borobei andra-traficul ilicit de droguri si narco-terorismul
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA BABES BOLYAI
FACULTATEA DE ISTORIE SI FILOSOFIE
STUDII DE SECURITATE AN III
-TRAFICUL ILICIT DE DROGURI SI NARCO-TERORISMUL-
COORDONATOR : Autor:
Dr. TOMA RUS Student: BOROBEI ANDRA
Adresa e-mail: [email protected]
CLUJ-NAPOCA
2012
1
TRAFICUL ILICIT DE DROGURI SI NARCO-TERORISMUL
Drug trafficking is a global illicit trade involving the cultivation, manufacture,
distribution and sale of substances which are subject to drug prohibition laws. Nowadays drug
trafficking represents a complex phenomenal. Annually, thounsand of dollars and people take
part of this action. In the future researchers show that drug trafficking will spread all around the
world and more and more people will die because of drug addiction.
Drug trafficking has become an increasingly growing problem in the world today; more
people are buying, selling and using drugs. People think it is a fast and easy way to get money,
not knowing all the risks.
Dealing with this kind of environement is a bad thing especially because children are
exposed to this. An example is the Romanian situation from 1990 when drug trafficking bagan to
rise, Romania transforming from an transit country to a consuming one. Drugs are fast spreading
through the teenagers. All in all drugs are a part of terrorism which threatens our safty and our
security and we should not neglect this fact.
2
Terorismul este definit din punctul de vedere al diverselor institutii, fiecare avand
particularitatile sale dar ideea centrala ramanand mereu aceeasi. Spre exemplu F.B.I defineste
terorismul ca fiind utilizarea ilegala a fortei sau a violentei impotriva persoanelor si a
proprietatilor cu scopul intimidarii Guvernului sau a populatiei sa accepte anumite obiective
sociale si politice; Departamentul de Stat American considera terorismul ca fiind utilizara
calculata a violentei cu scopul de a inopula frica pentru a determina si intimida Guvernele sa
accepte aceste scopuri.
Departamentului Apararii al Statelor Unite defineste terosirmul mai pe larg, ca fiind
folosirea calculata a violentei ilegale pentru a instaura frica, in vederea intimidarii sau pedepsirii
guvernelor sau societatilor, pentru atingerea unor scopuri in general politice, religioase sau
ideologice. Si aceasta definitie este puternic criticata pentru ca permite aplicarea conceptului de
terorism la nivel statal (stat terorist) si introduce arbitrarul legalitatii conferit de tribunalele
americane.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste drogul ca fiind acea substanta care, dupa ce se
metabolizeaza intr-un organism viu, ii modifica acestuia una sau mai multe functii. Consumul
ilicit de droguri este consumul de droguri aflate sub control national, fara prescriptie medicala.
Produsele chimice servesc la obtinerea clandestina a drogurilor, in functie de proprietatile avute:
ca precursor, co-reactiv, agent oxidant, solvent, acide, baza şi sare.
Termenul de narco-terorism defineste derularea unor activitati organizate si puse in
practica de grupari teroriste, grupari care, direct sau indirect, sunt implicate in traficul de droguri,
banii rezultati, partial sau integral, fiind folositi pentru finantarea activitatilor respective.
Narco-terorismul se refera la legatura dintre traficul cu narcotice ilegale si terorism. In
forma sa cea mai simpla, narco-terorismul presupune vanzarea de narcotice in scopul obtinerii de
fonduri necesare finantarii actelor de terorism. La un alt nivel, practicile ascociate traficului de
narcotice-cum sunt rutile de trafic, spalarea banilor si falsificarea actelor de identitate- adopta
inevitabil trasaturi ale terorismului. Narco-terorismul reprezinta o practica comuna in Columbia
si alte regiuni ale Africii de Sud. Mai nou, exista informatii care arata ca diferite grupari afiliate
3
al-Qaeda au devenit active in traficul cu opium in Afganistan. La un nivel mult mai redus,
celulele teroriste practica vanzarea de droguri pe strazi pentru a-si finanta activitatile de zi cu zi.1
Am ales aceasta tema deoarece traficul ilicit de droguri reprezinta o problema de interes
general, fiind si o amenintare la adresa securitatii internationale deoarece poate afecta un stat la
toate nivelele sale; reprezinta totodata si o infractiune internationala de o deosebita gravitate,
avand in vedere in special pericolul deosebit de mare pe care il prezinta consumul de droguri
asupra sanatatii oamenilor. Cea mai mare problema a consumului de droguri este, probabil,
faptul ca acestea cauzeaza dependenta, transforamandu-te in sclavul lor si dorind din ce in ce mai
mult. In aceasta situatie problema majora nu o reprezinta neaparat partea financiara si costul
ridicat al acestora ci sanatatea deoarece cosnumul de droguri atrage dupa sine o serie de
modificari atat fizice dar si psihice -instabilitate emotionala, ajungandu-se si la situatia in care
consumatorul ajunge sa comita si alte infractiuni: furturi, talharii, crime, etc, pentru a procura
banii pe care ii presupune obtinerea drogurilor.
