„LUMINEAZA-TE ŞI VEI FI: VOIEŞTE ŞI VEI PUTEA* C. A. ROSETTI.

Director : Generalul NICOLAE PETALA R E D A C Ţ I A , STR. REGALA No. 16. B U C U R E Ş T I 1 I U L I E 1 9 2 8 ADMINISTRAŢIA STR. REGALA No. 16

ANUL VIII, Nr. 236. Apare în fiecare Duminică

D E S P R E FERICIRE Omul caută fericirea.

Aceasta este legea lumii. Şi presimţim ce este fe­ricirea. Ea este a sufle­tului stare senină. Dar cum o dobândim?

Noi , zămisliţi din dor de bine, suntem. Şi să avem suflet senin este chemarea noastră. Viaţa, la începutul ei, surâde, iubitoare şi iubită. Este un mers din dulce vis în dulce vis. Dar vine şi de-dulce vis. Dar vine şi de-samăgirea. Şi ne aduce tristeţe. Atunci noi sun­tem suflete bătute de gân­duri, şi răscolite de du­reri, inimi mohorâte. O, nepătrunsă fire Idin ceea­ce credeam că este feri­cire, a mai rămas par'că numai dorul unui vis, care şi el a fost, par'că, numai în şoapte. Şi aspră ni se face vorba, şi doje­nitoare fapta. Ii mustram pe alţii, şl ne mustram pe noi. Căci suntem la răspântie : mânaţi de dor de bine suntem, şi supuşi ispitei, ca să ne merităm viaţa drumului ales.

Am pornit în viaţă cu avânt. Aveam curaj. Dar grele pătimiri, şi neca­zuri multe, ne-au înfrânt avântul, şi < ne-au l u a t curajul. Colindă mintea din întrebare în întrebare. Are lumea aceasta vre'un şart? Ori, deşertăciunea deşertăciunilor, şi toate sunt deşertăciuni ? Vrem linişte ; fără de margini, linişte. Şi totuşi, adie, şi vine, un cuget blând. Se luminează m i n t e a . Ne îndeamnă blândul cuget la înţelesuri cu adânc, şi

rostiri cu chibzuinţă. Este \ fericire. Dar unde este?

In silinţa de a ne î m ­plini datoria, este feri­cirea. Da, pare un mers la răstignire viaţa, pentru cine a intrat frumos în ea, şi s'a lovit de rău­tate. Insă, omule, tu, îna­inte să mergi, mereu îna­inte, sus, pe cărarea fru­mosului, «o, e t e r n u l e psalmist, m a r e ţ i - e c u -vântul. j j ç durere chin v â n t u l . Q u r e r e ' c*»"" mi e g'oitinul, foc şi f í « r e

traiul meu. Dar tu latidă merea, suflete, preDom-nul». Aceasta este legea lumii. Să ne trăim ale noastre zile ca o datorie: Din silinţa de a ne îm­plini datoria se izvodeşte fericirea.

Dar printre ale noastre datorii, este credinţa în Dumnezeu, şi este iubi­rea de patrie. Şi se îm­pletesc ele într'o sfântă comună : «Cultul Patriei» Şi nici credinţa, şi nici iubirea de patrie nu să-lăşluesc în orice suflete, ci numai în sufletele mun­citoare, cinstite, plivite de rău, curate, neprihă­nite. Să fie pus fiecare Ia locul lui. Să restabi­lim valorile.

Iar ca să înveţe aceste adevăruri, l u m i n a t se cade să fie poporul. Să facem cultura poporului. Căci cultura ne arată care sunt ale noastre datorii. Şi trebue să ne silim a le împlini, ca noi fericiţi să fim.

Marin Ştefănescu Profesor Universitar

Preşedintele Asociaţiei » Cultul Patriei»

Să ne slăvim eroii In întreg cuprinsul ţării, s'a

sărbătorit în ziua de 24 Maiu, eroii care s'au jertfit pentru în­tregirea Neamului.

Slujbe pioase s'au oficiat în cimitirele presărate pe întreg cu-prinsul ţărel.

Mulţimea oamenilor a aprins lumânări pe morminte şi lacrimi au căzut pe modestele cruci, pe care stau scrise nume de eroi-

Este dureros însă, că grija tu-turor se îndreaptă in spre cimi­tirele In care se odihnesc vitejii Neamului,^ numai în preajma zi­lei, în care se sărbătoresc eroii, iar în restul anului, goana tutu­ror după alte ocupaţiuni, 11 fac să uite cele mai sfinte locuri pentru noi toţi.

Mai zilele trecute vedeam într'o gazetă ilustrată un instan­taneu, ce reprezenta câteva oi păscând ierburile crescute pe mormintele unui cimitir militar.

Cu durere tn suflet am Închis gazeta, căci este dureros să ştii că s'au dut uitării, prea curând, locaşurile care adăpostesc pentru vecie osemintele mucenicilor în­tregului neam.

Ar fi demnă şi înălţătoare măsura ce s'ar putea lua, ca cele câteva cimitire de eroi, să fie trecute sub îngrijirea Şcoale-lor din fiecare oraş??

Tineretul de azi, îngrijind mor­mintele acelora prin sacrificiile cărora se bucură că trăesc într'o Românie întregită, s'ar grăbi să cunoască mai bine istoricul lup­telor ce s'au dat şi isprăvile de vitejie ale ostaşilor, ce s'au jert­

fit pentru realizarea idealului naţional

Ce furumoasă pildă ar servi pentru întreaga suflare Româ­nească, grija ce tineretul ar de­pune-o, pentru aceia cărora le revine sarcina să păstreze intactă întregirea Neamului, reali­zată prin atâta sânge, vărsat pe câmpiile de luptă.—Fiori şi numai flori să crească pe mormintele de eroi şi florile să fie semănate de tineretul de azi, spre amintirea şi slăvirea acelora, pe care n'ar trebui să-i dăm uitării aşa de cu­rând.

Căpitan Mihail Traian Cons. de Război al Corp. II armată

Stampă publicată într'un Calendar pentru români, pe anul 1876, tip Irit în laşi, de Colonelul Asaki, nepot al lui Gheorghe Asaki.

H o r ă în s a t Bat flăoăii 'n loc piciorul Căci s'a 'ntins în bătătură Hora mare... Tot poporul A venit să'i vadă anume Cum se sbat şi fac o gură

Cât o lume.

S'ar la dreapta, s'ar la stânga, Chiuită, săltăreaţă... Vlad din cobză., zdrânga, zdrânga Abia de mai pridideşte, Parcă'n toţi o altă viaţă

Năvăleşte.

Om străin să fii şi încă Nai putea să dai înlături, Chiar de-ai fi zidit din stâncă In alaiul tuturora Te-ai trezi şi ta alături

Pins în horă.

S'aùd strigături glumeţe... Azi e zi de sărbătoare, Şi-i atâta tinereţe Şi atâta colb afară, Sub cosiţe albe floare

Foc şi pară.

S'au îmbujorat bujorii In obraziiri cum e focul. — Ah, cum ştiu şi ei, feciorii, Când e vorba la adică Să-ţi frământe-aşa tot locul

Pe nimica.

Zboară fetele 'nvârtite, Trec uşor din mână 'n mână ; Jocul nu-i pe isprăvite Ba din ce în ce se 'ntinde Căci românul e greu până

Se aprinde l...

Iar pe prispă, la răcoare, Şi de horă mai înlături Trei unchieşi, măi frăţioare, Lângă-o bute dolofană Tolăniţi pe nişte pături

Stau la vrană.

\ In butoi e vin de coarnă, Doar văzândul sete-ţi face... Când îl torni pe gât, tentoarnă. — Cât necaz avuşi cu strânsul!... Ei, azi cum să-l laşi în pace

Tu pe dânsul ?

Deci, cum stau la sfat moşnegii Amintind vre-o vorbă veche, Cumpănind tăria legii, Des găsesc ulcelei vină!.. Cine ar duce la ureche

Oala plină ?

Mai târziu, pe înserate, Jocul şi mai strâns se 'noadă. Sta o babă hăt în spate Dar flăcăii: hal mătuşă!.. Şi-a intrat şi baba 'n coadă

Jucăuşă...

— Zi-i măi Vlade... ţine-i hangul !.. Dom primar râdea de-a dragul D-ar apoi uitându-şi rangul Şi în vânt cu albe plete A intrat în joc moşneagul

Intre fete.

Păi, când ai un chef odată Ca să joci cum ştii tu, hora, Uite lumea adunată Cum se 'ndeasă 'n jur grămadă Căci vor ochii tuturora

Să te vadă.

A zvârlit departe băţul Şi-a pornit aşa 'ntr'o doară Să-şi arate tot învăţul... Cum să rabzi sub tălpi tu jarul Când în chiot se omoară

Şi primarul ?/...

Aşa horă.., meargă i veste !... Şi eu sunt drumeţ, măi tată... Şi ce mândre ca'n poveste!... Dar acum ce-o fi să fie, Am să 'nvârt şi eu o fată

ks'" ..^ 5â mă ştie /... • < c x valerlu Mardare.

R E F L E X E

Cum se face un i f icarea Câţiva ani după unire,

într'o zi de primăvară, întâl­nii pe străzile Clujului un grup de băieţi şi fetiţe. îm­brăcaţi în frumoase costume naţionale, în fruntea lor cu un tânăr învăţător, veseli, stră­băteau delà un loc la altul pentru a vedea câte ceva din frumuseţile capitalei Ardea­lului. Nimeni nu-i întovărăşa, decât doar privirile trecători­lor şi doi ţigani cari aflai că erau lăutarii micii trupe de elevi.

Regret că nu-mi mai amin­tesc comuna de unde au ple­cat Atât ştiu că erau din Moldova şi au venit să ne cunoască la noi acasă.

д Două sau trei zile mai târziu, sărăcăcioase afişe anun­ţau că micii moldoveni n'au venit Ia noi numai să ne cerceteze cu acest drum, ci se cred datori a ne arăta că sunt români întocmai ca şi noi, că vorbesc aceiaş limbă ca noi şi pentruca să cunoaş­tem mai bine vor da o re­prezentaţie la Teatrul Naţio­nal E adevărat, că frăţiorii întâmpinaseră o dârză rezis­tenţă la neîntelegătoarea di­recţie a teatrului, dar o tot atât de categorică intervenţie a d-lui general N. Petala, pe atunci comandatul Corp. VI de armată, a pus capăt refu­zului şi când afişele au văzut

lumina zilei trupa era asigu­rată de trecerea obstacolului.

Spectacolul era anunţat pentru orele 8. încă pe la orele 7, când B-dul Reg. Maria era populat de tineri­mea clujană, curajoşii băeti în frunte cu învăţătorul şi la urmă cu lăutarii, înşiruiţi în rânduri de doi, defilează prin faţa publicului grăbind spre teatru. Atât a fost suficient pentruca vasta sală de spec­tacol să devină neîncăpătoare pentru mulţimea adunată.

16 băieţi şi fetiţe în total număraţi în vârstă subt 14 ani, timp de 3 ore, cu mici pauze au cântat, au declamat, repetând la insistenţele pu­blicului aproape fiecare act Ce să mai spun : n'am văzut de atunci—o mărturisesc fără a depăşi măsura realităţii— pe scena Teatrului Naţional

din Cluj o trupă sau un ac­tor mai călduros aplaudat A fost o seară, când în mod spontan fraţilor, moldoveni, reprezentaţi printr'un neînsem­nat număr de elevi, li-s'a fă­cut o manifestaţie grandioasă. A fost un prilej, când tineri­mea clujană şi în deosebi cea universitară bine repre­zentată, a avut putinţa să admire şi cunoască sufletul, însuşirile românului moldo­vean. Conducătorul trupei a încheiat cu o frumoasă cu­vântare, arătând dorinţa Iu» din tinereţe, de a trece Car paţii la noi, fără paşaport Avea la spate mica armată moldoveana şi în acel mo­ment cu toţii am fost asigu­raţi că unificarea sufletească, sau cum i-s-o mai fi zicând, este un fapt împlinit.

In după amiaza zilei de 21 Mai, la Şcoala primară No. 8, asistând asemenea la o ser­bare, îmi reamintii episodul ce-1 povestii mai sus. Aici, la fel directorul d. Oct. Vasiliu aranjase o reprezentaţie cu elevii. Reuşita a întrecut aştept ţările noastre. Mărunţii elevi au cântat, declamat, au spus anecdote cu curaj şi fără greş. Iar pentruca publicul—în nu­măr destul de mare—format din părinţii elevilor să se a-leagă cu ceva practic, d. do­cent dr. Axentie Iancu direc­torul Centrului pentru ocro­tirea copiilor, autorul unei recente publicaţii : «îngrijirea şi alimentaţia copilului mic» editată în seria bibliotecii medicale şi h i g e n i c e a «Astrei» a vorbit despre «Tuberculoză şi viaţa şcolară» cu proecţiuni de dispozitive.

Rezumăm : directorul şcolii cu elevii s'au prezentat pă­rinţilor arătânduie munca lor. Medicul cartierului a reamin tit obligaţiunile părinţilor în legătură cu păstrarea sănătăţii copiilor.

Reţinem : directorul şcolii şi d. inginer Silvian preşe­dintele comitetului şcolar sunt «regăţeni». Ei au dorit să cunoască plebea cartierului şi să fie cunoscuţi de aceştia.

Subliniem : oficialitatea şco­lar, deşi invitată, a strălucit printr'o desăvârşită absenţă.

