Bolile psihice si tratarea lor (Material prezentat la Conferinta internationala de Terapii Complementare)

O categorie speciala de boli

O categorie speciala de boli o reprezinta bolile psihice. Sint mai speciale pentru ca sint mai greu de studiat de catre medicina. Daca pentru bolile provocate de microbi si virusi, medicina a gasit cauzele lor, mijloace de diagnosticare clare si un tratament corespunzator, pentru bolile psihice nu se poate afirma acest lucru. Aceste boli sint mai speciale pentru ca sint greu de studiat de stiinta in general. Stiinta nu a strins suficient de multe date si nu are aparatura suficient de evoluata pentru a avea concluzii clare referitoare la aceste boli. Tocmai de aceea de ele se ocupa nu numai medicina si stiinta, ci si unele religii, unele scoli spirituale si in general orice grupare spirituala. Mai mult de atit, orice om obisnuit are un simt anume care-l face sa clasifice pe unii din semenii lui in categoria generica de nebuni. Ce este adevarat si ce este fals in toate acestea? Cum apar bolile psihice si din ce motive? Oare se pot trata aceste boli? Cum se pot trata? Acestea sint citeva din intrebarile la care incercam sa dam un raspuns cit mai onest cu putinta. Asta nu inseamna ca tot ce vom citi in continuare este strict adevarat. Lucrarea de fata doreste sa capteze interesul cititorului, sa-i deschida noi orizonturi, sa-l faca sa caute singur adevarul despre boli in general si despre bolile psihice in special, caci intregul adevar nu poate fi cuprins in citeva rinduri si nici macar in biblioteci intregi. Adevarul la urma-urmei nu este numai o informatie exacta, ci mai degraba un mod de a gindi si a actiona corect. 

Ce sint bolile psihice conform viziunii actuale a medicinii

Chiar din denumirea lor rezulta clar ca inca din antichitate bolile psihice erau considerate boli ale sufletului. Pentru a ne orienta in acest domeniu am selectat cele mai importante definitii din acest domeniu. Trebuie de la inceput sa mentionam ca exista doua mari categorii de definitii, unele bazate pe sufixul "psiho" si altele bazate pe sufixul "neuro". In limbajul lucrarii de fata, care se doreste a fi un limbaj universal (comun tuturor domeniilor cunoasterii), prima categorie de termeni are afinitati in special cu sufletul, iar cele bazate pe sufixul neuro au afinitati in special cu corpul fizic, care de multe ori este afectat de bolile psihice. Enumeram termenii cu explicatiile lor conform dictionarelor uzuale.

Psiho (gr. psikhe = suflet). Aristotel in lucrarea "Despre suflet" pune bazele psihologiei, stiinta care se ocupa cu studiul proceselor psihice.

Psihanaliza = conceptia psihologica a lui Sigmund Freud si a adeptilor sai, care aplica o metoda de analiza psihologica si psihoterapeutica corespunzatoare si se bazeaza pe raportul intre constient, inconstient si preconstient (subconstient).

Psihologie (psikhe = suflet + logos = studiu) = stiinta care studiaza psihicul, legitatea proceselor psihice (cognitive, afective, volitionale) si insusirilor psihice ale persoanei (caracter, temperament etc.)

Psihiatrie (psikhe = suflet + iatreia = vindecare) = disciplina medicala care se ocupa cu studiul bolilor psihice (psihoze, demente, psihopatii si nevroze) si cu tratamentul lor.

Neuro (gr. Neuron) = nerv

Neurochirurgie = ramura a chirurgiei care are ca obiect bolile sistemului nervos care necesita o interventie chirurgicala (actioneaza asupra corpului fizic).

Neurologie = disciplina care se ocupa cu studiul sistemului nervos. Cuprinde anatomia, fiziologia, chimia si patologia sistemului nervos.

Medicina nu admite inca existenta sufletului, pentru ca inca nu l-a masurat nimeni, nu l-a fotografiat nimeni si n-a fost studiat in nici un laborator. De aceea, incearca sa gaseasca orice alte explicatii pentru aceste boli psihice in afara de cele legate de existenta unui suflet.

Religiile si toate miscarile spirituale admit existenta sufletului.

Orice om este convins ca el nu este numai corpul fizic, ci si altceva, ceva greu de definit si de simtit, dar care ne tine in viata.

Tot boli psihice sint si gelozia, isteria, somnambulismul, fanatismul, enurezisul, alcoolismul, homosexualitatea, lesbianismul etc. care de multe ori nu sint considerate boli. 

Ce simptome au bolnavii psihic

Pentru analiza simptomelor bolilor psihice vom pleca tot de la definitia unor boli psihice, recunoscute ca atare de medicina. Enumeram simptomele unor boli mai cunoscute.

Psihoze = boli psihice manifestate prin grave tulburari ale afectivitatii, gindirii sau comportamentului, de care bolnavul nu este constient si care necesita izolarea acestuia de mediul social normal.

Demente = dezintegrare a activitatii psihice anterior normale, determinind pierderea capacitatii de adaptare sociala a individului. Dementa precoce = varietate de schizofrenie. Dementa senila = dementa care progreseaza o data cu virsta.

Psihopatii = 1. Boala psihica, 2. Maladie a personalitatii manifestata prin tulburari de afectivitate, comportament sau caracter.

Nevroza (nevropatie) = boala manifestata prin varietate si indelungate tulburari psihice (de care bolnavul e constient) si prin suferinte somatice care nu se datoresc unor leziuni organice, ci tulburarii dinamicii normale a proceselor nervoase; este provocata de solicitari psihice excesive. Principalele forme clinice de nevroze sint neurastenia, isteria si psihastenia.

Neurastenie = forma clinica de nevroza, manifestata prin oboseala, dureri de cap, insomnie, la care se adauga uneori neliniste, depresiune psihica.