Criminalitatea creata de droguri, prin consecintele sale de ordin social, economic,
medical, cultural si politic cauzeaza prejudicii considerabile nu numai intereselor de stat, dar si
celor ale societatii, ale multor persoane particulare, atenteaza la viata si sanatatea cetatenilor,
influenteaza în mod demoralizator asupra constiintei si comportamentului oamenilor.
In prezent, traficul ilicit de droguri este o activitate criminala foarte lucrativa, cu caracter
supranational, care actioneaza în conformitate cu legile economiei de piata, avand drept scop
imediat alimentarea centrelor de consum si, ca finalitate, obtinerea unor enorme beneficii, ceea
ce presupune, in mod justificat, interesul statului de a-si orienta, in mod cat mai eficient, propria
politica in lupta antidrog, pentru apararea sanatatii propriilor cetateni si salvarea valorilor socio-
morale.
Insa, fiecare stat (ba chiar colectivitatile sociale din interiorul unei tari) are anumite
„particularitati”, create de asezarea geografica, de traditii, religie, cultura si nu in ultimul rand, de
diversitatea si disponibilitatea drogurilor, la un anumit moment dat. Aceste specificitatii trebuie
corelate cu calitatea masurilor preventive si punitive luate de organele statale cu asemenea
atributiuni si trebuie luati in calcul diversi factori. Or, acest lucru presupune, in primul rand, o
1 David Wright-Neville, Dictionar de Terorism, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2010, p. 227,228
4
atenta si complexa analiza si concretizare a celor trei vectori care constituie structura
fenomenului aflat în discutie si anume: drogul – individul – societatea.
Evolutia traficului si consumului ilicit de droguri din Romania in perioada 1999-2003
reflecta o tendinta ascendenta, evidentiata de nivelul crescut al confiscarilor de droguri. Din
datele statistice existente rezulta ca, in Romania, a fost capturata o cantitate de droguri mai mare
decat pe intreg parcursul ultimilor 10 ani. Astfel, daca din 1991 si pâna în anul 2001 au fost
depistate 35.000 kg de droguri, în anul 2002 au fost confiscate peste 43.000 kg.2
Conform Statisticilor Organizatiei Internationale a Politiei Criminale, se constata o
ascensiune a traficului de droguri in ultima perioada, aceasta rezultand atat din cresterea
numarului tarilor in care se savarsesc asemenea fapte, a numarului persoanelor implicate şi din
cifrele afacerilor rezultate din aceasta activitate infractionala. Astfel, in Statele Unite ale
Americii, profitul de pe urma acestei activitati este de peste 40 milioane dolari, iar in Canada, de
9,4 milioane dolari, anual.3
Desigur ca atunci cand se vorbeste despre traficul de droguri se are in vedere numai
traficul ilicit al acestora, aşa cum este el definit in Conventia unica asupra stupefiantelor din
1961 (art.l), pentru ca drogurile sunt utilizate si in medicina si farmacie pentru prepararea unor
medicamente si tratarea unor anumite maladii, dar in aceste situatii avem de-a face cu o utilizare
a acestora in limitele legii, sub control strict si de catre persoane autorizate, iar dozele utilizate
sunt stiintific determinate.
Folosirea drogurilor este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, ca si cultivarea plantelor
din care se extrag drogurile: opiul (in sud-estul Asiei), coca (in America de Sud), si cannabisul
(in Orientul Mijlociu). In secolul al XlX-lea, unele tari europene au fost implicate in "razboiul
opium-ului" din Asia de sud-est, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial, ca urmare a amplorii
pe care a luat-o traficul de droguri se pune tot mai serios problema combaterii acestui fenomen.