însemnăm : autorităţile clu­jene au fost reprezentate la trupa moldoveana prin d. general Petala; la această din urmă serbare, autorităţile au fost reprezentate prin locuitorii de toate neamurile ale cartierului Oen. E. Gri-gorescu.

Sunt manifestări desfăşu­rate fără multe comentarii, demne de a fi imitate de cât mai mulţi, cari vor de­săvârşi desigur mult dorita unificare sufletească.

At Motogan.

F r u m u s e ţ i l e ţ â r i i mele Bogată şi frumoasă eşti tu

ţara mea! încântătoare şi tai­nice sunt toate minunăţiile tale ! Tu din orice arbore, din orice firicel de iarbă, din orice piatră şi din orice pasăre, crei-ezi un obiect de artă.

Orice praf al drumului tău, ce e dus dealungul şi de-a latul Iui de crivăţul nemilos, mă farmecă.

Pădurile tale de stejar, care dealungul veacurilor înălbite de oase, au fost pentru stră­moşii mei : casă, biserică şi mormânt, îmi dau putere să citesc în cartea trecutului poporului meu, fără să mai am miile de volume tipărite, lângă mine. Codrii tăi au fost scăparea neamului meu, care,, pe timpul când aveau carul cu două proţapuri, veneau către tine ca sub braţele unei mame ocrotitoare ce-şi ascund copiii de urgia vremii.

Tu împrejmueşti cu tot felul de arbori păşunile ne­sfârşite din munţi, unde cu începerea lunei Maiu, apar turmele de oi, odorul nostru naţional, cu ciobanii lor ce ştiu să zică din fluer, doina de jale şi dor, mărindu-ţi şi mai mult frumuseţile tale divine. Streinii care te-au văzut, nu s'au mai îndurat să se despartă de tine! Ve­cinii te-au râvnit întotdeauna, patria mea scumpă ! De fru­museţile tale au creiat basme ce le spuneau pruncilor lor în leagăn ! Cum dar să nu te iubească Românul si să se jertfească pentru tine ?

Pădurea ta lasă prin bună­tatea ei cea mare să pornească din creerul munţilor, dungi arg in t i i de ape, ce stre­coară dorul printre arbori,

luându-şi paşi la drum, când a ajuns în luminiş, străbătând prin dealurile care sunt a-devărate grădini sfinte şi apoi se lasă alene în nesfârşita câmpie, par'că părându-le rău că se despart de aceste fru­museţi minunate, arătându-se apoi supărate şi sătule de atâta drum, căutând acum să se odihnească în Dunărea cea albastră.

Munţii tăi, ziduri de ne­pătruns, care au stat stavilă în faţa duşmanului, ce nu vrea să-ţi cunoască trăinicia în voi şi au găsit mormântul. Ei au fost lăcaşul mănăstirilor, unde pentru prima dată s'a învăţat carte în limba mea. Ei vor fi deapururi căutaţi de poeţi şi pe ei îi vor admira toţi acei ce simt româneşte. Câmpurile tale întinse şi mă­noase cari rând pe rând au fost hambarele Ruşilor, Aus-triacilor, Turcilor şi care ne povestesc, ca un moşneag, luptele marilor noştri voevozj cu duşmanii, sunt fala ta în-treagă. De voi s'a legat sufletul Românului şi n'a putut să-l deslipească nici mecanismul armiei germane, nici întorsă­tura tirană a soartei războiu­lui, ci s'a întors voios la tine, căci tu câmpie dătătoare de belşug, ai ştiut să-l culci în leagăn de flori, vrăjindu-1.

Fii binecuvântată ţara mea, mama noastră a tuturor ! Mân­dră să fii, căci flăcăii tăi au rupt milenarul lanţ al robiei şi ţi-a răscumpărat copiii tăi orafani.

Priveşte ca un vultur, plină de mulţumire, împrejurul tău şi încrede-te în viitorul pe care fiii tăi ştiu să ţi-1 făurească

N. Drosu, învăţător

Jocurile nationale Suntem un popor tânăr ca

vârstă, o naţie al cărei viitor se arată Învăluit In aureolă. Dru. mul ne pare neted, dar câte greutăţi nu vom Întâmpina ca să ajungem acolo, unde ne e ţinta.

Viitorul fi-va el strălucit ? De­pinde de noi înşine. Dorim ca el să,fie cât mai strălucit, să a-rătăm lumii civilizate, cum că şi noi putem sta pe aceiaş treaptă, că producţiile noastre au aceiaş valoare, poate mai mare..

Ne ducem cu gândul In viitor, II transformăm în mii de culori frumoase. Lăsăm Insă trecutul să piară din conştiinţa noastră, îl neglijăm şi asta e un păcat stri­gător. Uităm ceiace ne-a fost mai frumos şi mai scump: trecutul poporului, cu tot ceiace a avut mai original, trecut specific nea­mului nostru. Lăsăm comorile sufleteşti ale păturei săteşti să piară ; lăsăm obiceiurile pur ro­mâneşti să se metamorfozeze, sau să fie complectamente Înlo­cuite. Cu un cuvânt : ne „moder-nizăm",'ne acomodăm actualităţii, ne ridicăm deasupra banalului.

S'au dus toate 1 Şi jocurile noastre naţionale sunt pe ducă 1 Unde se mai văd astiel de ma­nifestări româneşti ? - In prea puţine locuri.

Acum se'ndeamnă:

Zi ţigane din vioară, Zi-ne-un vals, schimy, iox-trot Lasă „hora" şi „bătuta" Căci ne-am săturat de tot

Şi se cântă : „Charleston, „Va­lencia", „Valentina", etc.; iar sărmanele noastre jocuri naţio­nale sunt uitate cu totul...

La marginea horei mă întâlnii cu un moşneag al satului.

— „Ce zici, moş Ioane, despre jocurile acestea de astăzi ?

— „Ce să zic tată? Mi-e ru­şine să le mai privesc t

Unde-s „tiitureltt" noastre, jo­

curile atât de dragi ? Ei ! Au fost alte vremuri când eram şi eu ca. ei. Alte inimi, alţi oameni şi alte vremuri 1

Alte inimi, alţi oameni şi alte obiceiuri". Şi ochii moşneagului se umeziră. Aducerile-aminte ii erau dragi, chiar scumpe. Dar nouă „moderniştii", ne vor mai aduce amintirile, lacrimi de re­gret?

Privind la tinerii noştri flăcăi, cum „Charlestonează", cum joacă un schimy sau alt joc modern, Iţi vine să râzi, dar şi să le plângi de milă. Nu-i potrivit firii lor şi pacel Dar scripcarul, crezi că zice mai cu foc? Par'că nu-i-s boii acasă- Dar ia pune-I să-ţi cânte: „Căluşul" „Ţigăneasca", „Brâul", etc. să vezi cum mai zice cu foc. Şi să vezi acum pe flăcăiaşii noştri, c u m lovesc talpa cu putere fn pământ, cum le sfârâe picioarele.

Ei trăesc jocul. Acestea sunt potrivite lor. Şi tocmai pe aces­tea să le uităm?

Ele ne amintesc de trecutul nostru. Ne amintesc că suntem Români, deosebiţi de alte naţii. Acesta este caracterul specific naţionalităţii noastre : obiceiurile strămoşeşti, trecutul...

S'au modernizat oraşele şi mo­dernizarea lor In cele mai multe cazuri, e o înapoere, un regres.

Să nu spoim faţa satelor noa­stre, aşa cum au fost moderni­zate oraşele. Să culturalizăm massa sătească, făcând-o să re­trăiască la lumina trecutului nos­tru. S ă desgropăm relicvele scumpe, să le readucem la viaţă, dar să le păstrăm cu sfinţenie.

La oparte cu spoiala orăşă-nească. Să reînviem trecutul, a-tât de bogat şi de frumos 1

Q. N. lonescu-Balatiu.

2. «CULTURA POPORULUI

F â n t â n a M a i c i i G â n d u r i c Frate, Al ajuns la o vârstă destul

de frumoasă. Sănătatea ta te face s ă crezi că vei mai trăi încă mulţi ani , Cu toate as­tea într'o bună zi, poate pe neaşteptate, vei fi chemat din aceas tă viaţă.

Te-al gândi t oare vreodată unde vei merge atunci ? Sau poate crezi că totul s e sfâr­şeşte a i c i? Să nu te a m ă ­geşti cu astfel de gânduri . Odată plecat de p e p ă m â n t va trebui să dai s e a m a de felul cum Eţi-ai întrebuinţat aceas tă viaţă. La aceas ta te-ai gândit oare ? Ai dus tu o viaţă plăcută lui Dumne­zeu ? Ai a lergat tu p â n ă acum d u p ă mântuirea sufletului tău, s a u ţi-ai pierdut t impul după măriri şi bucurii tre­cătoare ?

Dacă aşa ai făcut grăbeş-te-te, căeşte-te şi-ţi îndreaptă paşii spre Mîntuitorul Hristos.

El este l imanul, către care

Z i l e d Soarele e sus. Tot cerul este

îmbrăcat în albastru strălucitor. înaintea ochilor, priveşti cum

se desfăşură bogatele holde, o adiere de vânt străbate grâne-le coapte, iar spicele se îndoaie la pământ vrând parcă să mă­rească pe Atotputernicul care le-a dat viaţă 1.

Copii veseli aleargă pe câm­pia pestriţată de floricele, prin­zând fluturi şi împletind cununi de floricele pe care le atârnă la gâtul mieluşeilor.

Departe, departe de abia se aude flueratul tinerilor copilaşi, ce -şi păzesc cirezele de vite la păşune.

Când soarele e la amiazi, ţă­ranul nostru ridică fruntea către cer zicând : E prânzul 1

Soarele e deasupra capului I Soarele e cel mai bun ceasornic după care omul nostru de la câmp se îndreaptă. Când vorba abia se sfârşi, deodată vezi fe­meile tinerilor muncitori, îm­brăcate In cămăşi de pânză aspră, cu mânecile sumese până în subţiori, cu fusta prinsă în brâu, aducând merinde de la sat. Toţi se strâng roată în pre-jurul mamelor pline de viaţă, mâncând jos pe covorul verde de iarbă, în vale.

Şi apoi pornesc iar la muncă, până când soarele dă în asfinţit. Din spre sat, se aude toaca. Băr­baţi, femei şi copii se pregătesc a se reîntoarce la vatra lor.

Şoseaua dreaptă, bătută ca în palmă, taie întinsele câmpii ce se desfăşură înaintea noastră. încet, încet aerul se răcoreşte, se în­serează.

Ne apropiem de sat. Căsuţele lor mici dar curate şi vesele, livezile îngrădite, curţile pline de pasări, femeile bine îmbrăcate cu copilaşii în poală, rumeni la faţă, aşteaptă pe tatăl lor de la muncă I

De abia sosit acasă, îl vezi cum lasă carul cu boi în grija femeiei sale şi se îndreaptă spre cârciumă. <îe folos că Cel de sus s'a milostivit cu ei dâadu-le hrană din destul, că lor tot câr­ciuma le e mai dragă 1

Urât lucru mai e şi cu bău­tura asta! Lasă că aduce şi pagube şHe sărăceşte de te lasă pe drumuri, daţi strică mintea şi sănătatea şi te face din om ne om!

E o seară frumoasă de vară.

r e ş t i n e ş t i trebue să alergi. EL ESTE VIAŢA. Către El îndreaptă-ţl privirea. EI te primeşte ori­când. Este bun şi iertător.

El te a iubit şi te iubeşte pe tine. Priveşte crucea. Bra­ţele lui întinse, rugător, sunt gata să te îmbrăţişeze. Numai tu mergi către El chiar acum. Nu a m â n a ziua, ca să nu fie prea târziu altădată.

Nu te încrede prea mult în puterile tale, cl încrede-te în Mântuitorul Hristos. El este scăparea ta. Cu El şi prin El ve i birui necazuri le vieţii acesteia , vei înţe lege lămurit rostul ei aici pe pă­mânt şi vei câşt iga viaţa viitoare.

Supune-te voinţli LUI, a s ­cultă, dar ascultă de El căci numai atunci vei simţi că trăeştl în vecinicie , vei fi nemuritor.

Pr. D. D. A.

e v a r ă Pe cer se zăresc cum începe să se aprindă miile de văpăi de stele. La o răspântie a satului văzui un moşneag cu figura blândă şi lu­minoasă, cu fruntea încreţită de bătrâneţi şi ascult cu drag vorba lui, şi mă gândesc că 'n el sunt înfiripate bunele însuşiri ale po­porului românesc. Câtă înţelep­ciune şi ce de comori, nu zac ascunse în sufletele acestea cins­tite şi senine, care au trecut de atâtea ori prin cumpene mari, prin multe greutăţi şi nevoi şi-au înfruntat cu bărbăţie vijeliile vieţii şi-au ştiut pururea să-şi păstreze credinţa lor în bine şi în dreptatea celui de sus.

Ce frumuseţi nepreţuite, ar do­bândi acel care ar putea stră­bate sufletul acestui popor, unde s'au păstrat cu atâta sfinţenie credinţa, graiul şi virtuţile nea­mului nostru românesc.

Frumoase şi nepreţuite sunt comorile pe care le-a lăsat Dum­nezeu omului pe pământ.

De aceia nu trebuie să pier­dem o clipă de a mulţumi Acelui care a lăsat la îndemâna omului toată bogăţia pe care avut'o.