Isterie (g. hystera) = varietate de nevroza sau psihopatie, caracterizata prin aparitia, sub influenta socurilor emotive, a sugestiei sau autosugestiei, a unor variate simptome neurologice fara substrat organic.

Psihastenie (psikhe = suflet + astheneia = slabiciune) = forma de nevroza caracterizata printr-o stare de nehotarire, nesiguranta de sine, obsesii si fobii.

Neuroplegie = stare patologica manifestata prin scaderea sau disparitia tonusului sistemului nervos; poate fi obtinuta si artificial cu ajutorul unor medicamente (clorpromazina, lergactil).

Nevralgie = durere localizata de-a lungul unui nerv. Dupa nervul interesat poate fi sciatica, intercostala, trigeminala etc.

Schizofrenie (gr. skhizo = a imparti si phren = spirit) = boala mintala cronica caracterizata prin destramarea progresiva a functiilor psihice (afectivitate, intelect, vointa), care duce la pierderea contactului cu realitatea. Apare de obicei la tineri in epoca adolescentei si evolueaza continuu sau cu intreruperi.

Epilepsie = crize de pierdere a constiintei insotite de spasme musculare.

Depresiune = tristete intensa

Paralizii, semipareze = paralizarea unor parti ale corpului fizic.

Conform definitiilor de mai sus aceste simptome pot fi urmatoarele: tulburari ale afectivitatii, gindirii, comportamentului sau caracterului, pierderea capacitatii de adaptare sociala a individului, prin oboseala, dureri de cap, insomnie, la care se adauga uneori neliniste, depresiune psihica, stare de nehotarire, nesiguranta de sine, obsesii si fobii, scaderea sau disparitia tonusului sistemului nervos, dureri localizate de-a lungul unui nerv, destramarea progresiva a functiilor psihice (afectivitate, intelect, vointa), care duce la pierderea contactului cu realitatea.

Adaugam: dureri de cap insotite de greturi, varsaturi, tulburari de vedere si de auz. Tulburari ale mirosului si pipaitului, senzatia de umflare a corpului fizic, senzatia de decorporalizare, pierderea cunostiintei, spasme musculare, emotivitate, migrena.

Remarcam cu aceasta ocazie ca desi medicina nu recunoaste inca existenta corpurilor subtile, ea admite totusi ca motivele unor boli psihice pot fi la nivel afectiv, mental sau volutional. Acestea corespund de fapt lumilor paralele: astral, mental si cauzal. 

 Cum apar bolile psihice

Aceste boli apar de obicei cu simptome foarte diferite care se manifesta uneori treptat, evolutiv, dar cel mai adesea brusc, in urma unui soc psihic, a unei intimplari deosebite care ne afecteaza profund, deseori pe fondul unui stres.

Diagnosticul acestor boli este foarte dificil de stabilit si tocmai de aceea, in regimurile sociale totalitare, medicii care se ocupau de aceste boli includeau si includ in aceste categorii de bolnavi pe toti cei care ridicau probleme regimului respectiv, pentru ca unele sint boli ideologice, sint greu de diagnosticat, extrem de greu de tratat si permit debarasarea fara probleme de adversarii incomozi.

Bineinteles ca unii dintre acestia nu sint bolnavi psihic, ci doar oameni care doresc progresul social.

Tratamentul aplicat in prezent bolnavilor psihic

Daca studiem cu atentie tratamentele aplicate de diferite scoli de medicina, constatam ca ele, tratamentele, sint foarte variate, unele chiar ciudate, incepind cu plimbarile in aer curat si terminind cu electrosocurile. Constatam de asemenea ca fiecare medic recomanda cu predilectie anumite tratamente si de multe ori acestea nu sint recomandate sau chiar contraindicate de alti medici. Remarcam folosirea cu precadere a tratamentelor externe, dar uneori, ca adjuvante, se folosesc pentru uz intern sedativele, calmantele. Enumeram citeva din terapiile folosite in prezent, de diferiti medici: electroterapiile (galvanizarile, curentii aplicati cu sau fara impulsuri), magnetodiafluxul, ionizarile, ultravioletele, cromoterapia, ultrasunetele, presopunctura, acupunctura, plimbarile, compresele, cataplasmele, baile de sezut, baile de aer, gimnastica, socurile electrice, odihna.

Normalitatea, anormalitatea si oamenii

De multe ori oamenii se declara ei insisi sau vorbesc despre altii ca sint normali sau anormali. Dar ce se intelege de fapt prin normal si prin anormal?

Daca normalul reprezinta o plaja, o zona, un domeniu dintr-un alt domeniu mai larg, atunci anormalul este tot ceea ce este in afara normalului, deci tot ce depaseste limitele normalului, in plus sau in minus, la dreapta sau la stinga, in sus sau in jos. Deci anormalul ar putea fi inferior normalului, dupa cum ar putea fi in alte cazuri superior acestuia. Daca ne referim la oameni, in primul caz ar fi vorba de handicapati, iar in al doilea caz ar fi vorba de genii (supradotati). Si unii, si ceilalti sint pentru omul obisnuit niste anormali. Nici unii, nici ceilalti nu sint intelesi de societate, dar in timp ce primii nu inteleg nici ei la rindul lor societatea, cei din a doua categorie inteleg foarte bine societatea si ii sesizeaza deficientele.

Pentru omul de rind, un om "normal" este omul obisnuit, care lucreaza, maninca, se imbraca, se distreaza in limitele relative ale moralei si obiceiurilor sociale dintr-o anumita perioada istorica. Are un fel de comportament social mediu. Daca cineva incalca aceste norme, conceptii, care de fapt au caracter istoric in sensul ca se modifica de la o perioada istorica la alta, este considerat de omul obisnuit un anormal. De regula, este clasificat, superficial, in grupa nebunilor. De multe ori nu se face o diferentiere atit de neta si se spune numai ca sint anormali. De exemplu, faptul ca unii sint vegetarieni este considerat de oamenii omnivori drept anormal. Dar la fel vegetarienii pot considera ca omnivorii sint anormali. Cine are de fapt dreptate? La fel se intimpla si cu cei care nu beau deloc alcool, sau cu cei abstinenti sexual etc. Normalul este deci ceva relativ. Este ceva care are caracter istoric, dar permite o apreciere globala a unei situatii date, bazindu-ne pe ideea ca daca majoritatea oamenilor au un anumit comportament la un moment dat, aceea ar fi normalitatea...

