Tulburarile mintale sunt conceptualizate ca fiind dereglari functionale alecreierului, care pot fi

cauzate de procese de dezvoltare modelate de interactiunea complexa a geneticii cu experienta

individuala. Cu alte cuvinte, bolile psihice ar avea la baza dezechilibre ale creierului determinate

de influentele ereditare asupra dezvoltarii acestuia, in functie de contextele biologice si de

mediu. 

Peste o treime din populatia totala a lumii sufera de tulburari mintale. Factorii declansatori sunt

deseori explicati prin intermediul modelului diateza-stres (stresul survine peste o vulnerabilitate

sau predispozitie genetica) si modelul biopsihosocial (care pune accent pe corelatia dintre dintre

minte, organism si influentata factorilor sociali).

Mecanismul endocrin al bolilor psihice.

Dopamina. Serotonina

Dopamina este unul dintre principalii neurotransmițătorii de la nivelul sistemului nervos, o

substanță care transmite informația între neuronii creierului), această substanță fiind implicată

într-o varietate largă de activități diferite (de exemplu controlul motilității, al mișcărilor

musculare).

Dopamina are efecte remarcabile la nivelul sistemului nervos. Acest hormon sporește capacitatea

de a lua decizii și de a ține sau scăpa de sub control diferite pofte, dorințe sau plăceri.

Nivelurile scăzute de dopamină pot cauza rigiditate, pierderea echilibrului, dificultăți în mersul

pe jos, sau în a ține un discurs. Poate să apară și rigiditate la nivelul mușchilor, un fel de

înghețare a trăsăturilor feței. Pe de altă parte, creșterea nivelului de dopamină peste normă poate

duce la dependență, paranoia, fobie.

Deficitul de dopamină este deseori un factor responsabil penru apariția depresiei. Totodată poate

duce la tulburări de hiperactivitate cu deficit de atenție.

Un nivel ridicat de dopamină induce corpului și creierului diferite sentimente plăcute. Acesta

este motivul pentru care o persoană poate lua dopamin repetat, pentru a beneficia constant de

starea de euforie provocată de aceasta. Însă, după ce nivelul mare de dopamină începe să scadă,

apare o stare de alertă, asociată cu nervozitate sau chiar paranoia. Acest tip de expunere cronică

poate fi dăunătoare, pentru că poate duce la instalarea unui comportament violent, schizofrenie

sau psihoză.

Creșterea nivelului de dopamină în creier poate face o persoană să se bîlbîie și să experimenteze

sindromul Tourette.

Serotonina este un neurotransmițător implicat în transmiterea de impulsuri nervoase, care a fost

identificat pentru prima dată în serul sangvin în 1948.

Serotonina, un neurotransmițător prezent în variate organe incluzând sistemul nervos central, are

un rol important în apariția depresiei și a anxietății, datorită dereglărilor chimice pe care le

produce.

Deși serortonina este un neurotransmițător important din creier 80-90% din cantitatea totală este

produsă la nivelul tractului gastrointestinal, iar restul este sintetizat și eliberat în creier de către

glanda pienală, datorită faptului că serotonina din tractul gastrointestinal nu poate pătrunde prin

bariera sangvină a creierului.

Uimior este faptul că dacă cantitatea de serotonină produsă în stoma car fi injectată în organism,

ar avea efecte letale.

Serotonina influiențează multe funcții ale organismului: somnul, memoria, temperatura,

comportamentul sexual, metabolismul oaselor, procesul de învățare, dispoziția, apetitul, sistemul

endocrine și vindecarea rănilor. Seroonina este hormonul care reglează dispoziția, menținînd sau

producînd starea de fericire și reducînd anxietatea.

Serotonina acționează asupra multor funcții avînd rol inhibitor. Ea poate reduce astfel pofta de

mncare, apetitul sexual și percepția durerii.

Serotonina joacă un rol important pentru buna dispoziție, de aceea unele antidepresive

funcționează prin stimularea producției de serotonină de la nivelul creierului.

Absența serotoninei sau nivelul scăzut este asociat cu creșterea agresivității, iritabilității,

impulsivității, precum și tulburările de somn și de alimentație. De asemenea, se consideră că

prducția sub limita normal a serotoninei sau afectarea celulelor nervoase care nu mai sunt

capabile să reacționeze la serotonină, poate duce frecvent la depresie sau alte tulburări de natură

psihică, precum și dependență. Un studiua demonstrat că lipsa serotoninei poate duce la

inhibarea instinctelor materne.