.Slavă Domnului şi cinste I se cuvine" ! Gândiţ-vă dar, cine ar putea da toate aceste, şi veţi găsi răspunsul ; «Dumnezeu, în faţa căruia trebuie să ingenun-chem zi şi noapte şi să aplecăm frunţile obosite către el, zicând :— „Doamne, ai grijă de noi. Dă-ne sănătate, putere de muncă, fă ca din noi să reiasă forţe pentru a putea ţine piept nevoilor şi duş­manilor care ne înconjură, căci noi nu cunoaştem alt nimic, de cât munca, în care Te prea slă­vim pe Tine".

Iosefina Brăl leanu învăţătoare—Olteniţa.

0 p ă c ă l e a l ă Unuia nu-i pusese lingură la

mâncare. Eră pe masă ciorbă. Stăpânii zic :—Măi ! care n'a mânca ciorba, e porc!

Omul nostru îşi face binişor o lingură dintr'un corn de pâine ; mănâncă ciorba ; pe urmă stri­gă: — Măi! Care nu şi-a mânca lingura, e măgarul măga­rilor! El şi-a mâncat lingura foarte uşor, pe când ceilalţi au rămas cu buzele umjlate.

Econ. D. Furtună.

Valurile năbuşitoare ale lunii lui Cuptor scădeau, treptat ce soarele scăpata spre muchea dealului. Un vânt deabia simţit, se'ncu-meta să m i s c e într'o adiere uşoară, frunza încremenită. Spre răsărit, apa bălţii sclipeşte tre­sărind în cele din urmă seânteieri ale apusului. înviorat după mo-leşeala zilei, o pornii de-acasă şi când mă trezii, mă găseam pe drumul viilor. In depărtări dea­lurile, ce zăgăzuiesc malul stâng al Prutului, îşi profilau coamele în umbrele amurgului de vară. Greierii îşi acordau instrumentele ca nişte concertanţi cu puţin înainte de ridicarea c o r t i n e i . Lăsai cărarea pe care o ţinusem şi mă înfundai pe poteca ce duce printre vii. Un val de răcoare mă izbi deşteptându-mă, iar în­tunericul celor doi pereţi căptuşiţi cu iederă făcu să mă cred sub zidurile unei tăcute bolţi subpă-mântene. înainte se ivia un colţ de lumină, ca o pată : capătul potecii. In capătul potecii, drumul se despleteşte în trei, deacolo, chiar de la locul unde se află astăzi fântâna Maicii. Razele soa­relui nu pătrund în această boltă, iar aerul răcoros cu miros de soc şi de sulfină, te deşteaptă.

Tăceam, mergând cu pas uşor prin nisipul moale, fricos, să nu turbur tăcerea sibastră a acestei bolţi. Ajunsei la fântână. înfiptă în mijlocul unui covor de iarbă moale, cu ghizduri căptuşite în pluş verde de muşchiu, străjuită de trei sălcii de plete plângătoare, sta tăcută în amurg fântâna, cu cumpăna în sus, ca un semn de exclamare. Pe ulucul de lemn de plop, se scurg în picuri repezi, şuviţe de apă cristalină, unindu se într'o vână de apă argintie, ce şerpueşte molcum, pe sub gardul de iederă. Amurgul se lasă grav, năvălind din frunzişul mat al nucilor înnegriţi de noapte. Fără nici un gând, m'am oprit lângă fântâna tăcută, privind şi negân­dind Ia nimic. Sus pe măreaţa cupolă azur g se aprindeau pri­mele candeli, să împânzească mai apoi întinsa apă a cerului.

Mă aşezai pe ghizdurile fântânei cu faţa către răsărit, stând ca un creştin îngenunchiat, ascultând sf. Evanghelie. In nucul din deal, la via lui moş Horia, o privighetoare cântă nespus de frumos. Nu ştiu de mă gândeam undeva, sau mai eram pe lumile acestea, când un foşnet de iarbă mă făcu să tresar bâjbâindu-mi băţul pe lângă mine. Pe drumul ce lăsa la vale, răsărise lângă mine, oprit, mirat, Vultur.

Vultur era câineie lui moş Horia, un câine mai făcut de cât un lup bătrân, cu un cap mare, cu păr lăţos. Un fior de groază mă săgeta prin vine, dar repede mă reculesei şi-1 chemai. Câinele mă recunoscu şi veni, gudurân-du-se. Ca o nălucă, cu sapa la spinare, lăsa la vale către fântână, cu pas liniştit moş Horia. Vultur mişca voios din coadă făcând sărituri sprintene, în jurul stă­pânului.

— Buna sara domnule. Lui moş Horia îi plăcea nespus de mult să-ţi zică domnule. Vrea să se arate că şi el multă vreme s'a frecat de „boeri* şi nu-i nici el de lepădat. Pe vremuri a fost vătăşel la primărie... — Nici prin cap să mă taie, că aş găsi pe cineva aici. Ci, ai fost la vie ?...

— Nu, moş Horia, îi răspund, vream să mă duc până la noi dar nu ştiu de ce, n'am putut să ajung. Mi s'a părut prea frumos şi nu m'am mai dus...

Moşul îşi lăsă sapa de pe umăr, sprijinind-o în latul ei, se apropie de jgheabul de plop pe care se scurgea şuviţa de apă. Bău, sor­bind din jgheab, apoi ştergându şi mustăţile cu dosul mânicii rosti:

— Bodaproste! Să hie de su­fletul cui a făcut-o şi pentru cine a făcut-o !

Cu mâna în şold îşi îndreptă s p i n a r e a , care mai sta încă dreaptă, în ciuda celor vre-o n o u ă z e c i ş i c i n c i d e ierni. Se aşeză 'ângă mine pe ghizduri, apoi bâjbăindu-se în brâul roşu de lână, îşi scoase o pungă de piele înegrită, din care răsuci o tipare.

— Dumneata nu bei tutiun?, aşa mai mult ca pentru el, apoi lovi cremenea cu amnarul, dând foc la iască şi dojcnindu-se blând : — Pârdalnica de iarbă a diav -lului, nici că poţi scăpa de ea domnule !

Şi văzându-mă că tac, zise către mine :

— Dar di ci-i fi supărat, pădure? îmi adunai mănunchiul de gânduri:

— Ba. Nu că sunt supărat, dar îmi sună în cap vorbele d-tale: „să hie de sufletul cui a făcut-o şi p e n t r u cine a făcut-o" şi poate de asta mă gândeam nici eu nu ştiu unde.

— Dă, vorbeam şi eu de apa asta care astâmpără setea, că şi-a făcut pomană de sufletul cui a făcut-o. Se vede că n'ai auzit istoria de la fântâna Maicii.

Mă bucuram, în mine şi mul­ţumeam lui D-zeu pentru norocul ce mi-1 dase de a găsi pe moş Horia în toane bune ca în seara asta.

— Dar moş V a s i l e nu ţi-a spus-o? (moş Vasile era bunicul meu).

Nu, sării eu, şi mult te-aş ruga, moş Horia să-mi spui şi mie povestea asta.

— Nu-i poveste, întări moş Horia, contrariat în privinţa au­tenticităţii faptului. Mie-mi plac poveştile, dar nu le cred ; pe când pe asta drept să-ţi spun c'o cred. Moş Horia trase mai apăsat din ţigare.

— Hei, domnule ! sunt multe locuri pe unde trec, locuri cari îmi aduc aminte de întâmplări de demult, depe când oamenii nu erau ca iştia de azi. Nu că erau mai proşti, dar егги mai curaţi la suflet. Iacă de-o pildă Fântâna Maicii...

. . . E r a v a r ă . E r a m i a un plod de copchil. Călduri aşa de mari nu se mai pomeniseră. Credeai că ţărâna are să se aprindă, nu altă ceva. Soarele ardea asvârlind valuri de căldură şi totul fierbea într'o dogoreală de cuptor încins. Câmpurile se pârliseră, iarba era pârjolită, iar isvoarele şi pâraele secaseră de rămăseseră numai albiile, albe de prunduri. Se făcură slujbe pe Ia biserici, se scoaseră icoanele pe câmp în convoiu, dar totul fusese zadarnic, parcă Cel de sus îşi întorsese faţa sătul de făr'de legile

Cântec Mândră doi ochi ca la tine, N'am văzut la nima 'nlume. Negri ca cireaşă coaptă, Coaptă noaptea la răcoare, Nepredidită de soare. Când îi vezi, te ia floare. Te doboară din picioare.

Tinereţe ce-am avut, Cu amar le-am petrecut. Cu amar şi cu oftat, Cu dor şi cu suspinat. Cine n'are dor pe lume, Vie să-i dau delà mine. Că la mine doru-i greu, Urgia lui Dumnezeu. Dorule tiran, cumplit, De ce m'ai îmbătrânit ?

noastre. Doar soarele şi vântul secetei băteau în câmpul ars.

într'o zi, se zvoni că Sfânta, de la M-rea Adam, e pe drum şi va trece prin sate să facă rugăciuni de ploae. Mi-aduc aminte, era într'o zi de Vineri, prin p o s t u l „Sânchetrului". Se făcură pregătiri şl ieşi toată suflarea din sat afară la şosea, cu părintele, dascălii, icoane şi prapure. Au aşteptat până după amiază, când pe dealul Stoicanilor apăru convoiul cu Sfânta. Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, era aşezată într'o căruţă învelită cu o ştofă neagră ţinută de două maici. Se făcură rugăciuni de primire, apoi tot convoiul o luă printre ogoare. Spre seară trecură printre vii, ajungând la răscrucea drumurilor. Se opri făcându-se citanii. Când s'o pornească, pas de te mişcă I Caii n'o puteau urni din loc. Cele două maici scoborîră jos, dar de unde, căruţa era mai greu de urnit ca un munte. Seara cădea şi pe chipul tuturor se vedea încolţind îngrijorarea. Dacă vă­zură că nu-i chip, hotărîră să rămână Sfânta pe loc, până dimi­neaţa. Maica Magdalina cea mai în vârstă din toate, fu însărcinată i să privegheze, r u g â n d u - s e . plecară în sat, mişcaţi de această întâmplare, vorbindu-se că locul nu a fost curat şi că trebue să se fi săvârşit cine ştie ce mare nelegiuire de nu putea Sfânta trece. Toate maicile petrecură noaptea în rugăciuni. Dimineaţa se adunară şi porniră spre locul cu întâmplarea. Găsiră pe maica Magdalina în genunchi, sprijinită de roată. Când se apropiară, văzură că Maica era ţeapănă sprijinindu.se numai corpul fără viaţă. In coltul buzelor îi înflorise un zâmbet fericit Rămaseră în­mărmuriţi de această privelişte. O puseră pe o năsălie făcută din crengi de nuc şi o porniră către sat Atunci, minune mare, căruţa cu Sfânta se mişcă, pornind mai departe, ca şi cum nimic n'ar mai fi fost. Pe Maica Magdalina o îngropară în ţintirim la noi în sat, iar maicile, ele singure, săpară o fântână pe locul care izbăvise păcatul, prin jertfa unei fiinţe fără prihană. Deatunci se află pe locul acesta fântâna Maicii, care răcoreşte, cu apa ei, setea muncitorilor, vara, când arşiţa dogoreşte ca un cuptor înfier­bântat Lacrămile Maicii Magda-lina s'au prefăcut în i s v o r de apă răcoritoare, ce alină setea chinuitoare...

Către răsărit, dealul Prutului îşi rumenea coama, de o văpae prelungă : răsărea luna.

Greierii ţârâiau, iar în nucul Iui moş Horia privighetoarea tăcuse demult . . .

popular Ca să stau să te jelesc, De tine să mă topesc Şi la alţii să privesc. Să duc ofiărle, Pe toate cărările, Pe unde cresc florile.

Uite-o, uite-o bat-o Doamne, Cum joacă moartă de foame. Uite-o, bat-o Dumnezeu, Se uită la mine rău.

Auzite de la Palaşcă C. Const. satul Marman.

losif N. Dumitrescu-Bistriţa.

Doi necunoscuţi...

Se zice că, odată divinul creiator a chemat înaintea sa, toate virtuţile pământului la un sfat în cer. Intre cei chemaţi erau : adevărul, drep­tatea, binefacerea, mila, re­cunoştinţa, bunătatea, credin­ţa şi alţii. Dar iată că printre toţi s e găsiră doi, care nu se mai văzuseră şi nu se cunoş­teau. Se apropie unul de altul să se recomande : Eu sunt Binefacerea — zise unul, eu sunt Recunoştinţa- răspunse-c e l ă l a l t

— Cum I întreabă mirat Dumnezeu , — voi nu v ă mai cunoaşteţ i ?

— Nu Doamne—răspunseră cei doi necunoscuţi—căci pe pământ nici odată nu ne-am întâlnit între oameni . Şi şi văzură înainte de c o n g r e s rămânând ca întâmplarea a-ceasta s'o judecăm noi, dacă e adevărată .

Harnicul Colaborator al „Culturii Poporului" :

DI. Georgescu Obrejiţa Jud. RâmniculJSărat

Cum se vor desfăşura Festi­vităţile Muzicale din Capitali

Cor de 2000 persoane

De iniţiativa Universităţii po­pulare din Bucureşti va avea loc f e s t i v a l u l cântăreţilor ro­mâni dat în capitala Ţării de asociaţiunile corale din cuprinsul României Mari.

Aceste festivităţi vor fi pentru viaţa muzicală a României un adevărat eveniment şi vor avea nu numai o importanţă culturală ci şi una politică, concretizând prin elanul cu care Asociaţiuni­le Culturale şi artistice din toate unghiurile ţării iau parte Ia a-ceastă reuniune, perfecta unitate a Neamului nostru.

Pe calea Presei, Universitatea populară din Bucureşti, invită corurile d n Valea Timocului şi cele din Banatul sârbesc.

