Bucătării internaţionale

Bucataria francezaBucătăria

franţuzească este una dintre cele mai apreciate bucătării din lume. Francezii suferă de mult mai puţine boli cardiovasculare datorită alimentaţiei diferite. Ei consumă foarte multe legume şi fructe, rareori le prefera preparate termic.Este primordial pentru aceştia ca orice preparat dacă este bun sa fie automat şi sănătos, să existe o armonie perfectă între aceste două elemente.

Cuisine bourgeoise

Cuisine bourgeoise sau altfel spus bucătăria burgheză. Acesta curpinde un stil culinar adaptat după gusturile persoanelor burgheze. În acest stil se regăsesc numeroase metode complexe de pregatire a mâncărurilor.

Cuisine du terroir

Acest stil este, de fapt, fiecare specialitate în parte, pe regiuni. Fiecare zonă are un stil anume de a transforma gătitul într-o adevărată artă. Nu are importanţă cât durează pregatirea mâncărurilor, în Franta timpul fiind pur şi simplu ignorat, întreaga atenţie este oferită preparatului în sine.

Cuisine nouvelleBucătăria franţuzească a lansat în anul 1973 nişte reguli care să definească un stil de a găti şi care ar trebui sa fie urmate în timpul preparării reţetelor culinare:

1. Nu se fierbe prea mult.

2. Nu se folosesc sosuri brune sau albe.

3. Tot timpul se cerceteaza ceea ce se poate invata nou.

4. Se iau in considerare produsele dietetice.

5. Se pune un accent deosebit pe meniurile usoare.

6. Se evita fermentarea si marinatele pentru preparatele culinare.

7. Se folosesc doar produse de calitate si cel mai important: sa fie proaspete.

8. Sa nu se puna un accent exagerat pe modernism.

9. Nu se minte cand se prezinta preparatul.

10.INVENTIVITATEA este foarte importanta.

Feluri de mâncare tradiţionale

Quiche Lorraine – este o tarta umpluta cu bacon, smantana si oua. Reteta a aparut pentru prima data in regiunea Lorena si a devenit cu timpul foarte apreciata. Acest aperitiv se serveste intotdeauna cald.

Coq au vin – traditional acest fel de mancare se pregatea doar din cocos. Din cauza carnii tari, era fiert timp indelungat in vin.

Ratatouille - tocană de legume

Acesta este un fel de mâncare direct din Provence, mai precis din Nisa. Ingredientul principal a ratatouille-ului îl reprezintă amestecul de legume - şi anume: roşii, ceapă, vinete, dovlecei şi ardei. Această gustoasă tocană este bună şi ca felul principal dar şi ca o garnitură la alte mâncăruri.

Bucataria mexicanaÎnainte de sosirea

spaniolilor, în Mexic nu erau cunoscute nici grăsimea nici uleiul de măsline. Hrana era coaptă, fiartă în apă sau aburi, câteodată coacerea fiind făcută în gropi săpate în pământ. Colonizatorii spanioli s-au „americanizat” foarte repede începând să trăiască şi să se hrănească la fel ca indigenii.  Noile tehnici culinare – prăjirea, coacerea etc. – au condus la apariţia unor reţete neobişnuite.

Din porumb se coace pâinea mexicană – tortilla. Pentru a pregăti aluatul se înmoaie boabele uscate în apă caldă cu calciu, se fierbe până la înmuierea boabelor şi se lasă totul peste noapte. Ziua următoare se scurge de apă şi se clătesc boabele şi se dă prin maşina de tocat. Pasta astfel obţinută se taie în felii subţiri şi se aşează pe plita încinsă din argilă, denumită comal. Un alt tip de plăcinte sunt totopos – plăcinte înguste tăiate în bucăţele preparate din pudră de porumb copt şi măcinat amestecat cu sare şi chili.

În Mexic chili a fost, este şi va fi regina condimentelor. Mexicanii şi-au apropiat în aşa măsură chili, încât chiar şi cele mai bune şi mai rafinate feluri de mâncare sunt considerate ca incomplete, dacă lipseşte din ele acest condiment. Cel mai întâlnit preparat este reprezentat de către sosurile chili – ardei tocaţi cu roşii sau gogonele, cărora li se dă consistenţă prin adăugarea unei paste din sâmburi de dovleac sau floarea soarelui, arahide sau cacao, asezonate cu  tot felul de condimente. Sunt cunoscute cca. 90 de feluri de chili, de diferite culori, forme şi gusturi.