Cine isi impune conceptiile este anormal

S-ar parea ca nu putem discerne intre un om normal si unul anormal, fara sa ne pacalim si fara sa fie nimic relativ. Credem totusi ca exista un criteriu destul de clar. Daca cineva iti impune intr-o forma sau alta parerile, conceptiile, atunci sigur acea persoana este anormala, pentru ca actioneaza contra legilor naturii. Legea suprema este una singura si anume liberul arbitru al fiecarei fiinte sau entitati. Ea se bazeaza pe o iubire infinita. Cel ce-si impune ideile cu forta este o bruta, un egoist, actioneaza contra legilor naturii, indiferent de cit de normale ni se par ideile pe care le propavaduieste. Cu toate acestea, in istoria umanitatii au existat si mai exista perioade si comunitati care incalca aceasta lege.

Daca in schimb persoana, indiferent de conceptiile si faptele sale, nu impune aceste conceptii sub nici o forma si nu afecteaza cu nimic activitatea sau optiunile celorlalti, ci numai le prezinta daca este intrebat sau este pus in fata luarii unei decizii, este un om tolerant, este un om normal, este un om. Aceasta consideram a fi definitia unui om sau a unei comunitati normale. Fiecare are astfel posibilitatea de a decide singur ce are de facut, fara nici o constringere, complet liber. 

Cine sint manipulatii

Ar mai trebui aici sa vorbim despre cei manipulati. Sint acei oameni care sint pusi sa actioneze intr-un anumit fel, fara ca ei sa-si dea seama. Acestia sint oameni bine intentionati, dar care nu au inca o constiinta treaza pentru a intelege ca sint manipulati. Sint oameni normali dar adormiti, actioneaza ca niste marionete. Cei care ii manipuleaza le stiu reactiile posibile la principalii stimuli care prezinta interes si au constiinta a ceea ce fac. De aceea ei sint de fapt niste anormali. Cei manipulati desi reactioneaza ca anormali sint de fapt oameni normali, dormitind. Ei nu incearca sa impuna nimic, nimanui, de fapt nici nu fac distinctie intre ceea ce li se impune si ceea ce decid singuri sau decid in necunostiinta de cauza. Cei care manipuleaza oamenii in inteles ceva din mecanismele vietii si le folosesc in scop strict personal sau uneori chiar in scop social. Ei au o oarecare constiinta, dar nu suficient de ridicata incit sa inteleaga ca legea liberului arbitru trebuie sa actioneze pentru fiecare.

Principiul conform caruia normalitatea este situatia medie a unui esantion social face ca chiorul sa fie imparat in tara orbilor. El este superior orbilor pentru ca tot vede ceva, dar aceasta nu inseamna ca chiorii sint oameni supranaturali, ci inseamna numai ca sint superiori orbilor. Ei insa ar fi ultimii in tara celor cu vedere bioculara, din punct de vedere al organului vazului.

Normalitatea nu apare dintr-o statistica, din curba lui Gaus, unde majoritatea se afla in mijlocul curbei. Majoritatea nu inseamna normalitate si nici adevar. Majoritatea nu inseamna decit faptul ca mai multi oameni dintr-o anume comunitate au aceleasi pareri, aceleasi idealuri si aceeasi si aceeasi putere de intelegere. Normalitatea sau anormalitatea apare numai in raport cu legile divine, legile creatiei. 

 Sa analizam cuvintul paranormal

In aceasta perspectiva sa analizam cuvintul paranormal. Mult mai corect sensului sau si intelegerii de catre oameni ar fi utilizarea cuvintului de supranormal. Daca definim normalitatea ca zona mediana din curba lui Gaus, atunci ar exista atit subnormalitate, cit si supranormalitate si in acest caz n-am mai pune laolalta debilii mintali (subnormalii) cu cei care au capacitati supranormale, asa cum se facea pina de curind si probabil se mai practica inca in unele locuri. Acesti supranormali sint tratati cu socuri electrice in spitale pentru a-i aduce la normalitate, adica de fapt pentru a le opri progresul spiritual. Niste medici normali (conform curbei lui Gaus) n-au cum sa priceapa supranormalul, dar ei pricep subnormalul si-l confunda cu supranormalul.

La fel ca si in societate, politicienii conducatori sint oameni normali, dar nu suporta intelectuali anormali, supranormali pe care incearca sa-i distruga fizic, desi acesti intelectuali nu sint deloc interesati sa conduca societatea la modul concret, ci vor doar sa-i deschida niste drumuri noi, mai simple si mai eficiente. Ei ar putea sa ajute politicienii sa-si mentina pozitia conducatoare privilegiata, doar cu conditia ca ideile lor sa ajunga la mase. Acesti intelectuali,

de fapt oameni de inalta spiritualitate, nu vor sa distruga ordinea sociala, ci doar s-o perfectioneze, s-o imbunatateasca, fara varsari de singe si fara revolte sociale.

