PETI DE AP DULCE

AMURUL

(Ctenopharyngodon idella)Denumire popular: ten, crap chinezesc.Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care triesc n ara noastr, avnd preferine alimentare de natur predominant vegetal. Corpul su zvelt i fusiform este acoperit n ntregime de solzi mari, de culoare gri argintie, cu nuane nchise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg i peste 130 cm lungime. Acetia sunt nite peti deosebit de vioi, iar cnd sunt capturai opun o mare rezisten, n timpul drilului. Se hrnete cu vegetaie submers, alge i stuf. Originar din China, din bazinul fluviului Amur, a fost introdus n apele romne n ultima jumatate de secol. Dei este numit ,,crap chinezesc el este mai apropiat filogenetic de clean dect de crap.

A fost introdus n piscicultura ca sursa de protein; practic este o main de transformat algele, brdiul i stuful n protein animal. Crete foarte repede, iar carnea sa este destul de apreciat pe piaa de pete.

ASPRETELE

(Romanichthys valsanicola)

Denumire popular: poprete sau sforete.

Este singurul pete a crui denumire internaional este cea n limba romn: asprete.

Rspndire: n apele rii noastre i anume n rul Vlsan, care izvorte din Munii Fgra, afluent stng al rului Arge i n Rul Doamnei. A fost descoperit abia n august 1956!

Are aspect general asemntor cu zglvoaca, corpul alungit i comprimat lateral n regiunea posterioar i mbrcat n solzi ctenoizi. Capul mare, turtit dorso-ventral; osul preopercular neted; nrile mari, n form de plnii,; gura terminal i protractil; ochii mari i apropiai ntre ei. Linia lateral complet, prelungit pn la baza cozii. Distana ntre cele 2 dorsale este mic. Dorsala a doua este mult mai lung dect prima. Coloraia este cafenie, cenuie cu aspect slab marmorat.

Triete pe fundul apelor de munte, pe sub pietrele mari din mijlocul rului acolo unde curentul este puternic.

Aspretele este o fosil vie i este cel mai rar pete din Europa, i - dup unele estimri - chiar din lume. A fost contemporan cu ultimii dinozauri, are o vechime de peste 65 de milioane de ani, iar in momentul de fa exist pericolul dispariiei sale. Specie ocrotita de lege!

AVATUL

(Aspius aspius)Denumire popular: avat, aun, boulean, butoi, ft, han, pete lup, vntor, vulcan, vrespe.

Rspndire pe glob: Centrul i estul Europei, Benelux.

Rspndire n Romnia: n Dunre, n grlele i blile limitrofe Dunrii, Prut, Some, Cri, Tisa, Bega, Timi.

Lungime: 50 - 60 cm (excepional 1m). Greutate: 4 - 7 kg (excepional 15 kg)

Mod de via: triete n toate rurile de ses, ns urc i pn n regiunea desiurilor; i plac apele clare i repezi, dar l ntlnim i n lacurile i blile adnci, cu fundul nisipos i pietros. Vneaz aproape numai la suprafa i numai ziua, n special la rsrit i la apus. Ct este mic se hrnete cu zooplancton, iar ca adult cu oblei, cleni, porcuori, scoici i melci de ap, pe care-i atac prin lovituri de coad, ameindu-i, apoi i nghite.Se hrnete cu peti de talie mic, dar prefer obletele.Triete singuratic n curent puternic, n ape curgtoare i stttoare, urcnd pn n regiunea dealurilor; prefer fundurile pietroase.

Se reproduce n martie-aprilie, imediat dup dezgheul apelor, femelele depunnd icrele pe funduri pietroase i nisipoase, n curent repede.

Valoare gastronomic: Carne fin, gustoas, ns cu oase multe.

Dimensiunea minim legal: 30 cm.

BABUCA DE DUNRE

(Rutilus rutilus)Triete n ape stttoare i poate fi gsit pe un areal imens de iazuri i bli i n mai toate lacurile noastre cu fundul nisipos-mlos i vegetaie abundent. La noi este rspndit n Dunre i n blile ei, n lacuri, bli i iazuri; este rar n ruri (Mure, Bega, Timi, Cerna, Olt, n brele nchise ale Siretului), unde se ntlneste mai ales n cursul inferior i foarte rar n Prut.

Are corpul nalt, gura puin nclinat, aripioarele ventrale n dreptul aripii dorsale. Culoarea corpului este asemntoare mediului n care triete, ntunecat pe spate i reflexe mimetice albstrui sau verzui, fcnd-o s se camufleze bine n zona de habitaie. Are burta alb i lateralele glbui-argintii ce vin n contrast cu aripioarele care bat n portocaliu. Ochii au n partea de sus marginile crmizii-glbui bordate de o poriune roie, viu colorat.Masculii, n perioada reproducerii au pe corp i pe nottoare tuberculi albi. Prefer apele nchise (bli, heletee, iazuri, lacuri), cutnd fundurile nisipoase.

Se hrnete cu larve de insecte, molute i crustacee mici, uneori i cu propria progenitur, ns hrana principal este mtasea broatei.

Se reproduce n aprilie-mai, trecnd din ruri n bli, unde femelele depun icrele pe vegetaia submers.D numeroi hibrizi cu pltica, batca, obletele, roioara.

Dimensiunea minima legala: 15 cm.

BATCA

(Blicca bjoerkna)

Este un pete asemntor plticii, deosebindu-se prin forma i culoarea aripioarei anale, prin talia mic i solzii puin mai mari. Dimensiunile acestui pete sunt de 20-25 cm, greutatea 100-200 g. Masculii sunt mai mici dect femelele.

Caracteristici: aripioara anal este scurt i roie, lateralele argintii-cenuii, spatele albstrui, abdomen alb strlucitor.Localizare: bli din lunca inundat a Dunrii, cursul inferior al Prutului, Siretului, Argeului, Oltului, Ialomiei, pe Criuri i Some. Se poate gsi i n bli, lacuri, iazuri, heletee sau grle i canale de campie.

Este un pete de fund, se hrnete cu semine, plante acvatice, crustacei mruni, insecte de ap, larve, viermui roii de ml i resturi vegetale.Se pescuiete aproape de maluri, n ape adnci cu fundul mlos sau nisipos, lng stuf i papur, primavara i toamna ntre ape, iar vara n ape limpezi pe fundul acestora. Dimensiune minima legal: 15 cm.

BELDIA(Alburnoides bipunctatus)Acest peste mic poate fi gasit pretutindeni in raurile reci, limpezi si cu cursul relativ rapid din Europa, din nordul Alpilor si pana in Marea Nordului si Marea Baltica. Traieste in toate apele care alcatuiesc bazinulul Marii Negre. In Romania, beldita se gaseste in toate raurile mai mari. Beldita este un peste de talie mica, cu o lungime medie de 9-10 cm (rar peste 14-15 cm) si greutatea medie de 10-12 g (exemplarele mai mari de 35 g sunt exceptii). Beldita traieste in carduri. Spatiul sau de viata il constituie raurile, incepand cu zona pastravului si pana la cea a scobarului si a mrenei, de obicei in imediata apropiere a fundului apei. Ii plac apele limpezi, bogate in oxigen dizolvat, mai reci si cu adancimi medii, unde albia este acoperita de pietre si nisip. Nu patrunde pana pe cursurile superioare ale paraielor de munte, cu debit insuficient si neuniform.

Consuma de obicei hrana de origine animala, pe care o gaseste la fundul raului, ca de exemplu rame mici, melci minusculi, insecte acvatice si larvele acestora, recurgand doar foarte rar la hrana de natura vegetala. Este un peste care inoata rapid, vioi.

Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

BIBANUL

(Perca fluviatilis)

Denumire populara: biban, asprisor, baboi, bosman, bubuioc, bonduras, costrus, ghiban, ghebus, zbors.Raspandire pe glob: In toate apele europene cu exceptia Portugaliei, Greciei, sudul Italiei precum si vestul peninsulei Balcanice, in Asia de nord. Raspandire in Romania: In toate apele, incepand din zona unde traieste scobarul, pana la Marea Neagra. Lungime: 30 - 35 cm (exeptional 50 - 60 cm) Greutate: 200 - 500 g (exceptional 2 - 5 kg) Aspect: Corp robust, solzii marunti, asprii si bine inplantati in tegument. Dinti marunti si ascutiti pe ambele maxilare. Bibanul prezinta tepi pe placile operculelor si pe dorsala anterioara. Pe spate are culoare verde-cenusiu ajuncand spre un verde-negricios, pe flancuri este verde cu reflexe aramii, burta fiind cenusiu alburie, sau chiar galbena. Corpul prezinta intre cinci si noua dungi verticale mai inchise ce coboara de pe spate spre burta. Inotatoarele ventrale sunt galbui, iar celelalte sunt rosii.Mod de viata: Traieste in apele dulci ca si in cele salmastre. Prefera apele limpezi cu fundul acopreit de vegetatie, lin curgatoare, si de aceea il vom gasi mai mult in lacuri si balti, insa traieste si in rauri, Este un peste lacom si prefera hrana vie. Acesta se hraneste tot timpul anului . In general acesta sta la loc de panda radacini, copaci, picioare de pod, ochiurile din stuf etc. Cei mai mici vaneaza in bancuri intre ape, iar cei mai batrani vaneaza spre fund unde traiesc solitari. Se hraneste cu insecte, larve, rame, vermusi, melci, pestisori, icrele altor pesti, chiar si proprii sai pui. Valoare gastronomica: Carne este alba, gustoasa, cu putine oase. Dificil de curatat de solzi (prin oparire, prajire). Se consuma fileuri prajite sau peste intreg saramura. Da gust bun ciorbei de peste. Dimensiunea minima legala: 20 cm.

