumas-Tatăl,

studii/documente

document 2018 1 (79) 39

nu este o fi inţă, i-a rezervat ea însăși regelui României, Ferdinand cel Loial…

Mă găsiţi, a binevoit să-mi spună regele Ferdinand – după zile crunte. Dar ţin să afi rm de îndată, chiar dacă nu le place inamicilor noștri, că încrederea mi-a rămas întreagă și că nu mă va părăsi. România va merge până la capăt, adică până la victorie, cu marii și dragii săi aliaţi. Ea este mândră să lupte alături de ei. Greutăţile provizorii pe care ea le suportă, și pe care eu le resimt dureros în tot ceea ce inima unui rege care trebuie să fi e ca un părinte, nu mă împiedică să fi u sigur că am angajat-o pe marele drum al destinului său istoric. Fiecare popor îl are pe al său. Le-a fost dat ţărilor germanice să formeze un vast imperiu. Așa s-a întâmplat. A fost destinul vitezei Italii să realizeze unitatea sa, după multe vicisitudini a ajuns la aceasta pentru că acest destin era scopul său superior - pentru că ea a tins către aceasta cu ardoare, curaj și tenacitate. La fel va fi și pentru România. Vă asigur că de cinci luni de când durează războiul nostru, oricare ar fi gravitatea orelor și greutăţile întâmpinate, nu am regretat niciun moment și nu am simţit nicio clipă că m-am înșelat asupra destinului acestei ţări.

- Ofi ţerii dumneavoastră afi rmă, Sire, că nici în cele mai rele momente n-au auzit pe Majestatea Voastră plângându-se de ceva.

Regele a replicat cu vioiciune:- Asta ar mai lipsi! Să mă plâng! Dar cum aș putea

să mă plâng, pentru că tot ce am făcut, ascultaţi-mă bine, dacă s-o iau de la capăt aș face la fel! Cert, ar trebui să tragem din greutăţile actuale concluziile necesare. Dar am fi vinovaţi dacă le-am lua în considerare pentru a căuta motive de disperare și de mare neliniște. Trebuie să vedem mai departe și să ne păstrăm moralul la înălţime. Să vrem, să vrem, totul este în asta, să vrem... Regele Ferdinand insistă, apăsând pe aceste două cuvinte, ca și cum ar fi făcut o armă. Și să vrei, nu un pic, nu trecător, dar cu toată forţa raţiunii și a inimii. Voinţa în vremurile grele pe care le trăim este talismanul care va sfârși prin a face să cedeze ușile cele mai solid închise. Trebuie ca fi ecare dintre noi, de la cel mare până la cel mai mic, să fi e convins de adevăr și să aibă demnitatea de a-l pune în practică. Așa am dorit, în ce mă privește, să fi e intervenţia României și, de acord cu neamul Meu, am decis-o. Oh! Cât m-a costat? Reţine-ţi, pentru mine acesta a fost momentul cel mai dureros, cel mai neliniștit din această serie lungă de încercări. De când am urcat pe tron, gândul la rolul pe care trebuia să-l joace România în marele confl ict mi-a absorbit toate minutele vieţii mele. Aceasta era marea îndatorire pe care nu puteam s-o evit. Ce lupte! Ce dezbateri interioare! Încă de la început mi-am impus această regulă de conștiinţă: să fac abstracţie de mine însumi, să nu ţin seama nici de

originea Mea, nici de familia Mea, nici de sentimentele Mele personale; să văd numai România, să mă gândesc numai la ea, numai pentru ea. Nu domnești deasupra unui popor pentru tine însuţi, ci pentru acest popor. Aceasta îmi pare a fi onestitatea unui rege. Eu m-am străduit să-i rămân fi del. Apoi, puţin câte puţin, prin meditaţie, prin refl exie, am ajuns la convingerea că locul României este alături de popoarele Antantei, că ea era de rasă și vocaţie latină; că interesul său, nu interesul său provizoriu, ci interesul său permanent, istoric, trebuia să o alăture Franţei, Rusiei, Angliei și Italiei; că neglijând această misiune, ea devenea ceea ce fusese atât de mult timp, vasala unei alte puteri și că ar fi nimicit cu totul ceea ce face grandoarea și nobleţea unei ţări: unitatea naţională, libertatea de acţiune, independenţa; atunci m-am simţit consolat pentru că am văzut cu certitudine drumul, pentru că înţelegeam de ce acest drum mă va îndepărta pentru totdeauna de familia Mea, de amicii Mei de odinioară, de afecţiunile copilăriei… A fost - iertaţi-mă pentru aceste mari cuvinte, nu-mi plac de obicei, dar nu le pot evita acum - a fost atunci lupta dintre conștiinţa Mea și inima Mea. Conștiinţa Mea a avut prioritate. Inima mi-a rămas puţin tristă… Nu trebuie să-i port ranchiună…

Vocea regelui Ferdinand a luat dintr-o dată o notă sumbră. Privirea mi s-a părut că i s-a voalat un pic. A adăugat foarte simplu, cu multă blândeţe: Ce vreţi! Nu se poate uita locul unde te-ai născut...

Regele tace… Se reculege o clipă cufundat în propriile amintiri. Pentru a-i simţi întreaga emoţie, trebuie să ne amintim că prinţul Ferdinand era atașat de familia sa germană, al cărei fi u bun și nepot a fost. Se cuvine să evocăm atmosfera patriarhală și, dacă se poate spune, puţin de casă regală, de căminul Hohenzollernilor, de castelul Sigmaringen, cu umbrele teilor săi seculari, cu heleșteul emanând liniște ca un lied, pădurea sa teribilă și candidă ca o dramă de Schiller, întreg acest cadru cu poveștile sale care se continuă în mobilele sale și vechile legende, în arborii săi. Trebuie să reconstituim în gând viaţa simplă și familială dusă acolo; în camere vaste și cu ornamente greoaie, marea sală înconjurată de vitrine, unde sunt conservate, prin mii de decoraţii toate generaţiile succesive, reunirea în jurul aceleiași mese, la marile sărbători din an, aceeași tartă împărţită în mod egal, un amestec pios, burghez și princiar de vechi rugăciuni, de vechi cântări și de obiceiuri străbune – lungile vegheri de Crăciun cu sonoritatea și lumina clopotelor și stelelor – sau, pentru ca și pădurea să fi e invitată, plasau pe masă un mic brăduleţ!...

Din această dulce persuasiune și naivă putere a amintirilor a trebuit să se smulgă regele Ferdinand din ziua în care a considerat că misiunea și onoarea sa de rege o impun. Și el s-a gândit la priviri scumpe. Și el se gândea:

1 (79) 2018 document40

studii/documente

Ah! N-a fost decât un copil acolo… Și el a trebuit să uite

fi gurile iubite, peisajele, arborii, stâncile, întreaga tinereţe

- și să sufl e pe rând peste luminile din bradul de Crăciun. A

trebuit să facă să moară toate acestea în el… lent. A ajuns

la aceasta după o luptă în care, după propriile sale cuvinte,

s-a învins pe sine însuși. A reușit să o facă prin curaj și

loialitate. Dar, el era regele. Putea să domnească peste alţii,

pentru că învăţase să domnească asupra sa.

În această clipă este trecutul care a absorbit gândirea

regelui. Dar nu se înduioșează, pentru că, rupând tăcerea,

regele Ferdinand continuă:

- Vedeţi, după cum v-am spus, vine o clipă când marea

aliată este voinţa, și, în epoca noastră, sentimentalismul

este marele dușman. Este obișnuit să creeze piedici, să

travestească realitatea, să disimuleze adevărata datorie.

Sentimentalismul îl cunosc bine: eu m-am bătut mult cu

el…

- Știe toată lumea, Sire, ce sentimente a trebuit să

îndepărtaţi cu violenţă.

- Da, fără îndoială, îmi iubeam mult familia. Cu mine

a fost dură, nedreaptă. Este normal ca în febra luptei

corectitudinea judecăţii să se denatureze. Dar, vedeţi,

sunt convins că oricare dintre ai mei, în locul meu, ar fi

făcut la fel…

Nu este profund emoţionant cuvântul acestui

suveran care, refuzând să-i blameze pe cei care de cinci

luni în manifestările lor și în jurnale nu încetează să-l

batjocorească fără milă și să insulte coroana sa, găsește

în același timp mijlocul, în aceeași frază, de a afi rma

demnitatea misiunii sale regale și de a acorda alor săi – deși

a dispărut din inimile lor – o loialitate asemănătoare cu

a lui?... Regele Ferdinand se desprinde acum de această

emoţie intimă.

- Ce ciudată este viaţa! – își reia fi rul povestirii – Un

mare număr dintre ofi ţerii care luptă împotriva oștilor

mele au fost prietenii mei, camarazi de regiment. Îl cunosc

bine pe Mackensen, care locuiește, se pare, în palatul meu

din București. Nu-l cunosc mai puţin pe Falkenhayn.

Adversarii mei consideră că aceasta ar trebui să creeze

legături cu regele României. Nu știu ei că niciunul dintre

noi nu are de ales și că ceea ce se impunea pentru mine

era de a apăra România și de a asigura independenţa

ei în prezent și grandoarea sa în viitor. Nemţii spun:

„Germania mai presus de toate”. Eu am spus: „Datoria

mea este mai presus de toate”. O altă obligaţie morală

îmi va reveni în viitor și o voi îndeplini pe zi ce trece,

cu mare dragoste inspirată de poporul român, este aceea

de a-i lărgi viaţa, de a crește bunăstarea tuturor acestor

ţărani, înţelepţi, chibzuiţi, metodici și bravi, care s-au

luptat cu multă vitejie pentru ţara lor. Este în intenţia

mea ca de acum să prevăd și să studiez ceea ce în România

va fi marea reformă de după război: legea agrară. Mă voi

strădui împreună cu guvernul meu să-i dăm cea mai mare

întindere socială, cea mai mare efi cacitate practică și să

fi e realizată cu toată largheţea și toată echitatea posibilă.

Nimic nu este mai difi cil și mai delicat decât de a stabili

o lege democratică dacă nu vrei să devină demagogică,

pierzându-și astfel întreaga sa valoare. Această lege

merită să i se pună în serviciul ei întreaga conștiinţă și

întreaga inimă, pentru că armata este aceea care, întoarsă

acasă, va benefi cia de ea. Eu rămân profund recunoscător

acestei armate pentru efortul formidabil pe care l-a depus.

Ea a trecut prin cele mai grele lupte și prin cele mai dure

privaţiuni. Cum să nu fi u așa de mândru de unităţi atât de

eroice cum au fost Diviziile a 12-a, a 15-a și a 19-a, și de

Regimentul de la Siret, și de a-l 9-lea și al 4-lea Vânători...

Și regele a continuat această enumerare din care n-am

putut reţine, spre marele meu regret, toate elementele. Apoi,

completând expresia gratitudinii sale, a adăugat: Această

armată așa de încercată se reformează activ. Cu mai

multă experienţă de război, mai bine instruită, ea va

avea în primăvară o nouă valoare. În această operă de

reconstruire, apreciez mult concursul atât de devotat

dat de Misiunea Franceză, sub conducerea generalului

Berthelot, căruia îi sunt atât de recunoscător și pentru

care simt, dacă el îmi permite să o spun, multă prietenie.

Păstrez, după cum vedeţi, o frumoasă speranţă. Am fost

fericit ieri constatând alura și ţinuta Diviziei a 15-a,

pe care am vizitat-o. Acolo am văzut o baterie de patru

obuziere, două rusești și două românești care trăgeau,

cordial, una lângă alta. Comandantul rus al bateriei

fusese rănit; i-a succedat comandantul român. Nimic nu

poate întări mai mult credinţa noastră în viitor și nu ne

poate ajuta mai mult în prezent decât nobila fraternitate

de arme cu marea și viteaza Rusie. Am o încredere totală

că având sprijinul ei puternic vom putea să-i scoatem pe

invadatori din ţară. Știu bine că, în furia lor, dușmanii

noștri au afi șat pe zidurile Craiovei o proclamaţie în

care declarau că eu și românii suntem cauza războiului.

Ce prostie! Trebuiau să-și dea seama că, în prezent,

poporul meu și cu mine formăm un tot, că noi am făcut

unul pentru altul toate sacrifi ciile și ei sunt aceia care,

fără să-și dea seama, au consacrat această indisolubilă

unitate.

Spunând această ultimă frază, regele Ferdinand nu

încerca să disimuleze emoţia care îl cuprindea. Poporul

meu, el pronunţa acest cuvânt ca pe numele unui copil

găsit. Poate, pe drept cuvânt, așa este. Este greu pentru un

studii/documente

document 2018 1 (79) 41

rege să-și cunoască supușii; este greu pentru aceștia să-și

cunoască regele. Se văd puţin, niciodată nu rămân singuri

faţă în faţă și dacă aceasta se întâmplă vreodată este pentru

puţină vreme. Pentru a schimba această stare de lucruri este

nevoie de evenimente deosebite și violente. Războiul este un

asemenea moment. Datorită acestuia s-a găsit brusc faţă în

faţă regele Ferdinand și poporul său și, dacă pot să afi rm,

chiar în intimitate. S-au cunoscut, s-au plăcut, s-au iubit.

Acestea sunt etapele obișnuite ale tuturor istoriilor de amor

și de prietenie. Aceasta este foarte frumoasă. Micii soldaţi

moldavi și valahi l-au văzut, într-o seară, trecând prin

cantonamentele și tranșeele lor, îmbrăcat într-o uniformă

aproape ca a lor, cu privirea directă și bună, expresia

cordială, întinzându-le mâna, pe acela care până în acea zi

îl văzuseră numai în fotografi i. Suveranul a văzut oamenii

care participaseră la campanii dure, răbdători și bravi, care îl

priveau miraţi cu ochii strălucind. A văzut curgând sângele

lor, dar nu i-a auzit plângându-se de ceva. Le-a spus, în

maniere diferite, prin actele sale: Voi suferiţi, și eu sufăr

de asemenea, copiii mei, vă iubesc. Și ei răspundeau: Sire,

noi vă iubim.

Astfel s-a realizat în România, spre marea sa glorie,

unirea dintre popor și rege. Această unire, rodnică prin

marile sale consecinţe, întărită de la o zi la alta, a devenit

indestructibilă. Ea este fundamentată pe o triplă infl uenţă:

loialitatea sufletului și nobleţea inimii suveranului;

devotamentul și curajul acestei armate de ţărani care a

păstrat, la adăpost de corupţia străină, neamul românesc,

al cărui sânge bogat curge în cele mai sărace vene; și, în fi ne,

brutalitatea germană, furioasă și nedumerită că a găsit un

rege acolo unde ea se aștepta la un complice, a amestecat

cu stângăcie coroana sa care din spini a devenit pentru

totdeauna regală57.

În toată această perioadă, regele Ferdinand I a

fost prezent permanent în mijlocul ostașilor și nu a

pregetat să adopte aceeași atitudine apropiată faţă de

ei, să vină adesea până în tranșeele din prima linie,

să inspecteze taberele de refacere sau să participe

la depunerea jurământului de către noile promoţii,

manifestându-și faţă de toţi militarii recunoștinţa pentru

eroismul demonstrat în timpul luptelor, decorându-i

și încredinţându-i că toţi cei care se luptă pentru

integritatea ţării vor fi împroprietăriţi cu pământul

pentru care se bat.

După cum am mai spus, în iarna anului 1917

condiţiile de trai din Moldova suprapopulată de

unităţi militare în refacere, de refugiaţi, de autorităţile

centrale retrase din București erau deosebit de grele.

Practic se înregistrau lipsuri imense în tot ceea ce era

necesar pentru asigurarea unui trai la limita de jos a

decenţei. Reprezentantul Franţei în România, contele

de Saint-Aulaire vorbea chiar de o adevărată icoană a

suferinţelor care copleșeau ţara: Ca o conspiraţie între

natură și oameni, iarna anului 1917 a fost deosebit de

aspră. La Iași, termometrul cobora la -20°, la -30° și chiar

la -40°. Pe frontul francez, atunci când ploaia inunda

tranșeele și încetinea convoaiele cu aprovizionare pe

pământul îmbibat cu apă și prin băltoacele de noroi, soldaţii

se consolau spunând: „Și la nemţi plouă”. În România nu

se putea spune:„Este tot atât de frig și pentru nemţi și

pentru ruși”. Acolo, dușmanul – adică neamţul – în cele

două treimi ale ţării pe care le ocupa, și aliaţii – adică

rușii – și mai brutali decât dușmanul, în Moldova, pe care

de asemenea o ocupau într-un anume fel, erau înfofoliţi

în șubele lor, ocupaseră clădirile cele mai bune, din care ei

îi goniseră pe locatari și puseseră mâna pe lemnele de foc;

lor nu le păsa de frigul ce se abătuse și mai năprasnic peste

nenumăraţii români în zdrenţe, fără case sau înghesuiţi

în locuinţe neîncălzite58.

În zilele noastre este greu de imaginat condiţiile

deosebit de difi cile în care trăia populaţia retrasă în

Moldova. De aceea vom apela din nou la relatările unui

martor imparţial, Contele de Saint-Aulaire: Dimineaţa,

ducându-mă la birou, întâlneam tomberoane care ridicau

cadavrele nenorociţilor morţi de frig pe trotuar. Deseori se

afl a printre ei cadavrul unei mame cu copilul ei nou-născut.

Din lipsă de adăpost, un nou val de refugiaţi depunea pe

aceleași trotuare epave umane care a doua zi aveau să fi e

un nou lot de cadavre, îngropate, ca și cei din ajun, într-o

groapă comună. Cultul morţilor, atât de viu în România,

era acum redus la o operă de salubritate. În această Moldovă

suprapopulată, subalimentată, devastată, mizeria și

foametea, din care iau naștere tifosul exantematic, făceau

mai multe victime decât focul inamicului. În spitalele

care refuzau să mai primească lume, lipsea totul afară

de devotament. Lipseau lemnele, rufăria, pansamentele,

instrumentele chirurgicale, lipseau anestezicele. Răniţii

și bolnavii le implorau pe inf irmiere să pună capăt

suferinţelor lor, să-i ucidă. Urletele de durere acopereau

gemetele muribunzilor. Materialul sanitar expediat de

Franţa – neglijenţă sau sadism? – era reţinut tot de

Rusia, care, după ce dezlănţuise toate aceste suferinţe, nu

preda leacurile furnizate de alţii. Acestea nu vor începe să

sosească la Iași decât în trenuri însoţite de ofi ţeri francezi,

detașaţi din misiunea noastră sanitară care condamnată

la inactivitate de Statul Major rus, va deveni un fel de

soră-șefă a acestui imens spital sau a acestei grădini a

supliciilor59.

1 (79) 2018 document42

studii/documente

1 Membru fondator al Asociaţiei Cultural-Ştiinţifi că „Dimitrie Ghika-Comăneşti”.2 Eugen Wolbe, Ferdinand I. Întemeietorul României Mari - o biografi e. Traducere din limba germană de Maria şi Ion Nastasia, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004, p. 15.3 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Ferdinand I - Cuvânt pentru întregirea neamului românesc, Editura Metropol, 1994, p. 16.4 Carol I a fost domnitor al ţării între anii 1866-1881 şi rege al României între anii 1881-1914.5 *** Moştenirea tronului României, cu un portret al A.S.R. Principele Ferdinand, moştenitorul prezumtiv al Coroanei, tipografi editori F. Gobl şi Fii, Bucureşti, 1889, pp. 90-91.6 Ibidem, pp. 85-87.7 Eugen Wolbe, Op. cit., pp. 51-52.8 *** Mărturii contimporane, Regele Ferdinand I. Amintiri de pe la cei ce l-au apropiat, adunate de G. N. Budişteanu, 1933, pp. 413-414.9 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Op. cit., p. 17.10 *** Mărturii contimporane…, pp. 96-97.11 Ferdinand I, Discursuri, scrisori, alocuţiuni, cuvântări şi ordine de zi, text olograf, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Secţia Documentare, Fond Manuscrise, inv. 91.12 Regina Maria, Povestea vieţii mele, Ediţia a VI-a, Editura Adevărul S.A., f.a., vol. I, pp. 339-340.13 Arhiva Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Fond Contabilitate în materii. Exerciţiul 1937, dosar nr. 1, f. 103.14 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Op. cit., pp. 2-29. 15 General C. Dragu, Educaţiunea morală şi naţională în armată (Noţiuni de pedagogie), Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Sibiu, Tipografi a Şcolii Militare de Infanterie nr. 2, 1928, p. 279. 16 Ferdinand I, Op. cit., document nr. 20.17 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Vasile Popa, Ferdinand I văzut de contemporanii săi, Editura Militară, Bucureşti, 2006, pp. 59-60. 18 *** Închinare M.S. Regele Ferdinand I cu prilejul celei de-a şasezecea aniversări, album întocmit de Pamfi l Şeicaru, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, Bucureşti, Institutul de Arte Grafi ce „RAMPA” S.A. f.a., pp. XVIII-XXII. 19 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Op. cit., p. 31.20 *** Mărturii contimporane…, pp. 266-267.21*** Acte fasciculare, Arhivele Statului Sibiu, Pachet 0. II/act nr. 7. 22 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Vasile Popa, Op. cit., p. 76.23 *** România în războiul mondial, 1916- 1919, vol. I-IV, Bucureşti, 1934-1946, vol. I, Documente – Anexe, p. 4.24 Nicolae Filipescu, Pentru România Mare. Cuvântări din război, 1914-1919, Bucureşti, 1925, pp. 24-26.25 *** Regii României – o istorie adevărată, Editura Tess Expres, Bucureşti, 1998, pp. 80-81.

NOTE

King Ferdinand I – Word for the Union of the Romanian Nation

Neculai Moghior

Abstract: Descendant of a princely German family, Ferdinand de Hohenzollern was born on August 24, 1865, in Sigmaringen. Following the Family Pact, the prince came to Romania for the fi rst time on May 10, 1881, as the successor of King Carol I. Under the attentive supervision of his uncle, Ferdinand will begin an intense preparation for the diffi cult mission with which the destiny will entrust him - the assumption of Romania’s destiny in 1914, the year in which it started the fi rst major confl agration of the 20th century.

Keywords: Carol I, Ferdinand, prince, king, Mary

26 Ferdinand I, Op. cit., document nr. 23.27 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Op. cit., pp. 113-114.28 Ferdinand I, Op. cit., document nr. 27. 29 Ibidem, document nr. 32.30 Regina Maria, Op. cit., pp. 65-66.31 Constantin I. Stan, Regele Ferdinand I Întregitorul (1914-1927), Editura Paideia, Bucureşti, 2003, p. 67.32 Ion Scurtu, Regele Ferdinand I (1914-1927). Activitatea politică, Editura Gramont, Bucureşti, 1995, p. 32. 33 *** Discursurile lui Ion I.C. Brătianu, publicate de George Fotino, vol. IV, Bucureşti, 1940, p. 398.34 Constantin C. Gane, P. P. Carp şi locul său în istoria politică a ţării, vol. II, Editura Universul, Bucureşti, 1936, pp. 539-540. 35 Ion Scurtu, Op. cit., p. 62. 36 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Vasile Popa, Op. cit., p. 88.37 Ibidem, p. 89.38 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol. I, Tipografi a România Nouă, Bucureşti, f.a., p. 175. 39 Ferdinand I, Op. cit., document nr. 35.40 Ibidem, document nr. 36.41 *** România în războiul mondial, 1916-1919, vol. I-IV, Bucureşti, 1934-1946, vol. I, Documente-Anexă, p. 4.42 Ziarul „Universul” din 16 august 1916, p.1.43 *** Mărturii contimporane…, pp. 14-15. 44 Ibidem, pp. 338-339.45 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Op. cit., pp. 63-64. 46 *** Închinare M.S. Regele Ferdinand I…, p. XXVI.47 Victor Atanasiu, Anastasie Iordache, Mircea Iosa, Ion M. Oprea, Paul Oprescu, România în primul război mondial, Editura Militară, Bucureşti, 1979, vol. II, p. 147. 48 Ferdinand I, Op. cit., document nr. 37.49 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Op. cit.,p. 65.50 *** Închinare M.S. Regele Ferdinand I…, p. XXX.51 General C. Dragu, Op. cit., p. 295.52 Ferdinand I, Op. cit., document nr. 40. 53 General C. Dragu, Op. cit., p. 295.54 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, Op. cit., p. 66.55 *** Închinare M.S. Regele Ferdinand I…, p. XXVI şi pp XLV-XLVI.56 Cezar Petrescu, Cei trei regi, Editura Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”, 1935, p. 98.57 *** Les francais et la Roumanie, Textes choisis par Paul Desfeuilles et Jaques Lasaigne, Bucarest, 1937, Monitorul Ofi cial Imprimeria Naţională, pp. 35-4258 Contele de Saint-Aulaire, Confesiunile unui bătrân diplomat, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003, p. 94.59 Ibidem, pp. 95-96.

studii/documente

document 2018 1 (79) 43

Memorialistica Primului R ăzbo i Mond ia l s e întregește an de an cu

lucrări mai substanţiale sau mai puţin consistente, însă fiecare aduce un plus de cunoaștere, o aprofundare, o percepţie proprie, fi e și de nișă, asupra unor aspecte petrecute în arealul unui confl ict care a început în Balcani și s-a extins pe trei continente.

România nu face excepţie și, în ultimii ani, în contextul aniversării Centenarului Războiului de Întregire (1916-1919), editurile s-au axat atât pe reeditarea unor volume apărute în perioada interbelică și semnate de diverse personalităţi politice, economice, militare sau martori cu talent literar, cât și pe noi apariţii, fi e ele editări sau traduceri.

În acest din urmă capitol se înscrie și jurnalul unui medic veterinar, ofi ţer, martor al Războiului de Întregire de la început și până la sfârșit. Fără a avea vreo pretenţie literară și fără a fi implicat, ci doar, uneori, martor, în acţiuni politico-militare de anvergură, acesta a ţinut un jurnal în care a menţionat ce a văzut și ce i s-a întâmplat. În calitatea sa, tânărul ofi ţer avea grijă de cai: rechiziţiona, distribuia, verifi ca starea de sănătate, izola și trata bolnavii identifi caţi până la însănătoșire.

Constantin Cosma s-a născut la 12 iulie 1882 în Bârlad, într-o familie cu bună reputaţie. Bunicul său, Ion Cosma, a trecut la cele veșnice în 1900, la vârsta de 95 de ani și a lăsat în urmă 14 copii. Unul dintre ei a fost Ioniţă (n. 25 ianuarie 1859 – d. 7 noiembrie 1941), care a rămas în orașul natal și s-a dedicat bisericii, fi ind diacon la bisericile Vovidenia (1883) și Sfântul Spiridon (1884), duhovnic (1894), preot paroh la biserica Sfi nţii Voievozi (1896), sachelar, „rector al cimitirelor”, institutor superior la Școala nr. 3 și econom stavrofor. Preotul a avut opt copii, din care au supravieţuit cinci: trei fete și doi băieţi. Primul băiat, Nicolae, a ales cariera armelor și a devenit ofi ţer de cavalerie, participând la Al Doilea Război Balcanic (1913) și Războiul de Întregire. Mezinul Constantin a absolvit Liceul „Gheorghe Roșca-

Codreanu” din Bârlad și apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină Veterinară din București. La absolvire a fost sfătuit de fratele Nicolae și cumnatul Gheorghe Donose (ofi ţer de justiţie militară) să se îndrepte spre cariera militară, mai sigură și, probabil, mai avantajoasă din punct de vedere fi nanciar. Pentru început, în 1913, tânărul s-a înrolat voluntar pentru a participa la campania din Bulgaria. A fost acceptat, a primit gradul de plutonier veterinar și repartizat în Compania 5 Sanitară, iar la fi nalul campaniei a fost decorat cu medalia „Avântul Ţării”. La revenirea în ţară a fost avansat sublocotenent veterinar (1 decembrie 1913) și trimis la Regimentul 5 Artilerie din Târgu-Jiu, unde puţin peste doi ani (16 februarie 1915) a primit gradul de locotenent. La 15 august 1916, alături de întreaga

armată și cu susţinerea opiniei publice, se angajează cu entuziasm în luptele pentru eliberarea Transilvaniei. Destinul său este cel al armatei române: succese iniţiale în Transilvania contra armatei austro-ungare, retragerea în faţa trupelor germane, înfrângeri pe Valea Oltului, Valea Prahovei, la porţile Bucureștiului și refugiul în Moldova. Urmează refacerea și luptele victorioase din vara anului 1917, urmate de dezamăgirea armistiţiului cu Puterile Centrale din cauza retragerii trupelor ruse din România. Este trimis în Basarabia, apoi în Transilvania și Ungaria.

Prin ochii săi, Războiul de Întregire pare destul de „soft”, în care privaţiunile de tot felul sunt omise tocmai pentru că nu acestea erau momentele pe care dorea să le ţină minte. A punctat lucrurile plăcute, petreceri, spectacole, vizitarea unor locuri deosebite, întâlniri cu prieteni sau comandanţi. Dincolo de sacrifi ciu, eroism și dramele inerente confl ictului, mai ales în timpul bătăliilor, Constantin Cosma arată viaţa celor din linia a doua, care contribuiau la înzestrarea, echiparea și aprovizionarea celor din linia întâi. În cazul de faţă subiectul principal este calul, pe care medicul veterinar îi are în grijă înainte și după luptă. Dovada importanţei

RĂZBOIUL DE ÎNTREGIRE VĂZUT DIN LINIA A DOUA.CAZUL CĂPITANULUI VETERINAR CONSTANTIN COSMA

Lector universitar asociat Dr. Alin SPÂNU1

Locotenent-colonelul veterinar Constantin Cosma (1937)

1 (79) 2018 document44

studii/documente

este dată de înfi inţarea unei Școli de Potcovari (Cosma fi ind profesor), iar în campania din Ungaria, deși nu părăsește cantonamentul, afl ă că este mutat succesiv la dispoziţia mai multor mari unităţi. Finalul Războiului de Întregire aduce schimbări radicale în viaţa sa: rămâne cu serviciul la Timișoara, se căsătorește, începe să se preocupe de copii și de o viaţă culturală activă, atât în România, cât și în Ungaria. Pe acest fond, războiul a fost lăsat în urmă, împreună cu amintirile, iar timpul nu i-a mai permis să revină la acest subiect. Chiar dacă fi ul său, emeritul muzicolog Viorel Cosma, editorul volumului, consideră că acesta avea la bază „un simplu caiet de însemnări intime, fără pretenţia de a fi publicat”2, realitatea l-a contrazis. Poate că medicul veterinar n-a intenţionat să-și publice însemnările, însă fi ul său le-a adus la cunoștinţa publicului și, odată cu ele, o altă abordare a Războiului de Întregire, ceea ce reprezintă un câștig indiscutabil pentru istoriografia naţională.

Primul eveniment demn de a fi menţionat se petrece la 27 august 1916 când tânărul medic veterinar merge la trap între Hinova și Rogova, dar calul „se împiedică și cade cu mine, trântindu-mă în noroi, fără a-mi cauza nimic, decât murdărie și noroi”3. Stă la Cireșu (29 august-22 septembrie 1916 și 3-11 octombrie 1916), unde asistă la lupte și vede mulţi prizonieri austro-ungari, unii fiind români: la 21 septembrie 1916 numără 200 de prizonieri, iar după bătălia de la Rasoviţa (14 octombrie 1916), în care singura victimă din rândurile proprii este căpitanul Lepri, sunt capturaţi 500 de militari și 14 mitraliere. A doua zi, alţi 260 de inamici sunt prinși împreună cu mult material de război. La 28 octombrie 1916, în localitatea Șuici, îl cunoaște pe generalul Henri-Mathias Berthelot4, șeful Misiunii Militare franceze, afl at în inspecţie însoţit de generalul Paraschiv Vasilescu5, comandantul Armatei 1 române. Cosma ajunge la Curtea de Argeș, unde staţionează în prima parte a lunii noiembrie 1916 și notează scurt și cuprinzător situaţia: „Lupte aprige pe front. Inamicul înaintează”6.

Dă nas în nas cu războiul la Tâncăbești (23 noiembrie 1916), când este surprins de atacul trupelor germane. Vrea să-și ia calul, dar „împușcăturile se înteţesc”7 și este obligat să abandoneze ideea. Fuge pe jos, încearcă să se urce într-un cheson afl at în mers, dar este dat jos… de un soldat. Are prezenţă de spirit, taie șleaurile de la un

atelaj cu trei cai, încalecă pe unul și se salvează. Trece balta Tâncăbeștiului și constată că o parte din oamenii și caii care au vrut să treacă apa s-au înecat. Continuă retragerea până la Ţigănești, apoi spre Balta Doamnei. A doua zi își regăsește ordonanţa, care se salvase

cu tot cu bagajele personale ale ofi ţerului, după care este îndrumat spre Glodeanu-Sărat. Peregrinează prin Florica, Gherăseni, Costești și Buzău, unde staţionează o noapte. Continuă spre Tăbărași, Cilibia și Mânzu, unde se oprește și așteaptă ordine. Ordinele vin și îl trimit pe traseul Poșta, Beilic, Găvănești și Baniţa. Aici află că trebuie să se întoarcă spre Costești și Vintileanca. Retragerea își urmează cursul prin Slobozia-Galbenu, Bălăceanu, Râmnicu-Sărat și Știubeiu (unde cantonează); Puieștii de Jos și de Sus, Ciorăști și Mărăcinești (cantonare); Nămoloasa, Ivești, Vultureni și Podoleni (cantonare). În fine, la 9 decembrie 1916 ajunge la Bârlad, unde se odihnește în casa părintească. Odihna nu durează mult și periplul continuă: Vaslui, Negrești, Roman, Galbeni. În ajunul Crăciunului (24 decembrie 1916) ajunge la

Pădureni, la conacul colonelului Felix, „unde luăm un dejun copios”8, după care pleacă spre Oniceni. Cumpăna dintre anii 1916/1917 îl găsește pe locotenentul veterinar Constantin Cosma la Voinești, unde sărbătorește „cu cucoanele ofi ţerilor”9.

După sărbătoarea Sfântului Vasile (1 ianuarie 1917) ofi ţerii sunt relocaţi în Târgu-Frumos, însă prima noapte o petrece în satul Jora „într-o casă cu patru copii, femei și soldaţi, un loc mizerabil”10. Cantonamentul fi nal este satul Heleșteni, unde îl serbează pe comandantul regimentului, colonelul Ioan Dejoianu, de Sfântul Ion (7 ianuarie 1917). Viaţa devine banală, cu inspecţii la cabalinele de la subunităţile regimentului, între care se intercalează „un mic chef la plutonierul Dumitrescu până la 4 dimineaţa”11, la 15 ianuarie 1917.

La fi nalul lunii are loc o schimbare: unitatea este redenumită Regimentul 5 Obuziere Artilerie. După câteva zile se primește ordin pentru plecarea în linia întâi, însă comandantul merge la Bacău „spre a expune personal situaţia precară în care ne găsim: oameni foarte mulţi bolnavi și ușor îmbrăcaţi”12. Intervenţia are succes și ordinul se contramandează, dar apoi oamenii valizi, caii și materialul sunt vărsaţi la Regimentul 1 Artilerie. În etapa a doua majoritatea ofi ţerilor urmează aceeași cale, iar Regimentul 5 Obuziere Artilerie rămâne cu

Maiorul veterinar Constantin Cosma cu soţia şi fi ul Viorel (1924)

studii/documente

document 2018 1 (79) 45

13 ofi ţeri, de la colonelul Dejoianu (comandant) la locotenentul veterinar Cosma. Ultimul va fi mutat în Regimentul 21 Artilerie la 23 februarie 1917, dar plecarea efectivă are loc abia la 1 martie 1917. Regimentul 21 Artilerie este la Varniţa (judeţul Putna), unde Cosma ajunge seara și prima noapte o petrece „pe un pat de scânduri fără nimic pe el”13. Își intră în atribuţii și efectuează inspecţii în prima linie, iar la Pufești (17 martie 1917) „bivuacăm și dorm

afară sub cerul liber”14. În perioada 19-30 martie 1917 se află la Sascut, unde așteaptă ordine și vagoane de îmbarcare pentru cai. Paștele (2 aprilie 1917) îl surprinde la Heleșteni în compania foștilor camarazi din Regimentul 5 Obuziere Artilerie. După slujba de la biserica din sat „toţi ofi ţerii și cucoanele ciocnesc ouă cu soldaţii”15 și se simt bine pentru câteva ore. Cosma primește ordin să plece la Prisăcani, unde va rămâne mai mult timp. Primește 118 cai de remontă din Rusia „ce i-am înmatriculat și maleinizat [test pentru a identifi ca existenţa morvei, boală contagioasă mortală care se poate transmite la om]”16, la 20 aprilie 1917; peste patru zile alţi 118 cai, tot din Rusia, au aceeași soartă și intră în dotarea armatei române.

În prima zi din luna iunie 1917, Cosma este numit profesor la Școala de Potcovari, nou înfi inţată, de pe lângă Divizia 11 Infanterie, ocazie cu care îl cunoaște și pe noul comandant al Regimentului 21Artilerie, colonelul Constantin Mărculescu. Peste o lună (9 iulie 1917) citește în ziarul „România” avansările, în care se regăsește cu gradul de căpitan din 1 aprilie 1917. Odată cu absolvirea promoţiei de potcovari (30 august 1917), aceștia sunt trimiși la unităţile lor împreună cu 200 de cai pentru a fi distribuiţi bateriilor. Regimentul 21 Artilerie se pregătește de luptă, iar la începutul lunii septembrie 1917 începe afl uirea spre Păunești și Valea Caregria. Inspectează cabalinele de la Brigada 11 Artilerie, care se afl ă desfășurată pe Dealul Glodului. La una dintre deplasări, pe Valea Caregria (11 octombrie 1917), afl at într-o trișcă cu ordonanţa „cădem într-o râpă de vreo 5-6 metri adâncime. Niciun accident, decât o ușoară contuzie la un picior”17, a notat Cosma. Vizitează abatorul de cai de la Divizia 11 Infanterie (4 noiembrie 1917), ocazie cu care se aprovizionează cu două-trei kilograme de pastramă și un kilogram de cârnaţi, pe care îi împarte

cu colegii ofi ţeri de la unitate („toţi mănâncă cu poftă și cu laude”18).

Ziua de 20 noiembrie 1917 este una tristă după ce s-a anunţat armistiţiul cu Puterile Centrale. „Toţi ofi ţerii discută foarte amărâţi și îngrijoraţi de felul cum am fost trădaţi de ruși”19, a notat medicul veterinar sub impresia momentului. A doua zi Regimentul 21 Artilerie este înlocuit de Regimentul 3 Artilerie și se instalează în Valea Caselor și pădurea Socriș. La inspecţii găsește 35 de cai cu scabie și improvizează pe loc un grajd infi rmerie. Unitatea primește ordinul să se deplaseze pe traseul Bârlad – Vaslui – Huși (9 decembrie 1917) spre a asigura paza și protecţia populaţiei civile în timpul evacuării trupelor ruse spre Basarabia. Cosma rămâne pe loc cu Eșalonul 2 pentru a preda infi rmeria și caii bolnavi, urmând să vină mai târziu. Are o fereastră de timp și se duce la Bârlad pentru a-și revedea părinţii, rudele și prietenii. Revelionul 1917/1918 îl face la familia Clinceanu, unde „petrecem admirabil cu mâncare și băutură de ajuns, însă fără lăutari. (…) La 4 dimineaţa plecăm cu toţii foarte mulţumiţi”20.

La 4 ianuarie 1918, colonelul Mărculescu îl informează că vor pleca în Basarabia, întâi divizioanele, apoi Eșalonul 2. Peste patru zile, în Albești, face „inspecţia și aranjarea cailor râioși pe baterii și categorii”21. Până să plece este naș la logodna sublocotenentului Buturescu în Bârlad și petrece „foarte bine până la 4 dimineaţa”22, alături de prieteni și colegi (14 ianuarie 1918).

În fine, primește ordin să se alăture unităţii în Basarabia, începe demersurile pentru predarea serviciului și, pe de altă parte, pentru obţinerea unor vagoane. Trece prin Iași să preia o scrisoare de la colonelul Botez pentru colonelul Mărculescu, dar nimerește „peste o serată familială și petrec foarte bine până la ora 6 dimineaţa”23. În seara zilei de 29 ianuarie 1918 ajunge la Chișinău și doarme pe o canapea la Comandamentul Pieţii. O săptămână mai târziu pleacă la Tighina/Bender, ajunge noaptea și se odihnește pe un scaun în restaurantul gării. Împreună cu colegii ofi ţeri vizitează împrejurimile orașului, face câteva cunoștinţe feminine și petrece „admirabil”24 în câteva localuri. Revine la Chișinău și este invitat la balul Diviziei 11 Infanterie (17 februarie 1918). Se distrează foarte bine până dimineaţa cu „dans, mâncare, băuturică gratis”25, bașca trei domnișoare cucerite sentimental. A doua zi ajunge la alt bal, în satul Costiujeni, unde rezistă până la 4 dimineaţa. Sâmbătă, 24 februarie 1918, este de serviciu la regiment, însă seara, evident, ajunge la o nouă rundă de distracţie.