In vederea serbărilor se vor amenaja Arenele romane din parcul Carol, iar concursul pro­priu zis între corurile din ţară, se va ţine într'una din marile săli din capitală-

Concertul celer 2000 cântăreţi, va fi acompaniat dé orhestrele şi fanfarele înscrise la concurs. El se va produce cu ocazia ser­bărilor populare cari se vor or­ganiza în Parcul Carol şi a pro-cesiunei ce se va face la Mor­mântul Eroului necunoscut unde fraţii de pretutindeni —vor prea mări prin imne de slavă, vitejia soldatului român care a făurit România Mare.

După concurs şi serbări se vor ţine conferinţe în care se va evidenţia importanţa culturei artistice în opera de educaţie naţionale Asemenea vor avea loc şedinţe festive în cari se vor cinsti faptele şi memoria com­pozitorilor muzicali români dis­păruţi (Muzicescu, Porumbescu, Dima Kiriac etc.) aducându-se în acelaşi timp prinos de ad­miraţie şi mulţumire compozito­rilor în viaţă (Enescu, Vidu, Brediceanu, Juarez Movilă, Mar­cel Botez etc). Societăţile corale cari poartă numele sau cinstesc memoria c o m p o z i t o r i l o r de mai sus, vor fi invitate a exe­cuta bucăţi din operele lor.

<

Odată cu aceste festivităţi va avea loc şi consfătuirea Asocia- i ţiunilor culturale din ţară întru- ; cât aproape toate corurile în­scrise sunt secţiuni artistice ale : Societăţilor culturale de cari de­pind pentru a se reliefa rolul iniţiativei private în acţiunea de culturalizare a poporului ro- \ mân, evidenţându-se preţioasa colaborare a acestor societăţi < în opera de învăţământ a Sta- ţ tului. j

La aceste consfătuiri vor H invitaţi foştii şi actuali Miniştri -, de Instrucţiune publică şi culte d-nii Duca S. Mehedinţi, Borcea, Negulescu, Petrovici, D r . Lupu D-t. C. Anghelescu ; O. Goga, Lapedatul, Goldiş, Banu, perso­nalităţile cari îndeplinesc un rol important în Cultura poporului, d-nii : N. Iorga, I. Simionescu Râdulescu Motru, G. Ţiţeica, g-1 Manolescu, Mugur, g-1 Petala, Nae Dumitrescu, G. G. Antones-cu, P. Ghiţescu P. Guşti etc. reprezentanţii presei destinată poporului, iar pentru a întregi această reuniune, Universitatea populară din Bucureşti invită şi Societăţile pur culturale, cele 9 Universităţi, populare din ţară, Soc. Astra, Căminele şi Ateneele pepulare, pentru ca din consfă- ;

tuirea tuturora, de acord cu autorităţile de stat, să se traseze cel mai nemerit şi metodic drum în materie de educaţie populară.

Societăţile corale, de sporturi şi orice noi adesiuni în legătură cu el şi cu consfătuirea Societă­ţile corale, de sporturi şi dansuri naţionale cari nu au luat cunoş- ' tinţă de concurs precum şi ori ce noi adesiuni în legătură cu el şi cu consfătuirea Societăţilor, culturale, se vor trimite urgent, Univesităţii populare din Bucu­reşti, B-dul I. C. Brătianu 41. (Sectorul III).

Citiţi şi răspândiţi „Cultura Poporului"

F À R A T I T L U Mica staţie de cale ferată nu

a fost nici odată atât de aglo­merată ca astăzi. Toţi au năvălit pe peron şi mic şi mare.

Era ziua, când se anunţase pe acolo trecerea la front a regimen­tului ce-şi avea sediul în oraşul vecin.

Plecau la f r o n t , odată cu regimentul, toţi cei cari au fost cunoscuţi în acea împrejurime, toţi cei, cu cari prietenii lor, cunoscuţi şi rude, au petrecut clipe şi momentele cele mai fericite, poate, din viaţa lor.

Era ultima oară când cei cari s'au cunoscut, puteau să-şi ia încă odată, bun rămas.

Mulţimea agitată, aştepta cu nerăbdare sosirea trenului. Mai rămâneau încă cinci minute până la sosire, când din uşa clasei Hl-a şi-a făct apariţia o tânără dom­nişoară, îmbrăcată în alb. Părea ca scăldată în zăpadă. In mâini ţinea un buchet de flori albe, printre ele se zăreau şi două galbene, semn prin care se putea înţelege, că domnişoara în alb se despărţea de cineva.

Din depărtare se auzi fluerul

răguşit al locomotivei ce se apro-pia, făşâind, de gară, trăgând în urma sa, vagoanele, pline de acei ce mergeau la front să-şi jertfească viaţa lor pentru ţară.

In văzduh, răsună un puternic '• — Ura !... Ii răspunse ecoul, din adâncul

văilor, tot cu un puternic „ura". Şi publicul aflător pe peron

năvăli spre vagoane, din care se vedeau capelele soldaţilor, cu îeţele lor vesele, de nu credeai că mâine ei vor fi sub gloanţele duşmanilor, puşi faţă, în faţa morţii, pentru a-şi sacrifica viaţa lor tânără, plină de dorinţi şi speranţe — cum şi-a celora, cari rămâneau aci acasă, căci şi ei aveau drept la viaţă — pentru ţară.

Domnişoara, în alb, se apropie de vagonul în care se aflau doi tineri ofiţeri: era fratele ei, şi.... alesul inimei sale, iubitul ei, de care se despărţea acum, inima sa zdrobită.

Ea, întinzând b u c h e t u l , atârnă florile galbene de pieptul amândoura şi buzele ei tremu-rânde, şoptiră:

— Nu mă uitaţi I... Când veţi putea, scrieţi-mi amândoui, căci viaţa voastră e şi a mea !... A-ştept dar, cât mai curând 1 . .

In ochii căprui, se arătară două mari lacrimi ce contopindu-se, udară bluza ei albă ; Repede şterse urma lor din ochi, ca să nu fie observată. Regreta foarte mult nedori'a despărţire, de acei cari-i erau atât de scumpi.

O părăsiau, aceia în cari avea nădejdea zilei de mâine ; o pără­seau, cine ştie, poate, pentru tot­deauna, dacă vor cădea loviţi de gloanţele mişeleşti ale duşmanilor, sau se vor întoarce glorioşi de pe câmpul de luptă, în braţele ei deschise, ca învingători.

Acum erau lăsaţi în voia soar-tei 1 Ea dispunea de ei.

Domnişoara în alb se sărută cu amândoui, şi acum sta ne­mişcată în faţa vagonului şi aş­tepta darea semnalului, de pleca­rea trenului...

— Nu mă uitaţi I murmură ea> încă odată.

— Nu, nu !.. Niciodată !.. Se auzi răspunsul din vagon.

Un fluer lung, răsună răguşit ; trenul se puse în mişcare.

Se făcu o mare învălmăşeală. Publicul zăpăcit, împingându-se unii pe alţii, se gràbia la va­goane, să mai ia încă odată, bun rămas.

Locomotiva, pufuind încet, îşi târî după ea vagoanele ; meca­nicul mări iuţeala şi peste câteva

clipe trenul dispăruse după deal şi odată cu el dispărură, şi aceia cari se aflau în el şi poate, pentru totdeauna...

Bun rămasul de odinoară a fost poate cel din urmă !...

Domnişoara, în alb, rămase acum singură, în lume.

Se trăgea dintr'o familie simplă. Părinţii ei, fără a fi bogaţi, prin agonisire, au putut scoate roa­dele muncii lor, educând tot o-dată şi copiii, lor : pe domnişoara în alb şi pe Iratele ei, care ple­case acum la front, ca ofiţer.

Au încetat din viaţă atunci, când copiii mai aveau încă ne-voe de sprijinul lor, de a fi puşi pe calea adevărată.

Soarta îi surâse, amarnic 1 N'au avut parte !.. Doar ocro­

tirea şi ajutorul dat de oamenii buni i-au salvat din marginea pră-pastiei, în faţa căreia se aflau.

Termină liceul şi acum era în­văţătoare, în satul ei natal, iar, fratele ei îşi luă cariera de mi­litar, făcându se ofiţer al regimen­tului, din oraşul vecin.

Acum ea se despărţise şi de el 1 Plecase'n apărarea ţării, ple­case pentru jertfă... Aceasta era datoria Iul, pentru el şi pentru toţi ceilalţi.

Dar ea mai pierduse încă ceva scump pentru inima sa. Pierduse pe prietenul fratelui său şi iubi­tul ei, pe care şi-1 alesese şi-şi

petrecuse cu dânsul atâtea mo­mente, atâtea clipe dulci !..

O I şi de mult se cunoscuseră ei, de pe când erau încă la liceu !.. Ii promisese, că curând vor fi împreună, pentru totdea­una, blagosloviţi de Dumnezeu.

Dar ceasul cel fericit al vieţii lor, nu venise ; soarta i despărţi acum şi poate pentru totdeauna 1

Aţinti încă odată o privire lungă, în partea unde dispăruse trenul, care cu câteva minute îna­inte fusese în faţa ei. .

Şi cu inima zdrobită, de dure­re ochii înlăcrămaţi, porni apoi încet, spre casă.

Zadarnic aşteptai.. Trecuse o lună de când se despărţise de ei şi nici o veste delà niciunul !

Zadarnic îşi frământa mintea, obosită de atâtea gânduri 1 Bă­nuieli multe şi triste câteodată îi turburau fiinţa.

Poate — gândia ea — sunt prea ocupaţi şi nu au timp liber, sau sunt de mult culcaţi la pământ de gloanţele duş­mane ? I.

Şi vremea treceai.. într'o zi poştaşul satului aduse

pentru ea preţioasa scrisoare. O desfăcu repede, mâinile îi

tremurau ; din ochi îi curgeau lacrimi.

Citi : „Dragă, fratele tău, într'un atac

contra duşmanului, căau mort,

lovit de mai multe gloanţe. Eu m'am ales din atac cu o rană uşoară la picior. Sunt internat în spital.

La revedere... „Mişa" In această tristă zi dânsa nici

nu mancă. Plânse fără întrerupere. Ochii

roşiţi de plâns erau necontenit în lacrimi.

Pierduse de data aceasta pe fratele ei, acela care-i mai era încă „tată" şi scumpul sfătuitor al inimii sale.

Acum, singură pe lume, toţi erau străini pentru ea.

* Părăsi şcoala şi se înscrise ca

soară de caritate. In puţină vreme după o mică

practică, fu trimisă la front, pen­tru a da primele ajutoare, ră­niţilor.

îşi făcea cu dragoste datoria, punând cea mai mare şi obosi­toare muncă pentru îngrijirea răniţilor.

O vedeai pretutindeni. Nu avea frică de gloanţele duşmane, mer­gând până şi în linia întâi de bătae, unde, atacul se da pe viaţă şi pe moarte.

într'o zi de dimineaţă, ea se ascunse'n tranşee, pentru că tu­nurile bubuiau mereu şi atacurile veneau, unul după altul.

Războiul era în cea mai mare fierbere; părea un adevărat in­fern. Gurile miilor de tunuri asvâr-

leau ghiulele, cerul era acoperit cu nori de fum; bubuiturile nu se mai sfârşiau. Mitralierele con­tinuu tocăneau, fără întrerupere.

într'o parte se ridica auzul unui puternic „ura", şi când în­ceta, în cealaltă parte a frontului iarăşi se relua acelaş „ura", tot atât de puternic.

In această vâltoare, salvând răniţii, ridicându i de pe câmpul de luptă, ea, întâmplător, dădu de Mişa, iubitul ei ce se vindecase şi din nou fusese trimis la front.

El zăcea în lacul de sânge ce-i curgea din piept şi buzele încet şoptiră :

— Apă!.. Ajutor!.. Ea îl recunoscu. Se repezi Ia

el ; vorbi câteva cuvinte, desfăcu bidonul cu apă, ce avea la şold şi î-1 apropie de gură.

Dar bidonul căzu repede din mână, — ea se întinse alături de iubitul e i ,— lovită de gloan­ţele duşmane, ce-1 străpunseră inima, şi îmbrăcămintea-i, albă ca crinul, se văpsi într'o clipă cu sângele roşu ce ţâşnea din rană şi pleoapele ochilor ei căprui se'nchiseră pe veci.

Soarta i-a binecuvântat amari îşi găsise fericirea, dar fericirea supremă, murind eroic alături de iubitul ei de odinioară şi de tot­deauna !

AL. DONCILO

«CULTURA POPORULUI» 3.

Tălcuirea legi lor Starea civilă a fiecărei per­

soane se poate afla din actele stării civile, adică din nişte condici cari se ţin în fiecare primărie, şi în care se trece data naşterii, a căsătoriei şi a morţii fiecărui om.

Funcţionarul care ţine a-ceste condici se numeşte o-fiţer al stării civile, şi este primarul comunei. La sfârşi­tul fiecărui an, aceste condici se închid, adică se scrie pe fila din urmă cu ce număr se sfârşeşte fiecare soiu de acte, pentrucă să nu se mai treacă, în acea condică, actele anului următor; şi fiindcă actele stării civile trebue să fie ţinute în două exemplare originale, un exemplar se păs­trează în arhiva primăriei, iar al doilea exemplar se trimite la Tribunalul judeţului. Pro­curorul este dator să cerce­teze toate registrele, pentru a se încredinţa dacă nu cu­prind greşeli, şi dacă găseşte greşeli, dă în judecată pe primarii cari n'au ţinut în s^amă .cerinţele Jepüv,.Aceste seamă cerinţele legii. Aceste condici sau registre, găsindu-se în două locuri : la primă­rie şi la tribunal, avem mai multă chezăşie că se va păs­tra măcar un rând dintre ele, pentrucă dacă s'ar pierde con­dica delà primărie, ar rămâ­nea cea delà tribunal.