Ingrijorarea specialistilor in materie este alimentata, in primul rand, de mondializarea
crescanda a acestei problematici si de stergerea, tot mai rapida, a distinctiei, existente intr-o
recenta anterioritate, intre tarile producatoare, consumatoare si de tranzit.2 Strategia Nationala Antidrog în perioada 2003-2004, cap. IV, sectiunea I 1b// Hotarârea Guvernului României nr. 154/2003, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 111 din 21.02.2003;3 Stelian Ţurlea, Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, 1991, p.25
5
Pe plan international s-au adoptat urmatoarele instrumente juridice:
• Conventia unica asupra stupefiantelor - 13 mai 1961;
• Protocolul de amendare a Conventiei - 1972;
• Conventia Natiunilor Unite privind substantele psihotrope - 21februarie 1971;
• Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului de stupefiante si substante psihotrope -
Viena, 20 decembrie 1988.4
Aderarea tuturor tarilor Americii de Nord la Conventia din 1961, modificata prin
Protocolul din 1972, la Conventia din 1971 si la cea din 1988, eforturile cooperarii regionale
precum si initiativele antidrog la nivel national au condus la rezultate spectaculoase sub aspectul
capturarii unor cantitati de droguri si al decapitarii unor retele de traficanti, dar s-au dovedit
insuficiente pentru a pune capat flagelului mortii albe.
Traficantii sunt, de regula, persoane recrutate de catre organizatiile care se ocupa de acest
comert, primind in schimb unele sume de bani si expunandu-se riscului de a fi descoperiti.5
Pentru obtinerea unei clientele fidele traficantii de droguri recurg la diferite modalitati pentru a-si
asigura continuitatea afacerii si dezvoltarea acesteia. Fie ca se adreseaza unei anumite paturi
sociale (de exemplu petreceri mondene, frecventarea cluburilor exclusiviste) sau clasei de jos,
narcotraficantii nu au un public tinta, acestia incercand sa acopere toate straturile sociale
existente in cadrul unui stat, singura diferinta o reprezinta modul in care acestia isi distribuie sau
isi fac cunoscuta marfa. Calitatea este de asemenea diferita in functie de pret si in functie de
gradul de dependenta la care a ajuns consumatorul. Inainte de distribuirea marfii propriu-zisa
acestia isi analizeaza publicul tinta urmarind verigile slabe din cadrul unei comunitati, adica cei
care sunt predispusi dependentei si consumului de droguri, fiind instabili emotionali- spre
exemplu persoanele care traverseaza o perioada critica, cei dornici de distractie si noi senzatii,
traficantii fiind buni cunoscatori ai psihologiei umane dar si foarte buni manipulatori.
Globalizarea a determinat "o schimbare la fata" a modului de derulare a activitatilor
specifice criminalitafii organizate, valorificarea avantajelor oferite de tehnologie, finante,
4 I. Roibu, A. Mircea, Flagelul drogurilor, Editura Mirton, Timişoara, 1997, p. 1045 Gh. Nistoreanu, S. Păun, Criminologie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 15
6
comunicatii si transporturi, in stradania de acoperire eficienta a acestor activitati, transformand
liderii gruparilor ce le deruleaza in adevarati "antreprenori ai crimei organizate". In aceste
conditii, amenintarea pe care o reprezinta marile grupari criminale implicate in traficul de
droguri, care opereaza la nivel regional sau international, este cu atat mai evidenta, finantarea
terorismului cu bani proveniti din traficul de droguri trecand din sfera posibilului in cea a
certitudinii.
Zona cea mai afectata de aceasta problema, in zilele noastre, este fara indoaiala
continentul American unde se inregistreaza aproape 35 de milioane de consumatori de droguri si
un trafic ilicit evaluat la peste 110 miliarde de dolari annual.
Drogul cel mai frecvent consumat pe continentul nord-american este cannabisul. Studiile
intreprinse în ultimii ani de catre organismele internationale specializate nu indica o crestere a
abuzului de acest stupefiant, ci a folosirii lui in combinatie cu alte substante, fapt ce s-a reflectat
in multiplicarea internarilor persoanelor consumatoare de astfel de compusi. Cultivarea ilicita a
cannabisului cunoaste cea mai mare amploare în Mexic, principalul furnizor al acestui drog
pentru Statele Unite ale Americii.