Luna martie 1918 îi aduce o detașare la Depozitul de cai din Călărași, tot în Basarabia, unde se ocupă cu primirea, verifi carea și trierea cabalinelor. Revine la Chișinău și primește ordin să inspecteze bateriile care se afl ă desfășurate până la Tighina/Bender. La jumătatea lunii martie 1918, cunoaște câţiva români refugiaţi din

Viorel Cosma lângă tabloul tatălui, pictat de Petre Bulgăraş, la Bârlad

(1920)

1 (79) 2018 document46

studii/documente

Odessa „ce mi-au istorisit lucruri groaznice păţite de la bolșevici”26. Își continuă activitatea de a completa efectivul cabalinelor la Divizia 11 Infanterie pentru a fi trimise la unităţile operative. Interesantă este menţiunea din ziua de 27 martie 1918, în care căpitanul veterinar este martorul unirii Basarabiei cu România: „Pe la 11,30 ne vine știrea că trebuie să mergem toţi ofi ţerii la Sfatul Ţării, unde dl prim-ministru Marghiloman și dl general Hârjeu, ministrul de Război, vor anexa Basarabia. La ora 3 p.m. încep discuţiile și pe la 4,30 se termină. Basarabia este anexată la România. Seara la 7 este un Te Deum la catedrală, sobor cu paradă”27.

A doua zi, Regimentul 21 Artilerie este anunţat că misiunea în Basarabia s-a încheiat și i se destinează localitatea Bucium (Iași) ca loc de repliere. Ca de obicei, Cosma rămâne pe loc cu caii urmând să vină mai târziu. Abia la 10 aprilie 1918 revede «dulcele târg al Ieșilor» și este cantonat la Prisăcani. Rămâne până la inspecţia generalului Ernest Broșteanu28, comandantul Diviziei 11 Infanterie, după care primește o permisie pe care o petrece la Bârlad. Merge la denie (20 aprilie 1918), teatru (22 aprilie) și circ (23 aprilie), după care afl ă că s-a semnat pacea între România și Puterile Centrale. Revine la Iași și este trimis la Chișinău, unde în 27 și 28 aprilie 1918 se distrează. Prima zi din luna mai 1918 îl prinde în capitala Moldovei și rămâne cu serviciul la regiment. La 11 mai 1918 este din nou în capitala Basarabiei unde, împreună cu alte cunoștinţe, „petrec foarte bine”29 în următoarele trei zile.

Din 15 mai și până în 5 iulie 1918, căpitanul veterinar stă în Prisăcani fără nicio activitate profesională sau mondenă demnă de a fi menţionată. Excepţie face data de 23 iunie 1918 când, împreună cu căpitanul Lemeni, merge la Chișinău „să ne plimbăm”30. Au ghinion la întoarcere cu mijlocul de transport, așa că petrec noaptea la Ungheni „pe bănci în sala de așteptare”31.

La 5 iulie 1918, afl ă din ziare că pacea a fost semnată, iar armata este demobilizată. Îl năpădește tristeţea și notează: „Această pace încheiată în condiţii așa de rele pentru neamul nostru să sperăm că va fi trecătoare și durerile noastre vor înceta în ziua când scumpii noștri aliaţi vor ieși învingători. Încrezători într-un viitor strălucit al aliaţilor, să strigăm din toată inima și cu speranţa în viitorul apropiat. (…) Trăiască România Mare de la Nistru până la Tisa!”32.

Pacea strâmbă nu durează mult. Ofensiva Antantei contra Puterilor Centrale desfășurată pe toate fronturile este încununată de succes. Cosma notează că inamicii „încep a fi învinși pe rând, în fruntea cărora stau bulgarii, cel mai nesuferit popor din lume”33. Remobilizarea armatei române este anunţată la 28 octombrie 1918, iar Regimentul 21 Artilerie se mută la Ruginoasa (judeţul Suceava). Ca de obicei, conducerea și subunităţile operative se mută primele (1 noiembrie 1918),

iar el rămâne încă patru zile. Ajunge la Ruginoasa și rămâne până la 4 apr i l ie 1919, când un ordin îi direcţionează spre Craiova. Peste o lună află că se îndreaptă spre Transilvania și ajunge în Sibiu (5 mai), Cluj (7 mai) – „oraș foarte frumos, dar limba română se aude foarte rar”34 – și Oradea (8 mai) – „constat același oraș maghiar izat complet”35. Centrul de primire al cailor este la Mezöberény, unde Cosma este îndrumat; este cazat „la un ungur foarte bine, cu confort”36, face un mic banchet cu colegii (10 mai) și în ziua următoare sunt invitaţi la un dineu oferit de o farmacistă („foarte ales și copios”37), unde petrec până la 3 dimineaţa.

Ajunge la Gyomaendröd (12 mai), unde trebuie să completeze necesarul de 457 de cai pentru Divizionul 1, statul major al regimentului și statul major al brigăzii. Dejunul din 15 mai îl servește la Mezötúr împreună cu căpitanul Riffl er la un baron ungur „unde ni se servește o masă admirabilă”38. Aici afl ă de la gazdă ce lucruri îngrozitoare au făcut comuniștii unguri „și aduce laude românilor care le-am salvat viaţa”39.

Continuă activitatea de remontare la Szarvas, ocazie cu care își cumpără „o iapă bunicică și ieftină”40 de la un localnic. Autorităţile din comuna Szentendre oferă un banchet ofi ţerilor români, care petrec foarte bine până la mijirea zorilor.

La 22 mai, sunt invitaţi de o contesă pe domeniul ei, vizitează parcul, se plimbă cu barca pe lac și savurează delicii culinare. Peste două zile, în Nagyszénás, câţiva ofi ţeri români, între care și Cosma, sunt acostaţi de un domn care îi invită la masă pe moșia lui. „Este un grof ungur foarte bine situat”41, a notat Cosma. Destinaţia este castelul contelui Karoly de pe domeniul Czifra, unde ofi ţerii români sunt invitaţi să se odihnească și urmează „un mare banchet”42 oferit de administratorul domeniului.

Pleacă la ordin cu unitatea și trece prin localităţile Orosháza (30 mai), Szarvas (31 mai), Gyomaendröd (1 iunie) și Szajol (3 iunie). Aici staţionează tot într-un castel și se plictisește până este trimis la Kisújszállás să inspecteze Bateria 6 Artilerie. Revine la Szajol (16 iunie) pentru a fi prezent la inspecţia generalului Dănilă Papp43,

Generalul Ernest Broşteanu, comandantul Diviziei 11 Infanterie (decembrie 1916-octombrie 1918)

studii/documente

document 2018 1 (79) 47

comandantul Diviziei 18 Infanterie. După manifestare revine la Kisújszállás pentru a înmatricula caii Bateriilor 3 și 2. Pentru Bateria 1 merge la Kunhegyes, în linia întâi, aproape de Tisa.

La 26 iunie este în tren la Szajol și aude bubuitul artileriei inamice, ale cărei obuze cad aproape de linia ferată. Își continuă activitatea profesională la Regimentul 92 Infanterie și escorta Statului Major al Divizionului 1, apoi maleinizează caii Bateriilor 4 și 5.

Abia la 1 iulie se întoarce la Kisújszállás „petrecând admirabil”44 în compania doctorului Enciulescu. Peste trei zile lucrează la caii Brigăzii 11 Artilerie, iar seara toţi ofi ţerii „petrec binișor”45. Duminică, 6 iulie, se revede cu Iancu Teodorescu, un vechi prieten, și fac „un mic chefuleţ”46 cu colegii din Regimentul 3 Călărași. Este numit șeful Serviciului Infi rmerie din Divizia 18 Infanterie (10 iulie) și prima sa misiune este să inspecteze cabalinele de la Regimentul 18 Vânători (?).

La 21 iulie, sergentul Potârniche anunţă că ungurii au declanșat ofensiva și au pătruns în liniile române. Cosma și Serviciul Infi rmerie se plimbă de colo-acolo până la Endröd, unde se instalează (27 iulie) și așteaptă reconstituirea regimentului. În prima zi a lunii august 1919 „afl u că ai noștri au respins pe inamic peste Tisa și că armatele noastre înaintează spre Budapesta”47.

Se atașează la trenul generalului Papp (4 august) până la Szajol, trece Tisa cu o căruţă și ajunge la „Grand Hotel” din Szolnok, unde se cazează. A doua zi trece prin Abony și Nagykörös, unde reîntâlnește camarazi din Regimentele 1 Artilerie și 5 Obuziere Artilerie, apoi ajunge la Kecskemét. Regimentul 21 Artilerie este cantonat în cazarma Regimentului 13 Husari și apoi defi lează în faţa generalului Marcel Olteanu. Cosma inspectează subunităţile, vizitează casa lui Petöfi Sandor și servește un dejun „foarte copios”48 la un director de bancă.

Ajunge la Budapesta (16 august), se cazează la Hotel „Metropol”, se plimbă, iar seara, cu colegii, „facem cunoștinţă cu două doamne ce se oferă a ne da orice explicaţii vom cere”49 despre capitala Ungariei. Vizitează clădiri reprezentative, asistă la reprezentaţii de operetă și nu ratează câte „un mic chefuleţ”50 la hotel sau la alţi colegi. Rămâne impresionat de vizita generalilor Berthelot și Traian Moșoiu51 la Kecskemet (23 august), cu care dă mâna și servește dejunul. Din nou la Szajol (26 august) pentru inspecţia cailor din Bateriile 3, 6 și Brigada 11 Artilerie, apoi este invitat la un doctor „unde petrec foarte bine până la 12 noaptea”52. Finalul lunii îl găsește în capitala Ungariei și are surpriza să se întâlnească cu fratele Nicolae, afl at împreună cu soţia, și alţi amici.

Rămâne în Ungaria, dar nu sub ordinele Diviziei 6 Infanterie, care a primit ordin să revină în ţară, ci ale Diviziei 1 Cavalerie. Marea unitate este vizitată de

ministrul plenipotenţiar român, Constantin Diamandy53 (5 septembrie), care „ne strânge mâna la toţi pentru bravura trupelor ce au ocupat Ungaria”54. Peste o săptămână Cosma este la Budapesta – „unde mă distrez foarte bine”55 – și vede spectacole de operă, operetă și circ. Revine la Kecskemet pentru scurt timp, apoi, din 26 septembrie, este din nou în capitala Ungariei. Se distrează „admirabil”56 și merge la spectacole de cabaret până la fi nalul lunii, după care își reia inspecţiile la Bateriile 4, 5, 1 și 2. Cu încă doi colegi participă „la un mic banchet”57 organizat de preotul din satul Solt care se încheie pe la ora două dimineaţa. Dă o fugă la Budapesta („mă distrez foarte bine”), apoi face un drum la Szajol și doarme fără griji în gara din Szolnok. Revenit la muncă verifi că animalele de la Bateriile 6, 3 și Statul Major al Brigăzii 11 Artilerie.

Află de o altă modificare organizatorică la 19 octombrie, când se vede pus la dispoziţia Diviziei 20 Infanterie. După 10 zile o telegramă îi anunţă să se pregătească pentru revenirea în ţară. Ajunge la Arad (5 noiembrie), apoi continuă deplasarea prin Timișoara, Lugoj, Caransebeș, Orșova, Turnu-Severin și Craiova. La 12 noiembrie, vine și ultima baterie de artilerie a regimentului, așa că „de acum încolo totul e sfârșit cu bine. Nu ne rămâne decât să muncim cu toţi românii laolaltă pentru consolidarea României Mari. Sunt foarte fericit că am trăit cele mai frumoase zile ale neamului nostru românesc. Ura! Trăiască M.S. Regele Ferdinand I, Regele cel mare al tuturor Românilor! Trăiască marea și buna noastră Regina Maria! Trăiască întreaga Dinastie și poporul român ferice!”58.

Înainte de semnarea Tratatului de pace cu Ungaria este avansat la gradul de maior (1 aprilie 1920), iar din 1922 se stabilește la Timișoara în calitatea de medic veterinar șef al Diviziei 1 Infanterie. Gradul următor, locotenent-colonel, îl primește în 1931, iar câţiva ani mai târziu este pensionat pentru limită de vârstă. Nu apucă să guste prea mult din pensie întrucât un infarct l-a răpit familiei, prietenilor și colegilor la 14 februarie 1938. A lăsat în urmă doi băieţi, Viorel-Eugen (n. 1923) și Th eodor (n. 1926), care s-au îndreptat către cariera militară, începând prin absolvirea Liceului Militar „D. A. Sturdza” din Craiova. Viorel-Eugen a urmat Școala Militară de Ofi ţeri de Cavalerie, a fost repartizat la Regimentul de Gardă Călare și a participat la Al Doilea Război Mondial cu Divizia 1 Cavalerie, în timp ce Th eodor s-a îndreptat către justiţia militară. În 1947, Viorel-Eugen a renunţat la haina militară și s-a îndreptat către domeniul muzicologiei și criticii muzicale, în care va performa și va câștiga o recunoaștere naţională și internaţională. El va descoperi, păstra și valorifi ca manuscrisul tatălui său, punând în circulaţie o altă experienţă, una inedită și captivantă, a Războiului de Întregire.

1 (79) 2018 document48

studii/documente

Th e First World War seen from Line two. Th e Case of Captain vet Constantin Cosma. Assistant Professor Alin Spânu, Ph.D.

Abstract: Constantin Cosma (1882-1938) was born in Bârlad, in a respectable family. He graduated the Faculty of Veterinary Medicine, at the advice of his family and he will be interested in a military career. Volunteer in the Second Balkan War, he will be mobilized as lieutenant on August 15, 1916. His diary, published by his son, musicologist Viorel Cosma, emphasizes the pleasant things lived on front, describing the life of those in line two.

Keywords: Constantin Cosma, vet, 1913, 1916-1920, Bârlad, Timişoara

NOTE

1 Universitatea Bucureşti.2 Viorel Cosma, Jurnal de Război (1916 -1919). Căpitan doctor Constantin Cosma, Editura Magic Print, Oneşti, 2013, p. 48.3 Ibidem, p. 55.4 Henri Mathias Berthelot (n. 7 decembrie 1861, Feurs - d. 28 ianuarie 1931, Paris), general francez. A absolvit Şcoala Militară St. Cyr (1883), după care a activat în Algeria. Din 1907 şi-a desfăşurat activitatea în Statul Major General, subşef al Marelui Stat Major (1913-1914), comandantul trupelor de rezervă din regiunea Soissons (1914-1915), al Diviziei 53 infanterie rezervă (1915), al Corpului 32 Armată (1915-1916). Din 22 septembrie 1916 a fost numit şeful Misiunii Militare franceze în România, până la 17 mai 1918, după care a fost trimis în SUA (5 iulie 1918), rechemat şi numit la comanda Armatei a 5-a (7 octombrie 1918). Pentru mai multe detalii privind activitatea sa a se consulta: Dumitru Preda (coord.), Neculai Moghior, Tiberiu Velter, Berthelot şi România, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997; Generalul H. M. Berthelot 80 de ani după Misiunea Franceză în România 15-16 octombrie 1996, Editura Universităţii din Bucureşti, 1996; Jean-Noel Grandhomme, Le général Berthelot et l`action de la France en Roumanie et en Russie méridionale (1916-1918), Vincennes, SHAT, 1999; General Henri Berthelot, Jurnal şi Corespondenţă 1916-1919 (traducere din limba franceză de Oltiţa Cântec), Presa Universitară Clujeană, 2000.5 General Paraschiv Vasilescu (n. 1964 – d. 1925) a comandat Corpul Grănicerilor (martie 1904-aprilie 1905), Regimentul 3 Infanterie şi Corpul 4 Armată până la 15 august 1916. După intrarea României în război a comandat Divizia 14 Infanterie (15 august-20 octombrie 1916), Armata 1 (21 octombrie-11 noiembrie 1916) şi Corpul 3 Armată (ianuarie 1917-iunie 1918). A fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” cl. a III-a prin Înaltul Decret nr. 3055 din 27 octombrie 1916 „pentru destoinicia cu care a condus trupele de sub comanda sa deschizând defi leul de la Topliţa cu minimum de pierderi” (Colonel Eugen Ichim, Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, Editurile Modelism & Jertfa, Bucureşti, 2000, p. 53).6 Viorel Cosma, Op. cit., p. 68.7 Ibidem, p. 70.8 Ibidem, p. 74.9 Ibidem, p. 77.10 Ibidem.11 Ibidem, p.78.12 Ibidem, p. 79.13 Ibidem, p. 81.14 Ibidem, p. 83.15 Ibidem, p. 85.16 Ibidem, p. 86.17 Ibidem, p. 96.18 Ibidem, p. 98.19 Ibidem, p. 99.20 Ibidem, p. 106.21 Ibidem, p. 109.22 Ibidem, p. 110.23 Ibidem, p. 111.24 Ibidem, p. 114.25 Ibidem, p. 115.26 Ibidem, p. 118.27 Ibidem, p. 119.28 General Ernest Broşteanu (24 ianuarie 1869, Roman – d. 6 iunie 1932, Bucureşti) a absolvit Şcoala Militară de Ofi ţeri de Infanterie şi Cavalerie (1890) şi Şcoala Superioară de Război (1900); a comandat Regimentul 53 Infanterie (14 august-22 decembrie 1916), Divizia 11 Infanterie (23 decembrie 1916-28octombrie 1918), Corpul Grănicerilor (1922-1929) şi Inspectoratul General al Infanteriei (1929-1930); a fost avansat la gradele de colonel (1916), general de brigadă (1917) şi general de divizie (1919).29 Viorel Cosma, Op. cit., p. 123.30 Ibidem, p. 126.

31 Ibidem.32 Ibidem, p. 127.33 Ibidem, p. 129.34 Ibidem, p. 130.35 Ibidem.36 Ibidem, p. 131.37 Ibidem.38 Ibidem, p. 132.39 Ibidem.40 Ibidem.41 Ibidem, p. 133.42 Ibidem.43 Dănilă Papp (n. 20 mai 1868, Aciuva/Avram Iancu, Arad – d. 1950, Sibiu) a urmat Academia Militară Tereziană din Viena (1887-1890) şi Şcoala Superioară de Geniu. În perioada 1894-1899 a fost profesor la Şcoala Militară de cadeţi din Sibiu, apoi profesor la Academia Militară din Viena. După izbucnirea Primului Război Mondial a fost şef de Stat Major al Diviziei 54 Infanterie (1914-1915), apoi, până în 1918, a comandat o brigadă numită după numele său pe fronturile din Galiţia şi Italia. Este primit în armata română, avansat la gradul de general şi numit la comanda Diviziei 18 Infanterie (1919) şi al Corpului 6 Armată (1924-1930). Este rezidentul regal al Ţinutului Mureş (1938-1940) şi reprezentantul diplomatic al României la Vatican (1941-1944).44 Viorel Cosma, Op. cit., p. 137.45 Ibidem.46 Ibidem, p. 138.47 Ibidem, p.140.48 Ibidem, p. 142.49 Ibidem.50 Ibidem, p. 143.51 Traian Moşoiu (n. 2 iulie 1868, Bran-Braşov – m. 29 iulie 1932, Bucureşti) a urmat Şcoala Militară din Viena (1889), de unde a absolvit sublocotenent (1891-1893), iar din 1 aprilie 1893 a fost încadrat în armata română. A fost avansat colonel (1 aprilie 1916), general de brigadă (ianuarie 1917) şi general de divizie (1919). În Războiul de Întregire a comandat Regimentul 2 Infanterie „Vâlcea”, Grupul „Lotru”, Diviziile 20, 23 şi Brigada 26 Infanterie. În fruntea Diviziei 12 Infanterie s-a distins în bătălia de la Oituz. În campania 1918-1919 a comandat Divizia 7 Infanterie, Comandamentul Trupelor din Transilvania, Grupul de Nord şi Gruparea de Manevră. A fost numit, succesiv, Guvernator al Ungariei, Comandant al Corpului Vânătorilor de Munte şi Guvernator al Basarabiei. A intrat în politică, ca deputat (1922) şi senator de drept, alături de Partidul Naţional Liberal şi a deţinut portofoliile Ministerului de Război (2-13 martie 1920), Ministerul Comunicaţiilor (24 ianuarie 1922-30 octombrie 1923) şi Ministerul Lucrărilor Publice (30 octombrie 1923-27 martie 1926). Pentru mai multe detalii despre viaţa şi activitatea sa, a se consulta: General Traian Moşoiu, Memorial de război (august-octombrie 1916), Editura Dacia, Cluj, 1987; Cronică de Marş – 80 de ani de la înfi inţarea Diviziei 11 Infanterie, ediţie pregătită şi prefaţată de lt.-col. Constantin Moşincat, Editura Cogito, Oradea, 1996; Gl. bg. (r) prof. univ. dr. Gheorghe Tudor-Bihoreanu, lt.-col. (r) Constantin Moşincat, ing. ec. Ioan Tulvan, General Traian Moşoiu – arhanghel al bătăliei pentru Ardeal, Editura Tipo MC, Oradea, 2004.52 Viorel Cosma, op. cit., p. 144.53 Constantin Diamandy (n. 1860, Bârlad – m. 1931, Idrici-Vaslui), diplomat din 1892, ataşat de legaţie la Sofi a (1910-1912), Roma (1913), ministru plenipotenţiar la Petrograd (februarie 1914-ianuarie 1918), delegat la Conferinţa de Pace de la Paris (1919), înalt comisar al guvernului român pentru Ungaria (1919-1920) şi ministru plenipotenţiar la Paris (1924-1930).54 Viorel Cosma, op. cit., p. 146.55 Ibidem, p. 147.56 Ibidem, p. 148.57 Ibidem, p. 149.58 Ibidem, pp. 153-154.

studii/documente

document 2018 1 (79) 49

Regimentul 5 Obuziere, la declanșarea Primului Război Mondial, făcea parte din artileria mobilă a Diviziei 17 Infanterie, comandată de generalul

Constantin Teodorescu2, având în dotare obuziere ușoare de 105 mm. La Turtucaia materialul era organizat în 2 baterii cu 8 piese și a acţionat în Sectorul II Daidir. În ziua de 24 august, la ora 6.30, Divizia 4 bulgară declanșează atacul asupra Centrelor 7, 8, 9 și 11. La ora 9.30, generalul Teodorescu constatând distrugerea a trei din cele patru baterii fi xe ale sectorului, ordonă colonelului Atanase Grigorescu să ocupe o poziţie în spatele Centrului 8, pe linia de sud a pădurii și să tragă asupra artileriei bulgare de la Nord-Vest Beliţa și Mesi Mahle, apoi asupra rezervelor care înaintau spre Staroselo, făcând o tragere de baraj împotriva atacului infanteriei împotriva Centrului 8.

Analizând rezultatul luptei, generalul Dabija aprecia că „Artileria Sect. II. a) artileria nu a tras asupra coloanelor bulgare ce înaintau la atac, mai cu seamă trebuia să se tragă asupra coloanelor ce înaintau pe la Est de satul Daidir și văilor Doptac-Colac și Ceșme Daidir, pe unde înaintau 8 batalioane bulgare; b) numai bateria de tunuri de 105 mm locot[enet] Jucu a tras de la 8-9 dim[ineaţa] asupra artileriei inamice de la moara Racagiu, nicio altă baterie nu a contrabătut artileria inamică; c) artileria ar fi putut bate R[egimentul]19 I[nfanterie] bulg[ar] ce a înaintat la atacul Centrelor 7 și 8, trecând prin faţa Centrelor 5 și 6, dar nu l-a bătut de loc; d) pe timpul atacului infanteriei bulgare, infanteria Sectorului II a fost, în general, prea puţin susţinută de artileria acestui sector, ea a fost lăsată să se lupte singură sub focul artilerie bulgare, numai diviz[ionul] de obuz[iere] de 105 mm, sosit pe timpul nopţii, a susţinut infanteria acestui sector, tot acest diviz[ion] pare că a tras asupra fl ancului stg. [stâng – n.n.] al R[egimentului] 1 I[nfanterie] bulg[ar], pe timpul când ataca Centrul 11”3.

În ziua de 24 august, unitatea a primit ordinul de a se regrupa, ocupând zona între remiza II și șoseaua Daidir, sub comanda colonelului Gheorghe Anastasiu.

Dar să-i dăm cuvântul generalului Dabija: „Ultima rezistenţă. Bateriile de obuziere de 105 mm col. Grigorescu, div[izionul] de 75 mm maior Divary, 2 tunuri cu lt. [locotenentul – n.n.] Constantinescu Toma și 1 btr. [baterie – n.n.] tun 75 mm cu slt. [sublocotenentul – n.n.] Pârvulescu Fulger, au venit de au luat poziţie înapoia văii Chivei cu stânga la Dunăre și dreapta la cazarma Șaramet, cu faţa spre Sud - Sud-Est. În jurul acestei artilerii s-au adunat diferite secţiuni de unităţi de infanterie, în special btl. [batalionul – n.n.]

II/R[egimentul] 80 I[nfanterie], din R[egimentul] 79 I[nfanterie], din btl. [batalionul] II/R[egimentul] 75 I[nfanterie], btl. [batalionul – n.n.] 76 mil. [miliţii – n.n.]; deci mai mult de către unităţile din sectorul ce nu a fost atacat.

Rezistenţă fără rost, căci nu mai acoperea nimic, nici nu mai salva nimic [s.n.]. Acţiunea s-a redus la un foc de artilerie și la mici încercări de contraatac. Toată lumea s-a aruncat pe malul Dunării”4.

Memoriul și Scrisoarea colonelului Atanase Grigorescu, comandantul Regimentului 5 Obuziere, sunt documente aparte ca stil de redactare. Dacă memoriile sau dările de seamă privind evenimentele de la Turtucaia, ce se regăsesc prezentate în numerele anterioare ale revistei „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, sunt redactate într-un stil sobru, după normele unor documente militare, cele propuse se adresează fi e unui interlocutor imparţial care poate să judece faptele de arme, fi e direct subordonaţilor, pe care-i laudă și îi încurajează pentru modul exemplar în care și-au făcut datoria.

În cuvinte emoţionante este redat dramatismul celor două zile de luptă. Cu amărăciune, colonelul Grigorescu constată deficienţele în aprovizionarea cu muniţie, superioritatea armamentului din dotarea trupelor bulgare, folosirea de către acestea a unor noi invenţii (observatorii din balon care furnizau în timp real informaţii despre poziţia trupelor inamice și care coordonau tragerile de artilerie), lipsa de iniţiativă a comandanţilor români, abandonul propriilor trupe și neadecvarea ordinelor conform situaţiei reale de luptă. Și nu în ultimul rând, constată că nu fusese prevăzută nicio posibilitate de retragere și repliere a trupelor române, fi ind surprins de focurile de armă trase de pe malul românesc de către jandarmi și marinari asupra celor care cu disperare încercau să-și salveze viaţa, atitudine pe care o califi că ca o „mare și oribilă crimă”.

♦♦♦În cartea nepătrunsă a destinului i-a fost scris

Regimentului 5 Obuziere (mai puţin 2 baterii) ca după 3 ani și 5 luni de la înfi inţarea lui, după ce ca tânăr divizion, compus din 3 baterii, făcuse campania din 1913, să fi e dat prizonier în lupta cea mare a românilor pentru realizarea idealului de secole, idealul naţional și, ceva mai mult și mai trist, prizonier la bulgari.

Am zis mai puţin 2 bater i i , căc i în lupta crâncenă de la Turtucaia au luptat numai 4 baterii, 2 fi ind oprite la dispoziţia Marelui Cartier al Armatei de

TURTUCAIA – O TRAGICĂ BĂTĂLIE,O DUREROASĂ RANĂ SÂNGERÂNDĂ

Dr. Luminiţa GIURGIU1

1 (79) 2018 document50

studii/documente

Operaţii. Poziţia nemărginit de tristă de prizonier implică sau faptul de lașitate atunci când frica de moarte primează sentimentul datoriei și voinţa de a învinge și luptătorul uitând totul, până și jurământul de credinţă, cuvântul divin „Patrie”, caută ocazia și se predă dușmanului fără să lupte până la ultimul cartuș, până la ultima picătură de sânge sau implică adevărata vitejie, îndeplinirea deplină a datoriei și că în vâltoarea a s u r z i t o a r e a b ă t ă l i e i , luptătorul este s u r p r i n s ș i dezarmat fără voia lui din c o n s i d e r a ţ i i anumite sau din imposibilitatea de a învinge, de a avea cu ce se hrăni, se d ă o r d i n s ă înceteze lupta și să capituleze.

Ș e f u l Cor pului ( ș i comandantul de baterii) este singurul șef în armată căruia suveranul ţării, ș e ful suprem al armatei îi încredinţează c u m a r e s o l e m n i t a t e Drapelul, acest mare și sfânt simbol care înseamnă „Onoare și Patrie!”. El are deci marea datorie și onoare de a păstra cu onorurile cuvenite (ceremonia cuvenită) în timp de pace acest divin simbol și a conduce la victorie, sub umbra lui regimentul la glorie. El este deci responsabil faţă de Dumnezeu, faţă de conștiinţa lui, faţă de M.S. Regele, faţă de Ţară și chiar faţă de ostașii de sub ordinele lui, de modul cum și-a îndeplinit această mare Dumnezeiască însărcinare, de modul cum și-a păzit jurământul de credinţă și de modul cum regimentul și-a făcut datoria pe câmpul de onoare.

După nenorocita luptă de la Turtucaia cu un rezultat așa de dezastruos și umilitor pentru Ţară și de demoralizator pentru întreaga armată, s-a adus, de unii la o parte din trupele destinate la apărarea acestei localităţi întărite, cea mai gravă învinuire ce se poate aduce în asemenea împrejurări rare, învinuirea de lașitate.

Dacă în timp de pace, timp de 26 de ani, mi-am făcut datoria de cinste și conștient apărător al ţării, de adevărat apostol militar și mi-am susţinut întotdeauna convingerile

mele drepte, fără a mă încovoia, uneori chiar cu riscul de a-mi sacrifi ca anii de muncă puși în serviciul ţării, dacă în calitate de comandant de regiment am căutat, frământându-mi sufl etul, fi ind în continuă preocupare de datoria mea de a nu pierde o clipă pentru ca să pregătesc ofi ţerii și trupa de sub comanda mea pentru ora supremă a îndeplinirii celei mai sublime îndatoriri de pe acest pământ, instruindu-i în

meseria armelor și făcându-le o solidă educaţie m o r a l ă , întăr indu-le a s t f e l convingerea că numai printr-o i n s t r u c ţ i e p e r f e c t ă ș i calităţi mari sufl etești pot să facă faţă cu folos tuturor grelelor î m p r e j u r ă r i ale războiului și să înfrunte moartea fără teamă și să-și o ţ e l e a s c ă sufl etul cu tăria și voinţa de a învinge; apoi în împrejurări așa de importante și așa de dureroase ca acelea ce au urmat ș i n e a f lăm, după

rușinoasa înfrângere de la Turtucaia, cred că aș lipsi de la cea mai esenţială datorie a mea de comandant de regiment, dacă nu aș arăta în mod cinstit cum s-au comportat ofi ţerii și trupa Regimentului 5 Obuziere în această tragică bătălie pentru ca asupra acestui regiment să nu mai planeze nicio clipă, nici chiar urmă de bănuială că nu și-ar fi îndeplinit pe deplin datoria pe câmpul de onoare (luptă).

Voi face deci aceasta cu conștiinţa împăcată că mi-am îndeplinit una din cele mai esenţiale datorii ale mele, în calitatea mea de comandant al acestui corp de trupă.

Nu cred că este acum momentul să arăt în toate amănuntele, mărturisite de oameni întregi la minte, altele văzute de mine însămi, faptele de arme de la Turtucaia, căci am credinţa că felul cum a fost concepută și executată organizarea și condusă apărarea acestei importante localităţi întărite, precum și modul cum a urmat lupta propriu-zisă de acolo și cum au fost aduse trupele de întărire, de ajutor, faptele petrecute până la momentul capturării trupelor române, rămâne încă un mare proces militar și social, o dureroasă rană

Crochiu realizat de generalul de divizie Mihail Aslan (Turtucaia. Studiu strategic cu trei crochiuri şi o anexă, Bucu reşti, Imprimeria „Liga Poporului” S.A., 1921)

studii/documente

document 2018 1 (79) 51

sângerândă, proces care nu se termină decât în urma unei anchete severe și cinstite, cu sancţiuni exemplare, așa cum comportă un fapt de arme unic în felul lui în analele militare și rană care nu se va închide și vindeca decât în urma unei revanșe cu arma în mână, în urma unei strălucite victorii.

Sosite în cea mai mare grabă la Olteniţa și ajuns la Turtucaia în seara zile de 22 august, Regimentul 5 Obuziere primește ordin ca cel mai târziu la ora 3.30 a.m., în ziua de 23 august, să se afl e pe poziţia de luptă. La ora 1.30 noaptea, regimentul condus de mine s-a îndreptat, în liniște, spre acea poziţie, iar la ora 3.10, am ajuns pe locul hotărât pentru luptă.

Nu voi discuta aici ordinele ce am primit și nici poziţiile ce mi s-au indicat în ziua de 22 august la sosirea mea în Turtucaia de către comandantul Capului de Pod Turtucaia, căci nu acesta este scopul acestor rânduri.

Mă mărginesc însă a mărturisi că acest regiment a luptat două zile de-a rândul, fără nicio întrerupere, fără nicio clipă de repaus, nici chiar pentru hrana, printre picături, a oamenilor sau a cailor, au luptat cu cea mai mare bărbăţie toţi ostașii acestui regiment, ca vrednici apărători ai ţării, după ce, de la început, chiar au fost nevoiţi, spre satul Daidir, să pună în baterie, sub focul vijelios de șrapnele și obuze și, ceva mai mult, sub focul salvelor de puști și mitraliere ale dușmanului.

În aceste memorabile zile de luptă, de mândrie la unii și de tristeţe pentru toţi, mi-a fost dat mie, comandant de regiment, să văd rodul muncii mele, priceperea, bărbăţia și sângele rece ale vitejilor comandanţi de baterie - căpitanii Grigorescu Traian și Costescu Ștefan și locotenentului Otopeanu.

Aici am avut priveliștea înălţătoare, să văd trăgând cu ardoare, bărbăţie și întrecere șefi i de obuziere, cu vrednicii lor camarazi de arme, ochitorii și servanţii, aici am avut marea mulţumire sufl etească să văd conducătorii antetrenurilor5 stând neclintiţi ca niște brazi, pe caii lor puternici și sprinteni înapoia obuzierelor, foarte aproape de ele, gata la un semn să ia aceste puternice arme și să le ducă acolo unde nevoia luptei va cere, deși asurzitoarele vijelii de șrapnele și obuze dușmane îi copleșise cu totul; fără frică de moarte ei au stat la postul lor, căci era credinţa în Dumnezeu care-i ferea de îngrozitoarea moarte, era ferma voinţă de a-și păzi jurământul și de a-și îndeplini datoria lor de credincioși apărători ai Patriei, ceea ce prin cuvinte calde, eu, șeful lor, le-am recunoscut aceste merite în faţa camarazilor lor din Infanterie, în faţa colonelului Atanasiu, comandantul brigăzii de infanterie, atunci când se găsea sub cel mai infernal foc al dușmanului.

Am avut cele mai calde lacrimi de bucurie, de mândrie, de nedescris entuziasm când, apropiindu-mă de Bateriile 1 și 2, care aruncau cu bărbăţie moartea în dușman și în urma cuvintelor mele de îmbărbătare, de „Bravo, copii!”, am auzit explozia căldurosului lor strigăt „Trăiţi!”, pe când obuzierele în mâinile lor îndemânatice și sub ochiul lor sigur și îndrăzneţ (pătrunzător) continuau să doboare la pământ valurile de rânduri ale inamicului care căutau cu orice preţ să înainteze și căror dușmani se opuneau înverșunat Regimentele 34, 74 și 79 Infanterie.

În ziua de 23 august, lupta a continuat înverșunat până s-a întunecat c u t o t u l , i a r muniţiile erau pe sfârșite și, numai graţie vredniciei și unei voinţe ferme a v a l o r o s u l u i locotenent-colonel Păncescu Gheorghe și după greutăţi s u p ra o m e n e ș t i , s-au putut aduce l a T u r t u c a i a chesoanele6 coloanei de muniţii de corp de armată, așa că,

pe la ora 12 noaptea, s-a făcut aprovizionarea bateriilor cu muniţiile trebuitoare pentru lupta din ziua următoare.

În ziua de 24 august, lupta a început la ora 5 a.m. și, încă de la ora 6.30 a.m., prevedeam sfârșitul fatal și îngrozitor al acestei bătălii, căci rândurile apărătorilor Turtucaiei se răriseră înspăimântător, pe ici pe acolo împușcături și bubuituri de tunuri, unele mai dese, altele mai rare. Grupuri răzleţe ieșind din porumbiștea netăiată se îndreptau spre Dunăre, grăbite și îngrozite de exploziile formidabile ale obuzierelor de mare calibru al dușmanului.

Dușmanul înainta mereu cu toată înverșunarea, căci observatorul pe care îl avea în balon îi da desigur știri de cele ce se petreceau la Turtucaia.

La ora 11.30, lipsit de orice susţinere, Regimentul 5 Obuziere trebuia să facă, și mă hotărâi fără a mă gândi prea mult pentru ultima sforţare, sforţare supremă de artileriști, să protejeze retragerea trupelor demoralizate cu totul și să înlesnească astfel trecerea lor pe malul opus, la Olteniţa. Și au făcut-o cu toată seninătatea și mândria îndeplinirii unei datorii sfi nte. Secondat acum și de devotatul meu ajutor, mă găseam în fruntea regimentului, care se retrăgea pe baterii. La pas, cu admirabilă liniște și ordine ne-am îndreptat în colţul de Sud-Est al pădurii din acea parte a orașului Turtucaia, lângă lucrările de pământ destinate tunurilor antiaeriene, poziţie ce dintr-o aruncătură de ochi ni s-a părut că este, după cum a și fost, foarte avantajoasă pentru punerea regimentului în baterie. Aici am ales locul fi ecăreia din cele 4 baterii, pe care le-am și instalat la locurile ce le credeam mai nimerite.

Obuziere „Krupp” calibru 105 mm folosite în Primul Război Mondial (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”)

1 (79) 2018 document52

studii/documente

Aici a alergat, ceva mai târziu și s-a pus sub comanda mea maiorul Divari cu 2 baterii, precum și plin de inimă și viteazul locotenent Constantinescu Toma din Regimentul 3 Artilerie cu bateria ce o comanda, ofi ţer al cărui nume va rămâne nemuritor în Cartea de Aur a Armatei Române, în special a Artileriei și în inima noastră, care l-am văzut luptând ca cel mai brav dintre bravii tunari. Noi artileriștii am plâns cu lacrimi fi erbinţi moartea acestui erou și dator sunt să exprim în numele tunarilor Regimentului 5 Obuziere chiar aici, între aceste rânduri, mult încercatei familii a generalului Th . Constantinescu, respectoasele noastre regrete pentru pierderea acestui valoros și viteaz ofi ţer a cărui fi gură măreaţă va rămâne pe veci în mintea noastră.

Aici, în colţul pădurii, cu gurile de foc mascate de frunzișul tăiat din copacii din împrejurime, timp de 6 ore și mai bine și anume până la ora 5.45 p.m., Regimentul 5 Obuziere, format în semicerc, a dus lupta cea mai vrednică pe care o poate duce un regiment de artilerie, vărsând moartea în dușmani cu ferma convingere că ajută să salveze pe arma, soră de luptă, Infanteria. Aici am avut ocazia să văd din nou și din nefericire pentru ultima oară la postul de luptă, de datorie sfântă, priceperea și vitejia de nedescris a comandanţilor de baterii, a ofi ţerilor subalterni, a plutonierilor majori, a sergenţilor-instructori, sergenţilor, caporalilor și simplilor ostași ai Regimentului 5 Obuziere, cu un cuvânt vitejia artileriștilor noștri.

Aici am putut să constat cu o neînchipuită satisfacţie, disciplina focului a cărei conducere o luasem chiar eu, aici am constatat într-adevăr devotamentul cel mare către Ţară, Rege și șefi .