Pentruce trebuesc ţinute actele stării civile, am văzut când am vorbit despre starea civilă a persoanelor, şi intere­sul fiecărui om este să se în­grijească şi el ca aceste acte să fie ţinute în regulă. De acea este bine să le cunoaş­tem.

Fiecare din cele trei întâm­plări de căpetenie din vieaţa fiecărui om, adică naşterea, căsătoria şi moartea, trebuind

de Artur Gorovei

să fie trecută în actele stării civile, au regulele lor deose­bite Sunt, însă, régule la fel pentru toate aceste acte.

Toate actele stării civile trebue să cuprindă anul, lu­na, ziua şi ora când ele s'au făcut, numele de botez, fami­lia, vârsta, profesiunea sau meseria şi domiciliul tuturor persoanelor cuprinse în ele. In aceste acte nu este îngă­duit a se scrie nici un cu­vânt prescurtat; de pildă, dacă este vorba că s'a născut un copil al Iui Gheorghe Ti-mofti, amândouă cuvintele trebuesc scrise în -întregime, nu Oh. Timofti, sau Oh. Timot, precum fac unii, când se iscălesc Datele, adică a-nul, luna ziua şi ora trebu­esc de asemenea scrise în întregime, şi nu în prescur­tare ; aşa, nu se va scrie : «astăzi 24 Sept, anul 1908», ci se va scrie: «astăzi două­zeci şi patru Septembrie anul una mie noua sute opt»- A-ceasta se face pentru £ se îmntedted ialsnţ1'1" M a i lesne împiedica falsurile. Mai lesne ar putea cineva să prefacă anul 1008, când e scris în cifre, de cât când e scris în litere. Ofiţerul stării civile nu poate să treacă în acte nimic în a f a r ă de ceeace tre­bue să declare persoanele care se înfăţişează înaintea sa. Aşa, de pildă, este oprit de lege să se scrie, în actul de naştere, cine este tatăl unui copil din flori, şi pri­marul nu poate să scrie în act că cutare copil din flori este fiul cutăruia, chiar dacă mama copilului sau martorii i-ar face o asemenea declara­ţie. Actele trebuesc citite a-celora cari au a le iscăli, pentru ca să ştie ce iscălesc.

Ministerul Agriculturii şi Domenii lor

Situaţia Agricolă la 15 Iunie 1928

L E G I L E VI ETII

in prima jumătate a lunei Iunie temperatura s'a ridicat simţitor în tot cuprinsul ţării, numai în judeţul Maramureş şi în regiunea muntoasă a Bucovinei au mai fost în-geţuri de scurtă durată, car au adus oare care pagube pomilor.

Ploile căzute au fost par­ţiale, totuşi solul are umidi­tate suficientă, cu excepţia judeţelor : Dorohoi, Botoşani, Fălticeni, Vaslui, Tutova, Te­cuci, Lăpuşna şi Tighina, unde se mai simte nevoie de ploaie.

Furtunile puternice din su­dul Basarabiei şi din regi­unea podişului Ardelean, au adus daune destul de impor­tante culturilor, însă numai pe suprafeţe restrânse. Tot astfe şi grindina care s'a semnalat în majoritatea ju­deţelor din ţară, n'a cauzat decât distrugeri locale, fără importanţă pentru rezultatul general al recoltei. Judeţele în care pagubele pricinuite de grindină au fost mai seri­oase sunt : Dâmboviţa Ar* geş, Vâlcea, Olt, Gorj, Bis* triţa şi Sibiu.

Muncile Agricole. Insă-mânţările de primăvară întâr­ziate din cauza condiţiilor meteorologice neprielnice, s'au terminat în toată ţara. Su­prafeţele respective nu sunt încă complect înregistrate, to­tuşi după datele provizorii disponibile, situaţia anului cu­rent s'ar apropia de acea a anului precedent

S'a continuat cu prăşitul porumbului, cartofilor, faso­lei, eto, cu stropitul viilor, cositul fâneţelor şi plivitul păioaselor.—Timpul favorabil îngădue executarea muncilor în bune condiţii.

Starea Culturilor.—Căl­dura din cursul ultimilor două săptămâni a fost bine­făcătoare pentru desvoltarea tuturor culturilor.—Semănătu­rile de toamnă se prezintă frumos în Transilvania; Mun­tenia. Oltenia, Dobrogea şi regiunea muntoasă a Moldo­vei, însă în Basarabia şi în

şesurile Şiretului şi Prutului, ele au avut de suferit din cauza iernei lungi şi a geru­rilor puternice, astfel că în aceste regiuni, recolta cerea­lelor de toamnă va fi mai slabă decât în restul ţării.

In schimb starea semănătu­rilor de primăvară, este pre­tutindeni satisfăcătoare şi promite o recoltă în general mai bună decât acea a anu­lui precedent. Fâneţele cu excepţia câtorva judeţe din Moldova, s'au dezvoltat fa­vorabil.—Pentru vii anul se anunţă mai puţin bun, decât cel anterior. Recolta pomilor va fi cantitativ redusă, din cauza brumelor, şi îngheţuri­lor târzii din regiunea dea­lurilor.

In general situaţia agricolă a ţării, poate fi considerată ca satisfăcăroare ; recolta du­pă evaluările provizorii fă­cute, anunţându-se cantitativ superioară, iar calitativ cel puţin egala acelei din 1927.

Starea Vitelor.—Situaţia sanitară a vitelor este pretu­tindeni bună, numai în jud. Sibiu s'a ivit câteva cazuri de antrax.—Actualimente vi­tele nu mai duc lipsă de nu­treţ, începându-se cositul fâ-neţeior, tar păşunile având iarbă abundentă.

O lămurire! In articolul meu, intitulat «Din

nevoile şcoalei" vorbeam In mod general despre modul cum se concepe la noi, în învăţământul primar, controlul.

Unii, au căutat să comenteze asupra articolului, precizând că e vorba de o „anumită persoană" din control — sub-revizor şc. — şi nici decum ceia ce ar trebui să se Înţeleagă.

Revin acum pentru a stabili pe această cale şi definitiv, cum că articolul meu n'a lost părtinitor, ci am căutat să arăt prin el o stare quasi-generală a Întreg con­trolului învăţământului primar.

O. Ionescu Balada

Lumina 1. Deşi folosul nemijlocit

al luminii pentru întreţinerea vieţii nu se poate compara cu cel al aerului, al apei, al hranei, totuşi, are o influenţă remarcabilă asupra plantelor şi asupra animalelor.

2. Dacă razele cari vin deadreptul delà soare, n'ar avea o influenţă purificatoare, pământul ar fi inundat de microbi. Plantele s'ar ofili şi ar pierde frumosul verde, care înveseleşte natura. Ele ar pierde şi proprietatea de a transforma azotul şi acidul carbonic în hrană, aşa încât aerul ar deveni imposibil de respirat,

3. Lumina soarelui, lumina electrică constă din vibraţiuni sau unde, cari se arată în căldura, în lumina şi în ra­zele chimice. Aceste raze se pot descompune cu ajutorul unei prisme sau sticle în şapte culori diferite: violet, indigo, albastru, verde, gal­ben, portocaliu şi roşu. Lu-mjrj/i jJDAJl r.ons+4- «i- 4în alie mina mai constă şi din alte raze invizibile, precum razele X, razele lui Becquerel, ra­zele ultraroşii etc.

de D. I. Dogaru

4. Razele roşii, portocalii şi galbene dau căldura şi arşiţa. Ele excită glandele su-doripare, grăbesc vindecarea rănilor, a umflăturilor şi a bubelor şi dau forţe noui sis­temului nervos.

5. Razele albastre, indigo şi violet a u o acţiune chi. mică şi disolutivă Ele des­compun sărurile fotografice şi alte săruri şi omoară microbii; ele au în genere o proprie­tate nimicitoare.

6. Razele cari vin deadrep­tul delà soare, razele concen­trate ale luminii electrice, omoară microbii cei mai ve­ninoşi în câteva ceasuri. Dacă îmbrăcămintea noastră e prea deasă şi de culoare închisă, razele pătrund uşor printr'în-s a iritând fiziologic celulele organismului. Deaceea a r tre­bui să purtăm îmbrăcăminte uşoară, d e culoare deschisă, poroasă c a s ă p u t e m p r i m i

marea binecuvâ;ntare a lumi­nii soarelu i. Bàjie de soare ş electric s u m miiloace de şi electric»- s u i » 1 , nujioawc ue vindecare D u m a » P«*™ acţi­unea puternică a luminii solare. M e d î c

Coltul medicului

Tuşea convulsivă Măgăreasca Tuşea măgăreasca este o

boală gravă, pe care mulţi o cred neprimejdioasă şi prin care ei îşi închipue că orice copil «trebue să treacă». Mii de copii mor din această pri­cină anual. Este foarte mo­lipsitoare ş i primejdioasă, mai ales pentru copiii plă­pânzi, cari sunt mai des a-tinşi. Urmările sau compli-caţiunile ca şi ale pojarului, sunt adesea fatale, precum : herniile, curgerea sângelui din nas, istovirea,—în lipsă de hrană,—emfizema pulmonară, broneho-pneumonia şi con-vulsiunile. Nouăzeci la sută din copiii ce mor de tuse convulsivă, şi-au pierdut viaţa din pricina broneho-pneumo-niei. Accesele de tuse sunt caracteristice. Sunt aşa de grozave şi întovărăşite de astupări, încât împiedică mai mult sau mai puţin hrănirea copilului. In cea mai mare parte a cazurilor, o primă îmbolnăvire dă imunitatea.

Tuşea măgăreasca este foarte molipsitoare. Ea atinge căile respiratorii şi se împrăştie prin secreţiunile nasului, gâ­tului şi ale gurii. începe ca o răceală obişnuită, şi nu se deosebeşte decât după opt zile, când se ivesc accesele tusei convulsive. Aceste ac­cese sunt adesea rele noaptea. Durata lor durează delà câ­teva secunde la mai multe minute şi dacă în tusele u-şoare se numără 4 pe zi, acest număr poate să se ridi­ce la 20 în cele mijlocii, la 40 în formele grave, şi până la 220 în cele foarte grave. Perioada de accese ale tusei ţine de la şase la opt săptă­mâni în cazurile mijlocii, două luni în cazurile grave. Ea este urmată de un timp de scădere, care ţine două sau trei săptămâni.

Germenii boalei, ce se află în scurgerile nasului şi ale gâtului, sunt foarte numeroase în întâia perioadă sau perioa­da catarală. Dacă nu sunt duşi de aer, sunt duşi de picăturile ce sar din gură în timpul acceselor de tuse, şi care cuprind microbi în nu­măr grozav de mare. In tim­pul acceselor, pe când copi­lul caută să-şi reia suflarea* picături din această încărcare cu germeni pot să cadă pe mâinile micului bolnav, care apoi le transmite celor, cari vor veni să-i dea mâna.

Perioada de incubaţie

Simptomelè boalei 'nu se ivesc decât la nouă sau zece zile după molipsire, adică după momentul când germenii au pătruns în co-p.

Bolnavul trebuie să fie deosebit de toţi ceilalţi copii,

ce nu au fost atinşi ; ceilalţi n'au să sc teamă de nici o primejdie. Se vor avea în vedere pentru tuşea măgă­reasca aceleaşi principii de izolare, ca şi pentru pojar.

Dacă copilul a mers la şcoală sau în alte adunări de copii, părinţii acestora din urmă trebuie să fie înştiinţaţi fără întârziere, astfel ca să poată lua măsurile trebuin­cioase pentru a împiedica răspândirea boalei.

îngrijirea ; tratamentul

Nu există leac anumit pentru tuşea convulsivă. Una din părţile cele mai însem­nat ale tratamentului tusei convulsive, cu toate acestea, va fi aerul curat, respirat ziua şi noaptea.

Doctorul Barely, din Nisa, dă un sfat foarte simplu, care să se ia în seamă, pentru a slăbi crizele; anume, inha­laţii de terebentină. Ajunge pentru aceasta de a umple două farfurioare cu această esenţă şi să se aşeze una sub patul bolnavului şi alta în altă parte. Inhalaţiile de oxigen aduc de asemenea mari servicii în cazurile rele; înmoaie accesele şi feresc copilul de inflamaţii broncho-pneumonice. Alt sfat e de a schimba aerul, mai ales dacă cineva se poate duce într'un loc uscat, adăpostit, puţin mai ridicat în timpul verii, nu prea rece în timpul iernii, şi în apropierea pădurilor de brazi.

Cu privire la hrană, va trebui băgare de seamă. Co­pilul va fi supus la diete şt şi nu va primi decât mâncări uşoare. Va fi ţinut la căldură, dar nu la o temperatură prea ridicată. Pe timp frumos va trebui să-i fie lăsată li­bertatea de a petrece cea mai mare parte a zilei în plin aer, ferindu-se în acelaş timp de a fi în legătură cu alţi copii. Când tuşea este rea, va fi bine de a-1 susţi­ne, şi de se poate să i se dea să bea câte puţin în timpul crizei, puterea şi durata aces­teia va fi micşorată.

Microbul tusei convulsive pare cu foarte puţină putere de viaţă, în afara corpului ; dar e bine, ca înainte de a lăsa pe cineva, care nu fusese atins de această boală, să locuiască în apropierea bol­navului, camera să fie bme aerisită şi bătută de soare.