BIBANUL-SOARE

(Lepomis eupomotis gibbosus)

Denumire populara: regina baltii, regina, biban-soare, sorel. Raspandire pe glob: Originar din America de Nord, a fost adus in Europa in sec XIX, raspandindu-se pe intreg continentul. Raspandire in Romania: In toate apele dulci, rauri, lacuri, iazuri, helestee. Prezenta nedorita fiind daunator altor specii. Lungime: 12 - 15 cm Greutate: 100 - 150 g Aspect: Corpul este oval, plat, cu solzi colorati frumos verde-oliv, cu pete brune si albastre, burta fiind liliachie. Mod de viata: Ii plac locurile cu stuf alge si alte plante acvatice pe unde pestii isi depun icrele cu care acesta se hraneste. Se hraneste cu: icrele de peste, insecte, larve, alevinii altor pesti. Valoare gastronomica: Carnea este buna mai ales la exemplarele mari. Da gust bun ciorbei de peste.

BOARA

(Rhodeus sericeus amarus)

Peste cu corpul latit, cu o dunga verzuie inspre coada, prezinta o linie mijlocie intrerupta. Coloritul acestui peste devine frumos in timpul depunerii icrelor cnd, in mod sportiv, ar trebui eliberat.

Masculul se deosebeste prin culori aprinse si diverse, avand aripioarele rosii. Femela are o prelungire de forma unui viermisor inaintea analei, tub cu ajutorul caruia depune icrele in scoicile de pe fundul apei. Cu o lungime de 6-8 cm. traieste in santuri cu multa vegetatie. Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.

BOITEANUL

(Phoxinus phoxinus)

Asemanator cu beldita si obletele, boisteanul se diferentiaza prin forma corpului care este cilindric, botul este rotunjit si solzii marunti.Coloritul specific demarca spinarea verde bruna, de laturile deschise, cu pete asemanatoare bibanului. Irizatiile laterale bat spre albastru-verde sidefat, iar botul si unele aripioare se nuanteaza in rosu. Boisteanul traieste in mal, in locuri cu ape domoale, la adincime, unde cauta vietuitoare mici si resturi organice. Are simturile foarte dezvoltate, de aceea camuflarea trebuie sa fie cit mai buna.

Dimensiunile obinuite sunt de 9 - 10 cm, ntlnind rar i exemplare ce pot ajunge la 15 cm.Nu exista restrictii privind dimensiunea capturii.

CARACUDA

(Carassius carassius)Denumire populara: caras, crap de balta, carasita, gurgusel, lunita, rusinoasa.

Este un peste foarte putin pretentios, cu corpul rotunjit, fiind in lungime aproape egal cu inaltimea. Are culoarea namolului pe spate, laturile mai deschise spre burta care este de culoare galben-rosiatica. In comparatie cu carasul, cu care se aseamana foarte bine, are solzii mai mari si aripa spinarii mult mai lunga. Peste de fund, este caracterizat de faptul ca nu paraseste zona in care sta, fiind un peste foarte lenes. Are o dezvoltare inceata, cu dimensiuni cuprinse intre 15-20 cm (exceptional 35 - 40 cm), si 80-200 g.

Lungime: 15-20 cm Greutate: 80 - 100g (exceptional, aparand hibride caracuda-platica, caracuda-crap, au ajuns pana la o greutate de peste 1,5 kg).

Mod de viata: Traieste in apele statatoare, cu exceptia celor de munte, nu prea adanci, cu albia namoloasa. Se hraneste cu: larve, rame, mamaliga, etc.

Dimensiunea minima legala: 17 cm.

CARASUL(Carassius auratus gibelio)

Denumire populara: caras, caras argintiu, caracuda argintie, caracuda alba, argentina, caras-florat, etc. Raspandire pe glob: Provine din Asia Orientala, fiind mai raspandit in China si Japonia. Este aclimatizat in toate tarile Europei. In Romania se intalneste in toate raurile si lacurile de ses, in Delta si in Dunare.Lungime: 15 - 20 cm (exceptional 40 cm) Greutate: 200 300 g (exceptional 2,5 kg) Aspect: Asemanarea cu caracuda ii face pe unii sa ii cofunde, insa carasul atinge talii mai mari si are o coloratie diferita. Partea dorsala a capului si spatele sunt intunecate, de culoare cenusie-negricios-albastruie, care devine pe flancuri cenusiu-argintie cu usoare reflexe aurii, apoi argintie curat. Culorile sunt mai inchise sau mai deschise in functie de mediul, mai luminat sau mai putin luminat, in care traieste. Corpul este alungit, cap scurt, solzi mari si grosi, bine fixati. Mod de viata: Prefera locurile cu vegetatie si fund malos, traind in aceleasi biotipuri cu caracuda. Curios la acest peste faptul ca toate exemplarele de peste 15 cm sunt femele. Sub aceasta talie sunt si masculi in proportie de circa 50%, insa din a doua vara se pare ca acestia devin femele. Se credea ca icrele lor sunt fecundate de crap si carasul auriu, si ca acesta ar fi o incrucisare intre acestia, insa este o specie bine definita. Se hraneste cu organisme vegetale si animale, purici de balta, larve de insecte, viermi, icre de peste, etc. Valoare gastronomica: Carnea este gustoasa, dulce. Dimensiunea minima legala: 15 cm.

CHICARUL(Eudontomyzon danfordi)

(Eudontomyzon mariae)

In tara noastra traieste mai ales in afluentii Muresului, Somesului si ai Crisurilor, cum sunt Iadul, Sebesul, Streiul, Crisul Negru si Crisul Repede, in Timis, Somesul Rece si Cald, dar a fost intalnit si in afluentii Argesului si ai Moldovei, precum si in Siret, Dambovita si Bistrita Aurie. In Dunare traieste ruda sa apropiata, Eudontomyzon mariae, care creste la dimensiuni mai mari decat chiscarul din apele montane.

Chiscarul poate fi usor recunoscut dupa corpul lung, cilindric si gura rotunda; cand o tine complet deschisa, este perfect circulara, nefiind prevazuta cu maxilare. La prima vedere se aseamana cu un sarpe. Spatele chiscarului este gri-albastrui sau gri-brun, partile laterale gri-galbui, iar abdomenul galbui sau de un alb murdar.Lungimea exemplarelor mature este de 20-22 cm, dar poate atinge si 30 cm; are o greutate de 10-25 g, corpul sau fiind de regula de grosimea unui deget.

Chiscarul se reproduce in august. Dupa depunerea icrelor, reproducatorii mor. Duce o viata parazitara pe seama pestilor (mai ales a exemplarelor bolnave) din raurile de munte. Folosind drept ventuza gura sa circulara, el se lipeste de corpul pestilor, sugandu-le sangele si celelalte substante nutritive.

Specie ocrotita de lege!

CLEANUL(Leuciscus cephalus)Raspandire: Foarte raspandit in toate apele curgatoare din regiunile de dealuri, urca pana in zona pastravului si lipanului, dar il putem gasi - mai rar - si in apele de campie.

Descriere: Are corpul gros, aproape cilindric, capul relativ mare, gura terminala si larga; solzii, destul de slab fixati, sunt tiviti cu negru.Se deosebeste de crap prin lipsa mustatilor, precum si prin aripioara dorsala, care la clean este mult mai mica.

Dimensiuni: poate atinge lungimi de 25 - 40 cm (exceptional 50 - 80 cm) si 200 g greutate (exceptional 4 kg).

Comportament: Vara si toamna sta in locuri mai linistite, in bulboane, pandind prada din zone unde curentul apei nu este prea puternic. Dimineata, seara si mai ales noaptea se hraneste cu larve de perlide, efemeride, scarabeti, viermi, vegetale, atacand si puii si icrele altor pesti. In prima perioada de viata traieste in carduri, cu cat avanseaza in varsta devenind solitar.

Se reproduce devreme si chiar in lunile iulie - august. In timpul reproducerii masculii poarta niste granulatii albe pe cap si pe laturi. Femela depune pana la 100.000 icre de diametrul de 1 -1,5 mm, pe locurile tari, pietroase sau fara vegetatie acvatica, acolo unde apa este linistita.

Dimensiune minima legala: 25 cm

COSACUL(Abramis ballerus)

COSACUL CU BOT TURTIT

(Abramis sapa)Este un peste asemanator platicii, cu capul mic si culoare albastruie inchis spre verde pe lateral, cu un areal redus la baltile riverane Dunarii. Abdomenul este usor galbui, in unele cazuri roscat. Hrana de baza o constituie insectele, larvele rosii, crustacee si moluste.

Greutatea oscileaza intre 200 - 300g, ajungand rar la 700 g -1 kg, iar dimensiunea intre 15-25 cm, rar ajungand la 30 cm. Pescarul va cauta pe fundul apei, unde curentul este lent si materialul mocirlos, in rest pescuitul se desfasoara ndind in acelasi fel si avnd aceleasi monturi ca la platica.

Dimensiunea minima legala: 25 cm.