Aici am putut să văd curatele lacrimi de bucurie adâncă, de entuziasm de nedescris când, voind să-i îmbărbătez, le spuneam, din când în când, cu voce puternică și hotărâtă: „Auziţi copii, tunurile din depărtare! Vine Divizia 9 de la Silistra, vin rușii în ajutor! Ura, copii! Ura! Ura!”, când toţi într-un glas strigau răsunător și din toată inima: „Ura! Ura!”.

Din nenorocire nu era nici divizia, nici rușii, ci tunurile dușmanului ce bombardau gara Olteniţa, erau, în cele din urmă, tunurile care trăgeau în noi.

Aici în bubuitul obuzierelor noastre și vijeliilor de șrapnele ale inamicului, fi ecare la postul său, cu liniște de adevăraţi creștini, eroi-martiri, la un semn ce le-am făcut, ne-am descoperit, am îngenuncheat cu toţii, trompeţii au sunat Sfânta Rugăciune și 4 ostași au scoborât în locul de veci, în groapa rece, dar mormânt de onoare, făcut din ordinul meu, la câţiva pași înapoia bateriilor, pe bravul soldat Mincu Alexandru ctg. 1915, din Bateria 4 care, lovit în frunte de un glonţ de pușcă tras din apropiere de dușman, a căzut mort la postul său, îndeplinindu-și ca un adevărat erou suprema datorie, datoria către Ţară și Rege. În locul fl orilor pe mormântul său au fost lacrimile noastre de buni camarazi, iar onorul ultim i s-a dat de cele 16 obuziere și tunuri de câmp, care începuseră din nou și cu mare grabă să bubuie năprasnic, cel mai mare și mai sublim onor ce i se poate da unui vrednic ostaș al ţării, onor care îţi făcea impresia că vroia să răzbune moartea unui bun tovarăș care, o clipă mai înainte, lupta cu bărbăţie pentru onoarea regimentului, pentru scumpa noastră Patrie! Să-i fi e memoria eternă, căci memoria lui, ca și a altor camarazi căzuţi pe câmpul de onoare, va fi scrisă cu litere de aur în Cartea Sfântă a Ţării, iar mângâierea familiei lui să fi e faptul că a avut un asemenea vrednic și viteaz fi u.

Se făcuse ora 4. O mitralieră din aripa noastră dreaptă începuse să tragă. Am dat ordin locotenentului Constantinescu, ce se găsea în acea parte, să o aducă la tăcere, ordin care s-a executat imediat, căci glasul ei, secerișul ei de gloanţe, nu se mai auzi.

Muniţia împuţinându-se simţitor, am dat ordin să se grăbească chesoanele și antetrenurile. Cu iuţeală uimitoare se repeziră o parte dintre servanţi și conducătorii trăsurilor respective la chesoanele adăpostite ceva mai înapoi, căci aducerea acestor trăsuri cu atelajele lor lângă obuziere nu mai era cu putinţă, din cauza proiectilelor dușmanului care ne descoperise poziţia și, într-o clipă, chesoanele de lângă obuziere fură aprovizionate cu muniţie, fără ca în acest interval de timp să fi e vreo întrerupere în tragerea asupra dușmanului. Iuţeala tragerii se comandă chiar de subsemnatul, căci trebuia cu orice preţ să prelungesc rezistenţa cât mai mult, până noaptea pentru a da timp sufi cient trupelor din Turtucaia afl ate pe malul Dunării să se retragă pe celălalt mal. Exact la ora 4 p.m. am trimis printr-un agent următoarele rânduri-raport:

„Turtucaia, 1916.VIII.24, ora 4 p.m.

Domnului general Teodorescu - comandantul Capului de Pod Turtucaia

Domnului comandant al Marinei

Regimentul 5 Obuziere, aproape singur, apără Turtucaia de la ora 5 dimineaţa. Vom trage ultimele cartușe, vom prăvăli materialele în vale, la Dunăre, luând piesele de la închizătoare sau le vom îngropa în pădure căci nu avem cu ce le distruge. Cum se va înnopta, neavând

Obuzier „Krupp” calibru 105 mm, md. 1891 folosite în Primul Război Mondial (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”)

studii/documente

document 2018 1 (79) 53

muniţie, trebuind să ne retragem și noi, trimiteţi-ne un vas pentru îmbarcare. Dacă ne trimiteţi vase și de îmbarcarea întregului regiment, oameni, cai, obuziere, chesoane am fi prea fericiţi.

Colonel A. GrigorescuComandantul Regimentului 5 Obuziere”.

Am trimis acest raport și pentru comandantul Marinei, căci se răspândise știrea că domnul general Teodorescu ar fi fost grav rănit de un obuz inamic, știre de a cărei veridicitate nu eram sigur.

Tragerea urma înainte cu toată înverșunarea, comandanţii de baterii și subsemnatul eram suiţi în câte un copac pentru observarea inamicului și loviturilor. De unde, mai târziu, a trebuit să coborâm căci inamicul se apropiase de baterii mascat de o creastă a unui deal în faţa noastră.

La ora 4.45 sau 5.05 sosește un soldat cu capul gol, galben la faţă, cu ochii tulburi, holbaţi, de abia putea respira și cu voce tremurândă, din care se putea citi marea lui emoţie, îmi spuse, înecându-l plânsul, următoarele cuvinte: „Trăiţi, domnule colonel, nu mai trageţi că s-a predat oștirea și Ţara Românească!”. Am reprodus aici întocmai cuvintele acestui soldat al cărui nume nu-l cunosc și nici nu l-am mai văzut pe urmă.

Primind această îngrozitoare știre, am dedus că ceva defavorabil pentru noi se petrecea pe malul Dunării, însă nu-mi închipuiam și nici nu puteam să-mi închipui vreodată că dezastrul ar fi fost așa de îngrozitor cum era în realitate și că nicio măsură nu se luase pentru trecerea pe celălalt mal a trupelor demoralizate.

Cu vocea puternică și hotărâtă, îi spusei imediat fără ezitare: „Înapoi netrebnicule că nu știi ce vorbești! Desigur că ești nebun!”.

Nu puteam să încetez lupta fără să primesc un ordin formal și în scris. Și pentru a da și mai mult curaj regimentului și să șterg impresia penibilă ce vorbele acestui om ar fi putut să pricinuiască asupra moralului oamenilor, am comandat foc repede, după care am dat din nou semnalul pentru micșorarea întru-câtva a iuţelii de tragere. Și la auzul la auzul tunurilor inamice care trăgeau în Olteniţa am repetat din nou cu voce tare: „Auziţi divizia de la Silistra! Vin rușii! Ura! Ura! Sună trompet atacul general!”.

Acest din urmă ordin l-am dat a mai susţine și moralul puţinilor oameni din regiment care sub comanda bravilor maiori Dobriceanu și Antonescu mai rezistau pe creasta de la Sud-Est și Sud - Sud-Est din apropierea poziţiei bateriilor Regimentului 5 Obuziere, conform ordinului ce primiseră personal de la subsemnatul.

Infanteria inamică se apropia cu ezitare de noi prin porumbiștea netăiată din faţa noastră, iar comandanţii de baterii ajunseseră cu modifi carea treptată a înălţătoarelor până la 600 m, după care începeau salvele de încadrare și apoi vijeliile de șrapnel pentru efect.

La ora 5 p.m. am trimis următorul raport:

„24.08, ora 5 p.m.Domnului general Teodorescu sau Domnului comandant al Marinei

Regimentul 5 Obuziere. Continuăm să rezistăm cu curaj și vom trage până la ultima lovitură. Rog trimiteţi-ne grabnic ajutoare, căci vom face minuni de vitejie. Când vom termina muniţia, trebuind să ne retragem și vă rog, din nou, să ne puneţi la dispoziţie vasele trebuitoare spre a ne îmbarca și trece pe celălalt mal al Dunării.

Colonel A. GrigorescuComandantul Regimentului 5 Obuziere”.

La ora 5.55, zăresc pe sublocotenentul (r) Vitianu Alexandru rănit la frunte, cu sângele curgând pe obraz, cu capul gol, îndreptându-se către mine, adus pe braţe de doi soldaţi. În primul moment credeam că este bravul și nepreţuitul camarad sublocotenentul Cornea Gheorghe, adjutantul subsemnatului.

Am comandat imediat tragerea repede. Ea începu cu atâta ardoare, cu atâta vitejie că-ţi făcea impresia că-i desfășurarea ultimei noastre energii, erau ultimele lovituri pe care obuzierele le aruncau cu înverșunare în vrăjmaș, cu tunet îngrozitor de se cutremura pământul dimprejur, cu vuiet infernal al cărui ecou îl ducea valurile Dunării în depărtare, ca ultimul răget de disperare al unui leu puternic care moare.

Un moment m-am gândit că purtându-ne până aici (luptând) ca eroi, să murim ca adevăraţi eroi, să facem ca dușmanul să plătească scump capturarea armelor noastre, dar refl ectai îndată că sacrifi ciul atâtor vieţi tinere, când o întreagă armată se predase, nu va schimba întru nimic rezultatul fi nal al acestei nenorocite lupte, dar că aceste vieţi vor fi mai târziu de folos Ţării.

Nu trece mult și la ora […] am primit următorul ordin […]. Imediat am dat ordin de distrugerea lunetelor și luarea cheilor de siguranţă de la închizătoarele obuzierelor, ce s-a executat aproape instantaneu și ochii noștri și ai tuturor ostașilor mei credincioși erau aţintiţi la mine, apoi la un semnal ce am dat (făcut) toţi ne-am îndreptat repede spre cai, prin vijelia de șrapnele a dușmanului. Voiam să distrug închizătoarele și chiar obuzierele, însă mijloacele necesare îmi lipseau și de altfel această distrugere nu era cu putinţă în aceste momente așa de critice.

Plecând de pe poziţia de luptă, m-am întors cu faţa înapoi, în care poziţie am privit lung, lung de tot, căci vroiam să mai văd încă o dată, pentru ultima dată obuzierele noastre, acești tovarăși de luptă credincioși și puternici, nepreţuiţi. Mi se sfâșia inima de mâhnire și simţeam lovită mortal mândria mea de șef gândindu-mă că trebuie să le lăsăm pradă dușmanului și cu această duioasă și plină de amărăciune privire, părându-mi-se că au mai rămas la chesoanele de lângă obuziere cartușe cu proiectile netrase, m-am întors repede înapoi să observ mai bine dacă

1 (79) 2018 document54

studii/documente

într-adevăr nu mă înșelase vederea, iar voi scumpi tovarăși de luptă și de cumplite suferinţe, când aţi zărit mișcarea mea, ca un val furios v-aţi întors înapoi la armele voastre, care vai! amuţiseră. Nu vă împiedică să faceţi această mișcare eroică proiectilele dușmanului care trăgea încontinuu în voi și aţi făcut-o, căci era devotamentul, era inima voastră care vă lega de aceea a șefului vostru, de nepreţuitele voastre obuziere, era dispreţul vostru faţă de moartea năprasnică.

Deși vrășmașul trăgea mereu, totuși ne-am apropiat și, văzându-le bine, ne-am convins că nu erau cartușe-proiectile, ci tuburile goale puse de vitejii servanţi, care credincioși serviciului lor și prescripţiilor regulamentare, avuseseră grijă necontenit, ca după fi ecare lovitură trasă să așeze tuburile goale la locurile lor respective din chesoanele de lângă obuziere.

Era și aici o nepreţuită ocazie pentru mine să constat cu adâncă mulţumire îndeplinirea cea mai conștiincioasă a îndatoririlor voastre de ostași desăvârșiţi, era rezultatul trudei din timp de pace a neobosiţilor și vitejilor ostași ai regimentului.

Am pornit din nou cu toţii spre malul Dunării, am trecut pe lângă antetrenuri și chesoane, le-am privit cu durere și cu durere și mai mare am privit și atelajele de cai sublimi, supuși tovarăși în greutăţile războiului, pe care am fi voit să-i înecăm în Dunăre, dar din cauza focului vrășmașului ne era peste putinţă să o facem.

Ochiul bunului Dumnezeu ne-a dat probă de o mare minune, de marea Lui putere, ne-a ferit ca, după ce am fost nevoiţi cu durere nemărginită, să părăsim locul de luptă, armele noastre nepreţuite, să cădem și pradă morţii pe care dușmanul căuta să o împrăștie în vijelii de șrapnel și obuze ce ne bara drumul între poziţia de luptă și malul Dunării.

Grija Atotputernicului Dumnezeu a mai fost încă [sic!] că prin vitejia noastră, dușmanul să ezite să se oprească din înaintarea lui, temându-se de vreo cursă, de vreo așa-zisă stratagemă și să nu pătrundă imediat în baterii, după ce noi trăsesem ultimele lovituri, căci am fi căzut jertfei morţii fără să putem prin aceasta aduce nici cel mai mic ajutor Ţării noastre într-un viitor război, pe care mintea noastră îl prevede că va fi , să pătrundă, zisei, în baterii și să cădem jertfă după cum, cu câteva minute înainte, căzuse jertfă bravul locotenent Constantinescu Toma, care, aflându-se cu bateria în aripa dreaptă a regimentului nostru și anume aproape de orașul Turtucaia și neavând o susţinere de infanterie, deși o ordonasem, a fost surprins de infanteria inamică, deși ordonasem să se facă în această parte recunoaștere și pază de cercetași de artilerie, și și-a dat sufl etul ca un mare erou lângă tunurile lui, după ce, mai întâi, o parte din acei care au atacat bateria au plătit scump cu viaţa lor îndrăzneala lor.

Ieșiţi din zona vijeliilor de șrapnele ale dușmanului, cum mai aveam o bună distanţă de parcurs până la malul Dunării și cum soldatul-ordonanţă care ţinea calul meu, de teamă să nu fi e ucis și el și caii, se retrăsese pe malul Dunării, mă văd în situaţia să fac acest drum pe jos. Întâlnind însă, imediat,

în cale soldatul-ordonanţă al bravului sublocotenent Cornea Gheorghe, cu calul acestuia, avusei și aici plăcuta ocazie să constat devotamentul fără margini al acestui tânăr ofi ţer către șeful său, căci dacă în timpul celor două zile de luptă nu m-a părăsit niciun moment, prin pericolele cele mai mari, prin ploaia de șrapnele, obuze și gloanţe de pușcă, nu mai puţin și în această clipă, cu inima de bun camarad, a făcut gestul cel mai frumos ce-l poate face un tânăr ofi ţer de elită pentru șeful său, mi-a oferit frumosul și sprintenul său cal cu ajutorul căruia m-am coborât la Dunăre, sublocotenentul Cornea încălecând pe un cal de trupă.

Imediat ce am ajuns la Dunăre, am dat ordin bravilor mei ofi ţeri și adjutantului meu, care cu toţii mă urmau de aproape, să dea foc hărţilor, ordinelor și notiţelor în legătură cu lupta noastră, în care scop am înmânat sublocotenentului Cornea și pe acelea ce le aveam asupra mea.

Am privit cu toţii cu tristeţe cum ardeau toate aceste acte preţioase, apoi am aruncat în Dunăre binoclurile și pistoalele automate ce le aveam asupra noastră. În fi ne, cu inima strânsă de durere, am dat drumul în libertate calului meu, care m-a purtat în spinare în mijlocul celor mai mari pericole, același lucru făcându-l și ceilalţi ofi ţeri, uitându-mă cu milă, lung, și am plecat adânc mâhnit că mă despart pentru totdeauna de el.

Când mi-am aruncat privirea pe malul Dunării, o priveliște din cele mai dureroase pe care vreodată o poate vedea un militar, un comandant de regiment, un ostaș devotat ţării sale, devotat Regelui său: o armată întreagă de mii de ostași și sute de ofi ţeri stăteau îngrijoraţi de rezultatul nenorocit al luptei și, îngrijoraţi de viitor, stăteau pe malul Dunării, așteptându-și moartea lor crudă, iar arme nenumărate (mii de arme) erau aruncate pe jos.

Mă uitam cu groază, priveam acești oameni, aceste arme și mi se părea că este un vis, un vis îngrozitor, dar vai!, totul nu era decât realitatea cea mai crudă, emoţionantă, teribila realitate, era o armată întreagă dezarmată, prin lipsa ei de voinţă fermă de a învinge, prin lipsa de iniţiativă a comandantului ei.

Ce impresie sfâșietoare și când te gândești că au fost atâţia bravi și în multe regimente de infanterie, care în alte condiţii ar fi adus desigur victoria.

La priveliștea aceasta de necrezut m-am simţit și mai zdrobit de adâncă mâhnire și durere, decât cum mă simţeam atunci când am fost nevoiţi să părăsim armele noastre, obuzierele, postul nostru de luptă. Nu, nu putea fi altfel impresia mea, căci ultima mea iluzie, a bravilor mei ofi ţeri, a întregului regiment de obuziere, iluzia ce ne-o făceam că vom putea să luptăm, să dăm timp Comandamentului Superior să retragă trupele de pe malul Dunării, ultima iluzie a noastră pornită din cel mai înalt comandament al oricărui ostaș, pentru care toţi luptaserăm ca adevăraţi eroi, se spulberase într-o clipă. Niciun batalion, nicio companie, niciun pluton, nicio secţie, nici chiar o grupă de oameni nu fusese trecută pe celălalt mal al Dunării, deși timp fusese îndeajuns ca să scape toată infanteria din mâna dușmanului,

studii/documente

document 2018 1 (79) 55

de soarta tristă de prizonier, Infanteria care putea fi grabnic reconstituită pentru ca să poată lupta cu mare folos, pe un alt front al teatrului de război al ţării noastre. Dispăruse încă de la ora […] și comandantul […] cu sublocotenentul […], dispăruse și M[…], fapt a cărui grozăvie și […] nu poate mintea omenească să-și închipuie o mai mare […] nu poate să existe în […] și ca [sic!] culmea acestui […] a fost și faptul nespus de barbar pe care câţiva marinari și jandarmi români, ostași de-ai noștri, îl comiteau din ordin superior, marea și oribila crimă de a împușca fără cruţare pe acei care, știind să înoate, aveau curajul să înfrunte valurile Dunării, cu gândul să treacă pe celălalt mal, deși cu riscuri infi nit de mari, căci aveau puterile sleite de greutăţile și emoţiile luptei și din cauza foamei, prin neputinţa de a lua hrana la timp, în plus că se trăgea în ei și de pe malul ocupat de bulgari la Turtucaia. Voiau sărmanii să treacă Dunărea, să nu cadă prizonieri la bulgari, dar destinul le rezervase soarta tristă să se înece în Dunăre sau să fi e împușcaţi de proprii lor fraţi de arme.

Nu sunt cuvinte așa de puternice cu care se poate stigmatiza purtarea așa de criminală, odioasă a […] și nici revolta sufletească care să arate prin cuvinte grozăvia acestei crime fără pereche care va rămâne o pată eternă în conștiinţa acelora care au dat ordine de asemenea natură. Nu puteam, îmi era peste putinţă să stau martor acestei priveliști îngrozitoare și am trecut hotărât, urmat de devotaţii mei of iţeri prin mulţimea imensă de ostași care aștepta ca să se decidă soarta lor. Din când în când se auzeau lovituri trase în această mulţime de către […]. Din această mulţime nesfârșită de prizonieri apare în faţa mea valorosul căpitan Niculescu Athanase din Regimentul 2 Grăniceri, rugându-mă să merg cu el, ca însoţitor, la Cercul Militar, unde spunea el se găsește colonelul Mărășescu, acest bătrân, brav, inimos și demn colonel, care, deși poate avea putinţa să plece odată cu comandantul […], a stat la postul său de onoare, împărtășind soarta camarazilor, tovarăși de luptă și suferinţă, titlu de mare glorie pentru el, ceea ce am și făcut, urmat și aici de of iţerii mei din regiment, după ce mai întâi trupa a fost despărţită de noi.

Această despărţire, bravi ostași ai Regimentului 5 Obuziere, a fost pentru noi ofi ţerii o clipă de sfâșietoare durere, o clipă de lacrimi, căci era semnalul despărţirii noastre de fraţii de armă. Însă ne consolam că legăturile puternice ce ne uneau pe toţi sub umbra Drapelului nostru Sfânt, nu puteau să fi e rupte ne nimeni, acele legături sufl etești între voi și mine, între voi și bravii noștri căpitani, locotenenţi și sublocotenenţi, mai marii voștri, legături care rămâneau nu numai neatinse, zic, dar și întărite și mai mult prin vitejia ce aţi arătat cot la cot ca vrednici ostași ai ţării, timp de două zile de luptă îndârjită, în această nenorocită bătălie de la Turtucaia. Ne-am despărţit cu durere în sufl et că [sic!] cu toată vitejia voastră nu am putut să culegem laurii victoriei, ca să suferim martiriul pe locuri unde aveam credinţă că vom călca victorioși, nu ca prizonieri.

Scumpi ostași, ne-am despărţit de voi, o repet, cu durerea cea mai sfâșietoare și dacă soarta armelor în împrejurările nenorocite și C[…] S[…] nu ne-au permis să culegem laurii victoriei și aţi suferit martiriul, nu trebuie nicio clipă, cum de altfel nici nu mă îndoiesc, să vă simţiţi umiliţi, din contră să aveţi cea mai mare mulţumire sufl etească, acea mare mângâiere și mândrie că v-aţi făcut pe deplin datoria de ostași vrednici, îndeplinire pe care, de altfel, v-o recunosc toţi bunii voștri camarazi din Infanterie, v-o recunosc eu, șeful vostru, și dacă voi nu veţi avea (aveţi) semnul vitejiei pe pieptul vostru, veţi avea însă, ca mine, curata mândrie că aţi luptat cu bărbăţie și aţi stat neclintiţi la postul vostru de onoare, până la ultima clipă aţi luptat ca niște lei, având în faţa voastră icoana Patriei, dând astfel probă de demni apărători ai Ţării, păstrând cu sfi nţenie jurământul de credinţă către Ţară, către șeful vostru suprem, către scumpul nostru suveran, M.S. Regele Ferdinand I-ul.

Această vitejie a voastră va trebui și va fi chiar scrisă cu litere de aur în Cartea Sfântă a Regimentului 5 Obuziere, în Sfânta Carte a Armatei noastre, în aceea a Ţării, ca să servească ca o pildă ostașilor, urmașilor voștri, de modul cum voi aţi știut să vă faceţi datoria. Ţara va fi recunoscătoare că v-aţi făcut pe deplin datoria de ostași credincioși ai ei și iubitul nostru suveran va recunoaște că v-aţi luptat ca adevăraţi eroi.

Acestea sunt faptele voastre iubiţi și nepreţuiţi ostași și eu, ca și șef al vostru, trebuie să le arăt așa cum s-au petrecut.

Era o sfântă datorie a mea în calitate de comandant al Regimentului 5 Obuziere și acum am conștiinţa împăcată că mi-am îndeplinit și această datorie de ostaș și de șef.

Terminând cu înșirarea faptelor voastre de mare bărbăţie, ţin să vă dau un sfat. Fiţi și de aici înainte cu credinţă în marele și bunul Dumnezeu, f iţi cu voinţă și hotărâre credincioși scumpului nostru suveran, M.S. Regele Ferdinand I-ul, ascultători și devotaţi șefi lor voștri. Căutaţi necontenit să vă oţeliţi inimile prin marile pilde de vitejie din marele și groaznicul nostru război pentru îndeplinirea idealului nostru naţional, siliţi-vă de vă întăriţi braţele și încrederea în voi înșivă printr-o continuă

Obuziere „Krupp” calibru 105 mm, md. 1912 folosite în Primul Război Mondial (Fototeca Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”)

1 (79) 2018 document56

studii/documente

și solidă instrucţie. Iar când veţi pleca din rândurile Oștirii, duceţi cu voi la casele voastre, în mijlocul familiilor voastre scumpe amintirea clipelor de vitejie ce voi și ofi ţerii, șefi i și camarazii voștri au arătat pe câmpul de luptă și căutaţi să însufl eţiţi celor mai tineri ca voi dragostea de Armata Ţării și nepreţuită iubire de Ţară, fi ţi harnici, fi ţi gospodari, având totdeauna în voi simţirea că până în clipa când vom intra în liniștea eternă, avem marea îndatorire să lucrăm pentru apărarea și întărirea scumpei noastre Patrii întregite, pentru atingerea căreia ţinte mari, trebuie ca noi toţi, cu mic cu mare, să avem cultul Drapelului și credinţa în iubirea nestrămutată pentru șeful nostru suprem, M.S. Regele Ferdinand I-ul și dragoste nemărginită pentru întreaga familie regală.

Comandantul Regimentului 5 ObuziereColonel A. Grigorescu”7.

♦♦♦

„Copie Din scrisoarea colonelului Grigorescu Anastase

către ofi ţerii Regimentului 5 Obuziere

În cursul atâtor luni de suferinţe morale și, acum, pe patul din spital, am găsit o mare mângâiere sufl etească în faptul că munca mea fără preget, preocuparea și grija mare și continuă din timp de pace, precum și exigenţa mea la serviciu, cu scopul numai și numai de a aduce regimentul la înălţimea pe care o doream, n-au fost zadarnice, ci au dat roadele cele mai strălucite.

Dacă rezultatul fi nal al luptei de la Turtucaia a fost un adevărat dezastru și o mare rușine și ne-a atins așa de

dureros sufl etele, nu-i mai puţin adevărat, însă, că trebuie să găsim, cu toţii, mângâierea sufl etească și energia de a rezista împrejurărilor, în faptul că ofi ţerii și trupa Regimentului 5 Obuziere s-au purtat admirabil pe timpul celor 2 zile de luptă.

Aici am văzut și roadele strălucite ale muncii și capacităţii ofi ţerilor din regiment.

Nu voi uita toată viaţa mea eroismul, calmul și destoinicia of iţerilor, bărbăţia și îndemânarea trupei regimentului nostru și această impresie adâncă, după o constatare […], îmi dă speranţele cele mai mari pentru un viitor strălucit al acestui regiment.

Noi, ofi ţerii acestui regiment, trebuie să ne amintim în continuu că, în dosarul dezastrului și rușinii de la Turtucaia, stă și va sta scris pentru o veșnicie și o pagină glorioasă a ofi ţerilor și trupei Regimentului 5 Obuziere, care au luptat vitejește pentru salvarea a zeci de mii de oameni.

Datoria mea, ca șef al dumneavoastră, îmi impune ca, odată ajuns în ţară, să pun în evidenţă, prin grai și scris, faptele vitejești ale ofi ţerilor și trupei și să cer răsplata binemeritată a acestora, pentru ca să dea o pildă generaţiilor viitoare.

Ţinând socoteală de vitejia și calmul de care au dat probă, precum și de capacitatea ofi ţerilor acestui regiment, eu le prevăd, le doresc din inimă un viitor strălucit, iar de faptele lor de eroi vor vorbi veșnic Cartea de Aur a Ţării, Istoricul Regimentului și memoriile califi cative respective, fapte care, după cum am mai spus, vor rămâne și adânc întipărite în sufl etele acelora care i-au văzut neclintiţi și voioși la postul lor de onoare până în ultima clipă a bătăliei, făcându-și datoria în mod desăvârșit, ca adevăraţi și nepreţuiţi apărători ai Patriei”8.

NOTE

Turtucaia – A tragic Battle, a painful bleeding WoundLuminiţa Giurgiu, Ph.D.

Abstract: On 23 and 24 August 1916, Regiment 5 Howitzers participated at the confrontation with the Bulgarian Army at Turtucaia. Colonel Atanase Grigorescu relates the drama of the fi ght, analyzing with lucidity the causes of the defeat.

Keywords: Colonel Atanase Grigorescu, Regiment 5 Howitzers, Turtucaia, 1916, Bulgarian Army

1 Comisia Română de Istorie Militară.2 Generalul Constantin Teodorescu (n. 25 ianuarie 1863- d. ?), absolvent al şcolii de subofi ţeri Bucureşti (1881-1883), Şcolii Militare de Infanterie şi Cavalerie (1883) şi a Şcolii Superioare de Război (1893-1895); a urcat toate treptele ierarhiei militare de la gradul de sublocotenent (1883), locotenent (1887), căpitan (1893), maior (1900), locotenent-colonel (1903), colonel (1911), la cel de general de brigadă (1915); în timpul Primului Război Mondial a fost comandantul Diviziei 17 Infanterie, în perioada 14/27 august-24/6 septembrie 1916; a fost decorat cu Ordinele „Coroana României” (1912) şi „Steaua României” (1913).

3 General G.A. Dabija, Armata Română în Războiul Mondial (1916-1918), vol. I, Editura IG. Hertz, Bucureşti, 1936, p. 229.4 Ibidem, pp. 244-245.5 Antetren: vehicul pe două roţi, care se cuplează, în vederea transportului, cu un tun, cu o bucătărie de campanie sau cu un cheson.6 Cheson: căruţă, cu două roţi, având, pe dric, o cutie în care se transportă muniţiile artileriei.7 Arhivele Militare Române, Fond microfi lme, rola F II 1.2687, cd. 434-447.8 Ibidem, cd. 448.

studii/documente

document 2018 1 (79) 57

Regimul bolșevic, instaurat la Petrograd prin lovitura de stat din noaptea de 25/26 octombrie 19172, a dat lovitura de

graţie armatei ruse, afl ate de mai multe luni într-un proces de disoluţie.

Sovietele de soldaţi, înfi inţate după revoluţia din februarie 1917, au determinat, prin activitatea lor, instaurarea unui climat de anarhie. Acesta se caracteriza prin creșterea exponenţială a numărului dezertorilor, p r e c u m ș i d iminuarea d i s c i p l i n e i în rândurile m i l i t a r i l o r, c a r e , p r i n intermediul s o v i e t e l o r , r e f u z a u s ă e x e c u t e o r d i n e l e p r i m i t e 3 . T o t u ș i , sovietele de s o l d a ţ i n u procedaseră la schimbarea ofi ţerilor din funcţiile deţinute. După „Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie”, noua conducere de la Petrograd a început, într-un ritm precipitat, înlăturarea generalilor și ofiţerilor din funcţiile de comandă, începând cu Marele Cartier General.

Ce i-a determinat pe liderii bolșevici să acţioneze astfel, în condiţiile în care armata rusă era în curs de destrămare și era previzibil că o astfel de măsură radicală va duce la dezintegrarea totală a acesteia ?

Cel mai important obiectiv al guvernului bolșevic (Consiliul Comisarilor Poporului4), imediat după preluarea puteri, era încetarea ostilităţilor cu Puterile Centrale. Scoaterea cât mai grabnică a Rusiei din război fusese lozinca principală a bolșevicilor după întoarcerea lui Lenin din exil. Liderul bolșevic era conștient de faptul că generalii și ofi ţerii formaţi în armata ţaristă s-ar fi opus unei păci cu Puterile Centrale care, cu o armată

rusă în curs de descompunere, ar fi fost dezastruoasă pentru Rusia. Lenin dorea să grăbească cu orice preţ încheierea păcii pentru a concentra toate elementele disponibile în lupta cu forţele contrarevoluţionare pentru victoria fi nală a Revoluţiei5.

Pentru realizarea acestui obiectiv, era necesar, în primul rând, ca bolșevicii să preia controlul asupra Marelui Cartier General de la Moghilev, condus de generalul N.N. Duhonin.

L a 9 n o i e m b r i e 1 9 1 7 , V. I . L e n i n , î n c a l i t a t e de președinte al Cons i l iu lu i Comisarilor Po p o r u l u i , a n u n ţ a , p r i n t r - o rad iogramă a d r e s a t ă către „toate c o m i t e t e l e de regiment, divizie, corp

de armată, armată și alte comitete, către toţi soldaţii armatei revoluţionare și marinarii fl otei revoluţionare”, că generalul N.N. Duhonin era destituit din funcţia de comandant-șef al armatei ruse, deoarece nu a executat ordinul Consiliului Comisarilor Poporului de a iniţia tratative pentru încheierea unui armistiţiu cu armatele Puterilor Centrale6. Generalul Duhonin, care nu recunoștea autori-tatea Consiliului Comisarilor Poporului, era înlocuit la comanda supremă a armatei ruse cu praporcicul7 N.V. Krîlenko, un „revoluţionar de profesie”. Până la sosirea noului comandant-șef, generalului Duhonin i se ordona să continue activitatea.

Schimbarea de comandă la vârful armatei ruse a avut loc la 20 noiembrie 1917. Ea s-a efectuat în mod violent, generalul Duhonin fi ind ucis cu bestialitate de gărzile praporgicului Krîlenko8. Generalul Duhonin, a fost scos cu brutalitate din vagonul personal, unde se refugiase, și,

UN LOCOTENENT ROMÂNMARTOR LA AGONIA ARMATEI RUSE

Lucian DRĂGHICI1

La sfârşitul anului 1917, faimoasa disciplină a trupelor ruse din perioada ţaristă devenise o amintire

1 (79) 2018 document58

studii/documente

odată coborât din vagon, a fost pur și simplu măcelărit cu zeci de lovituri de baionetă9.

Concomitent cu aceste evenimente, în întreaga armată rusă, comitetele militar-revoluţionare conduse de bolșevici au procedat la înlocuirea generalilor și ofiţerilor din corpul de comandă al marilor unităţi ș i u n i t ă ţ i c u militari dedicaţi t r u p ș i s u f l e t cauzei bolșevice, i n d i f e r e n t d e gradul deţ inut ș i n i v e l u l d e c o m p e t e n ţ ă profesională.

D e s c r i e r i detaliate privind modul de acţiune a l comi te te lo r mil itar-revolu-ţ ionare pentru preluarea conducerii unor mari unităţi ruse de pe frontul din Moldova le regăsim în două rapoarte ale ofi ţerului de legătură al Corpului 4 Armată român pe lângă Corpul 30 Armată rus, locotenentul Petre Mardari.

În primul raport, ofiţerul român relatează cum, în noaptea de 18/19 noiembrie 1917, în numai câteva ore, bolșevicii au reușit să preia controlul asupra Diviziei 48 Infanterie și Corpului 24 Armată. Așa cum reiese din raportul locotenentului Petre Mardari, argumentul principal al bolșevicilor pentru eliminarea ofiţerilor din posturile de comandă era că aceștia din urmă se opuneau terminării războiului, iar noii comandanţi numiţi din rândurile ofi ţerilor inferiori, subofi ţerilor și chiar soldaţilor, bineînţeles dintre cei animaţi de „spirit revoluţionar”, vor face totul pentru încheierea cât mai grabnică a păcii.

Peste câteva zile, bolșevicii au reușit să ia sub control și Corpul 30 Armată rus. Ce se întâmpla într-o structură militară după instaurarea noilor comandanţi bolșevici, afl ăm dintr-un alt raport al locotenentului Petre Mardari. În primul rând, se proceda la degradarea ofi ţerilor, adesea prin mijloace violente, iar noua ierarhie militară era generată, în principiu, numai de funcţiile deţinute: comandant de companie, de batalion, de regiment10 etc. Ofi ţerii de stat-major își exercitau în continuare atribuţiile, dar strict supravegheaţi de membri ai comitetului

militar-revoluţionar. Totodată, o problemă deosebită o prezentau militarii de origine ucraineană, mare parte dintre aceștia nemairecunoscând autoritatea Marelui Cartier General rus.

Cele două rapoarte ale locotenentului Petre Mardari, pe care le prezentăm mai jos, sunt mărturii „la prima mână” ale unui ofi ţer român c a re a a s i s t a t personal la agonia vechii armate ruse, î n t e m e i a t e d e Petru cel Mare cu mai bine de două secole în urmă, și, concomitent, la punerea bazelor noii Armate Roșii a Muncitor i lor și Ţăranilor, cu ajutorul căreia,

peste mai puţin de 20 de ani, statul comunist creat de V.I. Lenin pe ruinele Imperiului Ţarist va subjuga o mare parte a continentului european.

♦♦♦20 noiembrie 1917

No. 155 Locotenentul Mardari S. Petre

cătreCorpul 4 Armată

(Biroul Operaţii)

Asupra celor întâmplate în ziua de 18 [noiembrie] a.c. la Corpul [de armată] 24 rus, am onoarea a vă comunica următoarele:

Maximaliștii11 din Corpul 24, în seara de 18 noiembrie, au pătruns în cartierul Diviziei 48 arestând pe comandantul diviziei, în locul căruia au numit ca [sic!] comandant pe un locotenent. Pe șeful de stat-major al diviziei l-au lăsat în funcţia ce o ocupă, fi indcă la întrebarea pusă de maximaliști dacă e dispus să execute ordinele noului comandant de divizie, a răspuns că da. La cartierul12 diviziei au arestat apoi toţi ofi ţerii din cartier. Temându-se ca nu cumva Corpul 24 să ia vreo măsură contra lor, au îndreptat contra corpului Compania de Poliţie a Diviziei 48, cu ordin de a aresta tot comandamentul.

După lovitura de stat bolşevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917,procesul de dezintegrare a armatei ruse a intrat în faza fi nală

studii/documente

document 2018 1 (79) 59

Pe la orele 10.30 noaptea, 1 5 0 - 2 0 0 d e o a m e n i 1 3 a u p ă t r u n s î n p a l a t u l d i n C o m ă n e ș t i , o c u p â n d t e l e f o a n e l e , t e l e g r a f u l ș i a p a r a t u l Hugues și apoi a u p r o c e d a t l a a r e s t a r e a ofi ţerilor. Nu s-a știut de nimeni prin faptul că toate legăturile erau în mâna lor și apoi au instalat santinele de jur împrejurul parcului, care să oprească apropierea vreunei persoane.

Armata a IV-a rusă, fi ind întrebată de mine dacă știe ceva de cele petrecute la Corpul 24, mi-a răspuns că nu știe, dar are să întrebe pe aparatul Hugues și îmi va comunica răspunsul. Pe la orele 2.30 noaptea, primesc următorul răspuns: „La Corpul 24 e liniște și nu s-a întâmplat nimic”. Atunci am cerut [legătura prin telefon cu] Corpul 24 spre a putea verifi ca știrea primită la Corpul 4 român. Aproape o oră nu a răspuns Corpul 24; chemând pe șeful de stat-major la aparat, telefonistul mi-a spus că doarme și nu-l poate scula. Am cerut să-mi dea la aparat pe ofi ţerul de serviciu. Acesta a venit, dar nu a putut spune făţiș ce s-a întâmplat acolo, lăsând să se înţeleagă că e adevărată arestarea cartierului întreg. Pentru a căpăta informaţii mai precise asupra celor ce se petrec la Comănești, m-am dus la poșta locală și am vorbit cu ofi ciul Comănești unde se găsea comisarul guvernului. De la Comănești mi s-a răspuns că e adevărată arestarea statului major al Corpului 24 și că, până în prezent, nu s-a făcut nicio mișcare spre a se împiedica acţiunea maximaliștilor întrucât și comitetul [sovietul soldaţilor] a fost arestat. Motociclistul trimis de Corpul 30 ca să vadă ce se petrece acolo, s-a întors aducând știrea că tot comandamentul Corpului 24 e arestat și că maximaliștii vor veni și la Dărmănești pentru a aresta comandamentul Corpului 30. S-a încercat a se lua măsuri contra acestei hotărâri a maximaliștilor de către comandantul Corpului 30, însă nu s-a reușit, deoarece soldaţii au refuzat de a-și da concursul.

Noaptea a trecut liniștită. În ziua de 19, la ora 12, s-au prezentat la Dărmănești trei delegaţi ai maximaliștilor de la Corpul 24. Aici s-au dus la întrunirea social-revoluţionarilor (Kerenski), care se făcea în teatrul

corpului. Acolo au fost primiţi cu indiferenţă. A t u n c i maximaliștii au ieșit sub cerul liber, unde au organizat un mit ing, f i ind a s c u l t a ţ i d e vreo 150-200 d e s o l d a ţ i . A v o r b i t noul comisar maximalist de la Corpul 24, un soldat, care

tot timpul nu a spus decât că trebuie să se facă pace și că aceasta o vor face numai maximaliștii, s ă s ch imbe pe bu rghez i i ( o f i ţ e r i i ) de l a comandamente, fi indcă ei lucrează în contra păcii, înlocuindu-i cu soldaţi, tovarăși de-ai lor, care vor face pace imediat. După miting s-au dus cu automobilul la Corpul 24. Izbândă din partea lor nu se remarcă a fi la Corpul 30.

La Corpul 24 a fost numit comandant al corpului Soznov.

Ofi ţerii sunt puși să mănânce la cazanul trupei. Ucrainenii cer să se facă ucrainizarea trupelor.

Aceasta ar fi bine deoarece Ucraina dorește să rămână credincioasă aliaţilor.