Pretul in scadere si permanenta imbunatatire a puritatii heroinei i-au consacrat consumul
prin inhalare sau fumat in defavoarea proportiei cazurilor de injectare, in special în randurile
tinerilor, asa cum o arata si statisticile.
Pe coasta vestica a Canadei, o mare parte a cantitatii de heroina este introdusa prin
contrabanda si provine din Asia de Sud-Est. Gruparile infractionale implicate in aceste operatiuni
sunt riguros organizate si intervin din ce în ce mai activ în traficul cu cocaina, introdusa
clandestin din America de Sud în Statele Unite ale Americii si apoi în Canada pe "ruta
Pacificului", folosindu-se in acest sens mici ambarcatiuni de pescuit si vedete rapide, in timp ce
la Miami - unde traficul cu stupefiante este afacerea cea mai prospera, depasind cu mult turismul
si exporturile de marfuri si produse - un gram de cocaina se negociaza la 90 de dolari, adica
pretul unei actiuni de la "General Motors".
Gruparile de traficanti isi disputa controlul pietei ilicite a ecstasy-ului fabricat local sau
importat din Europa Occidentala si al carui consum s-a raspandit, dincolo de categoria
participantilor la "rave parties", in toate mediile sociale, aici incluzandu-se, spre exemplu, cadre
7
ale armatei sau elevi de 12 ani. In Canada au fost descoperite laboratoare care produceau si alte
droguri de sinteza, a caror inserare - accidentala sau voita, in scopul majorarii profitului - in
comprimatele de ecstasy este considerata principala cauza a mortalitatii in randurile
toxicomanilor din Statele Unite ale Americii.
Desi Mexicul ramane principalul distribuitor de metamfetamina pe pietele ilegale ale
Americii de Nord, în anul 2000 au fost descoperite si dezafectate cateva mii de laboratoare
producatoare ale acestui drog în Statele Unite ale Americii (care foloseau substante de
provenienta canadiana) si 26 in Canada. In aprilie 2001 a fost efectuata o captura de 43 milioane
de comprimate de pseudoefedrina, cantitate suficienta pentru obtinerea a 2300 de kilograme de
metamfetamina, la trecerea frontierei - din Canada în Statele Unite ale Americii.
Halucinogene de tipul psilocybinei intretin atmosfera petrecerilor "rave" ale tinerilor, care
obtin foarte usor - prin intermediul internet-ului - informatii despre cultivarea ciupercilor si a
sporilor din care se produc aceste substante; astfel de culturi au fost descoperite in Vancouver.
America de Sud si cea Centrala cunosc o larga raspandire a cultivarii cannabis-ului avand
o proportie a consumatorilor ce se cifreaza la 14,7 milioane de personae. Cannabisul cultivat in
America de Sud este destinat pietelor ilicite ale tarilor producatoare si ale statelor vecine în timp
ce, în Caraibe, statutul de unic drog cultivat în aceasta zona ii ofera locul I in cadrul traficului
general de stupefiante. Principalul stat consumator de cannabis, Brazilia a trebuit sa faca fata in
ultimii ani incercarilor unui abuz de droguri in continua crestere, cum este si cazul Argentinei si
al Jamaicai, unde marihuana reprezinta o importanta sursa de venituri rezultate din exportul ilicit,
mai ales catre Statele Unite.
Columbia ramane principalul producator al acestui stupefiant, intodus prin contrabanda în
Europa si America de Nord, dar capturi masive au fost facute si in Brazilia si Paraguay.
Traficantii de droguri gasesc diferite metode ingenioase de a transporta stupefiantele ,
metode pe care le imbunatatesc regulat pentru a evita aflarea lor de catre autoritati. Majoritatea
cantitatilor de droguri provenind din America Centrala si Caraibe, introduse clandestin in
Europa, sunt ascunse de catre traficanti la bordul aeronavelor care efectueaza curse de pasageri,
avioanele de tip cargo fiind folosite mult mai putin. Costa Rica si Panama sunt importante puncte
de tranzit din care se expediaza mici cantitati de narcotice spre Europa, iar Jamaica reprezinta
8
sursa celei mai mari parti a hidrocloratului de cocaina, controland peste 40% din comertul cu
acest stupefiant pe "filiera Caraibelor", in care se includ si Haiti (tara aleasa de catre traficanti in
virtutea instabilitatii sale politice) si Republica Dominicana, de unde drogurile pleaca spre
Statele Unite ale Americii.