Dr. Adventus.

Goşul ou mărunţişuri împotriva tăieturilor. -

Piatra acră este un leac foarte bun şi la îndemâna ori cui pentru a opri sângele să curgă din nas, ori din tăie­turi. Când ţi s'a întâmplat să te tai, sau să-ţi curgă sân­ge din nas, presară praf de piatră acră pe tăetură, ori trage-1 pe nas. Este o docto­rie nepremejdioasă care vin-dică repede.

•

Cum se poate păstra slănina. —Modul de a se păstra slănina este foarte u-sor, folositor şi puţin costi­sitor. Slănina după ce a şezut 15 zile în sare, o aşezăm într'o ladă în care am pus mai întâi o câtime de fân, astfel în cât să nu se atingă una de alta, apoi umplem lada cu fân, o aşezăm în­tr'un loc uscat şi ferit de şoareci. Slănina nu se va râncezi niciodată şi va păs­tra un gust plăcut.

• Cum cunoaştem ouăle

proaspete.—Ca să ne în­credinţăm pe deplin că oule sunt proaspete, ne putem sluji de un mijloc foarte u-şor. Pentru acesta, topim 120 grame de sare într'o oca de apă şi p u n e m apoi sa­ramura aceasta într'un vas, astfel ca ea să aibă o adân­cime ca de un lat de mână. Se ştie că ouăle sunt cu a-tât mai uşoare, cu cât sunt mai vechi. întemeiaţi pe a-ceasta cunoştinţă, putem să ne dăm socoteală despre vechimea unui ou după cum se va afunda el în această saramură. Intr'adevăr oul proaspăt din aceiaşi zi, pică la fund. Când îi de trei zile, oul pluteşte în saramură, fă­ră să iasă în sus; dar cu cât îi mai vechiu, cu atât stă tot mai mult afară.

R i s b o i Muşte lor . Muştele împrăştie t o a t e boalele molipsitoare mai ales oftica, febra tifoidă (lingoarea) şi holerina. Ele'şi mânjesc trompa şi picioruşele în scui­patul omului şi în alte mur­dării, date afară din corp. Aci adună ele microbii şi-i pun apoi în lapte, pe pâine, alimente etc.

Fă, deci, acestea: 1) Acopere, sau du în beciu

toate alimentele şi materialele pe care se aşează ele.

2) Aşează la ferestre pâhză subţire de sârmă, sau muse­lină albastră, ca să nu mai între'n casă. Lor nu le place coloarea albastră.

3) Aeriseşte casa, bine. Lor nu le plac curenţii de aer.

4) îndepărtează grămezile de gunoi delà vite şi ne­curăţeniile, sau acopere-le stroprindu-le cu var, sau ma, bine amestecă'n ele borax brut în praf (se ia delà far­macie şi pui 1 Kgr. la 3 metri cubi de gunoi). Boraxul este cel mai bun ornorâtor de viermi.

5) Omoară-le cu ajutorul curselor, a hârtiilor speciale, pe care le găseşti la farmacii si'n comerţ, sau pune farfurii de formol amestecat cu 8-10 părţi apă şi reînoită în fie­care zi.

Colicile sau matriepa la cai

Toată lumea cunoaşte a-ceasta boală la cal. Calul a-tins de colică sau matrice este trist, mănâncă puţin sau de loc, se uită des Ja burtă, mişcă picioarele, mai ales cele din urmă, uneori caută să se culce, însă cu băgare de seamă, nu se trânteşte la pă­mânt, se cocoşează, ceeace înseamnă că are dureri la burtă.

In asemenea cazuri se re­comandă fricţ onarea, (freca­rea) corpului, şi mai ales pe burtă şi şira spinărei, cu un şomoiag de paie. Se freacă mai bine în răspăr. Dacă a-vem la îndemână şi oarecare spirturi, ca bunăoară cel de­naturat şi ceva esenţă de te­rebentină, se amestecă o lin­gură din acesta din urmă, cu 100—150 grame spirt dena-turat, se stropeşte corpul a-nimalului, apoi se freacă bine.

In urmă animalul se plimbă Ia pas. Adus în grajd nu ise dă nimic să mănânce. Dacă cu acest mijloc calul nu se face bine, i se va da pe gură sare amară, cam 350 grame, topită într'un litru de apă şi pusă într'o sticlă groasă. Se vâră gâtul sticlei pe latura gurei, în locul unde lipsesc dinţii, i se ridică puţin capul şi se toarnă conţinutul sticlei în gură, puţin câte puţin, pentrucă animalul să poată înghiţi.

C. RegUian—Med. veter.

Ce face luna Iulie \ Chiuituri din Sălaj Strânge, cară şi treeră cerea-

lele. Recoltează ovăzul. La căra­tul gâului pune în coşul carului rogojină sau ţol, căci la încărcat sau descărcat se scutură cele mai irumoase boabe şi cele mai grele şi e păcat să se piardă pe drum. întoarce miriştile, căci întorsul lor preţueşte cât o gu-noire bună. Coseşte a doua oară lucerna şi borceagul. Cercetează grăunţele înmagazinate, ca să nu se încălzească. Se aprovizionează cu seminţele trebuincioase cultu­rilor de toamnă, ca să aibă vreme să le încerce puterea de încolţire.

Sapă şi udă pomii cu rod mult şi ie pune proptele. Le taie lăs­tarii lacomi şi dă jos pe cei săl­bateci. Către sfârşitul lunii începe altoirea în ochiu cu mugur dor­mind. Controlează altoii de pri­măvară şi reface legăturile. înlă­tură fructele viermănoase şi pe cele bolnave.

Pliveşte şi sapă răzoarele cu legume şi le udă din belşug seara pe răcoare. Scoate pe vreme uscată ceapa de arpagic şi ustu­roiul, iar cam pe la Sfântul Ilie scoate şi arpagicul şi-1 întinde la soare.Strânge sămânţa de legume.

Sapă şi stropeşte via. La şcoala de altoi rupe lăstarii sălbateci c r e s c u ţ i din port-altoi şi sapă pământul printre rânduri.

Lasă vinul din pivniţă liniştit. Ziua închide răsuflătorile pivniţei să nu-i intre căldura, noaptea le deschide ca să se răcorească.

Face pregătiri pentru culesul şi uscarea tutunului. Către sfârşitul lunii începe culesul, dospitul, tn-şiratul şi uscatul foilor. Curăţă se-mincerii şi-i muşuroieşte din nou.

Udă grămada de gunoiu şi-1 acopere cu un strat de pământ, ca să nu se topească şi să iasă puterea din el.

Tunde mieii mai b ă t r â n i (cârlanii). Dă drumul berbecilor la oile d e s t i n a t e să iete In Noembrie.

Împiedică roirea stupilor, căci j roii căpătaţi la sfârşitul lunii nu mai sunt de folos.

Pune aproape de stupi la umbră un vas cu apă pentru albine. Deasupra apei aruncă o mână de paie sau de frunze uscate, ca sa scape albinele de Innec.

Dă cele mai mari îngrijiri co­teţului, II spală cu soluţiuni anti­septice cât ţin căldurile-, 11 aeri­seşte, schimbă des apa la păsări. Le nutreşte cu grăunţe, cu turte de t ă r â ţ e, cu bucăţi de pâne sau de iăină de orz. Nu lasă găinile să mai clocească.

V E Z I ! Luna Iulie are 31 zile ţ ziua

14 ceasuri, I a r noaptea 10 ceasuri.

Delà 21 Iunie (solstlţiul de vară) z i u a a început să scadă.

L a 3 Iulie avem lună plină ; la 10, pătrarul al doilea ; la 17, lună nouă şi la 24, păt­rarul întâi.

Marţi 31 Iulie se lasă sec, a doua zi începând postul Sfintei Marii.

L a 11 Iulie sărbătorim ziua mare a neamului românesc: „Luarea Mărăştilor, 1917".

L a 20 Iulie cade sărbă­toarea SP. I L I E ; Magazinele sunt deschise - autorităţile statului nu lucrează.

L a 22 Iulie, poporul ro­mânesc serbătoreşte ziua nu­melui M. Sale Reginei Maria.

Curtea de casaţie, Curţile de Apel şi Tribunalele iau vacanţă de vară, delà 15 Iulie, până la 15 Septembrie.

Căsătoriile şi divorţurile în 1926

In 1926, In Basarabia s'a con­tractat 10773 casatorii, dintre care la sate 1724Ö şi 2527 la oraşe.

S'au pronunţat 350 divorţuri^ dintre cari 187 tn comunele rurale şi 172 Ia oraşe.

In Bucovina, s'au contractat 8340 de căsătorii dintre cari 6545 ia sate şi 1795 Ia oraşe şi s'au pronunţat 107 de divorţuri dintre cari 175 la sate şi 22 la oraşe.

In Transilvania s'au contractat 52663 de căsătorii dintre cari 45.470 la sate şi 7193 la oraşe

şi s'au pronunţat 2069 de divor­ţuri, dintre cari 1504 la sate şi 565 la oraşe.

In vechiul regat s'au contrac­tat 78.866 de căsătorii dintre care 63.772 Ia sate şi 15094 Ia oraşe şi s'au pronunţat 4773 divorţuri dintre cari 2817 la sate şi 1956 la oraşe.

Pentru întreaga ţară avem a-ceste rezultate: s'au contractat 159.642 de căsătorii, dintre care 133.033 la sate şi 26.609 Ia o-raşe şi s'au pronunţat 7398 de divorţuri dintre cari 4683 la sate şi 2715 la oraşe.

(Culese de I. MEDANU)

Firea-i lume n'ai mai Ii, Dacă n'am putut trăi, Că cu cine-aş fi trăit De mine s'a despărţit.

Zis o lelea să o joc, Că mi* a lace, struţ In clop.' Pentru struţ de şapte grăite Nu mă scol nici depe laiţă.

Vrut-am să mă prăpădesc, Nevestele mă opresc. Şi fetele încă-mi zic Să mă las, să nu mă stric.

Aşa zic mandrele mele, Ce-oi avea sä beu cu ele, Şi casa să mi-o aprind M-or ţinea ele pe rând.

Pentru tine bun puiuţ, Nici noaptea nu mă desculţ. Pentru tine pui iubit Toată noaptea n'am dormit. Nici la noapte să nu dorm Ce s'o lace bietul somn?

Auzit-am iele zău, Că te bate mata rău, Pentrucă te iubesc eu, Spune măti nu te bată, Că nu te iau niciodată.

Hai mândră să ne Iubim, Pe din sus de ţintirlm, Unde-1 iarba necălcată Şi gura ne sărutată, Haide iarba s'o călcăm Şi gura s'o sărutăm.

Suie Doamne nori 'n slavă, Să cură din ei otravă, Sä otrăvesc oameni, De care nu pot trăi, Să-i otrăvesc cât de bine Pe care nu 'ncap de mine.

O foaie se scoate cu multe greutăţi. Cheltuelile sunt aşa de mari în tim­pul de faţă, încât fără aju­torul abonatului foaiaeste adesea între viaţă şi moarte. De aceia rugăm pe toţi abonaţii şi spriji­nitorii acestei foi, să ne trimită plata abonamen-tor rămasele în urmă,căci> numai aşa foaia aceasta va putea duce mai departe făclia culturii în rândurile largi ale neamului.

s C U L T U R A POPORULUI*

SCRISORI DIN TOATA TARA O sărbătoare frumoasă

şi o activitate rodnică Duminică, lumea comerci­

ală şi industrială, din veselul oraş delà poalele muntelui, din Câmpina a fost în săr­bătoare. O. sărbătoare fru­moasă şi animată de cel mai bun spirit camaraderesc.

«Sfatul negustoresc şi economic», de sub înţe­leaptă conducere a d-lor Pe­tre Mihăilescu şi Mihail Păltineanu şi-a serbat doi ani de rodnică şi'nfloritoare activitate. Spun rodnică şi 'nfloritoare căci nimeni-nu numai din judeţul Prahova, dar chiar din ţară,—nu poate să nu aibă în minte, dragos­tea şi căldura, curat româ­nească, cu care susnumitul «Sfat», a îmbrăţişat marile probleme naţionale.

Purtăm amintiri neşterse asupra felului demn de laudă cu care s'a orânduit în fie­care an pioase comemorări premergătorului aviaţiei ro­mâne, transilvăneanul Aurel Vlaicu, căzut la 4 kilometri de Câmpina, în satul Băneşti, când încerca să facă măcar unirea sufletească, pentrucă cea teritorială nu se făcuse încă.

De asemenea marea pro­blemă naţională, aceaia p ro ' pagandei aviatice, a găsi! practici şi repezi deslegător 1

pe plaiurile Câmpinei. Oraţie lor se va înfiinţa un teren de aterisaj şi Câmpina îşi va avea avionul dăruit de ea. Şi ceiea ce măreşte meritul,— toate acestea se fac întăcere, fără surle, fără reclamă şi mai ales fără să se facă po­litică de partid sau de neam, înţelegându-se că rostul unei adunări comerciale este nu­mai acelea de a se apăra in­teresele comercianţilor şi in­dustriaşilor în codul legilor naţionale, de a nu se face decât politică economică.

Frumoasă ţintă, demnă de remarcat şi imitat în toată ţara, scop cristalizat şi reflec­tat în faptele conducătorilor.

Serbarea a'ntrecut toate aşteptările, având un succes desevârşit, datorit distinşilor ei conducători şi organizatori: d-nii Petre Mihăilescu şi Mihail Păltineanu, suflete alese şi figuri de seamă în viaţa economică a oraşului Câmpina.