Noaptea de 19/20 noiembrie a trecut liniștită. La Corpul 24 aceeași situaţie. La Corpul 30 nu se observă vreun rezultat al întrunirii de ieri a maximaliștilor. În ziua de 20, la ora 11.30 s-a comunicat de la Armata a IV-a că generalul Ragoza a fost arestat de maximaliști și că în locul lui a fost numit praporcicul Protopopov.

Șeful de stat-major a rămas același. S-a comunicat ca să se continue lucrul pe front și să se trimită la timp rapoartele. Toate aceste dezordini sunt provocate de o parte neînsemnată de soldaţi. Cred că dacă s-ar proceda din partea noastră la arestarea lor, ar fi liniște imediat. Circulă zvonul printre soldaţi că maximaliștii se pregătesc să aresteze și pe comandantul Suprem al frontului român14.

[…] După cum se vede anarhia se răspândește pe fi ecare clipă la armatele ruse de pe frontul român, de aceea cred că ar trebui să ne ţinem în gardă și să ne așteptăm la orice.

Ofi ţer de legătură pe lângă Corpul 30 rusLocotenent (ss) Petre Mardari15

Mărşăluind spre „visul de aur al omenirii”…

1 (79) 2018 document60

studii/documente

♦♦♦

3 decembrie 1917Nr. 165

Locotenentul Mardari S. Petre către

Corpul 4 Armată (Biroul Operaţii)

Am onoarea a vă aduce următoarele la cunoștinţă: După cum vi s-a raportat în raportul nr. 164 din

30.11.1917, conform ordinului Comitetului [Militar] Revoluţionar de pe lângă Marele Cartier [General] rus, ofi ţerii au fost degradaţi, luându-se epoleţii și gradul, intitulându-se astfel: șef de stat-major Popov, comandant de corp Gavrilov etc. În urma acestui ordin, toţi ofi ţerii Corpului 30 și-au scos epoleţii, rămânând fi ecare la birourile pe care le ocupau, așteptând totodată hotărârea C o m i t e t u l u i Revoluţionar al corpului de armată. Aces t comi te t , după terminarea î n t r u n i r i i , î n noaptea de 2/3 decembrie, pe la orele 4 dimineaţa, a u p ă t r u n s î n locuinţele ofi ţerilor și i-au somat ca să predea săbiile și revolverele, la care somaţie ofi ţerii, fără nicio împotrivire, și-au predat armele. Mici discuţii s-au iscat între maximaliști și ofi ţerii Mirski și Basinski, care, în primul moment, le-au răspuns: „Armele pe care le avem nu le ţinem la noi pentru scopuri politice, ci, pur și simplu, pentru paza persoanei noastre”. Atunci maximaliștii le-au răspuns: „Noi vă dăm cuvântul că vom lua măsuri pentru a păzi persoana Dvs.”. După răspunsul primit, ofi ţerii mai sus-citaţi au convenit să-și predea armele.

Pe la orele 4.50, acești membri ai comitetului au pătruns și în odaia mea cu aceeași somaţie, cărora răspunzându-le că sunt ofiţer român, au părăsit odaia cerându-și scuze. Am avut o convorbire cu ei din care rezultă următoarele: mă taxează ca burghez și ca partizan al ofi ţerilor și că [sic!] cu ajutorul lor

(maximaliștilor) se proiectează o mișcare revoluţionară la noi în ţară. Acestea mi le-a declarat categoric tovarășul președintelui comitetului revoluţionar. Răspunzându-le că nu vor putea face nimic la noi întrucât poporul nostru e conștient, ne-am despărţit în termeni cordiali.

În ziua de 3 decembrie, la orele 8 dimineaţa, președintele comitetului revoluţionar și cu vreo câţiva membri din comitet s-au prezentat la Biroul operaţii cerând ofi ţerilor de stat-major să le aducă la cunoștinţă tot ce s-a făcut și se va face la acel birou. Fiind puși la curent, au comunicat șefului de stat-major că în Biroul operaţii vor sta în permanenţă doi membri din comitetul revoluţionar cărora trebuie să le prezinte toată corespondenţa ce vine și ce pleacă. Acești doi membri și-au instalat o masă și stau în permanenţă la birou. În același timp, maximaliștii și-au postat membri

[a i comitetului r e v o l u ţ i o n a r ] pent r u cont ro l la toate serviciile c o r p u l u i , c a r e s u p r a v e g h e a z ă mersul serviciilor.

Propriu-zis nu s-a întrebuinţat f o r ţ a a s u p r a nimănui. Singur colonelul Laptev, c o m a n d a n t u l cartierului, a fost arestat, punându-i-se o santinelă la ușă. Până în prezent au plecat dl. general Gavrilov,

slt. Dimitriev și slt. Jiratov. Acesta din urmă a fugit în noaptea de 2/3 decembrie, înainte de a i se lua armele de către comitetul revoluţionar. Restul de ofiţeri, momentan, au rămas la locurile lor, dar ofi ţerii rămași au hotărât că dacă nu li se va plăti solda pe care o primeau până în prezent și dacă vor fi puși la cazanul trupei, vor pleca în masă în România. Până la această oră, corpul a fost înștiinţat că doi ofi ţeri s-au împușcat; motivul, se crede, că soldaţii au vrut să le rupă singuri epoleţii.

Din discuţia avută cu un membru al comitetului revoluţionar, care face de serviciu în Biroul Operaţii, pot să vă comunic următoarele: controlul asupra Biroului Operaţii l-au hotărât spre a sprijini pe soldaţii din tranșee, care strigau că ei se găsesc încă în mâinile burghezilor. Prin prezenţa unui membru revoluţionar

Faptul că regimul comunist a făcut zeci de milioane de victime în rândurile poporului rus, nu-i împiedică pe admiratorii lui Lenin şi Stalin din Rusia de astăzi

să-i omagieze prin manifestări publice

studii/documente

document 2018 1 (79) 61

NOTE

în acel birou, soldaţii se vor liniști, având convingerea că într-adevăr se execută ordinele venite de la Troţki – Lenin, binefăcătorii lor. Relativ la ofi ţeri, același membru mi-a spus că nu au nimic contra lor și, dacă ei doresc, pot rămâne în funcţiile pe care le ocupă. Vorbind cu ofi ţerii relativ la aceasta, ei mi-au spus că, într-adevăr, vor fi lăsaţi în pace de maximaliști până ce aceștia vor fi puși la curent cu mersul serviciului și apoi, cu siguranţă, [ofi ţerii] vor fi înlocuiţi.

Din toate cele întâmplate la acest comandament, rezultă că momentan vom avea liniște până la o nouă ședinţă a comitetului revoluţionar, care va avea loc în timp de o săptămână și când se va lua în discuţie chestiunea ofi ţerilor.

Mâine are loc întrunirea ucrainenilor din întreg comandamentul. Se vorbește că se va lua în discuţie care [dintre] ordine să fi executate: cele venite de la Marele Cartier rus sau cele venite de la Rada ucraineană. Rezultatul acestei întruniri îl voi comunica în raportul din 4 decembrie.

Relativ la soldaţii [ruși] de pe front, am convingerea că în curând vor pleca toţi dacă nu li se va da hrana la timp. Acest fapt l-am comunicat comitetului

revoluţionar, care a luat măsuri spre a satisface la timp cerinţele soldaţilor de pe front. Formaţia actuală a comitetului [revoluţionar] are diferite culori politice, întrucât în comitet sunt aleși și social-revoluţionari și social-democraţi și independenţi. Majoritatea o au maximaliștii. Comisarul corpului a rămas un social-revoluţionar, tovarășul Tonino.

Știri politice din Rusia ne-au sosit următoarele: lupte se dau între maximaliști și Kornilov, care a fost rănit. Luptele au fost sângeroase, cu mari pierderi de ambele părţi, părând a fi victorioși maximaliștii.

Curentul general e astfel, că într-un caz eventual de reîncepere a ostilităţilor nu se poate pune bază pe niciun soldat. Din convorbirea avută cu un soldat rus reiese că el ar fi vorbit cu un soldat austriac și că acesta i-ar fi spus: „În caz de nu se încheie pacea, soldaţii austrieci vor părăsi toţi frontul”.

De la Corpul 24, știri noi nu am. Mulţi ofi ţeri pleacă și sunt hotărâţi de a pleca toţi.

Ofi ţer de legătură pe lângă Corpul 30 Rus Locotenent (ss) P. Mardari16

A Romanian Lieutenant Eyewitness at the Agony of the Russian Army

Lucian Drăghici

Abstract: After the overthrow of the Provisional Government by the coup d’état of 25 October/7 November 1917, the Bolshevik leaders had as their main objective the withdrawal of Russia from the First World War. Knowing that most generals and offi cers will not accept an unfavorable peace after more than three years of war, Bolshevik leaders have decided to dismiss then from the command positions. How this process happened in the case of two army corps from Romanian Front, we fi nd out from the reports written by Lieutenant Petre Mardari, an eyewitness at the agony of the Russian Army.

Keywords: First World War, 1917, Romanian Front, Russian Army, Bolsheviks, Military Revolutionary Committee

1 Arhivele Militare Naţionale Române.2 Toate datele sunt conform calendarului iulian (stil vechi).3 De exemplu, sovietul unui regiment convoca o adunare a soldaţilor în care se supunea la vot participarea sau neparticiparea la ofensiva ordonată de eşaloanele superioare. 4 Denumire ofi cială a guvernului rus şi, din 1922, sovietic folosită până în anul 1946. 5 Michael S. Neiberg, David Jordan, The Eastern Front 1914-1920, From Tannenberg to The Russo-Polish War, Amber Books, London, 2008, p. 155.6 V.I. Lenin, Opere complete, volumul XXVI, ediţia a 2-a, Editura Politică, Bucureşti, 1965, p. 86.7 În armata rusă, praprorcic (praporgic), în traducere „stegar”, era cel mai mic grad din ierarhia ofi ţerilor, inferior celui de sublocotenent. 8 După Războiul Civil din 1918-1920, N.V. Krîlenko a ajuns procuror general al RSFSR şi comisar al poporului (ministru) de justiţie al URSS. În ianuarie 1938 a fost arestat la ordinul lui Stalin şi, după un proces sumar, a fost executat

la 29 iulie 1938. 9 Vasile Popa, Ion Cerăceanu, Vasilica Manea, Misiunea generalului Coandă la Kiev (1917-1918), Editura Militară, Bucureşti, 2012, p.116.10 Această formă de ierarhie militară a fost în vigoare în Armata Roşie în perioada 1918-1935. 11 Termen folosit în epocă pentru a-i desemna pe bolşevici.12 Statul major.13 În lucrarea Armata revoluţionară rusă şi România, 1917, Editura Militară, Bucureşti, 2005, la pagina 89, istoricul Glenn Torrey scrie că grupul care a atacat comandamentul Corpului 24 Armată rus număra 70 de soldaţi şi era condus de praporcicul bolşevic I.S. Konduruşkin.14 Referire la comandantul suprem al armatelor ruse de pe frontul din Moldova, generalul D.G. Şcerbacev.15 Arhivele Militare Naţionale Române, fond Corpul 4 Armată, dosar nr. crt. 530/1917, ff. 93-94.16 Ibidem, ff. 116-117.

1 (79) 2018 document62

studii/documente

După marea revoluţie bolșevică din octombrie 1917 ce a adus cu ea anarhia, autorităţile de

la Petrograd în frunte cu Lenin și Troţki,

n-au mai respectat legile și forţa publică

ce nu mai existau2, au promovat ura și

revolta împotriva populaţiei românești

din Basarabia, dedându-se chiar la jafuri

și omoruri, cum a fost cazul atacurilor

violente asupra unităţilor române din

Galaţi în zilele de 7-8 ianuarie 19183,

drept care, în scurt timp, numeroase sate

românești au fost pustiite, ajungându-se

inevitabil la lupte deschise între armatele

română și rusă.

La 4/17 ianuarie 1918, s-a decis intervenţia militară

la est de Prut, unde Corpul 6 Armată, destinat în

acest scop, trebuia să respingă peste Nistru bandele ruse

care ar putea încerca să treacă în Basarabia, fără ordinul

comandantului rus al frontului (generalul Scerbacev –

n.n.) și deci cu intenţia de a jefui sau ataca trupele noastre;

să asigure ordinea și regulata circulaţie pe calea ferată; să

se facă ordine în tot ţinutul Basarabiei, punându-se viaţa

și avutul locuitorilor la adăpostul jafurilor și crimelor4.

Celor patru divizii destinate să acţioneze în Basarabia

li s-a ordonat să distrugă forţele de agitaţie existente în

Basarabia; să treacă peste Nistru sub escortă, cu trenul sau

pe jos, toţi soldaţii ruși dezertori care rătăcesc prin sate și

sunt organizaţi în bande în scopul de a jefui și răzvrăti

pe locuitori. Cei originari din Basarabia vor fi trimiși la

vetrele lor5.

În aceste condiţii grele, în urma intervenţiei și a

invitaţiei făcute de guvernul basarabean Sfatul Ţării6,

Marele Cartier General român, a ordonat, la 7/20

ianuarie 1918, ca două divizii de infanterie și două

de cavalerie să pătrundă în Basarabia7. Astfel, după ce

se ia hotărârea ca trupele române să nu se amestece

în viaţa internă a Basarabiei și să nu reprezinte

tribunale de război (Extras din istoricul Diviziei 11

Infanterie)8, trupele Diviziei 11 Infanterie comandate

de generalul Ernest Broșteanu au intrat în Chișinău la

13/26 ianuarie 19189, unde au fost

întâmpinate de către Pantelimon Halipa

și de către un grup de doctoriţe costumate

în culorile naţionale, prezenţa trupelor

române în zonă asigurând liniștea și punând

capăt groaznicei anarhii bolșevice10.

La scurt timp după intrarea trupelor

române în Basarabia, șeful Marelui Cartier

General al armatei române, generalul

Constantin Prezan, adresa o proclamaţie

către populaţia din Basarabia, în care

preciza: Vă declar sus și tare că oastea română

nu dorește decât ca, prin orânduiala și liniștea

ce o aduce, să vă dea putinţa să vă statorniciţi

și să vă desăvârșiţi autonomia și slobozia voastră, precum

veţi hotărî voi singuri11.

Odată cu intrarea trupelor române în Basarabia,

Rusia Sovietică a rupt relaţiile diplomatice cu România:

Toate relaţiile diplomatice cu România încetează. Legaţia

română și, în general, toţi reprezentanţii autorităţilor

române se expulzează pe cea mai scurtă cale dincolo

de frontieră. Tezaurul României, aflat în păstrare la

Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română.

Puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest

tezaur, pe care îl va preda în numele poporului român12.

Acest moment delicat din istoria relaţiilor diplomatice

româno-ruse a reprezentat o puternică lovitură dată

sistemului financiar naţional, stopând procesul de

redresare al economiei românești13.

După defi larea armatei române, cu mult fast, în

capitala Basarabiei la 14/27 ianuarie 1918, în frunte

cu generalul Broșteanu și statul major al acestuia14,

Marele Cartier General prin Ordinul nr. 7255 din

17 ianuarie 1918 trasa indicaţii precise cu privire

la modul de comportare al trupelor române pe

teritoriul cuprins între Prut și Nistru, care vor avea

faţă de populaţia basarabeană o atitudine frăţească și

demnă15, ca prieteni ai Republicii Moldovenești, pentru

a da ajutor în luptele cu jefuitorii și siluitorii ce tind

a distruge și a sugruma a noastră Republică tânără și

libertatea ei16.

SPRE DRUMUL ROMÂNIEI MARI: CORPUL 6 ARMATĂ ŞI ELIBERAREA BASARABIEI (IANUARIE-APRILIE 1918)

Profesor Dr. Cornel MĂRCULESCU1

Generalul de divizie Ion Istrati

studii/documente

document 2018 1 (79) 63

La rândul său, generalul B r o ș t e a n u , p r i n t r - o telegramă din 23 ianuarie 1918, aducea la cunoștinţa Marelui Cartier General r o m â n , c ă g e n e r a l u l Vouillemin îi solicitase ca ofiţerii francezi să nu participe la nicio manifestare a Diviziei 11 împotriva b o l ș e v i c i l o r, d a t o r i t ă raporturilor diplomatice ale

Franţei, care îi impun această situaţie17. Înscriindu-se pe aceleași coordonate ale restabilirii

raporturilor dintre fraţii români de pe ambele maluri ale Prutului, este semnifi cativă declaraţia din 24 ianuarie/6 februarie 1918, a Sfatului Ţării de la Chișinău, în care se preciza: prin venirea oștilor frăţești române pe pământul republicii noastre s-a întocmit o stare prielnică pentru munca harnică și orânduită pe toate ogoarele vieţii. Oștile românești au venit să apere drumurile de fi er și magaziile de pâine pentru front; dar fi inţa lor pe pământul nostru ajută la așezarea rânduielii în ţară și de azi înainte roada muncii fi ecărui cetăţean al republicii este chezășuită împotriva lăcomiei răufăcătorilor18.

Trebuie menţionat și faptul că, alături de armata română, în Basarabia s-au deplasat și preoţii militari care, în urma rapoartelor bine întocmite și amănunţite, au putut pune în lumină starea românismului din Basarabia: Că suntem fraţi cu ei, aceasta n-o prea știu, căci nimeni nu le-a spus-o. Când îi întrebam dacă știu românește, răspundeau că nu, dar că moldovenește pot vorbi. Unde și unde, întâlneai câte un moșneag de 80-90 de ani, care îţi spunea că îi povestise mama lui, că ei au trăit odată la un loc cu noi, dar muscalii au întins hotarul până la Prut. Populaţiei moldovenești din Basarabia, orice educaţie naţională îi lipsește, orice conștiinţă de neam îi este străină. Ce e drept, vorbesc o limbă curată și frumoasă, poate cea mai frumoasă dintre dialectele noastre. Această comoară, limba, au păstrat-o aproape neatinsă. Încolo, ei ne privesc ca stăpâni, îi auzi foarte des exprimându-și bucuria că s-a făcut rânduială, dacă li s-ar da și pământul atunci, zic ei, ar fi tare bine. Aduc rugăciuni de mulţumire că și-au găsit un stăpân. Așa ne vede poporul19.

Pentru mai buna coordonare a marilor unităţi care operau în Basarabia, Marele Cartier General a decis, la 25 ianuarie/7 februarie 1918, prin Ordinul nr. 7446, înfi inţarea Corpului 6 Armată, comandat de generalul Ion Istrati, iar ca șef de stat-major a fost numit colonelul

Toma Dumitrescu, tandemul care va organiza și dirija, până în aprilie 1918, toate operaţiunile militare ale armatei române în Basarabia20.

În compunerea acestui corp de armată intrau cele 4 divizii care operau în Basarabia: Diviziile 1 și 2 Cavalerie, 11 și 13 Infanterie, dispuse astfel:

- Divizia 13, întărită cu Regimentul 5 Călărași, să înainteze și să se concentreze în zona Bolgrad - Kazaclia - Novotroion - Sandaclia;

- Divizia 2 Cavalerie să se concentreze în regiunea Gura Galbini - Carbuna - Batior - Cimișlia;

- Divizia 1 Cavalerie în zona Bălţi - Strâmba - Putigești.

Misiunea lor era de a asigura ordinea pe căile ferate și normala funcţionare a trenurilor și de a apăra populaţia de jafuri și distrugeri.

Divizia 2 Cavalerie trebuia să asigure legăturile dintre Diviziile 13 și 11, iar Divizia 1 trebuia să acopere fl ancul stâng al trupelor ce operau în zona Chișinău - Bender. Acestora li s-au alăturat Regimentul 5 Călărași repartizat lângă Divizia 11, Detașamentul „General Rășcanu” cu 8 regimente de vânători, Diviziile 9 și 10 Infanterie, Diviziile 3, 4 și 5 Infanterie, Flota de Operaţiuni, trupele care asigurau siguranţa în deltă, două escadrile de aviaţie, un detașament de jandarmi rurali și grăniceri.

Zona de operaţii a corpului de armată era cuprinsă între Prut - Dunăre - Sfântu Gheorghe - Nistru și, în nord, până la Soroki (Soroca) - Ripiceni (Pripiceni), inclusiv, conform Ordinului Marelui Cartier General nr. 7746.

Trebuie menţionat faptul că, anterior înfi inţării Corpului 6 Armată, Marele Cartier General, prin generalul Constantin Prezan și locotenent-colonelul Ion Antonescu (șeful Biroului 2 Operaţii), a emis două ordine în legătură cu componenţa și misiunile încredinţate acestui corp de armată, datate în zilele de 18 și 20 ianuarie 1918, prin care se scotea în evidenţă prădăciunile la care se pretau bandele înarmate ruse ce cutreierau Basarabia.

Principalele misiuni pe care trebuia să le execute Corpul 6 Armată erau:

- respingerea peste Nistru a tuturor trupelor sau bandelor bolșevice care ar încerca să treacă în Basarabia

Colonelul Toma Dumitrescu Mareşalul Constantin Prezan

1 (79) 2018 document64

studii/documente

fără ordinul Comandamentului Rus al Frontului și deci cu intenţia de a jefui sau ataca trupele noastre;

- asigurarea ordinii și regulata circulaţie pe calea ferată;

- formarea și paza depozitelor necesare armatei române;

- asigurarea ordinii în tot ţinutul Basarabiei, punându-se viaţa și avutul locuitorilor în adăpostul jafurilor și crimelor21.

În acest sens, s-a ordonat distrugerea tuturor focarelor de agitaţii existente în zona de operaţii a Corpului 6 Armată, trecerea peste Nistru sub escortă, cu trenul sau pe jos, a tuturor soldaţilor dezertori ruși care rătăcesc prin sate și sunt organizaţi în bande, cu excepţia celor de origine basarabeană, care erau lăsaţi la vetrele lor. Toate aceste misiuni, urmau să fi e duse la îndeplinire cu sprijinul Armatei 6 ruse condusă de generalul Kotzbuc, care avea în Basarabia, după estimările Marelui Cartier General, aproximativ 46.000 de soldaţi22.

Semnifi cative sunt aprecierile colonelului Toma Dumitrescu, șeful statului major al Corpului 6 Armată, care, la 9 februarie 1918, face referire la atitudinea Franţei faţă de situaţia nou creată în Basarabia, ca urmare a deteriorării relaţiilor diplomatice româno-ruse: Misiunea Militară Franceză din Chișinău lucrează pentru interesele francezilor și ale aliaţilor care, în ce privește Rusia și, mai ales, Basarabia sunt contrarii intereselor noastre […] aliaţii au tot interesul ca să împiedice dizolvarea Rusiei în mici state, care ar cădea în dependenţa politică a Puterilor Centrale, iar Franţa are interes să menţină unitatea Rusiei și pentru a-și încasa enormele sume de bani ce i-a împrumutat23.

În același timp - nota colonelul Toma Dumitrescu în raportul său - atât consulul, cât și Misiunea Militară Franceză acţionează pentru a-și apropia evreii și pe toţi cei care sunt în contra noastră în scopul de a putea lucra pe cale revoluţionară contra noastră în caz când încheiem pace cu germanii24.

Informaţii preţioase despre situaţia din Basarabia, privind politica separatistă reprezentată de ofiţerii francezi, de Sarré, consulul Franţei la Chișinău și de către evrei, afl ăm dintr-o Schiţă a situaţiunii politice din Basarabia, întocmită de Nicolae Titulescu la 14 februarie 191825. Astfel, pornindu-se de la ideea mascată a creării de difi cultăţi germanilor, ofi ţerii francezi doreau să înfi inţeze în Basarabia o armată mercenară rusească, care să absoarbă o parte cât de mică a forţelor germane, argumentând acest lucru astfel: […] organizăm armata rusă basarabeană, după cum am organiza pe bolșevici sau pe imperialiștii ruși, căutând să redeșteptăm ideea de stat unitar

în mintea celor mai mulţi. Recunoaștem improbabilitatea unui rezultat satisfăcător, însă suntem datori să încercăm totul și nu înţelegem ca cineva să se opună scopurilor noastre războinice26.

D e s p r e a c ţ i u n i l e separatiste din Basarabia a le consulului francez Sarré și ale generalului rus Scerbacev, comandantul șef al armatelor rusești pe frontul român în 1917, era informat atât guvernul României de către Ion Pelivan, cât și exponenţii armatei române, generalii Alexandru Averescu și Constantin Prezan, deși, erau de notorietate adversităţile dintre cele două personalităţi militare27. În plus, așa cum reiese dintr-un interviu acordat de consulul Franţei, gazetei „Glasul Chișinăului”, independenţa Republicii Moldovenești nu era recunoscută de către Franţa, iar coroborat cu această situaţie, evreii din Basarabia lucrau la răspândirea ideii unei republici moldovenești independente, dar în cadrul federaţiei ruse28.

Atât problemele de serviciu obișnuite, cât și cele de operaţii în Basarabia, colonelul Toma Dumitrescu le studia cu atenţie și le prezenta cu multă claritate, drept care, șeful său ierarhic, generalul Ion Istrati, îl caracteriza astfel: În rezumat, colonelul Toma Dumitrescu este un excelent ofi ţer de stat-major și mulţumită instrucţiei sale militare complete și a celorlalte calităţi, activitate, pricepere, iniţiativă, tact. Sunt convins că va fi tot atât de valoros și la comanda de mare unitate, la care are tot dreptul să aspire29.

Deși afl ată în plin proces de refacere, armata română trebuia să se opună vandalismelor săvârșite de ruși în Basarabia, unde anarhia era mai rea decât în celelalte părţi ale fostei Rusii, și să contribuie la curăţirea teritoriilor române de noul inamic, în condiţiile în care armatele ruse erau mult mai numeroase și mult mai dotate decât cele române. Această operaţiune de eliberare a Basarabiei de către trupele române a cuprins două faze: dacă la Chișinău și în alte localităţi din nordul Basarabiei nu a fost nevoie să se întrebuinţeze armele deoarece majoritatea populaţiei era românească, nu același lucru putem spune că s-a întâmplat în sudul Basarabiei pentru că, aici, pe lângă români trăiau foarte mulţi ruși, găgăuzi, polonezi, bulgari, evrei, turci și tătari, astfel încât procesul de eliberare a fost greoi, soldându-se cu ciocniri armate între români și ruși.

Generalul Ernest Broşteanu

studii/documente

document 2018 1 (79) 65

Astfel, armata română a întâmpinat o dârză rezistenţă în eliberarea orașelor Bender (Tighina)30, Vâlcov (atacat atât pe uscat, cât și pe apă )31, Cahul și Bolgrad (regiunea cea mai împânzită de grupuri de soldaţi în care se descompusese Armata 6 rusă în retragere din sudul Moldovei)32, pentru ca ultimul bastion din sudul Basarabiei, Cetatea Albă, să fi e eliberat la 27 februarie 191833. Până la 3 martie 1918, cu excepţia judeţului Hotin ocupat de către trupe austriece, armata română reușise să instaureze în întreaga Basarabie ordinea, garantându-se totodată, liniștea și siguranţa populaţiei34.

La sfârșitul lunii februarie 1918, Basarabia era împărţită în patru zone, controlate de cele patru divizii componente ale Corpului 6 Armată, după cum urmează:

- Divizia 1 Cavalerie, cu cartierul general la Bălţi, ocupa zona limită la nord de linia Moghilev - Litpvac - Lopatin - Viișoara, iar la sud de linia Zuri - Zorobatin - Rizeni - Cotu-Morii;

- Divizia 13 Cavalerie, cu cartierul general la Bolgrad, ocupa zona învecinată la nord cu Divizia 2 Cavalerie și la sud de Dunăre și Marea Neagră;

- Divizia 2 Cavalerie, cu cartierul general la Cimișlia, ocupa zona limită la nord de Divizia 11, iar la sud linia Purcani - Carasinscaia - Flămânda;

- Divizia 11, cu cartierul general la Chișinău, ocupa fâșia de centru dintre Diviziile 1 și 2 Cavalerie35.

Ele au asigurat liniștea și siguranţa Basarabiei până în aprilie 1918, când Corpul 6 Armată a devenit la 1 iulie 1918, Corpul 5 Armată, care, după decretarea mobilizării armatei la 9 noiembrie 1918 de către regele Ferdinand prin Înaltul Decret nr. 3179, era alcătuit din două mari unităţi, Diviziile 9 și 10 Infanterie, ce au avut misiunea de a apăra graniţa de est, dar și de a organiza un serviciu de informaţii efi cient36.

Perioada cuprinsă între lunile ianuarie-martie 1918, în care și-a desfășurat activitatea Corpul 6 Armată, coincide în mod fericit cu etapa pregătitoare și a realizării unirii Basarabiei cu România, hotărâtă

de Sfatul Ţării la Chișinău în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, în ziua cea mare și mult așteptată a mântuirii, 27 martie 191837, care se datorește într-o mare măsură și acţiunilor armatei române.

De altfel, la încheierea misiunii sale, generalul Ioan Istrati înainta, Marelui Cartier General, Raportul nr. 515, în care descria rolul, misiunile îndeplinite și acţiunile desfășurate în Basarabia de către Corpul 6 Armată: Preluarea armamentului de la populaţia urbană și rurală; asigurarea celei mai complete ordini; împingerea peste Nistru a ultimelor coloane ruse din Basarabia și care veneau din Moldova; asigurarea condiţiilor ca activitatea agricolă, economică și comercială să reînceapă; adunarea și inventarierea armamentului lăsat de armatele ruse; o purtare corectă și demnă și desfășurarea unei propagande active, care să apropie toate naţionalităţile, iar moldovenii în special să fi e deșteptaţi la viaţa naţională, combătându-se agitaţiile străinilor contra noastră. […] După o lună de operaţiuni active și în condiţii excepţional de grele, trupele Corpului 6 Armată și-au îndeplinit misiunea, respingând peste Nistru toate bandele de bolșevici astfel că, la data de 23 februarie, odată cu ocuparea Akkermenului, ultimele forţe bolșevice au fost azvârlite peste Nistru […] trupele Corpului 6 Armată și-au făcut datoria peste tot. Liniștea a fost menţinută și a ajutat populaţia la muncile agricole. Armata română nu s-a amestecat în desele confl icte dintre ţărani și proprietari decât în cazuri foarte rare, ceea ce a dus la ameliorarea atitudinii populaţiei rurale faţă de armata noastră38.

Cuvinte elogioase la adresa armatei române, au fost aduse în vara anului 1918, și de către Ion Inculeţ, care nota în jurnalul său: Pentru noi, moldovenii, pentru mișcarea noastră naţională, intrarea armatei române în Chișinău a fost un eveniment de primă importanţă, decisiv. Elementele românești au câștigat mai mult curaj și mai multe speranţe pentru viitor39.

Concluzionând, în aceste lupte pentru eliberarea Basarabiei, Corpul 6 Armată a pierdut 3 ofi ţeri și 22 trupă - morţi, 12 ofi ţeri și 300 trupă - răniţi, precum și 151 dispăruţi.

NOTE

Towards Great Romania: 6th Army Corps and Basarabia liberation ( January-April 1918)Prof. Cornel Mărculescu, Ph.D.

Abstract: Established on January 25/February 7, 1918, 6th Corps Army acted against Bolshevik groups, assuring the safety of the population and properties in Basarabia. Th e period coincided, due to favorable circumstances, with the one preceding the union of this historical province with Romania.

Keywords: 1918, Basarabia, 6th Corps Army, General Ion Istrati, Colonel Toma Dumitrescu

1 (79) 2018 document66

studii/documente

1 Şcoala Gimnazială „Dora Dalles” Bucşani, judeţul Dâmboviţa.2 Ion Inculeţ, O revoluţie trăită, în „Generaţia Unirii. Revista politică şi socială” nr. 11 din 25 ianuarie 1930, p. 3.3 Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, Ediţia a II-a, vol. III, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1934, pp. 36-39.4 Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond microfi lme, rola P.II. 2.510, cd. 282; Ion Giurcă, Armata română în preajma marii uniri din anul 1918, în „Gândirea militară românească. Revistă de teorie şi ştiinţă militară”, serie nouă, anul XXIV, noiembrie-decembrie 2013, p. 173.5 Ibidem.6 Eugeniu N. Giurgea, Din trecutul şi prezentul Basarabiei, Institutul de Arte Grafi ce Bucovina I.E. Torouţiu, Bucureşti, 1928, p. 64.7 A.M.R., Fond microfi lme, rola P.II. 5.221, cd. 77-80; Teofi l Oroian, Acţiunea militară şi Marea Unire, în ,,Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, An II, nr. 1(5)/1999, p. 12.8 Dimitrie Bogos, La răspântie. Moldova de la Nistru în anii 1917-1918, Ediţia a II-a, Întreprinderea Editorial-Poligrafi că ,,Ştiinţa”, Chişinău, 1998, p. 146.9 Petru Cazacu, Moldova dintre Prut şi Nistru 1812-1918, Editura ,,Viaţa Românească”, Iaşi, f.a., pp. 270-271; ***Basarabia. Monografi e, ediţie îngrijită de Ştefan Ciobanu, Imprimeria Statului din Chişinău, 1926, p. 151; Ştefan Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu şi documente cu privire la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917-1918, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1929, pp. 192-193; Constantin Moşincat, Cronică de marş, Editura Cogito, Oradea, 1996, pp. 22-32.10 Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru, Testament pentru urmaşi. Mărturii şi documente, Editura Hyperion, Chişinău, 1991, p. 85; Dimitrie Bogos, Op. cit., p. 149.11 A.M.R., Fond microfi lme, rola P.II. 2.510, cd. 282; Ştefan Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu şi documente…, p. 195; Ion Giurcă, Armata română în preajma marii uniri din anul 1918…, p. 173.12 Constantin Diamandy, Amintiri din viaţa diplomatică, în ,,Cuget Românesc” nr. 1/februarie 1922, p. 22; Ioan Ciupercă, România în faţa recunoaşterii unităţii naţionale. Repere, Editura Universităţii A.I. Cuza, Iaşi, 1996, p. 35; Marin C. Stănescu, Armata română şi unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România 1917-1918, Editura Ex. Ponto, Constanţa, 1999, p. 59; ***Relaţiile româno-sovietice. Documente, 1917-1934, vol. I, editat de Direcţia Arhivă Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe al României şi Departamentul Istorico-Documentar al Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, redactor responsabil al ediţiei române Dumitru Preda, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, Documentul nr. 9: Hotărâre a sovietului comisarilor poporului al R.S.F.S. Ruse privind ruperea relaţiilor diplomatice cu România din 13/26 ianuarie 1918, Palatul Taurida (Petrograd), p. 16.13 Marius Hriscu, Un moment din istoria relaţiilor politice româno-ruse: Nicolae Titulescu şi tezaurul României la Moscova, în ,,Analele Ştiinţifi ce ale Universităţii „A.I. Cuza”. Ştiinţe Politice”, Tom V, Iaşi, 2010, p. 125.14 Dimitrie Bogos, Op. cit., p. 148.15 A.M.R., Fond Divizia 2 Cavalerie, dosar nr. crt. 7, f. 66; Ştefan Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studii şi documente…, pp. 195-199.16 Gheorghi V. Andronachi, Albumul Basarabiei. În jurul marelui eveniment al unirii, f.e., Chişinău, 1933, p. 201.17 *** Documente din Arhivele Franceze referitoare la primul război mondial, repertoriu întocmit de Emilia Poştăriţă şi Ieliţa Gămulescu, Bucureşti, 1983, Documentul nr. 847 din 23 ianuarie 1918, pp. 274-275.18 *** Relaţiile româno-sovietice. Documente…, pp. 18-19.19 George Oprea, Preoţi militari români în Basarabia. Misiune religioasă şi reverberaţii naţional-politice (1918), în „Document.

Buletinul Arhivelor Militare Române”, An XIV, nr. 1(51)/ 2011, pp. 65-66.20 Marin C. Stănescu, Op. cit., pp. 109-110.21 Ibidem, p. 111.22 Petre Otu, Mareşalul Constantin Prezan. Vocaţia datoriei, Editura Militară, Bucureşti, 2008, pp. 224-225.23 Marin C. Stănescu, Op. cit., pp. 50-51.24 Ibidem, p. 51.25 Arhivele Naţionale Istorice Centrale Bucureşti (în continuare A.N.I.C.), Fond personal Titulescu, dosar nr. crt. 157/1918, ff. 1-6.26 Ibidem, f. 2-2 verso.27 Ibidem, f. 2 verso.28 Ibidem, f. 3 verso.29 A.M.R., Fond Memorii. Generali Bătrâni, nr. 12, General de divizie Toma Dumitrescu, f. 48 verso.30 Marin C. Stănescu, Op. cit., pp. 102-106; Constantin Kiriţescu, Op. cit., pp. 91-93.31 Constantin Kiriţescu, Op. cit., pp. 102-106; Marin C. Stănescu, Op. cit., pp. 115-121.32 A.M.R., Fond microfi lme, rola P.II. 5.221, cd. 81-84; Marin C. Stănescu, Op. cit., p. 112.33 Marin C. Stănescu, Op. cit., pp. 122-123.34 A.M.R., Fond microfi lme, rola P.II. 5.221, cd. 93.35 Marin C. Stănescu, Op. cit., p. 124.36 Alin Spânu, Organizarea şi activitatea serviciul de Informaţii al armatei române la graniţa de est. Divizia 9 Infanterie (noiembrie 1918-iunie 1919), în ,,Gândirea militară românească”, serie nouă, An XXII, nr. 5/septembrie-octombrie 2011, pp. 185-186.37„Monitorul Ofi cial” nr. 8 din 10/23 aprilie 1918, Decretul nr. 842, p. 93; „Sfatul Ţării. Organ al Parlamentului Republicii Moldoveneşti” nr. 4, vineri 30 martie 1918, pp. 1-6; Ion Rusu Abrudeanu, România şi războiul mondial, Editura Librăriei Soccec&Co., Bucureşti, 1921, p. 250; Idem, Pacostea rusească. Note istorice, impresii, documente şi scrisori în legătură cu războiul nostru, Editura Atelierele Grafi ce Socec&Co., Bucureşti, 1928, pp. 282-283; Eugeniu Giurgea, Op. cit., p. 77; Ştefan Ciobanu, Op. cit., pp. 225-240; Petru Cazacu, Op. cit., pp. 316-341; Gheorghi Andronachi, Op. cit., p. 225; Paul Cernovodeanu, Basarabia. Drama unei provincii istorice româneşti în context politic internaţional 1806-1920, Editura Albatros, Bucureşti, 1993, pp. 161-162; Alexandru V. Boldur, Basarabia românească, Tipografi a ,,Carpaţi” Petre Bărbulescu, Bucureşti, 1943, pp. 129-139; Idem, Basarabia şi relaţiile româno-ruse. Chestiunea Basarabiei şi dreptul internaţional, traducere şi îngrijire Grigore Clima, Editura Albatros, Bucureşti, 2000, pp. 322-324; M.C. Schina, Basarabia ianuarie 1918-iunie 1919, în vol. Basarabia Română, Antologie, ediţie îngrijită, note şi comentarii de Florin Rotaru, Editura Semne, Bucureşti, 1996, pp. 192-193; Dimitrie Bogos, Op. cit., pp. 171-178; *** Relaţiile româno-sovietice. Documente…, p. 32; Victor Cădere, Istoria războiului românesc, în Stări de spirit şi mentalităţi în timpul marelui război. Corpurile de voluntari români din Rusia, coordonator Ion Agrigoroaiei, Dumitru Ivănescu, Sorin D.Ivănescu, Silviu Văcaru, Editura Junimea, Iaşi, 2005, pp. 249-250.38 A.M.R., Fond microfi lme, rola P.II. 5.221, cd. 220; Marin C. Stănescu, Op. cit., pp. 125-126; Ion Giurcă, Armata română în preajma marii uniri din anul 1918…, p. 176. 39 Teodor Pavel, Armata română şi Marea Unire: contribuţii la realizarea Unirii şi la consolidarea statului naţional, Editura Daco-Press, Cluj-Napoca, 1993, p. 178.

NOTE

studii/documente

document 2018 1 (79) 67

Relaţiile politico-diplomatice dintre România și Bulgaria, înainte de declanșarea Primului Război Mondial, se desfășurau în cadrul

regimului juridic stabilit prin prevederile Tratatului de la București din 28 iulie/10 august 1913, prin care se punea capăt celui de-Al Doilea Război Balcanic declanșat de factorii decizionali politici și militari de la Sofi a.

În ciuda faptului că delegaţii bulgari, prezenţi la banchetul organizat la 31 iulie/13 august 1913 cu ocazia încheierii tratativelor de pace de la București, susţineau o apropiere trainică și sinceră între români și bulgari, realitatea era însă alta. Privite cu suspiciune, deși relaţiile diplomatice dintre cele două state au fost reluate la scurt timp de la evenimentele politice din capitala României, respectiv la 11/24 septembrie 1913, declaraţiile ofi cialilor bulgari susţineau cu tărie o politică de bună vecinătate și cooperare cu vecinii.