Mole este numele generic pentru sosuri folosite în bucătăria mexicană, precum şi pentru mâncăruri bazate pe aceste sosuri. În Mexicul contemporan, termenul este folosit pentru sosuri, unele destul de diferite unul de altul, fiind şi felul tradiţional mexican.

Bucataria chinezaÎn bucătăria chinezească nu există o

diferenţiere clară între mâncărurile cu carne, legume etc., ci sunt amestecate diferite ingrediente, care în consecinţă creează mâncăruri separate. O trăsătură caracteristică este armonizarea mâncărurilor, ceea ce înseamnă că niciodată la o masă nu se servesc mâncăruri din acelaşi fel de carne, cu gust sau structură asemănătoare. Singura legătură este credinţa în teoria propovăduită de către filozoful antic chinez Yi Yin, conform căreia fiecare gust este legat de un alt organ intern – de aceea echilibrarea gusturilor într-o masă menţine organismul la un nivel bun de sănătate.

Din cauza dimensiunilor ţării, este greu de vorbit despre o bucătărie uniformă. În China sunt evidenţiate patru varietăţi regionale ale bucătăriei: şcoala nordică (Pekin,Shantung, Honan), de coastă (Fukien, Shanghai), continentală (Shechuan, Yunnan) şi sudică (Guangdong).

În friguroasa regiune de nord alimentul de bază nu este orezul, ci grâul. Mâncărurile tipice sunt pastele, tăieţeii şi ravioli. Majoritatea acestor feluri de  mâncare sunt uşoare şi delicate. Garniturile cele mai frecvente sunt usturoiul şi ceapa verde, iar condimentele folosite sunt uşoare.

 În regiunea de coastă predomină peştele şi fructele de mare

precum şi supele uşoare. Cel mai adesea se mănâncă preparatele din carne, carne de pasăre şi peşte, gătite împreună cu legume şi foarte condimentate cu sos de soia – acest mod de preparare a mâncărurilor este denumit “gătitul roşu”.

În regiunea continentală cele mai populare sunt mâncărurile picante şi foarte condimentate. Domneşte ardeiul Shechuan – condiment picant cu gust mai iute decât ardeiul iute.

Majoritatea mâncărurilor chinezeşti cunoscute în lume provin din regiunea de sud, din împrejurimile Guangdong. Aceste mâncăruri sunt uşoare, delicat condimentate şi mai puţin grase decât cele din celelalte regiuni ale ţării. Cele mai populare condimente sunt sosul de soia, ghimbirul proaspăt, sherry şi bulionul de pui. Multe mâncăruri ale bucătăriei Guangdong sunt pregătite folosind tehnicile gătitului rapid. Acestea au fost născocite cu mult timp în urmă, atunci când exista o lipsă de combustibil pentru bucătărie. Gătitul rapid constă în prăjirea foarte rapidă a unor bucăţi mici, de aceaşi mărime în ulei fierbinte, timp de câteva minute. În timpul prăjirii, ingredientele trebuie amestecate constant şi aruncate în sus.

Legumele în bucătăria chinezească joacă un rol esenţial. În reţetele acestei bucătării s-au numărat câteva mii de soiuri de legume. Multe dintre ele sunt de origine chinezească, fiind în mare măsură diferite de cele pe care le cunoaştem noi, europenii.

Cea mai importantă legumă în China este bineînţeles orezul. Din el se prepară printre altele şi aluatul din orez care este folosit ca garnitură la mâncărurile de peşte şi din carne, şi este de asemenea ingredientul de bază pentru prăjituri dulci cu fructe uscate, nuci şi cremă.

Populare sunt de asemenea macaroanele, întâlnite în bucătăria chinezească în patru feluri: din ouă şi făină de grâu, din făină de grâu (asemănătoare spaghetelor), din fasole mung (transparente) şi din făină de orez.

Alte specialitati internationale