Oare cit vom mai considera ca tot ceea ce iese din normalitate este daunator si trebuie distrus? Oare cit timp vom mai condamna si omori oameni, pentru ca gindesc altfel decit noi? Cind vom intelege ca tocmai unii dintre acesti oameni considerati anormali au contribuit major la progresul spiritual si material al omenirii? Cind vom incepe sa apreciem geniul semenilor nostri? Probabil ca niciodata, pentru ca noi sintem normali si ei anormali, iar oamenii normali nu au cum sa inteleaga modul de gindire al celor anormali. Totusi, exista o categorie de oameni anormali care pot intelege modul de gindire al oamenilor normali. Atunci ei ne sint superiori din punct de vedere mental, spiritual. Numele lor au trecut peste secole si milenii, punind in umbra chiar si pe cei mai renumiti politicieni si conducatori de state. Este suficient sa privim lumea in ansamblul ei, care actualmente este formata din peste o suta de state, care inglobeaza citeva mii de nationalitati, dar in care fiinteaza doar citeva religii majoritare. Fiecare dintre aceste religii au aparut dupa ce marii intelepti ai umanitatii ca: Iisus, Moise, Mahomed, Budha etc. au comunicat lumii invataturile lor. 

Existanta omului pe diverse planuri

Asa cum am demonstrat si mentionat si in alte lucrari, omul nu este numai corpul fizic, cel studiat de anatomie. Anatomia studiaza de fapt cadavrul omului. Omul este mult mai mult decit atit. In primul rind pentru ca un cadavru sa fie viu el trebuie sa aiba un corp eteric sau electric. Acesta este corpul pe care-l trateaza acupunctura si din ai carui parametri unii sint masurati de encefalograme, electrocadiograme etc., adica de toate masuratorile electrice care se fac aparent pe corpul fizic. Spunem aparent pentru ca pe cadavru nu vom putea masura niciodata un curent electric decit imediat dupa ce survine moartea, intr-o perioada de tranzitie. Forma corpului eteric se muleaza perfect pe forma corpului fizic, avind insa o organizare putin diferita. El consta din cele trei canale energetice cunoscute mai mult sub numele de Ida, Pingala si Shusumma, centri energetici sau chakre si o intreaga retea de canale energetice marunte (dupa unii autori, circa 70.000) care formeaza o retea similara cu cea a aparatului circulator sau a sistemului nervos din lumea fizica. Bineinteles ca intre aceste doua corpuri exista strinse legaturi si o interdependenta functionala. Shushumna din spatiul eteric se suprapune peste coloana vertebrala din spatiul fizic, tridimensional. Nervii din lumea fizica se suprapun cu unele canale energetice din spatiul eteric. Corpul fizic si corpul eteric formeaza impreuna corpul vital. Ambele sint bine structurate si organizate pe organe si sisteme interdependente formind impreuna un sistem aparent autonom. De aceste doua corpuri dispun si animalele, si plantele, si chiar mineralele (desi aceasta afirmatie poate surprinde pe unii cititori).

In profunzimea corpului eteric, mai subtil decit el, se afla corpul astral. Este tot un corp energetic format dintr-o energie mai fina, de frecventa mai mare, decit corpul eteric. Este corpul dorintelor noastre, este corpul care motiveaza corpul vital sa se miste. Acest corp il folosim independent de corpul vital, in timpul somnului, in visele noastre. El ne permite sa calatorim in trecut sau in viitor, dar si in prezentul planului astral. Acest corp, la marea majoritate a oamenilor, nu este foarte bine structurat si de aceea de cele mai multe ori dorim sa facem mai multe lucruri deodata, nereusind de fapt sa facem mare lucru, adica nu finalizam nimic sau aproape nimic.

In profunzimea corpului astral, mai subtil decit el, se afla corpul mental. Este tot un corp energetic format dintr-o energie mai fina, de frecventa mai mare, decit corpul astral. Este

corpul care ne permite sa ne deplasam independent de corpul vital, cu viteza gindului, oriunde in trecut sau viitor, dar si in prezentul lumii mentale de unde ne intoarcem cu idei noi. Nici acest corp nu este suficient de bine structurat la majoritatea oamenilor si de aceea gindul nostru zboara de la o ideie la alta, neaprofundind nici una.

In profunzimea corpului mental, mai subtil decit el, se afla corpul cauzal, sau al vointei. Este tot un corp energetic format dintr-o energie mai fina, de frecventa mai mare, decit a corpului mental. Este corpul pe care foarte putini oameni il au cit de cit dezvoltat. Este vorba de acei oameni care au o vointa puternica si care reusesc intr-o singura viata sa strabata toata scara sociala, sau sa obtina o evolutie spirituala deosebita.

In clasificarile mai multor scoli spirituale (inclunzind aici si religiile) aceste corpuri subtile formeaza toate (cu exceptia corpului vital = fizic + eteric) sufletul omului. Dupa alte opinii, doar unul din acestea (corpul cauzal, sau al vointei) este sufletul. Dupa alte scoli, sufletul adevarat este dincolo de toate corpurile mentionate mai sus. Nu are rost acum sa precizam acest lucru pentru a nu supara pe nimeni. Important este ca acest suflet exista. Faptul ca el poate fi bolnav poate fi un argument ca ar face parte din lumile de pacat, din lumile unde binele coexista cu raul. De aceea ne vom opri deocamdata aici cu prezentarea structurii omului. Consideram ca este suficient pentru a intelege fenomenele legate de bolile psihice. Dar cu siguranta omul nu este numai atit. Confuzia apare pentru ca exista suflete care s-au implinit, s-au realizat, s-au mintuit, depasind bariera binelui si raului dupa cum exista si suflete care inca nu au realizat aceasta. 

Structura omului si localizarea bolilor psihice

La nivel fizic. Bolile psihice au originea in lumile superioare lumii fizice, dar persistenta lor, sau tratamentul aplicat fara discernamint, adica medicamentos, provoaca leziuni ale corpului fizic, leziuni somatice, daca au cauza orientata catre lumea fizica. La nivel fizic intilnim bolile neurologice, adica cele la care este afectat sistemul nervos. De fapt, ele nu sint boli psihice, dar pot avea cauza in boli psihice.