Relevant este si faptul ca America Centrala si "culoarul terestru mexican" sunt folosite
pentru traficul a peste jumatate din transporturile de cocaina ce intra anual in Statele Unite ale
Americii (aproximativ 375 de tone). In America de Sud, rezultatele obtinute în domeniul
eradicarii plantatiilor de coca din Bolivia si Peru au fost, din pacate, dublate de o reinnoire a
culturilor si chiar o expansiune a teritoriului alocat lor în Columbia.
Conform datelor furnizate de Interpol, in anul 2000 productia de cocaina in zona se cifra
la 900 de tone, din care jumatate era destinata pietelor ilicite din America de Nord.
Transporturile de cocaina provenind din Columbia, Peru si Ecuador sunt descarcate pe coasta
vestica a Mexicului si conduse spre SUA si Canada pe "ruta Pacificului".
Incepand cu interzicerea drogurilor, cultivatorii si traficantii au fost nevoiti sa gaseasca
noi modalitati de a-si continua existenta, formand astfel carteluri de droguri. De-a lungul anilor
1980, pentru a-si onora comenzile, cartelurile de droguri s-au extins si s-au organizat in grupari
criminale de mare anvergura, conduse de obicei de una sau mai multe persoane. Unele
organizatii criminale au dus razboie grele impotriva statului in incercarea de evitare a
extradarilor din Statele Unite ale Americii; astfel au inceput sa comita acte teroriste impotriva
populatiei civile, acte care s-au soldat cu razboiae intre cartelurile implicate. Intre anii 1990 si
2000, cartelurile s-au dezvoltat, infiltrandu-si oameni in institutiile statului, in timp ce isi
consolidau aliantele si cu grupuri aflate in conflict cu legea.
Fabricarea cocainei s-a amplificat, incepând cu anul 1996, indeosebi in Columbia, pe
teritoriul careia actioneaza numeroase bande de traficanti organizati in "carteluri", din randul
carora se distinge prin violenta cel de la Medellin - al doilea oras ca marime al Columbiei, numit
in anii `70 "capitala florilor" si transformat intr-un adevarat "Beirut latino-american" in urma
crizei economice, insotita de numeroase jafuri si crime. Se apreciaza ca 45 de tone de cocaina
pornesc anual din Medellin spre Statele Unite ale Americii, iar alte 10 tone iau drumul Europei,
justificand punctul de vedere conform caruia eliminarea acestui oras din circuitul traficului ilicit
9
ar duce la terminarea razboiului stupefiantelor în aceasta parte a lumii. Astfel de organizatii
criminale exista si în alte zone ale Columbiei : Bogota, Valea Cauca, orasul Leticia, provinciile
Armenia-Pereira.
Cartelul de la Medellin a fost fondat in anul 1976 in departamentul Antioquia din
Columbia si a activat intre anii 1976 si 1993 pe teritoriul Columbiei. Membri retelei erau cetateni
columbieni in mare parte. Printre activitatile criminale cu care se ocupa Cartelul de la Medellin
amintim: traficul de droguri, spalarea de bani, asasinarile, dare si luare de mita, coruptie politica,
traficul de arme si terorismul. Un aliat important al acestui caretel a fost Cartelul Guadalajara,
aflandu-se in rivalitate cu Cartelul Cali si Guvernul din Columbia.
La sfarsitul anilor 1970 cocaina devine cea mai mare sursa de profit, iar pana in anul
1982 cocaina surclaseaza cafeaua la export, formand 30 % din exporturile dinspre Columbia. Din
ce in ce mai multi membri ai cartelurilor de droguri au inceput sa-si achizitioneze terenuri cu
scopul de a-si spala banii proveniti din droguri si avand ca tinta castigarea unui statut social in
randul elitei columbiene.