Radu Mislea

0 înălţătoare serbare ostăşeasca Cu prilejul patronului reg. 30

obuziere, d. Colonel V. Georgescu, C-d Reg. a prezentat C-d Corp. 3 Arm. şi Garnizoanei Chişinău un program ales.

După oficierea slujbei divine şi pomenirea eroilor regimentului morţi pentru ţară, d. Colonel Georgescu într'o cuvântare lapi­dară a făcut istoricul reg. delà înfiinţarea Iui până la moartea p r i m u l u i comandant Colonel Grigorescu.

.Viitorul nostru—a spus D-sa— e asigurat, dacă va călăuzi pe fie­care soldat—care e şi cetăţean — credinţa [în divinitate, în forţa etnică, în şefii erarhici şi în noi inşi-ne".

A produs o puternică impresie recitările soldaţilor basarabeni din Goga, Coşbuc, Mateevici etc.

Corul reg. condus de d. Căpit. Ionescu A. a intonat cântecele patriotice: „Bravi ostaşi" şi „Pe-al nostru steag".

Sergentul Dalu Ion a spus din Huer : „Doina Oltului".

Au urmat curse de 110 m. cu obstacole, de viteză de 100 m. şi 400 m. ; curse de fond şi sări­turi în lungime şi înălţime cu mult avânt.

învingătorii au fost premiaţi de C-d Reg.

Mai relevăm jocurile răsboinice, mingea alergătoare, curierii, lupta prin tracţiune şi jocurile strămo­şeşti : „Brâul", „Sârba", „Alu-nelul" etc.

Chilia Veche-Tulcea Vineri 15 Iunie a avut loc în­

mormântarea rămăşiţelor pămân-teşti ale funcţionarului pensionar Lupaşcu Gheorghe Brânză.

Au luat parte la ceremonia religioasă toţi funcţionarii of. P. T. T. Chilia Veche precum şi o parte din personalul ol. P. T. T. Chilia-Nouă în frunte cu D-l Di­riginte Tacu. A oficiat slujba păr. paroh I. G. Radu, titularul acestei parohii.

In faţa bisericii, în asistenţa rudelor şi cunoscuţilor D-l Tacu a rostit o pioasă şi mişcătoare cuvântare. A relevat puterea de muncă, abnegaţie şi extremul sacrificiu, calităţi ce au caracte­rizat pe Lupaşcu Gh. Brânză. In timpul războiului, mobilizat pe loc, a luat parte la toate acţiu­nile, deservind cu patriotism ţara şi neamul său.

înaintat în vârstă a fost scos la pensie dându-i-se, ca meritată cu prisosinţă, medalia «Răsplata muncii cl. III».

Moare ca ori şi care om de rând, lăsând în urma sa o casă de copii.

Corpul defunctului a fost în­mormântat în cimitirul locul Func­ţionarii P. T. T. Chilia- Veche au depus o frumoasă coroană, iar cei din Chilia-Nouă o panglică cu inscripţie. D. I. D.

Am remarcat în asistenţă pe d. G-ral Scărişoreanu, C-d C 3 A. ; G-rali Petrescu Gh,, Muka, D. Firu, D-na şi Colonel Cartianu ; D-na şi Col. Hermeziu, D-na şi Col. Georgescu V., Col. Lujansky, D n a şi Col. Vet. Bauman, int. Lt. Col. Profir, Lt. CoL Vârgolici, Ajut. C-d Reg. 30 ob. ; Lt. Col. Meşoc, Maior Ionescu C, D-na şi Maior Samarian, D-na şi Maior Mateescu Petrişor, Cpt. Ionescu Apostol cu D-na, D-na şi Căp. J e a n D - t ru , Căp. Dănacu, Pogogearu, Remenco, Ponu, L-ţi : Samarian, Trincu, Petrescu, Fili-mon, Gheorghiu etc., precum şi reangajaţii cu soţiile.

Ofiţerii de rezervă din artilerie au fost reprezentaţi prin bravul Căpitan Titus Stoica şi Locot. Dr, Scaletki.

După serbare a urmat o gustare la care au toastat d. Col. Geor­gescu V. pentru M. Sa Regele Mihai ; Dl. G-ral Scărişoreanu a mulţumit Comand. Reg. 30 Obu­ziere pentru disciplina şi dragostea camaraderească ce domneşte în unitatea sa. Dl. Căp. rez. T. Stoika' avocat din Chişinău, trecând în revistă momentele grele prin care a trecut ţara şi Ia care a luat şi D-за parte, delà declararea răs-boiului de reîntregire şi până la Buda Pesta, se solidarizează cu acei cari ţin treaz simţimântul ordinei şi abnegaţiunei şi închină pentru armată.

Cesto

Din Olteniţa In ziua de 3 Iunie a. c. Şcoala

primară de fete din Olteniţa, a dat in sala casinoului—comunal, o frumoasă serbare şcolară, or­ganizată cu scopul de a fonda o Bibliotecă.

Programul a fost variat şi foarte interesant. Printre altele, s'au executat diferite dansuri na­ţionale, clacă Ia ţară şi o fru­moasă piesă de teatru.

Elevele au interpretat rolurile cu deosebit talent dând dovadă că rolurile au fost perfect înţelese.

Costumele cu care erau îm­podobiţi gingaşi, copilaşi a făcut surprize şi au lăsat uimit pu­blicul.

Succesul fruntaşilor artişti a fost răsplătit prin viile aplauze aduse din partea publicului care umpluse toată sala.

D-na Tobescu Ispir, Direc­toarea şcoalei, a încheiat ser­barea, aducând mulţumiri tuturor persoanelor, venite pentru aşi vedea odraslele, producându-se ca mari artişti pe scenă.

Doamnelorşi Domnişoarelor în­văţătoare care s'au ocupat cu organizarea frumoasei serbări li se cuvin felicitări.

Ioetfina Brăileanu

Punerea temeliei nouei biserici din Jorăşti

Duminică 27 Mai a.c. s'a pus temelia la noua biserică ce se va construi în satul Jorăşti unde păstoreşte p. c. econ. Petre Sa-vin, misionarul Eparhiei Dunării de Jos şi cunoscut scriitor şi li­terat. Serviciul sf. Liturghii a fost săvârşit de însuş P. S. Episcop Cosma, înconjurat de 15 preoţi, în timpul căruia păr. Savin a fost hirotesit cu rangul de stavrofor. A predicat P. S. Episcop dând sfaturi şi îndemnuri poporenilor ca să trăiască după rânduelile creştineşti.

Au fost de faţă d-l prefect de judeţ I. Prodrom, care a dat din partea prefecturii suma de 100.000 lei pentru noua biserică. Apoi aproape toţi parlamentarii jud. Covurlui şi foarte multă lume din satele vecine.

S'a dat un ospăţ bogat în şo. din localitate la care au luat parte o sută de persoane. S'au ţinut cuvântări în care s'a pros­lăvit strădania preotului şi a sătenilor din Jorăşti.

Tot odată, după masă a avu-loc şi şedinţa cercurilor cultut rale învaţătoresc şi preoţesc în­cât, cu drept cuvânt, a fost o înălţătoare sărbătoare pentru Jo-răşteni.

Dorim ca în curând să avem prilejul despre sfinţirea noului locaş.

Coresp.

Din Garei Societatea de lectură a elevilor

delà Liceul »Vasile Lucaciu" din Cărei, a aranjat în ziua de 1 Iunie, în localul liceului, o şedin­ţă festivală, de încheerea anului de activitate.

Datorită conducerii înţelepte a D-lui A. Coza, directorul a-cestui liceu, activitatea societăţii de lectură, precum şi întreaga activitate şcolară, n'a rămas în­chisă între zidurile strimte, ci s'a desfăşurat cu o intensitate foarte mare, atât în oraş, cu ocazia di­feritelor serbări naţionale sau cu alt caracter, cât şi în satele din jurul Careiului, ca: Pişcolţ-Resi-ghea, Sanlslău, Tiream s. a. a-proape în fiecare duminică, un grup de elevi în frunte cu câţiva profesori, între cari remarcăm pe D-l director şi pe D-l profesor Dobeşi ; mergeau într'unul din satele vecine, unde profesorii ţinea conferinţe, iar elevii decla­mau poezii din cei mai buni au­tori jucând şi câte o piesă tea­trală cu caracter educativ sau patriotic. Delà aceste şezători culturale, nu lipseau nici corurile conduse cu multă dibăcie de D-l profesor Simea.

Aci la graniţă se simte cea mai mare nevoie de cultură naţională căci numai prin ea se poate forma, un element româ­nesc capabil de-a ţinea piept şi-a înfrunta cu bărbăţie toate influenţele streine şi mai ales pe cele ungureşti. Conducătorii li­ceului „Vasile Lucaciu" au înţe­les delà început, aceste nevoi şi muncesc din răsputeri pentru realizarea acelei unităţi culturale, fără care, unitatea noastră naţio­nală nu-i garantată. Sprijinul au­torităţilor chemate, se dă într'o măsură foarte puţin suficientă.

Roadele unei munci de un an s'au văzut cu ocazia acestei festivităţi de încheere, unde pe lângă cuvântările însufleţite din partea profesorilor şi care au mulţumit elevilor pentru dragos­tea pusă în serviciul cultivării maselor populare, s'a văzut şi puterea muncii individuale, coor­donată de o putere morală, pentru atingerea scopului. Cu a-ceastă ocazie s'a arătat elevilor felul în care trebuie continuată munca dincolo de băncile şcoalei în viaţă. S'a arătat necesitatea de a li mereu în legătură cu şcoala şi profesorii care ne-au format sufletul, căci numai ei, într'un moment dat, ne pot fi de folos. Desorientarea atâtor tineri în lupta vieţii, se datoreşte în primul rând acestei ruperi defi­nitive cu şcoala şi cu profesorii.

Printre elevii cari au muncit mai mult în cadrele societăţii de lectură sunt vrednici de remarcat următorii: Petre Marişca CI.VIII care a fost premiat cu 300 Lei pentru cea mai bună lucrare ori­ginala în proză. Cirţiu Paul şi Terţian Nicolae CI. VIII, au fost premiaţi cu câte 200 lei pentru cele mai bune dec'amări şi pen­tru activitatea extra-şcolară des­făşurată în cursul anului. Dancă-şiu Nicolae şi Pop Grigore CI. VIII, pentru activitatea culturală la sate au fost premiaţi cu câte 100 lei. Curie Grigore cu 100 lei pentru o lucrare originală în proză.

Corespondent, OH.

Citiţi şi răspândiţi

„Cultura Poporului"

Activitatea cerc. cult. „Sf. Gheorghe" în cursul anului şcolar 1927—1928

P r o p u n e r i

Noua lege a învăţământului primar, a fost adequată mediului şi notei timpului. Prin aplicarea ei conştienta şi naţională, se a-coperă un gol imens lăsat de trecut : Golul neştiinţei. S'a ne­glijat însăşi pătura productivă, regeneratoare a naţionalităţii noastre: pătura sătească.

Noua lege concretizează o do­rinţă vie a conducătorilor faţă de masa grandioasă, poporui : dorinţa de progres.

Printre alte multe foloase, mai cuprinde şi acest paragraf des­tul de important, de oarece are un dublu scop, educativ şi ins­tructiv : „învăţătorii se vor în­truni odată pe lună în cercul cultural". Scopul lor e clar de­finit : instrucţia şi educarea po­pulaţiei şi perfecţionarea profe­sională a învăţătorilor. Pentru înlesnire s'a împărţit activitatea pe cercuri în aşa mod, ca în aceiaş an şcolar, toate comunele să aibă fericirea de a avea în тціосиі lor pe învăţătorii sa­telor...

Cercul cultural „Sf. Gheorghe e format din următoarele co­muni cu învăţ, respectivi : Sf. Gheorgke : Nie. Radulescu, Pré­sed, cerc., G. Ionescu, d-şoara M. Alexandrescu, d-l Stelian Ni-colescu, Copezu : D. Ionescu, d-şoara Ioaneta Dimitriu ; Raşi : S, Pavelescu, I. Adam, d-şoara Z. Stănescu ; Crăşani : I. Vişan şi M. Zaharia înv. supl., Sănă-ţeni: D. Dobrtn supl. şi D. Ma-nolache.

Cercul cult. a ţinut şedinţa în fiecare din aceste comune. Voi căuta a preciza activitatea, în linii generale, pe şedinţe : intime şi publice.

In şedinţele intime s'au ţiuut lecţiuni din: Cetire Arit., Geog­rafie, etc. Au c o n f e r i n ţ i a t : D-şoara 1. Dimitriu : „Muzeul şcolar" ; d-l Nie. Radulescu : „Me­todice scris -cetituîui" ; d-şoara A. Ştefan : „Şc. activă de I. Pet­rescu ; d-şoara M. Alexandrescu : „Principiile şcoalei active Gab-rea" ; d-şoara Z. Stănescu : „Me­todica cetirei" ; d-l G. Ionescu : „Metod, geografiei"; G. Radu­lescu : „Metod. Şt. Nat."

In şed. publice : G. Ionescu : „Dat. de a trăi frăţeşte cu toţi locuit." ; Stelian Niculescu : „Bo­găţii de României"; d şoara A. Ştefan : ,,Munca intensă şi încor­dată ca îndrumător al vieţii" ; d-şoara I. Dimitriu: „Foloasele

învăţăturei" ; G. Radulescu : „Sal-câmul, stejarul Bărăganului " ; d-şoara D. Manolache : „Sădiţi pomi fructiferi", etc.