De asemenea pot apare boli neurologice datorate unor cauze din lumea fizica. Trebuie sa precizam aici ca sistemul nervos integral, inclusiv creierul, este material, deci apartine corpului fizic. Prin tot acest sistem nervos circula curenti electrici cu tot felul de informatii sau ordine. Acesti curenti apartin corpului eteric.

La nivel eteric. Bolile psihice pot intrerupe legatura dintre corpul fizic si celelalte corpuri subtile, printr-un ordin pe care il primeste corpul eteric de la unul din corpurile superioare, ordin care blocheaza un anumit circuit si produce consecintele corespunzatoare la nivelul corpului fizic. Corpul eteric in sine este doar un transmitator de informatii intre corpul fizic si corpurile subtile, prin intermediul corpului astral. Tot o intrerupere a legaturii corpului vital cu corpurile subtile se obtine prin socuri electrice sau magnetice. De fapt, efecte mai puternice se pot obtine nu cu socuri electrice care traumatizeaza prin impulsuri de mare amplitudine si putere, distrugind chiar celulele din lumea fizica, ci prin curenti sau cimpuri de mai mica intensitate, dar cu frecventa foarte mare, constanta. Bazat pe acest procedeu se pot dezvolta si unele metode de tratament. Terapeutii care aplica astfel de tratamente isi asuma o mare responsabilitate, pentru ca, in final, fiecare raspunde pentru ceea ce face in fiecare din lumile interne si in lumea fizica inclusiv.

La nivel astral. Dorintele noastre exprimate sau neexprimate pot cauza unele din aceste boli.

La nivel mental. Stim cu totii ca mintea si gindul au legatura cu creierul, dar nu stim in ce consta aceasta legatura. Acum, dupa ce am analizat corpurile subtile, poate aceasta problema devine mai clara. Legatura corpului mental cu cel fizic se face prin creier. Creierul si sistemul nervos pot fi coordonate de corpul nostru mental, in mod constient (pentru oamenii care au un corp mental bine organizat, structurat), sau inconstient (pentru oamenii obisnuiti). De fapt, creierul executa ordinele primite de la oricare din corpurile subtile superioare celui eteric.

La nivel cauzal. Lipsa vointei este in sine o boala psihica. O vointa gresit orientata este de asemenea o cauza a unei boli psihice. Prin vointa gresit orientata intelegem vointa care ne duce oriunde altundeva decit in directia scopului pentru care am fost creati. Pentru cine nu cunoaste acest scop, il putem spune foarte raspicat acum: Sa devenim cu adevarat Fii ai lui Dumnezeu! Cum putem deveni Fii ai lui Dumnezeu? Este ceva mai greu de descoperit, dar putem incepe de aici, de unde ne aflam acum. 

Cine sint, de fapt, bolnavii psihic

Trebuie de la inceput sa remarcam doua categorii de bolnavi psihic. Prima este aceea a subnormalilor, iar cea de-a doua a supranormalilor. Subnormalii sint fiinte involuate aflate fie la inceputul evolutiei, fie ca au ajuns intr-o anumita faza de involutie. Cei aflati la inceputul evolutiei ca om se recunosc usor prin inocenta lor si prin marea putere de asimilare, dar nu te poti baza pe ei pentru ca nu au suficienta experienta in aceasta lume si genereaza situatii neplacute celor considerati normali. Cei aflati in evolutie sint persoanele care au renuntat din diferite motive la experienta vietii, au renuntat sa mai gindeasca, si-au spalat sau li s-a spalat creierul (de fapt mentalul), si treptat redevin animale din punct de vedere al comportamentului.

Supranormalii, dupa modul cum capata aceste calitati se pot imparti in doua categorii.

O prima categorie sint aceia care aparent fara o preocupare specifica se trezesc cu capacitati paranormale. Ei au dobindit aceste calitati intr-o viata anterioara sau printr-o viata corecta in aceasta existenta, in acord cu legile divine, dar fara o pregatire teoretica in domeniu, fara sa constientizeze ce se intimpla cu ei. Ei capata aceste calitati, observa ca sint altfel decit ceilalti oameni considerati normali, dar nu-si explica ce se intimpla cu ei. Atunci apeleaza la un medic sau la un preot, considerind ca nu sint sanatosi.

O alta categorie o reprezinta aceia care au cautat prin studiu si mai ales prin practica sa dobindeasca aceste calitati. Ei stiu cam ce implicatii au practicile lor, dar nu au inteles tot ce se intimpla cu ei, sint speriati, iar conducatorul grupului respectiv nu are experienta suficienta si nu-i poate orienta corect. In disperare si ei ajung la medicul psihiatru sau la preot.

In prezent exista miscari spirituale gen yoga, arte martiale etc., care recomanda adeptilor anumite practici care trezesc perceptiile lente ale acestora. Din pacate, nu toate aceste miscari au si o baza teoretica bine pusa la punct. Sa nu se inteleaga de aici ca avem ceva cu aceste scoli. Dimpotriva, apreciem faptul ca ajuta oamenii sa se depaseasca pe ei insisi, ca orice alta scoala, au limitele lor, mai au si ele de invatat. Ele sint de fapt gradinita viitorului om care se inscrie pe traseul spiritualitatii.

Prin pierderea contactului cu realitatea, medicina intelege pierderea contactului cu lumea fizica. Dar acesti pacienti nu pierd contactul cu lumea fizica, ci dimpotriva, percep informatii din lumile superioare. Aud sunete neobisnuite si voci ale unor persoane cunoscute sau

necunoscute. Contactul cu lumea fizica devine pentru ei mai putin important, dar el exista in cele mai multe cazuri. Altfel nu ar mai putea comunica cu medicul.

Vad diferite entitati necunoscute, unele dintre ele foarte bizare, care ii sperie chiar si prin simpla lor prezenta. Cu toate acestea, ei nu sint mediumuri. Mediumul intra in transa si nu este constient de ce se intimpla cu el.

