?.:.\".\' :. ,. *.,

ty,:i '.':' ; ', -

\i,

'.n ,,il-l

Cuvint inainte

1 Daca este adevdrat ceea ce scriu istoricii culturii, cd Boethius

a scris Mdngdierile.filosofiei in inchisoare, in agteptarea executiriicondamndrii la moarte, aceastd operd este pur gi simplu halucinant[,

fdrdurme de indoiald, unic[ in analele culturii umane.

Ea evidenliazd concomitent doui aspecte esenfiale: pe de o

parte st[pAnirea de sine, gi acceptarea situaliei tragice ?n care se

gdseqte, a autorului, iar pe de altd parte superioritatea stilisticd gi

intelectuald a,,barbarului" get'feodoric cel Mare, in acel timp,

stipdnitorul Romei qi al Italici, cea mai mare personalitateoccidentald a timpului @oethius, in Elogiul /ui Teodoric).

Dup[ ce il condamnase la moarte pe Boethius, convins, ni se

spune, pebaza unor mdrturii rnincinoase, cd era implicat intr-oconspirafie impotriva sa, Teodoric il lasd sd-gi scrie gi si-qimotiveze uimitoarele probe de calm, de detagare in fala morlii, de

motivare a obligaliei de a primi vitregiile sorlii, a;a cum primise qi

se bucurase de bunurile, de risfdgul chiar, oferite mai inainte de

aceeagi soart6, conchizdnd cd

statornici in lege pe vecie e a lumii nestatornicie.Dupd execulie, Teodoric nu confisci manuscrisul, nuJ distruge

gi, datoritd viziunii superioare a aceshri 'harbar,cartea

lui Boethius

devine bun al omenirii, una din cele mai rdspindite qi citite cd4i,

cea mai tradusd carte, dupd Biblie, in mileniul Evului Mediu, dar

gi in continuare.

Dacd Boethius ar fi triit in secolul XX, la 1400 de ani dupibarbarul get stlpdn al Italiei, sub alli stdpdni peste popoare, n-am

fi cunoscutnici exemplul lui Boethius, nici tulburdtoarea sa operd.

Numai in Romdnia, in inima Europei, peste 500 000 de

complotisti de acelagi fel ca Boethius, inchigi gi torturafi, unii

condamnali la moarte, cei mai mulfi pentm vini nu mai reale decit

a lui Boethius, n-au avut ing[duin{a stdp6nilor din secolul

u)

ttItItIIIIttItI

VI Boethius

civilizaliei, si scrie nici mdcar un rdnd,. nici vorbd de o operi de

talia gi intinderea Mdngd ie r i I or fi los oJie i.Pentru a-;i gisi o umbri de libertate interioard, singura posibil6,

aceastd categorie de beneficiari ai "civilizafiei" secolului XX, autrebuit sd se-ntoarci cu circa 1500 de ani inainte de Boethius gi

Teodoric, la oralitatea lui Homer, oralitate tdcut6, exprimat6 ingdnduri, singurul bun care nu li s-a luat, pentru cd nu era laindemdna "civilizafilor" stdpAni din secolul XX.

Astfel cd in condilii similare cu ale lui Boethius, nu era posibilgi nici nu s-a produs o operi de factura Mdngdierilor.

Glorie lui Boethius, dar omagiu Si barbarului Teodoric, caredin punct de vedere al civilizalici gi culturii std pe un loc inversproporlional cu timpul fald de stdpdnitorii Europei din secolul XX.

Acest caz nu este ilustrativ pentru Schila tabloului istoric alprogreselor spiritului Ltman, a lui Condorcet, qi ea scrisi ininchisoare sub teroarea din secolul luminilor.

2 Revenind la opera lui Boethius, trebuie spus cd ea, fdrddoar gi poate, strimoaqa literaturii existenfialiste.

Lectura ei cu incercdrile de ajustifica gi accepta situalia tragicd,frri iegire, in care autorul se gdseqte, prezentate ca disculii cuFilos ofi a personifi catd asupra unora din problemele fundamentaleale existenlei umane, fie il cuceresc, fie il descumpdnesc pe cititor,oricunr ii creeazd interes pentru spiritul nereproductibil algdnditorului scrificat de intrigile gi sfordriile mirunleilor lumii de

atunci, de ieri, de azi, de oricAnd, care viepriesc in strinsd inrudirecu specii a cdror viafd e guvernatd de nevoi fiziologice primare.

3 in urma unui accident stupid, excelentul nostru dascdl de

latinegte qi elinegte, profesorul David Popescu ne-a chemat lapatul siu de suferin{d, in ziua de I 8 octombrie I 991 , qi ne-a spus

textual:

Dragul meu, tot ce amficut pe tdrtmul culturii tntr-o vialdde om e sortit sd se risipeascd. Fiul meu a tmbrdyiSat o carierdtehnicd Si nu l-a interesat deloc culhtra cla.sicd. Nepolii mei se

indreaptd tot spre Stiinle pozitive Si n-au nici pregdtire, niciinteres pentru studiile clasice.

Mdngdierile filosofiei - Cuvint inainte VII

Dumneefia eSti singuntl dintre foStii mei elevi, care, deSi aiurmal, prin forla imprejurdrilor, o profesiune de Stiinle exacte,

te-ai preocupat continuu Si de uiltura umanistd, ai frecventatani in sir sedinlele Societdlii de Studii Clasice... ili las dumitale

toate lucrdrile mele, inclusiv cele in manuscris, Si te rog sd teocupi de publicarea lor, in timp, cdnd vei pfiea.

Dupd am stii, unele din ele le-am lucrat fn ultima vreme

chiar la sugestia dumitale.I-am fdgdduit, deqi ne dideam seama cd luam asuprd-ne o

sarcinI dificilii.Degi ardta bine gi speram ci va pirdsi curdnd patul de suferinld,

a doua zi,ne-atelefonat sofia sa, doamna Xeni, cd a inchis ochiipentru totdeauna, probabil in urma unei embolii.

La circa doi anidupd inmormdntare, doamna Xeni, probabil

la rugimintea solului ddnsei, in virtutea obligaliei pe care ne-o

asumasem, ne-a chemat sd ne alegem dintre cdrlile latineSti ale

profesorului pe cele de care am putea avea nevoie pentru

confruntarea textelor gi verificarea unor date etc. pentru studiiintroductive gi prefele la traducerile sale, de publicarea cdrora ne

vom ocupa.La 5 mai I 993, am primit doud sacoge de cdrli de sau privitor

la autorii latini, mai ales din care prof. David Popescu tradusese.

Cu celelalte nu gtim ce s-a ales.

4 in cadrul acestei obligalii morale asumate de noi, ampublicatanul trecut celebra operd a lui Iordanes, De origine aclibusque

Getantm (Despre originea 9i faptele gefilor) - Getica, scrisd la

551 e.n. in Italia de getul lordanes, prima edi{ie bilingv5, pe doud

coloane , in cultura romAnd, traducerea cdreia o f[cuse la sugestia

noastrd qi pe care ne-a ldsat-o in manuscris.

in studiul introductiv pe care l-am dedicat acestei opere,

relecturdnd, cu atenfie, sursele antice gi medievale, am constatat

cd aga-zisa confuzie intre geli gi go!i, invocat[ de istoriografia

apuseand qi preluatd de istoriografia noastrd, nu se gdsegte in opera

lui lordanes.Ea a apirut la autorii occidentali fie datoritd unor idei

vIII Boethius

preconcepute, fie datoritd grabei gi superficialitalii carecaracterizeazd,acivitatea a numeroqi istorici gi istorici ai culturii.

Din occident, aceasti concluzie lipsitd de orice temei s-ardspindit gi in restul Europei. Or,24 de autori antici gi medievaliatestd, in diferite formuldri, aceeagi realitate:

cei pe care inainte ii numeam gefi acum ii nurnim gofi.Am adus acolo qi alte argumente care dovedesc sau sustin adevdrulcd aqa-zigii gofi n-au existat qi nici nu puteau sd existe. Totuqidogma persistd: aga-zigii go{i au fost gi sint considerati, flrd nici oprobd, ca popor germanic, adicd frate (cu cine?), pentru cdgermanus: frate bun, din aceiagi pdrinfi.

La Ennius (239 - 169 i.e.n.) gdsim sintagma germana soror,care, sperdm, se va accepta cd nu putea fi vorba de o sord germand(nemloaicd) , ci de o sord bund,legitimd,.

in spaniold glsim qi azi hermana =sori, in toate sensurile - dela caridad : sord de caritate, gamela -: sori geamdnd, lengas - s: limbi surori, media -: sord vitregd etc.

Iar hermano: frate gi la figurat.in Collectanea etymologica a ilustrului Leibniz, Hanovra,

1717 , pag. 67, gdsim cd teutonii sau germanii au ca strdmogi pedaci gi pe ge{i, care sint gi strimogii par{ilor.Iar pe pag. 68 se scrie

Ces grandes liaisons, qu'ily ct totjottrs eu entre le Celteset les Teutons, afait qu'on lesa soltvent confondus dansl'Histoire et entre eux, cotl,une

ils venoient presque de lct

mOme origind, ils se sont pres-que toujours trait6s de fr0res.Est c'est peut 6tre de li, qu'estvenu le mot de Germani, queIes Romains leur ont donn6;comnxe I'a fort bien remarqudStrabon; (subl. ns. G.G.)

Aceste legdturi strinse, care

au fost totdeauna intre celli qi

teutoni, au fdcut ca sd fieadesea confundali in Istorie gi

intre ei, cum ei aveau aproape

aceeagi origine, ei s-au tratat

totdeauna ca frafi. $i, poate, de

aici a apirut cuvintul germani

pe care li l-au dat romanii, cum

l-a remarcat foarte bineStrabon;

MAng6ierile filosofiei - Cuvint inainte X

In The Oxford dictionary of English Efyrnology, editat de C'T'

Onions, pag. 395, gdsim: German... the earlier nanxes were

Almain and DtftchlGerman... Numele cele mai timpurii au fost

Aleman qi Daci (grafia Dutch dupd lectura englezei actuale)'

O limbd germand n-a existat pind in secolul XVIII, cAnd a fost

confecfionati de Adelung g.a.

in celebra sa c arte, Le langttage (192I'), J. Vendryes scrie (p' 397):

L'allemand commun est attant gerrnana comund este inainte

tout une langue 6crite. de toate o limbd scrisd

IarinMarea EnciclopedieJrancezd (sec. XVIII) se aratd

Germania zilelor noastre nu se serveqte niciieri de limba

folositfl de masa poporului. Germana este o limbi de puriconvenfie (subl. ns. G.G.).

Cd aga-ziqii go!i, in fapt gefii, nu sint germani rezultd cu

prisosinld din numeroase fapte istorice cit se poate de clare'

Sd citdm, numai cu titlu ilustrativ, citeva dintre acestea.

a. Mais le gotique n'est pas I'anc6tre de I'allemand' 1/

reprilsente un groupe dont le ddveloppemetu a Aft sensiblement

dffirent de celui qui devait aboutir d cette dernibre langue

(Ernest Ton nelat, H istoire de la langue Allemande,Paris, Armand

Colin,1927)./ Dar gotica nu este strimoa$a germanei. Ea reprezintd

un grup a cirui dezvoltare a fost sensibil diferitd de a celui la care

trebuia sd ajungi aceasti limbd'

in pofida unor astfel de men{iuni clare care figureazd in tratatele

privind Istoria limbii germane, diverqi istorici, care nu prea se

indeletnicesc cu documentarea, atit de pe la noi' cit mai ales de

aiurea, scriu fErd control al adevdrului, cd aqa-zisa gotd ar ft

strdmoaqa germanei.

b. Vers Le milieu drt XVIIIe sibcle, l'Allemagne posbde pour

In premiDre fois une langue commune dont les formes et Ie

vocabulaire s'imposent aussi bien d la philosophie, aux. sciences,

d ta politiqt e, aux tribunattx, d la chaire, qu' d la littirature

proprement dite. Apris s'Affe ddgctgde des dialectes et avoir pris

#,

IttItIIItIIItIt

X Boethius

une existence inddpendante, cette langue commune va bientiltcomencer d rdagir elle-mome sur les dialectes et tendre, d toutle moins dans les villes et dans les milieu.r curtivls, d se substit,erlentement d eux (8. Tonnelat, Histoire cle la langue Allemande,1927, p. 167).1 Cdtre mijlocul secolului al XVIIIIea Germaniaposedi pentru prima datd o limbd comunl ale cdrei forme qivocabular se impun asemdnitor in filosofie, in gtiinle, in politicd,la tribunale, la catedre ca gi in literatura propriu-zisd. Dupd ce s_adesprins de dialecte gi gi-a obfnut o existenli independentd, aceastdlimbd comund va incepe de indatd sd reacfioneze ea insdgi asupradialectelor gi sd tindi, cel pulin in oraqe gi in mediile cultivate, sd lise substituie incetul cu incetul.

Iatd foarte pe scurt istoria fabricdrii unuia din idiomurileoccidentale din Europa. Mai mult sau mai pulin asemdndtor s-auprodus gi celelalte idiomuri occidentale. $i se mai mird savanliioccidentali cd pornind de la astfel de artefacte nu pot ajunge laindo-europeana comund.

c. $i azi in Germania se vorbesc cca200 de dialecte.d. Ne mai spun savanfii occidentali cd Adelung, principalul

producdtor al idiomului comun german, n'avait qu'uneconnaissance tr0s m6diocre de la formation historique de lalangue commune et ses prescriptions se fondaient plus sur lalogique que sur la tradition (ibid. p. 166) I n-avea dec6t ocunoa$tere foarte mediocrd asupra formdrii istorice a lirnbiicomune, iar prescripfiile sale se bazau mai mult pe logicd decdt petradifie (subl. ns. G.G.).

Este explicafia pentru ce nu gisim in occidentul Europei nici olimbi - mijloc de comunicare cu organicitate proprie.

in general, idiomurile occidentalqnu au capacitatea de a folosidiminutive, augmentative, nu au addncime, nu au decAt pufinesinonime qi acelea neologice, n-au nimic popular.

e. Rien des premiers temps des langues germaniques ne nousest pa,nenu (Andr6 Lefbvre, Les races et les langues, p. 166)./

M6ngAierile filosofici - CLrvint inaintc )il

Nimic din prirnele timpuri ale limbilor gennanice nu ne-a parvenit,

sau mai departe (p. 168): Enfitt, I'allemanel littdraire nait avec lo

traduction de la Bible par Luther (in sec. XVI., nota. ns. G.G.)./

in fine, gerrnana literari se na$te cu traducerea Bibliei de cdtre

Luther.f. Autorii occidentali ne mai invald ceva: Il n'y a pas de langue

commune sans enseignement scolaire (Tonnelat, Histoire de

la langue allemande, p. 167).1 Nu existd limbd comund fdrd

invdldmint qcolar (subl. ns. G.G.).

Atita gtiu, atita invafd pe al1ii, culn s-a intimplat gi cu istoria,

istoria culturii, lingvistica g.a.m.d., numai cd gtiinla autorilor

occidentali se referd la idiornuri tdrzii, confeclionate de cirturari,"calamitdli na{ionale" (v. la Vendryes), caricaturi de o sdrdcie

lexical6 gi iingvisticd intristdtoare.

Fdrd invifdmint gcolar, de mii de ani, la popoarele vechi, oamenii

s-au inleles intre ei pentru cd limba era, din eternitate, comund.

Nu putem aduce aici argumentele acestei realitdli, cdci ne-ar

duce prea departe, dar aceleaqi cuvinte ale limbii romdne erau

folosite, cu acelagi infeles, gi in secolul XII gi in secolul XVI, gi in

ultimele milenii ale erei anterioare (a se vedea studiile noastre

publicate in volumul Sntdii de culturd si civilizalie romdneascd,

2001).

g. Vom mai invoca o realitate de neinldturat gi cu asta vomincheia aceasti parte a Cuvintului inainte.

Dupi istoriografia occidentald,vizigolii au stat in sudul Franfei

peste 400 de ani, dar au stipinit Ei Peninsula Ibericd.

Consider6ndu-i germanici (:fra1i) 9i ludnd ca reper geffnana

lui Adelung, inventatd in sec. XVIII, gi retroproiectdnd-o asupra

unuigrup din secolul IV-VII, istoricii occidentali (v. 9i GordonEast, Gdographie- historique de l'Europe, Gallirnard , 1939,p. 137) se mird cd nu gdsesc nici o urmd de germanism in sudul

Franlei, in Spania de azi etc.

Exista la acea epocd vreo formd de germanism in sensul in

XII Boethius

care este infeles astdzl? Nici vorbd nu poate fi, ci, pe atunci,germanismul nu avea decit in{eles de frate.

Aceqti istorici occidentali r.ritd cd atunci c6nd vizige{ii (!), numelereal al celor care au stipAnit sudul Franfei, mai apoi gi Spania, se

confundaseri in populafia locald, chiar tdrziu cdnd numelevizigo{ilor se stinsese, clasa conducdtoare a Spaniei trebuia,pentru a-Si intemeia noblelea, sd dovedeascd sau miicar sd afirmedescendenfa din gefi (Al. Busuioceanu, Zamolxis sau mituldacic in istoria Si legendele spaniole, 1985, p. 180), nudin aqa-zigii go{i.

h. Un argument incontestabil este qi acela cd Belisariu, vestitulgeneral al lui Justinian, invingAndu-i, dupd istoriografii occidentali,pe goti in ltalia igi ia titlul triumfal de Geticus Maximus.

Este de refinut c[ in timp ce unii savanli occidentali cautd, injurndtatea sudici a Franlei urmele unui germanism, care nu se

ndscuse incd in Europa, dar pe care nu-l pot defini, noi am gdsitmai ales in D ictionnaire des idiomes rontans du ntidi de la France,al lui Gabriel Azai's, Montpellier, 1877,3 vol. de cite 800 p.,peste I 300 cuvinte romAnegti, printre care: ades, cocd, cloScd, abdga, berc, jos, a mLtgca, singur, sas etc., dar gi 13 000 (!) deverbe care fac infinitir..ul gi participiul trecut ca in limba romdnd,ceea ce nu se regdsegte in nici un alt idiom din Europa sau de aiurea.

Am scris aceastd parte pentru a justifica de ce nu am pututprimi, degi le-am ldsat ca atare, sintagmele folosite de prof. DavidPopescu in Introducerea volumului: grupa germanicd ap op o are I o r b a r b are, O doacr u, S ejhl uno r c o nJb de ra! i i ge rm anic e,

puterea armelor gotice, dominalia ostrogotd etc., pentru cd, aga

cum am aritat mai inainte gennanismul era la momentul respectivo ficliune, iar aga-zigii gofi (v. Studiul introductiv al volumuluifordanes, Getica) nu au existat niciodatd, gi n-au reprezentatdecit lumea getici cu numele uqor modificat.

5 inainte de a muri ne-a mai rugat ca, dacd vom republicatraducerea Operei lui Boethius (nu s-a agteptat gi nu s-a referitniciodatd la o edilie bilingvd), si publicdm 9i pdrli din recenziilecare s-au ficut la ediiia din 1943, publicatd la Casa $coalelor,recenzii pe care ni le-a inmdnat.

/s' v

\'t illrt '\Gar.

MdngAierile filosofiei - Cuvint inainte XIII -*

5. I in "Revista clasicd ORPHEUS FAVONIUS". tomul XIII-xIV 1941-1942, Bucuregti,Institutul de Studii Latine, Facultatea

de Litere; p.167'169,a apirut o ampl6 recenzie, a vestitului prof'

N. I. Barbu care scrie:

Ce pulin s-a tradus la noi din operele clasicilor greco-latini'

Acest gdnd, nepldcut, c6nd e torba de activitatea clasicistilor

ln Romdnia, este luminat de aparilia unei bune traduceri, aceea

a domnului David Popescu, ctt titlul de mai sus'

O tnsuSire de seamd a traducerii de fala e aceea de a nu

pttrta urmele slrdine ale textului dupd care a J'ost fiuttd' Este

indeobSte cunoscutd sforlarea pe care trebuie s-o facdtraducdtorul fn general Si traducdtorul din limbile greacd satr

latind in special spre a nu se ldsa influenlat de textul antic,

siluind firea limbii tn care traduce. cu cit sintaxa limbilor

clasice e mai deosebitd de a limbii noastre, cu atit traducdtorul

este pdndit, lafiecare pas, de cursa de a silui limba romdneascd,

spri a Ji ctt mai credinctos originalului. Autorul yaducerii din

Boethius n-a cdzut tn aceastd primeidie.

Dar si altd greSeald tot atit de mare tl pdndeSte pe un

traducdtor din latineSte; de teama de a nu silui litnba romdneascd,

se depdrteazd de textul latin, schimbdndu-i tffiliSarea, rdpindu'

ifarmecul.Dintre moderni, traducdtoriiJrancezi din latineSte Si greceSte

cad, de cele mai multe ori, tn aceastd cursd'

DomnulDavid Popescu a trecut Si pe ldngd aceastd greutate'

Sd ludm o pildd; ta p. 127 tntflnim o lungdfrazd care traduce o

iclee din Carteo Il4 Prosa 6-a a operei /ai Boethius'

Am pus Jayd-nfala aceastdfrazd cu originalul, spre a vedea

dacd nu cumvafraza latind e mai ampld Si deci traducdtorul a

trebuit sa jertJbascd miscarea claritdlii sau dacd nu clrmva

termenii latini au fost da\i tn romdneSte tn cuvittte prea

inrlepdrtate de text, cu alte cuvinte spre a vedes ce s-a pierdut

din tnsuSirile fireSti ale textttlui, fiindca este ttn lttcru prea

cunoscttt cd fntr-o traducere intotdeauna se pierde ceva din

original, iar meritul unei bune traduceri este acela de aJi pierdul

Et4?s4

tIIIIIIItIII;

XIv Boethius

cdt mai pulin. Iatd fraza tn cele doud limbi: (in continuare sepune pe doud coloane o frazE din Prosa 6, Cartea ltr).

Dttpd cum se vede, ft'aza romdneascd este tctt atdt de dezvoltatdca Si cea latineascd.

Ideea este totttsi cum nlr se poate mai ldmurit expusd.Se vede de asemenea cd miscarea textului, aproape toli terrneniiIatini Si conjuncliunile au fost date in romdneSte cdt se poate decredincios. Traducdtorul s tiiptineqte deopott-ivd de bine atdt frazaromdneascd, cdt Si pe cea latineascd.

Dar textul latinesc conline Si versuri in di,ferite metre.Traducdtorul a cdutat sd le redea cit se poate de credincios. $i areuSit. Iatd cdteva exemple: urmeazd,, pe doui coloane, primelestrofe din Poezia V (Cartea I qi din Poezia X (Cartea III), dup6care conchide:

Am putea sd mai ddm Si ahe pasaje. Ele ne vor ardta acelagilucru.

Domnul David Popescu se dovedeSte afi un bun traducdtorSi il indemndm sd continue pe aceastd cale. E afit de rnult cle

Jdcut! Sunt atdt de pulirzi cei care lucreazd!5.2 Emilian Vasilescu, conferen{iar la Facultatea de Teologie,

publici in "Gdndirea ", anul XXX, nr. 6, iunie-iulie 1943, p.346-348, o prezentare a Mdngdierilor,in care igi exprimi bucuria cdavem pe Boethius in romdnegte, adicd avem opera sa capitald,De consolatione philosophie, una dinfte cdrlile cele mai citite,cele mai traduse, cele mai comentate, cele rnai imitate din citeexistd. Este cartea pe care Evul Mediu a pre{uit-o indatd dupdBiblie, Si de atunci n-a incetat sdfie cititd Si meditatd in lumeaintreagd. Atdt de multd cinste i s-a dat cdrlii acesteia, in EvulMediu, fncdt unul dintre istoricii literaturii creStine, Pierre deLabriolla, cunoa$te 400 manuscrise ale ei Si peste 20 decomentarii... {i este printre primele cdrli traduse fn limbavulgard, existdnd o traducere anglo-saxond din sec. IX, altagermand de la sftrgitul sec. X, Si alta francezd de la sJdrSitulsec. XIII. Existd traduceri in italiand, una in greacd, a luiMuximFlanude, tipdritd la Geneva, tn I 87 I , Si chiar o traducere in ebraicd.

M6ngdierile filosofiei - Cuvint inaintc XV

Pentnt fnchiere, nu pot sd spmt decdt cit tt'aducdtorul romdna $tirtt ce sd aleagd atunci cdnd a voit sa-Si valorifice calitdyilede clasicist Si a dat literalurii romaneSti o lucrat'e ce ii lipseade mult. $i mai adaug cd de aparilia acestei tradLtceri trebuiesd se bucure mai tntdi leologii, fiind vorba de un autor crcStin,aryrins fn tratatele de patrologie Si cinstit ca sfnt undeva inItalia de Nord; trebuie sd se buarefilosofia romdnd, pentru cdavem tnfine in romdneSte o operd importantd pentru tntelegerea

filosofiei creStine medievale Si trebuie sd se bucw'e cititorii ceimulli care vor gdsi tn Mdngdierilefilosofiei un adevdrat balsampentru multele Si marile suferinle ale unor vremuri ca ale noastre,cdnd pulini se pot crede intr-adevdr.fericili.

5.3 in "Revista Funda{iilor Regale", anul X, din I septembrieI 9 43, p. 7 09 -7 10, in Note, la rubrica Um an i s mu I an t ic, Gheor gheBulgir recenzeazd volumul sub titlul: Boethius, MdngdierileFilosofiei, tradtrcere Si note deDavid Popescu:

Publicarea tradttcerii acestei opere a luiBoethius in rorndnd(la Casa $coalelor) trebuie tnscrisd ca o noud biruinld cdstigatdde Umanismul antic latin, de astd datd nu acela al epocii clasice,ci aparlinind secolului al Vl-lea al erei creStine; cdci "De

consolatione philosophie" Jace parte din prodisele de seamdale spiritului nostru care sintetizeazd oareutm o intreagd tradilieclasicd Si deschide largi perspective penlru o lume noud, un evnou, cel modern, ce avea sd ne fntrelind slaba pflpiire a luminilordin bogdyia nesfdrSitd a realizdrilor spirituale propriic las ic is multti g re c o - ro m an.

Mdngdierile Filosofiei stau cu cinste aldturi de altefrumoasetraduceri din literatura greco-latind, oferind cititoruhti romdnpldcerea unei lecturi care cobortnd mai aproape de eterntrl sduzbucium lduntric, de cdutdri Si atdtea tdinuite aspiralii, urcdapoi treptele convingerii, ale credinlei, se apropie rnai mult deun ideal mai uman, mai nobil...

5.4 O a patra recenzie a apdrut in "Basarabia Literard" din 12

septembrie 1943 (Din plcate un periodic cu acest titlu nu figoreazdin "Dicfionarul presei literare rom6negti" (l'190-1982) de I. Hangiu,

I

L

XW Boethius

nici in "Dictionarul presei romdnegti" ( 1 73 1- l 9 I g) de GeorgetagiNicolin Riduicd.

La rubrica Cronica literardapare o recenzie semnatd NicolaePredescu, intitulatd Boethius:,,Mdngdierite fitosofiei,,,Traducere Si note de David popescu _ Editttra ,-,Casa

$coalelor", 1943.Recenzia se intinde pe trei coloane de revistd qi reprezinti o

analizdatentd gi serioasd a continutului operei gi sc incheie astfel:woiciunea dialogului este ajutatd si de arternanla de prozd sivers,fntmoasd Si ctr inleles, imperechere mai ales in erp,nir"orrro,probleme in care este cercetat Si raporttil dintrefitosifie Si poezie.

Cele patntzeci de poezii(de fapt sint 39 de poezii, nrrr.C.C.;ale Mdngdierilo4 scrise tn nu mai pulin de diudzeci si sapte dLmetri diferili (hexametru, distih etc.), iar altele in versurimoderne apropiate de configttralia grafica a originahtlui.Meritul traducdtorului este cte a fi stiut sd aiapteze parteaformald conlinutultti, sd imbine exactitatea gdndirni cttfrumuselea poeziei insdsi, gdsind expresia credincioasd unuifonl de idei, prin natltra lui dificil de interpretat.

In medimfia noestrd actuard asupra ceror trecdtoare si asupra celorveS-nice, Mdngdierilefilosofiei, care fnseamnd un mod. de tnlelegerea lumii Si a vielii, fSi pot avea Lrn loc meritat pe de_a-nte{il.

6 Prezenta este prima edifie bilingvio latini/romflni a'oMAngAierilor filosofiei,. in Cultura romAni.

Pentru o ugoard verifidare a echivalenlei traducerii cu textullatin de baz6,s-au pus poeziile gi prozele, ale cdror paragrafe saufraze au fost numerotate conform textului latin, fap_rifa16, pepaginile cu so! (de stinga) figurAnd numai rexte latinegti, iar pepaginile frrd so! (de dreapta) traducerile in romAnegte.