CRAPUL

(Cyprinus carpio)Denumire populara: crap romanescCrapul comun se aseamana cu carasul si are corpul acoperit cu solzi.

Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile, iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun-argintie, cu nuante in functie de particularitatile mediului in care traieste. Primavara si toamna, prefera hrana de origine animala, spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala.

Crapul este un peste omnivor, ce poate trai pana la 150 de ani. El se intalneste in apele dulci din Europa, America de Nord, Africa si Asia. Fiind un peste de talie mare, greutatea medie a unui adult ajunge la 11 kg, exemplarele cele mai mari depasind 40 de Kg. Corpul este acoperit cu solzi mari, cicloizi, iar inotatoarele perechi, dorsala si anala, au radiile moi, exceptand primele 2-3 care au forma de spini. Pe maxilar are o pereche de mustati mai mici, iar spre coltul gurii o pereche de mustati mai mari. Primavara, cand apele incep sa se incalzeasca, crapul incepe sa misune in cautarea hranei, vara urmand a se retrage la apa adanca sau in cazul apelor curgatoare pe albia apei cautand ape mai oxigenate. Iarna, crapii se retrag in gropi cu fund malos si isi reduc activitatea si hranirea la limita supravietuirii. Crapul se hraneste scurmand fundul apei pana la o adancime de 20 de centimetri. Meniul de baza este format din larve, viermi, scoici, plante, dar exemplarele mari, mai degusta si pestisori sau raci. In mod normal, un crap consuma zilnic o cantitate de hrana egala cu dublul greutatii sale. Reproducerea are loc prin aprilie-mai. In acest timp, crapii se aduna in carduri mari, se apropie de maluri si isi depun icrele, lipindu-le de ierburi. O femela depune o cantitate de icre de pana la 23% din masa sa neta, icrele masurand 1,3-1,5 mm diametru. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Nu intotdeauna icrele sunt expulzate in totalitate, o parte ramanand in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult. Durata incubatiei este de 4-6 zile la o temperatura de 20 0C. Dupa ecloziune aceste larve stau imobile pe vegetatie.

Dimensiune minima legala: 45 cm.

CRAPUL OGLINDA

(Cyprinus carpio)Crapul oglinda se caracterizeaza prin lipsa solzilor, exceptie facand zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Are culoarea brun-galbuie, cu nuante determinate de mediul in care traieste. Modul de hranire si comportamentul sunt similare cu cele ale crapului comun. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

Crapul golas este asemanator cu crapul oglinda, cu deosebirea ca se remarca absenta totala a solzilor de pe corpul acestora. La acesta gura este orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, si este prevazuta cu doua mustati. Crapul golas creste in iazuri si helestee. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani si o greutate de peste 40 kg.

FITOFAGUL(Hypophthalmichthys molitrix)Denumire populara: crap argintiu, crap chinezesc.Raspandire in Romania: Originar din China, a ajuns in tara noastra la inceputul anilor 60, incercandu-se aclimatizarea lui in medii naturale, deschise. De aici a ajuns accidental in Dunare si raurile mari. Cele mai multe exemplare se intalnesc in Dunare, din Delta pana in apropierea Portilor de Fier.

Spre deosebire de novac are capul mai mic si o culoare mai deschisa. Ca hrana prefera planctonul de natura vegetala (fitoplancton). Este un peste de talie medie-mare, cu un ritm de crestere rapid (in primii 3 ani de viata poate depasi o greutate de 4kg).

Aspect: capul foarte mare cu ochii asezati jos, gura mare, dintii faringieni puternici; corpul este acoperit cu solzi mici si argintii. Partea dorsala este gri-verzuie, deschizandu-se pe flancuri pana spre argintiu. Abdomenul este alb-argintiu.

Lungime: 40 cm (exceptional peste 1,5 m) Greutate: 1-2 kg (exceptional peste 60 kg)

Se reproduce doar in bazine artificiale, atent supravegheate si controlate de piscicultori. Cu toate acestea, a fost semnalata prezenta unor exemplare de mici dimensiuni in regiuni populate cu mult timp in urma. De aceea se presupune ca reusit sa se adapteze si sa se inmulteasca in Dunare si principalele rauri.

Majoritatea timpului si-l petrece inotand in straturile superficiale ale apei in cautarea hranei. Acest peste are o carne foarte gustoasa, bogata in grasimi, prezentand o valoare economica ridicata.

Se prinde la mamaliga, boabe de porumb in lapte, pufarin.

FUSARUL

(Aspro streber)La noi este intalnit in dunare si majoritatea raurilor mari. Este un peste de talie mica-medie, putand atinge in mod exceptional 30 cm si 400 g. Majoritatea exemplarelor pescuite masoara 10-15 cm si cantaresc 100-250 g. Corpul fusiform este acoperit cu solzi mici, desi si aspri. Capul alungit, usor ascutit si turtit dorso-ventral. Gura transversal este brazdata de numerosi dinti marunti. Operculul se termina printr-o parte subtire si ascutita asemanatoare unui ghimpe. Traieste pe fundul pietros si nisipos al apelor limpezi, curate, bine oxigenate si adanci.

Coloratie: Partea dorsala si flancurile sunt galben-cafenii, iar corpul, pe intreaga lui lungime, este brazdat de 4-5 dungi transversale late, negricioase. Abdomenul este alb-galbui.

Hrana: Fiind un peste rapitor se hraneste cu larve ale diferitelor insecte, viermi, insecte, icre si pestisori.

Reproducerea are loc in perioada martie - aprilie, cand femelele migreaza in amonte, spre zonele cu apa mica pentru a depune icrele pe pietre sau pe plantele acvatice.

Comportament: In majoritatea timpului sta ascuns deasupra substratului pietros sau nisipos, parasindu-si ascunzatoarea doar pentru a se hrani. Se pescuieste in special toamna.

Are carnea alba si gustoasa.

Nu este specificata lungimea minima de retinere.

GAMBUZIA

(Gambusia affinis)

Gambuzia este o specie euribionta, care se aclimatizeaza usor. Traieste n ape curgatoare si statatoare, dulci si salmastre, suportand variatii mari de temperatura. Gambuzia poate trai si in ape poluate. Cand temperatura apei scade sub 10 C, se ingroapa in nisip, intrand in ,,somnul de iarna.

Gambuzia are lungimea, la femele intre 2 si 4 cm,iar la masculi intre 1,5 si 2,5 cm. Are corpul gros, cu solzi mari. Capul este turtit dorso-ventral, cu mai multe santuri adanci, cu diferite forme. La femele, de o parte si alta a abdomenului apare cate o pata neagra. Hrana: de preferinta larve de tantari, cu crustacei mici, diatomee, alge verzi sau albastre. Reproducerea gambuziei are loc atat timp cat temperatura apei se mentine intre 15 si 20 0C in lunile aprilie-iunie, adultii inotand in acest timp in grupuri numeroase la suprafata apei. Femelele, dupa fecundare, poarta ouale n abdomen timp de 4-6 saptamani, dupa care le depun. Ies aproximativ 60 sau 100 pui care noata si se hranesc singuri. Provine din America si a fost raspandita in multe tari in scopul distrugerii larvelor de tantari.

GHIBORUL(Acerina cernua)In Romania poate fi intalnit in toate raurile mai mari, incepand cu zona caracteristica mrenei si pana la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Traieste in numar mare in baltile de langa Dunare, in Dunare, Olt, Mures, Crisuri, Somes, Timis, Bega, precum si in foarte multe lacuri (Snagov, Cernica, Caldarusani, Zau de Campie etc.). Apare in multe iazuri si helesteie, chiar si in crescatorii, unde este considerat o specie nedorita, consumatoare de icre si de larve de crap.

Corpul pestelui este relativ scurt si indesat, turtit lateral. Seamana cu cel al bibanului, profilul spatelui fiind insa mai incovoiat. Buzele sunt carnoase, iar dintii marunti sunt asezati in gura intocmai ca o perie. Pe opercule si pe marginile lor sunt implantati tepi foarte ascutiti si marunti. Corpul este acoperit cu solzi mici si aspri (solzi ctenoizi). Pestele are doua inotatoare dorsale, nedespartite printr-un interval, dintre care prima este prevazuta cu 12-16 radii tepoase. Intepatura provocata de tepii din inotatoarea dorsala este extrem de dureroasa si se poate infecta. Ghibortul este un peste de talie mica, cu o lungime medie de 12-15 cm, rar de 30-32 cm. Greutatea medie in apele din tara noastra este de 25-30 g, depasind rareori 35 g.

Carnea sa este gustoasa, mai ales pentru prepararea ciorbei pescaresti.

Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

GHIDRINUL(Gasterosteus aculeatus)

Se intalneste in bazinul inferior al Dunarii si in baltile din lunca acesteia.

Are circa cinci centimetri. Ii sunt caracteristici cei trei spini de pe spate, inaintea aripiarei dorsale, cu care se apara de dusmani. Este singurul peste de la noi care isi face un cuib din plante acvatice. Printr-un dans ritual, masculul invita in cuibul pe care l-a construit femela, pentru a depune icrele. Acestea sunt pazite si aerate ce catre mascul, pana la iesirea puilor. Tatal nu pleaca de langa pui pana cand nu acestia ating un centimetru.