Acesti oameni percep o alta realitate, din alta dimensiune, o realitate la fel de concreta, dar nu fizica, palpabila. Perceptia este atit de puternica incit subiectii sint uneori mai convinsi de aceasta realitate subtila, decit de cea fizica. Necunoscind ce se intimpla, fiind nefamiliarizati cu aceste fenomene, ei actioneaza in lumea fizica dupa legile fizice cunoscute, dar stimulati de imaginile sau sunetele din lumile subtile. Rezultatul in lumea fizica se lasa asteptat si de aici apare o deruta completa, care-i zapaceste si mai mult. Toti acestia sint supranormali, paranormali, sint oameni care au obtinut rezultate pe drumul spiritual.

Trebuie sa mai remarcam existenta si a altor categorii de bolnavi psihic.

Fanaticii sint aceia care manifesta o afectiune, admiratie, patima, pasiune exaltata pentru ceva sau cineva (ideie, religie, secta, convingere etc.) duse pina la extrem, insotita de o totala intoleranta fata de cei cu alte preocupari, intoleranta ce poate merge pina la crima. Obiectul acestei pasiuni il poate constitui un obiect creat de om, ideile unor persoane deosebite, fiinte deosebite, zei sau chiar Dumnezeu (isi formeaza de fapt o imagine deformata despre Dumnezeu si toate celelalte). Ei fac parte tot din categoria subnormalilor si se supraapreciaza.

Dogmaticii sint aceia care accepta fara sa inteleaga, partial sau total, o religie, o conceptie despre viata sau despre crearea lumii, considerata a fi imuabila, vesnica, de neclintit. Ei isi inchipuie ca Dumnezeu poate fi explicat intr-o carte, ca infinitul se poate rezuma la citeva fraze spuse pe de rost. Ei nu accepta nici un argument, sint convinsi ca au dreptate si ca sint detinatorii adevarului suprem. Si ei fac parte tot din categoria subnormalilor care se supraapreciaza.

O categorie aparte o formeaza drogatii. Este adevarat ca drogurile deschid ferestre spre lumile superioare. Drogatii au acces la aceste lumi subtile, se simt bine acolo, pentru ca li se ofera mult mai multe perspective decit in lumea fizica, dar nu reusesc sa faca acest lucru prin forte proprii, adica evoluind spiritual, ci fortind anumite legi, legi despre care nu stiu nimic. Daca experientele lor sint limitate si reusesc sa se opreasca la timp, vor constientiza existenta lumilor subtile. Cel mai adesea insa acestia sfirsesc in spitale, puscarii sau chiar se sinucid. Drogul de fapt este o otrava aplicata corpului vital, care face ca corpurile superioare sa se detaseze de corpul vital. Ca orice otrava, duce in final la moarte. Drogul nu este o solutie spirituala, ci doar un ajuvant de moment. Este ca si cum ne-am uita prin gaura cheii (cind aceasta nu este astupata) intr-o camera in care nu avem acces in mod normal. Nu trebuie sa ne grabim, oricum vom ajunge acolo cind va veni momentul.

Sinucigasii sint bolnavi psihic care nu au inteles rostul acestei vieti, nu au inteles scopul vietii in general, dar care au inteles ca ceea ce au facut pina in momentul sinuciderii nu au facut bine.

Lunaticii sau somnambulii sint persoane care executa automat acte coordonate, in timpul somnului natural sau provocat prin hipnoza, de care individul nu-si aminteste la trezire.

Istericii sufera de o varietate de nevroza sau psihopatie caracterizata prin aparitia, sub influenta socurilor emotive, a sugestiei sau autosugestiei, a unor variate simptome neurologice fara substrat organic. Sint de fapt persoane instabile cu tendinta spre dubla personalizare.

Epilepticii sufera de crize repetate convulsive, localizate sau generalizate, pierderea constiintei, halucinatii senzoriale si alte tulburari psihice. Sint persoane cu vointa slaba care in alte existente au acceptat sa fie mediumuri. Epilepsia este karma mediumului.

Posedatii, desi nerecunoscuti ca atare de medicina, sint pacienti obisnuiti ai preotilor exorcisti. Sint veri primari cu epilepticii.

Paranoicii sint oameni care isi cultiva defectele, prin vointa proprie, ridicindu-le la rangul de virtute si terorizindu-si astfel semenii. Bineinteles ca nu sint constienti de ceea ce fac. Sint persoane care intr-adevar si-au cultivat vointa, dar au uitat de iubirea semenului si o confunda cu iubirea de sine.

 Cum si de cine trebuie tratati bolnavii psihic

Din pacate, nu exista inca o categorie speciala de medici care sa cunoasca toate cauzele acestor boli psihice si implicatiile lor. De aceea nici tratamentul nu are o baza, facindu-se mai mult la intimplare. De aceea si rezultatele sint cele care sint, adica intimplatoare. De asemenea, nici preotii sau alti lideri spirituali nu cunosc in detaliu cauzele acestor boli, tratamentul lor fiind adesea (in afara de rugaciuni si ritualuri specifice) limitat la citate sau din alte carti sfinte, fara a intelege mecanismul declansarii lor.

Un lucru este clar, nici o boala nu se poate trata din punct de vedere politic. Modul in care politicienii au tratat si mai trateaza aceste boli duce la certitudine la moartea pacientului.

In vindecarea unei boli exista doua etape obligatorii si distincte. Prima este punerea unui diagnostic cit mai corect, adica depistarea cit mai precisa a cauzei bolii, iar a doua este tratamentul afectiunii respective. Un tratament, oricit de perfect ar fi, nu are efecte scontate, daca diagnosticul este gresit, adica, daca nu s-a depistat corect bolii. Rezulta ca cel mai important este punerea unui diagnostic corect.