Cu toate acestea, politicienii români nu puteau să ignore tendinţele expansioniste ale cercurilor conducătoare bulgare în fruntea cărora se afl a ţarul Ferdinand de Saxa-Coburg, accentuate de trecerea Dobrogei de Sud (Cadrilaterul) sub administraţia românească și pierderea teritoriilor ca urmare a tratativelor de la București din vara anului 1913. Mai mult decât atât, era cunoscută dorinţa bulgarilor de a anexa întreaga Dobroge românească pentru a-și asigura prezenţa strategică la gurile Dunării.

Anul 1914 aducea declanșarea Primului Război Mondial, moment în care, atât România și Bulgaria își declarau poziţia de neutralitate, așteptând momentul prielnic de a intra în acţiune. Factorii decizionali din cele două state, conștientizau faptul că, mai devreme sau mai târziu, se vor alătura primilor combatanţi, însă experienţa recentă din cele două războaie balcanice, îi determinau să aleagă clipa participării în funcţie de realizarea scopurilor politice urmărite. Îndeplinirea acestora era condiţionată de interesele Marilor Puteri în spaţiul geografi c sud-est european și balcanic, fapt pentru care clasa politică și militară din România și Bulgaria urmărea cu mare atenţie evoluţia situaţiei geopolitice din regiune.

Evoluţia evenimentelor pe parcursul anilor 1914 și 1915 avea să întărească convingerea Marelui Stat Major român că declaraţiile de bună vecinătate ale bulgarilor se transformau, treptat, într-o reală ameninţare la frontiera

de sud a ţării, fi ind materializate o serie de proiecte și planuri de campanie împotriva unor eventuale atacuri venite din partea acestora.

Preocuparea strategilor români din cadrul Biroului Operaţiilor era întemeiată de negocierile politice și militare pe care Bulgaria le demarase în secret. La 24 august/6septembrie 1915, Puterile Centrale, Turcia și Bulgaria au încheiat un tratat secret prin care vecinii noștri de la sud se angajau să intre în război în cel mult 35 de zile. La scurt timp, a urmat semnarea unui acord militar bulgaro-turc care stabilea condiţiile participării acestora alături de centrali, fapt materializat prin atacarea Serbiei, fără declaraţie de război, la 28 septembrie/11 octombrie 1915. Devenise mai mult decât evidentă concepţia bulgară privitoare la respectarea normelor internaţionale care reglementau confl ictul armat dintre state. Cu toate acestea, declaraţia ofi cială de război a ajuns la cunoștinţa factorilor decizionali politici și militari sârbi după 3 zile de la declanșarea atacului, moment în care temerea Statului Major român de a fi silit să lupte pe două fronturi s-a transformat în certitudine. Prin urmare, în toate Ipotezele de campanie elaborate pentru apărarea frontului de sud, cât și în Planul fi nal de campanie din 1916, era prevăzută o strategie defensivă în susţinerea acţiunilor de pe frontul de nord-vest deschis pentru atingerea scopului politic urmărit de români la intrarea în război, redobândirea teritoriilor locuite de fraţii noștri de peste munţi afl ate sub stăpânirea injustă austro-ungară.

Inevitabilul s-a produs la 19 august/1 septembrie 1916, zi în care s-a declanșat atacul Armatei 3 bulgară, precedat de acţiuni de intimidare ale comitagiilor bulgari cu o zi înainte, susţinut de un corp de armată turc și un detașament german, împotriva trupelor de acoperire ale grănicerilor români de la frontiera de sud a României, între Marea Neagră și Turtucaia.

Despre modul în care s-a desfășurat atacul de la Turtucaia s-a scris foarte mult și trebuie să precizez faptul că, subiectul Turtucaia face obiectul preocupării mele alături de un distins colectiv de istorici militari, temă care se va materializa prin aducerea la cunoștinţa publicului a documentelor recente găsite în Arhivele Militare Române și Arhivele Naţionale.

Din rezumatul acestor documente reiese foarte clar că sursa primară a prizonieratului bulgar o reprezintă

SITUAŢIA PRIZONIERILOR ROMÂNI DIN BULGARIA ÎN RAPOARTELE OFIŢERILOR DE LEGĂTURĂ DE LA SOFIA

(FEBRUARIE-MARTIE 1920)

Drd. Silviu-Daniel NICULAE1

1 (79) 2018 document68

studii/documente

contingentele participante la eroica rezistenţă de la Turtucaia. În ciuda faptului că de-a lungul timpului „episodul Turtucaia” a reprezentat o catastrofă militară, eroismul soldatului român s-ar putea să remodeleze impresia lăsată de istoriografi a românească care dezbate acest subiect infl uenţată de diferite interese. Însă toate la timpul lor.

Contextul colaborării Marelui Cartier Generalcu Comandamentul Aliat din Orient

Evenimentele politico-militare care au urmat pierderii frontului de sud până în anul 1918 sunt cunoscute, fapt pentru care nu vom insista asupra lor. Reamintim doar atrocităţile bulgarilor din Dobrogea și furtul masiv de bunuri din teritoriile ocupate de aceștia, un tip de comportament refl ectat și asupra prizonierilor din Bulgaria.

Desfi inţarea frontului bulgăresc concretizată prin semnarea Armistiţiului de la Salonic, precum și de semnarea la 30 octombrie/11 noiembrie 1918 a Armistiţiului de la Rethondes între Puterile Aliate și Asociate reprezentate de mareșalul Foch, Prim Lordul Amiralităţii, sir Roselyn Wemyss și Puterile Centrale prin generalul Maxime Weygand, contele Alfred von Oberdoff , Mathias Erzberger, generalul von Winterfeldt și căpitanul Vanselow, permitea punerea în aplicare a planului de operaţiuni elaborat de Armata Aliată de Orient la Salonic, care prevedea o colaborare strânsă cu armata română.

Negocierile privind o acţiune militară comună au fost duse în secret, un rol important l-a avut Victor Antonescu, care a fost desemnat să iniţieze în acest sens discuţii cu generalii Franchet d’Esperey și Henri-Mathias Berthelot. Planul prevedea mobilizarea armatei române cu scopul de a sprijini Armata Dunării compusă din forţe franceze și britanice aflate sub comanda generalului Berthelot, să treacă Dunărea pentru a pune presiune pe trupele germane care întârziau să respecte condiţiile armistiţiul semnat.

Odată realizat capul de pod peste Dunăre, prin instalarea la 28 octombrie/10 noiembrie 1918, la Giurgiu a primelor trupe franceze, unităţile Armatei Dunării au fost dislocate în Dobrogea, unde Divizia 26 britanică își făcea simţită prezenţa; linia Constanţa – Cernavodă era securizată de Divizia 30 Infanterie franceză, iar zonele Craiova – Slatina – Pitești – Ploiești intrau sub supravegherea Diviziei 16 Colonială franceză.

Sub protecţia trupelor aliate, generalul Henri-Mathias Berthelot, fostul șef al Misiunii Militare Franceze din România2, transmitea, în luna decembrie 1918, de la Comandamentul Trupelor din România și Rusia Meridională o Proclamaţie către locuitorii Dobrogei.

Conform acesteia Consiliul a decis ca administraţia bulgărească în Dobrogea să fi e înlocuită prin administraţia românească sub protecţia și controlul trupelor aliate. Această schimbare de administraţie trebuie să se facă în liniște. Toţi locuitorii dobrogeni refugiaţi în Muntenia și în Moldova sunt autorizaţi a se întoarce în satele lor și a-și relua în posesie proprietăţile. Aceasta numai patru zile după instalarea administraţiei române adică: în judeţul Tulcea din ziua de 29 noiembrie/12 decembrie 1918; în judeţul Constanţa din ziua de 4/17 decembrie 1918; în judeţul Durostor (Silistra) din ziua de 9/22 decembrie 1918; în judeţul Caliacra din ziua de 14/27 decembrie 1918. Niciun locuitor, oricare ar fi naţionalitatea căreia aparţine, nu trebuie să fi e supărat sau jignit în drepturile sale. Trupele franco-engleze nu vor tolera niciun fel de agitaţie oriunde ar veni ea și o vor reprima cu ultima energie3.

Autorităţile române au luat primele măsuri administrative în Dobrogea, sarcina organizării teritoriale a funcţionarilor publici revenind Ministerului de Interne. Conform Planului întocmit ca urmare a Proclamaţiei amintite și a corespondenţei cu generalul Chrétien, Guvernatorul Bulgariei a hotărât retragerea administraţiei bulgare din Dobrogea după cum urmează: judeţul Tulcea va fi evacuat la 25 noiembrie/8 decembrie 1918; judeţul Constanţa va fi evacuat la 30 noiembrie/13 decembrie 1918; judeţul Durostor (Silistra) va fi evacuat la 5/18 decembrie 1918; judeţul Caliacra va fi evacuat la 10/23 decembrie 1918. Pentru a evita incidentele rog binevoiţi a dispune cu personalul administrativ român să se găsească: la Tulcea în ziua de 26 noiembrie/9 decembrie 1918; la Constanţa în ziua de 1 decembrie/14 decembrie; la Silistra în ziua de 6 decembrie/19 decembrie; la Dobrici în ziua de 11 decembrie/24 decembrie4.

Reacţia guvernului bulgar se refl ecta în comportamentul propriei armate de ocupaţie din Dobrogea, care, așa cum era de așteptat, întârzia în executarea hotărârilor asumate prin semnarea Convenţiei de suspendare a focului. De altfel, încă din 3/16 noiembrie 1918, au apărut primele semne de nerespectare a armistiţiului, fi ind semnalate, de exemplu, executarea unor tranșee în faţa satului Regele Carol din Tulcea. Evident că o asemenea atitudine demonstra faptul că armata bulgară era decisă să nu ţină seama de armistiţiu și să nu cedeze niciun metru pătrat din teritoriul Dobrogei, chiar dacă o să fi e impusă această condiţie la pacea generală, așa cum afi rma un ofi ţer bulgar5.

La 6/19 noiembrie 1918, era semnalată sosirea din Bulgaria în Dobrogea a Diviziilor 2 și 4 Infanterie, cea dintâi cu direcţia Tulcea, iar cealaltă spre Măcin.

La 7/20 noiembrie, erau semnalate deplasări de noi trupe de cavalerie bulgare la Mahmudia, iar la 8/21 noiembrie 1918 era transmisă vestea că s-a remarcat o baterie de artilerie în satul Prislova, mitraliere în satul Ilganu de Jos, precum și continuarea lucrului la tranșee în zonele menţionate.

studii/documente

document 2018 1 (79) 69

La 10/23 noiembrie 1918, erau semnalate rechiziţii ale bulgarilor de la populaţia românească, precum și o agitaţie mare a trupelor bulgare din Tulcea, locuitorii acestei localităţi fi ind deranjaţi de zgomotul căruţelor, camioanelor și ale automobilelor care ieșeau spre și veneau dinspre Babadag, activitate care a continuat până spre miezul nopţii.

La 15/28 noiembrie 1918, trupele bulgare erau prezente în sectorul sud Măcin - Niculiţel unde se afl a Regimentul 5 Infanterie rezervă, în sectorul Niculiţel - Câșla unde se afl a Regimentul 2 Infanterie, în sectorul Câșla - Mahmudia unde se afl a Regimentul 9 Infanterie, în sectorul Mahmudia - Dunavăţ unde se afl a o parte din Regimentul 7 Infanterie și Regimentul 6 Cavalerie și la Babadag unde se afl a Regimentul 9 Cavalerie și un batalion din Regimentul 7 Infanterie. În sectorul sud Măcin - Câșla se afl a Regimentul 21 Artilerie, iar în sectorul Câșla - Dunavăţ se afl a Regimentul 24 Artilerie.

La 16/29 noiembrie 1918, se raportau incidente la pichetul Cartal, afl at la 12 km sud-est de Reni, provocate de o patrulă bulgară care deschisese focul asupra grănicerilor români.

În sprijinul îndeplinirii Proclamaţiei, erau semnalate, la 23 noiembrie/6 decembrie, primele trupe franceze care acostau, în jurul orei 21.00, în portul Tulcea. Regimentul 61 Infanterie, cu un efectiv de 100 de oameni, afl aţi sub comanda unui locotenent francez, a debarcat în Tulcea, la 24 noiembrie 1918/7 decembrie, ora 7 dimineaţa.

Pe fondul retragerii Armatei Germane din Muntenia, între 17/30 noiembrie-26 noiembrie/8 decembrie 1918, se observa debutul procesului de evacuare a trupelor bulgare din Dobrogea. În Tulcea au rămas doar doi ofi ţeri bulgari, care aveau misiunea de a preda orașul trupelor franceze, păzit de sergenţi de stradă recrutaţi din populaţia bulgărească, îmbrăcaţi în uniformă bulgară și înarmaţi cu revolvere și săbii6.

La scurt timp, după debarcarea trupelor franceze, poliţia bulgară din Tulcea a fost dezarmată, paza orașului fi ind făcută de către patrulele franceze și civilii români. Toate denumirile străzilor și fi rmele magazinelor în limba bulgară au fost scoase. Tricolorul român a fost arborat deasupra localului vămii. Tot aici, a fost organizat de către un aspirant francez un birou de verifi care a refugiaţilor care treceau în Tulcea. Acesta cerea cu insistenţă ajutor de la comandantul Companiei de grăniceri afl ată în punctul de frontieră Regele Carol, solicitând prezenţa unui funcţionar poliţienesc de la Ismail7.

După înlocuirea autorităţii militare de ocupaţie, populaţia bulgărească a săvârșit o serie de acte criminale împotriva populaţiei românești din Tulcea, dând naștere unei puternice mișcări de revoltă. Astfel, primarul din

Măcin se alătura nemulţumirilor născute din deposedarea forţată de către trupele bulgare a locuitorilor de bunurile lor (în special de animale), pe care le treceau peste frontieră. Se estima furtul a 92.000 de vite mari, 124.000 de oi și 140.000 de porci, un procent de 30% mai mare decât la începutul războiului.

La 28 noiembrie/11 decembrie 1918, locuitorii satelor Măcin și Turcoaia cereau sprijinul autorităţilor militare române să intervină împotriva populaţiei bulgare din satele Cerna ș i Satul Nou care, înarmată cu armele lăsate de trupele bulgare în retragere, îi ataca, furându-le vitele și proviziile. La 5/18 decembrie 1918, patrula postului român de la Turcoaia (formată dintr-un plutonier și 16 soldaţi), afl ată în satul Cerna, a fost atacată de populaţia bulgară, fi ind descoperite 1.000 de arme și 16 mitraliere deţinute de aceasta comunitate8.

În asemenea condiţii, Guvernul român și Marele Cartier General întâmpinau greutăţi foarte mari cu privire la chestiunile militare care priveau teritoriile afl ate sub ocupaţia armatei bulgare, fi ind nevoie de abordări individuale cu cei trei generali francezi la Belgrad, Sofi a și Salonic. Comunicarea era difi cilă și din cauza lipsei de legături telegrafi ce și telefonice, fi ind astfel compromise susţinerile la timp a intereselor românești. Din menţinerea dispozitivului rezultau și alte dezavantaje pentru România, întrucât generalii Henrys și Chrétien nu cunoșteau bine chestiunile teritoriale române și, era fi resc, să fi e infl uenţaţi de sârbii și bulgarii cu care aveau contacte zilnic.

Ofi ţerii români de legătură de pe lângă trupele de ocupaţie din Bulgaria

În acest context internaţional, un rol important l-au avut ofi ţerii de legătură români din cadrul Marelui Cartier General, care aveau misiunea de a menţine o comunicare deschisă cu Comandamentul Trupelor Aliate de Ocupaţie din Bulgaria și de a face cunoscute și susţinute interesele militare ale României în regiune. Rapoartele transmise de aceștia, între anii 1918-1920, au contribuit enorm la susţinerea intereselor politice de către delegaţia românească de la Conferinţa de Pace de la Paris 1919-1920, referitoare la frontiera de sud și relaţiile româno-bulgare.

Referitor la subiectul materialului de faţă, primii ofi ţeri desemnaţi de către Marele Cartier General să clarifice situaţia prizonierilor din Bulgaria au fost locotenent-colonelul Nicolae Bolintineanu și locotenentul Arthur Holban, pe care îi prezentăm pe scurt.

1 (79) 2018 document70

studii/documente

Arthur Holban

S - a n ă s c u t l a 29 noiembrie 1891 în comuna Lozna, judeţul Dorohoi, ca fi u al lui Mihai (ziarist) și al Matildei (profesoară). S-a căsătorit, în anul 1914, cu Ioana N. Donici. Din căsătorie au rezultat Iolanda (n. 1921), Nicolae9 (n. 1924), Dimitrie10 (n. 1926), Mihai11 (n. 1927) și Radu12 (n. 1930).

Studii: Liceul Internat Iași (1906), Liceul Teoretic

Iași (cu bacalaureat în anul 1911); Școala Ofi ţerilor de Rezervă Artilerie și Geniu (1913); Facultatea de Drept Iași (1914), Facultatea Politehnică din Zürich (1914-1916) și Școala de Goniometrie de pe lângă Regimentul 1 Transmisiuni (1939).

Campanii: în cel de-Al Doilea Război Balcanic (1913), cu Batalionul 1 Pionieri, sublocotenent, comandant de pluton; în Primul Război Mondial - la Turtucaia a fost rănit în braţul drept (16 septembrie 1916); cu Divizia 2 Infanterie la Mărășești și Onești (15 februarie 1917-1918); în cel de-Al Doilea Război Mondial, cu Compania gonio de pe lângă Armata 4, căpitan, comandant de companie gonio la Chișinău, Nistru (21 iunie 1941-1 octombrie 1941).

Activitate: atașat comercial al României la Londra (1930-1936); delegat al României la Conferinţa Camerei de Comerţ Internaţională Washington - Paris - Berlin - Madrid (1930-1939); expert economic în Delegaţia Română de pe lângă Liga Naţiunilor Geneva (1935-1939).

A fost arestat în anul 1941 sub acuzaţia de ajutorarea prizonierilor sovietici și atitudine antifascistă. Dosarul a fost clasat din lipsă de dovezi.

În ceea ce privește activitatea sa ca ofiţer de legătură, menţionăm că, în perioada 1 noiembrie 1918-31 octombrie 1919, s-a afl at sub directa comandă a șefului Biroului de legătură de pe lângă Armata de Orient, Divizia 26 engleză, locotenent-colonelul Douglas Căpităneanu. Acesta nota că și-a îndeplinit serviciul cu multă dragoste și pricepere. A adus lăudabile servicii acestui birou unde este nevoie de mult tact și cunoștinţe militare. Merită să fi e înaintat la gradul de căpitan în rezervă13.

Șeful Secţiei V Informaţii, locotenent-colonelul Bianu consemna: Este locotenent în rezervă de la 1 aprilie 1917. De la a II-a mobilizare din 1918, a fost în Serviciul de legătură al Comandamentului armatei noastre pe lângă Comandamentele Aliate din Bulgaria și anume: până în iulie 1919 a fost ajutor al ofi ţerului de legătură la Varna și în perioada august 1919-mai 1920 a fost singurul ofi ţer de

legătură pe lângă Comandamentul Aliat din Sofi a. Sănătos, rezistent, poate suporta greutăţile unei campanii. Aptitudini militare bune, calităţi intelectuale și având o cultură generală dezvoltată, punând în serviciu un zel deosebit și o pricepere remarcabilă, s-a achitat de îndatoririle sale în mod lăudabil. Deși ofi ţer tânăr, în relaţiile ce a legat cu ofi ţerii aliaţi, a dovedit tact și prevedere, care au fost în folosul serviciului său. A procurat informaţii preţioase și a ţinut Marele Cartier General la curent cu situaţia din Bulgaria, aducând prin aceasta reale servicii Comandamentului. Având în vedere însușirile sale și modul lăudabil cum și-a îndeplinit serviciul merită să fi e înaintat la gradul de căpitan în rezervă în mod excepţional14.

Șeful Serviciului Secret, unul dintre superiorii săi, nota: Ofi ţer de rezervă, prezentabil, cu o educaţie aleasă, vorbește perfect limba franceză și engleză. Foarte discret, întreprinzător, cu spirit de iniţiativă. A fost întrebuinţat ca ofi ţer de legătură la Varna și apoi la Sofi a pe lângă Comandamentul francez unde și-a îndeplinit serviciul cu mult tact și pricepere nedând ocazii niciunei plângeri sau aluzii din partea Comandamentului citat. În Serviciul de Informaţii a adus servicii reale, ţinând M.C.G. [Marele Cartier General – n.n.] la curent cu organizarea armatei bulgare. Statului a făcut servicii prin iniţiativa pe care a avut-o, urmărind bandele de falsifi catori de bani. Deși ofi ţer de rezervă s-a remarcat prin munca pe care a depus-o, merită cu totul o înaintare excepţională15.

Nicolae Bolintineanu

S-a născut la 10 iunie 1884 la Câmpulung, judeţul Muscel, fi ul lui Constantin (de profesie militar) și Kiriach născută Popp.

S-a căsătorit, la 2 iunie 1913, cu Sylvia Odobeștianu, avându-i copii pe Radu, Mircea și Monica.

S tud i i ș i a c t i v i t a t e : Școala Militară de Infanterie, Școala Fiilor de Militari din Craiova (1901); bursier în Armata Germană, înrolat ca fahnenjunker în Regimentul 29 Infanterie „von Horn” al 3-lea de Rhin (1901); Școala Militară din Hanovra (1902); sublocotenent în Regimentul 2 Vânători „Regina Elisabeta”, rămas la stagiu în Germania în Regimentul 29 Infanterie „von Horn” al 3-lea de Rhin (1903); Școala de Tragere a Infanteriei Spandau, Berlin (1906); Regimentul 4 Infanterie „Argeș” (1906); elev la Școala Superioară de Război (1909-1911); Școala Militară de Infanterie, locotenent, comandant de companie-elevi (1911);

Locotenentul Arthur Holban

Locotenent-colonelulNicolae Bolintineanu

studii/documente

document 2018 1 (79) 71

Școala Militară de Infanterie, căpitan (1912); Batalionul 6 Vânători (1912); Comandamentul 3 Teritorial, ofi ţer de stat-major (1915); mobilizat la Divizia 13 Infanterie (14 august 1916); maior, șeful Biroului Operaţii (1 octombrie 1916); locotenent-colonel - se remarcă în luptele de la Mărășești (1 septembrie 1917); Marele Cartier General, Comandamentul Etapelor, locotenent-colonel, șeful Biroului Etapelor (12 ianuarie 1918); subșef stat-major la Corpul 5 Armată, Basarabia (8 iunie 1918); Grupul General Popovici (30 aprilie 1919); locotenent-colonel, ofi ţer de legătură pe lângă trupele aliate din Sofi a (17 decembrie 1919); Ministerul de Război - Secretariatul General (1 mai 1920); inspector de studii la Școala Superioară de Război (6 iunie 1920).

Referitor la activitatea sa din Germania, comandantul Regimentului 29 Infanterie „von Horn”, colonelul-comandant Schuch scria în raportul său din ianuarie 1903: Sublocotenentul Bolintineanu a fost înaintat la acest grad la 27 ianuarie. Fizic și intelectual e bine înzestrat. O bună și juvenilă înfăţișare militară; cu dragoste și poftă soldat. Posedă bune cunoștinţe militare și regulamentele de serviciu destul de bine. Difi cultatea ce o avea de a citi și pricepe aceste regulamente și întrebuinţarea limbii germane, a învins aproape cu desăvârșire. În toate privinţele promite de a deveni un bun ofi ţer. El posedă bune maniere și e privit în cercurile camarazilor ca o persoană simpatică16.

În ciuda acestor aprecieri, în anul 1912, este închis 30 de zile pentru motivul că a avut relaţii cu femeia unui camarad și a avut impulsul de a divulga. În anul 1917, primește mustrare și mustrare aspră, fi ind totuși decorat cu „Medalia Jubiliară Carol I” la 10 mai 1906 și Medalia „Avântul Ţării” la 2 ianuarie 1914.

Prizonierii români din Bulgaria

Așadar, situaţia prizonierilor români din Bulgaria devine o preocupare majoră a Marelui Cartier General, care, prin intermediul Biroului de contrainformaţii, îl informa pe locotenent-colonelul Nicolae Bolintineanu afl at la Sofi a, cu nr. 9807 din 18 februarie 1920, că avem onoare a vă face cunoscut că potrivit cererii Ministerului de Război, dl. general subșef de Stat Major General a aprobat ca să vi se încredinţeze misiunea repatrierii prizonierilor români afl aţi în Bulgaria, în care scop veţi primi de la minister instrucţiuni de procedare. Pentru personalul în grade inferioare ce eventual v-ar mai fi necesar, urmează a vă adresa Ministerului de Război făcând propunerile necesare17.

La scurt timp, mai precis la 25 februarie 1920, locotenent-colonelul Nicolae Bolintineanu primea din partea șefului Secţiei Informaţiilor, locotenent-colonelul Bianu și șefului Biroului 2 contrainformaţii, maiorul Ţăranu, Ordinul nr. 41.474 al Ministerului de Război,

însoţit de instrucţiunile privitoare la prizonierii români. Potrivit acestui ordin semnat de generalul Rășcanu, locotenent-colonelul Nicolae Bolintineanu era informat că potrivit rezoluţiei pusă pe referatul nr. 23539 din 12 ianuarie 1920 sunteţi numit ca delegat al Ministerului de Război - Secţia Statisticii la Sofi a având următoarele însărcinări: 1) stabilirea cu exactitate a numărului de prizonieri făcuţi de bulgari; 2) stabilirea răspândirilor acestor prizonieri pe lagăre; 3) prizonierii trimiși la lucru pe frontul de la Salonic; 4) prizonierii repartizaţi formaţiunilor de etape în Dobrogea; 5) stabilirea cu precizie a numărului de morţi în captivitatea bulgară și în răspândirile prevăzute la punctul 2; 6) căutarea dispăruţilor și rătăciţilor rămași în Bulgaria; 7) obţinerea valorilor aparţinând supușilor români foști prizonieri; 8) indicaţii asupra numărului și situaţiei mormintelor morţilor îngropaţi fără identif icare; 9) întreţinerea mormintelor prizonierilor români în conformitate cu articolul 225 și 226 din tratatul de pace; 10) obţinerea actelor de deces pentru cei morţi în captivitate; 11) stabilirea prizonierilor care au fost condamnaţi, cercetând dacă se mai găsesc în Bulgaria prizonieri închiși condamnaţi sau în prevenţie.

În caz afi rmativ, veţi cere imediata lor eliberare, luând și o declaraţie din partea guvernului bulgar că în închisorile din Bulgaria nu se mai găsește niciun prizonier român condamnat sau în prevenţie. Pentru aducerea la îndeplinire a lucrărilor de mai sus vă veţi adresa atât autorităţilor bulgare competente, cât și instituţiilor particulare ca Societatea Crucea Roșie bulgară. De asemenea, veţi cere și sprijinul Înaltului Comandament francez din Sof ia, precum și instituţiilor de binefacere aliate.

Spre orientarea dvs., vă mai comunicăm că guvernul bulgar, invocând motivul că nu a ratifi cat convenţia de la Haga, a refuzat nu numai plata soldei ofi ţerilor români prizonieri la care era obligat conform art. 17 din această convenţie, dar a supus pe prizonierii noștri la un tratament peste măsură de barbar, astfel că are tot interesul să ne ascundă drama desfășurată în lagărele de prizonieri bulgare pe care ne-o înfăţișează domnul Saavedra, ministrul Spaniei la Sofi a, prin nota sa verbală nr. 213 către guvernul bulgar, în modul cel mai drastic, arătând că soldaţii români prizonieri se găsesc „dans une situation pitoyable nu-pieds, les vêtements en lambeaux et tellement déguenillés qu’ils ne pourront résister au froid rigoureux de l ’hiver”.

Adăugând la aceasta atrocităţile la care s-au dedat bulgarii, și pentru care avem probe indubitabile, găsim explicabilă mortalitatea excesivă printre ostașii noștri din Bulgaria. Îndrumările noastre vi le dăm aici în linii mari, lăsând bineînţeles la aprecierea dvs. ca prin perspicacitate și o voinţă irezistibilă să faceţi posibilă realizarea înaltului scop al misiunii dvs. De mersul lucrărilor și de rezultatele investigaţiilor dvs. veţi binevoi a ne informa din cinci în cinci zile18.

1 (79) 2018 document72

studii/documente

Conform anexei care însoţea Ordinul nr. 41.474 și care cuprindea Instrucţiunile privind executarea sa, pentru stabilirea cu exactitate a numărului de prizonieri și internaţi civili români făcuţi de către armata și autorităţile bulgare vă veţi adresa Ministerului de Război bulgar cerând liste numerice și nominale ale tuturor prizonierilor și internaţilor civili, controlând apoi datele cartotecii Crucii Roșii bulgare cu acelea ale Ministerului de Război. La punctele 2 și 4, pentru stabilirea răspândirilor acestor prizonieri, veţi cere autorităţilor bulgare competente: a) liste numerice și nominale din toate lagărele unde au fost români; b) liste numerice și nominale de prizonieri trimiși în batalioanele de lucru, fi e pe Dunăre, fi e pe frontul de la Salonic sau aiurea; c) liste numerice ș i nominale de prizonieri r o m â n i r e p a r t i z a ţ i f o r m a ţ i i l o r de e tape în D o b r o g e a . La punctul 5 , p e n t r u stabilirea cu p r e c i z i e a n u m ă r u l u i t o t a l d e r epar t izaţ i , v e ţ i c e r e autorităţilor bulgare liste c omple te de prizonieri de toate gradele și de internaţi repartizaţi, în anul 1918, ca urmare a convenţiei relativ la schimbul de prizonieri. Veţi dispune, de asemenea, copierea listelor de prizonieri repatriaţi în anul 1919 și le veţi expedia la București - Secţia Statisticii, aceasta fi indcă nu s-au primit toate listele de prizonierii repatriaţi. La punctul 6, pentru stabilirea cu exactitate a numărului de morţi în captivitate în Bulgaria și în răspândirile de la punctul 2, veţi cere autorităţilor bulgare competente să vă predea toate datele de morţi și actele de deces referitoare la prizonierii români, spre a completa pe cele primite până în prezent și care se ridică la un număr de circa 4.200, ceea ce bineînţeles, faţă de mortalitatea excesivă din lagărele bulgare nu poate corespunde cu realitatea. La punctul 7, pentru căutarea dispăruţilor și rătăciţilor în Bulgaria sau în teritoriile fost ocupate de armatele bulgare, veţi face publicitatea necesară în gazetele din Sofi a, intervenind pe lângă autorităţile respective, pentru a da ordin la toate administraţiile provinciale și departamentale în acest sens, în conformitate cu art. 222 din Tratatul de Pace. Veţi cere, de asemenea, liste nominale de acești prizonieri pe care le veţi comunica Secţiei Statistice. La punctul 8, pentru obţinerea

valorilor, relicvelor și efectelor prizonierilor și internaţilor români în viaţă sau decedaţi în captivitate, vă veţi adresa Ministerului de Război bulgar, iar după primire, le veţi înainta fără întârziere spre distribuire familiilor decedaţilor, Ministerului de Război - Secţia Statisticii. La punctul 9, veţi căuta, prin anchetă, a obţine indicaţii precise asupra mormintelor morţilor îngropaţi fără identifi care, intervenind totodată pe lângă autorităţile bulgare în acest sens. La punctul 10, veţi vizita și veţi lua măsuri ca mormintele prizonierilor români să fi e îngrijite potrivit convenţiilor internaţionale în vigoare, de asemenea veţi stărui ca guvernul bulgar să se conformeze art. 225 și 226 din Tratatul de Pace cu Germania, relativ la întreţinerea mormintelor. Veţi

lua cunoștinţă de intenţiile S o c i e t ă ţ i i Morminte l e Eroilor Căzuţi în Război, în care scop vă ve ţ i a d r e s a direct Biroului de Studii din M i n i s t e r u l d e R ă z b o i , în care scop veţi rămâne î n l e gă t u ră î n a c e a s t ă privinţă. La punctul 11, pentru obţinerea

actelor de deces, vă veţi adresa atât autorităţilor bulgare competente, cât și instituţiilor particulare, ca Societatea Crucea Roșie. La punctul 12, pentru stabilirea prizonierilor români care au fost condamnaţi sau care se mai găsesc în Bulgaria încă închiși sau în prevenţie, vă veţi adresa Ministerului de Război bulgar, cerând imediata lor eliberare, luând, în același timp, o declaraţie din partea guvernului bulgar că în închisorile din Bulgaria nu se mai găsește niciun prizonier român condamnat sau în prevenţie. În toate chestiunile privitoare la punctele de mai sus precum și cele prevăzute în art. 225 și 226 din Tratatul de Pace cu Germania veţi cere, în caz de difi cultăţi, din partea autorităţilor bulgare, concursul Înaltului Comandament Francez din Sofi a, căruia vă veţi prezenta la sosire19.

În martie 1920, Misiunea Militară română de la Sofi a, care printre alte însărcinări primite, trebuia să rezolve cât putea de mult situaţia prizonierilor români din Bulgaria, era compusă din: locotenent-colonelul Nicolae Bolintineanu, locotenentul Arthur Holban, venit după mutarea de la Sofi a a locotenent-colonelului Douglas Căpităneanu, sergentul Petru Dumitrescu,

studii/documente

document 2018 1 (79) 73

sergent-curierul Gheorghe Diaconescu, sergentul Gh. Vlad, sergentul Constantin Dumitrescu, soldaţii Vasile Dinu, Andrei Manuchevici, Șerban Sandu și soldat-curierul Ion Brătianu. Biroul de la Varna era format din ofi ţerul de legătură - locotenent Alexandru Smutny, soldaţii Gheorghe Nica și Tudor Băjenaru, precum și maiorul Alexandru Petrescu - șeful Biroului de legătură român pe lângă Comandamentul Aliat din Varna.

Din data de 18 martie 1920, locotenent-colonelul Nicolae Bolintineanu informa Direcţia Personalului - Secţia Statisticii din Ministerul de Război, prin intermediul Notei nr. 1.837, că subsemnatul fi ind rechemat în ţară, Ordinul dvs. nr. 41.474 din 25 februarie 1920 relativ la prizonierii români făcuţi de bulgari, l-am predat locotenentului Holban pentru executare20.

Din acest moment, corespondenţa dintre Ministerul de Război și ofi ţerul de legătură de la Sofi a, locotenentul Arthur Holban, se intensifi că. Direcţia Personalului - Secţia Statisticii transmitea, prin Adresa nr. 47.369 din 26 martie 1920, Decizia Ministerială din 6 februarie 1920. Conform acesteia, binevoiţi a întocmi și înainta de urgenţă acestui serviciu un tabel nominal, pe regimente, de militari prizonieri care au rămas în lagărele de prizonieri până azi sau decedaţi în acele lagăre, precum și acei care au părăsit lagărele cu învoirea inamicului înaintate la 15 noiembrie 1918 și s-au întors în teritoriul vremelnic ocupat de inamic; acest serviciu fi ind în imposibilitate a executa aceste tabele, lipsindu-i datele și elementele necesare alcătuirii acestora21.

Trebuie precizat faptul că Decizia Ministerială nr. 90 din 6 februarie 1920 se referea la funcţionarea unei Comisii centrale pentru verifi carea și centralizarea lucrărilor comisiilor care au stabilit situaţia militarilor rămași în teritoriul fost vremelnic ocupat, urmare a Ordinelor Circulare nr. 5.255 din 28 ianuarie 1919 și nr. 25.506 din 11 noiembrie 1919 ale Ministerului de Război. Potrivit acestei decizii, pentru păstrarea acelorași norme pentru toţi infractorii de la datoriile militare precum sunt: 1) acei care au rămas în teritoriul vremelnic ocupat de inamic; 2) acei care au răspuns la ordinele de chemare; 3) acei care au dezertat la inamic pe timpul campaniei trecute; 4) acei care s-au predat de bună voie inamicului; 5) acei care în urma angajamentelor ce au luat inamicului au fost liberaţi din lagărele de prizonieri și lăsaţi să vină la casele lor, Ministerul de Război instituie, în București, o comisie centrală pentru verifi carea și centralizarea lucrărilor comisiilor care au funcţionat conform ordinelor circulare de mai sus. Această comisie se compune din: colonelul Pangrati Gheorghe, prim-comisar regal la Curtea Superioară de Justiţie Militară a Zonei Interioare, președinte; colonelul Rădulescu D., șeful Serviciului Personalului din Ministerul de Război; locotenent-colonelul Străjescu V., șeful Secţiei III Justiţie din Ministerul de Război; locotenent-colonelul Protopopescu N., comisar regal la Curtea Superioară de

Justiţie Militară Zona Interioară; maiorul Stătescu P., comisar regal la Curtea Superioară de Justiţie Militară Zona Interioară; maiorul Cornișoiu Grig de la Secţia I a Marelui Stat Major al Armatei; maior Miulescu Alex de la Secţia III Justiţie din Ministerul de Război, căpitanii Ștefănescu Traian, Tănăsescu Ioan de la Secţia III Justiţie din Ministerul de Război; locotenenţii Mărgărit Cosma și Pericle S. Alex de la Secţia III Justiţie din Ministerul de Război, Capul Cercului de Recrutare ale cărui lucrări se verifi că, precum și doi căpitani de rezervă învăţători recomandaţi de către Ministerul Cultelor și Instrucţiuni Publice, membrii.

Cercurile de recrutare vor înainta toate lucrările ce au întocmit conform citatelor ordinelor circulare, atât pentru cei găsiţi vinovaţi, cât și acelor găsiţi nevinovaţi președintelui Comisiei Centrale la Ministerul de Război - Secţia III Justiţie, până la 15 februarie 1920 cel mai târziu. Se vor înainta, mai întâi, lucrările privitoare la cei care au rămas în teritoriu fost vremelnic ocupat de inamic, precum sunt: acei care nu au răspuns ordinelor de chemare, au dezertat sau s-au predat la inamic și au fost lăsaţi în acest teritoriu sau fi ind făcuţi prizonieri sau predându-se de bună voie și fi ind internaţi în lagărele de război, au fost lăsaţi în urma angajamentelor ce au luat cu inamicul să se întoarcă la domiciliul lor; pentru aceștia cercurile de recrutare vor întocmi tabele nominale pe comune și pe regimente. Aceste tabele vor fi semnate de primar, preot, șeful postului de jandarmi și de învăţător și vor fi înaintate Comisiei Centrale cel mai târziu până la 1 martie 1920. Celelalte lucrări vor fi înaintate până la 15 martie 1920. Se va pune la cunoștinţa tuturor prin „Monitorul Ofi cial ” și ziare că pot adresa denunţurile arătând pe care se afl ă în aceste categorii Comisiei Centrale din București, la Ministerul de Război( Secţia III Justiţie). Comisia Centrală lucrează cu maximum de intensitate, în orele libere peste programul serviciului zilnic, va verifi ca și centraliza lucrările primite începând cu cei rămași sau veniţi în urmă în teritoriul fost vremelnic ocupat stabilind pentru toţi aceleași norme, astfel ca să se aleagă numai acei a căror vinovăţie ar fi bine constatată, iar pentru cei a căror vinovăţie pare dubioasă va propune măsurile de represiune cuvenite, în așa fel ca acei care au fugit de la sfânta datorie de a-și apăra ţara, de a nu putea benefi cia de ajutoarele și drepturile cuvenite numai acelora care au luptat pentru întregirea neamului. Cei vinovaţi trebuie să fi e repede judecaţi și să-și primească pedeapsa ce li se cuvine. Lucrările Comisiei vor începe cu Corpul de Armată, urmând, apoi, în ordinea numerică cu celelalte corpuri de armată și se vor termina în cel mai scurt timp posibil. De îndată ce se vor stabili vinovaţii unui corp de armată care trebuie trimiși înaintea Curţii Marţiale, li se vor prezenta dosarele lor, însoţite de un tabel nominal recapitulativ; apoi dosarele vor fi trimise comandantului corpului de armată respectiv pentru a ordona curţii marţiale judecarea lor cu precădere.