Cartelul Medellin a fost o retea organizata de contrabandisti si furnizori de droguri,
originara din orasul columbian Medellin. Cartelul a operat in Columbia, Bolivia, Peru, America
Centrala si Statele Unite, dar si in Canada si chiar pe teritoriul Europei in perioada anilor '70 -
'80. A fost infiintat si condus de Pablo Escobar impreuna cu fratii Ochoa Jorge Luis, Juan David
si Fabio. In timpul perioadei sale de aur, cartelul incasa zilnic mai mult de 60 milioane dolari. 6
Suma totala de bani produsi de Medellin s-a ridicat la zeci de miliarde si, posibil, chiar la sute de
miliarde de dolari pe perioada intregii sale existente, conform unor estimari.7
Cartelul Medellin a dispus de grupari formate in special din americani, canadieni si
europeni, organizate pentru singurul rol de a transporta incarcaturi de cocaina destinate SUA,
Europa si Canada. Multe grupuri au fost depistate de catre agentii federali si informatori. Odata
ce autoritatile deveneau constiente de "activitatile dubioase" ale unui grup, acesta era imediat pus
sub supreavegherea Fortelor Federale de Lupta contra Narcoticelor. Se strangeau dovezi care
erau prezentate Inaltei Curti, rezultand capete de acuzare, retinerei si sentinte, pentru cei 6 Miller Llana, Sara , Medellín, once epicenter of Colombia's drug war, fights to keep the peace, The Christian Science Monitor, 20107 Conform articolului “Descoperă secretele Mafiei. America de Sud – taramul sangeroaselor cartelurilor” din revista Descopera, 24.09.2009
10
condamnati. Totusi, numarul liderilor cartelurilor sud-americane luati in custodie ca rezultat al
acestor operatiuni a fost foarte mic. Mai ales ne-columbieni, colaboratori ai cartelurilor, erau
"fructe" ale operatiunilor. Cei mai multi columbieni luati in catare, la fel ca si cei citati la
tribunale, traiau si stateau in Columbia sau isi luau zborul inainte ca acuzatiile sa fie se
transforme in arestari. Totusi, inainte de 1993, cei mai multi, daca nu chiar toti fugarii din
carteluri au fost intemnitati sau vanati si impuscati de catre Politia Nationala Columbiana,
antrenata si asistata de unitati ale Delta Force si ale CIA.8
Cartelul Cali este numele dat organizatiei criminale care se ocupa cu traficul de cocaina si
care era condusa de fratii Gilberto si Miguel Rodriguez Irejuela. Cartelul de droguri Cali a luat
nastere in sudul Columbiei, in apropierea orasului Cali, oras in care isi exercitau principalele
activitati si al departamentului Valle del Cauca in anul 1987, activitatea sa continuand pana in
anul 1998. Printre tarile in care isi exercita activitatea acest cartel putem aminti: Columbia,
Statele Unite ale Americii, America Centrala, Mexic, Spania, Franta, Italia, Germania, Olanda,
Rusia, Argentina, Venezuela, Ecuador, Bolivia, Peru, Panama si Japonia, avand ca membrii atat
cetateni columbieni cat si persoane din afara acestei tari. Activitatile principale fiind traficul de
droguri, darea si luarea de mita, spalarea de bani, rapirile, crimele si traficul de arme. Deoarece
activitatea Cartelului Cali se intindea pe o raza atat de mare si complexa, incluzand un numar
mare de tari, printer aliatii acestora se numara Los Pepes, Cartelul Sinaloa, Cartelul Tijuana,
Cartelul Juarez, Cartelul Gulf si Mafia Ruseasca, principalul rival fiind Cartelul de la Medellin.
Initial, cartelul a fost cunoscut pentru rapirile sale, sub numele de Las Chemas condus de
Luis Fernando Tamayo Garcia. Las Chemas au fost implicate in numeroase rapiri incluzand
rapirea celor doi cetateni elvetieni, a diplomatului Herman Buff si a unui student. Se estimeaza
ca au primit din rascumparari 700.000 de dolari, bani despre care se vorbeste ca ar fi fost
investiti in crearea imperiului de trafic de droguri.9
La inceput Cartelul Cali s-a ocupat cu traficarea marijuanei, dar datorita profiturilor
scazute si cererii mari de pe piata, gruparea novice in aceasta afacere a decis sa se axeze pe un
drog mai profitabi, si anume cocaina.10 La inceputul anilor 1970 departamentul anti-drog din
8 ibidem9 Ron Chepesiuk, The Bullet Or the Bribe: Taking Down Colombia's Cali Drug Cartel. Praeger Publishers, 2003. pp. 23–2610 Ron Chepesiuk, The Bullet Or the Bribe: Taking Down Colombia's Cali Drug Cartel. Praeger Publishers, 2003, p. 32
11
Statele Unite (United States Drug Enforcement Administration- DEA) se axau pe stoparea
traficului de heroina, cocaina fiind considearata un drog care nu creaza dependenta fizica si a
carei consum nu aduce consecinte grave. Cartelul Cali a profitat de aceasta oportunitate si astfel,
Helmer “Pacho” Herrera a fost trimis de catre cartel in New York sa stabileasca un centru de
distribuire a cocainei. Aceasta atitudine negativa a DEA in privinta cocainei, se considera
principala cauza a prosperului si a dezvoltarii gruparii in mai multe celule, fiecare operand
independent.