Simptomele insuficienței de serotonină se fac vizibile prin atacuri de panică, dureri de cap,

oboseală, poftă de mîncare ridicată, tulburări ale somnului.

Un nivel prea mare de serotonină în sînge poate avea efecte negative, depășirea limitei normale

ducînd la stări de agitație, confuzie, transpirație excesivă, sedare, scăderea apetitului sexual, stare

de neliniște, tremor sau mișcări neobișnuite ale corpului.

Schizofrenia

Schizofrenia este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri

emoționale inadecvate. Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, deliruri paranoide sau

bizare sau prin vorbire și gândire dezorganizate și este însoțită de disfuncție socială sau

ocupațională semnificativă. Debutul acestor simptome apare de obicei la începutul perioade

adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur de 0,3–0,7%. Diagnosticul se bazează pe

comportamentul observat și pe experiențele raportate de pacient.

Ereditatea, mediul din frageda copilărie, factorii neurobiologici, procesele psihologice și sociale

apar drept factori importanți care contribuie la apariția tulburării; unele droguri recreaționale și

medicamente par a cauza sau înrăutăți simptomele. Cercetarea actuală se apleacă în special

asupra rolului factorilor neurobiologici, dar nu a fost găsită nicio cauză organică responsabilă de

una singură pentru apariția tulburării. Numeroasele combinații posibile de simptome au declanșat

dezbateri asupra întrebării dacă diagnosticul reprezintă o singură tulburare sau e vorba de mai

multe sindroame separate. În ciuda etimologiei termenului din greaca veche, schizofrenia nu

înseamnă o „minte scindată” și nu este același lucru cu tulburarea disociativă de identitate —

cunoscută și ca „tulburarea de personalitate multiplă” sau „personalitate scindată” — tulburare

cu care este adesea confundată de către publicul larg.

Semne si simptomeExista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variaza. 

In general, aceste simptome includ:

- credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului ca cineva unelteste

impotriva lui

- halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente

sunt halucinatiile auditive

- vorbire incoerenta

- neglijarea igienei personale

- lipsa emotiilor

- emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul

- manifestari agresive

- comportament catatonic

- o senzatie persistenta ca este urmarit

- probleme de functionare la scoala sau la serviciu

- izolare sociala

- neindemanare, miscari necoordonate.

Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in

viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri,

simptomele schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta treptat,

de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput.

In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa mearga la scoala

sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorita dificultatilor pe care le are

pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul pentru

activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cada intr-o stare

asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur.

In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura

diagnosticul si tratamentul.

Simptome si semne negative

Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale:

- pierderea interesului pentru activitatile zilnice

- aplatizarea afectiva

- reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini

- neglijarea igienei

- izolare sociala

- lipsa motivatiei.

Semne si simptome pozitive

Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa contactului cu realitatea. Ele pot

include:

- halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci este o

halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte pacientul,

si uneori pot include ranirea altora

- deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede ca

televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gandurile 

- tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea din

vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de

“salata de cuvinte”

- tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare. 

Semne si simptome cognitive

Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in schizofrenie

intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ:

- probleme in intelegerea sensului unei informatii

- dificultati de mentinere a atentiei

- probleme de memorie.

CauzeCauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de factori

genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. Tulburari ale

anumitor neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la

aparitia schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari ele

reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului.

Factori de riscSchizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o ruda apropiata cu schizofrenie,

boala este mult mai frecventa – aproximativ 10%. La barbati, simptomele schizofreniei apar in

mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa 20 de ani sau dupa 30

de ani.

Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care par

sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:

- istoric familial de schizofrenie

- expunerea la virusuri in viata intrauterina

- malnutritia in viata intrauterina

- circumstante de viata stresante

- varsta parentala crescuta

- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta.

TratamentSchizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca

pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si

terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si sa devina un

participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu

simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta sa

beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate. 

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta

medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua. Este

bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un tratament care

sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare. 

Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea poate

controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori

cerebrali: dopamina si serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotica:

Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod

traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte

secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele

parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:

- Haloperidol

- Tioridazin

- Fluphenazina

Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care este

important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung.

Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai noi

sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:

- Clozapina

- Risperidona

- Olanzapina

- Quetiapina

- Ziprasidona

- Aripiprazol

- Paliperidona.

Risperidona este singurul medicament aprobat pentru tratamentul schizofreniei la copii cu varsta

intre 13 si 17 ani. Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum

sunt cresterea in greutate, diabetul si nivelul crescut de colesterol.

Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la

introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul

tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu

cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si

medicatia antianxioasa. 

Tratament psihosocial

Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale

sunt de asemeni importante.

 

Terapie individuala

Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai

bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si

imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a

continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga

cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta sa faca fata

stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.

Terapia de familie

Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie

familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg boala,

pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul sa nu

abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca pacientul si

familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele familiale. 

Reabilitarea

Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte

importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata diferite

abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini pacienti cu

schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente existente. 

PreventieNu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la

controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor complicatii serioase si poate ajuta la

imbunatatirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la

prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialistii spera ca invatand

mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala sa poata fi diagnosticata si tratata mai

devreme.

Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea

folosirii drogurilor ilicite,reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului

antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la

prevenirea ca acestea sa se agraveze.

DepresiaDepresia clinică este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persistă pe perioade

îndelungate.

Simptome care durează mai mult de două săptămâni și de o severitate care începe să împiedice

desfășurarea normală a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică.

Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această

afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica

de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța.

Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de depresie severă pot fi tratate medical și

vindecate.

Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial,

după afecțiunile cardiovasculare. În prezent, boala afectează aproximativ 121 milioane de

oameni pe glob. În România, a fost depistată o creștere semnificativă a episodului depresiv major

odată cu vârsta, de la 2,1% – 2,6% (18-49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de

creștere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grupă de vârstă (50-64 ani și peste 65 de ani)

CauzeExpertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante,

afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru

al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia

depresiei. 

Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt: 

- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de

obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit 

- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale 

- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile

scazute ale fierului (anemia) 

- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul 

- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului 

- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi 

- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii

sau ale unei persoane apropiate. 

- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori

depresie 

- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta 

- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta 

- sindromul premenstrual cronic 

- menopauza 

- durerea cronica 

- stresul 

- oboseala 

- nasterea recenta.

SimptomePersoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate simti

placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramanta" sau descurajata, plange

usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de energie.

Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca

simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie. 

Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt: 

- tristetea sau lipsa de speranta 

- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi. 

Alte simptome pot fi: 

- pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar 

- creterea sau diminuarea nevoii de somn 

- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca orice

miscare necesita un mare efort 

- senzatie de oboseala permanenta 

- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent 

- ganduri recurente de moarte sau de suicid. 

In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada mai

lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea interesului,

persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt prezente mai

putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de administrarea unui

tratament. 

In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii - 1

an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea distimica

(distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de menstruatie.

Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu

responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM).

Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios cu

viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica.

Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care

pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie,

pot fi: 

- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari 

- probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree 

- pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala

activa 

- sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident 

- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie 

- lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi. 

Alte simptome de depresie pot fi: 

- mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de

mancare 

- cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia 

- plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune interioara 

- uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor 

- sensibilitate excesiva la rejectie (respingere). 

Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta, dar persoanele in varsta care

prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai curand posibil. Depresia

la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau a uitarii.

Mecanism fiziopatologicDepresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu

simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni, inainte

de instalarea completa a depresiei. 

Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere a

placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea

energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola

social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala. 

Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau severe de

depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un procent mic de

persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un tratament de

intretinere. 

Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere

profesionala sau o combinatie a celor doua. 

Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate fi

usoara, moderata sau severa. 

Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie cronica).

De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot avea un episod

de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica (depresie dubla). In cazul

unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada scurta de timp,

in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste riscul de tentativa

de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca sunt prezente idei de

autodistrugere. 

Tulburarea recurenta 

Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca depresia

sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul oamenilor

care nu au avut niciodata depresie. 

Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.

Boli asociate

Depresia poate contribui la dezvoltarea anumitor afectiuni, cum ar fi boala arterelor coronare. 