Astdzi este de tot limpede cd numai limba romdnd este aptd sdredea orice text latin, in mod special textele poetice, in ritmuri gimetre similare cu cele debazd.

in edilia bilingvd Garnier Frires, latind/france zd,rearizatd,d,eAristide Bocognano, toate cele 39 poezii in latinegte ale luiBoethius au fost redate in francezd in prozd, franceza nefiindaptd sd redea sub nici o formd ritmurile metricii latinegti.

MAngdierile filosofici - Cuvint inainte XVU

Aceasti observa{ie ne-a readus in mcntorie constatarea

eruditului profesor de limba romdnd la Univcrsitatea din Lyon,

Jean Louis Courriol, traducitorul in francezd al citorva zcci de

poezriale lui Mihai Eminescu:

... ut't traducteur, s'il doitsans aucun doute savoir traduiredoit dgalentent savoir ne pas

traduire chaque fois que Ie

respect du texte, de tout le te.rte,

de I'essentiel du texte le luiimpose. Prenons ei cet dgard utt

dernier exemple, celLti deGlossd. Nulle trace, non plu.s,

de ce chefd'oeu.vre de concision,

de synthise, de IuciclitdsceptiErc et stoi'que dans notrechoix de poDntes

C'est qu'en effet il trc tnussemble gubre possible de letransposer dans Lurc langtte, le

frangais, en l'occurrence, dontInstructure analytique ne pourrctjamais rendre la lapidaritdd'opltorisnte et cle maxime de

cet urt de vivre podtique etencore moins sauvegmder lerythme carr6, I'alignenzentintpdratif de ce pobme ri fonnef.ue si irnp,lrieusenrcnt rigottretu.

Tbus les essctis de traductionqui en ont dtd faits conJimtentde pitoyable naniireqa'Eminescv en sortiraitirrdnidiablentent d6figur6 (p . 13') .

... un traducdtor. dacdtrebuie. fhrd nici o indoiald, sd

stie sd traclucd,la fel trebuiesd Stie sii tru lraducci de fiecare

datd cAnd respcctul textului, aloricdrui text, al escnlialuluitextului i-o iurpune . in aceastd

privin{d, si ludm un ultimexemplu, cel al Glossei. Nici ourmd de aceasti capodoperi de

concizie, de sintez.i, de

luciditate sccptic[ gi stoic6, inselec{ia noastrd dc pocme.

Aceasta pentru cd intr-adevdr nu nc pare dcloc posibils-o transpunem intr-o limbd, inspe!6 franceza, a cirei stmcturdanaliticd nu va putea niciodatdsd redea lapidaritatea de aforismgi de maxirnd, a acestei arte de

trdire poeticd qi inci mai pufinde a pdstra ritmul geometric,alinierea imperativd a acestuipoem cu forma fixd atAt deimpcrios exactd.

Toate incercdrile de

traducere care au fbst fhcuteconfirmi intr-un chip jalnic cdEminescu ar iegi fErI doar gi

poate desfigurat.

tIIIIIIIItIIItI

xwuBoethius MAneAierilc filosofiei - Cuvint inainte XXX

Ca urmare a acestei opera{ii, in prezenta edilie se identificd,prin numirul corespunzStor, fiecare ftazdatraducerii cu paragra"ftli

sau fraza echivalentd din textul debazd.Cel mai important rezultat al confiuntirii 9i cchivalSrii traducerii

cu textul debazd a fost descoperirea de cdtre Cltilina Popescua mai multor texte lipsd in traducere.

Cartea III Proza XI, $ 3l (Nam ne in anirnalibus quidcntmanendi amor ex anime voluntatibus, verum ex naturae principiisvenit) care nu apare in traducerea lui David Popescu, nici ?n

edilia din 1943,nici in cea din 1992.in edilia noastrb fraza respectivd a fost imprimatd cu aldine

pentru a ardta cd apare pentru prima oar[ in romdnegte.Tot in Cartea III, in Proza XII, $ 29 a fost tradus: Atunci rfiui

nu existd, c/tci Dtunnezett n-ar pttteafoce ceea ce nu existit.Cum sd nu poatd face l)umnezeu ceea ce nu existd, daci a

flcut ttniversul, lutnea? Citdlina propune: Atunci rdul nu existit,de vreme ce Dumnezeu nu-l face, el care poate Jitce tolul, cceace este mai logic ai in sensul textului latin.

C IV, Poezia III, vers 30 Timpului (scdpare a traducdtorului)s-a inlocuit cu Tt'upului.

C IV Proza VI, $ 44 iar cei pe care-i lovesc fi corecteazii.C V Proza I, $ 14 Acesta este un caz care se crede a fi datorit

intdmpldrii, dar el nu apare dinnimic; are cauze proprii, a cironintAlnire neagteptatd qi neprevdzutl,pare sdJi produs intdntplarta,ccea ce schimbd sensul, dar justificat de texhrl latin.

CY.Prozav, $ 6, s-a ales: sau e aclevdratdjuclecata ralitmii...in loc dc sau nu e adevdratijudecata rafiunii... care, degi nu avcasens, fald cu textul latin, figureazd atit in edilia I, cit $i in edilia Ii.

CIII,Proza IV $ 10, apare in traducere, atit in edilia I, 1943,cit gi in edilia II (1992): to{i cei rdi dau o infdfigare asemdndtoaredemnitdlilor pe care Ie pdstreazd, prin atingerea lor, or sensul dintraducere este le pdteazd prin atingerea lor (in latind - quas sltccontagione commaculant). Citilina a gdsit mai multe astfel descdpdri, unele indreptate tacit.

T.2Echivalarea qi traducerea in romdnd a majoritilii indicilorpentru textul latin dupd edilia Weinberger. Unii indici au rezultafdin prelucrarca notelor respective ale traducdtomlui,

Menliuni asemdnltoare face prof. Courriol gi in alte pdrfialc Prefelei sale ra vorumur Mihai Eminescu, poezii/poesies,c.ll., lggT , 144 p.

Din acestea qi din multe alte observatii de acest fel ale unoroa'reni de culturd exceplionali se poate concrride c5 nu orice idiomestc apt pentru a se traduce orice texte.

Este astdzi bine stabilit cd in rom'nd se pot face traduceriexccp{ionale din orice idiom, ftrd cao reciprocd sd fie valabild.Aceasta datoritd bogdliei extraordinare a limbii rom6ne, capacitdgiidc a exprimapitorescul, de a diminutiva substanti*f" qi ra;".,irJl,datoritd organicitdlii interioare a limbii romane, calititi atsente inidicrnurile artifi ciale.

*7 Notd aslrpra edilieiEdifia a beneficiat de sirg'infa gi competenfa excerentei tinere

clasiciste Citilina popescu, cdreia ii datoreazd:7. 1 Confruntarea textului traducerii cu textul latin debazd,.in cadml acestei operafii migdloase, Citilina popescu, a

observat mai multe scdpdri in traducerea prof, David pop*r"u,care, aga cum spune el insuqi in memoriile sale, gi-a pierdut multtimp (cu televizorur qi alte rucruri nesemnificativei). De aceeaornisiunile in traducerea operei lui Boethius nu au fost observategi completate, nici una, in edilia din 1992, dup ,50 de ani de laprinra public are (1943).

Edilia de bazr forositd ra traducere a fost aceea a lui GuilermusWEINBERGER, editatd in 1934, in cadrul colecliei Corpuss c r ip t o rum E c c I e s i as t i c o rtrm L a t i n o rttm, editatd de Academiadc Litcre din Viena, vol. LXVII. pentru verificarea traducerii, penfunlranfe, David popescu a folosit 9i edilia GamierFrbres ltiSZZ;.La confruntarea textului romdnesc cu cel latinesc, CitilinaFopescu a numerotat paragrafele sau frazele in textur haducerii,operalie pe care traducitorul a omis s_o facd at6t laprima edifl", ,it gila a cloua.

L

)ff Boethius

B Analiza acestei traduceri ne-a condus la ideea ci daci ra ospecie literard traducerea singurd poate s6 fie suficientd, in ceprivegte textele clasice nu'rai traducerea singur[ nu poate dacertitudinea c[ nu lipsesc pfu-fi care afecteazdintelesul.

Recenzen{ii gi chiar cititorii obignuili n-au cum sd observeabsenta unor fraze, a unor paragrafe chiar..

l{. I. Barbu, clasicist fhri reprog, analizeazd o frazdqi doudcatrene gi, normal, n-are cum sesiza absen{a unor p6rfi din textsau scdpdri de sens, pclltnn cd n-are sub ochi textul martor.

Bundoard, in edilia rr (1992) scoas[ d,e Institutur Bibtic,surprinde numdrul mare de omisiuni cre texte (ne referim numai lacele observate de noi):

1) in Cartea I (C D, prozaI,5$ 4,lipsesc literele ll pi @ 9i sescrie total confuz: Pe tivtrl lor se citeau: fesute litere greceqti(care din ele qi cite ?)... li intre ambele litere (care?),iar in nota6 se dau explicalii la ceea ce nu exista in text, ceea ce aratd camcaricatural.

2) in C II. Proza II, $ 4 lipsegte un r6nd (te-am crescut,aplecdndu-md spre tine cu ocrotire Si intrelegere).

3) in C II,ProzaIV, g 2l lipsegte: clureazd vesnic la cei stdpdnipe sine ,si care nici nu

a) in C III, Proza IV g i 7 lipsegte: dacd se pdteazd chiar princontaclul cu cei necinstili.

5) in C III, Proza X, S 23-24lipsegte: divinitd{i ei devin

Jbricili; $ 24 Dar dtpd cum prin dobindirea ...6) in C IY,Proza VII, $ 8-9 lipseqte: Ba da g 9 Dar ceea ce

intdreSte Si fudreaptd e fblositor?Pe ldngd aceste qase lacune in text, unele afectind infelesul, in

edifia 1992, existd pi alte scdpdri gi absenfe mai mici pe care nu remaimenliondm.

Mdngdierile filosofiei - Cuvint inainte _)O(I

Ar.r trecut l1 ani de la aparilia acestei edilii gi nu ne e cunoscnt

ca cineva sd fi sesizat aceste lipsuri, astfel cd se publicA opere cu

numeroase carenfe. ceea ce este supiritor.Dacd opera s-ar h publicat bilingv, s?ntem convinqi ci gi

traducdtorul, dar gi cineva din redactie sau din Comisia de editare

ar fi sesizat lipsurile ardtate, poate gi altele, scdpate observafiei

noastre, dar aga, lipsind din fafa ochilor elernentr,rl de raportare,

textul original, pot lipsi oricite fraze frrd, a fi observate.

Da, dar o astfel de operd nu mai poate fi calificatd gtiinfificd,

poate nici mdcar operd.Aceste constatiri induc ideea cd in ce

privegte traducerile din limbile clasice numai edilia bilingvd este

utild qi reprezinti un instmment de lucru gtiinlific.in ce privegte editarea propriu-zis5:

a. in textul latin nu am fEcut nici o intervenfie, nici micar o

virguld nu s-a mutat din locul ei.

b. in traducere am marcat, pentru eviden{iere:

- numele proprii cu aldine;

- citatele gi spusele FilosoJiei personificate cu litere cursive;

- inaintea fiecdrei poezii gi a fiecdrei proze am introdus, cu

u$oare corecturi, gi reformulSri, textele din ctiprinsul ediliei din

1943,care constituie un fel de rezumat al poeziei, prozeircspectivc;

- prin operafia de numerotare a paragrafelor sau frazelor s-a

identificat, in paralel cu textul latin, intinderea fiecdh'ei fraze sau a

liecdrui paragraf, ccea ce permite observarea uqoard a echivalen{ei

fiecirei pd4i din traducere cu textul latin corespunzdtor;

Degi arn supus, atdttextLrl tutin.lrt", de noi, ca qi textul traclucerii

unui numdr mare de lecturi, singura rnodalitate prin care se poate

evita rdmAnerea de erori, ne cerem iertare pentru eventualele erori

care au scipat totugi la lecturile noastre gi care s-ar mai gdsi intextul incredinlat tiparului.

Gabriel Gheorghe

uAxcArBRrLE FTLoSoFIEI(DE CONSOLATTONE PHTLOSOPHTAE)

TRADUCERE $INOTEDE

DAVID POPESCU

INTRODUCERE

Cea rnai de seamd operd a lui Boethius, de Consolatione

philosophiae, nu poate fi inleleasd in intregime decdt dacd este

raportatd la mediul gi momentul in care ea a fost scrisS. Consideratd

ca o lucrare de sine stdtdtoare, independentd de personalitatea

autorului gi de imprejurdrile care au determinat-o, aceasti operiar risca sd rdmdnd strdind de noi, tocmai in pd4ile cele mai

caracteristice. Cdci, degi prin conlinutul gi problemele tratate se

inalp deasupra timpului, putind fi gi astdzi qi oricAnd de actualitate,

prin anumite aspecte ale sale, ea este strins legatd de viala autoruluiqi de atmosfera politicd qi culturald a vremii. Astfel a cunoagte

Mdngdierile Filosofiei inseamnd a cunoaqte mai intdi pe

Boethius, a-i cunoaqte viafa, opera, locul sdu in istoria culturiiapusene.

I

Boethius se na$te intr-o vreme cdnd lumea rornan6, in totald

descompunere, igi trdia ultimele clipe ale apusului gi grupa

germanici a popoarelor barbare venise s-o inlocuiascd. Se inchidea

un ev, acela al popoarclor vechi, qi incepea un altul: ewl mediu.

Mfrnedicrile filosofiei - lntroducclg- XXilI--

Lumea romani, clecadentd 9i sldbitd politiceqte , avea totuqi destrrld

strdlucire gi prestanfd, ca si impun[ cel putin un respect formal

cuceritorilor. $colile funclionau, via{a qi administralia civil6 se

desfEqurau mai departe, dup[ legile rornane' Numai armata

aparfinea noilor stdpanitori, care ocupau firilitdreEte Italia.

Nernaiavdnd puterea de a se opune cu armele' Roma o mai avea

pe aceea de a menfine oarecum stmctura sufleteasci a ltrmii vechi.

Cregtinismul. intre altele, zdruncinase din temelii, felul greco-roman

de a inlelege lumea qi viala qi de a-i prefui bunurile' $i sub acest

raport deci antichitatea f6cea loc unei noi forme de culturd,

scolasticismului medievai.

Luminoasa personalitate a lui Boethius ni se prezintd ca o

legdtur[ spirituald intre doud lumi: cea veche, greco-roman[, 9i

cea noud, a evului mediu. (lttirnul Roman, cu opera sa De

Consolatione Philosophiae definitd ca ultimul suspin al

antichitdtii expirante,Boethius este in acelaqi timp qi iniliatorul

scolasticismuluit). Yialasa, inaltele demnitali politice pe care

le-a oblinut - care i-au adus gi cea mai mare strdlucire omeneascd,

dar gi reversul acestora: inchisoarea 9i moartea-, ca 9i operele pe

care le-a 15sat, infiliqe azdaceastdrealitate, tragicd qi consolatoare

in acelagi timp, a celor omeneqti; pe deasupra tuturor schimbdrilor

pe care le aduc celelalte puteri ale oamenilor sau ale popoarelor,

puterea spiritului este permanentd qi' ea singurd, neputind fi

inldnfuitd sau suprimati, transmite din generalie in generafie acea

lumind prin care oamenii pot fi deosebili de celelalte fiinle ale

pdmAntului.

Anicius Manlius Torquatus severinus Boethius s-a nSscut

la Roma, intr-o familie distinsa, aproape de anul4B0' Tat[l sdu a

fost consul de trei ori, iar bunicul dup6 tatd, fost prefect al

pretorir"rlui sub Valentinian III, a murit alSturi de generalul Aetius.

Dupd marnd ) care eradin familia Severinilor, de asemenea avea

inaintaqi consulari. incd de mic a fost trimis pentru shrdii la Atena,

t._

)frTVBoethius MAnedierile filosofiei - Introducere )ow

Symmachus. De acesta din urmd este luat sub protecfie tinirulBoethius, care, prin educafia, cultura, gi distinsele sale insugiri

sufletegti, promitea un viitor str[h.rcit. Se cisdtoregte cu Elpis,fiica lui Festus, dar moartea ii rdpeqte la pulin timp dupd cdsitorie

pe culta gi pioasa poetd Elpis. Se recdsdtore $te cu a treia fiicd a luiSymmachus, Rusticiana. Prin aceastd cdsitorie, drumul lui spre

glorie se deschide deodatd, luminos. SocruI sdu, Quintus AureliusMemmius Symmachus, il ajutape Boethius cu averea, influenfa

gi numele familiei sale vestite. Fostul consul in 485 era doar nepotul

celuilalt Symrnachus, amic al poetului Ausoniu qi ultirnul apdritor

al pdgdnismului impotriva Sf. Ambrosie. Atit familia Aniciilor,cit qi a Symmachilor, se bucura de toati vaza pe care o me rita

nu numai in societatea roman6, dar qi fa{d de noua stdpAnire

barbar6. Era firesc deci ca Boethius sd nu intilneascd nici o piedicd

in ascensiunea sa politici. in virstd de mai pu{in de 30 de ani

intrd in Senat, cu autoritatea pe care i-o conferea numele sbu gi

rudenia cu Symmachus, dar qi cu prestigiul unei personalitili de

o vastd culturd qtiinfificd gi filosoficd. Tradusese gi comentase inlimba latind - ca fn:ct al studiilor sale la Atena - pe matematicicnii

Pitagora, Nicomach qi Euclide qi pe filosofii Platon gi Aristotel;iar in gtiinfa lui Arhimede era un erudit. Pentru a fi nurnit indiferite demnitdli gi mai ales pentru a ajunge la consulat, ultimatreaptd pe care o mai putea Llrca un roman in vremea aceea, avea

nevoie nu numai de stima gi adeziunea nobilimii rornane, dar gi de.

favoarea gi deplina prefuire a lui Teodoric . Ocaziile nu intdrziard.

Clovis. regele francilor, cere lui Teodoric un citarcd, un muzicant,

care si cdnte gi la curtea sa, aga cum auzise cd se c6nti la Roma.

Pentru a trimite lui Clovis muzicantul cenrt, Teodoric se adreseazd

lui Boethius, reputatul cunoscitor al teoriilor muzicale qi al

tetracordului lui Pitagora. Gondebald, regele burgunzilor, cere

lui Teodoric cadrane solare qi clepsidre. Acesta roagd pe Boethiussdprocure regelui burgund orologiile cerute, adresdnd-i urmdtoarele

ad'ncindu-se acolo mr-rlti ani in filosofia greaci gi tracrucind saucomentdnd in latinegte pe marii gdnclitori greci. in acest timp sepetreceau in italia evenimente foarte insemnate. ostrogofii, s*bconducerea lui Teodoric, cu consimtdmintr.rr impiratLrrui de Rdsdrit,Zenon, care avea astfel prilej si abatd in altd parre un O"ri."Lpdtnrnd ?n Italia gi, dupi cdteva lupte, ocupd Ravena. Odoacru,geful unor confederatii gcr'ranice, .u." in 476 ruase aorniuultirnului rege roman, este ucis (15 martie 493) gi Teodoric devinestdpanul Italiei, stabilinclu-se in capitala lui odoacru. primind dela impdrat*l de Rdsdrit titulaturi romane. pdstrdnd in drept caritateade patriciu gi de generalisim roman, ludndu_gi pronumele deFlavius, Teodoric conduce in fapt cu puterea armelor gotice olume latind care asista pasiv la propria sa desfiin{ar" poti,i.e ginafionalS. Noul stdpdnitor era destur de inlelept ca sa nu ia mesuriradicale,si nu aduci mari perturbafi in instituliile gi administratiaroman5. A condus astfel cu prudenfd, ferindu_se cit mai rnult.usd nu fie resimlitd prea puternic de romani domina{ia striindostrogotS. A rimas la Ravena _ numai odatd, in anul 500, se parecd s-a dus la Roma _, cdutdncl in formd sd nu se amestece inorganizaria politicd, juridicd 9i religioasi a lumii romane, dec6tatunci cdnd i se cerea pdrerea, cum a fost bundo ard, alegereapapeiSyrnmachus, cAnd s-a pronunfat pentru acesta. pentru senat aardtat tot respectul, degi activitatea senatului se mdrginea in acesttimp la un /bt de consiriu mttnicipar ar Romei, iar in afari la oautoritate s implu academicd.2)

Senatorii, dealtfelpufini, mai reprezentau spiritul de rezistentigi reacfiune romand; cei mai mul{i asistau, neputinciogi, la merJevenimentelor sau se orientau. cum se intdrnpli adesea, spre nouaagezare politicd.

Aceasta era starea de lucruri Ia Roma, c6nd se intoarceBoethius de la Atena. Tatil sdu murise; mama, de asemenea, cumulfi ani inainte. Fruntagii viefii publice romane erau Festus qi

..+,it

IXX\T

Boethius MdngAierile filosofiei - IntrodLrcerc XXVtrI

fiind qi un bun sfetnic al regelui gi un bun rornan. A fost cinstit,

drept qi in(elegdtor cu suferin{ele tuturor. A luat apdrarea celor

oropsili gi impila{i, i-a apdrat cu curaj impotriva vexatiunilorautoritdlii. in timpul unei foamete a irnpdrlit gr6u popomlui,

ajutdndu-l cu larghele, irnpotriva prefectului, cu riscul de a ajunge

la cunogtinfa lui Teodoric acestcaz. Pe Conigastus gi Trigguilla,doi curteni ai regelui, carc impilau popoml, purtdndu-se ca nigte

tirani, i-a atacatfdrdcrutare ca gi pe alti cdini ai palatuhti, pentnr

care Italia nu era altceva dec6t un finut dc exploatare qi jaf.

Dar dragostea lui de cinste qi de adevdr nu se putea sd-i aducd

numai bucurie qi fericire. Dugrnanii binelui sint adeseori mai

puternici decAt dugmanii rdului. Boethius cunosclrse zilele sale

cele mai frumoase de mdrire qi gloric, trcbuia sd [e cunoascl gi pe

cele de declin. $i nici acestea nu intArziard sd vind. Frdmdntdrile gi

certurile religioase care au avut loc in prirnele veacuri, p6nd la

stabilirea dogmelor cregtine, au dat nagtere la o mullime de crezii

ce au tulburat adAnc ai pentru multd vreme linigtea bisericii qi a

statului, atit in Risirit. cit qi in Apus. Una dintre aceste erezii,

arianismul, era in timpul lui Teodoric credinla oficialS a palatului

Si a popoarelor germunice ce stdpdneau Europa, degi lumea

roman6, in frunte cu papii Romei, mdrtruiseau credinfa stabilitdde sinoadele ecumenice. in afard d,e arianisnt, incd doud creziiasemdndtoare tulburau congtiin{ele credinciogilor: nestorianismulqi monofisitismul. impotriva tuturor acestora, Boethius a luat

atitudine, apdrdnd prin mai multe scrieri credinfa bisericii din Roma.

Pozilia lui Boethius insd, de apdritor al confesiunii religioase

oficiale, impotriva ereziilor, era dintre cele mai dificile.Desiarian,Teodoric nu se amesteca in nein{elegerile religioase, ci ldsase

forurile competente ale bisericii sd se pronun{e in chestiuni de

dogme gi de controverse teologice. Astfel n-a dat atenlie prea

mare faptului cd Boethius, prin scrierile sale irnpotriva accstorcredinle care se abiteau de la invd{dtura recunoscutd de biscrrca

IIIIIIIIIII

elogii: Ai studiat cu atdt de intrerungd strdcranie ht scor,e Ateneisi ai schimbat intr-atdt toga patriei cLt rnina ntuzeror erene,incdt aiJkcttt ca invdtrdttrra greacd sd crevind curturd romarrd.Ai invdyat cu cdtci addncime se cugetd in pdrlite sale filoso.fiaspecttlativd si tn ce chip se analizeazd ctontenir.tt .fibroji"rpractice, ddruind .senatorilo4 urmasi ai lui Romulrrr' opurn p"care au rdsat-o in rurne cecropizii. prin tracrttcerire tare, itarii

citesc pe muzicianul pitagora Si pe astronomnl ptolemeu.

Aritmeticul Nicomach Si geon etrzl Euclid sfnt fantiliuriausonienilor. Teorogur praton, rogicianur Aristoter, vorbesc inlinba Quirinalului; chiar pefizicianti mecanrc Arhirned e, l-ai.ficut sicilienilor latin. $i orice discipline Si arte a proclusfecunc{aGrecie prin diferili bdrbayi, Roma Si le tnsuSeSte in graiul patrieinmnai grarie rucrdriror tare- pe toate re-ai recrat atdt de

"regontca incltegare stiristicd si atdt de cresdvirsit ca proprietate a Iimbii,inciit Si cititorii care ar cunoa$te antbele timbi ar /i preferattotttsi tradu.cerire tare3)... Evident, aceste cuvinte mdgulitoare sintcu atit mai prefioase, cu cit sint adresate rui Boethius de Teodoric,chiar dacb in numele lui scria Cassiodor. Regele 9i_l apropie gi-iimpdrtdge'te pdrerire in toate chestiunile. I se dE ?ns'rcinarea sdreformeze monetdria, mdsr-rrile gi greutdfile, i se acordd diferitedemnitifi administrative, este numit a" ,"g. ntagister patatii girnagister fficiorum,un fel de ministru al palatLrlui, .u.. .unoug,"toate problemele de poriticd intemi gi externd are statului. euaestor,patricitr, in anul 510 este in sfdrqit consul, iar in 522, ptnctculminant al gloriei lui Boethius, cei doi fii ai sdi, prea tineri pentruaceasti demnitate, sint aleqi, de asemenea, consuli. Cu acestprilej,intr-un splendid discurs, Boethius face erogiur regerui Teodoric,care dupi aproape treizeci de ani Oe domnie era cea mai marepersonalitate a occidentuluia).

Boethius arc toate motivele sd se simtd fericit. Fiii s'i au ajunsconsuli. Iil gi-a

'icut intotdcauna datoria, ca un adevirat filosof,I

I rk

h,,

XXVIII Boethius

Rornei gi a Constantinopolului, lua atitr"rdine gi impotrivaarianismului. Cit timp nein{elegeriie religioase s-au men{inut pe

plan teoretic ai cit timp mai ales e le dezbinau pe romani intre ei,

era chiar in interesul lui Teodoric sd nu se amestece in aceste

nein{elegeri. C0nd insd impdratul de Rdsirit, Justin, lud impotriva

ereticilor o serie de rndsuri care atinserd direct pe golii arieni,

aceasta nu putu ldsa pe Teodoric indiferent. Voind sd curdfeascd

irnperiul de erezii. Justin a dat un ordin prin care cra interzis

orice cult neoficial. Locaqurile de rugdciune ale arienilor erau

inchise gi predate ortodoc;ilor. Teodoric, foarte indignat de aceastd

mdsurd, care izbea intr-o mullime de conalionali de ai sdi, ce

ajr:nsescrd in func{iuni inalte in irnperiul de Risbrit, protesteazd gi

tocmai pregdtea trimitcrea unci dclega{ii in acest sens la Justin,cdnd se produce pe neagteptate cazul Albinus. Fost consul, prefect

al pretoriului gi senator Albinus era un oln cu vazd qi foarte

bogat. in conflict cu acesta gi rAvnindu-i bogdfia se gdsea

referendarul Cyprianus care. pcntru a-qi compromite rivalul, i-afbcut o inscenare, cu niqte scrisori, din care reieqea ci Albinus ar

fi in legafuri cu impdratul de Rdsdrit, Justin, mijlocind liberarea

Romei de barbari gi reunirea Italiei cu Risdritul, sub sceptrul luiJustin. Teodoric, alarmat de faptele imputate lui Albinus, care

insemnau un complot impotriva regelui qi a statului, a intemnifat

de indatd pe acvzatpi a pomit ccrcetdrile, pentru a stabili proporfiile

compiotului qi gradul vinovifiilor. Albinus era senator roman;

trebuia aflat dacd nu cumva intreg senatul, aceastd umbrd care

mai rdmdscse din autoritatea statului roman, este de parlea luiAlbinus. Boethius, in calitatea sa de ministru al palatului, nu

putea rdmdne in afari de acest caz. Pdrdndu-i nedreaptd gi

nefondatd acuza[ia adusi lui Albinus, - ca gi stispiciunea ce plana

asupra senatului. - ii ia cu hotdrire apdrarea, declardnd in fala

regelui cd acuza\ia lui Cyprianus este falsd 9i cd dacd Albinuseste vinovat atunci este vinovat gi Boethius insuqi gi senatul intreg.