GRINDELUL

(Nemachilus barbatulus)

Denumiri populare: grindel, grindea, moin, molan, vrlan. Rspndire: n Europa de la Cercul polar pn n nordul Italiei, iar n est pn n Urali. n Romnia este un pete comun n mai toate apele de deal i de munte.

Corpul este aproape cilindric, cu solzi mici i rari, nvelit ntr-un strat des de mucus, ceea ce l face alunecos la pipit. Spatele i burta sunt lipsite de solzi. Gura larg are deasupra patru musti, iar n coluri nc dou. Poate atinge lungimea de 10-15 cm.

Coloraia: Foarte variabil, n general marmorat, galben-verzuie pe spate i flancuri, cu multe pete negre, neregulate. Burta alb cu o linie roiatic. Pe nottoarele dorsal i codal prezint pete brune, neregulate. Prefer apele limpezi, cu fund nisipos sau cu prundi. Este un pete fricos, activ mai mult noaptea. Se reproduce n aprilie - mai.

Carnea sa este foarte gustoas i de aceea este vnat cu plase cu ochiurile mici de ctre localnici.

LINUL

(Tinca tinca)

Linul se gaseste in cea mai mare parte a Europei. Lipseste in apele din nordul Scotiei, nordul si centrul Peninsulei Scandinave, Finlandei si din Crimeea. In tara noastra, linul este foarte raspandit in apele de ses, in multe ape statatoare dulci, lacuri, brate moarte etc., inclusiv iazurile de crap. Se gaseste in toate baltile de revarsare de-a lungul Dunarii, in bratele moarte, dar numarul cel mai mare de lini traieste in Delta. In rauri este mai rar intalnit, pentru ca nu-i plac curentii din apele curgatoare. Aspect: Poate fi recunoscut usor dupa corpul caracteristic, indesat, foarte lat in regiunea cozii, precum si dupa solzii marunti cu care este in intregime acoperit. Corpul lui este protejat insa si de un strat gros de piele, cu o bogata secretie. Masculii sunt ceva mai mici decat femelele de lin de aceeasi varsta. Lungimea sa medie este de 25-40 cm, iar greutatea medie de 0,5-1 kg. Mai rar poate atinge si lungimi de 60-70 cm, la o greutate de 2-3 kg. Linul creste lent, desi are o mare pofta de mancare. In timpul zilei se misca relativ putin, schimbandu-si locul mai ales noaptea, cand miscarile sale devin putin mai vioaie. Cand scurma cu botul malul de pe fundul albiei, tulbura puternic apa din zona respectiva, tradandu-si astfel prezenta prin bulele de aer si norul de mal ce se ridica spre suprafata apei. Inainte de a inghiti hrana, el o ,,pipaie indelung, o impinge cu botul intr-o parte si intr-alta si dupa multe tergiversari se decide sa o inghita. Linul este un peste pasnic, omnivor, a carui hrana consta in principal din insecte acvatice si larvele acestora, rame, melci, scoici si raci minusculi. Consuma cu evidenta placere semintele unor plante din apa, dar ,,paste si mugurii si lastarele tinere ale acestor plante, materiile organice aflate in descompunere pe fundul apei, cum ar fi, de exemplu, excrementele crapului. Odata cu hrana, linul inghite de regula si mici cantitati de mal. Cu buzele usor intinse inainte, culege insectele, larvele acestora, precum si melcii lipiti de tulpinile submerse ale plantelor acvatice. Lungimea minima admisa la pescuit: 25 cm.

LIPANUL

(Thynallus thymallus)Denumiri populare: lipan, lipian, lipean, cimbrisor.

Raspandire: in toata Europa, cu precadere in zona centrala si nordica. In Romania se poate intalni in multe rauri de munte, in zona dintre zona pastravului si cea a mrenei. Din cauza faptului ca traieste mai jos decat pastravul, in zone construibile, arealul lipanului este in permanenta amenintare, astfel numai in ultimii 12 ani zonele in care se gasea frecvent lipan s-au injumatatit.

Este un peste foarte elegant, foarte frumos, are o forma alungita, aripioara dorsala este foarte inalta, stropita cu pete galbene, mov si negre asezate in linii orizontale. Dimensiuni 30 40 cm. Extrem de rar exemplare peste 1 kg.

Coloratia: Pe flancurile cu fond argintiu se amesteca nunate de galben si violet stropite cu puncet mici, negre, galbui asezate sub forma unor linii orizontale, spatele este inchis la culoare, batand spre verde inchis, burta alb - galbuie. Prefera apele de la poalele muntilor, cu curenti mai domoli, si deshidere mai larga, sta la panda in suvoaie, sub pietre, sub cascade. Se hraneste cu larve, mici crustaceee, muste pe care le prinde chiar si din zborul la rasul apei, iar exemplarele mari mai ataca si pestisori. La varsta de 3-4 ani se aduna in lunile martie - mai in grupuri mici si urca in zonele superioare ale raului unde femela depune in mici cuiburi din prundis icrele. Dupa 14 - 30 zile puii ies din icre. La un an masoara 10-12 cm, la 2 ani 15-20 cm, iar la 3 ani 30 cm.

Specie ocrotita de lege!

LOSTRIA

(Hucho hucho)

Cel mai mare salmonid din apele noastre, putand atinge talii impresionante, lostrita o gasim numai in ape mari, cu debit constant si bogate in hrana naturala. Poate ajunge la 1 m lungime si 10 - 12 kg greutate. Corpul il are aproape cilindric, gura mare cu dinti puternici. In general, in primii ani, culoarea este argintie, cu spinarea mai inchisa, brun-verzuie; pe masura ce se maturizeaza devine roscata pe laturi si galbena deschis pe burta, cu luciri argintii. Flancurile sunt stropite cu puncte mici inchise la culoare. In cazul lostritei, boistea are loc in aprilie si dureaza pana pe la jumatatea lui mai. In aceasta perioada, atat masculul cat si femela isi modifica coloritul : femela capata un colorit pestrit, iar pielea de pe capul masculului devine o crusta intarita.

In momentul in care cuibul de pe fundul apei este gata, femela depune cele 1600 - 2000 icre la kg/corp.Puietul se hraneste cu insecte si crustacee, mai tarziu si cu puiet de peste, iar dupa 1 an numai cu peste (zglavoaca, porcusorul, cleanul, mreana, obletul, grindelul, mihaltul) si cu alte vietati care traiesc in preajma apelor (ataca broaste, soparle, soareci si chiar si pasari de apa).

Lostritele mari, de regula, prefera zonele adanci aproape de fundul apei, ferindu-se de curent de dupa vreun bolovan sau orice alt obstacol. In zonele de defileu sau in cele cu maluri abrupte lostrita prefera locurile de sub maluri sau pe langa vreun copac cazut in apa. O intalnim acolo unde curentul apei este variabil, dar adancimea mai mare, coborand in aval, pe masura ce creste in greutate. Ziua se odihneste in gropile mai adanci, iar noaptea este foarte activa. Peste solitar, este un rapitor fara pereche, atacandu-si chiar semenii. De fapt, cel mai accentuat canibalism il intalnim la lostrita din toate speciile de pesti din apele noastre. Nu se hraneste cu cadavre. In prezent se fac eforturi pentru inmultirea artificiala si popularea unor bazine acvatice care pot oferi conditii pentru cresterea acestei specii.

Specie ocrotita de lege!

MIHALUL

(Lota lota)

Raspandire pe glob: Se intalneste in toata Europa, din nord pana in Italia. Raspandire in Romania: In toate apele curgatoare, in special in Mures, Olt, Somes, Crisuri, Bega, Timis, Jiu, Cerna, Prut, Siret. Se gaseste si in Dunare, in Delta si lacurile de revarsare. Prefera zonele cu ape mai mici. Lungime: 35-45 cm (exceptional 1m) Greutate: 0,5- 2kg (exceptional 10 kg). Aspect: Se aseamana cu somnul, desi face parte din alta familie. Coprul lung, cu partea anterioara cilindrica, iar cea posterioara plata. Cap mare, cu gura larga, cu doua mustati mici, cu dinti desi. Are o a treia mustata careporneste din barbie si este mai lunga. Ochii sunt mici. Solzii sunt foarte marunti. Spatele si flancurile au culoarea brun-verzuie, burta fiind albicioasa. Mod de viata: Prefera apele reci, vara hranindu-se foarte putin. Odata cu racirea vremii devine mult mai activ, parasindu-si ascunzatorile in cautarea hranei. De obicei vaneaza numai noaptea, ziua foarte rar si numai pe vreme inchisa. Se hraneste cu: viermi, crustacei, moluste, insecte, alevini (pestisori) si icre. Pescuitul sportiv: Rezultate bune se obtin iarna. Este cautat aproape de fundul apei, cu pluta sau cu plumb de fund. Muscatura este hotarata si se apara cu darzenie. Valoare gastronomica: Carnea este alba, fara oase si foarte gustoasa. Ficatul este o adevarata delicatese si este considerat a avea proprietati afrodisiace.

Atentie!!! Icrele mihaltului sunt toxice.