Programele sărbărilor âu cu. prins: recit, moralo— patriotice ; coruri pe una şi două voci, piese de teatru ca : „O şezătoare la ţară" de 1. Luncan ; „Reîntors din lume" din voi. teatru şcolar şi „Suflet de părinte1' de V. Cos-tescu.

Restul programului a f o s t complectat cu frumoase jocuri naţionale : „Alunelul", „Brâul", „Sârbă", „Bâroiţă", „Brânduşă", „Ţăranul", „Hai leliţă", „Tără-şelul, etc. şi care jocuri au atras admiraţie şi laudă din partea publicului numeros...

In legătură cu activitatea cerc. cult., ar fi mult mai eficace, dacă s'a stabili un program bine definit şi dacă s'ar concentra, centraliza întreaga activ, a cerc. în una sau în două şedinţe ul­time.

Ceeace se pare astăzi, e ceva izolat, e o activitate descentra-liztoare, educând parţial. Aş fi de părere, şi cred că părerea va fi primită în unanimitate, ca să se centralizeze activitatea între­gului an tn ultima şedinţă a cerc. la care să ia parte nu numai comunele în care se ţine, dar şi celelalte din cerc, cu şcolile respective.

Şedinţele vor avea un fast grandios.

In şed. intimă lecţia practică se va putea ţine, de e posibil, în faţa copiilor aleşi din toate şcolile prezente. Iar cât priveşte serbarea, să ia un titlu de „ser­bare câmpenească", la care cred că va lua parte mulţime şi din satele vecine sau îndepărtate. Programul va fi executat de elevii tuturor ş c o a l e l o r . O piesă va complecta serbarea reprezent. din aleşii şcoalelor'; iar „Imnul na­ţional" intonat de elevii şcoalelor, va închide grandioasa serbare.

Prin acest mijloc se face a-propierea sufletească între elevi, întărindu-se snai mult dragostea faţă de şcoală şi învăţător. Cele propuse mai sus nu sur.t lucruri himerice, imposibile. Prin dra­goste şi muncă desinteresată, cele propuse vor deveni fapte reale, încununând activitatea elevilor şi a învăţătorilor.

O. N. Ionescu-Bataciu

DIN MEHEDINŢI In ziua de 10 Iunie, cercul

cultural „Zegaia" a ţinut o fru­moasă conferinţă la şcoala din Valea Odăilor. In şedinţa intimă colegul Nie. Popescu-Meriş vor­beşte despre „Clasicism". Iar V. Iacobescu predă o lecţie de ce­tire la clasa V-a.

In şedinţa populară s'au vor­bit despre multe lucruri, ce ne interesează de acum înainte. Oare ce inimă nu s'a mişcat adânc la auzul cuvintelor spuse de d-l Căpitan Gh. Popescu, divizia 19 inî. T. Severin, care în timp de vre-o 2 ore îşi susţine subiectul „Arma chimică" (gaze otrăvi­toare). Domnia-sa face un isto­ric, spunând că şi Ia popoarele vechi s'au întrebuinţat aceste ar­me. De ex : Spartanii au atacat Plateea cu fumul de pucioasă, smoală şi altele. Apoi în evul mediu-focul grecesc, fumuri în­trebuinţate de Carol XII. Şi în sfârşit acum, în războiul mon­dial obuze, mine, val, proectiie, etc. hi cuvinte, pornite de sen­timentul patriotic, arată schiţe — măsuri de protecţie, colec­tive şi individuale, arătând şi diferite măsci. In tot timpul a-cesta, sala răsuna de cuvintele sale, ceilalţi ascultând cu sfinţe­nie cele spuse, la ce ne aşteptăm într'un nou război. Ca să încre­dinţeze şi mai mult de răul ce pricinuiesc aceste gaze, d-l Că­pitan răspândeşte în sală „gaz lacrimogen", făcând ca toţi să părăsească sala. Astfel de con­ferinţe sunt bune pentru săteni.

In seara zilei de 17 Iunie a.c. în sala şcoalei s'a ţinut o şeză­toare culturală, unde a luat parte şi muzica.

Sala şcoalei era neîncăpătoare, faţă cu numărul asistenţilor, do­vadă că sătenii au început să guste cu atenţie din roadele culturii.

S'au executat mai multe co­ruri pe una şi 2 voci de elevii

şcoalei şi adulţi. Apoi s'au reci­tat mai multe poezii şi mono-loage.

Dar piesa„Sgripţuroaica",în care se oglindesc stropi de adevăr, combătând răul că omul merge la judecăţi pentru orice, a făcut ca publicul să aplaude îndelung, ceeace denotă că a reuşit foarte bine. Domnul director al şcoalei, Iosif N. Dumitrescu Bistriţa mul­ţumeşte asistenţilor şi-i roagă ca'n curtea şcoalei să se facă hora, nelipsită în zilele de săr­bătoare la sate.

Coresp.

B ă l t i

Duminica trecută în comuna Heciu-Nou, acest judeţ a avut loc o frumoasă şezătoare culturală, organizată de cercul cultural „Pr. Mateevici".

De dimineaţă, la biserica co­munei s'a oficiat de către părin­tele Stavrofor D i m i t r i u delà Catedrala Bălţi serviciul religios, la care au luat parte învăţătorii şi învăţătoarele cercului în număr de peste 40 din satele vecine. După eşirea din biserică, la şcoala locală s'a ţinut şedinţa intimă, la care s'a predat de inv. Pienescu o lecţie practică.

După masă, pe un platou delà marginea satului, sub cerul liber s'a desfăşurat In faţa numerosului auditoriu, compus din săteni şi sătence, un variat program, com­pus din producţiunl ş c o l a r e : coruri, recitări şi dansuri naţio­nale, executate foarte bine de elevii şcoalei locale, şcoalei Nor­male de învăţători din Bălţi şi şc. prim. din Alexandreni. In timpul şezătoarei au rostit cuvân­tări părintele Dimitriu, vorbind despre şcoală şi biserică, d-l Ion Cazaru, directorul şc. {Normale, despre necesitatea construcţiilor localurilor de şcoală şi lectură de d-l Roşu, subrevizor şcolar.

CORESP.

INFORMAŢII Delegaţia de încasator

a D-lui Demetriade, delà „Cultura Poporului" re-trăgându-se, încunoştiin-ţăm, că pe viitor, plata abonamentelor se va face la redacţia şi admini­straţia gazetei, în Bucu­reşti, str. Regală 16.

* Rugăm pe toţi abonaţii

şi sprijinitorii g a z e t e i noastre să ne înştiinţeze direct printr'o carte poş­tală, de sumele ce au plătit pentru această ga­zetă în anul 1928 şi noi vom publica săptă­mânal numele şi suma trimisă de fiecare, spre a se evita pe viitor orice nemulţumiri.

*

Săptămâna aceasta a avut loc în Bucureşti, Conferinţa Micei înţelegeri, Ia care au luat parte miniştrii de externe ale celor trei state: Ceho­slovacia, Jugoslavia şi Ro­mânia.

S'a discutat situaţia din Europa Centrală, în legătură cu menţinerea, respectarea şi aplicarea tratatelor de pace, accenduându-se perfecta so­lidarizare a Micei înţelegeri şi unitate de vederi, hotărân-du se că se vor „opune cu ultima energie şi cu toate mijloacele apropiate şi opor­tune în contra oricărei ten­tative de schimbare a statului teritorial stabilit prin tratatul delà Trianon".

In numărul v i i t o r , vom arăta pe larg Scopul Micei înţelegeri.

* — C. P. R. acordă reducerea

de 50 la sută vizitatorilor ce călătoresc delà staţia Călimăneşti la Govora şl înapoi şi delà Călimăneşti Ia Ocnele Mari şi înapaoi.

Călătorul poate să se înapoeze chiar în aceiaş zi, vizând biletul cumpărat la ducere.

—- Comitetul gCentral de sub înalta Presidenţie de Onoare a M. S. Regina Maria a României, pentru înălţarea Cetăţei şi Mâ-năstirei „întregirea Neamului", (Bucium) aduce mulţumiri D-lor Gh. Alexandrescu Prefect, al Ju­deţului Făgăraş şi D-lor Dr. Frâncu, Subprefect al aceluiaş judeţ, pentru sprijinul moral şi material ce 1 dă la reînălţarea acestei cetăţi din ţara lui Negru Vodă, ce se ridică în memoria eroilor cari şi au dat totul pentru unirea cea mare.

* — Un profesor universitar din

Germania, obişnuia ca după obicei să iasă Ia plimbare în afara oraşului, însoţit de cânele său.

La o vreme 1 se fură cânele, care după multe peripeţii ajunge la un medic veterinar.

Acesta avea instalat în casă un aparat de radiofonie.

într'o zi pe când doctorul asculta o prelegere (lecţie), des­pre literatură, deodată cânele se apropie de haut pa rleurul (trompa aparatului), ciuleşte urechile şi începu să latre de bucurie.

îndată, veterinarul printr'o scri­soare, a chemat pe profesor (s ăpânul cânelui) care şi 1-a recunoscut şi împreună s'au bucurat de revedere.

* Preţul abonamentelor;

lei 200 pentru învăţători preoţi, studenţi şi săteni ; lei 300 pentru autorităţile săteşti ; lei 400 pentru in­stituţii particulare şi de stat iar delà 500 de lei în sus pentru sprijinitorii a-acestei foi.

— In ziua de 29 Aprilie, cândi au avut loc serbările pentru a-lipirea Basarabiei, s'a pierdut Û oraş fetiţa sergentului de stradă Butnaru,în vârstă de 6 ani.

Poliţia cercetând, a pus dis*: pariţia fetiţei în legătură cu ur­mătoarea întâmplare: In aceiaşi zi fusese găsită pe stradă ol femee cu o fetiţă de mână, carej se tânguia că nu are bani săi plece acasă, în Cetatea-Albă.! Poliţia i-a dat loae de drum. ]

Punându-se în legătură acestei două întâmplări, s'a cerut poliţiei* Cetatea-Albă să se intereseze дЦ femeia Parascovia Cjrihovscaia din comuna Mihailovca.

In adevăr, fetiţa furată a lost găsită acolo. S'a putut constatat că Parascovia nu e la primul| furt de copii. Ea a mai furat fetiţă a d-lui Dobrovolschi din? comuna Popuşoi, şi una din со-н muna Tatar Віщаг. J

Femeia a fost expediată înv; preună cu fetiţa la Chişinău, darj pe drum a reuşit să fugă din,' tren. î

* ' l Generalul Nobil care d u p l :

cum se ştie plecase în expe­diţie Ia Polul-Nord, şi despre a cărui soartă nu se maţ! ştia nimic, a fost salvat de căpitanul norvegian Thonbergs şi adus la Kingsbay pe bordul! vaporului „Citta di Milano".

Se c o n t i n u ă cercetările] pentru salvarea celorlalţi nau-fragiaţi p r e c u m şi a lui Amundsen care plecase îrn căutarea lui Nobile,

— In ziua de 24 Inuie cor. s'a sărbătorit jubileul de; 75 de ani delà îfiinţarea şcoaij lei Superioare de agricultură, cu care ocazie s'a pus şi piatra fundamentală a căminu* lui Studenţilor acestei scoale;'-

La această solemnitate a asistat: înaltul Regent G. Buzdugan, membru guuver. nului Vintilă Brăteanu, pirn ministru precum şi un pu­blic, ales, care a ţinut să i-a parte la această sărbătoare şcolară.

înaltul regent, în cuvânta­rea sa, arătat rolul temeirei ce îl are agricultura în pro-« păşirea economică a ţării, şi-datoria noastră a tuturor de a da toată extensiunea posi­bile, acestui învăţământ agri­col.

In aceiaş sens, au mai vor« bit d-nii Vintilă Brăteanu, Ionescu Şişeşti şi C. Argen-toiaun, după care s'a servit alesei asistenţi o gustare.

* - -j •- i

Un grup de pescarij din Tulcea, se plâng că sunt! opriţi dea-şi exercita meseria, deoarece nu sunt înscrişi în \ cooperativă, incru pe eare ;

ei nu-1 pot, face,? dat fiind condiţiunile împovărătoare. !

B I B L I O G R A F I E j Au apărut în editura librăriei

„Cartea Românească" din Bucu­reşti, Bulevardul Carçl şi se gă­sesc de vânzare la toate librăriile din ţară, următoarele cărţi : Odinioară : Poveşti ed. II de P.

Dulfu, preţul lei 30

Din Bătrâni : Naraţiune istorică,; ed. II, lei 71

Cunoştinţe Folositoare Seria A; No. 35 Din viaţa oamenilor întreprinzători de Apostol Culea preţul lei 9

Cunoştinţe Folositoare Seria Al No. 40 M. Berthelot (1827-j 1007) Viaţa şi opera Щ de Locotenent M. Zapan,

preţul lei 5

IUI •I

! RADIO APARATE GRATIS l j • • • • •

I ! •

Ш I I s IUI

O firmă de expediere acordă ca dar, din motive de reclamă şi propagandă, un număr mai mare de aparate Radio, de prima calitate, până la aparate de 4 lămpi. Nici un fel de obligaţiuni nu decurg cu aceste daruri. Micile spese (de porto, ambalage etc.) le va suporta primitorul. Cei interesaţi sunt rugaţi

a scrie în mod clar adresa lor la :

Expediere de Radio E. Grab & C. Rottluff secţia X Berlin No. 4, Gartenstrasse 100.

H U I іііяяві ••mi ширв •гшііі І І І Г М В raailll Tipografia «Corpului de Jandarmi» — Bucureşti