MAng6ierile filosofiei - Introdtrcere )frIX

Teodoric a fost induplecat qi hotdrirea in procesul lui Albinus it

fost deocamdatd amdnat6. iatd insd cd cyprianus nu se lasd bdttrt

gi loveqte de data aceasta direct in Boethius' FdcAnd apel la

Conigastus 9i Trigguilla, ale cdror firddelegi Boethius lc

r.pri-ur., aceqtia pun la inderndna lui Cyprianus memorii 5i

clocumente pentru a amesteca 9i pe tsoethius in procesr"rl lui

Albinus. Cyprianus predd lui Teodoric doud scrisori contraficutc'

ca fiind ale lui Boethius cdtre Justin, pentrlr rdsturnarea ltti

Teodoric. Se aratd in prima scrisoare in ce stare cle opresittnc ser

gdsesc Romanii. iar in a doua se cerea interven{ia grabnicd a ltri

iustin pentru liberarea Italiei' Se aratd' de asemenea' ci ltalirr

este slaf pdzitd qi c6 in caz de rdzboiprovinciile se vor riscultr 9i

vor trece de partea lui Justin' Teodoric uluit pierdu orice incredcrc

in Boethius gi-l crezu criminal' Faptul cd Boethius scriscsc

impotriva arienilor era un indiciu pentru Teodoric' acum bdtrAn'

bdnuitor gi credul, ci acesta e vinovat' Mai ales cdnd informatorii

gimartorii impotriva lui Boethius se inmul1ird' Opilio' frate ctt

Cyprianus qi Gaudentius, niqte delapidatori ordinari' ca si scape

de p"deupsa depuserl impotriva lui Boethius' De asemenea ;i

Basilius, fost intendent al Casei regale 9i acum inc6rcat de datoli i '

Boethius 9i Albinus sint arestafi' Procesul s-a judecat' iar'

senatorii, din laqitate sau clin teama cle a nu fi socotili complici ctt

acuzalii,au l6sat ca Boethius qi Albinus sb fie conciamnali pe:

baza declara[iilor date de martorii lui Cyprianus'

Boethius este inchis la Pavia 9i, cu toate memoriile trimise ' ctt

toate protestele impotriva unei judecali nedrepte' Teodoric trtt

reveni asupra pedepsei' Dupd o inchisoare de aproape o jumdtittc

de an, in care timp scrie De Consolatione Philosophiae' Boethitls

este executat la Pavia, sau la Calvenyano' in regiunea Milanultrr'

probabil la 23 Octombrie 524'Averea ii este confiscatd Ei lui 9i lrri

Symmachus, care este de asemenea executat' iar Rusticiana csle

adusi in stare de umilinld 9i mizerie' in toarnna anului 525'

ItIIt

,t?i!-\ Boethius

Teodoric trirnite in orient o delegafie compusd din senatori pi

cpiscopi, avdnd in fnrnte pe papa Ioan I insuqi, pentru a cere luiJr.sstin sd revind asupra mdsurilor luate impotriva arienilor.Dclega{ia a fost fbarte bine primitd qi a stat aproape o jurndtate de

an in Constantinopol. Papa Ioan I a oficiat, inconjurat de unsobor de episcopi gi preoli, slujba sdrbdtorilor Crdciunului (525) qi

alc Pagtilor (526). intorcAndu-se insd fhrd rezultat,papa, care nuputlrsc stirui pentru a-i apdra pe eretici, a fost pus la inchisoare.trndc a murit din cauza torturilor, la l8 mai 526.inchipul acesta

Tesdoric scdpase de toli capiiopozilrei ronrane $i catolice in ltalia.Mai rdmdnea chestiunea ariand in Ris6rit. Vdzdnd cd nu poateprcccda altfel pentru a-l determina pe Justin sd repund in drepturipc arieni, Teodoric a recurs la o m[surd de o extremi severitate:a dat un edict prin care se prevedea ca toate bisericile catolice dinItal;a sd fie inchise pentru drept-credinciogi qi incredinfatemlnoritSlii ariene. inainte cle a se pune in aplicare acest edict insr,bdt:"inul Teodoric, impovirat de ani 9i de greutilile unei dornniidc.qtul de indelungate, a murit in toamna anului 526, in urmaurrrri atac de paralizie, chinuit, se spune, de vedcniiin::pairndntdtoare ale celor pe care ii suprimase IEr6 mild gi {braju.1itic.

Dupd moartea lui Teodoric, crima uciderir lui Boethius nu se

pui{ea sd nu fie reparatd. Amalasunta, culta gi in{eleapta fiicd a luiTe*doric, a redat Rusticianei gi copiilor sdi averea confiscatd a

lLri Symmachus gi Boethius. De asemenea a admis sd se ridicelui Boethius statui in piefele Romei, cu inscrip{ii elogioase. Maitdrziu regele longobard Luitprand a deshumat osernintele luiBoethius gi le-a depus la Pavia intr-un rndre{ mausoieu. Amintirealui Boethius a inceput sd fie prdznuitd, cu pietate qi cu un cultreligios, la 23 Octombric in fiecare an,casdrbdtoarea lui Boethius,laPavia, care-l socotegte ca pe protectorul sdu. in breviarul de la

Milan, apdrut in 1539, Boethius cste trecut ca Sf. Severinus,

Mdngdierile filosofiei - Introducerc ry4]il

la 23 Octombrie. Pentru caracterul siu onest gi nobil, culn 9i

pentru jertfirea vie{ii sale pentru Bisericd gi dreptatc, Boethiusa fost beatificat.

IIPe tdrdmul scrisului, Boethius a avut o activitatc destul de

rodnicd. Ne-au rdmas de la el numeroase scricri cu confinut tcologic,

qtiinlific qi filosofic. Fiindca personalitatea sa a fost atit de

strdlucitoare, poate cd i s-au atribuit lucrdri ce n-au fost ale lui, oriau apar{inut altui Boethiu, - acest nume fiind destul de rispdnditla inceputul evului mediu -, polariz?ndu-se astfel in juru-i gi

contopindu-se intr-unul mai mulli autori. Autenticitatea operelor

teologice ale lui Boethius, bundoard, a fost foarte mult discutatd.

Mulli cercetdtori, sprijinindu-se pe argumente scoase din opera sa

filosoficd, mai ales din De Consolatiorte Philosophice, au ajuns

la concluzia cd Boethius ar fi fost p[gAn. $i rnai mulfi cercctdtori

insd gi indeosebi invd{afii bisericii, l-au socotit crcgtin 9i nLr i-au

pus ca atare la indoiali autenticitatea operelor sale teologice. Acestt:

opere, teologice, se incadreazd in certurile qi controverselc

religioase ce i-au frdrnAntat atdtea veacuri pe creqtini, pAnd cc

dogmele cu privire la Sf. Treime au fost inchegate, cristalizate gi

stabilite pentru totdeauna. Lucrdrile cu confinut teologic ale luiBoethius s?nt scrise in legdturd cu arianismul, nestorianisnrul gi

monofisitisntul, trei erezii de seam5. care au prilejuit primele

sinoade ecumenice. Pentru a apdra cregtinismul ecumenic impotriva

acestor erezii gi pentru a inldnfui dogmele trinitSlii intr-o dialecticiifilosoficd, Boethius scrie urmitoarele cinci opere: I De unitate

Trinitatis (Tratatul despre unitatea Sf. Treimi, adresat luiSymmachus);2 Ultrunt Pater et Filius ac Spiritus Sancttrs tle

Dit,initate substantialiter praedicentur (Dacd Tatil, Fiul gi Sf.

Dul-r pot fi afinnafi substanfial in Dumnezeire), adresat diaconului

Ioan al Bisericii Romei, - papa Ioan I de mai tArziu - trateazd,, ca

qi lucrarea anterioard, despre raporturile dintre naturd qi substanfd

cu privire la Trinitate); 3 Qtromodo strbstantiae, in eo quocl sinl,

t

X)XII Boethius

bonae sinl (Cum substanfelc sint bune prin ceea ce sint), cdtre

diaconul loan, o extrem de concisi inldn{uire de ralionamente

despre ideea de bine qi de substan!5. 4 Brevis Jidei christianae

conplerio (Scurtd expunere a credin{ei cregtine, cunoscutd gi sub

numele Deftle catholica);5 Liber de persona et duabus naturis

contra Eutychen et Nestoriurr (Despre celc doud naturi qi o singuripersoand in Iisus Christos. contra lui Eutichie gi Nestorie), citreIoan, diacon al bisericii Romei, cea mai insernnatd lucrare teologicl

a lui Boethius, in care aratd cum sint cu putinfi cele doud naturi

- divind gi umand - intr-o singurd persoand. in Iisus Christos).Prin amdnunfita exarninare gi desfEqurare logicd a problemelor

tratate, operele teologice ale lui Boethius dcvin interesante gi

convingitoare. Deqi lipsite de intinderea unor adevdrate tratate,

ele au fost mult citite qi comentate de cdtre emdilii dogmaticii

cregtine.

Dintre lrrcrdrile gtiinfifice ale lui Boethius se pdstreazd De

Institutione aritmetica, De Instittttione musica Si Ars Geontetriae.

irnpreund cu Astronornia, care s-a pierdut, acestc opere sint

cunoscute qi sub nurnel e de rnalematici Si au format in evul mediu

ciclul superior al artelor liberale, quadrivium. Aritmetica, in doud

cdr-fi, qi Muzica, in cinci cd(i" au avr:t mult prestigiu in ewl mediu

gi autenticitatea lor n-a"fost contestatd; nu tot acelagi lucru s-ar

putea spune despre Geontetrie, ce confine doud cd(i, dintre care

prima e traducerea latind a geometriei lui Euclid.Firi indoiald insi c6, dacd Boethius s-a bucurat de at6ta

autoritate in er,ul mediu, aceasta se datoreazd rnai ales operelor

filosofice. Traducerile, comentariile gi tratatele sale originale din

domeniul logicii au fostin scolasticamedievald c[4i fundamentale,

prin care Boethius a devenit clasic aldturi de Martianus Capellagi de Cassiodor. Iar De Consolatione Philosophiae, ultima gi

cea mai de seamd operd filosoficd a sa, a luat loc de cinste printre

cArlile reprezentative ale omenirii.

Mdnedierile filosofiei - Introducere X)Oiltr

Autorul favorit al lui Boethius a fost Aristotel. Lucririle de

logicd ale acesflria le-a tradus' le-a comcntat $i tot pe ele le-a alut

ca pildd in scrierile sale personale. Astfel a scris mai intai, ca

studii pregatitoare pentru inlelegerca lui Aristote|: Dialogi itt

Porphyriunt a Victorino translatum, doud dialoguri asupra

Isagogelor lui Porfirius, tradusc de Victorinus' La Categoriile

lui Aristotel, Porfirius a scris o Introducere (Isagoge)' in care

qi-a propus sd explice cele cinci concepte logice, numite qi

universale: gen, speld, diJbrenld, accident propritt qi accident

cot'txutx, a cdror cunoaqtere uqureazi in{elegerea filosofiei lui

Aristotel. Introducerea lui Porfiriu a fost tradusd in latineqte de

retorul victorinus. Asupra acestei traduceri, Boethius scrie cele

douS dialoguri, in care explicd pe larg prietenului s5u Fabius

confinutul operei lui Porfiriu. Pentnt c6 traducerea lui victorinus

nu i s-a p6rut desivirqitS, a frcut el alta, inso{ind-o de un excelent

comentariu imparlit in cinci c6rli comentaria in Porphyrium.

AtradusapoiCategoriileluiAristotel,lacareascrispatrucd(ide interpretate: In Categorias Aristotelis, libri quatuor'Lacartea

lui Aristotel, De Interpretatione (Ilept Epprlveioq) a scris doud

comentarii: unul mai redus, care explicd sumar textul lui Aristotel'

gi altul, mai dezvoltat, pentru avansali: In libn'm Aristotelis de

interpretatione Commenlaria minora Si Commentaria maj ora'

De asemenea a tradus din Aristotel Analiticele prime 9i posterioare

(Interpretatio priorum Analyticorum Aristotelis si Interpretatio

posteriorum Analyticorum Aristotelis), Topicele (Interpretatio

Tbp ico rum Aristotel is) qi Argumentele sofistic e (I nt erpre tat io

Elenchorum sophisticorum Aristotelis). Dupd unii cercetitori insd,

atit traducerea analiticelor, cit gi a Tbpicelor si a soJismelor apa(in

lui lacob de Venefia, de la inceputul sec. XII' A comentat apoi

Topicele lui Cicero (Commentaria in Topica Ciceronis) Si a

scris, in leg[turd cu ele, De Dffirentiis Topicis, in care aratd

:l:

...i

,1t.

::::j

.'t.

arl

'II.

ff,

I;

IItIIIIItIIII

)ooilv Boethius

deosebirea dintre Topicele lui Cicero 9i ale lui Aristotel,ocupdndu-se, in acelagi timp, de izvoarele din care igi scot

argumente probabile filosofii gi retorii. Cu accasta din urmd am

ajuns la tratatele filosofice ale lui Boethius. Ele sint urmitoarele:

Introductio ad Syllogismos Categoricos, De SyllogtsmoCategorico (libriduo). De Syllogismo Hypotetico (libriduo), Liberde Divisione Si De dilferentits Topicis, pe care am gi amintit-o.

La aceste opere se adaugd qi altele rnai pu{in importante sau

care n-au ajuns pdnd la noi. Dupi mdrturisirile contemporanilor,

planul lui Boethius a fost acela de a traduce in latinegte in intregime

pe Aristotel 9i pe Platon qi de a ardta cd in chestiunilefundamentale nu este prea mare deosebire intre acegti doi mari

filosofi. Importanla lucrdrilor filosofice ale lui Boethius in evulmediu a fost considerabild. Cel pulin pdnd in sec. XII culturaelend a fost transmisd Occidentului prin intermediul acestor lucrdri.

Aga se explici de ce prima perioadd a scolasticii s-a mdrginit la un

formalism logic, prin care se cduta a se pune de acord raliunea Si

credin{a,filosoJia gi dogmele crcStine. Nu vom analizacon{inutul

traducerilor, comentariilor sau tratatelor logice alc lui Boethius.

Ne vom mulpmi, pentru a ilustra influenfape care au exercitat-o

ele, sd amintim cd cearta.dintre nominalism Si realism, care a fost

singura problemd de relief in evul mediu, igi are originea in primul

dialog lalsagogele lui Porfirius.

ilIOpera cea mai cititi gi mai admiratd a lui Boethius, in toate

veacurile, a fost De Consolatione Philosophiae. Scrisd ininchisoare, sub forma unui cuceritor dialog in versuri gi prozd, incinci cdrli, prin ideile adAnci ce la cuprinde gi prin forma at6t de

ugoard gi de limpede, in care red6 problemele tratate, aceasti

scriere a fost cartea de cdpdtdi a multor gencralii de cititori, dintre

cei mai erudi{i. Otto Bardenhewer scrie despre ea: Ultima operd

Mdng0ierile filosofiei - Introducere )OO(V

a lui Boethius, De Consolatione Philosophiae, capdtd

semnificalie istoric urnand. Numai cdteva produse spirituale au

tras brazde asa de addnci fn istoria literaturii universale, ca

aceastd operds). Prin irnprejurarea particulard cd in ea gdsim

examenul de congtiinld al unui orn politic, care a cunoscut toat6

strdlucirea gloriei, dar pe care soarta l-a antncat, nemiloasd, in

deznddejde, umilinlE 9i moarte, opera are in acelaqi timp 9i un

in{eles social gi moral: este catehismul datoriei 9i al sacrificiului.

care este tema Mdn giierilor FilosoJiei''l Ease desprinde chiar

din primele randuri ale cir{ii. Boethius se gaseqte in inchisoare qi,

pierdut in deznddejde, iqi tdnguie jalea 9i durerea, intre viala

care-l pdrasegte gi moartea care il aEteaptd. Filosofia, travestiti

intr-o femeie distinsd 9i impunitoare, ii apare, il dezmeticegte din

somnolenla in care il cufundase disperarea, il ceartd cd nu-qi

pdstreazlsenindtatea pe care trebuie s-o aibd intotdeauna cel ce

s-a addncit in studiul filosofiei, apoi il m6ngAie ;i-i propune sd-l

lecuiasci de aceasta boald sufleteasci ce il stdpanegte. Raspunzand,

Boethius ii aminteqte cum a inleles sd se conformeze preceptelor

filosofice toatdvia\a, slujind numai cinstei 9i binelui, in toate

funcliile publice pe care le-a definut. Astfel a apdrat pe cei

nedreptdfiji, s-a opus celor ce asupreau poporul fdrd mil6' ficdndu-;i

duqminii care qi-au unit puterile qi l-au doborit. Deprimarea 9i

indoiala lui cu privire la dreptatea imanentd este explicabild, c6nd

la capdtul unei vieli nepdtate se gdseqte in temni16, in fafa morfii'

FilosoJia, ca un adevdrat medic, procedeazi cu pruden!6,

folosindu-se la inceput de leacuri mai ugoare qi apoi de

medicamente cu efecte maiputemice. Astfel, ii pune intAi cAteva

intrebdri, din care si se convingi dacd disperarea i-a smuls in

intregime credinla in Divi4{tate gi in triumful binelui sau daci mai

este vreo speran!6 de scdpare. Boethius crede incd in Dumnezett,

credc cd lumea este condusi de o fiinla rafionala, nu de intdmplarea

oarbd, dar g6ndurile ii sint tulburate 9i nu poate rdspundc mai

&"

IT

fi

i

)off\4 Boethius

mult. FilosoJia stabileqte diagnosticul bolii lui Boethius: din cauza

intorsdturii tragice pe care a luat-o via{a sa, mintea i s-a intunecatqi nu mai vede limpede destinele omului: ea ii fdgdduiegte insd cd,

avAnd ca punct de plecare credinla lui in Dumnezeu,ii va alungaincetul cu incetul intunericul minlii.

Plec6nd de la nedreptatea cdreia Boethius i-a fost victimd,temaMdngdierilor Filosofiei se ridicd la o inldnfuire de problemegenerale: existenta rdului in lume Si caracterul de zdddrnicie alItttttror celor omenesli se impacd cu ideea noastrd despreDumnezeu gi cu aspectLrl de perfecfiune al ordinii gi armonieiuniversale? Viala noastrd e supusd intdmpldrii Si destinului orbsaueste ocrotitit de o providentd, care conduce sub semnul bineluitoate? Dacd existd Dumnezeu, de ce existd rdul pe pdmdnt? Dece il suferd atdt de adesea cei buni, iar cei rdi nu? Care este

in\elesul libertdyii noastre spirituale, al efortului nostru personal,

dacd prin prevederea Si preStiinla lui Dumnezeu destinul nostrue urzit de la incepul gi el nu se desfbgoard decdt aqa cum a fostprevdzll?

Precum se vede, este vorba de problemele centrale ale filosofieiomenegti, pentru rezolvarea cdrora s-au chinuit minlile atdtorcugetitori, ce au dat tot atAtea rdspunsuri, frri insd si existe pAnd

acum unul absolut linigtitor pentru toate congtiinfele. Cartea luiBoethius este unul din aceste rispunsuri. Nu vom ardta aici cumau fost dezbdtute problemele puse qi cum au fost dezlegate de

premergdtorul evului mediu. Vom afirma numai cd, DeConsolatione Philosophiae nu est una din incerclrile lipsite de

valoare, care mai mult depnmd decdt intdresc sufletegte; ea rdmAne

gi acum o carte de actualitate, in meditafia noastrd asupta celortrecdtoare Si celor veSnice.

Atit forma. cit qi conlinutul, confirmd valoarea cirfii luiBoethius. Ca formd ne captiveazi de la inceput, prin amestecul

deproz6, gi versuri in care este scris6, prin dialogul viu gi colorat,

MdngAierile filosofiei - Introducere )OO(VII

precum qi prin inldnfuirea silogisticd a ralionamentului. Un aspect

foarte variat il prezintd metrica. Cele patruzeci de poezii ale

MdngAierilor sint scrise in nu mai pulin de doudzeci qi gapte de

metri diferifi. Aceastd varietatc rnetrici este nna din dificultdlile

de seamd pentru traduc[tor, in osteneala de a nu falsifica prea

mult nici originalul, nici cerin{ele gustului de azl6). Amestecul de

prozd gi versuri poate pdrea la inceput hibrid. Acest fel de a scrie

era totugi intrebuinlat de cei vechi - ddm in acest sens ca exemplu

pe Petronius gi pe Martianus Capella - gi in tratarea unor

probleme in care filosofia se intAlneqte adesea cu poezia,

imperecherea nu este lipsitd nici de infeles, nici de fi-umusele.

Fonna dialogului, in care azi zic Si zice mai mult se inleleg decdt

se exprimi, schematismul uneori supdrdtor al ralionamentelor incare deci, asadar qi prin urmare revin la fiecare pagind, oferd

traducdtorului de asemenea dificultdli, in preocuparea de a impdca

logica veche cu cea noud. Prezenla permanentd insd a persoanelor

dialogului, familiaritatea, cdldura gi pasiunea cu care discutd ne

fascineazd de la inceput qi piedicile formale ce ne stau in cale

dispar. PAnd la sfArgit devenim al treilea personaj al cd4ii, cu

dorinfa de a participa la dezbaterea problemelor, de a ne spune gi

noi pdrerea...

in legiturd cu confinutul vom remarca, desigur, - qi acesta nu

spre a scddea valoarea operei - cE tema gi ideile din MdngdierileFilosofiei nu sintpuse in discu{ie pentru prima datd de Boethius.

Ele igi au izvorul in primul r6nd in filosofia platonicd gi neoplatonic[.

Asupra providenlei, precum gi asupra legilor universului gi ale

migcirii ce il diriguiesc, idei stoice qi aristotelice coloreazd gAndirea

luiBoethius. Cicero, Plutarch, Augustin, de asemenea, igi dau

intdlnire in Mdngdieri. Nu mai vorbim de alli gdnditori qi poe{i

pe care Boethius ii citeazd sau ii trece cu vedereaT).

Mdngdierile FilosoJiei au fost scrise in inchisoare. Boethius

n-a avut putinla si consulte lucriri pentru redactarea cdrfii. A citat

-lI

I

I

I

I

I

x)oniltr Boethius

din memorie. Cu toate acestea, el sinteti zeazd intt-o formdpersonald toati filosofia greco-roman6 asupra destinului omului.Defi ni giile date de el e t erni t d! i i, fe r ic ir i i, pr"ov t de n ! ei, des t inulu i,au rdmas celebre qi au fost folosite de to{i scolasticii. Toma deAquino in special il citeazd ca pe o autoritate gi-i di adesea ultimulcuvint in Summa Theologica-

Cu o mare nedumerire rdmdnem in suflet dup6 cetireaMdngdierilor Filosofiei: sint ele o operd cregtini sau pdgdni?Problema a fost mult discutatd. Din Mdngdieri,in care nu se

pomenegte niciodati numele lui Iisus sau ale Apostolilor, dar incare abundd in schimb filosofia gi miturile greco-romane, ar reiegici Boethius a fost un filosof pdg6n idealist gi stoic, a$a cum aufost mai tofi filosofii din ultima perioadd a epocii clasice. Cele maimulte cercetdri insi gi mai ales autoritatea Bisericii ne invald cd

Boethius a fost cregtin gi ca un cregtin a scris MdngdierileFilosoJ'iei, dar n-a mirturisit-o, poate pentru a ocolisusceptibilitatea bltrAnului Teodoric in chestiunile teologice.Problema este totugi deschisi...

*

De Consolatione Philosophiae s-a bucurat in toate veacurilede o prefuire egald. in evul mediu a fost, dupi Biblie, poate carteacea mai mult cititd, rlspAnditd gi comentatd, fiind printre primelecd4i latinegti traduse in celelalte limbi. Astfel a fost tradusr in sec.

IX in limba german6, 9i in sec.XIII in limba francezd,.Iar tipdritda fost pentru prima dati - text qi traducere - la Niirenberg, in anul1473. De atunci 9i pdnd astezi editiile s-au inmullit, in fiecaresecol, addugdndu-se la ele studii gi comentarii, in legihrrd cu textul,forma, conlinutul Md ngd ier ilor,apoi in legdturd cu cregtinismullui Boethius. Oricdte marginalii insd se vor scrie la aceasti operd,nu vor fi mai interesante decAt opera insdgi. Numai ea ne vainvdfa cd, atunci cdnd orice nddejdi sint spulberate, c6nd viala ii

MAngdierile filosofiei - Introducere )OOOX

este amcninlati gi aripile rnorfii fhlfrie dcasupra capului sdu, omul

i;i gdsegte ultimul refugiu in mAngAierile liniqtitoare ale filosofieigi ale religiei. Nurnai acestea ilimpacd cu veqnicia...

Sperdm cd citirea Mdngdierilor Filosofiei va avea asupra

lectorului un efect salutar gi ii va lisa impresia ci a citit una din

acele cdrli bune care s-au scris in legdturl cu problema existenfei

noastre.

Note

l) Cf. F. Cayr6e A. A. Prdcis de Patrologie, Paris 1930, vol.

[I-IV p.217; Ferdinand Lot, Christian Pfister, Frangois L.Ganshof: Histoire du Moyen Age, tome premier, Paris 1928

(Colecfia Gustave Glotz) p.l24,nota 107; Otto Bardenhewer:

Geschichte der altkirchliclten Literalur, Freiburg im Breisgau

1932,vol. V, p.250.

2) Op. cit. (Colecfia Gustave Glotz) p. I15.

3) Cassiodorus, Patrologia latind, in Colec{ia Migne, Torn 69,

col.539

4) Op. cit. (Coleclia Gustave Glotz) p. 123.

5) Op. cit.p.25l6) in prima tdlmdcire romdneascd a lui Boethius, am cdutat sd

reddm ceva din varietatea de care este vorba, traducdnd cdteva

poezii in metrul original, iar pe celelalte in versuri moderne,

apropiate prin metricd de configuralia graficd a originalului.

7) in legiturd cu izvoarele de inspiralie ale MdngdierilorFilosofiei, bogatele adnota{ii gi tirmiteri, pe care le-am folosit gi

imprumutat in mare parte in notele explicative, gdsim - in afard

de colecfia Migne - in Weinberger, de al cdrui text ne-am servitla traducere, qi in Bocognano din care, pe lingd text qi notele

I

Boethius

explicative, am folosit gi traducerea, pent.r control. Un tabloude citate, cuprinzand inspira{iile lui Boethius din seneca, a intocmitR. Peiper. Indicatii bibliografice pentru toate studiile qi probremelereferitoare la Mdngdierite FilosoJiei se gdsesc mai ales inBardenhewer qi Weinberger. Acesta din urmd aratd inprolegornencle edilici sale contribuliilc aduse la stabilir-ea izvoarelorlr.ri Boethius, de cdtre Unsener Bywater, G. Schepss, RandKligner, V'. Jaeger, Murrnellius, peiper, Hiittinger etc. De toateacestc contrib'{ii s-a folosit weinberger in notele sale explicative,note pe care in cea mai mare parte lc-arn imprurnutat qi noi saule-am folosit ca indica{ii. A se vedea bibliografia sumard a lucririide fa{i la sfdrgit gi in notele cxplicative.

BIBLIOGRAFIE SUMARA

EDIJII: J.P.Migne, patrologia Latina (torn LXIII qi LXIV);Anicius Manlius Severinus Boethius, philctsophiaeconsolatioris libri quinque; Accerlunt ejttsdent incerroruntopttscttlu sacra. Recensuit peiper, Lipsiae lg71; GuilelmusWeinberger: Anicii Manlii Severini Boethii philosophiaec o n s o I at i o n is li b r i c1, i n q ue, vindo bonae-Lipsiae MCMXXXIV(in Corpus Scriplorum ecclesiasticorum Latinorum, vol. 67);Boice La Consolation de Ia philosophie, traduction nouvelleavec une introduction et des notes, par Aristide Bocognano,Garnier, Paris

TRADUCERI: Anicius Manlius Torquatus Severinus: DieTt"dstttngern der Philosophie, ibersetzt von Richard scheven(Universal-Bibliotek, Nr. 3 145, 3155, Leipzig, l g93): Boethius:La co n s o I a t io n p h i I os ophi q u e,nouvelre traduction avec pr6face,

Mdngdierile filosofiei - Introducere XLI

somrnaires et notes par C.E.Rathier, Paris, Hachette, 1872;

Aristide Bocognano, op.cit. la cditii; Boefhius Trost der

Philosopltie (Consolatio Philosophiae) Deutsch von KarlBiichner, mit einer EinfiihrLrng von Friedrich Klingner,Sammlung Dietrich, Leipzig 1939 .

LUCRARI iX IECATURA CU Boethius: M. AureliiCassiodori Opera onmia quae extanl, in Patrologia Latind,

colec{ia Migne, vol. 69 gi 70; W.S.Teuffel, Geschichte der

Rdntischen Literatur, Teubner. Leipzig-Berlin l9l3; Mgr.