MORUNAUL(Vimba vimba)

Raspandire pe glob: In bazinele Marii Negre, Marii Caspice, Marii Nordului si Marii Baltice. Raspandire in Romania: In raurile Siret, Prut, Buzau, Bistrita, Olt, Somes, Mures, Cerna, precum si in Dunare. Lungime: 15 - 25 cm (exceptional 40 cm) Greutate: 0,3 - 0,4 kg (exceptional 1kg) Aspect: Corp alungit, comprimat lateral, botul proeminent cu falca de sus mai mare si gura arcuita,cu partea inferioara in forma de potcoava. Botul este asemanator cu cel al morunului de unde isi trage si numele. Culoarea capului si spatelui este cenusiu-albastruie, burta alb-argintie, cu luiciu mai puternic decat al scobarului. Aripioara dorsala este inalta si scurta. Mod de viata: Prefera locuile unde apa este adanca si are un curs domol, cu fundul nisipos sau malos. Se hraneste cu: viermi, moluste, broaste, crustacee, larve, rame, resturi vegetale. Valoare gastronomica: Carne grasa si gustoasa. Specie ocrotita de lege!

MREANA

(Barbus barbus)

Denumire populara: barcaci, breana, jama, imbrena, mireahna, mbreana, balana, umbreana. Raspandire pe glob: Aproape in toate raurile conlinare si de ses ale Europei. Raspandire in Romania: Traieste in raurile mari si mici Prut, Siret, Somes, Jiu, Arges, Olt, Mures, Cerna, Trotus, Tarvane, Somes, Bistrita, Crisuri, Dunare. Sta la adancime in curenti, adapostindu-se dupa bolovani sau alte obstacole care-i asigura un adapost.

Lungime: 40 - 60 cm Greutate: 0,8 - 1 kg (exceptional 10 - 12 kg). Mod de viata: Traieste in apele mai repezi si cu albia pietroasa. Este un peste de fund, acolo isi cauta hrana. Pretutindeni unde albia se adanceste si apa curge mai repede, ne putem astepta sa dam de un banc de mrene. In dosul insulelor , al bancurilor de nisip, la gura afluentilor, la coturi, unde apa sapa in albie adancituri putem da de mreana. Timpul bun de pescuit incepe din a doua jumatate a lunii februarie si tine pana la sfarsitul lunii martie, in zile caldute si cu cer acoperit de nori.

Se hraneste cu seminte, viermi, rame, insecte, melci, hoituri. Pescuitul sportiv: Se poate pescui cu pluta sau cu plumb pe fundul apei. Pescuitul cu pluta se face cu undita simpla sau cu lanseta. Momeala se arunca oblic in susul apei, in asa fel incat curentul sa o aduca la locul vizat. Pentru pescuitul pe fund se folosesc plumbi gauriti prin care firul culiseaza. Valoare gastronomica: Carnea ei este cu atat mai gustoasa cu cat este mai mare si cu cat a fost pescuita mai spre iarna. Dimensiunea minima legala: 27 cm.Atentie!!! Icrele mrenei sunt toxice.

MURGOIUL BLAT

(Pseudorasbora parva)

Murgoiul blat face parte din familia Cyprinidae i triete n estul Asiei, n ruri i lacuri, n zona malurilor cu vegetaie acvatic dens. mpreun cu crapul-de-iarb, a ajuns prin aclimatizare n apele interioare central-europene i s-a rspndit mai departe.

Se hrnete mai ales cu larve de insecte i insecte care cad n ap. Atinge o lungime de pn la 10 cm. Masculii se ocup de protejarea puietului.

NISIPARNIA

(Cobitis caspia romanica)

Este un pete endemic, a crui prezen a fost semnalat pentru prima dat n ara noastr n 1943. Cunoate o larg rspndire n cursurile superioare ale principalelor ruri, precum i n afluenii acestora. Prefer apele limpezi, reci, curate, cu substrat nisipos, cobornd pn n zona lipanului. Majoritatea timpului st ascuns n nisip, aproape nemicat.

Are corpul aproape cilindric, acoperit cu o piele subire, aproape transparent, putnd ajunge la o lungime maxim de 12 cm. Capul scurt, ascuit, este prevzut cu un spin prefrontal foarte subire, cu dou vrfuri alturate. Gura este mic, prevzut cu ase musti, mai lungi ca ale zvrlugii. Spatele are o culoare maroniu-glbuie presrat cu 11-14 pete brun nchis, lateralele, puin mai deschise dect partea dorsal au 8-13 pete mai mici, de culoare brun-deschis, aezate longitudinal, iar abdomenul este argintiu-glbui. Se hrnete cu viermiori, diferite insecte i larvele acestora, mici crustacei i molute. Se folosete ca momeal pentru pescuirea pstrvului, avatului, cleanului i lostriei.

NOVACUL(Aristichthys nobilis)Denumire populara: crap chinezesc, snger

Ajunge la dimensiuni mari datorita hranirii fortate. Odata cu aspirarea apei, pestele aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor, care prezinta o structura speciala, un adevarat filtru.

Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Este o specie de culoare mai inchisa, marmorata si consuma plancton de origine animala (zooplancton). Novacul are capul mai mare decat al fitofagului si branhii bine dezvoltate. Nu mananca momeala traditionala, capturile fiind cu totul intamplatoare.

OBLETELE

(Alburnus alburnus)

Denumire populara: albete, boblete.Obletele este un peste care se hraneste indeosebi in straturile superioare ale apei. Are o culoare argintie, data de solzii marunti, care se desprind usor. Gura are mandibula inferioara mai lunga decat cea superioara, fiind o adaptare la modul de hranire. Dimensiunile obisnuite sunt de 10-15 cm si 20-40 grame. Peste de card, obletele este permanent in miscare. Musca nu atat de foame, cat din curiozitate precum si din spirit de concurenta fata de semenii sai. Se hraneste cu mici insecte, viermusi pe care ii culege de la suprafata apei.

Traieste atat in ape statatoare, in lacurile si baltile din campie, cat si in cele curgatoare, in toate raurile de ses din tara noastra. Prefera, indeosebi vara, locurile in care se intalnesc curenti si care aduc astfel o cantitate mai mare de insecte. Il putem pescui de primavara devreme, din martie, cand inca nu s-au dezghetat bine apele, pana toamna tarziu, in noiembrie.

PANGASIUSUL(Helicophagus hypophthalmus)Este originar din Thailanda, traieste in rauri repezi unde poate atinge dimensiuni considerabile. Corpul sau este alungit si comprimat lateral, de culoare gri-albastrui, cu dungi argintii pe toata lungimea acestuia. Capul turtit, privit din fata, are aspectul unui rechin cap de ciocan, desi nu are nici pe departe ferocitatea acestuia. Ochii sunt mari, acoperind jumatate din cap. Gura este alungita si prevazuta cu mustati in partea inferioara. Pui tineri au dinti, pe care ii pierd in stadiul adult. Pangasisus poate respira si aerul atmosferic. La maturitate poate atinge lungimea de 1 m si poate sa depaseasca greutatea de 30 kg.

Pangasiusul este un peste omnivor. Se hraneste cu hrana vie si uscata: larve de insecte, crustacee, creveti, pesti, vegetale, putand fi crescut in acvariu.

PSTRVUL CURCUBEU

(Salmo iridaeus girderi)

Denumire populara: curcubeu, venetic. Raspandire pe glob: In raurile din Europa si din vestul S.U.A. Raspandire in Romania: In apele de munte (Valea Stanii, Teleajan, Valea Azugii, Trotus, Somesul Rece). Aspect: Corpul este ca un fus turtit lateral, cu solzii mai mari decat la pastravul indigen. Spinarea este gri - albastruie, flancurile arginii si burta alba. Pe corp are pete mici, cafenii, incercuite cu alb. Pe flancuri se intinde cate o dunga roscat-sidefie cu nuante in culorile curcubeului. Mod de viata: Este mai putin pretentius decat pastravul indigen inprivinta calitatii apei, acest pastrav pare adaptat apelor ceva mai opace; linia laterala bine dezvoltata dovedeste ca poate vana excelent in orice conditii de visibilitate, avantaj pentru pescari, care profita de o apa putin tulbure pentru a prinde curcubeu. Se hraneste cu insecte, crustacee, pesti mici. Pescuitul sportiv: Este permis numai cu momeli artificiale la toate salmonidele. Se practica pescuitul cu lanseta cu lingurita rotativa mica argintie sau aurie. Cea mai pasionanta metoda este cea cu musca artificiala, care cere o mare la alegere si aruncare. Valoare gastronomica: Carne foarte gustoasa. Dimensiunea minima legala: 25 cm.

PSTRVUL DE LAC

(Salmo trutta lacustris)

Practic nu este o specie separata, ci doar o varietate a lui Salmo trutta fario, pastravul indigen, adaptat la viata lacustra. Aici gaseste mult mai multa hrana decat in rauri si se dezvolta mult mai repede. Din cauza acestei dezvoltari rapide capata forme putin diferite de ale pastravului de rau, capul ramane ceva mai mic in comparatie cu corpul, trunchiul se lateste si ia o forma mai compacta, coloritul de baza poate ramane asemanator cu al pastravului de rau, adica un patern galben - auriu, spatele verzui si pete rosii inclusiv pe coada si aripiaore dar culoarea se poate schimba devenind argintie pe flancuri, spatele negricios, petele rosii sunt mici si rare, petele negre numeroase, predominante.