1 (79) 2018 document74

studii/documente

Pe acei a căror vinovăţie ar fi dubioasă sau cei care se vor găsi vinovaţi, de asemenea, li se vor prezenta dosarele lor cu un tabel nominal recapitulativ, apoi aceste dosare se vor trimite comandantului corpului de armată respectiv spre a ordona neurmărirea sau pentru cei decedaţi stingerea acţiunii. Cei care nu se vor prezenta cercurilor de chemare până la 1 aprilie 1920 și a căror situaţie nu este lămurită, vor fi judecaţi în contumacie; pentru aceștia cercurile de recrutare vor înainta Comisiei Centrale, tabele nominale pe regimente. Familiile celor neprezentaţi sunt datoare să prezinte cercurilor de recrutare actele prin care pot dovedi că ei au decedat sau că sunt dispăruţi, contrar se vor face pasibili de faptul prevăzut de art. 116 din Legea Recrutării, art. 52 din Codul de Procedură Civilă combinat cu art. 59 din Codul Justiţiei Militare titlul II adiţional22.

Tot la 26 martie 1920, Direcţia Personalului - Secţia Statisticii îi mai trimitea locotenentului Holban, cu Adresa nr. 47370, următoarele îndrumări: Pentru a putea stabili în mod precis numărul repatriaţilor și cum până în prezent nu ne-au parvenit toate listele de repatriere, deoarece parte s-a pierdut pe drum, iar altele nu ne-au fost remise de către inamic, cu onoare vă rog să binevoiţi a întocmi și a ne înainta de urgenţă un tabel nominal cu toţi ofi ţerii, plutonierii și soldaţii care au fost repatriaţi din Bulgaria fi e direct prin Misiune, fi e direct de către inamic în urma Convenţiei din luna martie 1918, care a avut ca rezultat încheierea Păcii de la Buftea specifi cându-se aceasta în tabel. Veţi binevoi a mai specifi ca în tabel următoarele: câţi ofi ţeri, plutonieri și soldaţi din cei repatriaţi au fost capturaţi direct de bulgari și câţi din ei au fost aduși pentru munci din Germania, din Austro-Ungaria pe frontul Salonicului sau în alte localităţi, arătându-se totodată câţi din repatriaţi au fost din Regat și câţi din Transilvania, Bucovina sau Basarabia. Asemenea, ne veţi înainta și un tabel nominal cu toţi ofi ţerii, plutonierii și soldaţii invalizi repatriaţi în schimbul invalizilor inamici sau trimiși cu ceilalţi prizonieri. Listele ni le veţi înainta pe măsură ce vor fi lucrate din 10 în 10 zile23.

La 31 martie 1920, ofiţerul de legătură Holban transmitea Raportul nr. 908 adresat Ministerului de Război - Secţia Statisticii. La Ordinul domniei voastre nr. 41.474, primit cu Ordinul nr. 10.760 din 3 martie 1920 al M.C.G., am onoarea a raporta: domnul locotenent-colonel Bolintineanu mi-a încredinţat acest ordin, la plecare, pentru executare. M-am pus imediat în legătură cu Ministerul de Război bulgar prin mijlocirea Comandamentului francez. Din studierea dosarelor care se afl ă la Ministerul de Război am observat următoarele: în general chestiunea prizonierilor este foarte încurcată și am impresia că nici bulgarii nu cunosc cu precizie numărul de prizonieri făcuţi de ei. Misiunile grecești și sârbești au încercat de mult să stabilească cele cerute de dumneavoastră, prin ordinul de mai sus. Statul Major bulgar le-a dat toate dosarele, însă ele erau așa de încurcate, încât nu s-a putut ajunge la niciun rezultat satisfăcător.

Fiind la curent cu aceasta, nu am căutat să obţin pur și simplu dosarele, dar am cerut ca un ofi ţer să-mi dea toate explicaţiile pe care le voi cere. Comandamentul francez mi-a susţinut cererea, iar domnul colonel Mèalin, șef de stat-major, a fost atât de amabil încât a insistat personal pe lângă generalul Nerezoff pentru ca un ofi ţer din Ministerul de Război bulgar să fi e delegat pentru a se ocupa împreună cu mine de chestiunea prizonierilor români. M-am pus în contact cu acest ofi ţer, locotenentul Kaneff , și am ajuns deocamdată la următoarele rezultate: punctele 1, 3 și 4 se pot stabili prin studierea dosarelor care se afl ă la Ministerul de Război - Secţia Prizonierilor, iar pentru punctul 12 la Secţia Justiţiei Militare, unde s-au transportat toate arhivele Curţilor Marţiale care au funcţionat în timpul războiului. Pentru stabilirea numărului de repatriaţi, am intervenit la Ministerul de Război bulgar, prin Comandamentul francez, pentru a obţine liste cu toţi prizonierii repatriaţi în anul 1918 și anul 1919. La punctele 2, 6 și 8, Ministerul de Război s-a angajat că va da foștilor comandanţi de lagăre de prizonieri ordinele necesare pentru ca să ni se dea toate datele cerute. După ce vom obţine numărul total de prizonieri (punctul 1), voi compara rezultatele obţinute cu listele pe care le voi găsi în fi ecare lagăr (punctul 2); de asemenea, voi lua de la fi ecare lagăr lista decedaţilor, din care voi alcătui aceste liste de prizonieri români morţi în captivitate (6); la aceste liste vor trebui adăugaţi prizonierii morţi pe când erau trimiși la lucru pe frontul din Salonic (punctul 3) și cei făcând parte din formaţiunile de etape din Dobrogea (punctul 4). Ministerul de Război a insistat asupra faptului că mi se vor pune la dispoziţie toate mijloacele necesare pentru obţinerea acestor date, însă că lagărele, mormintele (punctul 9) și centrele unde sunt depuse obiectele aparţinând celor decedaţi (punctul 8) fi ind răspândite, mijloacele de locomoţie mă vor privi pe mine, având în vedere că Statul Major bulgar nu dispune de automobile. Când domnul locotenent-colonel Bolintineanu a primit această însărcinare i s-a pus la dispoziţie și un automobil, fără de care orice deplasare este imposibilă, având în vedere că mai toate centrele arătate mai sus nu au cale ferată. Relativ la punctele 9 și 10, Comandamentul francez a binevoit să delege un ofi ţer, pe locotenentul Acquaviva, care va veni cu mine în toate cimitirele unde sunt îngropaţi prizonieri români. Vom stabili numărul mormintelor, identifi când acelea care pot fi identifi cate și le vom da în primire cu proces-verbal municipalităţii care conform art. 225 și 226 din Tratatul de Pace cu Germania și 116, 117 din Tratatul de Pace cu Bulgaria, e datoare să vegheze la întreţinerea lor. Lista acestor morminte va rămâne la dosar, astfel că după reluarea relaţiilor diplomatice se va putea controla modul cum statul bulgar se va ţine de angajament. Având în vedere că înlesnirea pe care mi-o face Statul Major francez, însărcinând pe un ofi ţer să mă însoţească, este deja destul de mare, nu am putinţa ca să-i cer și mijlocul de transport. Este, deci, indispensabil ca să am la dispoziţie un

studii/documente

document 2018 1 (79) 75

automobil pentru a mă deplasa unde nevoia o va cere. La punctul 11 am făcut intervenţiile necesare.

Ministerul de Război mi-a făcut cunoscut că adunarea actelor de deces se va face încetul cu încetul, având în vedere că trebuie făcute cercetări în toate comunele și trebuie căutat în dosarele spitalelor care sunt desfi inţate. Pe măsură ce voi căpăta aceste acte le voi înainta Ministerului de Război.

Cu onoare, se alătură, deocamdată, un număr de 18 acte de deces care se afl au la Ministerul de Război. La punctul 7, am intervenit pe lângă Comandamentul francez pentru ca Ministerul de Interne să dea Prefecturilor ordinele necesare spre a se căuta toţi dispăruţii și rătăciţii în fi ecare judeţ. Voi înainta Ministerului de Război - Secţia Statisticii listele nominale ce le voi transmite.

Supunându-vă cele de mai sus, am onoarea a raporta că am convingerea că, graţie preţiosului concurs al Statului Major Aliat din Sofi a și mulţumit atitudinii binevoitoare a autorităţilor bulgare, voi putea duce la bun sfârșit înalta misiune ce mi-a fost încredinţată.

Pentru a obţine rezultate cu totul satisfăcătoare, cu onoare vă rog să binevoiţi a aproba ca să mi se dea aceleași înlesniri pe care le avea domnul colonel Bolintineanu. Domnia-sa pe când a luat automobilul, spunându-mi că această mașină este prea slabă pentru drumurile lungi și că va interveni pentru ca să i se trimită altul. Dacă Ministerul de Război binevoiește a aprecia cele expuse mai sus, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a dispune ca să mi se trimită un automobil cu sergentul-șofer Dumitrescu Constantin, care a fost aici cu domnul locotenent-colonel Bolintineanu și care acum se afl ă la M.C.G. - Biroul 2 contrainformaţii sau Corpul Tracţiune Automobilă24.

Sprijinul aliatului francez s-a confi rmat prin adresa trimisă de generalul de Gondrecourt - comandantul trupelor franceze în Bulgaria, delegatul Comandamentului General al Armatelor Aliate în Orient, către generalul Nerezoff , șeful Statului Major General al armatelor bulgare de la Sofi a. Documentul înregistrat cu nr. 1.948 din 19 aprilie 1920, preciza că Statul Major român a cerut locotenentului Holban, ofi ţerul de legătură cu statul meu major, să stabilească listele ofi ţerilor, subofi ţerilor și soldaţilor români care au fost făcuţi prizonieri în timpul războiului, care au fost repatriaţi până astăzi sau care au rămas în Bulgaria, pentru a evita reîntoarcerea în ţara lor sau sunt morţi în lagărele de concentrare sau au părăsit aceste lagăre cu autorizaţia administraţiei bulgare înainte de 15 noiembrie 1918. Pentru ca locotenentul Holban să poată efectua această sarcină cât mai rapid posibil și în cele mai bune condiţii, l-am autorizat să intre direct în legătură cu Secţia de legătură a Ministerului de Război. Vă aduc la cunoștinţă că am a avut onoarea să vă facilitez această dorinţă ca să-i ofer tot sprijinul în vederea executării acestei sarcini25.

Cu ajutor francez și tenacitatea ofi ţerului de legătură, locotenentul Arthur Holban, apar primele rezultate. La 26 aprilie 1920, Direcţia Personalului - Secţia Statisticii din Ministerul de Război primea, cu nr. 194, următoarea informare: la Ordinul nr. 47.369 din 26 martie 1920, am

onoare a înainta alăturat: 1) un document prin care șeful Biroului de prizonieri de la Ministerul de Război bulgar certifi că că nu mai rămâne de la data de azi niciun prizonier de război român în lagărele din Bulgaria; 2) un tabel nominal cu numele celor 20 de ofi ţeri și 4.452 de subofi ţeri și soldaţi care au decedat în lagărele din Bulgaria; 3) un tabel nominal al celor 2.277 ofi ţeri și soldaţi care au părăsit lagărele cu învoirea inamicului și s-au întors în teritoriul fost vremelnic ocupat de inamic; 4) un tabel cu numele celor 341 subofi ţeri și soldaţi care au evadat din lagărele bulgărești. Am împrumutat aceste documente la Ministerul de Război bulgar și am semnat pentru ele cu chitanţă de primire cu făgăduiala a le restitui26.

În aceeași zi, 26 martie 1920, Nota nr. 194 era completată cu Nota nr. 195 prin care Biroul ofi ţerului de legătură de la Sofia de pe lângă Marele Cartier General român făcea cunoscut Direcţiei Personalului - Secţia Statisticii din Ministerul de Război, faptul că, la Ordinul nr. 47.370 din 26 martie 1920 am onoarea a înainta alăturat: un dosar conţinând 588 fi le cu tabelele nominale a unui nr. de 738 ofi ţeri și 12.625 subofi ţeri și soldaţi prizonieri în Bulgaria, care au fost repatriaţi direct de către inamic în urma Convenţiei din martie 1918 [și] un tabel cu numele celor 541 subofi ţeri și soldaţi care au fost repatriaţi prin mijlocirea Autorităţilor Militare Aliate.

Aceste documente mi-au fost împrumutate de către Ministerul de Război bulgar și am semnat pentru ele o chitanţă cu făgăduiala de a le înapoia. În privinţa celorlalte puncte cu onoare raportez că șeful Biroului de prizonieri ne-a declarat următoarele: 1) toţi prizonierii au fost capturaţi direct de bulgari și nu a fost adus niciunul pentru diferite munci din Germania sau Austro-Ungaria; 2) tabelul nominal al prizonierilor invalizi care au fost repatriaţi în schimbul invalizilor inamici nu există în arhivele Biroului de prizonieri. Acest tabel cu numele celor 4 ofi ţeri și 2.985 soldaţi repatriaţi a fost trimis Comisiei române care trata restituirea prizonierilor la București (domnul colonel Lupașcu) cu Adresa cu nr. 5.362 din 12 iulie 1920; 3) printre prizonierii români făcuţi de bulgari un număr de 4.500 a fost predat germanilor și un număr de 2.000 a fost predat turcilor. Biroul de prizonieri nu posedă tabele nominale ale acestor prizonieri, având în vedere că ei au fost luaţi de germani și turci imediat după lupta de la Turtucaia, fără ca autorităţile bulgare să fi avut timpul să întocmească tabele nominale cu ei27.

Printr-un simplu calcul, afl ăm numărul prizonierilor români din lagărele din Bulgaria. Conform documentelor care au stat la baza studiului nostru, cei 23.393 de militari români, care au reușit să rămână în viaţă, au fost identifi caţi cu mare greutate. Ei au fost supuși unor rele tratamente de către autorităţile bulgare, descrise de memorialistica Primului Război Mondial. Pentru a contura o minimă imagine asupra celor care nu au avut norocul să se întoarcă acasă, Tabelul nominal28 care urmează conţine un număr restrâns al celor care au murit în lagărele bulgare.

1 (79) 2018 document76

studii/documente

Nr.crt.

Gradul/numele și prenumele prizonierului

Unitatea din care făcea parte

Lagărul de prizonieri/localitatea

Data decesului Observaţii

1. Puţică ȘtefanRegimentul 19

InfanterieTârnovo 30 martie 1918

2. Contrea Dumitru -Mina „Principele

Boris”7 februarie

1918

3. Ungureanu IordacheRegimentul 14

InfanterieSliven-Ceairli 22 iunie 1918 24 de ani

4. Stan N. HâncuRegimentul 49

InfanterieSliven-Ceairli

30 octombrie 1917

39 de ani. Inaniţie

5. Ciobanu DumitruRegimentul 35


29 decembrie 1917

30 de ani. Cangrenă

6. Florea DumitruRegimentul 84


17 februarie 1918


7. Procopie IonRegimentul 24


5 februarie 1918


8. Matei Marin

-

Sliven-Ceairli 8 martie 1918

34 de ani. Bronșită. Cf. notei nr. 903/25 august 1920 eliberată de Primăria comunei Goicea Mare, Dolj Este în viaţă fi ind demobilizat din Moldova

9. Ion Ilie IosefRegimentul 63


23 ianuarie 1918

36 de ani. Nevroză.

10. Constantin Silvestru - Sliven-Ceairli 1 august 1917 23 de ani. Inaniţie

11. Georgescu Gheorghe - Sliven-Ceairli19 ianuarie

191823 de ani. Inaniţie, enterită

12. Grigoraș Tănase Sliven-Ceairli18 februarie


13.Soldat Constantin Cristea

Regimentul 75 Infanterie

Sliven-Ceairli 4 august 1917 40 de ani

14.Locotenent Constantin Făgărășanu

Regimentul 40 Infanterie, Compania 12

Varna2 decembrie

191622 de ani

15. Soldat Marin DumitruRegimentul 76/80

InfanterieGradsco

16 decembrie 1916

Dat dispărut la Turtucaia. Născut 1880. 36 de ani

16. Soldat Marin MirgelRegimentul 1 Infanterie, Compania 1

Prilep (Macedonia)3 februarie

191723 de ani

17. Soldat Manea Gheorghe Regimentul 75

InfanterieDemirhisar

(Macedonia)4 ianuarie 1917 42 de ani

18. Soldat Marin Ion - Criva Livada 7 iulie 1917 28 de ani

19. Soldat Marin BălanRegimentul 76

InfanterieBurgas

14 noiembrie 1916

44 de ani. Dispărut în luptele de la Turtucaia

studii/documente

document 2018 1 (79) 77

Nr.crt.

Gradul/numele și prenumele prizonierului

Unitatea din care făcea parte

Lagărul de prizonieri/localitatea

Data decesului Observaţii

20. Soldat Marin C. Dobre - Sliven-Ceairli6 octombrie


21. Soldat Marin Marin IonRegimentul

79 Infanterie, Compania 14

Prilep22 februarie

1917

22. Soldat Marin Prodan

Regimentul 45 Infanterie,

Batalionul 5 Miliţieni, Compania 3

Medgidia 11 martie 1917 45 de ani

23. Soldat Marin CristeaRegimentul 72

InfanterieSliven-Ceairli 10 mai 1917 42 de ani. Inaniţie

24. Soldat Marin StanRegimentul 3 Artilerie Grea,

Bateria 1Razgrad

21 noiembrie 1916

21 de ani. Dizenterie

NOTE

Th e Situation of the Romanian Prisoners from Bulgaria in the Reports of the liaison Offi cers from Sofi a (February-March 1920)

Silviu-Daniel Niculae, Ph.D. candidate

Abstract: After the end of the First World War, the Ministry of War tried to clarify the situation of the war prisoners that were dead or restrained in camps on the territory of Bulgaria. Th is action was carried out by the staff of the Romanian Military Mission in Sofi a, in particular by Lieutenant Arthur Holban and Lieutenant-Colonel Nicolae Bolintineanu, with the direct support of the French High Commandment in Sofi a.

Keywords: Bulgaria, Romanian prisoners dead or restrained, Romanian Military Mission in Sofi a, French High Commandment, Arthur Holban, Nicolae Bolintineanu

1 Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”.2 Misiunea Militară Franceză în România a fost desfi inţată prin decizia Statului Major General al Armatei franceze prin integrarea ei, la data de 30 octombrie 1918, în efectivele Armatei Dunării.3 Arhivele Militare Române (în continuare AMR), Fond microfi lme, rola F.II. 1.2584, cd. 9.4 Ibidem, cd. 10.5 Ibidem, rola F.II. 1.2654, cd. 690.6 Ibidem, cd. 727.7 Idem, Fond Marele Cartier General, dosar nr. crt. 2024, f. 300.8 Idem, Fond microfi lme, rola F.II. 1.2654, cd. 745.9 A fost diplomat al Academiei de Muzică şi pianist.10 A fost funcţionar la Editura Partidului Muncitoresc Român.11 A fost funcţionar la Editura de Stat.12 A fost şofer la „Alimentara” S.A.13 A.M.R., Fond Direcţia Cadre şi Învăţământ, Memorii bătrâni, litera H, f. 29.

14 Ibidem, ff. 30-32.15 Ibidem, f. 50.16 Ibidem, litera B, f. 39.17 Idem, Fond Marele Stat Major, dosar nr. crt. 263/1920, f. 21.18 Ibidem, ff. 23-24.19 Ibidem, ff. 25-26.20 Ibidem, f. 19.21 Ibidem, f. 6.22 Ibidem, ff. 6-9.23 Ibidem, f. 2.24 Ibidem, f. 14.25 Ibidem, f. 10.26 Ibidem, f. 3.27 Ibidem, f. 1.28 Idem, Fond Marele Cartier General, dosar nr. crt. 3602, ff. 2-40 şi dosar nr. crt. 3603, ff. 2-64.

1 (79) 2018 document78

studii/documente

Academia de Știinţe din România, precursor al actualei Academii a Oamenilor de Știinţă din România, a luat fiinţă la

11 martie 1935, la iniţiativa a 26 oameni de știinţă, și a primit personalitate juridică la 29 martie 1935, ca „o asociaţie știinţifi că fără scop lucrativ sau patrimonial, […] persoană juridică, cu sediul în București și cu durată nelimitată”1. […] „Necesitatea înfiinţării unei academii de știinţe cauzate de imperfecţiunea organizării Secţiunii știinţifi ce a Academiei Române, fusese exprimată încă din anii `20 de P.P. Negulescu, membru al Academiei Române în lucrarea Reforma învăţământului, în care arată că Secţiunea știinţifi că din Academia Română este lăsată pe plan secundar, având doar 12 locuri pentru a reprezenta toate știinţele atât de numeroase și de diferite”2.

Încă de la înfi inţare s-a statuat că „rolul Academiei de Știinţe nu este atât de a crea, ci mai mult de a ajuta creaţia știinţifi că, a o încuraja, a o îndruma. De aceea existenţa ei nu exclude, ci dimpotrivă, implică existenţa asociaţiilor pe specialităţi. Tot așa, coexistenţa ei cu Academia Română nu constituie nicio piedică pentru vreuna din cele două instituţii”3.

La articolul 2 din Regulamentul Academiei de Știinţe din România se arăta: „Scopul Academiei de Știinţe din România este de a încuraja și a îndruma creaţia știinţifică prin: a) punerea în contact a cercetătorilor din diversele specialităţi știinţifi ce pure și aplicate și punerea în circulaţie a rezultatelor cercetărilor lor, prin comunicări, referate, publicaţii, expoziţii etc.; b) stimularea cercetărilor prin acordarea de premii pentru lucrări de valoare, prin subvenţionări etc.; c) iniţierea știinţifi că a personalului din instituţiile speciale ce depind de Academia de Știinţe”4.

Conform articolului 3 din același Regulament, Academia de Știinţe din România era organizată pe 10 secţiuni, a șaptea fi ind denumită „Geniu militar cu aplicaţie la Apărarea Naţională”, iniţial prevăzută cu 6 membri titulari, ulterior numărul acestora fiind stabilit la 12, iar numărul membrilor corespondenţi era nelimitat. În articolul 7 se arăta că: „Pot deveni membri titulari numai cetăţenii români care s-au distins prin lucrări sau activitate recunoscută în specialitatea

uneia din secţiuni. Ei se aleg în Adunarea Generală cu majoritatea de voturi din numărul total al membrilor titulari ai Academiei, în urma propunerii secţiunii din care urmează a face parte”5.

Este de notorietate inamiciţia instituţională dintre Academia de Știinţe din România și Academia Română. Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă intervenţia în justiţie a acesteia din urmă pentru a se interzice Academiei de Știinţe din România de a purta titulatura de „Academie”, considerată ca fi ind dreptul său de monopol, în calitate de instituţie mai veche. Ca urmare, prin Decretul Lege nr. 2418 din 7 iulie 1938 s-a interzis dreptul Academiei de Știinţe de a purta titulatura de „Academie”. Astfel, la 24 septembrie 1938, Adunarea Generală a Academiei de Știinţe din România a hotărât să adopte hotărârea de „Institutul de Știinţe din România”. După doi ani, la 7 noiembrie 1940, a fost publicat în „Monitorul Ofi cial” nr. 241, Decretul-lege 3714 din 6 noiembrie prin care institutului i-a fost reatribuită denumirea de „Academia de Știinţe din România”.

Primii artileriști au fost aleși membri titulari în ședinţa din 21 decembrie 1935 și aceștia au fost: generalul de divizie (r) Nicolae Alevra și generalul de divizie (r) doctor în matematici Ștefan Burileanu. Tot atunci au fost aleși ca membri corespondenţi colonelul Gheorghe Potopeanu și colonelul Nicolae6.

Din `2o decembrie 1936 au fost aleși ca membri titulari colonelul Gheorghe Potopeanu și colonelul Nicolae Scarlat Stoenescu, din rândul membrilor corespondenţi, și generalul de divizie Ion Sichitiu.

În ședinţa din 5 iunie 1943, colonelul Ion Bungescu și comandorul dr. inginer Ion Linteș au fost aleși membri titulari, după ce fuseseră aleși membri corespondenţi la 20 decembrie 1936.

Din rândul membrilor corespondenţi ai Academiei de Știinţe au mai făcut parte: colonelul Mihail Andronescu, colonelul Nicolae Dragomir, generalul de brigadă Alexandru Ioaniţiu, colonelul Paul Leonida, generalul de divizie (r) Vasile Negrei, generalul de brigadă Dimitrie Petrovan, generalul de brigadă Florea Ţenescu, toţi aleși în ședinţa din 20 decembrie 1936, generalul de brigadă (r) Gheorghe Buicliu, maiorul

ACADEMIA DE ŞTIINŢE DIN ROMÂNIA ŞI ARTILERIŞTII (1935-1949)

General de brigadă (r) profesor universitar Dr. Adrian STROEAColonel (r) Marin GHINOIU

studii/documente

document 2018 1 (79) 79

Eduard Dragomirescu-Buzne, căpitanul inginer Aurelian Stan și căpitanul inginer Ion Zamfi rescu, toţi aleși în ședinţa din 5 iunie 1943.

În anul 1943 generalul de divizie Gheorghe Potopeanu era președintele secţiunii „Geniu militar”, iar comandorul Ion Linteș, secretarul acesteia.

Parcurgând lista artileriștilor membri titulari sau corespondenţi ai Academiei de Știinţe din România observăm că aceștia „s-au distins prin lucrări sau activitate recunoscută în specialitatea secţiunii”, de altfel, activitatea marii majorităţi a acestora fi ind reliefată, pe larg, în lucrările noastre, în special Din elita Artileriei.

În publicaţia periodică „Buletin” a Academiei de Știinţe, artileriștii au publicat numeroase comunicări. Dintre acestea menţionăm: generalul Ștefan Burileanu – Conf irmări de teorii știinţif ice prin experienţă (nr. 9); Frontul occidental: Surpriza materialului; surpriza strategică (nr. 10); comandorul Ion Linteș – Cercetări știinţifi ce în serviciul armatei (nr. 9); Câteva noutăţi tehnice din actualul război (nr. 10). De asemenea, au fost publicate monografiile, sub formă de fascicole separate: general Gh. Potopeanu – Despre organizarea cercetărilor știinţif ice (nr. 9) ș i general Gheorghe Potopeanu și maior Dragomirescu-Buzne – Comemorarea centenarului renașterii artileriei române (nr. 11)7.

În anul 1941/1942, Academia de Știinţe din România a organizat o serie de ședinţe în plen, în care au fost ţinute 30 de comunicări pe tema legăturii război-știinţă. Astfel, în ședinţa din 12 ianuarie 1942, generalul Ștefan Burileanu a susţinut comunicarea Frontul Occidental: surpriza materialului; surpriza strategică, iar comandorul Ioan Linteș comunicarea Câteva noutăţi tehnice din actualul război. În anul 1943 aceste comunicări au fost publicate într-un buletin special, nr. 10/1 noiembrie 1942, intitulat Problemele războiului și știinţa8.

Cu prilejul Centenarului Artileriei Române, Academia de Știinţe din România a organizat, la 14 noiembrie 1943, o ședinţă festivă în Amfi teatrul „Negreanu” al Facultăţii de Știinţe prin care a comemorat 100 ani de la renașterea artileriei9.

În comunicarea sa Câteva trăsături caracteristice ale artileriei noastre, în prima sută de ani a existenţei sale autonome, generalul Gheorghe Potopeanu, un titrat general al artileriei, membru al Academiei de Știinţe a României și al Societăţii „Gazeta Matematică”, arăta că

artileria este rodul efortului naţional. „În acest prim secol, artileria română a realizat – atât în privinţa cantităţii și calităţii materialului, cât și în privinţa întrebuinţării lui tactice – progrese, pe care nu le egalează decât epocalele înfăptuiri ale Naţiunii, din același veac. Între artileria (numeroasă, modernă, bine instruită, comandată de șefi pricepuţi și viteji) care a înfruntat în 1941 cel mai uriaș adversar apărut până atunci și «cele 2 sau 3 tunuri domnești, puse pe fălcele fără roate, ce serveau numai la petrecerile Curţii», există aceeași diferenţă ca între anii de strălucire ai Reîntregirii și întunericul din vremea domniei Fanarioţilor. […] România Mare nu a fost creată printr-un fel de „generaţie spontană” și cu atât mai

puţin din simpatia sau mila cuiva, ci a fost rodul unor îndelungate lupte și a unor susţinute străduinţe. […] Iar artileria cu care „s-a făcut visul fapt” nu a fost – nici ea – comandată în preajma războiului pentru reîntregirea neamului, ci cu greu agonisită de pomeniţii făurari ai României moderne”10.

După ce evidenţiază rolul lui Cuza, Carol I și Ferdinand în dezvoltarea artileriei române, generalul Potopeanu concluzionează că „se poate preţui capul și căpeteniile responsabile ale unei oștiri după atenţia pe care o acordă artileriei în organizarea și pregătirea de război a forţelor ei armate. Aserţiune, la prima vedere, prezumţioasă și, în

gura unui artilerist interesată, dar pe care – tocmai pentru a preîntâmpina atari obiecţii – am și evidenţiat-o: atât prin argumentele, pe care le-am putea denumi pozitive, enumerate mai sus: importanţa dată artileriei de marii căpitani, cât și printr-unul de sens contrar: confi scarea întregii artilerii române, în 1854, de către ruși. Să aducem, totuși, pentru a închide discuţia încă o dovadă, tot negativă; iat-o: prin Regulamentul Organic, rușii au îngăduit în Principatele Române numai infanterie și cavalerie. Au știut ei ce fac când nu le-au îngăduit să aibă și artilerie, care constituia și a constituit, cum constituie și azi și cum va constitui întotdeauna, coloana vertebrală a corpului de bătălie!”11.

Generalul Potopeanu critică o trăsătură caracteristică negativă a artileriei noastre, și anume „marea varietate de modele și calibre a gurilor sale de foc. Explicaţia acestei slăbiciuni – căci slăbiciune este să ai, pentru una și aceeași nevoie a câmpului de luptă, mai multe modele sau calibre – explicaţia acestei slăbiciuni o găsim la început în vitregia vremurilor, iar mai târziu

1 (79) 2018 document80

studii/documente

în faptul că România votului universal – ţară bogată cu buget sărac – a ţinut întotdeauna faimosul „sistem D” (Debrouillez-vous! = Descurcaţi-vă prin improvizaţii) în mai mare stimă decât chiar ţara lui de origină”12. Și, în strânsă legătură cu această caracteristică, este criticată o alta, din păcate tot negativă: „proporţia prea mică de guri de foc cu tragere curbă și mai ales lipsa cvasi totală a artileriei grele”, deși, în ultima vreme, „artileria divizionară a fost unifi cată la calibrele de 75 și 100 mm, iar artileria de corp de armată la calibrele de 105 și 150 mm – toate la înălţimea cerinţelor vremii”13.

În acest context, generalul critică și pe „acei oameni cu pretenţii și răspundere care s-au opus, acum 14-15 ani, la sporirea bătăii tunului de câmp […] până când a fost precipitat în mormânt unul din cei mai iluminaţi artileriști ai epocii noastre: generalul Dumitru Popescu”14.

Un alt aspect al artileriei noastre, reliefat de generalul Potopeanu, asupra căruia „tratatele de tactică nu prea insistă, dar care are în luptă cel puţin aceeași importanţă, ca proprietăţile caracteristice ale materialului. Este vorba de pregătirea cadrelor și de spiritul de sacrifi ciu al artileriei, în privinţa cărora puţine armate străine se pot lăuda că ne-au depășit. […] Nu este deloc exagerat a spune că a doua, a treia și a patra lovitură trasă de artileria română au fost lovituri «în ţintă», tot așa cum nu este exagerat a spune că eroismul și precizia sunt intrate în tradiţia artileriei române. Cine, dar, pe viitor, din ignoranţă sau gelozie va încerca din nou să coboare nivelul știinţifi c al învăţământului în școlile de artilerie, va jigni pe nedrept trecutul armei și va greși faţă de ţară”15.

În încheierea comunicării sale, referindu-se la doctrină, generalul Potopeanu evidenţiază fapte artileristice din trecut, pe baza cărora s-a putut construi doctrina artileriei. „În războiul din 1877, artileria română – instruită în timp de pace și călăuzită în luptă de un emerit om de război (Domnitorul Carol I) – a pregătit, sprijinit și protejat eficace toate atacurile infanteriei și a executat judicios orice misiune de contrabaterie, interdicţie și hărţuială ce i s-a prescris; iar pentru a realiza o cât mai bună legătură cu infanteria a ocupat poziţii în imediata ei apropiere, însoţind-o apoi în înaintare nu numai cu foc, dar și cu material. Un mai stilat și devotat servitor cu greu poate găsi Infanteria: regina bătăliilor. Toată această înţeleaptă procedare a fost cu grijă consemnată în regulamentele apărute după război, care cu egală grijă și litere groase au înscris și marele învăţământ tactic al operaţiilor: importanţa focului și a concentrării mijloacelor”16.

De aceea, considera titratul general a se impune, cel puţin după acest război, […] a ne cufunda în studiul

regulamentelor, scoase în timpul sau imediat după război, și în studiul, fără idei preconcepute, al trecutului nostru. […] Concomitent, să urmărim, obiectiv, dar cu ardoare, ce se pune la cale în celelalte ţări și, mai ales, în cele care ne interesează direct; numai astfel vom ţine pas cu vremea, evitând în același timp și fatala greșeală de a întocmi armata și tactica ei bazaţi numai pe mijloacele existente în acel moment «la noi», mijloace și tactică, în faţa cărora nu i-ar rămâne inamicului altceva de făcut decât să se declare de la început învins!”17. […] „Concluzia este că organizatorii de oști trebuie să alunge de la ei răii sfătuitori (intuiţia, pripeala…) și când, ca tacticieni «dau tehnicii ordine», să o întrebe și pe ea asupra reacţiilor posibile ale inamicului. […] Regele Carol I, marele artilerist al primului secol de artilerie românească, a pus armata pe drumul cel bun și cu ajutorul ei, a dat ţării independenţa politică”18.

În comunicarea sa Începuturile Artileriei Românești, maiorul Eduard Dragomirescu-Buzne, profesor la Școala Superioară de Război, membru corespondent al Academiei de Știinţe, după ce arată că „sărbătorim renașterea artileriei pentru că, cu mult înainte de 1843, armatele ţărilor noastre au avut tunuri”19, evidenţiază, pe larg, evoluţia artileriei noastre în timpul unor domnitori români, „fi guri măreţe ale istoriei” noastre, cum au fost Ștefan cel Mare, Vlad Ţepeș, Petru Rareș, Ioan Vodă cel Cumplit, Petru Cercel și Mihai Viteazul.

Analizând informaţiile despre cum acești domnitori s-au ocupat de artilerie și cum au folosit-o în luptă, autorul concluzionează, cu mândrie artileristică, astfel: „în secolul al 15-lea sub domnia lui ȘTEFAN CEL MARE (1457-1504) arta militară și artileria românească are o epocă de glorie. Ștefan cel Mare este primul domn român care a înţeles adânc importanţa noului mijloc de luptă ce apăruse în cantităţi mari pe câmpurile de bătălie. […] În toate acţiunile, tunurile erau întrebuinţate grupat, ceea ce constituie una dintre cele dintâi afi rmări ale principiului masei. Ștefan cel Mare a întrebuinţat artileria magistral și a înţeles că glasul acestui nou mijloc de luptă se va face ascultat cu groază de adversar”20. În vremea lui Petru Rareș „întrebuinţarea artileriei nu face prea mari progrese faţă de vremea lui Ștefan cel Mare”21. Petru Cercel „când vine în ţară ctitorește cea dintâi turnătorie de tunuri […] De la el ne-a rămas nouă un fragment de tun, care se păstrează în Muzeul Militar”22. […] „O nouă epocă de glorie pentru artilerie este marcată de existenţa acestui domn (Mihai Viteazul – n.n.). Fire dinamică, a imprimat războaielor sale acea mobilitate caracteristică cunoscută, iar întrebuinţării artileriei, sensul pe care i l-a dat, un secol și jumătate mai înainte, Ștefan cel Mare”23.

studii/documente

document 2018 1 (79) 81

Încet-încet, artileria românească dispare. Cu regret, autorul constată: „În secolul al 18-lea, artileria Ţărilor Române pierduse, din cauza vitregiei timpurilor, vechea ei însemnătate militară și era redusă la câteva piese, întrebuinţate mai ales pentru a da solemnitate serbărilor de la curţile domnitorilor. Când TUDOR VLADIMIRESCU, a desfășurat, la 1821, steagul revoluţiei, el nu a putut să-și susţină oastea sa de panduri, decât cu niște «tunuri de cireș legate cu cercuri de fi er». Iată deci, că artileria a ajuns din nou acolo de unde a plecat în 1445, ba chiar mai rău, pentru că atunci aveam tunuri de fi er, iar acuma erau din lemn de cireș”24.

După aceste două comunicări a răspuns generalul de corp de armată Vasile Atanasiu, Inspectorul General al Artileriei, care a mulţumit „pentru atenţia ce ACADEMIA DE ȘTIINŢE a dat-o acestui eveniment, cinstind astfel pe toţi marii noștri artileriști, care au pus temelia știinţifi că a armatei și au realizat mare parte din materialele ce le avem în serviciu” și a oferit „timbrele

comemorative ale Centenarului, Medalia Jubiliară și Revista Artileriei, în număr festiv”25.

În finalul ședinţei, președintele Academiei de Știinţe din România, dr. C. Angelescu, a mulţumit „conferenţiarilor pentru înălţătoarele momente ce ne-au procurat astăzi, prin evocarea faptelor de glorie și a evoluţiei unei arme atât de scumpe sufl etului românesc”26.

Din păcate, nu peste mult timp, prin Decretul nr. 76 din 9 iunie 1948, Academia de Știinţe din România a fost desfi inţată, bunurile ei mobile și imobile trecând în patrimoniul Academiei Române.

În anul 2007 a fost înfi inţată Academia Oamenilor de Știinţă din România, care se consideră continuatoarea atât a Academiei de Știinţă din România, cât și a Asociaţiei Oamenilor de Știinţă din România. Membrii săi, deși sunt reputaţi oameni de știinţă, nu pot să poarte denumirea onorantă de academician, derivată din denumirea instituţiei, acest titlu fi indu-le rezervat doar membrilor Academiei Române, conform legii de organizare și funcţionare a acesteia.

Th e Romanian Sciences Academy and the Artillerymen (1935-1949)Brigade General (r) prof. univ. Adrian Stroea Ph.D.

Colonel (r) Marin Ghinoiu

Abstract: Th e Romanian Sciences Academy was established on March 11, 1935 and was organized on 10 sections. From the 7th, „Military Engineer with application to the National Defense”, well-known artillerymen were part of. It is worth mentioning that on November 14, 1943, the Sciences Academy organized a festive meeting dedicated to the Centenary of the Romanian Artillery, at which attended General Gheorghe Potopeanu and Major Eduard Dragomirescu-Buzne.

Keywords: Romanian Sciences Academy, Romanian Scientists Academy, 1935, artillerymen, 1943, Centenary of the Romanian Artillery

NOTE

1 Elvira Botez, Academia de Ştiinţe din România. Istoricul ei, în „NOEMA”, vol. VI, 2007, p. 83.2 Ibidem.3 *** Academia de Ştiinţe din România, Bucureşti, 1935, p. 5.4 *** Regulamentul Academiei de Ştiinţe din România, în „Academia de Ştiinţe din România. Buletin” nr. 12 din 1 decembrie 1943, p. 7.5 Ibidem, p. 8.6 Elvira Botez, Op. cit., pp. 108-109.7 Ibidem, pp. 89, 91.8 *** Problemele războiului şi ştiinţa, în „Academia de Ştiinţe din România. Buletin” nr. 10 din 1 noiembrie 1942, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1943 (Comunicările celor doi artilerişti se găsesc la paginile 30-41, respectiv 42-55 – n.n.).9 *** Centenarul Renaşterii Artileriei Româneşti 1843-1943, Bucureşti, 1943, p. 456.10 Dr. C. Angelescu, general V. Atanasiu, general Gh. Potopeanu, maior Ed. Dragomirescu-Buzne, Comemorarea unui veac de la

renaşterea Artileriei Române, Bucureşti, Tipografi a Casei Oştirii, 1943, p. 3.11 Ibidem, p. 6.12 Ibidem .13 Ibidem, p. 7.14 Ibidem, p. 8.15 Ibidem, pp. 8-9.16 Ibidem, pp. 12-13.17 Ibidem, pp. 13-14.18 Ibidem, pp. 15-17.19 Ibidem, p. 19.20 Ibidem, pp. 21-23.21 Ibidem, p. 24.22 Ibidem, p. 26.23 Ibidem, p. 27.24 Ibidem, p. 29.25 Ibidem, pp. 31-32.26 Ibidem, p. 33.