Persoanele depresive care au o afectiune cronica cum ar fi diabetul zaharat sau boala arterelor

coronare, sufera mai mult din cauza simptomelor acestor afectiuni, au o capacitate mai scazuta

de functionare, prezinta o scadere a calitatii vietii si suporta costuri medicale mai mari.

Persoanele cu depresie au o probabilitate mai mica de a se autoingriji si acest lucru poate duce la

inrautatirea starii lor de sanatate. Uneori episoadele de depresie pot fi precedate sau urmate de

perioade de cretere a energiei (manie). Daca exista un ciclu de episoade depresive si respectiv

maniacale, este vorba de o afectiune care poarta numele de tulburare bipolara. In cazul in care

simptomele depresive apar numai in anumite anotimpuri din an, cum ar fi in lunile de toamna si

de iarna, este o depresie sezoniera.

TratamentTratament initial 

Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere

terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor doua modalitati

de tratament. 

Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau moderate.

In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul initial va include

atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica. 

Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca de

exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare de

realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri. 

Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie care

sunt cele mai eficace la persoana respectiva. 

Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi faca

efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid. 

In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament pentru

persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte modalitati de

tratament sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome psihotice, comportament

sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. ECT presupune o stimulare electrica usoara, aplicata in

regiunea tamplelor, care provoaca o scurta convulsie. Se considera ca acest procedeu poate

determina restabilirea echilibrului substantelor chimice cerebrale numite neurotransmitatori (al

caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).

Tratament de intretinere

Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a simptomelor

(recadere). Continuarea tratamentului pe o perioada 7 pana la 15 luni dupa recuperare va duce la

scaderea riscului de recadere. 

De asemenea, tratamentul de intretinere mai cuprinde si: 

- o dieta alimentara echilibrata 

- evitarea consumului de alcool 

- efectuarea de exercitii fizice in mod regulat 

- somn odihnitor. 

De asemenea, poate fi extrem de utila acordarea de suport social si moral din partea membrilor

familiei si a prietenilor. 

Daca este prezenta si o alta afectiune in afara de depresie, este necesara continuarea

tratamentului si pentru acea afectiune. Depresia poate fi insotita si de alte tulburari ale

dispozitiei, precum anxietatea si tulburarile anxioase, psihoza sau simptome maniacale.

Tratament ambulator (la domiciliu)

In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente tratamente pentru

depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important. 

Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul

unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare: 

- sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate 

- sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit mai

intai prioritatile 

- sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare 

- sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in alta

casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie 

- sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se

izoleze sau sa fie secretoasa 

- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute 

- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de alt

tip 

- sa faca cu regularitate exercitii fizice 

- sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai

degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare 

- sa aiba un somn corespunzator 

(Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda: 

- sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la aceeasi ora

in fiecare dimineata 

- sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote 

- sa nu face exercitii fizice dupa ora 17.00 

- sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00 

- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite consumul de

alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu medicamentele

antidepresive) 

- sa aiba rabdare au propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din

cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar in cazul

depresiei, la fel ca in orice alta afectiune 

- sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi spuna, ca este

nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat, putin

cate putin.

Optiuni de medicamente

Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu depresie au

nevoie de medicamente antidepresive. Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta

simptomele depresive. 

Medicamentele antidepresive sunt: 

- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin,

Seroxat sau Cipralex 

- antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau

Ludiomil (Maprotilina) 

- antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remeron 

- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

ProfilaxieDesi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de depresie, se

poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor prin: 

- luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise; adeseori depresia reapare

deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat asa cum a fost prescris

de medicul psihiatru 

- continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la ameliorarea

simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana respectiva a

inceput sa se simta mai bine, ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor depresive 

- continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul medicamentos a

fost oprit; cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca acest tip de

consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica de

recadere 

- dieta alimentara echilibrata 

- exercitii fizice efectuate cu regularitate 

- cautarea imediata a unui tratament, atunci cand persoana respectiva incepe sa observe ca apar

noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de lipsa de

speranta, tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea activitatilor 

- mentinerea unui program regulat de somn 

- evitarea consumului de alcool sau de droguri. 

Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva poate reusi

sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare. 

In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de antidepresiv,

trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de medicul curant.

Este important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este important sa apeleze la

ajutor atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele

depresive sunt de regula moderate sau severe.