La noi in tara au fost importati din vestul Europei pastravi de lac derivati din Steelhead-ul american si din alte varietati de pastravi. Astfel exista varietati de pastravi de lac fara puncte rosii, doar o culoare predominant argintie, spate negru si pete mari negre, burta alba. Si acestia sunt declarati tot pastravi de lac, alaturi de indigenii adaptati. Hrana pastravului de lac este foarte variata, de la mici insecte si larve, mici crustacee, moluste, racusori, salamandre, broaste, soricei sau chiar pasari de apa, dar dupa varsta de 1 an baza hranei este formata din pestisori, verdeti (craieti) si zglavoace. De foarte multe ori carnea pastravului de lac salbatic are o culoare rozalie sau chiar portocalie, la fel ca a somonului. Aceasta culoare este data de hrana naturala, se pare ca provine de la mici crustacei foarte vanati de pastrav. Reproducerea pastravului de lac are loc in lunile octombrie - decembrie, alegandu-si de regula locurile din preajma paraielor, cu apa mai oxigenata. Femela depune cca 20000-50000 de icre cu un diametru de 4-5,5 mm, rosii. Spre deosebire de cei din rau, pastravii de lac pot ajunge in primul an de viata chiar si la 18-19 cm, iar in al 3-lea an pot depasi 50 cm.

Din cauza ca in Romania majoritatea lacurilor populate cu pastravi de lac sunt lacuri de baraj in care nivelul apei fluctueaza uneori cu zeci de metri sunt foarte rare cazurile in care pontele depuse peste toamna ajung sa eclozeze, de cele mai multe ori ramanad pe uscat sau fiind astupate de prea multa apa ceea ce duce la uciderea embrionilor in icre.

PSTRVUL FNTNEL

(Salvelinus fontinalis)

Raspandire pe glob: America de NordRaspandire in Romania: In cateva ape (Gurghiu, Dejani, Iad, Neagra Brosteni). Aspect: Seamana cu pastravul indigen insa are un colorit mult mai frumos. Mod de viata: Este mai activ decat pastravul indigen, si mai harnic in prinderea musculitelor aceasta dandu-i un aer mai sportiv. Se hraneste cu: : insecte, crustacee, pesti mici. Pescuitul sportiv: Este permis numai cu momeli artificiale la toate salmonidele. Se practica pescuitul cu lanseta cu lingurita rotativa mica argintie sau aurie. Cea mai pasionanta metoda este cea cu mucsa artificiala, care cere o mare la alegere si aruncare. Valoare gastronomica: Carnea este o delicatesa, ca de altfel a tuturor pastravilor. Dimensiunea minima legala: 20 cm.

PSTRVUL INDIGEN

(Salmo trutta fario)

Denumire populara: pastrav de munte, pastrau, pastrug, patat. Raspandire pe glob: In toate apele din zona de munte ale Europei. Raspandire in Romania: In toate raurile de munte, in cateva lacuri naturale (Rosu, Calcescu, Balea, Ana), lacurile de baraj populate. Dimensiuni: In rauri: lungime 23 cm; greutate 150g (exceptional 700 - 800g ). In lacuri: lungime 23 cm (exceptional 70 cm ); greutate 150g (exceptional 5kg ). Aspect: Corp zvelt musculos, gura mare cu dinti ascutiti, solzimici. Coloritul indigenului, surprinzator de placut,variaza in functie de conditiile locului, de naturafundului apei, de flora submersa, limpezimea apei, si luminozitatea albiei. Daca in albiile pietroase, scaldate de lumina, paleta de culori trece de la verde-masliniu spre auriu, in zonele adanci si umbrite pastravul are straie inchise, batand spre brun negricios pe spate. Mod de viata: Traieste in zona superioara a apelor curgatoare,fiind o specie iubitoare de ape limpezi, bogate in oxigen dizolvat, apa a carao temperatuta nu depaseste 18C nici in perioadele cele mai calde. Il intalnim in raurile de munte de la cateva sute de matrii pana peste 2000m. In mod natural, locul de panda si vanatoare nu se schimba decat in perioadele de viituri, cand pastravii sunt purtati la vale de forta curentului, ori toamna, cand are loc bataia si pestii cauta locurile mai ferite, cu apa limpede si fund nisipos sau acoperite cu pietris fin. Se hraneste cu insecte, crustacee, pesti mici (chiar si propriile progenituri). Valoare gastronomica: Este considerat a fi printre cei mai gustosi pesti.Dimensiunea minima legala: 20 cm.

PLTICA

(Abramis brama)

Platica este un peste de apa dulce, gasindu-se in majoritatea raurilor si lacurilor din tarile europene. La noi o gasim indeosebi in bazinul Dunarii si lacurile de ses si de deal.

Are in mod obisnuit 30-40 cm, cu 0,5-1 kg, ajungand pana la 50-60 cm cu circa 6 kg. Corpul este plat (de unde si denumirea pestelui), turtit lateral. Capul este mic, avand gura mica cu buze subtiri si fragile, adaptate gasirii hranei pe fundul apei. Aceasta se poate prelungi ca un tub, ca si la crap. Nu are mustati. Spatele este colorat masliniu-cenusiu, burta alb-argintiu la platicile tinere si galbui la cele mai batrane. In perioada reproducerii masculii de peste 4 ani au niste excrescente numite butoni de nunta. Inotatoarea anala este deosebita fata de a altor pesti, fiind lunga si scobita. Inotatoarele sunt fumurii.

Este un peste pasnic, extrem de sperios la zgomote puternice si miscare. Isi cauta hrana compusa din plante acvatice, larve de insecte, viermi, crustacei in preajma malurilor maloase, pe langa perdelele de stuf, in preajma pragurilor in rauri. In primii ani de viata este un peste de card. Exemplarele mari sunt solitare si stau in locuri adanci, linistite (senalul raului, mijlocul lacului).

Desi are multe oase, carnea este foarte gustoasa, saramura de platica fiind foarte apreciata de catre cunoscatori.

POLIODONUL

(Polyodon spathula)

Este un peste de apa dulce si apartine familiei Polyodontidae. Poate atinge o lungime de 220 cm. Arealul sau de distributie este sistemul fluviului Mississippi in America de Nord. Se recunoaste usor dupa botul foarte lung, turtit dorso-ventral, in forma de padela. Botul poate atinge o treime din lungimea corpului. Gura este foarte mare. Pe spate are o culoare cenusiu albastru spre negru iar abdomenul este alb. Corpul nu este acoperit de scuturi osoase, dar prezinta placi mici spre caudala. Este o specie filtratoare, se hraneste cu plancton. Ca adaptare la acest stil de hranire prezinta numerosi spini branhiali, lungi si subtiri, ceea ce reprezinta o caracteristica a genului. Masculii ating maturitatea sexuala la 6 ani, iar femelele la 9 ani. Se reproduce la o temperatura a apei de 10 - 16 0C. In arealul sau natural de distributie specia este in declin. Specia a fost introdusa in tara noastra pentru acvacultura.

PORCUORUL

(Gobio gobio)Se ntlnete mai ales n rurile lente din zona de es, n Dunrea i mai puin n lacuri.Se aseamn cu mreana, n parte i datorit celor dou musti groase i scurte de-o parte i de alta a gurii. Mreana are ns patru musti, aadar este uor de identificat dac ai prins o mrean mic sau un porcuor. Dimensiunea maxim este de 15 cm, cea normal de 10 cm, la care se i atinge maturitatea sexual. Durata de via este de aproximativ 3 ani.

Triete n mici crduri, de 10-20 de exemplare, n apropierea locului n care s-a nscut. Se hrnete pe fundul apei, cutnd n substrat asemenea crapului, gura subterminal i mustile fiind o dovad n acest sens.

Se reproduce ntre lunile aprilie i iulie. Femela depune 800-3000 icre n mici grmjoare care eclozeaz dup 10-15 zile n funcie de temperatur. Petiorii se menin n imediata vecintate a locului de reproducie, hrnindu-se ndeosebi cu zooplancton.

Dei mic, porcuorul are o carne foarte gustoas.

ROIOARA

(Scardinius erythrophthalmus)

Roioara este rspndit n apele Europei, din Suedia pana n Mediterana i Asia Mica. n Romnia se gsete n aproape toate apele stttoare de deal i es, precum i n rurile din aceeai zon.

Lungimea medie a acestui pete este de 20-30 cm, dar sunt i excepii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul pn la 1- 2 kg. Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari i bine fixai n piele. Culoarea pe spate este albastru nchis cu nuane de verde sau cafeniu, iar laturile corpului i burta sunt argintii. nottoarele, caracteristice acestui pete, sunt de un rou aprins, cu excepia dorsalei. Ochii sunt aurii i nu rou-glbui ca babuca, cu care este deseori confundat.

Este un peste sedentar, simindu-se n largul lui n blile cu vegetaie abundent. Roioarele ,,serioase (mai mari de 0,5 kg) umbl singure. Vara i toamna, pn la cderea vegetaiei, o gsim n mijlocul vegetaiei, n culoarele dintre nuferi. De aici pndete cderea insectelor n ap, nari, mute, mici gaze. Alturi de acestea mnnc larve de insecte, viermi, melci, precum i plante acvatice. Imperecherea are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatur a apei n jur de 18 grade Celsius. n perioada de mperechere, masculii au culorile mai accentuate.

Carnea acestui pete este de o calitate inferioar, avnd multe oase.