Cartelul Cali este, probabil, cel mai controversat si discutat sindicat al drogurilor din
timpurile recente, cu sediul in orasul Cali din Columbia si cel mai mare cartel al cocainei din
intreaga lume. Acest cartel este responsabil pentru mai mult de 60% din cantitatea totala de
cocaina introdusa in America. Atunci cand drogurile nu sunt transportate pe calea aerului sau cu
barca in SUA, ele sunt trecute pe la granita cu Mexicul. Unii cred ca este mai usor sa transfere
drogurile la sol decat sa riste un transport aerian sau maritim. Cartelul Cali este implicat in
industria drogurilor pe tot parcursul acesteia si in tot ceea ce ea implica. Startul cocainei rezita in
planta de coca. Cartelurile cresc sau cumpara aceasta planta de la crescatorii locali din Peru,
Bolivia, Ecuador si Columbia astfel incat sa o poate rafina mai tarziu in foarte puternicul drog
numit "cocaina".11
Cartelul Cali a adoptat tehnicile gruparilor teroriste prin separarea in celule, fiecare dintre
acestea stiind foarte putine despre celelalte piese din angrenaj; aceasta separare pe celule e cea
care deosebeste Cartelul Cali de cel de la Medellin. Au angajat inadins avocati renumiti pentru a
putea studia miscarile parchetului si ale procurorilor din SUA. Au inceput sa folosesca
tehnologia ca pe un instrument comun in afacerea lor, angajand si antrenand ingineri de top
pentru a le proiecta echipamanete de comunicatii care sa nu poata fi interceptate. Si afacerea lor
a inflorit si a prosperat. Atunci cand consumul de cocaina din SUA a inceput sa scada, cartelurile
sud-americane au inceput sa transporte din ce in ce mai multa in Europa si in Asia. Se crede
despre liderii lor ca poseda domenii uriase in Columbia si zeci de afaceri legitime de mare
succes. Liderii cartelului Cali au fost afaceristi inteligenti si au investit masiv in protectia
politicii. In ultimii zece ani, atat fostul presedinte columbian Ernesto Samper cat si sute de
congresmeni si senatori au fost acuzati ca au acceptat finantarea campaniilor lor electorale de 11 Conform articolului “Descoperă secretele Mafiei. America de Sud – taramul sangeroaselor cartelurilor” din revista Descopera, 24.09.2009
12
catre fratii Rodriguez Orejuala. Unii dintre liderii Cali au fost in cele din urma prinsi. Au fost
arestati la jumatatea anilor '90 si isi executa in prezent sentintele de zece pana la 15 ani de
inchisoare. Multi experti sunt de parere ca acestia chiar au stabilit un aranjament cu guvernul
columbian sa nu ii extradeze in puscariile din Statele Unite. Agentii Parchetului cred ca acestia
isi conduc in continuare imperiul din celulele lor personale.12
În 1982 se încheia un "Tratat de extradare a traficantilor de droguri ilicite" intre
Columbia si SUA, iar in 1984 statul columbian interzicea total fabricarea cocainei. Columbia
participa activ la operatiunea "Purple" - alaturi de Peru, Brazilia, Ecuador, Uruguay si Venezuela
- care are ca obiectiv impiedicarea utilizarii permanganatului de potasiu iilicita a cocainei si la
operatiunea "Topaz" - alaturi de Brazilia si Argentina -, menita sa combata folosirea anhidridei
acetice în producerea heroinei.
In aprilie 1986, Peru se alatura celorlalte state din Pactul Andin si semneaza primul tratat
pentru o mai buna cooperare in vederea opririi comertului cu narcotice, declansand - in
colaborare cu SUA - operatiunea "Condor" de reprimare a traficului ilicit de droguri. Recent,
Brazilia a lansat operatiunea "Cobra", de consolidare a supravegherii si a combaterii traficului de
narcotice de-a lungul frontierei sale cu Columbia.