Bolnavii psihic care se incadreaza in categoria subnormalilor pot fi tratati atit de medici, cit si de preoti. Daca cumva medicii sau preotii intilnesc pacienti care reclama simptome pe care ei personal nu le-au trait, atunci este mai bine, atit pentru ei, cit si pentru pacienti, sa renunte la acei pacienti. Este foarte posibil ca acestia sa faca parte din categoria supranormalilor. Este bine ca acestia sa fie indrumati catre marii pustnici si catre paranormalii zilelor noastre. Desi sint putini cei care au oarecare experienta in domeniu isi ofera cu placere serviciile oricui este interesat. Supranormalii care se considera bolnavi sa se adreseze acelora care au trecut prin asa ceva, sau sa caute sa-si lamureasca singuri problema prin studiu si practica. Mare atentie! Multi se cred paranormali! "Ii veti cunoaste dupa faptele lor", spune Iisus. Pacientul este cel care trebuie sa aiba initiativa si tot el trebuie sa discearna daca terapeutul gasit ii poate rezolva sau nu problema. Este bine sa contacteze cit mai multi. In orice caz, locul acestor pacienti supranormali cu siguranta nu este in spital.

Medicina a adunat suficient de multe date pe baze empirice. Daca le analizam cu atentie, constatam ca unele se contrazic. Medici diferiti dau tratamente diferite aceluiasi pacient. De asemenea, aceeasi boala, cu aceleasi simptome se trata intr-un fel acum 500 de ani, altfel acum 200 de ani, altfel acum 100 de ani, cu totul altfel acum 50 de ani si cu alte metode si

aparate in prezent. Desi se doreste a fi o stiinta, medicina nu este decit o protostiinta, o stiinta in devenire. Este cazul sa treaca la o noua etapa, la o sistematizare a celor acumulate, la cautarea unei legi specifice si plecind de la aceste legi la aruncarea balastului care o ingreuneaza, care o impiedica sa faca saltul calitativ de care are nevoie. Scoala de medicina actuala este construita pe baze gresite. Se bazeaza pe memoria medicilor si nu pe intelegerea fenomenelor. De aceea, nu este de mirare ca acum, in tarile avansate tehnologic, pentru a se pune un diagnostic, se fac mai multe analize la diferite aparate. Pacientul este apoi trimis la un medic care interpreteaza aceste analize si pune un diagnostic bazat pe reactiile organismului fizic la solicitarile la care este supus din toate lumile subtile. De aceea, diagnosticul pus, cel care ar trebui sa fie cauza bolii, este mai degraba un mod de a ghici decit o stiinta. Sint prea multe necunoscute, cu prea multe implicatii pentru a gasi un algoritm sigur de diagnosticare.

Medicina incercind sa fie o stiinta, se bazeaza in special pe masuratori, pe aparate si inca nu are aparatura necesara pentru a depista aceste boli, pentru a pune un diagnostic clar si pentru a recomanda un tratament sigur. Este foarte firesc sa fie asa pentru ca aceste boli nu sint ale corpului fizic, ci ale corpurilor subtile si in special ale corpurilor mental si cauzal. Sint boli ale sufletului. De aceea, in acest domeniu medicina ar trebui sa interfereze in mod fericit cu religia si in special cu mistica. Spunem ca ar trebui pentru ca in realitate intre specialistii acestor domenii exista o rivalitate gresit inteleasa, de mai multe secole. Daca medicina ar face niste statistici (pentru ca religia nu se ocupa de asa ceva) ar constata ca frecventa bolilor psihice este mult mai mare printre oamenii obisnuiti decit printre cei cu adevarat credinciosi. Nu includem aici fanaticii si dogmaticii, pe care ii consideram bolnavi psihic, asa cum am constatat mai sus.

Este normal sa fie asa deoarece oamenii care cred in Dumnezeu, sub orice nume L-ar cunoaste au o baza, un suport moral pe care isi construiesc viata si de aceea ajung foarte rar in categoria acestor bolnavi. De regula, credinciosii, cind au probleme de orice natura, si in special de natura sufleteasca, se adreseaza preotului sau liderului spiritual. Necredinciosii si ateii apeleaza la medic. Sintem convinsi ca fiecare, atit medicii, cit si preotii, se straduiesc cu buna credinta sa rezolve situatia pacientilor lor. O conlucrare a ambelor categorii de specialisti ar fi binevenita, pentru ca Dumnezeu este Acelasi pentru toata creatia Sa, indiferent daca aceasta il recunoaste sau nu, deci chiar si pentru atei. Nu vom pleda in favoarea nici unei categorii pentru ca in opinia noastra fiecare are meritele sale, dar si deficientele sale. Sintem insa convinsi ca o colaborare intre ei va fi beneficiul fiecaruia, inclusiv pacientilor. Ne bucuram sa constatam in ultima vreme un oarecare progres in acest sens. Cu siguranta nici una din categorii nu se poate lauda cu vindecarea tuturor pacientilor pe care-i are, ceea ce presupune ca fiecare mai are de invatat.

Aparatele afecteaza legatura care ar trebui sa fie intre medic si pacient.

Cu cit aparatele folosite sint mai evoluate, adica cu cit ele primesc informatii din profunzimea lumilor subtile, cu atit ne putem baza mai mult pe ele. Cel mai bun aparat care poate exista este, in final, tot omul. Omul este aparatul perfect pentru orice doreste omul sa faca. De aceea, subiecti precum Valentina, Valeriu Popa, Vanga si altii sint net superiori oricarui aparat inventat de om. Ei se autoperfectioneaza, ceea ce un aparat nu va putea face niciodata.

Vom analiza in continuare citeva tratamente folosite pentru tratarea bolilor psihice. Vom remarca nivelul la care actioneaza, pentru a ne face o imagine asupra eficientei lor.

Electroterapiile (galvanizarile, curentii aplicati cu sau fara impulsuri) actioneaza la nivel eteric.

Magnetodiafluxul actioneaza asupra corpului eteric si astral.