SBIA

(Pelecus cultratus)

Raspandire: in Dunare si baltile sale, in lacurile litorale, ca si in apele de ses ale raurilor Mures, Olt, Siret, Prut, unde migreaza pentru reproducere. Lungime: 25 - 35 cm Greutate: 150 - 300 g (exceptional 500 g). Aspect: Corpul este alungit, comprimat lateral, solzi mici ce se desprind usor, ochii mari, gura mica cu falca inferioara proiectata in sus. Spatele este albastru inchis sau verde cu luciuri metalice, flancurile si burta sunt argintii. Mod de viata: Traieste in zonele cu maluri argiloase , ea cautandu-si hrana in aceste zone. Se hraneste cu: larve de insecte, crustacei, pestisori mici. Pescuitul sportiv: Se poate pescui cu undita cu pluta sau la fund cu plumb greu. Se folosesc muste asemanatoare cu cele de la taparina, linguri mici si dandinete. Valoare gastronomica: Carnea este grasa si gustoasa fiind consumata mai ales sarata. Dimensiunea minima legala: 20 cm.

SCOBARUL

(Chondrostoma nasus)

Denumiri populare: scobar, podut.

Dimensiuni: Exemplarele obisnuite au 20-30 cm lungime, respectiv 100-500g, mai rar 40 cm si 1-2 kg. Varsta maxima cunoscuta: 15 ani.

Raspandirea: Este raspandit in in zona Europei Centrale, pana in Ural, dar lipseste in zona Balcanica dinspre Marea Adriatica. La noi in tara il gasim in apropierea zonelor montane ale mrenei, in zona colinara si mai putin in Dunare. In Ardeal este vedeta pescuitului pe rau.

Descriere si mod de viata: Prefera raurile mai reci, limpezi, cu fundul pietros (prundis) pe unde umbla in carduri mari. Ii mai plac apele involburate de la confluentele raurilor. Primavara urca pana in zona pastravului intrand in paraie mici cu prundis pentru depunere. Scobarul se hraneste in special cu alge pe care le roade de pe pietre dar nu refuza nici larve de insecte, moluste si crustacee de mici dimensiuni, cereale, icre sau chiar pesti mici (in special primavara, cand poate fi pescuit si cu voblere mici sau rotative). Coloratia pe spate este verde maslinie, burta albicioasa iar aripioarele, cu exceptia dorsalei, sunt rosiatice. Capul are o caracteristica, si anume, maxilarul superior este mai lung decat cel inferior, avand o proeminenta ce aduce cu un nas.

SCRUMBIA DE DUNRE

(Alosa pontica)Aspect: Corpul alungit, indesat si mult turtit lateral; solzi potrivit de maricad repede,; sub burta un numar variabil de solzi (30-36) alcatuiesc o muchie distincta (carena); botul mai lungdacat diametrul ochiului. Peste ochi o pleoapa groasa bine distincta. Gura cu numerosi dinti asezati pe maxila, mandibula, limba, vomer si oasele faringiene.Pe spate este verde-albastriu, laturile sunt alb-argintii cu reflexe roz. Are o pata mica neagra suspe opercul.Lungimea obisnuita 30-40cm, exceptional 50 cm. Greutate obisnuita 300-600g, exceptional 1kg.Traieste in numeroase carduri in Marea Neagra, aparand in februarie pe litoral, pe o zona lata de 30 km, inotand in directia curentului N-S dinspre Bosfor spre Odesa. Sta la gurile Dunarii din februarie si pana in a doua jumatate a lunii martie, vreme suficienta pentru a se ingrasa. O parte din ele, fiind atrase de curentul fluvial de la guri, intra in Dunare pentru reproducere pana mai sus de Giurgiu, cand apa are 6C, ramanand in Dunare pana la jumatatea lunii mai, cand iau calea intoarsa, obosite si slabite. Ajunsa la varsta de 4-5 ani, depune in Dunare 10.000-140.000 icre cu diametrul de 2,5-2,8 mm.

Hrana scrumbiei de Dunare consta in diferite specii de pesti (guvizi, stavrizi, hamsii, aterine si crustacei). Iarna se retrage in mare.Se pescuieste mai mult industrial la gurile Dunarii.

Lungimea minima admisa: 22 cm.

SOMNUL

(Silurus glanis)

Denumire popular: somotei, codoi, codu, harc, harc. Rspndire: n Dunre i n blile ei, n Delt, n lacurile litorale (Siutghiol, Taaul), n cele interioare (Snagov), n rurile Prut, Siret, Arge, Mure, Olt, Jiu, Some, Criuri, Trnave, Bega, Timi. Uneori ajunge i n amonte pe afluenii rurilor de mai sus (Cibin, Arie, etc). Aspect: Are corpul masiv, puternic, gros n partea dinainte i comprimat n cea dinapoi. Pielea nu prezint solzi, este moale i alunecoas, cu secreii abundente de mucus. Capul este mare i turtit, gura foarte mare, cu dinii ascuii i dei ca o perie. Are trei perechi de musti din care una cu firele foarte lungi (folosite ca momeal pentru petiori). Culoarea este verde cenuie pe spinare i flancuri; pe alocuri corpul este marmorat. Burta este alb sau glbuie. Lungime: 0,5-1m (excepional 3-4 m) Greutate: 10 - 15 kg (recordul mondial de somn prins sportiv este de 157 kg ns poate ajunge pn la 400 kg ). Mod de via: Triete n ape adnci cu fundul mlos. Este un pete de pnd stnd nemicat mult timp n ateptarea przii, de unde i numele de somn. Principala sa arm sunt mustile care atrag petiorii curioi pe care acesta i nfac de cum s-au apropiat ndeajuns pentru a fi o prad sigur. Spre sfritul toamnei se adun n numr mare n gropane adnci unde, ngropai n ml, i petrec iarna. Se hrnete cu crustacei, peti (prefer iparul), broate, lipitori, viermi mari. Se reproduce n aprilie - mai, depunndu-i icrele la ap mic, pe lng maluri, pe vegetaie, rdcini de salcie sau n gropie spate de femel.Pescuitul sportiv: Perioada optim pentru pescuit este aprilie-noiembrie. Se practic n special pescuitul de fund, cu scule rezistente i momeli adecvate. Pescuitul cu lingur ondulat sau rotativ ct mai aproape de fundul apei d rezultate bune. n toate cazurile trebuie folosite unelte rezistente, crlige mari i fire groase. De obicei somnul se neap sigur. Cnd este mare, scoaterea lui din ap pune probleme serioase. Valoare gastronomic: Carnea este fraged, gras i gustoas, fr oase. Exemplarele mari au carnea prea gras. Atenie!!! Icrele somnului sunt toxice. Dimensiunea minim legal: 50 cm.

SOMNUL PITIC

(Ameiurus nebulosus)

Denumiri populare: somn pitic, somn american, somn cu coarne.

Raspandire: Originar din America de Nord, introdus in Europa intai in Germania (1880) apoi in Franta, Austia, Belgia. Astazi gasim aceasta specie raspandita de-a lungul si de-a latul globului. La noi in tara a fost introdus intai in Lacul Sfanta Ana de catre statul maghiar, in 1908. Ulterior s-a raspandit si acum poate fi intalnit in foarte multe ape, rauri si balti.

Biologie: In toate zonele in care a fost introdus a fost perceput ca un peste daunator, invaziv, periculos pentru speciile autohtone. Este un peste foarte vorace mancand tot ce-i iese in cale, pestisori, icre, larve, insecte, moluste, crustacee, alge, plancton, muguri si radacini de plante acvatice. Rezista in ape lipsite de oxigen, poluate, supravietuieste in ape de peste 37 0C unde orice alt peste moare imediat, poate rezista luni intregi in ape secate daca i se ofera putin noroi umed. Dimensiunile la care poate ajunge acest peste sunt putin diferite de la o sursa la alta, astfel in timp ce unii specialisti dau dimensiunea maxima la 2-3 kg, pescarii declara exemplare de 5-8 kg Corpul este asemanator cu al somnului, gura mare, puternica, armata cu dinti mici, spre coada prezinta o aripioara adipoasa, asemanatoare cu a salmonizilor. Pe ambele falci are cate 4 mustati. Inotatoarele dorsala si pectorala au cate un spin puternic. Culoarea este in general maronie-negricioasa, uneori cu tenta violacee, burta este albicioasa. Prefera apele cu fund malos, limpezi, putin adanci in care traieste in grupuri.

In lunile martie - mai se reproduce depunand icrele pe ierburi acvatice sau in mici gropite sapate cu coada.

SOMNUL NEGRU(Ameiurus melas)

Originar din America de Nord s-a raspandit impreuna cu somnul pitic in Europa, unde a devenit extrem de nepopular din cauza impactului asupra speciilor autohtone. Este foarte vorace consumand ca puiet insecte si crustacee, apoi ca adult broaste, plante si pesti.

In mediul sau originar poate atinge 40 cm.