L.Duchesne L'Eglise au Vl-ime siicle, Paris, E. de Boccard,

1925; Ferdinand Lot, Christian Pfister, Frangois L. Ganshof:

Histoire du Mo1te, Age, tome premie r. Les Destindes de I'ernpire

en Occident de 395 d B8B (in coleclia Gustave Glotz);F. Cayr6e A.A., Prdcis de Patrologie, Paris, 1930; OttoBardenhewer: Geschichte altkirchlichen Literatur, Freiburg im

Breisgau, Leipzig-Berlin 1932; E. Br6hier'. Histoire de la

Philosophie. tome premier. L'Antiquitt et le Moyen Age, FelixAlcan, Paris; Karl Biichner. Bemerkungen zum Text der

Consolatio Philosophiae des Boethius, Hermes 75 Jahrgang,

Heft 3.

1l

lt

tl

1l

|lttItI;

;

;

;

;

;

;

;

;

LIBBR I

Metrum I

Carmina qui quondam studio florente peregi,flebilis heu maestos cogor inire modos.

Ecce mihi lacerae dictant scribenda Camenaeet veris elegi fletibus ora rigant.

Has saltem nullus potuit pervincere terror,ne nostrum comites prosequerentur iter.

Gloria felicis olim viridisque iuventae,solantur maesti nunc mea fata senis.

Venit enim properata malis ingpina senectuset dolor aetatem iussit inesse suam.

Intempestivi funduntur vertice caniet tremit effeto corpore laxa cutis.

Mors hominum felix, quae se nec dulcibus annisinserit et maestis saepe vocata venit.

Eheu, quam surda miseros avertitur aureet flentes oculos claudere saeva negat!

Dum levibus male fida bonis fortuna faveret,paene caput tristis merserat hora meum;

Nunc quia fallacem mutavit nubila vultum,protrahit ingratas impia t,ita moras.

Quid me felicem totiens iactastis, amici?Qui cecidit, stabili non erat ille gradu.

M6nsAierile filosofiei - Cartea I

CARTEA I

Poezia IBotehius, in inchisoare, igi cAnti durerea gi nenoricirea

care s-au abitut asupra lui

Cel ce odatd poerne-am compus cu avinturi de tindr,r)

Sint nevoit ca si cdnt vers de amare dureri.

Iatd, camenele 2) -n haine de doliu sd scriu imi dicteazd

$i elegia-n distih fafa irni scaldd in pldns.3)

Ele doar si md insoleascd-au putut, {brd fricd de ninreni,

Bune tovardge fiind pentru un biet exilat.a)

Tindr, ferice-n putere, pe atunci mi-au adus nurnai glorii,Astdzi mAngAie-un bdtrdn dezamdgit de destin.

Cdci bdtrAnelea grdbitd de rele-a venit timpurie 5)

$i a sosit de acum ceasul necazttlui me u,

Pdrul pe cap mi-a incdrunfit inainte de vreme,

Pielea in cute subliri vdluie truptt-mi trudit.Moartea e bund cdnd nu intrerupe o viafl frumoasd,

CAnd a venit pentru cei care-au chemat-o ades,

Vai, ce ocoleqte cu surdd ureche pe bielii nevolnici,Cum sd inchidi nu vrea ochii de pldns obosilil

Cit imi zimbea infidel6, cu bunuri nesigure, soarta,

Mai cd era un ceas r[u viala la fund sd mi-o dea.

CAnd insi fala i s-a-ntunecat schimbdtoare,

Viafa haind mereu stiruie-n ciudd sd-mi stea.

Ce-a{i ldudat aqa de ades fericirea-mi prieteni?

Nu era sigur de pas cel ce acum e cdzut!

Boethius

10

h,

Boethiu,s

Prosa I

I Haec dum mecum tacitus ipse reputaremquerimoniamque lacrimabilem stili officio signarem, astitissemihi supra verticem visa est mulier reverendi admodumvultus oculis ardentibus et ultra communem hominumvalentiam perspicacibus, colore vivido atque inexhaustivigoris, quamvis ita aevi plena foret ut nullo modo nostraecrederetur aetatis, statura discretionis ambiguae. 2 Namnunc quidem ad communem sese hominum mensuramcohibebat, nunc vero pulsare caelum summi verticiscacumine videbatur; quae cum altius caput extulisset ipsumetiam caelum penetrabat respicientiumque hominumfrustrabatur intuitum. 3 vestes erant tenuissimis filis subtiliartificio indissolubili materia perfectae, quas, uti post eademprodente cognovi, suis manibus ipsa texuerat; quarumspeciem, veluti fumosas imagines solet, caligo quaedamneglectae vetustatis obduxerat.4 Harum in extremo marginefI Graecum, in supremo vero @ legebatur intextum atquein utrasque litteras in scalarum modum gradus quidaminsigniti videbantqr, quibus ab inferiore ad superiuselementum esset ascensus. 5 Eandem tamen vestemviolentorum quorundam sciderant manus et particulas, quasquisque potuit abstulerant. 6 Et dextra quidem eius libellos,sceptrum vero sinistra gestabat.

7 Quae ubi poeticas Musas vidit nostro assistentes torofletibusque meis verba dictantes, commota paulisper actorvis inflammata luminibus: 8 euis, inquit, has scenicasmeretriculas ad hunc aegrum permisit accedere, quaedolores eius non modo nullis remediis foverent, verumdulcibus insuper alerent venenis? 9 Hae sunt enim, quaeifrfructuosis affectuum spinis uberem fructibus rationis

MdneAierile filosofiei - Cartea I

Proza IFilosofia ii apare sub chipul unei femei distinse, cu

prestan{i. Ea alungi corul muzelor care intunecaseri, cu

viersul lor, ra{iunea lui Boethius gi se ocupi ea de sinitatealui sufleteasci.

I Pe cAnd depdnam in tdcere aceste gdnduri qi insemnamiir scris tdnguirea mea inldcrimatd, mi s-a ardtat, stAndu-mideasupra capului, o femeie distinsi la inf[1igare, cu ochiiarudtori qi cu priviri mai presus de felul obignuit al oamenilor,cu o culoare vie gi respirdnd o nesecatd vigoare, degi aveaatdlia ani, cd in nici un chip nll putea fi socotitd din vremeanoastri, cu o staturd ce nu se putea limpede deosebi. 2 Astfel,aci se mdrginea la mdsura comund a oamenilor, aci pdrea ciatinge cerul cu creqtetul, iar cdnd inilfa capul, pdtrundea cerulinsugi qi scdpa privirii oanenilor. 3 Hainele ii erau foarte fine,frcute cu multi mdiestrie din fire de o materie ce nu se stricd,pe care, dupd cum mi-a spus, ea insdgi le lucrase cu mAinileei; infhliqarea lor, ca a unor chipuri umbrite de furn ili dddeaimpresia ci o acoperd intr-o cea!6 dintr-o epocd indepdrtatd.4 Pe tivul lor se citea lesut in marginea de jos II greccsc, iarsus O6) gi intre ambele litere, in chip de scard se distingeautrepte, ficind cale de urcat de la semnul de jos la cel de sus.

5 MAini violente ii sf6qiaserd totugi aceastd imbricdminte gi

care cum putuse ii smulseserd pdrfi din ea. 6 in m6na dreaptdpurta o carte, iar in cea stdngd sceptrul.

7 Cdnd a vdzut muzele poeziei stAndu-mi la clpitdiu 9idictAndu-mi cuvinte potrivite cu lacrimile rnele, migcatd gi

infldcdratd, cu priviri dugmdnoase, a strigat: 8 Cine a ingdduitsd se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nurulmai cd nu i-ar linisti durerile prin nici un remediu, darchiar i le-ar mdri mai mult, cu veninuri dulci? 1)9 Cdci elesint cele care, clt spinii sterili ai pasiunilor, ucid rodul bogatal raliunii Si minlile oamenilor le obisrutiesc cu boala, rut le

I;

IIItI;

t;

II;

;

I

Boethius

segetem necant hominumque mentes assuefaciunt morbo,non liberant. l0 At si quem profanum, uti vulgo solitumvobis, blanditiae vestrae detraherent, minus molesteferendum putarem - nihil quippe in eo nostrae operaelaederentur - hunc vero Eleaticis atque Academicis studiisinnutritum? 1l Sed abite potius, Sirenes usque in exitiumdulces, meisque eum Musis curandum sanandumquerelinquite. l2 His ille chorus increpitus deiecit humi maestiorvultum confessusque rubore verecundiam limen tristisexcessit. l3 At ego, cuius acies lacrimis mersa caligaretnec dinoscere possem, quaenam haec esset mulier tamimperiosae auctoritatis, obstupui visuque in terram defixo,quidnam deinceps esset actura, exspectare tacitus coepi.l4 Tum illa propius accedens in extrema lectuli mei parteconsedit meumque intuens vultum luctu gravem atque inhumum maerore deiectum his versibus de nostrae mentisperturbatione conquesta est:

Metrum II

MAnsdierile filosofici - Cartca I

uSureazd.l0 Daca mangdierile voaslre ar ropi pe un profan,

cum faceli de obicei, nti-ar fi mai ltttlirt greu de suportat 'fiindcd prin aceasto operct mea n-ar /i atin,sd deloc - dar voi

ali prrs stdpanire pe a('eslQ, hrrirtit cu invaldturi eleatice Si

academice'? 8\ 1l PIeculi, mai hine, sirene dulci pdna fu pieire,

Si ldsa{i-l sd fie fngrijit gi lnsdrtittoSit de muzele ntele.12

Mnstrat astfel, corul de muze gi-a lisat cu atndrdciune privirile

in jos gi, mdrturisindu-gi prin rogeala fefci ruqinea, a pdrdsit

pragul cu triste{e. 13 Iar eu, carc craln cu ochii intuneca{i de

lacrirni gi nu puteam sd disting cinc era aceastd femeie de o

autoritate atit de impundtoare, ant rintas inmirmurit 9i, cu

ochii fixali in pdmAnt, agtcptam in tdcere sd vdd ce avea sd

facd. 14 Atunci ea, venind mai aproape, s-a a$ezat l6ngd patul

meu gi, privindu-mi fruntea grea de durere qi plecatd spre

pimAnt de tristefe, cu aceste versuri a plAns tulburarea rninliimele:

Poezia II e)

Elogiul personalitifii lui Boethius 9i compitimireapentru nenorocirea in care se afli.

in fundul de genune, in care e cdzutd,

Vai cum se stinge mintea; lurnina-i e pierdutd

$i se afund6-n neguri, cAnd suflui pimdntesc

ii cregte fbrd numdr nelinigti ce-o zdrobesc!t Acesta era liber, sub cer dcschis odatd,

Obiqnuit ca drumuri pc firmament sd batd,

Privea trandafirie a soarelui 1umin5,

Urma in mersu-i luna, cea rece qi senind,

Ori stelele-obosite de drutn, rdticitoare,r0 Ce se intorc pe aceleaqi cdi, vegnic cdldtoare,

Pe-acestea dupd numdr cuprinse le ave a

$i cu mdsura minfii el toate stdp6nea.

Heu qu4m praecipiti mersa profundomens hebet et propria luce relictatendit in externas ire tenebras,terrenis quotiens flatibus auctacrescit in immensum noxia cura! \Hic quondam caelo liber aperto /suetus in aetherios ire meatus ..

cernebat rosei lumina solis,visebat gelidae sidera lunaeet quaecumque vagos stella recursusexercet varios flexa per orbes,comprensam numeris victor habebat. f.

Boethius

Quin etiam catlsas, unde sonora

flamina sollicitent aequora ponti'r s quis volvat stabilem spiritus orbem

vel cur HesPerias sidus in undas

casurllm rutilo surgat ab ortu'

quid veris placidas temperet horas'

ut terram roseis floribus ornet'?(, quis dedit, ut pleno fertilis anno

autumnus gravidis influat uvis'

rimari solitus atque latentis

naturae varias reddere causas:

nunc iacet effeto lumine mentis

2s et pressus gravibus colla catenis

declivemque gerens pondere vultum

cogitur heu stolidam cernere terrafi'

Prosa II

1 Sed medicinae, inquit, tenlpus est quam.querelae'

2 Tum vero totis in me intenta luminibus: Tune ille es' att'

clui nostro quondam lacte nutritus, nostris educatus alimentis

in virilis onin',i robur evaseras? 3 Atqui talia contuleramus

arma, quae nisi prior abiecisses, invicta te firmitate

tuerentur. 4 Agnoscisne me? Quid taces' pudore t" t:ll:i""

siluisti? Mallem pndore, sed te, ut video' stupor oppressrt'

5 Cumque me non modo tacitum, sed elinguern prorsus

mutumqlle vidisset, ammovit pectori rneo leniter manum

et: Nihil, inquit, pericli est, lethargum patitur' communem

illusarum mentium morbum'6 Sui paulisper oblitus est;

recordabitur facile, si quidem nos ante cognoverit' quod,ut

possit, paulisper lumina eius mortalium rerum nube

caligantia tergamus. '7 Haecdixit oculosque meos fletibus

runclantes contracta in rugam veste siccavit'

MAnsdierile filosofiei - Cartea I

Din care pricini vintul cu nrersu-i vuitorTirdgte apa mirii in val fremdtdtor,

r5 Statornic universul ce spirit il conduce,

in ape Hesperide ro), cdnd la apus se duceLuceafbrul, cum iardgi se-nal1d-n rdsirit,Sau cine primdverii timp bldnd i-a intocmit,Ca sd irnpodobeascd pdmAntul tot cu flori,

20 Cine-a fbcut ca toamna, in anii roditori,Sd curgd mustul dulce din strugurii cei grei -Deprins sd addnceascd asemenea idei,Gdsea la fiecare problenrd ldmurire.Acuma zace. Mintea ii estc-n rdticire,

25 impresurat ii este de lanfuri grele gitul$i ochii-n jos finindu-i sub fruntea impov[rati,Constrins e sd priveascd ldrdna blestematd.

Proza IIBoethius este in letargie. Filosofia il ming6ie gi, ca un

adevirat medic, ii di primele ingrijiri.I Dar, zice ea, este timpul lecuirii, ntt al pldnsului.2 $i,

fixdndu-ntd cu toatd atenfia, mi-a strigat'. Oare, nu eSli tu acela

care odinioard, hrdnit cu laptele meu, crescut sub ingrijirilentele, ui cdpdtat vigoarea unui suflel de adevcirat brirbat? 3

$i 1i-am dat arme pe care, dacci nu le-cti.fi aruncat mai inainle,te-ar fi pdstrat intr-o neinvinsd energie. 4 Ce, nu mdrecttnoSti? De ce taci? Ai incremenit de rttsine sau de teamd?AS fi preferat de ruSine, dar, dupd utm vdd, groaza te-aindbuSit. 5 $i, fiindci m-a vdzut nu numai ticut, dar chiarfbrd limbd 9i glas, mi-a mAngAiat incet pieptul cu mAna gi a

addugat: I,ltr e nici un pericol, suferd de letargie, boaldcomund minlilor obidite. 6 A uitat de sine pentnt o clipd: tSiva reaminti de mine cu uSurinld, dacd intr-adevdr m-acunoscut inainte. Ca sd poatd face aceasta sd-i Sterg pulinochii intunecali de norul lucrurilor muritoare. 7 Acestea lc-aspus gi mi-a uscat ochii uzi de plAns cu o cutd a vegmintului ei.

I

I

I

I

I

I

I

I

t

lt

ll

I

I

ItIItIttIItIIII

l0 Boethius

Metrum III

Tunc me discussa liquerunt nocte tenebraeluminibusque prior rediit vigor,

ut, cum praecipiti glomerantur sidera Coronimbosisque polus stetit imbribus,

s sol latet ac nondum caelo venientibus astrisdesuper in terram nox funditur;

hanc si Threicio Boreas emissus ab antroverberet et clausum reseret diem,

emicat et subito vibratus lumine PhoebusIo mirantes oculos radiis ferit.

Prosa III

I Haud aliter tristitiae nebulis dissolutis hausi caelum et

ad cognoscendam medicantis faciem mentem recepi.2 ltaque ubi in eam deduxi oculos intuitumque defixi,respicio nutricem meam, cuius ab adulescentia laribusobversatus fueramr-Philosophiam. 3 Et quid, inquam, tu inhas exsilii nostri solitudines, o omnium magistra virtutum,supero cardine delapsa venisti, an ut tu quoque mecum rea

falsis criminationibus agiteris? 4 - An, inquit illa, te, alumne,desererem nec sarcinam, quam mei nominis invidia sustulisticommunicato tecum labore partirer? 5 Atqui Philosophiaefas non erat incomitatum relinquere iter innocentis, meam

scilicet criminationem vererer et quasi novum aliquidaccideret perhorres,cerem? 6 Nunc enim primum censes

apud improbo s mores.lace s si-t/rn pericul i s es se s apienti am?

Nonne apud veterer q.,oqrl ante nostri Platonis aetatemmagnum saepe certamen cum stultitiae temeritate

Mdle6ierile filosofiei - Cartea I

Poezia IIIFilosoful igi recapdti congtiinta, gi mintea i se lurnineazi

imprdEtiind intunericul, dusu-s-a repede atunci noaptea

$i-n ochii mei s-a intors toatd vigoarea dintAi,Tocmai ca stelele cAnd le adund n5valrrrcul Corusrr)

$i, de nori incdrcat, cerui dezldntuie ploi.s Soarele este ascuns gi, deqi nu sint stele de seard,

Noaptea coboard de sus, viile intunec6nd.Dacd sc[pat e din pe$tera tracd gi vine Boreas12)

Zilei inchise sd-i dea drumul cu plesnet de bici,Phoebus rdsare ;i, pe neaqteptate, vibrdnd de lumind,

r0 Prinde inrazele lui ochii ce stau admirAnd.

Proza IIIBoethius recunoaqte in medicul siu pe educatoarea

tinerefii saleo Filosofia. Aceasta ii amintegte de lupta pecare a dus-o continuu impotriva prostiei gi a riuti{iiomeneqti.

I Dupd ce s-au imprdqtiat in acest chip norii tristefii mele,am privit cu ldcomie cerul qi mi-am recdpltat simlurile ca sdcunosc fafa lecuitoarei.2 Astfel, cdnd mi-am indreptat ochiispre ea gi am fixat-o cu privirea, am l.ecunoscut pe doica mea,in cdminul cdreia fusesem primit din adolcscenf6, Filosofia.3$ipentm ce,zic,o, maestri a tuturor virtulilor, ai ldsat indllimileceregti gi ai venit in aceste singurdtifi ale exilului meu?r3) Nucumva eqti socotitd compiice cu mine gi ai venit sI ispdgimimpreund aceleagi false acuzalii? 4 Dar, a rdspuns ea, te-a$pdrdsi, fiule, Si n-aS fmpdrli cu tine, printr-o suferinlitcomund, sarcina pe care ai ltrat-o asuprd-li, din cauza uriinumelui rneu? 5 Desigur. Filosofiei nu i-arJi permis sd lasepe un nevinovat fdrd tovards c{e drum. Ntt m-aS teme deremuScdri Si nu m-aS ingrozi, ca Si cum s-ar intdntplct ceva

1l

t2

.."-g\-\u i : r ' l'

/'r" ].'. ,ji.

(* ttxLt 't t t 'r\\̂€_1 !l.y

13Boethius

certavimus eodemqlle superstitc praeceptor eius Socrates

iniustae victoriam nrortis me astante promeruit? 7 Cuius

hereditatem cum deinceps Epicureum vulgus ac Stoicum

ceterique pro sua quisque parte raplum ire molirenturmeque reclamantem renitentenrque velut in partenr praedae

traherent, vestem, quam meis texueram manibus disciderunt

abreptisque ab ea panniculis totam me sibi cessisse

credentes abiere. 8 In quibus quoniam quaedam nostri

habitus vestigia videbantur, meos esse familiaresimprudentia rata nonnullos eorum profanae multitudiniserrore pervertit. 9 Quodsi nec Anaxagorae fugam nec

Socratis venenum nec Zenonis tormenta, quoniam sunt

peregrina, novisti, at Canios, at Senecas, at Soranos,

quorum nec pervetusta nec incelebris memoria est, scire

potuisti. l0 Quos nihil aliud in cladern detraxit, nisi quod

nostris moribus instituti studiis improborum dissimillimividebantur. I I Itaque nihil est, quod ammirere, si in hoc

vitae salo circumflantibus agitemur procellis, quibus hoc

maxime propositum est pessimis displicere. l2 Quorumquidem tametsi est numerosus exercitus, spernendus tamen

est, quoniam nullo duce regitur, sed errore tantum temere

ac passim lymphante raptertur. I3 Qui si quando contra nos

aciem struens valentior incubuerit, nostra quidem dux

copias suas in arcem contrahit, illi vero circa diripiendas

inutiles sarcinulas occupantur. l4 Al nos desuper irridemus

vilissima rel'um qLlaeque rapientes securi totitts furiosi

turnultus eoque vallo muniti. quo grassanti stultitiae aspirare

fas non sit.

Mdncdicrilc filosofici - Cartea I

extraordinar? 6 Crezi cd acunt, pcn.lrtt printa datd, intr-osocietate necinslitd, fu;elepcitutea b.tte otacolti Si pttsit irtpericol? La cei vechi, inainte de vrernea discipolului meu

Platorr nu atn clat adeseu lupld mare ut indrdzneala prostiei?

$i cltior in timpul vielii acestuicr, profesorul sdu, Socrate,nu a primit ca rdsplatu o moorte nedreaplit, chiar suh ochiimei? 7 Apoi, pe cdnd mul1imea epicuree Si cea stoicd, Siallii in Jblul lor, mtelteau sd-mi rdpeascit morstenirea Si ntd

tfrau, penlru a et,eo Jiecare parlea lui de pradd, clt Loate

protestcirile Si opunerile mele, mi-att rupt vesmintttl pe carel-am custtt cu mdinile mele Si, dupci ce au stmtls din elfitsii,au plecat, crezdnd cd le-am cedat in intregime. B Atunci,

fiindcd se vedeau la aceStia oarecare urnte ale imbrdcdminliimele, ignor"anla, crezdnd cd ei imi sfnt prieterti apropiali,cum se tntampld in rdtacirea multimii profune, a abdtut peunii dintre ei.9 Dacd tu n-ai cunosclrt nici fuga luiAnaxagorata) , nici veninul /ui Socratet5), nici chinurile luiZenont6), Jiindcd aceStia nu sint de la noi, cel putin ai pututsti de tm CaniusrT), Senecals), Soranusle), a cdror amintirenu e nici prea veche, nici nectutoscutd.lO Pe aceStia i-a dusla ruind numai faptul de a fi fost formali in disciplina mea

Si de a fi avut dorinle cu totul deosebile de ale celornecinslili.ll AstJbl, n-ai de ce sci te miri ca pe aceastd mareo vielii sirttent hdrluili cle Jilrtuni care bdntuie in .juru-ne,unde lucnil de c'eo mai mare importanld esle de a nu pldceacelor rdi.lZ DeSi armata aceslora este numeroasd, ea estetotuSi de dispreluit, Jiindca n-are nici un conducdtor, ci estetiritci doar de eroore, care rdl.dceSte incoace Si incolo, laintdmplare, fdrd nici o lintd,13 Dacd aceasta, luptiindimpotriva mea, md va ataca odatd cu furie, conclucdtorulmetr - raliunea - iSi va stringe oStile sale in fortdreold SiduSmanul va avea de rdpit doar materiale nefolositoare.l4Iar eu, de sus de pe metereze, voi ride de cei care se lasd

fitrali de cele mai neinsentnate dintre lucrut'i, addpostitii deorice tumult furios qi tntdritci prin acel zid, lo core rm i-arfipermi"s pros t iei .i efititoare sd ajm gd.

9E 42S4

Boethius

Metrum IV

Quisquis composito serenus aevo

fatum sub pedibus egit superbumfortunamque tuens utramqlle rectusinvictum potuit tenere vultum,non illum rabies minaeque pontiversum funditus exagitantis aestumnec ruptis quotiens vagus caministorquet fumificos Vesaevus ignesaut celsas soliti ferire turresardentis via fulminis movebit.

Quid tantum miseri saevos tyrannosmirantur sine viribus furentes?Nec speres aliquid nec extimescas,exarmaveris impotentis iram;at quisquis trepidus pavet vel optat,quod non sit stabilis suique iuris,abiecit clipeum locoque motusnectit, qria valeat trahi, catenam.

Prosa IV

1 Sentisne, inquit, haec atque animo illabuntur tuo an

6voq hipoq? Quid fles, quid lacrimis manas? 'Efo,u6cr,p\ rcei)Oe vdrp. Si operam medicantis exspectas, oportetvulnus detegas. 2 - Tum ego collecto in vires animo: Anneadhuc eget ammonitione nec per se satis eminet fortunaein nos saevientis asperitas? Nihilne te ipsa loci facies movet?3 Haecine est bibliotheca, quam certissimam tibi sedem

MAnedierile filosofiei - Cartea l

Poezia IV 20)

in{eleptul, spune Filosofia, trebuie sd primeasci cuaceeagi detaqare gi bucuriile ca qi loviturile sorfii, si nuspere nimic qi sd nu se teami de nimic.

Cel ce stdpdn pe sine, cu-acelagi fei de viald,A-nvins superba soartS punind-o sub picior,Cel ce-a avut curajul ca sd priveascS-n fafdNorocul, de ina11d sau e coboritor,Pe-acela nici m6nia oceanului intins,Cu valuri rdscolite gi amenin{dtoare,Nici, furtunos, Vezuviul, c6nd izbucnegte-ncins

$i foc Ai fum revarsd, cu lavd curgdtoare,Sau fulgerul ce turnuri in virfuri le trisn^:1tc,Nimica pe acela nu-l poate-nspdimdnta.De ce nenorocilii admird nebunegte

Tiranii cruzi ce ura nu pot a-gi infrAna?Sd n-ai nidejdi, nici tearnd zt), in orice-mprejurare

$i dezarmezi mAnia celui nestdpAnit;Dar cine frrd cumpit dorinli qi temeri are,

Acela, nestatornic, mereu nechibzuit,i9i 1as6-n luptd scutul, uitdnd de datorie,

$i-gi leagd singur lan{ul ce-l duce in robie.

Proza IVBoethius aminteqte tot ce a ficut el pentru respectul

virtufii, apir6nd pe cei nedreptififi qi luptAnd cu necinstea,lupti care i-a atras duqmani, ce unindu-Ei puterile, I-autnvins qi l-au adus in stare de umitinfd gi mizerie. Cei cinstifisuferi, iar cei necinstifi triumfi: iati ceea ce este deneinfeles in desfigurarea faptelor omenegti..'' ,l intrelegi tu acestea, zise ea, Si-li intrd in stflet, satt esli

ca mdgarul inaintea lirei? 22) De ce ptdngi, de ce-li curg

15t4

Boethius

nostris in laribus ipsa delegeras. in qua mecum saepe

residens de humanarum divinarumque rerum scientia

disserebas? 4 Talis habitus talisqr-re vultus erat, cum tecum

naturae secreta rimarer, cum mihi siderum vias radiodescriberes, cllm mores nostros totiusque vitae rationem

ad caelestis ordinis exempla formares? Haecine praemia

referimus tibi obsequentes? 5 Atqui tu hanc sententiam

Flatonis ore sanxisti beatas fore res publicas, si eirs vel

studiosi sapientiae regerent vel earum rectores stndere

sapientiae contigisset.6 Tu eiusdern viri ore hanc

sapientibus capessendae rei publicae necessariam causam

esse monuisti, rre improbis flagitiosisque civibus urbium

relicta gubernacula pestem bonis ac perniciem ferrent.7 Hanc igitur anctoritatem secutus, quod a te inter secreta

otia didiceram- transferre in actum publicaeamministrationis optavi. 8 Tu mihi et, qui te sapientium

mentibus inseruit, deus conscii nullum me ad magistratum

nisi commune bonorum omnium studium detulisse. 9 Inde

cum improbis graves inexorabilesque discordiae et, quod

conscientiae libertas habet, pro tuendo iure spretapotentiorum semper offensio.