Ionizarile actioneaza asupra corpului eteric si astral.

Masajul actioneaza asupra corpului fizic, eteric, astral, mental functie de nivelul de concentrare a celui care face masajul. Poate actiona simultan pe toate aceste niveluri. Biocimpul masorului influenteaza biocimpul pacientului (dar si invers). Masajul mecanic nu are aceleasi efecte ca masajul facut de terapeut. Este suficient sa primim masajul unui terapeut la suflet, pentru a constata diferenta majora fata de un masaj mecanic la aparate.

Ultravioletele, cromoterapia, ultrasunetele actioneaza asupra corpului vital si astral.

Presopunctura si acupunctura actioneaza asupra corpului fizic si eteric.

Plimbarile actioneaza asupra corpului vital, dar plimbarile facute in mijlocul naturii influenteaza si corpurile astral si mental.

Compresele, cataplasmele, baile de sezut, baile de aer, gimnastica actioneaza asupra corpului fizic si partial asupra celui eteric.

Socurile electrice actioneaza asupra corpului eteric, dar aproape intotdeauna in sens distructiv. Folosirea lor este o barbarie. Trebuie sa inceteze de urgenta aceste tipuri de tratamente.

Odihna permite tuturor corpurilor sa se refaca, sa se revigoreze.

Munca controlata, constienta, facuta fara excese care sa duca la epuizare, dar cu pasiune, actioneaza asupra corpurilor: vital, astral si uneori mental sau chiar cauzal. Din nefericire nu o ia in considerare nici un medic si nici un preot. Ne forteaza insa viata sa o folosim.

Viata de familie si viata sociala in general, traite armonios, fac ca bolile psihice sa nu se apropie de noi. Optimistul a gasit bucuria, farmecul vietii. Pesimistul nu le-a gasit si este debusolat. Ratatul este pesimistul care renunta la cautare, pentru a involua cu buna stiinta. Rugaciunea este singura activitate umana care poate fi practicata de oricine si care strapunge bariera binelui si raului, deci singura care poate ajunge dincolo de lumea cauzata. Functie de profunzimea ei, poate avea influenta asupra tuturor corpurilor amintite: fizic, eteric, astral, mental, cauzal.

Stimularea creativitatii este activitatea care ne poate inscrie pe drumul spiritual si prin aceasta poate vindeca orice boala, inclusiv psihica.

Autoanaliza si schimbarea constienta a comportamentului este o metoda de progres spiritual care are drept consecinta secundara vindecarea bolilor.

 Concluzii si recomandari finale

Observam ca de fapt simptomele si cazuistica bolilor psihice este mult mai larga decit o considera medicina. Observam de asemenea ca nici medicina, nici religiile nu au reusit sa

rezolve aceste probleme sociale, care sint bolile psihice. Totusi, daca trebuie sa fim corectI, cele mai bune rezultate le au unele religii. Asa cum am mai mentionat, cu exceptia fanaticilor si dogmaticilor, exista foarte putini bolnavi psihic printre credinciosi.

Bineinteles ca aceste boli psihice trebuie tratate, desi nu afecteaza

corpul fizic, pentru ca netratarea lor va duce cu siguranta la transformari nedorite in corpul fizic al bolnavilor si atunci complicatiile sint si mai mari, devin ireversibile. Mentionam ca netratarea bolilor psihice duce uneori chiar la moartea pacientului care are un corp fizic sanatos. Este cazul sinucigasilor. Sau la crime.

Medicamentele care nu costa nimic, nu dau efecte secundare, sint accesibile oricarui si aproape pentru orice boala sint: rugaciunea, mincarea naturala, apa, plimbarile in aer curat, autoanaliza actiunilor proprii. Nu uitati jurnalul personal.

Daca ne lasam pe mina medicilor, mai devreme sau mai tirziu tot vom ajunge pe mina preotilor (macar la inmormintare). Pentru a nu da vina nici pe unul, nici pe altul pentru insuccesele noastre (pentru ca de fapt nu au nici o vina) trebuie sa ne luam soarta in propriile miini si sa actionam constient pe toate nivelurile: fizic, eteric, astral, mental si cauzal.

Apucati-va sa scrieti! Orice! Scrisul va ordoneaza ideile, va structureaza mental. Cel mai bine ar fi sa incepeti cu un jurnal personal in care sa mentionati si sa analizati inclusiv visele si ideile care va vin; va va ajuta sa va autoexaminati.

Bolile psihice sint boli ale sufletului si ne semnaleaza abaterea de la drumul spiritual. Drumul spiritual incepe de unde ne aflam acum si merge pina la Dumnezeu. Atita timp cit nu am ajuns sa fim una cu El, asa cum este Iisus, adica pina nu vom ajunge sa putem spune ca Iisus: "Eu sint in Tatal si Tatal este in Mine!" nu putem spune ca ne-am terminat treaba. Orice oprire la orice alt nivel nu inseamna decit pierdere de timp. Orice oprire indelungata duce la abandon.

Nenorocirea noastra, a acelora care am aderat cu totul la una din gruparile religioase sau spirituale de orice fel, desconsiderindu-le pe celelalte, este ca nu am inteles ca toti acesti mari initiati care au aparut permanent de-a lungul istoriei umane au transmis de fapt unul si acelasi mesaj, de la Acelasi Unic Dumnezeu. Trebuie sa cautam acest mesaj, sa-l intelegem, sa-l punem in practica noastra zilnica si sa urmarim rezultatele pina vom ajunge si noi la Creatorul Unic. Pina atunci inseamna ca nu ne-am terminat treaba. In nici un caz indrumatorii sau maestrii pe care-i gasim in drumul nostru spiritual nu sint Creatorul Suprem, dar ei ne pot ajuta sa-L gasim. De gasit va trebui sa-L gasim singuri, asa cum au facut-o si maestrii nostri.