Superior serviciilor specializate in lupta antidrug la nivel national (din punctul de vedere
al dotarii tehnice, al experientei, al rezultatelor obtinute si al gradului de dezvoltare a
mecanismelor de evaluare a datelor), CICAD-ul - Comisia Interamericana pentru lupta impotriva
abuzului de droguri - din cadrul OAS (Organizatia Statelor Americane) reprezinta principalul
factor de coordonare a actiunilor tuturor tarilor de pe continentul american in domeniul
combaterii traficului ilicit de droguri, colaborând însa si cu organisme internationale si state din
afara Americilor pentru a contracara evolutia acestui fenomen pe plan transnational.
Pentru a se da eficienta activitatilor de combatere a traficului de droguri, este necesara
coordonarea eforturilor organelor specializate din tarile care sunt avute in vedere de traficantii de
droguri. Aceasta cooperare şi coordonare presupune nu numai arestarea lor in cazul in care au
fost descoperiti in tara din care pleaca drogurile, ci si supravegherea lor pe traseul parcurs,
12 ibidem
13
controlul traficului pana la destinatie si la distribuirea lor catre consumatori, situatie care va
conduce la descoperirea intregii retele care este implicata in traficul de stupefiante.
O alta problema foarte importanta in combaterea acestui flagel o reprezinta scaderea
consumului de droguri. Aceasta presupune insa o activitate foarte complexa, pornind de la
masuri educative, continuand cu cele economice, sociale si de informare, in care sa fie angrenati
mai multi factori: guvernamentali, neguvernamentali, institutii scolare, religioase, medicale,
familiale, etc, coordonati in cadrul unor politici nationale si internationale pentru combaterea
traficului de stupefiante. Insa este gresit sa pedepsesti boala in sine. Se incrimineaza in legislatie
operatiunile si folosirea drogurilor si nu dependenta in sine. O societate nu are niciun drept sa
interzica membrilor sai sa consume droguri pentru a-si influenta psihicul. Prin Conventia
Internationala a Natiunilor Unite privind Drogurile13 s-a aratat ca acestea pot fi folosite numai în
scop medical si stiintific. Folosirea drogurilor pentru uz personal, in scopuri recreative, religioase
ori pentru a-si provoca halucinatii nu este permis de vreme ce drogurile nemedicale includ si
riscuri majore atât pentru individ cat si pentru societate.
In concluzie putem spune ca traficul ilicit de droguri si narco-terorismul reprezinta o
problema majora a zilelelor noastre si desi este o problema cunoscuta, autoritatile nu au reusit sa
o elimine sau sa reglementeze situatia. In anumite regiuni aceasta problema e mult mai
dezvoltata decat in altele, America Latina fiind continentul unde traficul de droguri se afla in
plina dezvoltare, iar retelele in plina ascensiune, detinand monopolul la aproape toate nivelurile
si avand un impact negativ asupra societatii. Retelele de trafic de droguri sunt organizate
miticulos, in cele m mici detalii, reusind sa se identifice cu orice strat social. In opinia mea, unele
state ar trebui sa acorde mai mare importanta acestei probleme deoarce narco-terorismul nu
presupune doar existenta traficului de droguri ci si existenta unui nivel ridicat de criminalitate
fiind o componenta a terorismului in sine.
13 Conventia unica a stupefiantelor, încheiata la New York la 30 martie 1961, amendata prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972, la care România a aderat prin Decretul nr. 626/1973//Buletinul Oficial, partea I, nr. 213/1973.
14
Bibliografie:
1. Chepesiuk Ron , The Bullet Or the Bribe: Taking Down Colombia's Cali Drug Cartel. Praeger Publishers, 2003
2. Elena-Ana Mihut in Lucrarea, Metodologia investigarii traficului si consumului ilicit de droguri3. Gheorghe Alecu in Lucrarea, Incriminarea traficului si consumului ilicit de droguri, Chisinau,
20044. Octavian Pop in Lucrarea, Aspecte de drept comparat privind traficul de droguri5. Revista “Descopera” editia din 24.09.20096. Stelian Ţurlea, Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, 19917. http://www.scritube.com/sociologie/TERITORII-SI-RUTE-ALE-DROGURIL15572356.php 8. www.wikipedia.org
15