10 Quotiens ego Conigastum in irnbecilli cuiusque

fortunas impetum facientem obvius excepi, quotiens

Trigguillam regiae praepositum domus ab incepta, perpetrata

iam prorsus iniuria deieci, quotiens miseros, quos infinitiscalumniis impunita barbarorum semper avaritia vexabat,

obiecta periculis auctoritate protexi! Numquam me ab iure

ad iniLrriam quicquam detraxit. 11 Provincialium fortunas

tum privatis rapinis, tum publicis vectigalibus pessumdari

non zrliter quam qui patiebantur indolui. 12 Cum acerbae

Mdnedierilc filosofici - Cartea I

locrimile? VorbeSte deschis, nu ascurtde nimic in inima ta.21)

Dac'a astepli ajutorul doclorului trebuie sd-1i ardTi rana.2

Atunci eu, adundndu-nri in suflet toatd energia, am rdspuns:

Oare este ncvoie de explicalie gi nu se vcde de la sine asprimea

sorlii care se infurie irnpotriva mea? intru nitnic nu tc miqciinsdgi infdfigarea locului?3 Aceasta estc biblioteca pe care tu

insd{i o alesesegi ca sdlagul cel mai sigur in casa mea, in care

adesea ;ezdnd cu mine discutai dcspre gtiin(a lucntrilor divinegi umane?4 Aq;a eram eu, infbliqarea aceasta o aveam, pe cAnd

descifram cu tine secretele naturii, pe cAnd tu imi descriai cu

b6{ul clile stclelor2a), pe cdnd imi formai caracterul gi rafiunea

intregii mele vie1i, dr,ipi exemplele ordinii cercati? 25)Aceasta

imi este risplata cd te-am urmat pe tinc?5 Doar tu ai consacrat

accastd sentinfd prin gura lui Platon. ci vor fi fericite statele

cAnd le vor conducc iubitorii de in{clepciune sau cdnd

conducdtorii lor vor putea sd se dcdea studiului in{elepciunii.26)6

Tu insd{i, prin gura accluiagi bdrbat, ai ardtat cd acesta este un

motiv serios de a-!i insuqi puterea statului: ca nu currva

conducerea fiind ldsati cetdtenilor necinstifi qi rdi, aceqtia siaducd nenorocire qi pieirc celor buni. 7 Aqadar, urmdnd aceasti

autoritate, ce ca ce am invd{at de la tine in timpul orelor liberegi linigtite, am dorit sd traduc in faptd in administralia publicS.

8 Tu gi Dumnezeu, care te-a semdnat in minlile infelepfilor,imi sintefi martori cd nimic nlr m-a adus la funcliile publicedecit dorinla de a servi deopotrivd pe toli cei buni. 9 Dc aicigravc Ei inevitabile nein(eiegeri cu cei rdi gi supdrarea celorputernici, pe care arn dispreluit-o intotdeauna, in apdrareadreptului, a$a cum cere libertatea conEtiin{ci.

10 De citc ori m-am opus lui ConigastuszTr, cAnd se repezea

pe averea vreunui om slab, de cite ori am oprit pe Trigguilla2s),intendentul casei rcgale, de ia o ncdreptate inceputd sau chiarinfEptuitd, de citc ori, opunind pericolelor autoritatea mea,am ocrotit pc nenorocilii pe carc ii iovca prin nenumdrate

IttttT

ttT

;

F

It

It

l;

ll

t776

t918 Boethius

famis tempore gravis atque inexplicabilis indicta coemptioprofl igatura inopia Campaniam provinciam videretur,certamen adversum prtrefectum praetorii communiscommodi ratione suscepi. rege cognoscente contendi et, ne

coemptio exigeretur, evici. lJ Paulinum consularem virllm,cuius opes Palatinae clrrt--s iarrr spe atque ambitionedevorassent, ab ipsis hiantiunr faucibus traxi. l4 Ne Albinumconsulrtrern virum praeiudicatae accusationis poena

corriperc't, odiis rrie Cypriani delatoris opposui. l5 Satisne

in me magnas videor exacerlrasse discoldias? Sed esse apud

ceteros lr-rtior debui, qui urihi arnore ir-rstitiae nihil apud

aulicos, quo magis essenr. tutior. reservavi. Quibus auten-i

deferentibus perculsi sumus'? l6 Quorurrr Basilius olim regio

ministerio depulsus in delationem nostri nominis alieni aeris

necessitate compnlsus est. l7 Opilionel.n vero atqueGaudentium cum ob innumeras multiplicesque fraudes irein exsiliuur regizr censllra decrevisset cumque illi parere

nolentes sacrarum sese aedium defensione tuerentrlrcompertumque id regi foret, edixit, uti, ni intra praescriptum

diem Ravenna urbe decederent, notas insigniti frontibuspellerentur. l8 Quid huic severitati posse astrui videtur?Atquin eo die deferentibus eisdem nominis nostri delatiosuscepta est. 19 Quid igitLrr, nostraene artes ita merueruntan illos accllsatores iustos fecit praemissa damnatio? Itane

rrihil fortulrarn puduit si rninLrs accusalae innocentiae, at

ac-cusantium vilitas?20 At cuiris criminis arguirnur surnmam quaeres?

Senatum dicimur salvum esse voluisse. 2l Modurndesideras? Delatorem, ne documenta deferret, quibus

senatum maiestatis reum faceret, impedisse criminamur.

22 Quid igitur, o nragistra, censes? Infitiabimur crimen, ne

MAnsAierile-filosofiei - Cartea I

manevre ldcomia intotdeauna nepedepsitd a barbarilor!Niciodatd nu ln-a abdtut ceva de la dreptate spre nedreptate2e).

I I Me durea ca qi pe victime c0nd averile provrncialilor, prinjafuri particulare sau prin dajdii publice, erau nimicite. l2 pe

cAnd, in timpul unei mari foamete, rechizilia ordonatd, grea qi

inexplicabild, pdrea cd amenintd provincia Campania30) cumizeria, mi-am luat asuprd-mi lupta impotriva prefcctuluipretorian, pentru interesul general, am luptat cu el pAnd larege qi am invins, impiedicAnd sd se sdvirq;eascd rechizilia.13 Pe fostul consul Paulinus3rr, bdrbat ale cdrui averi ledevoraserd cdinii Palatinului, prin proiectele gi arnbiliile lor,l-am scos din gitlejul lor pe cAnd crau gata sa-l inghitd. l4 Aminfruntat furia delatorului Cyprianus pentru ca AIbinus32r,fost consul, sd nu sufere pedeapsa unei acuzdri nejudecate.15 Oare n-am stArnit impotriva rlea vrdjmdgii destul de mari?Ar fi trebuit cel pufin sd fiu la addpost fafd de ceilalqi, eu care,in dragostea mea pentru dreptate, nu mi-am luat nici o mdsurd,ca sd fiu ir-r siguranfd fa[d de oamenii curfii. Dar de cedefbimdtori n-am fost atacat? 16 Dintre acegtia, Basilius33),de curdnd alungat din slujba regelui, a fost impins de datoriilelui bdneqti, la delaf iune impotriva mea. 17 $i, fiindcd din cauzanenumdratelor gi rnultelor feluri de fraude, cenzura regeascddecretase sd meargd in exil Opilio3at gi Gaudentius3s), iaracegtia, refuzdnd sd se supund, se apdrau prin dreptul de azllal locagurilor sfinte, regele, aflAnd aceasta, a decretat ca, dacdnu vor iegi din Ravena36)pAnd in ziua prescrisi, sd fie infieratipe frunte gi alungafi.l8 Ce se mai putea face in fafa unei astfelde severitdli? $i totugi, in acea zi ei denunldnd numele meu,denun{ul a fost prirnit. 19 Dar ce? Aceasta a meritat activitateamea? Sau pe acei acuzatori i-a fEcut drepJi condamnarea pecare o suferiserd? Sorfii nu i-a fost deloc rugine, dacd nu deinocenfa celui acuzat, cel pu{in dejosnicia acuzatorilor?

20 Poate vrei sd qtii obiectul vinovdliei ce mi se imputd?ii)Se afirmd cd am voit sd salvez senatul.2l Vrei si gti cunt / Sint

Boethius

tibi pudor simus? At volui nec umquam velle desistam.

Fatebimur? Sed impediendi delatoris opera cessavit. 23 An

optasse illius ordinis salutem nefas vocabo? ille quidem

suis de me decretis, uti hoc nefas esset, effecerat. 24 Sed

sibi sernper mentiens imprudentia rerum merita non potest

immutare nec mihi Socratico decreto fas esse arbitror vel

occuluisse veritatem vel concessisse mendacium. 25 Verum

id quoquo modo sit, tuo sapientiunrque iudicio aestimandum

relinquo. Cuius rei seriem atque veritatem, ne latere

posteros queat, stilo etiam memoriaeque mandavi. 26 Nam

de compositis falso litteris, quibus libertatem arguor

sperasse R.omanam, quid attinet dicere? Qltarum fraus

aperta patuisset, si nobis ipsorum confessione delatorum,

quod in omnibus negotiis maximas vires habet, uti licuisset.

27 Nam quae sperari reliqua libertas potest? Atque utinam

posset ulla! Respondissem Canii verbo, qui cum a Gaio

Caesare Germanici filio conscius contra se factae

coniurationis fuisse diceretur: 'Si ego', inquit,'scissem, tu

nescisses'. 28 Qua in re tron ita sensus nostros maeror

hebetavit, ut impios scelerata contra virtutem querar

molitos. sed, quae speraverint, effecisse vehementer

amnriror. 29 Nam deteriora velle nostri fuerit fortasse

defectus, posse contra innocentiam, quae sceleratus quisque

conceperit, inspectante deo monstri simiie est. 30 Unde

haud iniuria tuorum quidam familiarium qunesivit: 'Si

quidem deus', inquit, 'est, unde mala? bona vero unde, si

non est?' 3l Sed fas fuerit nefarios homines, qui bonorum

omnium totiusque senatus sanguinem petunt, nos etiam,

quos propugnare bonis senatuique viderant, perditum ire

voluisse. 32 Sed num idem de patribus quoque merebamur?

acuzat c5 a'r irnpiedicat pe un delator de a denunfa crocumenteleprin care ar fi putut face senatul vinovat de Idse_rnajestate.22 Ce crezi tu, stdpAna mea, cd trebuia sd fac? Sd_mi tdgdduiescfapta ca sd nu-!i produc rugi'e? Dar am vrut_o gi r_riciodatd nuvoi inceta de a o vrea. Sd nrdrturisesc? Atunci va incetastrddania mea de a impiedica pe delator. 23 Sau voi numicrimd dorinfa mea de a salva acest corp? Desigur, el fbcuseprin politica sa impotriva mea ca aceasta sd pard crimi.24Dar bicisnicia, oricit ar rnin{i, nu poate sd schimbe dreptateafaptclor, qi, dupd dicton,l socratic, nici nu socotesc cd e binesd ascuncl adevdrul sau sd cedez rninciunii3si. 25 oricu'r ar fiaccasta, o las sd fie apreciatd dejudecata ta gi a infelepfilor.$i, ca sd nr-r poatd rdlnane necunoscutd povestirea adevdratd aacestci afaceri, eu am transmis_o mcmoriei urmagilor, scriind_o.26in ceea ce privegte scrisorile apocrife, prin care se aratd cdam apdrat libertatea Romei, cc pot sd spun? Falsitatea acestoras-ar putca evidenfia, dacS mi s-ar pennite sd md folosesc chiarde dcclarafiile delatorilor, fapt care are cea mai nrare valoarc-in toate imprejurdrile.2T $i ce libertate se mai pout" sp"ro?O, de s-ar putea spera vreuna! Ag fi rdspuns prin cuvintul lLriCanius cate, acuzat de Gaius Caesar, fiul lui Germanicus.cd ar avea cunogtinid de un complot urzit contra lui, a spus:Dacd eu aS fi Stiut, tu n_aifi Stiut.2g Dar in aceasti afacercdurerea nu aparalizat intr_atit simfurile mele, incit sd md pl6ngcd nelegiuilii au unertit rucruri criminale impotriva virtugii. niicontrd, sint inmdrrnurit cum au putut sd infrptuiascl ce audarit.29 Fiindcd a voi rdul poate fi un defect omenesc, dar aface impotriva inocen{ci tot ce a conceput un scclerat fhrdteami dc Dumnezeu, accasta cste o monstruozitate. 30 Deaceea, pe bund dreptate a intrcbat unul dintre prietenii tdi3e)apropia{i: Dacd existd Dttmnezett, de ttncle provine rdttl? Iardacd nu existd, de tmde provine binele? 31 Si zicem insi cda fost cu putinfd ca oameni nelegiuili, care cer sdngele tuturor

tttttI;

ilItltltlrl

I

20

ir'.i:l';,

t!:i

23)) Boethius

Menrinisti, ut opinor. quoniam me dicturum quidfac:tururlve praesens semper ipsa dirigebas. meministi,inquam. Veronae cunl lex avidus exitii cornnruuis maiestatis

crimen in Albinunr delatae ad cunctnrn senatus ordinem

transferre: moliretur, universi innocentiam senatus quanta

mei periculi securitate defenderim. 33 Scis me haec et vera

proferre et in nulla Llnrquam rnei iaucle iactasse; minuit enint

quodarn modo se prclbarrtis conscientiae secretum, quotiens

ostentando quis factum recipit famae pretium. 34 Sed

innocentiam nostranr quis exceperit eventns,vides; pro verae

virtutis praenriis falsi sceleris poenas subimus. 35 Eccuius

umquan.l lacinoris manil'e sta confessio ita iudices habuit in

severitate concordes, ut non aliquos vel ipse ingenii elrorhunani vel fortunzre condicio cunctis mortalibus incerta

summitteret? 36 Si inl'lamrnare sacras aedes voluisse, si

sacerdotes impio iugulare gladio, si bonis omnibus necem

struxisse cl iceremur, praesentenr tameri sententia,confessurtr tamen convictumve punisset; nunc quingentis

fere passuurn milibus procul muti atque indefensi ob studium

propensius in senatum morti proscriptiorrique damnamur.

O meritos de simili cri nrilre nerninem posse convinci!

37 Cuius dignitatern reatus ipsi etiam qui detulereviderunt; quam uti alicuius sceleris ammixtione fuscarent,

ob ambitum dignitatis sacrilegio me conscientiam polluisse

rnentiti sunt. 38 Atqui et tu insita nobis omnem rentnlmortaliunr cupidinern de nostri animi sede pellebas et sub

tuis oculis sacrilegio locurn esse fas non erat. Instillabas

enim auribus cogitationibusque cotidie meis Pythagoricum

illud enou Oeco 39 Nec conveniebat vilissimorum me

MAnedierile filosofiei - Cartca I

celor buni gi al senatului intrcg, sd fi voit sd md piardd qi pernine, care lupt pentru bine gi pcntru senat? 32 Dar meritamacelagi lucru qi dc la senatori? i1i arnintegti, cred, fiind tu insdliprczentd intotdeauna, md conduceai in vorbele Ei fapte le mele,i!i arnintegti. zic, pe c6nd la Verona regele, dorind pieireatuturora, cduta sd pund pe seama intregului senat o crirnd deldse-majestate, de care era acuzat Albinus, cu cdtd indiferen{dfafi de propriul meu pericol am apdrat nevinovdlia senatului.33 $tii cd acestea sint absolut adevdrate gi nr"r le spun niciodatdpentru a rnd lduda; cdci se micgorcazi oarecum farmecul secretaI congtiin{ei rnullumite de sine, ori de cite ori cineva, ardtdndu-gi o fapt6, primegte pentru ea) ca rdsplatS, fairna. 34 Dar vezice soartd a avut nevinovdlia mca: in loc de rdsplatd pentru ovirtute adeviratd, am suferit pedeapsa pentru o acuza[ieneintemeiatl. 35 Mdrturisirea pe fa(d a unci crime a avutvrcodatd judecitori aga de potrivili in severitate, incit sd nufic nici unii subjuga{i de erori proprii spiritului omenesc sau dccondi{ia sorfii ncsigure pentru tof i rnuritoril?.36 Dacd s-ar fispus despre mine cd am voit sa incendicz altarele sfinte, cd taigitul preolilor cu sabia nelegiuiti, cd am adus moartea tuturorcelor buni, judecata m-ar fi condamnat in prezcn{a mea, pebazd de probe gi de mdrturii; acum, la depdrtare de aproapecinci sute de rnii de paqi, fErd putinfd de a vorbi qi de a rndapdra, sint condamnat la moarte gi proscriere, din cauza zeluluimeu nemdsurat pentru senat. O, de n-ar putea fi convins nimenicd am meritat asemenea nelegiuire!

37 Onoarea acestei acuzalii au vdzut-o chiar cei ce m-audenunfat; ca s-o vestejeascd amestecdnd-o intr-o crim6, aumintit ci mi-am pitat congtiinfa printr-un sacrilegiu, ca sddobindeasci in schimb demnitate.38 Dar gi tu, sdditd in minc,alungai din adAncul sufletului meu orice dorinfd a lucrurilormuritoare qi nu putea si existe sub ochii tdi loc pentrusacrilegiu. Cici irni strecurai zilnic in urechilc Ei in cugctul

l'

II

2524 Boethius

spirituum praesidia captare, quem tu in hanc excellentiam

componebas, ut consimilem deo faceres. 40 Praeterea

penetral innocens domus, honestissimorum coetus

amicorum, socer etiam sanctus et aeque ac tu ipsa

reverendus ab omni nos huius criminis suspicionedefendunt.4l Sed - o nefas! illi vero de te tanti criminisfidem capiunt atque hoc ipso videbimur affines fuisse

maleficio, quod tuis imbuti disciplinis, tuis instituti moribus

sumus. 42 lta non est satis nihil mihi tuam profuisse

reverentiam, nisi ultro tu mea potius offensione lacereris.

43 At vero hic etiam nostris malis cumulus accedit, quod

existimatio plurimorum non rerum merita, sed fortunae

spectat eventum eaque tantum iudicat esse provisa, quae

felicitas commendaverit; quo fit ut existimatio bona prima

omnium deserat infelices. 44 Qui nunc populi rumores,

quam dissonae multiplicesque sententiae, piget reminisci;

hoc tantum dixerim ultimam esse adversae fortunaesarcinam, quod, dum miseris aliquod crimen affingitur, quae

perferunt meruisse creduntur. 45 Et ego quidem bonis

omnibus pulsus, dignitatibus exutus, existimatione foedatus

ob beneficium supplicium tuli. 46 Videre autem videor

nefarias sceleratorum officinas gaudio laetitiaque fluitantes,

perditissimum quemque novis delationum fraudibus

imminentem, iacere bonos nostri discriminis terroreprostratos, flagitiosum quemque ad audendum quidem

facinus impunitate, ad efficiendum vero praemiis incitari,

insontes autem non modo securitate, verum ipsa etiam

defensione privatos. Itaque libet exclamare:

Mdnedierile filosofiei - Cartea I

meu acel dicton pitagoreic urmeazd-l pe Dumnezea.ao)39 $inu se putea sd capdt ajutoare de la spiritele cele mai meschine,

cdnd tu md formai in aceastd noblefd spirituald, ca sd md faciasemenea lui Dumnezeu. 40 Pe ldngd acestea, cdminul meu

nepitat, tovdrdqia de prieteni foarte onegti, socrul meuar) cu o

viali de sfint gi care meritd sd fie respectat ca tine insdfi, md

apdrd de orice binuiald a acestei crime. 41 Dar ce nelegiuire !

Din catza ta ei mI binuiau de o astfel de crimi, gi prin insugi

faptul ci am fost pdtruns de invSlitura ta, cd am fost formatin disciplina ta, par in ochii lor a nu fi strdin de aceast[ acuzalie.

42 Astfel nu e deajuns cd nu mi-a fost de nici un folos cultulmeu pentru tine, dar mai mult, egti gi tu loviti de ofensa adusimie. 43 $i se mai adaugd la grdmada nenorocirilor mele gi

aceea cd aprecierea celor mulli nu judecd meritul faptelor, cideznoddmdntul lor adus de evenimente gi nu iau in seamiprevederile, decit in misura in care ele sint incununate de

succes; de aceea se intAmpld ca buna prefuire sd pdr6seasc[

cea dint6i pe cei nenorocili. 44 Care sint acum zvonurile inpopor, cit de deosebite gi de multe sint mi-e sil6 sd le amintesc;

a$ spune numai cd aceasta este cea mai apdsdtoare sarcini a

unei sorfi vitrege, c6, atunci cdnd se pldsmuieqte vreo crim[pe seama celor nenorocili, se crede cd ei au meritat ceea ce

indur5. 45 $i eu, deposedat, izgonit din toate bunurile mele,despuiat de demnitdfi, pdtat in reputalia mea, am primit ca

risplati suferinla, pentru cd am fEcut binele. 46 Parcd vddoficinele nelegiuite ale criminalilor jubildnd de bucurie gi

veselie, parcd vdd pe toli pierdu{ii ameninfdndu-md cu gantajul

unor noi denunfuri; cei buni zac, cdzuli sub teroarea primejdieimele, criminalii, dacd nu sint pedepsili, cdnd indrdznesc sd

comitd crima, sint a!6!a!i si o sdvirgeasci in vederea rdspl[lilor,iar cei nevinovali sint lipsili nu numai de securitate, dar chiarde apdrare. De aceea sint indreptilit sd md jelui:!.

I

i

I

2726

rt

ItItItttItttIt

l ltrrt ltius

Mctrum V

O stelliferi conditor orbis,qui perpetuo nixus soliorapido caelum turbine versas

legemque pati sidera cogis,ut nunc pleno lucida cornutotis fratris obvia flammiscondat stellas luna minores,nunc obscuro pallida cornuPhoebo propior lumina perdatet, qui primae tempore noctisagit algentes Hesperos ortus,solitas iterum mutet habenas

Phoebi pallens Lucifer ortu.Tu frondifluae frigore brumaestringis lucem breviore mora,tu, cum fervida venerit aestas,

agiles nocti dividis horas.Tua vis varium temperat annum,ut,quas Boreae spiritus aufert,revehat mites Zephyrus frondes,quaeque Arcturus semina vidit,Sirius altas urat segetes;

nihil antiqua lege solutumlinquit propriae stationis opus.

Omnia certo fine gubernans

hominum solos respuis actusmerito rector cohibere modo.Nam cur tantas lubrica versatFortuna vices? Premit insontes

M/inuiicrilc I'ilosofici - Cartea I

Poezia Va2)

Invocafie cdtre Creatorul lumii pentru a a$eza Ei printreoameni legile armonice pi perfecte ale universului.

Diltuitor al boltei instelate,

$ezdnd pe tron in vegnici domnie,

Tu-nvArfi pe cer in repezi cercuri toate

$i agtrii-i faci si se supuni {ie.Tu vrei ca luna argintie, plind,Cu flacdra ce fratele i-a dat,

in intuneric stelele sd {ind,Sau palidi, cu discu-ntunecat,Aproape fiind ca Phoebus si dispard.

Prin tine, Hesperus, cAnd noaptea vine,Conduce aqtrii reci ca si rdsari;Apoi, schirnbdndu-qi fr6ne noi, se face

Luceafdr palid, Phoebus cAnd apare.

Tu iernii reci, de frunze pustiitd,+.ll randul zrua mrca, noaptea marc,

Tu verii, invlpdiatd qi-nsoritd,a. - .Ii dai nopli scurte gi irnbdlsdrnate.

Prin tine anll-n timp igi toarce firul$i frunze de Boreas scuturate

Le-aduce iarigi fragede, Zefirul.

$i ce Arcturus vede-abia sub glie,Sub Sirius in pdrgd rod se face,

Nimic scipat de-a se supune fieDin rostu-n care-i pus, nu se desface.

Voinla ta la toate este cale

$i doar pe oameni ii respingi, izvoareSi aibd vrerile dreptdlii tale.

Cdci pentru ce e soarta schimbdtoareDe nein{eles? De-i crima pedepsiti,

28 Boethius

debita sceleri noxia poena,at perversi resident celsomores solio sanctaque calcantiniusta vice colla nocentes.Latet obscuris condita virtusclara tenebris iustusque tulitcrimen iniqui.Nilperiuria, nil nocet ipsisfraus mendaci compta colore.Sed cum libuit viribus uti,quos innumeri metuunt populi,summos gaudet subdere reges.O iam miseras respice terras,quisquis rerum foedera nectis!Operis tanti pars non vilishomines quatimur fortunae salo.Rapidos, rector, comprime fluctuset, quo caelum regis immemsum,firma stabiles foedere terras.

Prosa V

I Haec ubi continuato dolore delatravi, illa vultu placidonihilque meis questibus mota: 2 Cum te, inquit, maestumlacrimantemque vidissem, ilico miserum exsulemquecognovi; sed quam id longinquum esset exsilium, nisi tuaprodidisset oratio, nesciebam. 3 Sed tu quam procul a patrianon quidem pulsus es, sed aberrasti ac, si te pulsum existimarimavis, te potius ipse pepulisti; nam id quidem de te numquamcuiquam fas fuisset. 4 Si enim, cuius oriundo sis patriae,reminiscare, non uti Atheniensium quondam multitudinis imperioregituq sed e'[q Koipov6q 6otw, ef,q Baoil,zu6 qui frequentia

MAnsAierile filosofiei - Cartea I

O isp6gegte cel nevinovat;Iar rdutatea e pe tron suiti$i cel ce e in viald nepitatDe cei migei cdlcat e in picioare.Virtutea luminoasd-n umbrd zace,

Iar dreptul e-acuzat de-ngrozitoarePdcate, ce nedreptul doar le face.

Sperjurul li se trece cu vederea

$i-ngeldciunea inchis[-n false legi;

Dar cAnd ajung in m6ini sd ia puterea,

iqi fac pldcerea sd subjuge regiTemufi de neamuri mari, nenumdrate.Priveqte-acum pdm6ntul plin de jale.

Oricine-ai fi cel ce dirigui toatc:

Noi, buni parte a lucrdrii tale,

Plutim pe marea vielii la-ntdmplare.

StdpAne, opre$te valu-nfuriat

$i dd 9i pe pdmAnt legea prin care

Conduci imensul spa!iu instelat.

ProzaYFilosofia recunoagte meritele gi virtufile lui Boethius.

insi triste{eao m0nia gi durerea lui sint prea grave. EI e

bolnav sufletegte gi trebuie mai intAi vindecat cu incetuloca si poati infelege orinduirea divini a lumii, nu numaiin cer, ci 9i pe pimAnt.

I DupE ce am rostit acestea in continuarea durerii mele,ea, cu fala linigtitd gi fEr[ sd fie miqcatd de pldnsul meu, azis:2 Cdnd te-am vdzut trist 6i fnldcrimat, am tnleles imediatcd eSti nefericit Si exilat; dar nu Stiam cit de departe ili este

exilul, dacd nu-mi ardtai prin cuvintarea ta.3 N-ai fostalungat aSa de departe de patrie, ci tu te-ai rdtdcit Si, dacdpreferi sd te socoli alungat, tu fnsu{i nrai degrabd te-ai

2930

3l30

ItIIttIIIItIttI

Boethius

civium, non depulsione laetetur, cuius agi frenis atque

obtemperare iustitiae libertas est. 5 An ignoras illam tuae

civitatis antiquissimam legem, qua sanctum est ei ius

exsulare non esse, quisquis in ea sedem fundare maluerit?Nam qui vallo eius ac rnunimine continetur, nullus metus

est. ne exsul esse mereatur; at quisquis inhabitare eam velledesierit, pariter desinit etiam mereri. 6 Itaqr-re non tam me

loci huius quam tua facies movet nec bibliothecae potiuscomptos ebore ac vitro parietes quam tuae mentis sedem

requiro, in qua non libros, sed id, quod libris pretium facit,Iibrorum quondam meorum sententias collocavi. 7 Et tuquidem de tuis in commune bonum meritis vera quidem,sed pro multitudine gestorum tibi pauca dixisti. 8 De

obiectorum tibi vel honestate vel falsitate cunctis nota

memorasti. De sceleribus fraudibusque delatorum recte tu

quidem strictim attingendum putasti, quod ea meliusuberiusque recognoscentis omnia vulgi ore celebrentur. 9

Increpuisti etiam vehementer iniusti factum senatus. De

nostra etiam criminatione doluisti, laesae quoque opinionisdamna flevisti. 10 Postremus adversum fortunam dolorincanduit conquesthsque non aequa meritis praemia pensari

in extremo Musae saevientis, uti, quae caelum, terrasquoque pax regeret, vota posuisti. l1 Sed quoniam plurimustibi affectuum tumultus incubuit diversumque te dolor iramaeror distrahunt, uti nunc mentis es, nondum te validioraremedia contingunt. 12 Itaque lenioribus paulisper utemur,

ut, quae in tumorem perturbationibus influentibusinduruerunt, ad acrioris vim medicaminis recipiendam tactu

blandiore mollescant.

MAneAierile filosofiei - Cartea I

alungat. Pentru cd nimeni n-ar Ji avut asupro ta acest drept.

4 Dacd-tri aminteSti tn ce patrie a trebuit sit le noSti, ea nu e

condusd de un guvern popular, ca odinioard Atena, ci are un

singttr conducdtor, un singur regea3) care se bucurd de

inmullirea, nu de impulinarea cetdlenilor, pentru care

libertatea tnseamnd conducerea clttpd ordinele lui si sttpunerea

fald de.justilie. 5 Sau ntt cunoS'ti acea lege foerte veche a

ldrii tale, conform cdreia nu poate fi exilat cine a preferat

sd-si .fixeze domiciliul pe pdmdntul ei? Cel ce se gdseste

intre zidurile Si intdrittrrile ei n-are nici o teamd cd o sci fieexilat: dar oricine a incetat cle a voi sd locuiascd in ea,

inceteazd in acelasi timp Si de a se bucurs de drepturile ei.