1 (79) 2018 document82

studii/documente

Delegaţia Militară înfi inţată în cadrul Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului avea ca principală atribuţie urmărirea respectării

tuturor clauzelor cu caracter militar prevăzute în Convenţia de Armistiţiu (semnată la 12 septembrie 1944). În cea mai mare parte a timpului a fost organizată astfel: șeful delegaţiei, ajutat de un subșef; cabinet; Secţia I Organizarea și Aplicarea Militară a Armistiţiului; Secţia II Materiale, Mașini, Unelte și Armament; Secţia III Ofi ţeri de Legătură și Translatori; Secţia Auto și Secţia Cazarmare2.

Șeful Secţiei I din cadrul Delegaţiei Militare, colonelul I. Simionescu, semna o dare de seamă referitoare la stadiul executării Convenţiei de Armistiţiu la 30 iunie 1945, document al cărui text îl redăm în continuare:

„ARTICOLUL 13

Prin acest articol se prevede că începând de la 24 august 1944, ora 4 a.m., România: a) a încetat cu totul operaţiunile militare împotriva URSS, pe toate fronturile de război; b) a ieșit din războiul împotriva Naţiunilor Unite; c) a rupt relaţiile cu Germania și sateliţii săi; d) a intrat în război și va duce războiul alături de Puterile Aliate împotriva Germaniei și Ungariei, cu scopul de a restaura independenţa și suveranitatea României, pentru care scop va pune la dispoziţie nu mai puţin de 12 divizii de infanterie, împreună cu serviciile tehnice militare.

Operaţiunile militare din partea forţelor armatei române, cuprinzând forţele navale și aeriene, împotriva Germaniei și Ungariei, vor fi purtate sub conducerea generală a Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).

Modul cum au fost executate de România clauzele prevăzute în acest articol

I. Perioada de la 23 august 1944 la 1 aprilie 1945Încetarea cu totul a operaţiunilor militare împotriva

URSS pe toate fronturile de război și ieșirea din războiul împotriva Naţiunilor Unite sunt confi rmate prin însuși art. 1 din Convenţia de Armistiţiu (aliniatele „a” și „b”).

În adevăr, cu începere din momentul arătat în Convenţia de Armistiţiu, nicio unitate din armata română (terestră, aero sau navală) nu a mai luptat contra armatei sovietice sau împotriva Naţiunilor Unite.

De asemenea și ruperea relaţiilor cu Germania și sateliţii săi, și intrarea în război, alături de Puterile

Aliate, împotriva Germaniei și Ungariei, este recunoscută și confi rmată prin art. 1 din Convenţia de Armistiţiu (aliniatele „c” și „d”).

Intrarea în război a României contra Germaniei și Ungariei a fost: imediată (începând din dimineaţa de 24 august, adică 12 ore după proclamaţia M.S. Regelui Mihai I către ţară); unitară (toate unităţile române au trecut imediat la acţiune contra trupelor germane și maghiare); totală (întreaga ţară și armata română au pus în joc toate mijloacele și resursele; s-au obţinut rezultate operative maxime, fără a avea vreun sprijin din afară); substanţială (numărul de M.U.4 întrecând de cel prevăzut în Convenţia de Armistiţiu, toată aviaţia și mijloacele navale fiind începând de la 7 septembrie 1944, sub conducere și pavilion sovietic).

Operaţiile importante duse de armata română cu începere de la 23 august 1944 sunt următoarele:

1) Lichidarea tuturor rezistenţelor și dezarmarea forţelor germane afl ate pe teritoriul ţării; se tratează la art. 2 din Convenţie.

2) Acoperirea concentrării forţelor sovietice în Ardeal.

În această fază (24 august-20 septembrie 1944) forţele armatei române au executat prin luptă acoperirea frontierelor de nord și vest ale Ardealului, interzicând forţelor germano-maghiare ocuparea Ardealului și cucerirea importantului obstacol, Munţii Carpaţi.

La adăpostul operaţiunilor de lichidare a rezistenţelor germano-maghiare și a acoperirii frontierelor efectuate de trupele române, armatele sovietice au executat nestingherit marșul lor strategic prin România, deplasându-se fără rezistenţe circa 1.000 km și străbătând fără luptă un obstacol de mare importanţă strategică, Munţii Carpaţi.

STADIUL EXECUTĂRII PREVEDERILOR CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU LA 30 IUNIE 1945

Dr. Teodora GIURGIU1

Regele Mihai

studii/documente

document 2018 1 (79) 83

De remarcat:a) în aceste operaţiuni Înaltul Comandament

Român a fost majoritatea timpului de sine stătător (până la 7 septembrie 1944, când forţele române au intrat sub conducerea Înaltului Comandament Sovietic, prin Comandamentul Frontului II Ucrainean).

b) armata română a operat cu maximum de forţe: 19 divizii, întreaga aviaţie și marina de război.

3) Participarea alături de armatele sovietice la ofensiva generală pentru distrugerea forţelor germano-maghiare.

Armata română a operat și a obţinut următoarele importante rezultate: cucerirea și eliberarea Ardealului de Nord (20 septembrie-25 octombrie 1944); pătrunderea în Ungaria și cucerirea capitalei Ungariei (10 octombrie 1944-15 ianuarie 1945); în această perioadă armata română a luat parte la cele mai importante și grele bătălii, și anume: forţarea Tisei (Szolnok), cucerirea Budapestei, pătrunderea și ocuparea munţilor Bükk, precum și forţarea râului Hernad; pătrunderea și eliberarea unei părţi din teritoriul Cehoslovaciei (21 decembrie 1944-1 aprilie 1945); și în această perioadă armata română a dus importante și grele operaţiuni pentru cucerirea localităţilor Szina-Torna, Rojniava, Zvolen, Banska-Bistriţa și străpungerea și cucerirea masivelor muntoase Tatra și Nitra.

II. Trimestrul 1 aprilie-30 iunie 19451) Continuarea operaţiunilor până la capitularea

Germaniei (9 mai 1945)Operaţiunile din această fază s-au desfășurat în

continuare pe teritoriul Cehoslovaciei și au durat până la capitularea totală a forţelor germano-maghiare; în fapt operaţiunile au luat sfârșit la 10 mai, ora 10, pentru Armata I și 12 mai 1945 ora 10 pentru Armata IV.

Acţiunea trupelor române în Cehoslovacia s-a încadrat în ofensiva generală dusă de Fronturile II și IV Ucrainene.

În cadrul acestei ofensive, armata română a operat tot timpul în regiunea muntoasă din estul și centrul Cehoslovaciei, participând la manevrele și atacurile pentru încercuirea și distrugerea forţelor germano-maghiare din ieșindul frontului de est al Germaniei.

Operaţiuni mai importante la care au luat parte forţele române în Cehoslovacia: bătălia din munţii Tatra Mică și Carpaţii Albi; bătălia Moravei.

Operaţiunile luând sfârșit în urma capitulării Germaniei, trupele române au fost grupate într-o zonă la cca. 100 km S.E. Praga.

2) Perioada de la 12 mai la 30 iunie 1945În ziua de 13 mai 1945 armatele române au intrat

în zona de grupare arătată mai sus, unde au stat până la 8 iunie 1945.

În ziua de 9 iunie 1945, trupele române au început marșul de înapoiere spre ţară (Armata IV la 9 iunie 1945, ora 6, iar Armata I la 3 iunie 1945, ora 6). […]

III. […] În campania dusă contra Germaniei și Ungariei, armata română a capturat 101.636 prizonieri, repartizaţi pe perioade astfel: 56.289 în operaţiunile pentru lichidarea forţelor germane de pe teritoriul ţării (inclusiv cei până și după 1 septembrie 1944); 24.556 în operaţiunile de la 1 septembrie 1944 la 31 martie 1945; 21.000 în operaţiunile de la 1 aprilie 1945 până la capitularea Germaniei.

ARTICOLUL 25 I. Statul român a început acţiunea de dezarmare și

internare a forţelor armatei germane și maghiare afl ate pe teritoriul naţional, chiar în ziua de 24 august 1944.

În decursul a 8 zile de la această dată, au fost lichidate toate rezistenţele afl ate pe teritoriul român.

De remarcat: operaţiunile de dezarmare, când forţele regulate germano-maghiare se afl au încă pe pământul românesc s-au făcut prin lupte și cu mari sacrifi cii din partea noastră, deoarece unităţile germane erau bine dotate cu armament, aviaţie etc. și au opus o dârză rezistenţă trupelor noastre, slab dotate cu armament și compuse mai mult din recruţi cu 2 luni de instrucţie; datorită rapidităţii și efi cacităţii operaţiunilor de dezarmare, trupele germane din ţară nu au avut posibilitatea să execute distrugerea comunicaţiilor, lucrărilor de artă și instalaţiilor industriale importante, în special cele petroliere.

Ulterior (după 1 septembrie 1944) prin razii executate pe întregul teritoriu, s-a continuat cu căutarea și capturarea ostașilor germano-maghiari, rămași ascunși prin diferite părţi ale ţării; toţi cei prinși au fost predaţi organelor militare sovietice, care i-au internat în lagăre.

II. În cursul trimestrului aprilie-iunie 1945 s-au continuat raziile pentru capturarea ostașilor germani rămași nedescoperiţi; au fost capturaţi 194 germani și 25 maghiari, care au fost, de asemenea, predaţi organelor militare sovietice și internaţi în lagăre.

De remarcat că majoritatea dintre acești ostași a fost capturată în zona muntoasă a judeţelor Prahova, Brașov, Ciuc, Buzău și Trei Scaune, unde se găsește populaţie de origine etnică germană și maghiară, care probabil i-a ajutat, dându-le posibilitatea să stea ascunși multă vreme.

Mareşalul Rodion Malinovski

1 (79) 2018 document84

studii/documente

Pierderile germano-maghiarilor (morţi, dispăruţi și capturaţi în urma operaţiunilor din august 1944 și cei prinși izolaţi până la 30 iunie 1945) sunt de: 56.299 prizonieri și 5.000 morţi (aproximativ).

ARTICOLUL 46

Marele Stat Major (în urma înţelegerii luată cu Comandamentul Sovietic), încă din luna octombrie 1944, a trimis unităţi de grăniceri pentru a se instala pe frontiera Moldovei, Bucovinei și Dobrogei de Nord.

Aceste unităţi însă nu au putut să se instaleze, deoarece autorităţile sovietice locale nu au admis această instalare.

Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului, i n t e r v e n i n d l a Comisia Aliată de C o n t r o l , a c e a s t a ne-a comunicat: la 29 octombrie 1944 – să retragem imediat grănicerii în interior, urmând ca restabilirea serviciului de pază pe frontieră să fie rezolvată pr intr-o convenţie specială, ce urmează a se întocmi ulterior; la 4 noiembrie 1944 – deș i pr in art. 4 din Convenţia de Armi s t i ţ i u s e restabilește frontiera de stat între URSS și România, totuși, întrucât art. 37 din Convenţie prevede libera mișcare pe teritoriul României în orice direcţie, această mișcare ar fi stingherită dacă trecerea fi ecărei unităţi sovietice și materialului de război peste hotarul româno-sovietic ar fi supus unor formalităţi de frontieră și, deci, instalarea grănicerilor pe frontiera româno-sovietică ar fi o încălcare a art. 3 din Convenţie.

Este de remarcat că niciodată și prin nicio măsură Înaltul Comandament sau Guvernul român nu a intenţionat să limiteze libera trecere a armatei sovietice, prevăzută la art. 3 al Convenţiei și că instalarea trupelor de grăniceri are ca scop asigurarea serviciului de pază al frontierelor contra încercărilor de trecere clandestină, dăunătoare din punct de vedere al contrabandelor.

II. În urma capitulării Germaniei (9 mai 1945), operaţiunile militare încetând, Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului a apreciat că motivele care au stat la baza hotărârii Înaltului Comandament Sovietic nu mai există.

Ca urmare, prin «Nota remisă Comisiei Aliate de Control la data de 2 iunie 1945» (efectele încetării

ostilităţilor asupra aplicării Convenţiei de Armistiţiu) a cerut din nou Comisiei Aliate de Control instalarea grănicerilor pe frontiera cu URSS.

Până în prezent, neprimindu-se niciun răspuns de la Comisia Aliată de Control, chestiunea instalării grănicerilor pe frontiera româno-sovietică nu a fost rezolvată. […]

ARTICOLUL 58

I. Înapoierea prizonierilor de război sovietici și aliaţi Prizonierii ruși au fost predaţi o parte, cu acte

autorităţilor sovietice, iar o parte din aceștia au plecat din lagăre imediat la sosirea trupelor sovietice.

Toţi prizonierii predaţi au fost echipaţi de noi și li s-a asigurat hrana pe timpul transportului.

D e a s e m e n e a , t o ţ i p r i z o n i e r i i anglo-americani au fost predaţi cu acte în regulă misiunilor militare engleze și americane, care i-au ridicat și transportat cu avioanele.

I I . Repat r i e rea cetăţenilor sovietici ( b a s a r a b e n i ș i b u c o v i n e n i ) d i n armata română

C h e s t i u n e a repatrierii cetăţenilor sovietici (basarabeni și bucovineni) deși pusă din primele luni după încheierea Convenţiei de Armistiţiu, totuși ea a început a fi clarifi cată de abia în cursul lunii mai 1945.

Repatrierii acestor cetăţeni numai pe baza noţiunii de cetăţean sovietic (fi xată prin ucazul Prezidiului Suprem al URSS din 8 martie 1941), se opuneau motive de stat (funcţionari, preoţi, militari etc.) motive de ordin umanitar (legături de căsătorie, bătrâni, infi rmi, bolnavi, copii minori, orfani etc.) și motive de ordin economic.

De abia la 28 mai 1945, Președinţia Consiliului de Miniștri prin Ordinul nr. 304140/1945 clarifi că care anume cetăţeni urmează a fi repatriaţi.

Ca urmare a dispoziţiilor Președinţiei Consiliului de Miniștri și a Comisiei Aliate de Control nr. 1150 din 15 iunie 1945, Marele Stat Major cu Ordinul nr. 54629 din 25 iunie 1945 a ordonat ca toate unităţile și formaţiunile de servicii afl ate în zona interioară să ia măsuri ca întregul personal activ și de rezervă care intră în categoria de cetăţean sovietic, fi xată de Președinţie și care doresc să se repatrieze, să fi e trimiși în Tabăra „Apărătorii Patriei” – București până la 12 iulie 1945.

Regele Mihai şi Regina mamă Elena alături de membri ai Comisiei Aliate de Control pentru România Clark Kerr, Andrei Vîşinski şi W.A. Harriman

studii/documente

document 2018 1 (79) 85

În privinţa repatrierii basarabenilor și bucovinenilor afl aţi la armatele de operaţiuni, Marele Stat Major a dat Ordinul nr. 54629/1945 ca să fi e adunaţi în același loc până la 25 iulie 1945.

Operaţiunea este, deci, în curs de executare. […]CONCLUZII asupra modului executării Convenţiei

de Armistiţiu până la 30 iunie 1945I. Clauze executate în totalDin cele arătate mai sus reiese că România și-a

îndeplinit cu prisosinţă toate obligaţiile prevăzute în Convenţia de Armistiţiu.

Aportul nostru militar la articolele 1 și 2 a fost total, întrucât întreaga ţară și armata română au pus în joc toate mijloacele și resursele, fără niciun sprijin din afară.

În adevăr, timp de 8 luni și jumătate de operaţiuni prin eforturi continui, cu sacrifi cii și numeroase jertfe sângeroase, armata română obţinând importante succese militare a străbătut peste 1.200 km, aducând aportul său la înfrângerea și capitularea Germaniei.

Rezultatul aportului militar român, iniţial (23 august-7 septembrie 1944) pe cont propriu, apoi alături de glorioasa armată sovietică, este justificat atât prin succesele operative unanim cunoscute ale armatei române, cât și prin citări în ordine de zi, date de domnul mareșal Malinovski9, comandantul Frontului II Ucrainean, dar chiar și prin cunoscutul ordin de zi dat aproape de terminarea războiului contra Germaniei, de către însuși generalisimul Stalin.

În concluzie, începând chiar din ziua de 23 august 1944 România a dus războiul alături de Puterile Aliate cu efect maxim posibil, contribuind astfel, prin înfrângerea defi nitivă a Germaniei, la cauza comună a Naţiunilor Unite.

II. Clauze în curs de executare1) Chestiunea instalării grănicerilor români pe

frontiera româno-sovietică (art. 4) cu toate intervenţiile făcute de Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului la Comisia Aliată de Control, nu a fost rezolvată, deși conform art. 4 din Convenţia de Armistiţiu, această instalare urma să se facă imediat după semnarea convenţiei.

Chiar și după capitularea Germaniei, când operaţiunile militare au încetat, iar invocarea de către Comisia Aliată de Control a art. 3 din convenţie nemaifi ind justifi cată, instalarea grănicerilor nu a fost aprobată nici până în prezent de Comisia Aliată de Control.

2) Repatrierea cetăţenilor sovietici (art. 5) este în curs de rezolvare în urma stabilirii de către Guvernul român, în acord cu Comisia Aliată de Control, care anume basarabeni și bucovineni urmează a se înapoia în URSS.

III. Chestiuni în litigiu, care urmează a fi rezolvate cu Comisia Aliată de Control

1) Situaţia Flotei de Război RomâneFlota de Război Română, în ziua de 5 septembrie

1944, a fost sechestrată de către Comandamentul Sovietic (contrar stipulaţiilor art. 1 din Convenţia de Armistiţiu), personalul român debarcat, înlocuit cu echipaje sovietice (arborând pavilion sovietic) și dusă în porturile caucaziene (11 octombrie 1944).

Toate intervenţiile făcute la Comisia Aliată de Control pentru a ni se înapoia această fl otă au rămas fără răspuns.

Înapoierea Flotei de Război Române […] constituie și un interes comun, urmând a se proceda cât mai repede la dragarea cu mijloace proprii, a câmpurilor de mine de pe Dunăre și Mare, operaţie absolut necesară reluării trafi cului pe apă.

2) Situaţia prizonierilor români afl aţi în URSS Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului

a semnalat în nenumărate rânduri Comisiei Aliate de Control, problema prizonierilor de război români, fără a primi până în prezent vreun răspuns.

Străduinţele și eforturile armatei române, atât în greaua acţiune de dezarmare a unităţilor germane, afl ate pe teritoriul ţării la 24 august 1944, dar mai ales participarea cu succes alături de Naţiunile Unite azi prin capitularea Germaniei, războiul luând sfârșit, se impune clarifi carea celei mai importante chestiuni, aceea a prizonierilor de război români; această chestiune formează un act de dreptate din partea Guvernului Uniunii Sovietice, atât pentru ostașii români care au suferit și luptat alături de glorioasa armată sovietică, cât și pentru întreaga naţiune română, care așteaptă revenirea fi ilor săi pe pământul românesc.

Din punct de vedere juridic situaţia prizonierilor este următoarea:

a) Prizonieri români în URSS luaţi înainte de 24 august 1944

Deși în Convenţia de Armistiţiu nu se prevede nimic relativ la eliberarea acestor prizonieri, totuși atât Marele Stat Major, cât și Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului, pe baza participării la război a României alături de Naţiunile Unite, au făcut numeroase intervenţii, fără a se primi vreun răspuns.

b) Prizonieri români luaţi după 24 august 1944Deși armata română, conform art. 1 din Convenţia

de Armistiţiu, a încetat operaţiunile contra armatei sovietice chiar din ziua de 24 august 1944 și a trecut imediat în lupta contra germanilor și ungurilor, totuși M.U. din Moldova și sudul Basarabiei au fost dezarmate, iar ofi ţerii, subofi ţerii și trupa consideraţi prizonieri de război, internaţi în lagăre și apoi transportaţi peste Prut.

1 (79) 2018 document86

studii/documente

Pentru eliberarea acestor prizonieri Marele Stat Major, cât și Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului a făcut nenumărate intervenţii, atât la Comisia Aliată de Control, cât și direct domnului mareșal Malinovski, comandantul Frontului II Ucrainean, fără a se primi până în prezent vreun răspuns.

c) Personalul de pe navele Flotei de DunăreÎn URSS se găsesc ca prizonieri și personalul de

pe navele Flotei de Dunăre, debarcat de autorităţile sovietice după 12 septembrie 1944 și deportat în URSS.

Toate intervenţiile făcute pentru acești prizonieri au rămas fără rezultat.

3) Situaţia prizonierilor români afl aţi în GermaniaÎn urma capitulării Germaniei, trupele sovietice au

capturat numeroși prizonieri români afl aţi în lagărele din Germania; în aceste lagăre, în afară de foștii luptători în armata română, căzuţi prizonieri, se mai afl ă militari și civili foști în diferite misiuni sau în școlile din Germania, pe care evenimentele de la 23 august 1944 i-au surprins acolo.

Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului a intervenit la Comisia Aliată de Control pentru eliberarea lor.

Până în prezent nu s-a primit niciun răspuns.Informându-ne la Comisia Aliată de Control

(dl. colonel Borisov) ni s-a comunicat verbal că s-a intervenit la Guvernul sovietic pentru rezolvarea acestei chestiuni.

4) Proiectul de Convenţie pentru reglementarea unor raporturi de drept, dintre armata română și armatele Naţiunilor Unite.

a) Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului sesizată de numeroase incidente dintre membrii armatei sovietice și militarii și cetăţenii români (incidente pentru a căror soluţionare era nevoie de o colaborare româno-sovietică) a intervenit – după ce în prealabil s-a cerut și avizul verbal al domnului general Vasiliev, șeful de stat-major al Comisiei Aliate de Control – înaintând Comisiei Aliate de Control un proiect de Convenţie pentru reglementarea unor raporturi de drept dintre armata română și armatele Naţiunilor Unite.

În rezumat, această convenţie urma să reglementeze:– chestiunea competenţei de judecată, stabilindu-se

că infractorii români vor fi judecaţi numai de instanţele române, iar cei sovietici de cele sovietice.

De remarcat că organele militare sovietice nesocotind de multe ori dreptul de jurisdicţie a Curţilor Marţiale române, au judecat și condamnat ofi ţeri și soldaţi români, trimiţându-i apoi pentru executarea pedepsei în URSS.

– o colaborare între organele de judecată între cele două armate, dându-se un ajutor reciproc pentru prinderea și sancţionarea infractorilor;

– îndatorirea instanţelor de judecată ale celor două armate de a-și comunica reciproc hotărârile.

b) Acest proiect a fost trimis pentru studiu și perfectare la 10 februarie a.c., iar Comisia Aliată de Control ne-a răspuns că această convenţie nu este reclamată de vreo necesitate, deoarece reglementarea raporturilor de drept dintre cele două armate este fi xată prin Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944.

c) Pe baza acestei convenţii urmau să se rezolve numeroasele dosare de incidente pe care Delegaţia Militară, Secţia I le-a primit de la Curţile Marţiale din ţară, prin intermediul Marelui Stat Major și Direcţia Justiţiei Militare.

d) Cum în lipsa acestei convenţii, dosarele rămân fără soluţionare și cum de asemenea, incidentele nici în viitor nu vor putea fi soluţionate, pe baza unor raporturi juridice încheiate cu armata sovietică, Delegaţia Militară a propus spre soluţionare această chestiune, Consiliului Juridic, iar acesta la rândul său a supus-o rezolvării Plenului Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului.

Comisia a hotărât că nu este oportun să se intervină la Comisia Aliată de Control pentru înfi inţarea unor comisii mixte, care să statueze asupra pagubelor materiale și asupra eventualelor daune, stabilindu-se ca domnul ministru Ghelmegeanu să studieze chestiunea și să decidă dacă este cazul ca aceasta să fi e trimisă Ministerului de Justiţie sau Războiului, Direcţia Justiţiei Militare.

5) Ridicarea gărzilor sovietice de la instituţiile, întreprinderile și depozitele române

După intrarea trupelor sovietice în România, la cea mai mare parte din instituţii, întreprinderi particulare, industriale și economice, ca și la diferite depozite carburanţi etc. care depindeau de Ministerele de Război, Producţiei de Război și Economiei Naţionale au fost instalate organe de pază și gărzi sovietice.

Pe baza art. 1710 din Convenţia de Armistiţiu care restabilește administraţia românească, deci implicit și paza publică, pe întreg cuprinsul ţării, s-au făcut numeroase intervenţii la Comisia Aliată de Control pentru ridicarea gărzilor sovietice de la aceste întreprinderi și depozite.

Ca urmare a acestor intervenţii s-a hotărât ca o Comisie mixtă româno-sovietică să ia în discuţie modalitatea soluţionării acestei chestiuni.

Comisia s-a întrunit la 22 ianuarie 1945.Reprezentanţii sovietici din comisie au cerut să se

arate justifi carea necesităţii retragerii gărzilor sovietice și găsind nesatisfăcător argumentul delegaţilor români, tras din art. 17 al Convenţiei de Armistiţiu, delegaţii sovietici

studii/documente

document 2018 1 (79) 87

au motivat existenţa gărzilor pe considerentul că [sic!] Comisia Aliată de Control dorește să ajute Guvernul român în opera de pază și de prevenire a eventualelor acte de diversiune.

Concluzia la care s-a ajuns a fost – fapt care s-a cerut și în scris de Comisia Aliată de Control – ca în justifi carea cererii noastre de ridicarea gărzilor sovietice să se arate date concrete pentru toate cererile de ridicare de gărzi pentru fi ecare depozit sau întreprindere în parte.

În fapt aceste gărzi ne produc mari prejudicii, pentru că adeseori depozitul astfel păzit, a trecut în administraţia

sovietică, iar mărfurile, carburanţii etc. erau ridicate de ostașii sovietici, fără ca să se semneze bonuri de livrare sau să se contabilizeze sumele; organele armatei române în drept să ridice și ele produsele respective erau împiedicate sau li se dădeau după multe insistenţe.

La data de 9 martie 1945, Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului a trimis Comisiei Aliate de Control un tabel pentru gărzile sovietice ce urmează a fi înlocuite, cu justifi cările respective, astfel cum s-a cerut de Comisia Aliată de Control.

Până în prezent nu s-a primit niciun răspuns”11.

NOTE

Th e fulfi llment Stage of the Truce Convention Stipulations on June 30, 1945

Teodora Giurgiu, Ph.D.

Abstract: Military Delegation established within the Romanian Commission for the Truce Application had as main task to supervise if all the clauses with military character stipulated in the Truce Convention (signed on September 12, 1944) were respected. In a document elaborated by the Military Delegation on June 30, 1945 there was presented the fulfi llment stage of the articles 1, 2, 4 and 5 from the Truce Convention.

Keywords: Truce Convention, Allied Control Commission, Romanian Commission for the Truce Application, Military Delegation, 1945

1 Arhivele Militare Naţionale Române.2 Vezi pe larg Teodora Giurgiu, Stadiul executării Convenţiei de Armistiţiu refl ectat într-o dare de seamă a Delegaţiei Militare (1 noiembrie 1945), în revista „Document. Buletinul Arhivelor Militare Române”, anul XX, nr. 2 (76)/2017, pp. 60-65.3 „De la 24 august 1944, ora 4 a.m. România a încetat cu totul operaţiunile împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, pe toate teatrele de război, a ieşit din războiul împotriva Naţiunilor Unite, a rupt relaţiile cu Germania şi sateliţii săi, a intrat în război şi duce războiul alături de Puterile Aliate împotriva Germaniei şi Ungariei, cu scopul de a restaura independenţa şi suveranitatea României, pentru care scop va pune la dispoziţie nu mai puţin de 12 divizii de infanterie, cu mijloacele suplimentare. Operaţiunile militare din partea forţelor române, inclusiv forţelor navale şi aeriene, împotriva Germaniei şi Ungariei vor fi puse sub comanda generală a Înaltului Comandament Aliat (sovietic)”.4 Mari unităţi – n.n.5 „Guvernul şi Înaltul Comandament al României se obligă să ia măsurile pentru dezarmarea şi internarea forţelor armate ale Germaniei şi Ungariei, afl ate pe teritoriul României său, ca şi internarea cetăţenilor celor două state care îşi au reşedinţa acolo”.6 „Se restabileşte frontiera de stat între Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice şi România, stabilită prin Convenţia sovieto-română din 28 iunie 1940”.7 „Guvernul şi Înaltul Comandament al României vor asigura forţelor sovietice şi ale celorlalţi Aliaţi înlesniri pentru libera lor mişcare pe teritoriul României, în orice direcţie, dacă este cerută de către situaţia militară. Guvernul şi Înaltul Comandament al României, acordă orice concurs

posibil pentru o astfel de mişcare, prin mijloacele lor de comunicaţie şi pe cheltuiala lor, pe pământ, pe apă şi în aer”.8 „Guvernul Român şi Înaltul Comandament al României vor preda Înaltului Comandament Aliat (sovietic), pentru înapoierea în ţara lor, pe toţi prizonierii de război sovietici şi aliaţi, precum şi pe toţi cetăţenii internaţi şi pe cei aduşi cu sila în România. Din momentul semnării condiţiilor de faţă şi până la repatriere, Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să asigure, pe socoteala sa, tuturor prizonierilor de război, sovietici şi aliaţi, precum şi cetăţenilor internaţi sau mutaţi cu sila, cum şi celor refugiaţi, hrană îndestulătoare, îmbrăcăminte, asistenţă medicală, conform cu cerinţele sanitare, cum şi mijloace de transport pentru reîntoarcerea acestor persoane în ţara lor”.9 Malinovski Rodion Iakovlevici (n. 1898-m. 1967), mareşal sovietic. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, comandant al Armatei II Gardă (1942-1943), al Frontului de Sud-Vest (1943-1944), apoi comandant al Fronturilor 3 (oct. 1943-1944) şi 2 Ucrainene (1944-1945), precum şi al Frontului Transbaikalian (1945) împotriva japonezilor; reprezentant al Înaltului Comandament Aliat (sovietic); ministru al Apărării (1957-1967).10 „Administraţia civilă românească este restabilită pe întreg teritoriul României afară de un sector de 50-100 km de linia frontului, depinzând de condiţiile terenului; organele administrative româneşti se obligă să aducă la îndeplinire, în interesul păcii şi securităţii, instrucţiunile şi ordinele Înaltului Comandament Aliat (sovietic), date de către el, în scopul de a asigura executarea acestor condiţiuni de armistiţiu”.11 Arhivele Militare Române, Fond Structuri militare române care au lucrat pentru aplicarea Convenţiei de Armistiţiu şi a Tratatului de Pace, dosar nr. crt. 232, ff. 327-338.

1 (79) 2018 document88

studii/documente

În 1967, la douăzeci de ani după semnarea Tratatului de Pace de la Paris, conducerea României a decis refacerea industriei românești

de aviaţie. Modernizarea și dezvoltarea industriei românești a presupus, pe lângă mărirea și reechiparea fabricilor existente, construirea altora noi și demararea unor colaborări cu ţări avansate în acest domeniu.

Atunci s-a decis începerea unor discuţii cu Uniunea Sovietică pentru achiziţionarea unor licenţe de avioane și elicoptere. Se dorea producerea în România a avionului de luptă supersonic MIG-21, a avionului de transport mediu-curier Antonov An-24 și a elicopterului mediu Mil Mi-8. Discuţiile, care s-au prelungit pe o perioadă lungă de timp, nu au avut fi nalitatea dorită de liderii de la București. Partea sovietică spunea că nu are nimic împotrivă ca aceste avioane și elicoptere să fi e produse în România, dar ei nu puteau acorda asistenţă tehnică, nu puteau furniza mașinile și utilajele necesare și nici nu puteau livra subansamble necesare producţiei. Erau însă de acord să ofere, gratis, documentaţia tehnică pentru producţia acestor avioane și elicoptere, urmând ca specialiștii români să se descurce singuri. Evident că soluţia sovietică nu convenea, pentru că era nevoie de sprijinul lor tehnic. După august 1968, probabilitatea acordării de către Uniunea Sovietică a acestor licenţe, a devenit incertă.

În această situaţie, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu s-a încercat dezvoltarea de colaborări cu alte ţări, precum Franţa, Anglia, Germania, SUA și China. Condamnarea de către Ceaușescu, într-un mod atât de vehement, a intervenţiei militare împotriva Cehoslovaciei a permis o colaborare mult mai strânsă cu ţările occidentale, inclusiv în industria aeronautică. Ca urmare, România a achiziţionat licenţa avionului ușor de transport Britten-Norman BN-2 Islander, a elicopterelor SA-316 Alouette III și SA-330 Puma, a motoarelor cu reacţie Rolls-Royce Viper și Turmo IV C. Apogeul a fost atins odată cu introducerea în fabricaţie a avionului de transport reactiv mediu-curier BAC 1-11 și a motorului cu reacţie Rolls-Royce Spey. În același timp, a fost dezvoltat programul YUROM cu Iugoslavia, care a

dus la apariţia avionului de luptă subsonic IAR-93/Soko J-22 Orao și a fost începută dezvoltarea avionului de școală-antrenament/atac la sol IAR-99. În doar zece ani, România a reușit să aibă o industrie aeronautică modernă, bine structurată și dotată, iar pe porţile fabricilor de profi l au ieșit aeronave tot mai complexe, cu performanţe superioare1.

În mod clar Moscova a urmărit evoluţia industriei aeronautice din România și este foarte posibil să nu se fi așteptat la o dezvoltare atât de rapidă, la intrarea în producţie de serie a unor avioane și elicoptere avansate din punct de vedere tehnic. De asemenea, capacitatea tehnică a specialiștilor români, viteza cu care au adoptat tehnologiile occidentale, probabil a dat de gândit liderilor sovietici. De aceea, dintr-o dată aceștia au devenit dornici de a colabora cu România în producţia de aeronave. Primul pas a fost făcut la 28 iunie 1976, când a fost semnat acordul interguvernamental pentru realizarea în România a avionului Yakovlev Yak-522. După numai doi ani, la Fabrica de Avioane de la Bacău a început producţia în licenţă a acestui avion de școală, un urmaș al mai vechilor aparate Yak-11 și Yak-18.

Producţia a debut cu asamblarea avionului, pentru ca treptat acesta să fi e asimilat complet. Din halele fabricii băcăuane au ieșit în medie 150 de avioane anual, care au fost livrate URSS-ului și altor ţări din cadrul CAER, pentru înzestrarea aerocluburilor sportive și a școlilor de pilotaj, civile și militare. Asimilarea avionului Yak-52 a fost un adevărat succes și a dovedit capacitatea tehnică a inginerilor și muncitorilor din industria aeronautică românească.

PROIECTE DE COLABORARE ROMÂNO-SOVIETICE ÎN PRODUCŢIA AERONAUTICĂ ÎN ANII 1980.

REALIZAREA MOTORULUI TURBOREACTOR RU 19 A-300

Dr. Viorel GHEORGHE

Elicopter IAR-330 Puma

studii/documente

document 2018 1 (79) 89

Uniunea Sovietică a dorit să extindă colaborarea în acest domeniu și de aceea în anii 1980-1989, fi e au fost propuse mai multe proiecte conducerii de la București, fi e au fost acceptate cele solicitate de partea română. Un asemenea exemplu îl reprezintă producerea motorului turboreactor Tumansky RU 19 A-300 în România, pe baza unei licenţe sovietice. La 19 mai 1981, prim-ministrul Guvernului Republicii Socialiste România a solicitat printr-o scrisoare adresată prim-ministrului Guvernului Uniunii Sovietice, extinderea colaborării în domeniul producţiei speciale. Această colaborare a presupus și producerea motorului RU 19 A-3003.

La 26 martie 1983, Nicolae Ceaușescu a primit „Nota privind colaborarea cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste pentru fabricarea în R.S. România a motorului turboreactor RU 19 A-300 după licenţă sovietică și livrarea acestora în URSS”. În acest document, Ioan Avram, care era ministrul industriei constructoare de mașini, menţiona că a început negocierile cu Comitetul de Stat pentru Relaţii Economice Externe din URSS pe baza aprobării dată de conducerea ţării în data de 1 februarie 1983. Ca urmare a acestor negocieri, partea română a obţinut un preţ de livrare a motorului RU 19 A-300 mai mare decât cel propus iniţial de partea sovietică, pentru primele 150 de motoare livrate până în 19854. Pentru perioada de după 1985, preţul urma să fi e stabilit pe baza metodologiei de formare a preţurilor din cadrul CAER aflată în vigoare în momentul respectiv. În cadrul negocierilor s-a discutat și despre compensarea livrărilor românești de motoare, iar partea română a dorit iniţial ca aceasta să se facă prin exporturi sovietice de utilaje și materiale pentru industria de aviaţie, utilaje pentru centrale nucleare, materii prime și materiale de bază. Partea sovietică a dorit ca aceste compensări să fi e reglementate prin protocoalele anuale interguvernamentale privind livrările reciproce de produse speciale. Ministrul Ioan Avram considera că propunerea sovietică era avantajoasă pentru România, pentru că exporta mult mai puţine produse speciale în URSS decât importa5.

Tot ministrul Avram considera că producerea motorului RU 19 A-300 va infl uenţa favorabil creșterea nivelului tehnic și tehnologic din industria românească. De aceea, el propunea fi nalizarea și semnarea acordului de colaborare cu partea sovietică, iar Centrala Industrială de Utilaj Tehnologic și Material Rulant să fi e autorizată să încheie contractele aferente cu întreprinderile de profi l din Uniunea Sovietică6. Decizia ca producţia unui motor cu reacţie, folosit pe avioane să se facă în fabrici care nu aveau legătură cu industria aeronautică este greu de înţeles, la prima vedere.

În proiectul de convenţie ce trebuia semnat între România și URSS se menţiona obligaţia părţii sovietice de a livra licenţa și documentaţia tehnică de construcţie a motorului RU 19 A-300, precum și asigurarea asistenţei tehnice pentru fabricaţia acestuia7. Licenţa se transmitea gratuit, în schimb partea română suporta cheltuielile pentru achiziţionarea documentaţiei tehnice, executarea și transportul acesteia în ţară. Partea română se obliga să introducă în producţie, în cel mai scurt timp, motorul licenţiat dar și livrarea în URSS, în perioada 1985-1995, a unui număr de 1500 de motoare. În anii 1984-1985 se intenţiona exportul a 150 de motoare, pentru ca după 1986 ritmul să fi e de 125 de motoare anual. Acestea trebuiau să corespundă documentaţiei tehnice de licenţă, dar și modifi cărilor și completărilor ulterioare transmise de partea sovietică8.

Foarte interesant este faptul că partea română își rezerva dreptul de a folosi în producţia acestui motor cât mai multe materiale de fabricaţie românească, păstrându-se intacte performanţele. Era o dovadă de realism, pentru că industria românească avea alte performanţe tehnice, comparativ cu cea sovietică și nu neapărat inferioare. În anii `70, industria românească a avut acces la tehnologii occidentale avansate, care au fost asimilate cu succes. De aceea, adaptarea proiectului sovietic la posibilităţile industriei românești era benefi că. Până și sovieticii erau de acord cu acest punct de vedere și se angajau să ajute specialiștii români, prin acordarea de asistenţă tehnică. Totuși, o serie de produse de completare, materiale și semifabricate, urmau să fi e livrate de către fabricile sovietice, pentru că asimilarea lor în România nu era efi cientă din punct de vedere economic. Partea română era cea care își asuma responsabilitatea pentru calitatea motoarelor fabricate, în timp ce partea sovietică avea dreptul de a efectua lucrări pentru mărirea resursei, creșterea fi abilităţii și perfecţionarea motorului, dar și exercitarea controlului de autor9. Cu toate acestea, partea română avea dreptul de a aduce modifi cări constructive și tehnologice la acest

Prototipul avionului IAR-93 în zbor

1 (79) 2018 document90

studii/documente

motor, cu condiţia garantării calităţii și a fi abilităţii în exploatare, precum și interschimbabilitatea pieselor componente.

România se obliga să livreze piesele de schimb în cantităţile necesare, pentru buna exploatare a motoarelor, dar și pentru efectuarea reparaţiilor curente. Aceste piese de schimb, trebuiau livrate pe toată durata fabricaţiei, precum și încă 10 ani după încheierea acesteia. Dacă era nevoie de prelungirea perioadei, la momentul potrivit cele două părţi se angajau să deschidă o nouă serie de negocieri10. Pe toată perioada de f abr i c a ţ i e a moto r u lu i , do i specialiști sovietici trebuiau detașaţi în România, pentru a sprijini producţia și pentru a verifi ca calitatea, recepţia și livrările în URSS. În același timp, un alt reprezentant a l i n d u s t r i e i a e r o n a u t i c e sovietice era detașat în permanenţă în România, pentru a acorda asistenţă tehnică în producţia acestor motoare11.

R o m â n i a s e angaja să nu vândă sau să transmită formal sau faptic licenţa, documentaţia tehnică, informaţiile primite în procesul de fabricaţie decât cu acordul URSS. De asemenea, nu avea voie să folosească subansamblele, agregatele și piesele fabricate în urma acestei licenţe, la alte produse realizate în România, fără acordul părţii sovietice12. Toate documentele legate de această licenţă, documentaţia tehnică și tehnologică reprezentau secret de stat, atât în România, cât și în URSS13.