ALUL

(Stizostedion lucioperca)

Denumire populara: cealau, suduc, smug, etc. Raspandire pe glob: Se gaseste in toata Europa, cu exceptia peninsulei Iberice, Italiei si Angliei Raspandire in Romania: Traieste in Dunare, in baltile dunarene, in rauri mari, in lacuri litorale si in cele din interior. Dimensiuni: Lungime: 40 - 70 cm (exceptional 1m) Greutate: 1 - 4 kg (exceptional 10 - 12 kg). Aspect: Corpul este lung aproape cilindric, subtiat mult spre coada, capul mare, comprimat lateral, gura larga cu deschidere oblica, in jos, ajungand pana inapoia ochilor. Are dinti ascutiti, cu cate doi colti puternici pe fiecare falca. Aripile de pe spate, dorsalele, sunt mari, rotunjite si aproape unite. Cele din fata, ventralele, au ace, aidoma bibanului. Pe spate este verde-cenusiu, din ce in ce mai deschis inspre burta alba, cu 8-12 dungi inchise ce se coboara de pe spate pe laturi. Inotatoarele de pe spinare au dungi si puncte mai inchise. Solzii care il acopera sunt mici si aspri. Mod de viata: Ii plac apele limpezi, unde isi poate zari cu usurinta prada. In apele curgatoare locurile ideale sunt cele unde se intalnesc curentii puternici cu apele linistitem, asa numitele "ape de despartire". Salaul va cauta mereu in zona delimitata de curentii cu viteze diferite, zone create chiar de obstacole naturale sau artificiale (copaci cazuti, radacini, stanci, margini de gropi, baraje de control, etc.). Se hraneste cu pestisori vii sau morti, raci, rame, etc. Pescuitul sportiv: Se poate pescui cu undita cu pluta, cu lanseta la fundul apei cu plumb gaurit sau cu plumbla capatul firului, cu momeala naturala. Se poate pescui cu linguri usoare rotative sau ondulante albe in ape curgatoare, cat mai aproape de fund. Se prinde in tot timpul anului, mai ales pe vreme inchisa. Muscatura estela inceput nusigura, apoi pleaca cu momeala si atunci trebuie intepat. Exemplarele mari se apara destul de ferm. Valoare gastronomica: Carnea este alba, slaba si foarte gustoasa. Dimensiunea minima legala: 50 cm.

TIUCA

(Exos lucius)

Denumire popular: cea, ciuc, fi, tiucoia, mrli, mrloaie. Rspndire pe glob: Triete n toate apele dulci din Europa, cu excepia Peninsulei Iberice, Greciei i Albaniei. Rspndire n Romnia: n toate apele dulci curgtoare i stttoare din regiunile colinare i de es. Lungime: 40 - 50 cm (excepional 1,5 - 1,8m) Greutate: 1 - 1,8 kg (excepional 20 - 22 kg). Aspect: Corp alungit, uor turtit lateral, capul lunguie ca un cioc de ra, gura larg, dini puternici i ascuii. Culoarea spatelui variaz de la gri-verzui la galben, la negru sau cafeniu. Flancurile sunt marmorate cu pete maronii, oliv sau negricioase. Burta este glbuie sau albicioas. Mod de via: Prefer apele linitite, limpezi cu fundul curat, n care abund peti mici. Locurile preferate de ea sunt acelea din care poate porni o ambuscad, ele fiind n general n apropierea unui perete de stuf sau plc de papur, printre nuferi sau vegetaii plutitoare, lng o mas de ierburi submerse, rdcini de copaci, etc. Se hrnete cu orice vietate acvatic care i intr n gur, de la insecte la peti i chiar propriile progenituri. Pescuitul sportiv: Se poate pescui tot anul cu excepia perioadei de prohibiie (februarie - martie) cnd depune icrele. Se practic pescuitul cu undia cu plut sau cu nluci. Acesta din urma d rezultate foarte bune cu linguri ondulante sau rotative, peti artificiali, woblere, etc. La pescuitul tiucii este necesar montarea unei strune metalice pentru evitarea tierii firului. Pentru pescuitul cu petisor viu nepearea se face numai cnd se simte traciunea mai energic a rpitorului. La pescuitul cu nluci se neap energic cnd se simte muctura tiucii. Este un adevrat lupttor, scoaterea din ap dnd mult de lucru pescarului, deoarece opune o mare rezisten, folosind o serie de trucuri (schimbri brute ale direciei, salturi brute etc.). Valoare gastronomic: Carnea este destul de gustoas, avnd ns multe oase. Icrele tiucii sunt foarte apreciate. Dimensiunea minim legal: 50 cm.

IPARUL(Misgurnus fossilis)

Originar din Europa Centrala si cea rasariteana, tiparul este prezent in tot bazinul dunarean, in Romania se gaseste in Dunare si Delta, in toate baltile, bratele moarte, lacurile si iazurile din interiorul tarii, exceptand apele de munte.Corpul este alungit si gros, aproape cilindric in sectiune, acoperit cu solzi mici si cu un strat mucos care il fac alunecos. Tiparul are 10 mustati, dintre care 6 langa gura, iar doua scurte pe mandibula. Sub ochi, tiparul are cate un ghimpe ascutit, ascuns bine sub piele.

Lungimea obisnuita este de 18-20 cm, dar atinge si 24-26 cm.

Tiparul este o specie de peste de apa dulce, care prefera fundul malos si cu multa vegetatie, in general, se gaseste in ape fara nici o miscare, dar apare si in raurile de ses cu un curs foarte lent. Tiparul are posibilitatea sa respire prin intestine, ceea ce-i permite sa reziste mult timp si in albiile care au secat. In acest caz il gasim ingropat in mal, ca de multe ori si in timpul iernii. Prin intestinul gros, puternic vascularizat, absoarbe aerul atmosferic si prin anus elimina dioxidul de carbon. Scormoneste tot timpul fundul baltii, de unde inghite si namol, pe langa hrana preferata, care consta din particule de vegetatie, detritus organic, viermi, larve acvatice, mici crustacee, melci, moluste mici etc. De obicei se hraneste in timpul noptii, ziua fiind inactiv, mai mult ingropat in namol. Tinut in mana, putin strins cu degetele, emite un sunet caracteristic datorita eliminarii bruste a aerului din intestin prin anus. Acestui sunet (chitcait) ii datoreaza si denumirea de tipar. Se reproduce din martie pana in august. Femela depune icrele, in general, in trei portii, in total 10000-15000 icre.

Pescarii il folosesc ca nada vie la pescuitul somnului, stiucii, salaului, mihaltului etc.

Specie ocrotita de lege!

ZGLVOACA(Cottus gobio)(Cottus poecilopus)

Zglavoaca face parte din familia percidelor al carei membru este si bibanul. Este un peste foarte raspandit, putand fi gasit in aproape toate raurile montane din Europa, ca si la noi, unde traieste in compania pastravului indigen.Corpul, fara solzi, este aproape cilindric in portiunea de mijloc si usor plat lateral, in vecinatatea caudalei. Are un cap mare si lat, care aminteste de cel al broastei. Ochii privesc in sus. Gura larga este situata in varful botului. Coloritul zglavoacei variaza mult in functie de mediul in care traieste exemplarul respectiv. In medie, zglavoaca creste pana la lungimea de 6-10 cm, ajungand rareori la 12-13 cm.

Daca este speriat, sare brusc din ascunzis, inotand repede dintr-un loc in altul.

Hrana acestui pestisor se limiteaza de obicei la ceea ce aduce spre el curentul apei. In timpul zilei nu se prea misca, fiind un peste fricos. Meniul consta din insecte si larvele acestora, alte vietuitoare mici, precum si icrele si puietul foarte tanar ale altor pesti, provocand astfel pagube in randurile speciilor mai valoroase; dar nu cruta nici propriile icre sau alevini. Perioada de depunere a icrelor corespunde cu lunile februarie-martie. Carnea sa este gustoasa, pe plan local se consuma in mod regulat. In unele rauri montane din Maramures si Moldova poate fi intalnita o ruda apropiata a zglavoacei (Cottus poecilopus), cu un colorit mai bogat, inotatoarele ventrale ale acesteia, mai lungi, intinzandu-se pana la orificiul anal, sunt impodobite cu 5-15 dungi maronii. Legea nu prevede limita minima admisa la pescuit.

ZVRLUGA

(Cobitis Taenia)

Denumiri populare: fsa mare (Cobitis elongata), sfrleaza (Cobitis aurata radnensis) i dunaria (Cobitis aurata bulgarica).Raspandire: in paraie, in majoritatea raurilor (Prut, Siret, Bistrita, Mures, Somes, Olt, Tarnave, Niraj, Bega, Arges) si afluentii lor, incepand cu zona pastravului si pana la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Mai poate fi intalnita si-n barajele de acumulare, Dunare si Delta ei.

Aspect: Corpul pestelui este alungit si puternic comprimat lateral, aproape de aceeasi grosime pe toata lungimea sa, fiind acoperit cu solzi mici si desi, acestia insa lipsind cu desavarsire de-a lungul liniei laterale. Gura este prevazuta cu 6 mustati. Poate atinge o lungime maxima de 15 cm si o greutate de 20 g (majoritatea exemplarelor masoara 8-10cm si cantaresc 7-10g). Sub fiecare ochi are cate un spin osos si foarte ascutit. Coloritul zvarlugii este cafeniu-cenusiu sau galbui.

Traieste in general in apele statatoare sau lin curgatoare, cu substrat malos, in mlastini, dar si apele de deal si de munte cu fund malos. Este activa mai ales noaptea, ziua stationand, aproape nemiscata, in apropierea fundului. Se hraneste cu rame, viermusi, moluste si crustacei de mici dimensiuni, larve ale diferitelor insecte, seminte ale unor plante, icre ale unor specii de pesti, materii vegetale.

Este folosita ca momeala vie in pescuitul rapitorilor de talie mare: somn, salau, stiuca.PAGE 5