6 Astfel, nu md impresioneazd atit iffiliSarea acestui loc, cita ta, Si nici perelii bibliotecii impodobili cu JildeS Si vitraliinu-i caut mai mult decit sdlasul minlii tale, in care am a$ezat

cdndva nu cdrli, ci ceea ceface prelul cdrlilor, icleile cdrlilormele.7 Cit despre activitatea ta pentru binele obstesc, ai spus

lucruri adevdrate, dar pulinefaYd de multrimeafaptelor tale.

8 Despre cinstea ta, ca Si despre netemeinicia acuzaliilor ce

li s-au adusaa), ai amintit lucruri cunoscute de toli. in ce

priveSte crimele Si minciunile denunYdtorilor tdi, drept aisocotit cd nu trebuie amintite decit pe scurt, fiindcii ele se

vorface cunoscute mai bin.e Si mai rodnic prin gura mullimiicare line minte toate.9 Ai tnJierat cu vehemen[d atituclinea

senatului nedrept. Ai stferit, de asemenea, Si din cauzaacuzaliei adusd impotriva mea Si ai pl6ns chiar de daunelereputaliei mele rdnite.lO Apoi durerea ta s-a infldcdratfmpotriva sorlii Si te-ai pldns cd rdsplata nu este cdntdrititdapd merit Si, tn ffirSit, ttt ai exprimat jttruinle ttnei Muzeinfuriate, cerind ca acea pace care conduce cerul sd conducd'gi pdmdntul.lT Dar fiinclcd multe sentimente te apasd grett

'*i pientru cd te lrag in toate pdr"lile dttrerea, mdnia, lristelea,cum eSti ctcum la minte rut-ti sint incci prielnice leac:ttri lut'i.t5)

I

IItIT

ttIt;

tItIT

ll

32 Boethius MAnsiierile filosofiei - Cartea I

12 Astfel, md voi folosi de medicamente mai usoare citvatimp, pentru ca pdrlile care s-au tntdrit tn tnmori din cauzct

diferitelor perturbalii, sub atingerile mele bldnde sd se

inmoaie, pentru a putea primi medicamente mai energice.

Poezia VIin toate existi o ordine prestabiliti gi toate vin la

timpul lor.Cel ce-n brazda neagrd s-a-ncrezut

$i semdndturd a fEcutCdnd e Cancerul apropiatMult de Phoebus pi infierbdntatDe credinla-n Ceres amdgit.Spre stejari sd meargd-i nevoit.Niciodat[ pentru-o vioreain piduri de purpuri nu sta.

CAnd cdmpia sund de Aquiloni,Ce se involburd in mari cicloni,Cu avide mOini nu cduta

Struguri sd culegi primdvara.

Dacd vrei si ai pe sdturat,

Toamna mai degrabd fi-a l6sat

Bacchus darul sdu cel preluit.Fiecdrui timp i-a rostuitDumnezeu anume -nsircindri;Nu vrea sd se facd rdsturndriOrdinei ce-odatd a fixat.Dacd-aceastd cale a ldsat

$i grdbeqte mersul r6nduit,Nu ajunge la un bun sfdrqit.

Metrum VI

Cum Phoebi radiis graveCancri sidus inaestuat,tum qui larga negantibussulcis semina crediditelusus Cereris fidequernas pergat ad arbores.Numquam purpureum nemuslecturus violas petas

cum saevis Aquilonibusstridens campus inhorruit,nec quaeras avida manuvernos stringere pal mites,uv"is si Iibeat frui;autumno potius sua

Bacchus munera contulit.Signat tempora propriisaptans officiis deus

nec, quas ipse cohercuit,misceri patitur vices.Sic quod praecipiti viacertum deserit ordinem,laetos non habet exitus.

3534 Boethius

Prosa VI

I Primum igitur paterisne me pauculis rogationibusstatum tuae mentis attingere atqlle, temptare, ut, qui modussit tuae curationis, intellegant? 2 - Tu vero arbitratu, inquam,tuo quae voles Llt responsurum rogato. 3 - Tum illa:Huncine, inquit, mundum temerariis agi fortuitisque casibusputas an ullum credis ei regimen inesse rationis? 4 - Atqui,inquam, nullo existimaverim modo, ut fortuita temeritatetam certa moveantur, verum operi suo conditorempraesidere deum scio nec umquam fuerit dies, qui me ab

hac sententiae veritate depellat. 5 - Ita est, inqvit; nam idetiam paulo ante cecinisti hominesque tantum divinaeexsortes curae esse deplorasti. Nam de ceteris, quin rationeregerentur, nihil movebare. 6 Papae autem vehementerammiror, cur in tam salubri sententia locatus aegrotes.Verum altius perscrutemur; nescio quid abesse coniecto.7 Sed dic mihi, quoniam deo mundum regi non ambigis,quibus etiam gubernaculis regatur, advertis? 8 - Vix, inquam.rogationis tuae sententiam nosco, nedum ad inquisitarespondere queam. 9 - Num me, inquit, fefellit abesse

aliquid, per quod velut hianti valli robore in animum tuumperturbationum morbus inrepserit? l0 Sed dic mihi,meministine, quis sit rerum finis quove totius naturae tendatintentio? - Audieram, inquam, sed memoriam maerorhebetavit. 1l Atqui scis, unde cuncta processerint. - Novi,inquam, deumque esse respondi. l2 - Et qui fieripotest, utprincipio cognito, quis sit rerum finis, ignores? l3 Verumhi perturbationurn mores, ea valentia est, ut movere quidemloco horninen.r possint, convellere allteln sibique totum

Mdne6ierile filosofiei - Cartca I

ProzaYlBoethius n-a pierdut credinfa intr-o ordine divini a

lumii. Din cauza nenorocirii sale ins5, mintea ii este

intunecati Ei nu mai in{elege limpede rosturile vietiiomenegti. Filosofia ii promite leacuri pentru a-i lecui boala

sufleteasci.I imi vei ingddui, asadar, mai intii sd ctting si sd incerc

prin citeva intrebdri starea sufletttlui tiitt, cct .gd-nti dau seama

ce Jbl de ingrijire li se cere? 2 - intreabd-md cum i{i place

ceea ce vrei, zic eu, fiindcd i1i voi rdspunde. 3 - Socotesti,

zise ea atunci, cd aceastit lume este condus[t de lntdmplarect

oarbd, fdrd ordine si fard tintd, scttt crezi cci exista in ea o

conducere ralionald? 4 -Dar, rdspund eu, in nici un chip n-ag

putca infelege cum ceea ce este atit de bine organizat poate ficondus de int6mplarea oarbd; dimpotrivd, sint sigur cd

Dumnezeu conduce opera sa ca un intemeietor gi n-a existat

nici o zi in care si md depdrte z de acest adevdr. 5 - ASa e, zice

ea; cdci chiar aceasta ai cdntat in versurile tole, cu pulinlnainte Si ai depldns pe oanxeni cit numai ei stnt lipsili de

ocrolirea divind. De celelalte nu te indoieEti cit ntt sintconduse de o ralitme dit'ind. 6 - insa vai, tare md mir pentrttce sttferi, dacd stai pe un temei aSa de sdndtos de gdndire.

Dar sd cercetdm mai addnc; nu Stitt ce lipseste st(letului tduexilat. 7 - Spune-mi, fiindcd nu te indoieSti cd lumett este

condusci de Dumnezeu, Stii cum o conduce? 8 - Abia infelegsensul intrebdrii tale, zic eu, dar sd mai pot rdspunde qi ce

voiegti tu. 9 - Oare mi se pare mie, sau i1i lipseSte ceva princare, ca prin spdrturs unui zid de apdrare, a pdtruns in tinemorbul rdldcirii? l0 - Spttne-mi, ili aminteSti core estesJiirSitul lucrurilor Si care este .finalitateo cdtre corc tindeintreaga naturd? - $tiam, zic, insd durerea mi-a paralizatmemoria. I I - Dar de unde purced toate, qtii? - $tiu, zic, ;;i arn

III

3736 Boethius

exstirpare non possint. 14 Sed hoc quoque respondeas

velim, hominemne te esse meministi. 15 - Quidni, inquam,

meminerim? - Quid igitur homo sit, poterisne proferre? -

Hocine interrogas, an esse me sciam rationale animal atque

mortale? Scio et id me esse confiteor. 16 - Et illa: Nihilnealiud te esse novisti? - Nihil. 17 - lam scio, inquit, morbi

tui aliam vel maximam causam; quid ipse sis, nosse desisti.

Quare plenissime vel aegritudinis tuae rationem vel aditum

reconciliandae sospitatis inveni. 18 Nam quoniam tuioblivione confunderis, et exsulem te et exspoliatum propriis

bonis esse doluisti.l9 Quoniam vero, quis sit rerum finis,ignoras, nequam homines atque nefarios potentes felicesque

arbitraris; quoniam vero, quibus gubernaculis mundus

regatur, oblitus es, has fortunarum vices aestimas sine

rectore fluitare: magnae non ad morbum modo, verum ad

interitum quoque causae; sed sospitatis auctori grates, quod

te nondum totum natura destituit. 20 Habemus maximumtuae fomitem salutis veram de mundi gubernationesententiam, quod eam non casuum temeritati sed divinaerationi subditam credis; nihil igitur pertimescas, iam tibi ex

hac minima scintillula vitalis calor illuxerit. 21 Sed quoniam

firmioribus remediis nondum tempus est et eam mentium

constat esse naturam, ut, quotiens abiecerint veras, falsisopinionibus induantur, ex quibus orta perturbationum caligo

verum illum confundit intuitum, hanc paulisper lenibus

mediocribusque fomentis attenuare temptabo, ut dimotisfallacium affectionum tenebris splendorem verae lucispossis agnoscere.

MAnsdierile filosofiei - Cartea I

rdspuns cd existd Dumnezeu. 12 - $i cum se face cd tu,

umosctnd tnceputul, rut cunosti Jinele lucntrilor? 13 Este

drept, are tulburarea sufleteascd acest caracter, aceastdforld

sd poatd zdruncina pe om, dar ntt poate sd-l rdstoarne Si sd-ldezrdddcineze in intregime. 14 As vrea sd-nti rdspunzi siaceasta: dacd-1i aminteSti cd eSti om. l5 - Cum, sd nu-mi

amintesc? rdspund eu. - Ce este omul? Ai ptttea sd-mi spui? -

Oare aceasta md intrebi, dacd gtiu ci este un animal rafional gi

muritor?a6) $tiu gi declar cd aceasta sint. l6 - $i nimic altceva

nu mai Stii cd esti? - Nimic, zic ett. l7 - Acttm cunosc, zice, o

altd cauzdfoarte insemnatd a bolii tale; ai incetat de a sti ce

eSti ttt fnsuli. De aceea am descoperit complet Si cauzele

bolii tale Si drumul de a cdpdta vindecarea. 18 Desigur li-aipierdut cunoStinla Si ai suferit cd eSti exilat Si despuiat de

avere. 19 Fiindcd ignori care este ffirSitul lucrurilor, tu socoli

puternici Sifericili pe oamenii de nimic Si pe cei nelegiuili;iar pentru cd ai uitat cum este condusd lumea, li se pare cd

aceste schimbdri ale sorlii se petrec Jdrd nici o conducere;

acestea stnt cauze mari, nu numai de boald, ci Si de pieire:dar sd multrumeSti autorului vindecdrii cd natura nu te-a

pdrdsit de tot. 20 Avem gdteje foarte bune pentrLr a aprinde

focul mdntuirii tale: pdrerea ta justd despre conducerea lumit,

faptul cd o crezi supusd nu tntdmpldrii oarbe, ci ra{iuniidivine; aSa cd sd nu te temi deloc, pentru cd 1i-ai cdpdtatcdldura vielii din aceastdfoarte micd scdnteie.2l Dar pentrucd nu e timpul incd pentru leacuri mai tari Si fiindcd minteaomeneascd are aceastd tnsuSire naturald, cd ori de cite orirespinge ideile adevdrate le primeSte pe cele false din carese naste tntunericul rdtdcirilor Si tulburd acea intuilie jttstci

a realitdyii, voi incerca, pentru un moment, sd-1i liniStescsufletul prin leacuri uSoare, pentru ca, dupir ce se va Jiimprdstiat intunericul pasiunilor inSeldtoare, sd polirecunoa$te splendoarea adevdratei lumini.

IIIIIIIIItIIIII

Mdnsiierile filosofie i - Cartea I 39

Poezia VIIMetrum VII

Nubibus atriscondita nullumfundere possunt

sidera lumen.Si mare volvensturbidr.rs Austermisceat aestum,

vitrea dudumparque serenis

unda diebus

mox resolutosordida caeno

visibus obstatquique vagaturmontibus altisdefluus amnis,

saepe resistitrupe solutiobice saxi.

'Tu quoque si vislumine clarocernere verum,tramite recto

carpere callem:gaudia pelle,pelle timoremspemque fugatonec dolor adsit.Nubila mens est

vinctaque frenis,haec ubi regnant.

Stelele, noriiCdnd le intin6,Nu pot sd-mprdgtieNici o lumind.Dacd AustrulMarea o biciuie,Valuri dezlinfuie,Unda senind,

Zilei asemenea,

Repede-o tulbur6,Mdlul ce clocotc,Stavild ochiului,Furie valului.Riul pe cale,

Pdnd in vale,Vine din munte;Des il opre$te

Aprigd punte,

St6nci ce se ndruie.

$i tu gdndeqte:

DacS-adevdrul

Vrei sd gtii limpede,Clile netede

Si !i se-ntindd,Teama alungd-!i

$i bucuriile,Ca gi nddejdile,Ca qi durerile;Ele cAnd bdntuie,Mintea se-nldntuie,

$i se intunec5.

Boethius

LIBER II

CARTEA II

42 Boethius

Prosa I

1 Post haec paulisper obticuit atque, ubi attentionemmeam modesta taciturnitate collegit, sic exorsa est: 2 Sipenitus aegritudinis tuae causas habitumque cognovi,fortunae prioris affectu desiderioque tabescis; ea tantumanimi tui, sicuti tu tibi fingis, mutata pervertit. 3 Intellegomultiformes illius prodigii fucos et eo usque cum his, quos

eludere nititur blandissimam familiaritatem, dum intolerabilidolore confundat, quos insperata reliquertt. 4 Cuius si

naturam, mores ac meritum reminiscare, nec habuisse te inea pulchrum aliquid nec amisisse cognosces, sed, ut arbitror,haud multum tibi haec in memoriam revocare laboraverim.5 Solebas enim praesentem quoque blandientemque virilibusincessere verbis eamque de nostro adyto prolatis insectabare

sententiis. 6 Verum omnis subita mutatio rerum non sine

quodam quasi fluctu contingit animorum; sic factum est,

ut tu quoque paulisper a tua tranquillitate descisceres.7 Sed tempus est haurire te aliquid ac degustare molle atque

iucundum, quod ad interiora transmissum validioribushaustibus viam fecerit. 8 Adsit igitur rhetoricae suadela

dulcedinis, quae tum tantum recto calle procedit, cum

nostra instituta non deserit cumque hac musica laris nostrivernacula nunc leviores, nunc graviores modos succinat.

9 Quid est igitur, o homo, quod te in maestitiamluctumque deiecit? Novum, credo, aliquid inusitatumquevidisti. Tu fortunam putas erga te esse mutatam: erras. 10

Hi semper eius mores sunt, ista natura. Servavit circa te

propriam potius in ipsa sui mutabilitate constantiam; talis

erat, cum blandiebatur, cum tibi falsae illecebris felicitatis

Mdnsdierile filosofiei - Cartea II 43

ProzalSoarta e nestatornici, nu trebuie sI te temi de

ameninfirile ei, nici si-i doregti mAngAierile, ci si primegticu suflet egal tot ce-fi aduce ea.

I Apoi a tdcut un moment gi, flcindu-mi qi mai atent prinaceastd scurti tdcere, a inceput astfel: 2 Dacd cunosc binecauzele Si manifestarile bolii tale, te mistuie amintirea Sidorul de situalia ta de mai inainte; schimbarea ei, dupd cumi1i fnchipui tu, li-a adus aceastd stare sufleteascd. 3 Cunoscculoriie multiple Si calda familiaritate pe care soarta o arecu acei de care vrea sd-Si batdjoc, pdnd cdnd ii afundd tntr-o insuportabild durere, dupd ce i-a pdrdsit definitiv. 4 Dacdposi sd-|i aminteSti de natura, caracterul Si valoarea ei, tliuei da seama cd prin ea nici n-ai avut, nici n-ai pierdut cevaextraordinar; dar cred cd nu md voi strddui mult ca sd 1i-oreaduc tn memorie. 5 Fiindcd Si atunci cdnd o aveai si tebucurai de mdngdierile ei, de obicei o ocdrai cu cuvintebdrbdteSti Si o atacai prin maxime luate din sanctuarul meu.6 Orice schimbare neasteptatd a lttcrttrilor aduce dupd sineSi o oarecare tulburare sufleteascd: de aceea ai pierdut Si tuo clipd linistea. 7 Dar e timpul sd iei Si sd tnghili unmedicament uSor qi pldcut care, pdtrunzfnd in organismultdu, va deschide calea pentru leacuri mai puternice. 8 Sdiiducem deci darut Jbrmecat de convingere al retoricii, care,humai atunci pdseSte pe drumul drept, cdnd urmeazd

t inudldtura mea, Si ctt ea mttzica, slujitoare in casd la mine,"sd cdnte melodii cdnd uSoare, cdnd grave.' 9 ASada4 omule, ce te-a adus in aceastd stare de tristele',gi'de pl6ns? Cred cd ai vdzut ceva nou Si neobisnuit. Tu''socote$ti cd s-a schimbat soarta cu tine; greSeSti. l0 Ea'fntotdeauna a avut acest caracter; aceastd naturd. $i-a pdstrat

4 Boethius

alluderet. I I Deprehendisti caeci numinis anrbiguos vultus.

Quae sese adhuc velat aliis, tota tibi prorsus innotuit. l2 Si

probas, utere moribus, ne queraris. Si perfidiamperhorrescis, sperne atque abice perniciosa ludentem; nam

quae nunc tibi est tanti causa maeroris, haec eadem

tranquillitatis esse debuisset. Reliquit enim te, qlram non

relicturam nemo umquam poterit esse securus. l3 An vero

tu pretiosam aestimas abituram felicitatem et cara tibi est

fortuna praesens nec manendi fida et, cum discesserit,

allatura maerorem? l4 Quodsi nec eK arbitrio retineri potest

et calamitosos fugiens facit, quid est aliud fugax quam

futurae quoddam calamitatis indicium? l5 Neque eninr,quod ante oculos situm est, suffecerit intueri; rerum exitusprudentia metitur eademque in alterutro mutabilitas nec

formidandas fortunae minas nec exoptandas facit esse

blanditias. l6 Postremo aequo animo toleres oportet,quicquid intra fortunae aream geritur, cum semel iugo eius

colla summiseris. 17 Quodsi manendi abeundique scribere

legem velis ei, quam tu tibi dominam sponte legisti, nonne

iniurius fueris et,impatientia sortem exacerbes, quam

permutare non possis? l8 Si ventis vela committeres, non

quo voluntas peteret, sed quo flatus impellerent,promoveres; si arvis semina crederes, feraces inter se annos

sterilesque pensares. Fortunae te regendum dedisti, dominae

moribus oportet obtemperes. 19 Tu vero volventis rotae

impetum retinere conaris? At, omnium mortaliumstolidissime, si manere incipit, fors esse desistit.

mai degrabd cu tine felul ei statornic cle a ntt fi statornicd;a$a era cdnd te mdngiiia, fncdntandu_te ctr amdgirile uneifalsefericiri. 11 Ai vdzutfala dttbtd a acestei ptrreri oarbeat).Acoperitd pentru al1ii, lie li s-afdcut ctmosctttd in intregime.12 Dacd o aprobi, foloseSte-te de obiceirtrile ei, nu te pldnge.Dacd te ingrozeSte perfidia ei, clisprelttieSte-o Si respinge-isurdsul nefast- cdci cea care acltm i;i pricinttieste atitatristele, or fi trebuit sd-li aducd linisre. Te-a piirdsit aceeade care nimeni nu puteafi sigur cd nu_l va pdrdsi.13 SocoleStioare pretioasd o fericire trecdtoare Si poli ittbi soartaprezentd, core nici nu-lifagdduieste cd va rdmLne ctr tine sicare, cdnd va pleca, i1i va aduce durere? 14 Dacd nici nupoate Ji relinutd dupd voie Si cand fitge ne face nenorocili,ce este aceastd fitgard altceva decit indiciul rrnei calamitdliviitoare.l5 Fiindcd nu va Ji deajuns sd privesti ce se gdsestefnfala ochilor; inlelepciunea are in vedere sfarsitut rucrurirorsi schimbarea, intr-unfel sau artur, face ca nici ameninldriresorlii sd nu fie de temut, nici mdngdierile ei sd nu fie dedorit.l6 Pe scurt, trebuie sd suporli cu suflet egal orice sepetrece ln arena sorlii, odatd ce li-ai pus gitul sttb juguleias).|1 Dacd vrei sd-i impui o lege, prin care sd rdmdnd sausd plece, cea pe care li-ai ales-o de bttnd voie ca stdpdnd, nttveiface nedreptate Si, prin nerd.bclarea ta, nu_!i vei tnrdtttdyio soartd pe care n-o poli schimba? lg De lasi pdnzele tnvoiq vinturilo4 mergi nu tncotro vrei, ci tncotro te impingele; de asemenea, dacd faci semdndturi, ai recoltd de anirodnici si de ani secetosi. Ai ldsat soarta sd te condtrcd,lrebuie sd te supui obiceiuriror stdpdnei tare.rg Ttt fncercisd opreSti ndvala unei roli care se invdrteSte?4s) Dar, o, celmai nesocolit dintre muritori, dacd soarta incepe sd rdmandneschimbatd, inccteazd de a maiJi ea insdsi.

I;

tt;

;

;

;

;

I;

IIII

4746 Boethius

Metrum I

Haec cum superba verterit vices dextra

et aestuantis more fertur EuriPi,dudum tremendos saeva proterit reges

humilemque victi sublevat fallax vultum.Non illa miseros audit aut curat fletusultroque gemitus, dura quos fecit, ridet.

Sic illa ludit, sic suas probat vires

magnumque su(ae v)is monstrat ostentum, si quis

visatur una stratus ac felix hora'

Prosa II

I Vellem autem pauca tecum Fortunae ipsius verbis

agitare; tu igitur, an ius postulet, animadverte' 2'Quidtu, homo, ream me cotidianis agis querelis, quam tibifecimus iniuriam, quae tibi tua detraximus bona?

3 Quovis iudice de opum dignitatumque mecum possessione

contende et, si cuiusquam mortalium proprium quid horum

esse monstraveris, ego iam tua fuisse, quae repetis, sponte

concedam. 4 Cum te matris utero natura produxit, nudum

rebus omnibus inopemque suscepi, meis opibus fovi et,

quod te nunc impatientem nostri facit, favore prona

indulgentius educavi, omnium, quae mei iuris sunt,

affluentia et splendore circumdedi. 5 Nunc mihi retrahere

manum libet: habes gratiam velut usus alienis, non habes

ius querelae, tamquam prorsus tua perdideris' 6 Quid igitur

ingemescis? Nulla tibi a nobis est allata violentia. Opes,

honores ceteraque talium mei sunt iuris, dominam famulae

Mdnsdierile filosofiei - Cartea II

Poezia I5o)

Soarta se joaci cu noi, ficindu-ne c0nd ferici{i, cf,ndnefericifi.

CAnd vie{ile le schimbd, cu mdini nccrulitoare,

$i-nainteazd asemeni spumosului Eurip,st)

Zdrobegte cruda soartd temufi regi sau iubili$i-umild frunte-nal1d de invins, ingeldtoare,

s De pl6ns gi de durere nu-i pasd-n nici un chip

$i ride caaceia ce gem de ea lovili.Aga mereu se joacd, aqa s-arati tare,

Ciudat6-i e puterea, dacd-n acelagi timpNe face aci-n splendoare, aci nefericitis2).

ProzallSoarta di oamenilor fericirea. Ei n-au motiv si se supere

cffnd soarta le-o ia inapoi. Ea face ce vrea cu darurile sale.

I AS vrea sd vorbesc nilel cu tine chiar prin cuvintelesorlii; tu bagd de seamd Si vezi dacd are dreptatess).2 "De

ce md acuzi, omule, prin pliingeri zilnice? Ce nedreptate

li-am fdcut? Ce bunuri li-am rdpit? 3 Judecd-te cu mine fn

fala oricdrui tribunal despre posesiunea averii Si a

demnitdlilor Si, dacd vei demonstra cd ceva din ele este

proprietatea vreunui muritor, eu de bund voie ili voi da indatdca sd fie al tdu ce ceri. 4 Cdnd natura te-a scos din pdntecelemamei tale, eu te-am luat in primire gol Si lipsit de orice,te-am incdlzit cu bogitliile mele Si, ceea ce te face sd nu md

suferi acum, te-am crescut, aplecdndu-md spre tine cu ocrotireSi tnlelegere, te-am inconjurat cu belsugul Si splendoarea atot ce este in puterea mea. 5 Acum vreau sd-mi iau mdna depe tine: trebuie sd-mi mullumeSti ca pentru.folosirea de unbun strdin, n-ai dreptul sd te pldngi ca Si cum !i-aifi pierdutbunurile tale proprii. 6 De ce gemi, dar'/ N-am sdvirSit nici

4948 Boethius

cognoscunt, mecum veniunt, me abeunte discedunt. 7

Audacter adfirmem, si tua forent, quae amissa conquereris,

nullo modo perdidisses. 8 An ego sola meum ius exercere

prohibebor? Licet caelo proferre lucidos dies eosdemque

tenebrosis noctibus condere, licet anno terrae vultum nunc

floribus frugibusque redimire, nunc nimbis frigoribusque

confundere, ius est mari nunc strato aequore blandiri, nunc

procellis ac fluctibus inhorrescere: nos ad constantiam

nostris moribus alienam inexpleta hominum cupiditas

alligabit? 9 Haec nostra vis est, hunc continuum ludum

ludimus: rotam volubili orbe versamus, infima summis,

summa infimis mutare gaudemus. l0 Ascende, si placet,

sed ea lege, ne, uti cum ludicri mei ratio poscet, descendere

iniuriam putes. 11 An tu mores ignorabas meos?

Nesciebas Croesum regem Lydorum Cyro paulo ante

formidabilem, mox deinde miserandum rogi flammis

traditum, misso caelitus imbre defensum? l2 Num te

praeterit Paulum Persi regis a se capti calamitatibus pias

impendisse lacrimas? Quid tragoediarum clamor aliud deflet

nisi indiscreto ictu fortunam felicia regna vertentem?

l3 Nonne adulescentulus 66o rui0ouq, tdv pw bfuo ru,rriv,

tbv 5B Stepov idr,rv in Iovis limine iacere didicisti? l4

Quid si uberius de bonorum parte sumpsisti, quid si a te

non tota discessi, quid si haec ipsa mei mutabilitas iusta

tibi causa est sperandi meliora, tamen ne animo contabescas

et intra commune omnibus regnum locatus proprio vivere

iure desideres?

Mdnedierile filosofiei - Cartea II

un act de violenldfald de tine. Avere, ononti Si toate celelalte

de acelusiJbl sfnt fn dreptul meu, sint servitoare care-Si cunosc

stdpdna, vin ctt mine Si, cdnd plec, pleacd si ele.7 inelrdznesc

sd afirm cd, dacd arfifost ale tale bunurile de care te plilngicd 1i-att fost rdpile, nu le-ai fi pierdrtt fn nici ttn caz. 8 imivoi inlerzice eu insdmi exercitareu propriilor mele

drepturi?sa) Cerul poate sd aducd zile lttminoase Si apoi sd

le afunde tn nopli inlunecoase; anul poate sd inamunezefala

pdmdntului cu flori Si roade, satt sd o lina sub nor Si frig;marea are dreptul cdnd de a mdngaia cu o intindere liniStitd

de apd, cdnd de a fnspdindnta atfurtttrzi Si valuri; pe mine

md va lega dorinla nesdturatd a oamenilor de o statornicie

strdind de caracterul ntet ?s5) 9 Aceasta este puterea mea,

acesta e jocul meu continuu: tnvdrtesc o roatd cu cercuri

repezi, md bucur sd schimb pe cele de sus ios si pe cele de

jos stts.l0 Urcd-te, dacd vrei, dar cu condilia ca sd nu li se

pard nedrept sd te cobori, cdnd raliunea iocului meu o va

cere56).ll Sau nu-mi cunosli obiceiurile? Nu Sliai de

Croesus5T), regele Lydienilor, at pulin inainle groaznic pentru

Cyrus, curdnd apoi in mod demn de pldns, dat fldcdrilorrugului Si salvat de o ploaie trimisd din cer?12 Uili cd

Paulus58.) a vdrsat lacrimi pentru nenorocirile captivului sdu

rege Perseu? Ce pldnge altceva contl tragediilor, dacd nu

soarta care prdbuseSte regate fericite, lovindu-le fdritalegere?13 N-ai invdyat, cdnd erai tindr, cd la intrarea in

templul lui Jupiter se gdseau doud butoaie, unttl plin cu rdu

$i altul cu bine?se)14 Ce dacd ai scos mai mult din parteabinelui, dacd nu m-am fndepdrtat cu totul de tine, dacd insdsiaceastd fire schimbdtoare a mea este pentru tine o cauzd

dreaptd de a spera zile tnai bune? TotuSi, nu le trece cufireaSi, asezat in impdrdlia comund tuturor, nu dori sd trdiestidupd dreptul tdu propriu".