În perioada 1-8 aprilie 1983 a fost negociată și semnată la Moscova, convenţia care a permis producţia în România a motorului RU 19 A-300. Partea sovietică se obliga să livreze două motoare ca modele și alte 20, în diferite stadii de execuţie, pentru a ajuta la demararea producţiei14.

În nota de fundamentare se arăta că acest model de motor turboreactor era folosit pentru dotarea avioanelor de pasageri Antonov AN-24, 26 și 30. Ele erau folosite

pentru pornirea motoarelor principale, pentru mărirea tracţiunii la decolare sau ca sursă auxiliară de curent. Acest motor avea 1 arbore, 7 trepte, 1 compresor axial, 1 cameră de ardere mixtă și 1 treaptă axială de turbină. Greutatea motorului era de 222 kilograme, la o lungime de 1.832 milimetri și un diametru de 552 milimetri. Consumul specifi c era de 1,115 kg/kgf/h, la 16.500 turaţii pe minut. Consumul de ulei se ridica la 0,227 kg/h15. Pentru primele 150 de motoare, preţul la export, stabilit de cele două părţi a fost de 61.800 ruble. Interesant este că

același tip de motor, dar produs în URSS, a fost exportat în România în anul 1980 la preţul de 36.100 ruble, iar pentru anul 1985 preţul de export e s t ima t e r a de 4 6 . 0 7 4 r u b l e . Diferenţa foarte mare de preţ se justifi ca prin aceea c ă aces t motor urma să fi e produs la „Nicolina” - Iași, care nu avea niciun fel de experienţă în acest domeniu ș i n i c i do ta rea tehnică necesară. Era nevoie de timp pentru intrarea în

producţie, pentru dotarea cu mașinile unelte necesare și pentru perfecţionarea personalului. Pe plan mondial nu mai exista niciun motor similar, astfel că era foarte greu de stabilit un preţ comparativ. Singurul motor care se apropia cât de cât ca model constructiv era Rolls-Royce Viper 632-41, care era și el produs în România, astfel că la stabilirea preţului fi nal s-a ţinut cont și de preţul acestuia16.

Pentru preţul intern s-a luat ca bază tot experienţa cu motorul Viper, pentru că în acel moment nu era încă livrată documentaţia tehnică din URSS. Se estima preţul de producţie la 1.061.779 lei, iar preţul complet care cuprindea și o marjă de profit de 15% era de 1.236.045 lei. Pentru preţul la export s-a considerat rata de schimb de 20,1 lei la o rublă. La un calcul preliminar s-a considerat că motorul RU 19 A-300 poate fi realizat la preţul de 935.000 lei. Ulterior, specialiștii români au considerat că acest preţ era prea mic, în condiţiile în care

Motorul turboreactor RU 19 A-300

Avionul AN-26 pe care a fost montat motorul turboreactor RU 19 A-300

studii/documente

document 2018 1 (79) 91

„Nicolina” – Iași nu avea experienţă în producţia de motoare de aviaţie, nu era încă asigurată investiţia pentru demararea producţiei, iar pentru anul 1984 se preconiza o majorare a preţurilor în întreaga industrie românească. După demararea producţiei, prin organizarea efi cientă a acesteia, „Nicolina” - Iași putea reduce preţul de export al motorului. La aceasta contribuia și lipsa importurilor de completare pe devize libere, care erau tot mai greu de procurat de România.

To a t e c o s t u r i l e de investiţii pentru fabricarea motorului RU 19 A-300 erau supor ta te de că t re România . Uniunea Sovietică era de acord ca să livreze, contra cost, mașinile-unelte și SDV-urile solicitate de partea română. În schimb, partea română u r m a s ă a s i g u r e capacităţile de producţie necesare, pregătirea fabricaţiei, proiectarea și executarea SDV-urilor și a bancurilor de încercări. Pentru că nu se cunoșteau cu exactitate soluţiile tehnice și tehnologice propuse de partea sovietică, pentru stabilirea investiţiilor s-au luat în calcul mărimea seriei, complexitatea produsului și gradul de integrare17. Ca urmare s-a considerat că investiţia totală va fi de aproximativ 600 milioane lei sau 30 milioane dolari, la valoarea din acea perioadă, din care 280 milioane lei utilaje produse în ţară, 260 milioane lei utilaje import est și 60 milioane lei pentru construcţiile de montaj. Se mai estima că importurile de completare din URSS se ridicau la suma de 250.000 lei, pentru fi ecare motor, adică 24% din preţul de cost.

La 6 iunie 1983 a fost semnată Convenţia interguvernamentală româno-sovietică pentru licenţierea acestui motor și stabilirea modului de colaborare18.

Producerea motorului RU 19 A-300 în România prezenta o serie de avantaje. În primul rând, datorită contractului care se întindea pe o durată mare de timp, „Nicolina” – Iași avea asigurată capacitatea de producţie. În al doilea rând se valorifi cau superior materiile prime și tehnologiile românești. În al treilea rând se specializa forţa de muncă într-un domeniu de înaltă tehnicitate19.

La fi nalul notei de fundamentare, ministrul Ioan Avram propunea modifi carea indicatorilor economico-

financiari stabiliţi pentru Ministerul Industriei Construcţiilor de Mașini prin Decretul Consiliului de Stat nr. 200/1981 pentru perioada 1983-1985 și începerea în anul 1983, în regim derogatoriu, a lucrărilor de investiţii necesare20.

Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 391/1983 s-a decis ca proiectarea, execuţia, fi nanţarea și decontarea unor

lucrări să se facă înaintea aprobării principalilor indicator i tehnico-economici. Pe baza studierii tehnologiilor de fabricaţie primite de la partea sovietică a r e z u l t a t c ă l a „Nicolina” - Iași se impun reorganizări, anumite amenajări în halele deja existente, precum și comasări de activităţi. În mod concret era nevoie de realizarea unei hale de tratament termic cu o supra f a ţ ă de 3.000 metri pătraţi, precum și extinderea halei sculărie-mecanic

șef cu încă 1.000 metri pătraţi. Un bazin de apă industrială, cu o capacitate de 500 metri cubi, construit în anul 1950 trebuia demolat pentru construirea halei de tratament termic21. Ca urmare, Ministerul Industriei Construcţiilor de Mașini, la 20 martie 1984, cerea aprobarea ca lucrările prevăzute prin Decretul Consiliului de Stat nr. 391/1983 să fi e executate până la 30 septembrie 1984. Acestea constau în amenajarea halei nr. 1, construirea halei de tratament termic, realizarea standului de probă-motor, amenajarea de depozite, magazii, extinderea reţelelor electrice, termotehnice, de apă și canalizare. Pe lângă acestea erau propuse și lucrări noi, precum amenajarea halelor 2, 3, 4 și 5, extinderea halei 5 și amenajarea laboratoarelor de specialitate. De asemenea, se propunea și demolarea bazinului de apă industrială22.

Expunerea de motive privind „Unele măsuri pentru realizarea motorului turboreactor RU 19 A-300 la Întreprinderea Mecanică „Nicolina”-Iași a fost aprobată, la 20 martie 1984, de către ministrul Industriei Construcţiei de Mașini, de Comitetul de Stat al Planifi cării, de Ministerul Finanţelor și de Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe. Pe baza acesteia a fost redactat un proiect de decret de către Consiliul de

Întreprinderea „Nicolina” Iaşi

1 (79) 2018 document92

studii/documente

Miniștri, care a fost trimis spre aprobare, pe 19 aprilie 1984, lui Nicolae Ceaușescu23. La 30 aprilie 1984, Cancelaria C.C. al P.C.R. informa Consiliul de Miniștri că proiectul de decret a fost aprobat24.

Realizarea motorului RU 19 A-300 la „Nicolina” nu s-a mai concretizat. Extinderea fabricii de avioane de la Bacău și intrarea în producţie aici a motorului cu piston M 14 P pentru avionul Yak-52, a motorului M 14 V 26 și a reductorului R 26 pentru elicopterul agricol Kamov Ka-26 a făcut ca și producţia motorului turboreactor RU 19 A-300 să fi e mutată aici25. Deja, pentru anul 1986 apărea în planul de producţie al fabricii băcăuane realizarea a 25 de motoare RU 19 A-300, iar pentru anul 1987 planul prevedea livrarea a 100 de motoare26. Din diferite motive abia în cursul anului 1989 a fost terminată pregătirea de fabricaţie aferentă acestor

produse și a fost demarată producţia. Până în septembrie, fabrica băcăuană a realizat 20 de motoare reactoare RU 19 A-300, din cele 940 de bucăţi comandate. Se spera ca în 1990 să se elimine toate rămânerile în urmă și să se realizeze producţia, conform planului și înţelegerilor încheiate cu partea sovietică.

Revoluţia din decembrie 1989 a pus punct acestor planuri. Noile autorităţi de la București nu au mai fost interesate de dezvoltarea industriei aeronautice, astfel că această importantă ramură industrială, deţinătoare a unor tehnologii de vârf, aproape că a dispărut.

Producerea în licenţă a motorului turboreactor Tumansky RU 19 A-300 a fost doar unul dintre proiectele de colaborare româno-sovietice convenite în anii 1980-1989. A fost cel mai puţin spectaculos dintre acestea și aproape uitat astăzi.

NOTE

Romanian-Soviet collaboration Projects in aeronautical Production in the ‘80. Th e Realization of the RU 19 A-300 turbojet Engine

Viorel Gheorghe, Ph.D.

Abstract: After 1967, the Romanian leadership decided to rebuild the aviation industry by modernizing

and developing it. Besides the enlargement and re-equipping of the existing factories, it was decided

to build new ones and to start collaborations with advanced countries in this fi eld. Th ere were initiated

discussions with the Soviet Union for the acquisition of airplanes and helicopters licenses, respectively

for the production of the RU 19 A-300 turbojet engine, at „Nicolina” company from Iaşi.

Keywords: license, aeronautical industry, turbojet, Nicolina, Iaşi, Bacău

1 Detalii despre refacerea industriei româneşti de aviaţie vezi la Virgil Stanciu, Viorel Gheorghe, Contribuţii româneşti în istoria propulsiei aeronautice, Editura Printech, Bucureşti, 2013; Viorel Gheorghe, Începuturile refacerii industriei aeronautice româneşti, în Studii de Istorie, Tomul V, editori Constantin Buşe, Ionel Cândea, Editura Istros, Brăila, 2016, pp. 283-297.2 Arhiva Naţională Istorică Centrală, Fond C.C. al P.C.R. - Secţia Economică, dosar nr. crt. 414/1989, f. 18.3 Idem, dosar nr. crt. 285/1983, f. 22.4 Ibidem, f. 10.5 Ibidem, f. 11.6 Ibidem.7 Ibidem, f. 12.8 Ibidem, f. 13.9 Ibidem, f. 14.10 Ibidem, f. 15.

11 Ibidem, f. 17.12 Ibidem, f. 18.13 Ibidem, f. 19.14 Ibidem, f. 23.15 Ibidem, f. 25.16 Ibidem, f. 26.17 Ibidem, f. 27.18 Idem, dosar nr. crt. 154/1987, f. 15.19 Ibidem, f. 28.20 Ibidem.21 Idem, dosar nr. crt. 343/1984, f. 23.22 Ibidem, f. 25.23 Ibidem, f. 20.24 Ibidem, f.19.25 Idem, dosar nr. crt. 154/1987, f. 57.26 Idem, dosar nr. crt. 153/1987, f. 32.

studii/documente

document 2018 1 (79) 93

Născut pe 12 aprilie 1921 î n c o m u n a

Se imeni i Mic i , jud . Constanţa, Gheorghe V. Constantin a absolvit 4 clase la școala primară (1932) și Liceul Industrial la Cernavodă (1938)2.

În anul 1939 a urmat cursurile Școlii Civile d e P i l o t a j „ A R PA”

d i n Po p e ș t i - L e o r d e n i unde, zburând pe avioane Klemm-25, Klemm-35 și Hawk, a fost brevetat pilot internaţional gradul 23.

La 10 mai 1941, a absolvit Școala de Subofi ţeri Naviganţi de Aviaţie de pe aerodromul Tecuci-Ziliștea (astăzi Boboc). Cu gradul de adjutant stagiar, a obţinut brevetul de pilot pe avioanele de război IAR-37, 38 și 39.

În perioada 1 mai 1941-1 noiembrie 1944, a activat în calitate de comandant de patrulă în cadrul Grupului 6 Bombardament, respectiv pilot la Escadrila 15 Legătură din Flotila 3 Informaţii. În toate aceste funcţii adjutantul-aviator Constantin a participat la acţiunile de luptă în care au fost angajate escadrilele din care a făcut parte.

La 1 aprilie 1944 a fost avansat adjutant.Între 1 noiembrie 1944 și august 1946 a fost pilot în

Escadrila 11 Observare din Flotila 6 Informaţii, fi ind mutat la Grupul 5 Bombardament de la Turda, unde a zburat pe avioane IAR-37 și SET-7 KD.

Din august 1946 până în mai 1948, a fost pilot escadrilă și subofi ţer Educaţie, Cultură și Propagandă în cadrul Flotilei 2 Informaţii.

Pe 10 decembrie 1947 a fost avansat adjutant-major.După absolvirea unui curs de trecere pe hidroavionul

Heinkel-114 A, din luna mai 1948, a funcţionat ca pilot în cadrul Escadrilei 347 Hidroaviaţie de la Constanţa.

Timp de patru luni, în anul 1949, a urmat un Curs scurt la Școala de Ofi ţeri de Aviaţie din Sibiu pentru a deveni ofi ţer. Ca urmare, pe 29 decembrie 1950, a fost înaintat în gradul de sublocotenent ,,la excepţional”, iar pe 24 iulie 1951 la cel de locotenent.

În perioada mai 1951-iulie 1953 a fost comandant de patrulă la Escadrila de Hidroaviaţie.

În anul 1952, timp de trei luni a urmat Școala de Comandanţi de Escadrilă la Buzău.

Pe 8 iunie 1953, a fost înaintat în gradul de locotenent-major ,,la excepţional”.

În iu l ie 1953, a fos t n u m i t l o c ţ i i t o r p e n t r u zbo r a l comandan tu lu i Escadrilei 347 Hidroaviaţie.

Pe 3 mai 1954, a fost trecut în rezervă prin aplicarea art. 40, litera d din Statutul Ofi ţerilor Forţelor Armate ale R.P.R., în

baza Ordinului Ministerului Forţelor Armate nr. MC 0890/ 1954.

Rechemat în cadrele active ale Forţelor Aeriene Militare, pe 20 noiembrie 1954, a fost numit locţiitor al comandantului Escadrilei I în Regimentul 239 Aviaţie de pe aerodromul Strejnic, de lângă Ploiești.

În anul 1955, a fost promovat pilot-inspector la Aeroclubul Central București.

Pe 9 noiembrie 1955, a fost numit pilot în Patrula de Hidroaviaţie la Escadrila 256 Hidroaviaţie de la Palazu Mare.

Pe 29 iunie 1956, a fost înaintat în gradul de căpitan.În august 1956, a fost numit locţiitor pentru zbor al

comandantului Escadrilei 115 Aviaţie.Ulterior a activat ca ofiţer cu tragerile și

bombardamentul aerian (februarie-17 mai 1957),

„România pierde un erou al naţiunii, care a demonstrat devotamentul faţă de ţară pe câmpurile de luptă, Constanţa îşi pierde un

cetăţean de onoare, Aeroportul Internaţional „Mihail Kogălniceanu” îşi pierde fondatorul şi primul comandant, iar foştii elevi îşi pierd mentorul, un om bun, de mare caracter şi

înaltă calitate morală, model de verticalitate pentru toate generaţiile“.

Decebal FĂGĂDĂUPrimarul municipiului Constanţa

GENERALUL-LOCOTENENT GHEORGHE CONSTANTIN, PRIMUL COMANDANT AL AEROPORTULUI INTERNAŢIONAL

„MIHAIL KOGĂLNICEANU”

Comandor (r) Dr. Marian MOŞNEAGU1

Decembrie 1941. Adjutantul-stagiar Constantin V. Gheorghe

1 (79) 2018 document94

studii/documente

ca locţiitor pentru zbor al comandantului Escadrilei 256 Hidroaviaţie și Tractat Manșe (15 mai-12 septembrie 1957), respectiv locţiitor al comandantului pentru zbor la Escadrila 256 Hidroaviaţie (12 septembrie 1957-23 iunie 1958).

Pe 23 iunie 1958, a fost trecut în rezervă, cu gradul de maior, conform Ordinului MC 0916 din 23 iunie 1958, prin aplicarea art. 52, litera a din Statutul Corpului Ofiţerilor Forţelor Armate ale R.P.R.4.

În ipostaza de ctitor

După trecerea în rezervă, maiorului Gheorghe Constantin i s-a încredinţat conducerea și administrarea aeroporturilor civile din judeţul Constanţa, între care aeroportul Palas, al cărui comandant a fost până în anul 1960.

Ulterior a preluat conducerea Aeroportului Civil „Mihail Kogălniceanu”, unde a fost comandant până în anul 1968.

În perioada 1968-1982 a activat ca director-adjunct cu prob leme de f lo t i l ă ș i aprovizionări la „NAVROM” Constanţa.

Pe 20 octombrie 1982, s-a pensionat.

Rememorând problematica referitoare la înfiinţarea și d ezvo l t a re a Ae ropo r tu lu i I n t e r n a ţ i o n a l „ M i h a i l Kogălniceanu” , genera lu l-locotenent în retragere Gheorghe Cons tant in consemna : În planurile cincinale 1950-1960, se prevedea dezvoltarea industrială a orașului și judeţului Constanţa. În zona dezvoltării industriale a munic ip iu lu i e ra cupr ins și perimetrul afectat aeroportului constănţean din cartierul Palas.

Carnetul de zbor eliberat de Şcoala Civilă de Pilotaj A.R.P.A. „Marele Voievod Mihai” BucureştiIunie1939. Brevetarea ca pilot pe avion cu simplă comandă;

August 1939. Brevetarea ca pilot gradul I

studii/documente

document 2018 1 (79) 95

În primăvara anului 1949, mă afl am ca pilot de aviaţie cu funcţie de conducere în Regimentul de Hidroaviaţie Constanţa. M-am trezit numit într-o comisie mixtă de aviaţie militară și civilă cu scopul de a identifi ca un teren cu o suprafaţă corespunzătoare nevoilor unui trafi c aerian intens, circumscris unei zone cu o rază de circa 40 km faţă de litoralul municipiului Constanţa, cu cale ferată și drumuri de acces. Membrii comisiei au constatat că terenul de la localitatea Mihail Kogălniceanu ar fi cel mai adecvat. Scopul urmărea mutarea Aeroportului Civil de la Palas - Constanţa, unde subsemnatul fusesem transferat în luna mai 1958, în funcţia de comandant al acestuia.

În toamna anului 1949, am început pregătirile pentru construirea unei piste betonate la Mihail Kogălniceanu, dată în exploatare în toamna anului 1952-primăvara anului 1953, cu o lungime de 2,5 km, destinată exclusiv avioanelor militare.

Anii 1958-1960, îi putem caracteriza drept perioada în care s-au pus bazele dezvoltării turismului de anvergură pe litoralul românesc. Ca urmare, începând cu anul 1959, Of iciul Naţional pentru Turism (ONT) reușește să încheie contracte pentru aducerea de turiști pe litoralul românesc cu Germania, Cehoslovacia și Suedia. Turiștii soseau la București cu avioane de mare tonaj, de acolo fi ind transportaţi la Constanţa cu avioanele TAROM IL 14, care puteau ateriza pe teren cu iarbă. Așa încât 1959 rămâne an de referinţă pentru turismul autohton.

Acest sistem rudimentar utilizat pentru aducerea turiștilor occidentali pe litoralul românesc era vehement

contestat de partenerii occidentali și nu mai putea continua. Trebuia urgent

Carnetul de zbor eliberat de Şcoala Civilă de Pilotaj A.R.P.A. „Marele Voievod Mihai” BucureştiSeptembrie 1939. Brevetarea ca pilot gradul II;Mai 1944. Misiunile executate pe litoral cu avionul IAR-37;

Ianuarie 1945. Misiunile executate cu avionul IAR-39

1 (79) 2018 document96

studii/documente

găsită o soluţie. La conducerea întreprinderii TAROM director general era colonelul Cosma. La sfârșitul lunii martie 1960, acesta a venit la Constanţa, unde subsemnatul eram comandant. Mă urcă în mașină, fără să îmi spună unde mergem. Ajungem la Kogălniceanu, ne dăm jos în câmp, pe locul actualei aerogări și îmi spune:

„- Începând de astăzi ești comandant de aeroport, aici. Îţi numești un maior sau locotenent-colonel care să conducă Aeroportul de la Constanţa, iar dumneata vei conduce aici”.

„- Dar aici este câmp, tovarășe director-general”, am replicat. „- Nu știu, te descurci. Te anunţ că, pe 1 mai 1960,

vei primi primul avion IL 18 german cu turiști. Te descurci. Nu mai avem nimic d e c omenta t . Î ţ i urez succes! Să-mi raportezi în zece zile ce măsuri ai luat”.

De acum putem vorbi de punerea î n f u n c ţ i u n e a Aeroportului „Mihail K o g ă l n i c e a n u ” . Începuseră săpăturile fundaţiei aerogării și a dependinţelor. Aveam la dispoziţie circa o lună până la aterizarea primului a v i o n c u t u r i ș t i străini, deci trebuia să mă descurc să pot primi în deplină siguranţă și securitate avionul și pasagerii.

Nimic la îndemână pentru începutul unei astfel de activităţi, în afară de un câmp și o pistă de aterizare și decolare a aeronavelor și aceasta fără căi de rulaj, fără o platformă de parcare și debarcare a pasagerilor, spaţiu pentru controlul vamal și grăniceresc etc.

S-a impus un plan de acţiune pe activităţi în ordinea priorităţilor, pe compartimente: 1. Compartimentul protecţia navigaţiei aeriene (PNA): radiotelegrafi ști și aparatură radio; dispeceri dirijare trafi c, cunoscători ai limbii engleze; radiogoniometru îndepărtat pentru aducerea aeronavelor și personal de specialitate; aparatură de radiolocaţie și dispecerii necesari; asigurarea informării meteorologice a aeronavelor; 2. Compartimentul de deservire la sol: platforme de primire pentru debarcarea și ambarcarea pasagerilor; dispeceri pentru dirijarea aeronavelor la sol și a pasagerilor la controlul vamal și grăniceresc; spaţiu de adăpostire și așteptare pentru pasageri, turiști etc.; debarcarea bagajelor și aducerea lor la control; scări

de coborâre și conducătorii lor; echipă tehnică de deservire pe specialităţi - aparatură de bord, motoare reacţie, propulsie cu reacţie etc.; 3. Compartimentul deservire auto: transportul personalului aeroportuar, pe trei schimburi, din Constanţa și Kogălniceanu cu autobuze5; transport salariaţi la locurile de muncă Nazarcea, Staţia de radiolocaţie, la radiolocator, la Staţia meteo; transport pasageri interni de la Constanţa și retur; atelier reparaţii auto; 4. Compartimentul de pregătire/preparare a platourilor cu alimente necesare pasagerilor/turiștilor și transportul platourilor la bordul aeronavelor; 5. Compartimentul pază și pompieri: utilaje și spaţiile necesare acestei activităţi;

6. Compartimentul admini s t ra t iv ș i deservire hotelieră: contabilitate și casierie; organizaţia sindicală; organizaţia de partid; Serviciul de cadre; personal hotelier ; construirea hotelurilor.

Acestea au fost compartimentele mai importante care se impune obligatoriu să l e a c t ivăm ș i f ă ră d e c a r e u n aeroport cu deservire internaţională nu ar f i putut funcţiona. Este lesne de înţeles ce eforturi s-au făcut pentru dotarea cu

tehnica necesară, încadrarea cu personal și calif icarea acestuia, la nevoie.

Lucrările de construcţie erau executate de IPTANA din Ministerul Transporturilor, fi ind coordonate de inginerul Matache, cu un efectiv insufi cient de muncitori. Am fost nevoiţi să forţăm împărţirea efectivului de muncitori pentru ca, în paralel cu construcţia aerogării, să se construiască și platforma de intrare și parcare a aeronavelor și debarcarea turiștilor.

Ziua cea mare Aeronava mult așteptată a sosit pe 3 mai 1960, la

ora 9.45 și nu pe 1 mai, așa cum fuseserăm anunţaţi iniţial. Turiștii au fost debarcaţi și poftiţi în cele două corturi militare găsite de subsemnatul instalate la Eforie Nord, unitatea ICSAP pentru primirea oaspeţilor și luate de mine cu sprijinul primului secretar Vasile Vâlcu, pe care le-am destinat organelor de vamă și grănicerilor. Așa am început activitatea pe Aeroportul Internaţional „Mihail Kogălniceanu”!

1973. Certifi catul de absolvire a Şcolii Militare de Pilotaj

studii/documente

document 2018 1 (79) 97

Odată cu sosirea acestui prim avion am primit și grafi cul cu aeronavele care urmau să sosească, cu turiștii pe zile și ţările de origine, grafi c pus de acord cu ONT Litoral Constanţa.

Precizez că pentru punerea de urgenţă în funcţiune a aeroportului m-am prezentat personal la Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al P.C.R., căruia i-am cerut susţinerea necesară. Acesta m-a asigurat de tot sprijinul său și chiar mi l-a acordat. După decesul acestuia (19 martie 1965 - n.n.), i-am solicitat sprijin și lui Nicolae Ceaușescu, care a pus în mișcare toate organele de stat, în frunte cu mai mulţi miniștri care s-au deplasat personal la faţa locului, pentru a cunoaște stadiul de amenajare și priorităţile aeroportului.

Pe lângă punerea în funcţiune a tuturor compartimentelor, aeroportul nu avea apă. Mai mult, șoseaua Ovidiu - Kogălniceanu era doar pietruită, cu mari denivelări, iar calea ferată Constanţa - Capu Midia, intens solicitată de trenurile care cărau piatră pentru portul Constanţa, bariera, fi ind mai tot timpul închisă, întârzia autobuzele cu turiști, dându-ne peste cap programul plecării aeronavelor.

Aducerea apei în comună și la aeroport, asfaltarea șoselei și pasajul la calea ferată se datorează repetatelor mele intervenţii la organele competente. În cele din urmă, apa a fost adusă prin conductă de la Ovidiu. Multiplele probleme legate de dotare, specializare, aducerea tehnicii și numirea

cadrelor competente pe diferite specialităţi au necesitat intervenţii la organe superioare ale administraţiei de stat, fapt care i-a nemulţumit pe șefi i mei direcţi, cărora li se cam clătinau scaunele și care, în fi nal, s-au solidarizat împotriva mea. După nouă ani de eforturi și de luptă efectivă pe cont propriu, m-am decis să-mi dau demisia, cu toate împotrivirile organelor C.C. al P.C.R. din acele vremuri.

Cu toate acestea, în perioada în care am activat la conducerea aeroportului – 1959-1968 – mă pot mândri cu faptul că au fost puse în funcţiune: aerogara cu spaţii pentru birouri, restaurant, turnul de dirijare dotat tehnic, spaţiul pentru radiotelegrafi ști; centrala termică, la capacitate modestă; atelierul de deservire auto; hotelul pentru echipaje și personalul detașat de la București în perioadele de vârf, an de an; un restaurant cu spaţii pentru prepararea alimentelor necesare turiștilor, în platouri transportate la bordul aeronavelor; depozitul de carburanţi; pista de aterizare prelungită la 3.000 metri, echipată cu balizaj electric și fi r detector până la 500 metri de pragul pistei; pista înălţată pentru a corespunde aeronavelor de mare tonaj, lărgirea platformei de parcare și a căilor de rulaj; construcţiile pentru staţia de aducere îndepărtată; staţia de meteorologie cu aparatură corespunzătoare; radiolocatorul în funcţiune; aparatura, cisternele, electrocarele, scările electrice, mașinile de pornire electrică a aeronavelor; mașinile de deservire pompieri; autobuzele pentru transportul pasagerilor la cursele internaţionale; autobuzele și microbuzele (RoBUR) pentru transportul personalului aeroportuar pe relaţia Constanţa - Kogălniceanu - Constanţa, respectiv ducerea și aducerea schimburilor la și de la locul de muncă; agenţia pentru eliberarea biletelor de avion la cursele interne și parţial externe, înfi inţată în centrul Constanţei; spaţiile pentru birourile personalului vamal, medical și grăniceresc; utilajele pentru deszăpezirea pistei, acţiune desfășurată împreună cu Aviaţia Militară.

Ascensiunea

Numărul companiilor aeriene care au cooperat cu Aeroportul Internaţional „Mihail Kogălniceanu” a crescut proporţional cu amploarea pe care a cunoscut-o turismul pe litoralul românesc la începutul anilor ’60. Prima a fost compania „Deutsche Lufthansa”, care, din anul 1960, și-a adus reprezentant permanent la Constanţa pe perioada estivală (mai-septembrie). De fapt, f irma de turism „Deutsche Raise Biro” a fost un partener fi del și consecvent în relaţia cu partea română. A urmat compania cehoslovacă „CEDOC”, cu un reprezentant la Constanţa, din anul 1961. Companiile „KLM”, „AEROFLOT” și „MALEV” nu au avut reprezentaţi. Au mai aterizat pe Aeroportul „Kogălniceanu” avioane ale companiilor „BRITISH AIRWAYS”, „ALITALIA”, „AIR FRANCE”, în ritm de

1990. Invitaţia la întâlnirea de 49 de ani de la absolvirea Şcolii Militare de Pilotaj

1 (79) 2018 document98

studii/documente

două-trei zboruri pe săptămână de fi ecare companie.

Săptămânal, aeroportul primea și deservea circa 40 de aeronave de mare tonaj (5-7 aeronave pe zi), fără cursele interne de pasageri, dimineaţa, la prânz și seara, precum și curse charter ale diferitelor fi rme care colaborau cu ONT Litoral Constanţa.

În f iecare an, pe perioada estivală, aeroportul se afl a în contact nemijlocit cu conducerea ONT Litoral în vederea ef icientizării fl uxurilor de turiști și a calităţii serviciilor. Numărul pasagerilor sosiţi pe „Kogălniceanu” varia, în perioadele de vârf, între 500 și 700 pe zi.

Aeroportul era deservit anual de circa 198-200 de angajaţi. În perioada mandatului meu am fost secondat de comandorii aviatori Vasile Ioan și Ion Badistru, locotenent-colonelul Radu Păunescu, adjunct pentru Aeroportul Palas-Constanţa și maiorul Nicolae Gheorghe, transferat de la Aeroportul Tulcea6.

Epilog Pentru faptele sale de arme, Gheorghe V. Constantin

a fost distins cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” clasa „Crucea de Fier” (Înalt Decret Regal nr. 539 din 24 august 1941) și Medalia „Virtutea Militară” de război clasa a II-a (Înalt Decret Regal nr. 2166/1943)7.

Ca urmare a participării sale pe front și ca o recunoaștere a performanţelor notabile înregistrate ca militar activ, în anul 1960, maiorul Gheorghe V. Constantin a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel în retragere, iar în anul 1965, i s-a acordat gradul de colonel.

În anul 2000, a fost înaintat în gradul de general de fl otilă aeriană, în anul 2011, în gradul de general-maior, iar pe 1 decembrie 2013, în gradul de general-locotenent cu trei stele în retragere.

În anul 1990, a fost membru fondator al fi lialei Constanţa a Partidului Naţional Liberal, unde a activat până în anul 1994.

După Revoluţia din Decembrie 1989 a activat ca membru al ARPIA - fi liala Constanţa, vicepreședinte

(1994-1999) și respectiv președinte (1999-2017) al fi lialei Constanţa a Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război.

A publicat articole despre istoria aviaţiei și despre statutul și drepturile veteranilor de război în presa locală și militară.

Drept supremă recunoaștere a carierei sale de combatant în cel de-al Doilea Război Mondial și de ctitor al Aeroportului Internaţional „Mihail Kogălniceanu”, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 226 din 18 septembrie 2013, generalului-locotenent veteran de război Gheorghe V. Constantin i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Constanţa.

S-a stins din viaţă pe 13 noiembrie 2017, la 96 de ani, fi ind înmormântat în Cimitirul Central din Constanţa cu onorurile militare cuvenite unui adevărat OM al Cetăţii Tomis, demn ofi ţer al Aviaţiei și Armatei Române.

NOTE

Lieutenant-General Gheorghe Constantin, the fi rst Commandant of the International

Airport „Mihail Kogălniceanu” Captain (N., r) Marian Moşneagu, Ph.D.

Abstract: Combatant on the air front of the Second World War, General Gheorghe V. Constantin (1921-2017) became the founder and fi rst commandant, between 1960 and 1968, of the International Airport „Mihail Kogălniceanu” in Constanţa.

After the Revolution from December 1989 he was vice-president and president of the National War Veterans Association - Constanţa branch.

For his bravery and remarkable civic attitude he was distinguished with orders and medals of war and the title of Honorary Citizen of Constanţa.

Keywords: Gheorghe V. Constantin, aviation General, war veteran, first commandant of the International Airport „Mihail Kogălniceanu”

Generalul Constantin V. Gheorghe

1 Centrul de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României ,,General Paul Teodorescu”.2 Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” Constanţa, Biblioteca Universităţii „Ovidius” Constanţa, Dicţionar de personalităţi dobrogene. Volumul II. Politică, administraţie publică, armată, justiţie, colegiul redacţional: dr. Constanţa Călinescu, dr. Liliana Lazia, Ioan Popişteanu, Ion Faiter, Adriana Gheorghiu, Vanghele Culicea, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2005, pp. 63-64.3 Comandor (r) Constantin Iordache, comandor (r) Aurel Pruia, Din Aeronautica Română. Biografi i contemporane, Partea a II-a, Bucureşti, Editura Elisavaros, 2014, pp. 67-68.4 Arhivele Militare Naţionale Române, Memoriul original al generalului-maior Constantin Vasile Gheorghe, f. 6 verso.5 Aeroportul a fost nevoit să funcţioneze cu program pe trei schimburi: 12/24, iar din primăvara anului 1962 şi ca aeroport de rezervă al Bucureştiului – n.a. 6 I n f o r m a ţ i i p r e l u a t e s e l e c t i v d i n m a n u s c r i s u l i n t i t u l a t Scurt istoric cu privire la înfiinţarea, dezvoltarea şi evoluţia Aeroportului internaţional Mihail Kogălniceanu, aflat în arhiva familiei.7 Certifi catul nr. C 1873 din 9 decembrie 2003, eliberat de U.M. 02405 Piteşti.

agora

document 2018 1 (79) 99

As o c i a ţ i a

Naţională

Cul tu l Ero i lor

„Regina Maria” a

organizat în ziua

de 15 noiembrie

2017, la Cercul

Militar Naţional,

Simpozionul cu

tema „1917 – an de

răscruce în istoria

României”.

Dedicat evocării

o p e r a ţ i u n i l o r

militare desfășurate

de armata română

în anul 1917, precum și semnificaţiei acestui an

în istoria naţională, lucrările au fost deschise de

generalul-maior (r) prof. univ. dr. Visarion Neagoe,

președintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor.

Au conferenţiat reputaţii istorici: colonel (r) prof.

Academia Oamenilor de Știinţă din România, Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” Constanţa, Muzeul de Istorie Naţională și Arheologie Constanţa, Administraţia Fondului Cultural Naţional și

Asociaţia „Dobrogea – Istorie și Civilizaţie” au organizat Simpozionul internaţional „Dobrogea în contextul Primului Război Mondial”, în zilele de 26-28 octombrie 2017.

Din partea instituţiei noastre a participat dr. Teodora Giurgiu cu tema: Concepţia Marelui Stat Major cu privire la apărarea frontierei de sud-vest a Dobrogei, material elaborat în colaborare cu dr. Luminiţa Giurgiu.

Comunicările susţinute în cadrul simpozionului au fost cuprinse în volumul „Dobrogea în contextul Primului Război Mondial” (tipărit la Editura Top Form, 436 p.) avându-i coordonatori pe prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, dr. Corina Mihaela Apostoleanu și dr. Delia-Roxana Cornea. Acesta este structurat pe patru secţiuni (I. Primul Război Mondial. Refl ecţii și analize; II. Dobrogea în contextul Primului Război Mondial; III. Varia; IV. Documente fotografi ce) și este dedicat „dobrogenilor afl aţi și chemaţi sub drapel în 1916, sutelor de eroi căzuţi pe câmpurile de bătălie dintre Dunăre și Marea Neagră, din Muntenia și Moldova, pe fl uviu, locuitorilor care au cunoscut drama pribegiei și celor rămași la vetrele lor, oprimaţi de regimul militar de ocupaţie instalat de Puterile Centrale, intelectualilor patrioţi, prietenilor din străinătate ai ţării noastre care și-au pus condeiul și talentul diplomatic pentru apărarea dreptului imprescriptibil al României asupra Dobrogei”.

Dr. Teodora GIURGIU

univ. dr. Vasi le

Popa – Situaţia

politico-militară a

României în anul

1917; colonel (r)

prof. univ. dr. Ion

Giurcă – Pregătirea

campaniei din vara

anului 1917; prof.

univ. dr. Dumitru

Preda – Marile

bătălii din vara

anului 1917 de

pe frontul român.

Ecouri și consecinţe

în planul relaţiilor

internaţionale; general-maior (r) Victor Strâmbeanu

– Acţiunile aviaţiei de vânătoare în marile bătălii

din 1917, precum și prof. univ. dr. Ioan Scurtu – 2

decembrie 1917. Autonomia Basarabiei – primul pas

spre Marea Unire.Dr. Teodora GIURGIU

1 (79) 2018 document100

agora

La Timișoara, î n z i l e l e de 24-25

n o i e m b r i e 2 0 1 7 , Muzeul Naţional al Banatului împreună cu Consiliul Judeţean Timiș, Bibl ioteca Judeţeană T imiș , Mitropolia Banatului, F i l a r m o n i c a Banatul Timișoara și Casa de Cultură a M u n i c i p i u l u i Timișoara au organizat S i m p o z i o n u l internaţional dedicat z i l e i na ţ iona le a României - „99 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918”, ediţia a VI-a.

Din partea instituţiei noastre a participat dr. Teodora Giurgiu cu tema: Cucerirea orașului Constanţa refl ectată în memoriul căpitanului Matila Ghyka-Costiescu (octombrie 1916).

Dr. Teodora GIURGIU

C O N T E N T S

Editorial, Colonel (r) Mircea TĂNASE, Ph.D. ♦ Romanian military Structures that were named after

some signifi cant royal, political or military Personalities autochthonous or foreign between 1859-1947,

Colonel Gabriel-George Pătraşcu, Ph.D. ♦ From the Austrian-Hungarian Army to the Romanian Army -

Brigadier General Miron Șerb, Warrant offi cer adjutant Eugen-Dorin Spătaru ♦ King Ferdinand I – Word

for the Union of the Romanian Nation, Neculai Moghior ♦ Th e First World War seen from Line two.

Th e Case of Captain vet Constantin Cosma, Assistant Professor Alin Spânu, Ph.D. ♦ Turtucaia – A tragic

Battle, a painful bleeding Wound, Luminiţa Giurgiu, Ph.D. ♦ A Romanian Lieutenant Eyewitness at the Agony

of the Russian Army, Lucian Drăghici ♦ Towards Great Romania: 6th Army Corps and Basarabia liberation

( January-April 1918), Prof. Cornel Mărculescu, Ph.D. ♦ Τhe Situation of the Romanian Prisoners from

Bulgaria in the Reports of the liaison Offi cers from Sofi a (February-March 1920), Silviu-Daniel Niculae, Ph.D.

candidate ♦ Th e Romanian Sciences Academy and the Artillerymen (1935-1949), Brigade General (r) prof. univ.

Adrian Stroea Ph.D.; Colonel (r) Marin Ghinoiu ♦ Th e fulfi llment Stage of the Truce Convention Stipulations

on June 30, 1945, Teodora Giurgiu, Ph.D. ♦ Romanian-Soviet collaboration Projects in aeronautical Production

in the ‘80. Th e Realization of the RU 19 A-300 turbojet Engine, Viorel Gheorghe, Ph.D. ♦ Lieutenant-

General Gheorghe Constantin, the fi rst Commandant of the International Airport „Mihail Kogălniceanu” ,

Captain (N., r) Marian Moşneagu, Ph.D. ♦ Agora

buletinul arhivelor militare romÂne anul , nr. ( )xxi 1 79...

Documents