;

t;

;

tttItIIIIII

Boethius

Metrum II

Si quantas rapidis flatibus incituspontus versat harenas

aut quot stelliferis edita noctibuscaelo sidera fulgent,

tantas fundat opes nec retrahat manum

pleno Copia cornu,humanum miseras haud ideo genus

cesset flere querelas.

Quamvis vota libens exciPiat deus

multi prodigus auriet claris avidos ornet honoribus,

nil iam parta videntur,

sed quaesita vorans saeva rapacitas

alios pandit hiatus.

Quae iam praecipitem frena cupidinemcerto fine retentent,

largis cum potius muneribus fluenssitis ardescit habendi?

Numquam dives agit, qui trepidus gemens

sese credit egentem.

Prosa III

I His igitur, si pro se tecum Fortuna loqueretur, quid

profecto contra hisceres, non haberes; aut, si quid est, quo

querelam tuam iure tuearis, proferas oportet, dabimus

dicendi locum. 2 - Tum ego: Speciosa quidem ista sunt,

inquam, oblitaque rhetoricae et musicae melle dulcedinis

tum tantum, cum audiuntur, oblectant, sed miseris malorum

MAnedierile filosofiei - Cartea Il

Poezia I160)

Oricitl bogl{ie ar avea oamenii, ei n-au saf, ci vormereu mai mult.

Belgugul de-ar aduce cu mAini ddruitoare,Din cornul sdu bogat6r),

Atita avufie, cit e nisip in mare

De valuri frdmAntat,s Sau cite stele noaptea pe firmament s-aratd

Strdlucitoare sus,

Nedemna tdnguire tot nu este curmatd

$i pldnsul tot nu-i dus.

$i Dumnezeu oricite dorinfe implinegte,ro DAnd aur nesfdrgit,

Cu-onoruri pe cei dornici oricit impodobegte,Tot nu i-a mullumit.

Cdci licomia crudd inghite prada-ndat5,

$i gura cascd iar.t5 Ce lan{uri vor mai {ine dorin{a blestematd

in inchisoare dar,

Cdnd, plind chiar de daruri, e gi mai arzdtoarePornirea de a avea?

Bogat nu-i niciodatd cel ce, gemdnd cd n-are,20 Mereu se crede agaozl.

Proza IIISoarta e schimbitoare. Boethius s[ fie mulfumit ci, in

inconstan{a ei, soarta i-a dat totuEi mai mult ca altora.1 Daca soarta, apdrdndu-se, li-ar vorbi astfel, tu desigur

cd n-ai avea nici un cuvtnt fmpotrivd; sau dacd ai ceva princare sd-1i justifici pldngerea, poli sit vorbeSti, iyi dau rdndla,cuvint.2 - Fd{arnice ifi sint aceste cuvinte, zic eu atunci, gi

invdluite in mierea dulce a retoricii gi a poeziei; numai atunci

5t50

l0

t5

20

Boethius

altior sensus est; itaque cum haec auribus insonare desierint,

insitus animum maeror praegravat. 3 - Et illa: Ita est, inquit;haec enim nondum morbi tui remedia, sed adhuc contumacis

adversum curationem doloris fomenta quaedam sunt. 4 Nam

quae in profundum sese penetrent, cum tempestiuum fuerit,

ammovebo, verumtamen ne te existimari miserum velis;

an numerum modumque tuae felicitatis oblitus es? 5 Taceo,

quod desolatum parente summorum te virorum cura suscepit

delectusque in affinitatem principum civitatis, quodpretiosissimum propinquitatis genus est, prius carus quam

proximus esse coepisti. 6 Quis non te felicissimum cum

tanto splendore socerorum, cum coniugis pudore, tum

masculae quoque prolis oportunitate praedicavit?7 Praetereo - libet enim praeterire communia - sumptas in

adulescentia negatas senibus dignitates: ad singularem

felicitatis tuae cumulum venire delectat. 8 Si quis rerum

mortalium fructus ullum beatitudinis pondus habet,

poteritne illius memoria lucis quantalibet ingruentiummalorum mole deleri, cum duos pariter consules liberos

tuos domo provehi sub frequentia patrum, sub plebis

alacritate vidisti, cum eisdem in curia curules insidentibus

tu regiae laudis orator ingenii gloriam facundiaeque meruisti,

cum in circo duorum medius consulum circumfusaemultitudinis exspectationem triumphali largitione satiasti?

9 Dedisti, ut opinor, verba Fortunae dum te illa demulcet,

dum te ut delicias suas fovet. Munusrquod nulli umquam

privato commodaverat, abstulisti. Visne igitur cum Fortuna

calculum ponere? 10 Nunc te primum liventi oculopraestrinxit. Si numerum modumque laetorum tristiumve

consideres, adhuc te felicem negare non possis. 1 I Quodsiidcirco te fortunatum esse non aestimas, quoniam, quae

MAnsAierile filosofiei - Cartea II

cdnd sint auzite farmecd, dar cei nenorocili au o infelegeremai ad6ncd a rdului; astfel, cAnd acestca au incetat de a rdsuna

in urechile lor, tristelea din suflet li se agraveazd gi mai mult. 3

- ASa e, spuse ea; cdci acestea nu sint incd remediile boliitale, ci stnt ca niste pansamente pentru ingrijirea unei durerimereu rebele. 4 Cdnd vafi timpul, f 1i voi aduce medicamentecare vor pdtrunde addnc in organismul tdu; totttsi, nu te maiconsidera nenorocit; sau !i-ai uitat tntinderea Sifelttlfericiriitale? 5 Trec sub tdcere faptul cd, dezolat de moartea tatdluitdu, ai fost ocrotit de grija celor mai de seamd bdrbali Siales fn familia SeJilor statului, gen de rudenie care este celmai prelios, cd le-ai fost prieten, tnainte de a fi apropiatullor. 6 Cine nu te-a numit cel mai Jbricit, pentru strdlucireaatlt de mare a socrilor tdi, pentru delicatelea soliei tale, ca

Si pentru copiii tdi, toli bdieli? 63) '7 Las la o parte - cdci tmiplace sd las la o parte cele comune - aceea cd ai primit tnadolescenyd demnitdli care au fost refuzate altora labdtrdnele64); imi fac pldcerea de a veni Ia culminalia unicda fericirii tale. 8 Dacd a te bucura de lucrurile muritoareconstituie vreo picdturd defericire, ar puteafi distrusd printr-o ingrdmddire de nenorociri amintirea acelei zile, cdnd aivdzut pe cei doi copii ai tdi in acelasi timp consuli, ieSilidin casa ta cu solemnitate, insolili de mullimea de senatori,in mijlocul aclamaliilor poporului Si, in timp ce ei se a$ezaupe scaunele curule tn senal, tu, orator ldudat de rege, aibinemeritat gloria talentului Si a elocinlei tale; cdnd in circ,tntre cei doi consuli, ai sdturat printr-o ddrnicie triumfaldasteptarea mullimii care te tnconjura? 9 Pe ctt cred, ai Stiutsd vorbeqti sorlii, pe cdnd ea te mdngdia Si te dezmierda cape alesul ei. Ofavoare pe care n.-o acordase niciodald vreunuiparticular, i-ai rdpit-o tu. Vrei, asadar, sd-1i faci socotelilecu soarta? 10 Acum pentru prima datd te-a rdnit cu ochiduSmdnoSi. Avdnd tn vedere numdrul Si felul bucuriilor Sidurerilor tale, n-ai putea spune cdpdnd acum n-aifostfericit-ll Daca de aceea nu te socoli fericit, pentru cd au dispdrut

rtn;

tlil

iIri

rlI

4ilJtrlTIT

5352

tIttIttttttttII

g,-*sr,

t..{

5554 Boethius

tunc laeta videbantur, abierunt, non est, quod te miserumputes, quoniam, quae nunc creduntur rnaesta, praetereunt.12 An tu in hanc vitae scenam nunc primum subitushospesque venisti? Ullamne humanis rebus inesseconstantiam reris, cum ipsum saepe hominem velox horadissolvat? 13 Nam etsi rara est fortuitis manendi fides,ultimus tamen vitae dies mors quaedam fortunae est etiammanentis. l4 Quid igitur referre putas, tune illam moriendodeseras an te illa fugiendo?

Metrum III

Cum polo Phoebus roseis quadrigislucem spargere coeperit,

pallet albentes hebetata vultusflammis stella prementibus.

Cum nemus flatu Zephyri tepentisvernis inrubuit rosis,

spiret insanum nebulosus Auster,iam spinis abeat decus.

Saepe tranquillo radiat serenoimmotis mare fluctibus,

saepe ferventes Aquilo procellasverso concitat aequore.

Rara si constat sua forma mundo,si tantas variat vices,

crede fortunis hominum caducis,bonis crede fugacibus !

Constat aeterna positumque lege est,ut constet genitum nihil.

MAnedierile filosofiei - Cartea II

cele ce atr.mci li se pdreau mullumitoure, n-ai motiv sd te

crezi nenorocit, fiindcd ceea ce pctre trist ctcu, trece. 12 Acum

pentru prima datd ai venit pe aceastit scend a vielii pe

neasteptate Si ca un oaspe? Crezi cit existd statornicie in

lucrurile omeneSti, cdnd ora cea repede nimiceste adesea pe

om fnsusi? 13 Chiar dacd ceea ce ne aduce intdmplarea ne

promite sd rdmdnd cu noi, totttsi ultima zi a vielii este

o(trecum moarlea sorlii, chiar dacd ea ar rdmdne. 14 De ce

interes crezi cd este dacd lu o pciriiseSti mttrind sau ea te

pdrdseSte fitgind?

Poezia IIICaracterul statornic al sor{ii este de a fi nestatornic[.

Pe cer cAnd Phoebus a-nceput sd verse

Din caru-i purpuriu lumin665),

Pier stelele, p5lind curaze $terse,

in zarca cea de soare plin6.5 Cdnd s-a-nroqit de flori de prirndvard.

Dumbrava-n caldd adiere,

Austrulbate, nori incep s-apard,

$i de pe crdci podoaba piere.

Sub cer senin, cu-ntinsuri nemigcate,ro Adesea marea strilucegte,

Ades furtuni, pe valuri inspumate,

Turbatul Aquilon stArnegte,

' Cdnd toate-n lume n-au statornicie,

Cdnd neintrerupt sint trecltoare,rs Sd crezi in mincinoasa bog6!ie,

Sd crezi in bunuri pieritoare!

Statornici in lege, pe vecie

E doar a lumii nestatornicie.

l0

t5

5fi Boethius

Prosa IV

1 Tum ego: Vera, inquam, commemoras, o virtutumomnium nutrix, nec infitiari possum prosperitatis meaevelocissimum cursum. 2 Sed hoc est, quod recolentemvehementius coquit; nam in omni adversitate fortunaeinfelicissimum est genus infortunii fuisse felicem. 3 - Sedquod tu, inquit, falsae opinionis supplicium luas, id rebusiure imputare non possis. Nam si te hoc inane nomenfortuitae felicitatis movet, quam pluribus maximisqueabundes, mecum reputes licet. 4 Igitur si, quod in omnifortunae tuae censu pretiosissimum possidebas, id tibidivinitus inlaesum adhuc in violatumque servatur, poterisnemeliora quaeque retinens de infortunio iure causari? 5 Atquiviget incolumis illud pretiosissimum generis humani decusSymmachus socer et - quod vitae pretio non segnis emeres- vir totus ex sapientia virtutibusque factus suarum securustuis ingemescit iniuriis. 6 Vivit uxor ingenio modesta,pudicitia pudore praecellens et, ut omnes eius dotes breviterincludam, patri similis, vivit, inquam, tibique tantum vitaehuius exosa spiritum d'ervat, quoque uno felicitatem minuituam vel ipsa concesserim, tui desiderio lacrimis ac doloretabescit. 7 Quid dicam liberos consulares, quorum iam utin id aetatis pueris vel paterni vel aviti specimen elucetingenii? 8 Cum igitur praecipua sit mortalibus vitae curaretinendae, o te, si tua bona cognoscas, felicem, cuisuppetunt etiam nunc, quae vita nemo dubitat esse cariora.9 Quare sicca iam lacrirnas; nondum est ad unum omnesexosa fortuna nec tibi nimium valida tempestas incubuit,quando tenaces haerent ancorae, quae nec praesentissolamen nec futuri spem temporis abesse patiantur.

MAnedierile filosofiei - Cartea II

Proza IVFericirea e in noi ingine, nu in ceea ce ne aduc

imprejuririle. Putem fi ferici{i chiar cflnd soarta ne e

potrivnici. Noi aspir[m la o fericire durabild, pe care nune-o poate da soarta schimbitoare.

I Atunci eu: Adevirate lucruri zic, imi amintegti, o,

hrdnitoare a tuturor virtulilor, gi n-ag putea tdgddui mersul

foarte repede al prosperitSlii mele. 2 Aceasta md arde mai rdu

c6nd mi-aduc aminte; cdci in toati impotrivirea sorfii, partea

cea mai grea a nefericirii este sd fi fost fericit. 3 -Dar, zice ea,

chintrl pe care il ispdseSti pentnt greSeala judecdlli tale, n-

ai avea dreptul sd-i ptti pe seama imprejurdrilor. Dacd te

impresioneazd acest nume gol alfericirii intdmpldtoare, polisocoti intpreund cu mine de cit de multe Si de mari bunurieSti imbelsugat. 4 ASadar, dacd ceea ce tu posedai mai preliostn tot ce este legat de soarta ta li s-ar pdstra in chip miraculosintact Si neStirbit, ai avea dreptttl sd acuzi nenorocirea, cdnd

ai lot ce e mai bun? 5 Socrul tdu, Symmachus, acea podoabd

de pre! a neamului omenesc, este incd tn puterea vielii Si -

ceea ce ai cumpdra cu prelul vielii dacd n-ai fi slab - bdrbat

fdcut fn intregime din fnlelepciune Si virtuli, nu se fngrijeStede sine, ci stferd din cauza nedreptdlilor de care ai fostlovtt. 6 TrdieSte solia ta, ctt spirit ales, cu o distinsd curdtrie

Si delicatele sufleteascit Si, ca sd expriru pe scurt toatecalitayile ei, asemenea tatdlui sdu; trdie$te, zic, Si urfndaceastdviald, ntt respird decft pentru tine; in sfarSit, singurul

fapt prin care conced cdfericirea ta suferd, ea se mistuie inlacrimi Si durere de dorul tdu. 7 Ce sd spun despre fiii tdi,

foSti consuli, in care, pe cit le permite vdrsta, strdluceSteicoana tatdlui si a bunicttlui lor? 8 Asadar, fiindcd grijaprincipald a nturitorilor este sd-Si pdstreze viala, o, cefericitaifi, daca li-ai cunoaste cele bune ale tale66), tu, care ai la

57

59

j;

.trl:

i.

58

IIIIIIIIIIIttII

Boethius

l0 Et haereant, inquam, precor; illis namquemanentibus, utcumque se res habeant, enatabimus. Sed

quantum ornamentis nostris decesserit, vides. 11 - Et illa:Promovimus, inquit, aliquantum, si te nondum totius tuae

sortis piget. Sed delicias tuas ferre non possum, qui abesse

aliquid tuae beatitudini tam luctuosus atque anxiusconqueraris. l2 Quis est enim tam compositae felicitatis,ut non aliqua ex parte cum status sui qualitate rixetur? Anxiaenim res est humanorum condicio bonorum et quae vel

numquam tota proveniat vel numquam perpetua subsistat.

I 3 Huic census exuberat, sed est pudori degener sanguis;

hunc nobilitas notum facit, sed angustia rei familiarisinclusus esse mallet ignotus. l4 Ille utroque circumfluusvitam caelibem deflet. ille nuptiis felix orbus liberis alienocensum nutrit heredi;alius prole laetatus filii filiaeve delictis

maestus illacrimat. l5 Idcirco nemo facile cum fortunae

suae condicione concordat; inest enim singulis, quod

inexpertus ignoret, expertus exhorreat. 16 Adde quod

felicissimi cuiusque delicatissimus sensus est et, nisi ad

nutum cuncta suppetant, omnis adversitatis insolens minimisquibtrsque prosternitur: adeo perexigua sunt, quae

fortunatissimis beatitudinis summam detrahunt. 17 Quammultos esse coniectas, qui sese caelo proximos arbitrentur,

si de fortunae tuae reliquiis pars eis minima contingat? Hicipse locus, quem tu exsilium vocas, incolentibus patria est.

l8 Adeo nihil est miserum, nisi cum putes, contraque beata

sors omnis est aequanimitate tolerantis. l9 Quis est illetam felix, qui cum dederit impatientiae manus, statum suum

mutare non optet? 20 Quam multis amaritudinibus humanae

felicitatis dulcedo respersa est! Quae si etiam fruentiiucunda esse videatur. tamen quominus, cum velit, abetrt,

MAngdierile filosoflei - Cartea iIindeniind chiar actun destule conrot'i, de care nimeni rm se

indoieSte cd sirtt ntai scttmpe decit via1a. 9 De aceea usucti-lilacrimile ; soarla nu v-a urit pe toli pdna la trnul Si nici rut s-

a abatul a.\upra ta o jilrtunii prea puterrticci, fiindd iti .sfnt

bine prinse ancorele, care nu ingdduie sii-1i lipseascd niciconsolarea in prezent, nici speranta in viitor.

I 0 - $i rugdciunea ntea este. zic, ca ele sd stea prinse, cdci

atita timp cit ele vor rezista, orice s-ar intAmpla, voi fi salvat.Dar vezi cit am pierdut din podoabele mele. I I - Ahutc:i ant

progresat nilel, zice ea, dqcd nu Ie nemullurneSte intreaga tct

soartii. htsd ntr pol sttporla moliciunect te, cdnd te pldngi cu

attta neliniste Si intristare cd lipseSte cevtt fericirii tale.

I2 Cine ore o fericire atit de completd, inclt sd nu fienemultrumit inlr-o privirtlci oarecare de culittttea ei? Nelinisteu

este conditria bunurilor omeneSti; cle nici nu vin odal.ii toate,

nici nu riimdn neschimhate. I3 Unul e plin de avere, dar ii e

ruSine cd n-are sange nobil; qltul e cunosclrt Jiindcd este

nobil, insd tn lipsa de bani care-l strimloreazd, ar prefera sd

fie necunoscut. l4 Unul, avand;i una Si alta, iSi depldngeviala de celibatar; altul a fcicttt o cdsdtorie fericitd, daa

fiindfdrd copii, strfnge avere pentru moSlenitori strdini; altulcu deslule odrasle, ldcrimeaza tnlristaL de greSelile fiilor Si

fiicelor sale. I5 De aceea ninteni ttu se poate impdca ugor cltcondilia sor{ii sale; cdci in toate existd ceva necunosai de

cel fdra experienld, dar de care cel cu experienld se

ingrozeSte. 16 Adauga cd sensibilitatea celor ntai fericiyioqmeni estefoarte delicatd Si, dacd n-au toute la ordinul lor,neobisrutili cu nici o nenorocire, cad sttb loviturile cele maiu$oare ale sorlii; atit sint de neinsemnate irnprejurdrile careimpiedicd pe cei Jbricili sd atingii culmea fericirii Ior.17 Cit de mulli s-ar crede vecini cu cerul, dacd din rdmdsi{elesorlii tale i-ar atinge Si pe ei o parte ntinimd? Chiar ucestloc pe care tu-l numeSti exil, pentrtt cei care-l loc,uiesc eslc

6l60 Boethius

retineri non possit. 21 Liquet igitur, quam sit mortaliumrerum misera beatitudo, quae nec apud aequanimosperpetua perdurat nec anxios tota delectat.

22 Quid igitur, o mortales, extra petitis intra vos positamfelicitatern? 23 Error vos inscitiaque confundit. Ostendambreviter tibi summae cardinem felicitatis. Estne aliquid tibite ipso pretiosius? Nihil, inquiesl igitur si tui compos fueris,possidebis, quod nec tu amittere umquam velis nec fortunapossit auferre. 24 Atque ut agnoscas in his fortuitis rebusbeatitudinem constare non posse, sic collige. 25 Si beatitudoest summum naturae bonum, ratione degentis nec estsummum bonum, quod eripi ullo modo potest, quoniampraecellit id, quod nequeat auferri, manifestum est, quinad beatitudinem percipiendam fortunae instabilitas aspirarenon possit. 26 Ad haec, quem caduca ista felicitas vehit,vdl scit eam vel nescit esse mutabilem. Si nescit, quaenambeata sors esse potest ignorantiae caecitate? Si scit, metuatnecesse estrne amittat, quod amitti posse non dubitat; quarecontinuus timor non sinit esse felicem. An vel si amiserit,neglegendum putat? 27 Sic quoqlre perexile bonum est,quod aequo animo fdratur amissum. 28 Et quoniam tu idemeS, cui persuasum atque insitum permultisdemonstrationibus scio mentes hominum nullo modo essemortales, cumque clarum sit fortuitam felicitatem corporismorte finiri, dubitari nequit, si haec afferre beatitudinempotest, quin omne mortalium genus in miseriam mortis finelabatur. 29 Quodsi multos scimus beatitudinis fructum nonmorte solum verum etiam doloribus suppliciisque quaesisse,quonam modo praesens facere beatos potest, quae miserostransacta non efficit?

MdneAierile filosofiei - Cartea II

palrie'T) ... 18 Este nenorocire numai ceea ce consideri ca

atare Si dimpotrivd, orice soartd este fericitd cdnd este

suportatd de un suflet stdpan pe sine68). 19 Cine este acela

atit de fericit, incit sd ntt doreascd a-Si schimba starea in

care se gdseste, cdnd Si-a pierdttt stdpdnirea? 20 De citeamdrdciuni nu e stropitd dulceala fericirii umane! Chiardacd ar pdrea placutd pentru cel ce se bucurd de ea, n-arputea totttsi s-o opreascd de a pleca atunci cdnd vrea ea. 2lSe vede lintpede deci cft de slaba e fericirea lucrurilorpieritoare, care nici nu dttreazd veSnic la cei stdpdni pe sine

Si care nici nu desJdteazd in intregime pe cei lipsili de cumpdt.22 De ce, asadar, o, muritori, cdutali tn aJard o fericire

care se gdseSte in voi? 23 Rdtacirea Si neEtiinla vd intunecd.

iyi voi ardta pe scurt punctul de cdpetenie al celei mai inalte

fericiri. Ai ceva mai prelios decit pe tine tnsuli? Nimic, veispune; asadar, dacd tu veifi stdpdn pe tine, vei poseda ceva

ce nici tu n-ai vrea sd pierzi vreodatd, nici soarta n-ar puteasd-1i rdpeascd. 24 $i, ca sd-Yi dai seama cd nu poate exista

fericire in aceste lucruri fntdmpldtoare, ascultd: 25 Dacd

fericirea este sttpremttl bine al uneifiinle ce trdieSte confortnraliunii Si daca supremul bine nu e ceva care sd poatd firapit, fiindcd este tntre cele dintdi care nu pot rt rdpite, este

clar cd instabilitatea sorlii n-ar putea duce la dobindirea

fericirii. 26 Apoi, cel ce este furat de aceastd fericirenestatornicd sau Stie seLt tllt Stie cd ea este schimbdtoare.Dacd nu Stie, ce fel de fericire poate exista fntr-o ignoranldoarbd? Iar dacd Stie mereu se teme sd nu piardd ceea ce Stiecd poale fi pierdttt; de aici o continud ingrijorare care nu-iingtiduie sd Jie fericit. Sau poate, daca a pierdut aceustd

fericire, socoate cd nu trebuie sd se mai gdndeascd Ia ea?27 Chiar prin aceasta e un bun pieritor, fiindcd i se poatesuporta pierderea cu senindtate. 28 Dar pentru cd Si lie, pecit Stitt, li s-a ldmurit qi intipdr"it in minte prin foarte mtrlteprobe cd stfletele oamenilor nu potfi in nici un chip muritoare

si Jiindcd e clar cd o fericire intdmpldtoare se sfdrSe;te cu

6362

IIIIIT

IItIIIIII

Boethius

Metrum IV

MAneAierile filosofiei - Cartea II

moartea trupului6e), este neindoielnic cd, dacd moartea poaterapi aceastd fericire, rnai ntult, tot neamul omenesc cade in

nenorocire la termenul morlii.29 Daca Stim cd multri au cdutat

fericirea nu numai in moarte, dar chiar in chinuri si suferinle,

cum ne-ar ptttea face fericili viala cdnd e prezentd, dacd ea

nu ne face nefericili cdnd s-a ffirSit?

Poezia IVTiria sufleteasci d[ omului infelept puterea de a indura

totul in liniqte Ei stipAnire de sine.Cel care vrea sd aibd casd tare,

Ziditd, trainic gi prevdzitor,Si fie sigur, fbrd-ngrijorare,

CAnd bate Eurus rdsundtor,s Sau chiar cdnd marea este in furtund,

Se va feri de muntele st6ncos,

Cu virfuri ce de trisnete risund

$i de nisipul cel alunecos.

Cdci Austrul il bate cu putere10 Pe unul, fiind expus necontenit,

Iar cestuilalt ii e cu neputereSd tind temelie de zidit,

Fugind de soarta cea periculoasdA unei locuinfe de pldceri,

15 Ai griji de ili construiegte casd

Pe o umild stdncd. Cu puteri, Qricit de mari va bate vint pe mare,

Pe naufragiali inspdimAntdnd,

:r, Tu, liniptit gi fErd-ngrijorare,x0 in casa ta, ca-ntr-o cetate stdnd,

iti vei gusta o dreaptd bucurie,Dispreluind a cerului mdnieTo).

Quisquis volet perennemcautus ponere sedem

stabilisque nec sonoristerni flatibus Euri

et fluctibus minantemcurat spernere pontum,

montis cacumen alti,bibulas vitet harenas;

illud protervus Austertotis viribus urguet,

hae pendulum solutaepondus ferre recusant.

Fugiens periculosamsortem sedis amoenae

humili domum mementocertus figere saxo.

Quamvis tonet ruinismiscens aequora ventus,

tu conditus quietifelix robore valli

duces serenus aevumridens aetheris iras"

ffi Boethius

Prosa V

I Sed quoniam rationum iam in te mearum fomentadescendunt, paulo validioribus utendum puto. 2 Age enim,si iam caduca et momentaria fortunae dona non essent,quid in eis est, quod aut vestrum umquam fieri queat autnon perspectum consideratumque vilescat? 3 Divitiaene velvestrae vel sui natura pretiosae sunt, quid earum potius,aurumne ac vis congesta pecuniae? 4 Atqui haec effundendomagis quam coacervando melius nitent, si quidem avaritiasemper odiosos, claros largitas facit. 5 euodsi manere apudquemque non potest, quod transfertur in alterum, tunc estpretiosa pecunia, cum translata in alios largiendi usu desinitpossideri. 6 At eadem, si apud unum, quanta est ubiquegentium, congeratur, ceteros sui inopes fecerit; et voxquidem tota pariter multorum replet auditum, vestrae verodivitiae nisi comminutae in plures transire non possunt;quod cum factum est, pauperes necesse est faciant, quosrelinquunt. 7 O igitur angustas inopesque divitias, quas nechabere tolas pluribus licet et ad quemlibet sine ceterorumpaupertate non veniuht.

8 An gemmarum fulgor oculos trahit? Sed si quid est inhoc splendore praecipui, gemmarum est lux illa, nonhominum; quas quidem mirari homines vehementerammiror. 9 Quid est enim carens animae motu atquecompage, quod animatae rationabilique naturae pulchrumesse iure videatur? l0 Quae tametsi conditoris opera suiquedistinctione postremae aliquid pulchritudinis trahunt, infravestram tamen excellentiam collocatae ammirationemvestram nullo modo mereantur.

I I An vos agrorum pulchritudo delectat? euidni? Estenim pulcherrimi operis pulchra portio. l2 Sic quondam

M6nsAicrile filosofiei - Cartea II 65

ProzaYBucuriile pe care ni le di lumea inconjuritoare nu au

valoare prin ele insele, ci prin prefuirea pe care le-o dimnoi. Mai ales bogifia nu poate sd ne dea fericireaadeviratd, cind ea ii face pe atifia nefericifi.

I Dar fiindcd acltffi te pdtrund leacurile argurnentdriimele, cred cd a sosit momentul sd mdfolosesc de altele ceva

mai puternice.2 Cdci, haide, chiar dacd darurile sorlii n-ar

fi nestatornice Si de moment, ce este tn ele care sd poatddeveni vreodatd al vostru, sau sd rut-si piardd prelul, dacdeste privit Si cercetat mai de aproape? 3 Oere bogdliile stntprelioase prin natura voastrd sau a lor? Ce vrei mai degrabd,o grdmadd de aur, sau una de monede? 4 Strdlucesc tnsd maibine cheltuindu-le, dectt grdntadindu-le, dacd intr-adevdrldcomiaface pe oameni uri1i, iar ddrnicia strdlucili. 5 Dacdnu poate rdmdne la fiecare ceea ce se transmite la altul,bantrl este prelios atunci cdnd, trecdnd la allii prin ddrnicie,inceteazd de a mai fi posedat. 6 $i iardsi, dacd stnt strinSi launul singur toli banii din lume, aceata ii face pe ceilallilipsili; Si dacd aceeasi voce umple deopotrivd urechilemuhora, atumci bogdlia voastrd nu poate trece la mai mulyidecit fmpdrlitd; Si cdnd se petrece aceasta fn chip firesc iisdrdceSte pe cei pe care ii pdrdseSte. T O, inguste Si deSartebogdyii, care nici nu pot.fi stdpdnite toate de mai mulli, nicinu vin la unulfdrd sd sdrdceascd pe ceilalli!

8 Vd atrage privirile strdlucirea pietrelor prelioase? Dardacd e ceva ales fn aceastd splendoare, ea aparline pietrelo4nu oamenilor; md mir.foarte mult cd oamenii admird pietre.9 Fdrd miScarea sufleteascd Si organizarea corporald, ce arputea fi p" drept frumos pentru o .fiinld insuflelita Sirayionald? I0 Aceste pietre, chiar dacd au oarecarefrttmuseleprin opera lucrdtorului Si prin distinclia lor, totuSi elegdsindu-se mai prejos de demnitatea voastrd, in nici un caznlt pol merita admiralia voastrd.

ll Va tncdntd frumuselea ogoarelor? De ce ntt? Este o

-

ll'

Boethius68

nnntfirQu€ rninimum, qui abundantiam suam naturae

n.rrrritut., non ambitus superfluitate metiantnr. 24 Itane

;;;, nullum est proprium vobis atque insitum bonum, ut

,lriexternis ac sepositis rebus bona vestra quaeratis? 25 Sic

""-, u"tro condicio est, ut divinum merito rationis animal

"-"n atiter sibi splendere nisi inanimatae supellectilis

.^.r"rrion" videatur? 26Et alia quidem suis contenta sunt,

io, uurc* deo mente consimiles ab rebus infimis excellentis

.^iuru" ornamenta captatis nec intellegitis, quantam

""naitori vestro faciatis iniuriam. 27 Ille genus humanum

lrr.nir omnibus praestare voluit, vos dignitatem vestram

infru infiro quaeque detruditis. 28 Narn.si omne cuiusque

Oonua eo, cuius est, constat esse pretiosius, cum vilissima

]"r,,, urrrra bona esse iudicatis' eisdem vosmet ipsos

.lir" existimatione summittitis, quod quidem haud

imm.rito cadit.29 Humanae quippe naturae ista condicio

^.t ut tum tantum ceteris rebus, cum se cognoscit, excellat.

;;;r, ramen infra bestias redigatur, si se nosse desierit;

nu, rat"tis anima.ntibus sese ignorare naturae est,

nomlniUus vitio venit. 30 Quam vero late patet vester hic

"rror, qui ornariposse aliquid ornamentis existimatis alienis!

it O, ia fieri nequit: nam si quid ex appositis luceat, ipsa

noidem, quae sunt apposita, laudantur, illud vero his tectum

^',0u. u.lutum in sua nihilo minus foeditate perdurat. 32

L"n rrronego ullum esse bonum quod noceat habenti. Num

ii*"ntiort Minime, inquis' 33 Atqui divitiae possidentibus

nersaepe nocuerunt, cum pessimus quisque eoque alieni

|,.,aeis avidus, quicquid usquam auri gemmarumque est, se

."rur, qui habeat, dignissimum putat. 34 Tu igitur, qui nunc

."ntum gladiumque sollicitus pertimescis, si vitae huius

.u,t.ln vacuus viator intrasses, coram latrone cantares. 35-o

orurrloru opum mortalium beatitudo, quam cum adepttts

f-urrir, "tu'us esse desistis !

MAnsAierile filosofiei - Cartea IIpu{in cei ce-Si nfisoard avulurile dupit nevoile naturale, nudupd mullirnea antbiliiloria). 24 Dur voi n-avefi tn voi niciun bun propriu, de sinteli nevoi{i sd cdutali bunurile voastrein lucruri strdine Si departe de voi? 25 ASa s-a rdstr.trnatordinea lucrurilor, fncit o fiinlii. cu adevdrat divind prinraliunea sa sd creadd cd nu poate strtiluci prin allceva decftprin posesitmea unor obiecte neinsuflelite? 26 CelelalteJiinyesinl ntultrumite cu ceea ce au, dar voi, asendndtori luiDurnnezeu prin mintea voastrd, cdutali potloabe pentrunaturs voastrd distinsd in lucntri de nintic Si nu tnlelegelice insultd aducetri creatontlui vostnt. 27 El a voil ca neamulomenesc sd stea mai presus de toatefiinlele pdmdnteSti; voicoborili demnitatea voastrd mai prejos de orice.28 Dacd se

admite cd orice bun e ntai prelios decft posesorul lui, cdndvoi judecali cd cele mai neinsemnate lucruri sint btmurilevoastre, prin aprecierea voaslrd voi inSivit vd puneli maiprejos de ele. $i pe bun drept. 29 Fiindcct aceasta e condi1ianaturii umane, ca numai atunci sd slea mai presus de celelalteIucruri, cdnd se cunoa$te pe sine; totuSi ea s-ar cobori maiprejos de celelalte animale, dacd ar inceta de a se cunoa$te.Pentru animale, a nu se cunoa;te pe sine e o stare naturald;pentru oarneni devine denalurare.30 Cit de mare este aceastdgreSeald a voastrd, cii socotili ca poate fi impodobit ceva cLr

podoabe slrdine! 3l Dar aceasta nu se poale intdmpla; cdcidacd un obiect strdluceSte prin lucrur"i imprumutate, sintadmirate tocmai acelea care sint fmprumutate, iar ceea ceeste ascuns Si acoperit de ele se intdreSte Si mai mult inuriyenia sa. 32 Eu spttn insd cd nu poate fi bun ceea ce aduceposesorului sdu nepldceri. Oare mint? Nu, vei spune. 33 Darbogdliile prea adesea aufdcr.tt rdu posesorilorTs), dacd ceimai rdi, Si cu attt mai muh doritori de ceea ce este al altuia,se socotesc foarte dernni pe ei care au tot aurul Si pietreleprelioase existente. 34 ASadar llr, care acum eSti chinuit deteama loviturilor Si a pumnalului, dacd ai fi intrat pe caleaacestei vieli cdldtor, fird sd ai nimic cu tine, ai cdnta tn falatdl harilo 17

6). 3 5 O, prea s trdluc i ta fericire a b o gdyiilor p i e r i t o a re,

pe care de indatd ce ai dobfndit-o, ai tncetat de a maififtrd griid!

69

ffi:ili T

7l70 Boethius Mdnsiierile filosofici - Cartea II

Poezia V77)

Oamenii erau mai ferici{i cAnd duceau o viafi simplSqi nu pitrunsese in ei dorin{a de bogS{ie.

In vremea de-altidati lcricili,$i pe rndnoase larini rnul1umi1r,

C-o viald fdrd lux moleqitor,Obignuiau s-alunge foamea lorPe-atunci oamenii cu ghinzi Ll$oare.

Ei nu gtiau ca miere curgitoareT8)

S-amestece in al lui Bacchus vin,Nici sb cufundc-n tyrian venin.Te)

Strdlucitorul fir al Scrilor.80)

Aveau pe iarbd somn odihnitor,in riuri bduturd silioas[,Sub pini inal1i o umbrd rdcoroasd.Pe mare omul nu se avinta,sl)Nici dupd treburi incd nu mergeaSd vadd, ca un oaspe, tdrmuri noi,Pe-atunci tdcea trompeta de rizboi.82)

$i s6ngele vdrsat de urd grea

Temute arme83) incd nu pdta.

De ce voia grozava nebunieSd poarte armele cu dugmdnie,

Cind rdnile ce le pricinuiaRdsplata sAngelui nu aducea'/

O, de ne-am putea intoarcc-odatdLa obiceiurile de-altddatd !

Dar dragostea febrilS de-a avea

Dccit al Aetnei foc estc mai rea.

Vai, cine-a fost cel ce a dezgropatint6iu bucd{i de aur blestemat

$i-atitea pietre prelioase care

Ne-aduc pericole gi-n gri j orare?84)

Metrum V

tIIIIII

Felix nimium prior aetascontenta fidelibus arvisnec inerti perdita luxu,facili quae sera solebatieiunia solvere glande.Non Bacchica munera norantliquido confundere mellenec lucida vellera SerumTyrio miscere veneno.Somnos dabat herba salubres,potum quoque lubricus amnis,umbras altissima pinus.Nondum maris alta secabatnec mercibus undique lectisnova litora viderat hospes.Tunc classica saeva tacebantodiis neque fusus acerbiscruor horrida tinxerat arva.

Quid.enim furor hosticus ullavellet prior arma movere,cum vulnera saeva viderentnec praemia sanguinis ulla?Utinam modo nostra redirentin mores tempora priscos!Sed saevior ignibus Aetnaefervens amor ardet habendi.Heu primus quis fuit ille,auri qui pondera tectigemmasque latere volentespretiosa pericula fodit?

ri

72 Boethius

Prosa VI

I Quid autem de dignitatibus potentiaque disseram, qua

vos verae dignitatis ac potestatis inscii caelo exaequatis?

Quae si in improbissimum quemque ceciderunt, quaeflammis Aetnae eructantibus, quod diluvium tantas strages

dederint? 2 Certe, uti meminisse te arbitror, consuiareimperium, quod libertatis principium fuerat, ob superbiamconsulum vestri veteres abolere cupiverunt, qui ob eandemsuperbiam prius regium de civitate nomen abstulerant. 3At si quando, quod perrarum est, probis deferantur, quidin eis aliud quam probitas utentium placet? Ita fit, ut nonvirtutibus ex dignitate, sed ex virtute dignitatibus honoraccedat. 4 Quae vero est ista vestra expetibilis ac praeclarapotentia? Nonne, o terrena animalia, consideratis, quibusqui praesidere videamini? Nunc si inter mures videres unumaliquem ius sibi ac potestatem prae ceteris vindicantem,quanto movereris cachinno! 5 Quid vero, si corpus spectes,

imbecillius homine repperire queas, quos saepe muscularumquoque vel morsus vel in secreta quaeque reptantium necatintroitus? 6 Quo vero quisquam ius aliquod in quempiamnisi in solum corpus et quod infra corpus est - fortunamloquor - possit exserere? 7 Num quicquam libero imperabisanimo, num mentem firma sibi ratione cohaerentem de statu

propriae quietis amovebis? 8 Cum liberum quendam virumsuppliciis se tyrannus adacturum putaret, ut adversum se

factae coniurationis conscios proderet, linguam illemomordit atque abscidit et in os tyranni saevientis abiecit;ita cruciatus, quos putabat tyrannus materiam crudelitatis,vir sapiens fecit esse virtutis. 9 Quid autem est, quod inalium facere quisque possit, quod sustinere ab alio ipsenon possit? l0 Busiridem accepimus necare hospites solitum

Mdne0ierile filosofiei - Cartea II 73

Proza VIBogifia, puterea, demnitl{ile n-au nici o valoare

morali. nt. t. dobindesc qi de cei rli, care prin ele nu pot

deveni mai buni.1 Dar de ce sd discut despre demnitdli Si despre putere'

pe care voi, necunoscdtori ai adevdratei demnitdli qi puteri'

le ridicali fn sldvi?ss) Dacd ele au aiuns la cei mai necinstili,

ce netrorociri au adus incendiile provocate de eruplia

flacarilor Aetnei sart potopttl?2 De-sigur, dupd cum cred cd-

li amintesti, pttterea ionsulard ce fusese tnceputul libertdlii,'din

cattza mindriei consulilors6), au dorit s-o tnldture

strdmoSii voStri, care din pricina aceleiasi mfndriiinldtttraserd din stat mai tnainte puterea regaldsT)' 3 lar dacd'

ceea ce se tntdmpld foarte rar, onorttrile sfnt tncredinlate

celor cinstili, ce iltceva este de admirat la ei, dectt probitqtea

cu care-Si fac datoria? Asa se face cd nu virtttlile cresc in

considerarlie prin titlu, ci titlul capdtd o aureold mai

strdlucitoare prin virtulile celui care-l deyine' 4 Dar care

este aceastd putere strdlucitoare Si doritd de voi? Nu vedeli'

fiinle pdminte$ti, cui vi se pare cd poruncili? Dacd ai vedea"

orrrifntr" soareci pe nnul arogdndu-si drepttil ;i puterea de

a conchce'pe ceilafti, ce rts te-ar cuprinde! 5 Sau dacd

privesti coipttl, poli gdsi ceva mai slab decit omul' pe care-adesea

tl ucide fntrepdtura ttnei musculi;e sau a unui vierme

intrat in intestine? 6 Dar asupra cdrei pdrli din om poate

exercilct cineva vreun drept, dacd nu asupra corpului Si asupra

a ceea ce este mai prejos de corp, vreau sd spun asupra averii

sale? 7 Vei pr.ttea contanda ceva unui suflet liber, vei tndepdrta

vreo minte stdpdnd pe raliunea sa de la linistea-i proprie?88)

8 (Jn tiran credea cd va constringe prin chinrtri pe un om

libersq sd denunle pe niste tovardsi int-un complot tndreptat

impotriva sa. Ace:sta fnsd Si-a muScat limba Si, scuipdnd-o

dii gurd, a aruncat-o tn fala tiranului infuriat' Astfel

chinirile pe care tiranul le socotea element de cruzime'

bdrbatul intretept le-a fdcut element de eroism' 9 Dar ce rdu

74 Boethius

ab Hercule hospite fuisse mactatum. l l Regulus pluresPoenorum bello captos in vincla coniecerat, sed mox ipsevictorum catenis manus praebuit. 12 ullamne igitur eiushominis potentiam putas, qui, quod ipse in alio potest, neid in se alter valeat, efficere non possit?

l3 Ad haec, si ipsis dignitaribus ac potestatibus inessetaliquid naturalis ac proprii boni, numquam pessimisprovenirent; neque enim sibi solent adversa sociari, naturarespuit ut contraria quaeque iungantur. l4 Ita cum pessimosplerumque dignitatibus fungi dubium non sit, illud etiamliquet natura sui bona non esse, quae se pessimis haererepatiantur. 15 Quod quidem de cunctis fortunae muneribusdignius existimari potest, quae ad improbissimum quemqueuberiora perveniunt. l6 De quibus illud etiamconsiderandum puto, quod nemo dubitat esse fortem, cuifortitudinem inesse conspexerit, et, cuicumque velocitasadest, manifestum est esse velocem. l7 Sic musica quidemmusicos, medicina medicos, rhetorica rhetores facit; agitenim cuiusque rei natura, quod proprium est, neccontrariarum rerum miscetur effectibus et ultro, quae suntadversa, depellit. 18 Atqui nec opes inexpletam restinguereavaritiam queunt nec potestas sui compotem fecerit, quemvitiosae libidines insolubilibus adstrictum retinent catenis,et collata improbis dignitas non modo non effecit dignos,sed prodit potius et ostentat indignos. l9 Cur ita provenit?Gaudetis enim res sese aliter habentes falsis compellarenominibus, quae facile ipsarum rerum redarguuntur effectu;itaque nec illae divitiae nec illa potentia nec haec dignitasiure appellari potest. 20 Postremo idem de tota concluderefortuna licet, in qua nihil expetendum, nihil nativae bonitatisinesse manifestum est, quae nec se bonis semper adiungitet bonos, quibus fuerit adiuncta, non efficit.

MdneAierile filosofiei - Cartea Il 75

putem Jace almia, fdrd sa ne temem cd ni-l vo face Si nouaalnil? l0 Legenda sptme cd Busirise0) cttre de obicei isi ucideamusaJirii, afost ucis de oaspetele sduHercule. i 1 Reguluse/ia pus in lanluri nntlli prizonieri de rdzboi cartaginezi, darin curdnd el inxtsi Si-a tlat mdinile sub cdtusele invingdtorilorsdi. 12 ASadar socoteSti cd sre vreo pLdere omul care nupoate fmpiedica pe allul sa-iJhcd ceea ce ar puteaface el, Iardndu-i, altttia?

13 Pe l6ngd qcestea, dacd prin ele insele demnitdlile aravea vreo valoare inndscutti Si proprie, ele n-ar ajungeniciodatd in mdna celor rdi; de obicei nu se asociazd intreele elemente polrivnice, citci natura respirtge unireacontrariilor.l4 Astfgl, fiindca, fara fndoiald, prea adesea ceirdi exercitdJilncyituti inalte, e lintpede cii prin natura lor nusint bune cele ce se lasd sciJie insuSite de cei riii. 15 Aceastaeste o judecald jusld despre toate dantrile sorlii care ajungdin belsug in mdinile celor nevrednici. 16 in legdtttrd atacestea putem addugcr considera{ia cd nimeni nu se indoieStecd e viteaz acela la care se vede bine vitejia si cel care areiulime e evident cd e iute. 17 Tot aSa muzica face pemuzicanli, medicina pe medici, retorica pe retori, cdci naturalucreazd in direc[ia care-i e proprie, nu amestecd intre eleelemente cu efecte contrctrii Si respinge pe cele cere sintpotrivnice. 18 Dar nici bogdliile nu pot sd infrdneze o ldcomienemdsurutd, nici puterea n-a fiicut stdpdn pe sine pe cel pecare-l !in strins in lanlttri de nedezlegat pofte vinovate, Sidemnitatea incredinlatd celor necinstili nu ntrmai cd nu-iface demni, dat" li aratd cit sint de nedemni. 19 De ce asa?Fiindcd vd place sd numili ctt nume false lucruri care sint inrealitate altfel, a cdror naturlt se vede uSor din efectele lor;aSa cd nici bogdtria, nici pu,terea, nici demnitatea, nu pot finumite pe drept astfel. 20 In s.farSil se poate spune acelasilucru despre toete a,spectele sorlii, tn care nu existd nimicde dorit, nirnic care .sa aibd o valoare inndscutd, care nu se

une$te cu cei buni inlotdeaun.a Si care nttface buni pe cei cu

cctre s-a unit.

76 Boethius

Metrum VI

Novimus, quantas dederit ruinasurbe fl ammata patribLrsque caesis,fratre qui quondam ferus interemptomatris effuso maduit crllorecorpus et visu gelidum pererransora non tinxit lacrimis, sed essecensor exstincti potuit decoris.Hic tamen sceptro populos regebat,quos videt condens radios sub undasPhoebus, extremo veniens ab ortu,quos premunt septem gelidi triones,quos Notus sicco violentus aestutorret ardentes recoquens harenas.Celsa num tandem valuit potestasvertere pravi rabiem Neronis?Heu gravem sortem, quotiens iniquusadditur saevo gladius veneno!

Prosa VII

1 Tum ego: Scis, inquam, ipsa minimum nobisambitionem mortalium rerurn fuisse dominatam; sedmateriam gerendis rebus optavimus, quo ne virtus tacitaconsenesceret. 2 - Et illa: Atqui hoc unum est, quodpraestantes quidem natura mentes, sed nondum adextremam manum virtutum perfectione perductas allicerepossit, gloriae scilicet cupido et optimorum in rem publicamfama meritorum. 3 Quae quam sit exilis et totius vacuaponderis, sic considera. Omnem terrae ambitum, sicuti

Mdnedierile filosofiei - Cartea II 77

Poezia VIe2)

Exemplul Nero, care a rimas tot riu, oricite daruri i-a

adus soarta.

$tim lanpl tot de crime pe care le-a comis:

Oragu-n vAlvdtaie, senatul tot ucis

$i, dupd ce pe frate l-a omorit' pc mamd

A suprirnat-o fiara, mAnjindu-qi fErd teamd

in sdnge corpul. Apoi, privind cadavrul rece,

Fdrd sd verse lacrimi gi fErd sd se plece,

O frumusefe stinsi a stat ca si mdsoaree3).

Jinea acesta totugi sub sceptrul sdu popoare

Ce Phoebus le priveqte cdnd, rdsdrind din unde,

Se-nalli, incilzeqte, 5i in apus s-ascunde,

Popoare agezate sub nordul inghelat,

Popoare ce de Notus, cdnd bAntuie uscat,

Sint arse ca nisipul cel zilnic incdlzit.

Dar fost-a-n stare aceasti putere in sf6rqit

Prea groaznicului Nero sd-i schimbe nebunia?

Ah, crudd este soarta, cdnd sabia mdrqavd

Nedrept se-mperecheazd cu groaznica otravi!

Proza VIICea mai inaltd glorie a unui om este ca qi inexistenti

in raport cu nemirginirea spafiului 9i a timpului.I Atunci eu i-am rdspuns: - $tii tu insdli cd ambilia mea a fost

dominatd foarte pulin de lucruri muritoare; am dorit domenii

de activitate ca sd nu-mi imbdtrdneascd forlele intr-o tdcutd

nelucrare. 2Eaaurmat: ' On singur lucru este care sd atragd

minlile superioare prin natura lor, dar care n-au ajuns in

primele rdnduri prin perfecliunea virtulilor: dorinla de glorie

Si reputalia celor mai de seamd merite pentru stat.3 Ctt este

aceastd ndzuinld de deSartd Si de strimtd, iudecd tn chipul

l0

t5

7978

ryItIItIII

I

Boethius

astrologicis demonstrationibus accepisti, ad caeli spatiumpuncti constat obtinere rationem, id est, ut, si ad caelestisglobi magnitudinem conferatur, nihil spatii prorsus habereiudicetur. 4 Huius igitur tam exiguae in mundo regionisquarta fere portio est, sicut ptolomaeo probante didicisti,quae nobis cognitis animantibus incolatur. 5 Huic quartaesi, quantum maria paludesque premunt quantumque sitivasta regio distenditur, cogitatione subtraxeris, vixangustissima inhabitandi hominibus area relinquetur. 6 Inhoc igitur minimo puncti quodam puncto circumsaepti atqueconclusi de pervulganda fama, de proferendo nominecogitatis, ut quid habeat amplum magnificumque gloria tamangustis exiguisque limitibus artata? 7 Adde, quod hocipsum brevis habitaculi saeptum plures incolunt nationeslingua, moribus, totius vitae ratione distantes, ad quas tumdifficultate itinerum, tum loquendi diversitate, tumcommercii insolentia non modo fama hominum singulorum,sed ne urbium quidem pervenire queat. g Aetate deniqueM. Tullii, sicut ipse quodam loco significat, nondumCaucasum montem Romanae rei publicae famatranscenderat et erat tunc adulta parthis etiam ceterisqueid locorum gentibus formidolosa. 9 Videsne igitur, quu*sit angusta, quam compressa gloria, quam dilatare acpropagare laboratis? An ubi Romani nominis transire famanequit, Romani hominis gloria progredietur? l0 euid quoddiversarum gentium mores inter se atque institutadiscordant, ut, quod apud alios laude, apud alios suppliciodignum iudicetur? 11 euo fit, ut, si quem famae praedicatiodelectat, huic in plurimos populos nomen proferre nullomodo conducat. 12 Erit igitur pervagata inter suos gloriaquisque contentus et intra unius gentis terminos praeclarailla famae imnrortalitas coartabitur.

l3 Sed quam multos clarissimos suis temporibus virosscriptorum inops dclevit oblivio. euamquam quid ipsa

urmdtor. Tot globul pdrndntesc, dupd cum ai invdlat dinaslronomie, Jala de spctliul ceresc, se Stie cd octrpit abia trn

punct, adicd, dacd e comparat cu rncirimea univer.sului ceresc,

s-ar putea afirma cd n-are nici un spaliu. 4 $i abia aproape

un sfert din aceastit micd parte a lumii, pdmdnnl, este, dupd

cum a ardtat Ptolemeu, locuitd de fiinle cunoscute de noi. 5

Din acest sfert, dacii excludem ceea ce ocupd mcirile, lacurile

Si deSerturile, abia mai rdmdne o porliunefoarte micd pentruafi locuita de oameni. 6 ASatlar in acest minim punct dintr-un punct, tnchiSi Si incercuili, vd gandili cum sd vii mdrilireputa{ia, cttm sd vdfaceli numele cunoscut? Dar ce are nobil

Si mdre| o glorie restrinsd in hotare atit de mici Si de inguste?

7 Adauga cd acest larc de scurtd loudre este ocLtp(tt de multe

naliwti deosebite ca limbd, obiceiuri, fel de viaYduil, la care,

din cauza greutdlii drunturilor, diferenlei de limbd Si lipseide relalii tntre popoare, nu poale pdtrunde, nu numai nuruele

oamenilor luali in parte, dar nici mdcar al oraselores).8 invremea lui Cicero, precum el insusi spune undevae6) , nu

trecuse de munlii Caucaz numele statului roman, care era peatunci infloritor Si temut chiar de parli Si de celelalte neamuri

din acele pdrli. 9 Vezi, asadar, cit este de mdrginitd, cft este

de restrfnsd gloria pe care voi vd muncili s-o mdrili Si s-oraspdndili? Sau unde nu poate sd pdtrundd faima numeluide roman va putea sd ajungd gloria uruti bdrbat roman? l0Ce sd mai spun despre faptttl cd obiceiurile ca Si instituliilediferitelor neamuri se deosebesc fntre ele, astfel cd ceea ce

la unii se judecd demn de laudd, la allii se socoteste demn

de pedeapsd? ll De aici rezultd cd dacd pe unul il desfdteazd

prosldvirea numelui, el n-are nevoie in nici un chip sd-Si

facd cunoscut numele la prea multe popoare. 12 Fiecare vafideci mullumit cu o glorie rdspdnditd intre ai sdi Si inlduntrulhotarelor unui singur neam se va restringe acea preas t rriluc i t d nemurire a rerutme luieT).

I

Li

II

ll

I

80 Boethius

scripta proficiant, quae cum suis auctoribus premit iongioratque obscura vetustas? l4 Vos vero immortalitatem vobispropagare videmini, cum futuri famam temporis cogitatis.l5 Quod si ad aeternitatis infinita spatia pertractes, quidhabes, quod de nominis tui diuturnitate laeteris? l6 Uniusetenim mora momenti, si decem milibus conferatur annis,quoniam utrumque spatium definitum est, minimam licet,habet tamen aliquam portionem; at hic ipse numerusannorum eiusque quamlibet multiplex ad interminabilemdiuturnitatem ne comparari quidem potest. 17 Etenim finitisad se invicem fuerit quaedam, infiniti vero atque finiti nullaumquam poterit esse collatio. 18 Ita fit, ut quamlibet prolixitemporis fama, si cum inexhausta aeternitate cogitetur, nonparva, sed plane nulla esse videatur. 19 Vos autem nisi adpopulares auras inanesque rumores recte facere nescitis etrelicta conscientiae virtutisque praestantia de alienis praemiasermunculis postulatis. 20 Accipe in huius modi arrogantiaelevitate quam festive aliquis illuserit; nam cum quidamadortus esset hominem contumeliis, qui non ad verae virtutisusum, sed ad superbam gloriam falsum sibi philosophinomen induerat, adiecissetque iam se sciturum, an illephilosophus esset, si quidem inlatas iniurias leniterpatienterque tolerasset, ille patientiam paulisper assumpsitacceptaque contumelii velut insultans: 'Iam tandem', inquit,'intellegis me esse philosophum?' Tum ille nimiummordaciter:'Intellexeram', inquit,'si tacuisses'. 21 Quidautem est, quod ad praecipuos viros - de his enim sermoest -, qui virtute gloriam petunt, quid, inquam, est, quodad hos de fama post resolutum morte suprema corpusattineat? 22 Nam si, quod nostrae rationes credi vetant,toti moriuntur homines, nulla est omnino gloria, cum is,cuius ea esse dicitur, non exstet omnino. 23 Sin vero benesibi mens conscia terreno carcere resoluta caelum .liberapetit, nonne omne terrenum negotium spernat, quae se caelofruens terrenis gaudet exemptam?

M6nedierile fibsofiei - Cartea II 81

13 Dar pe c'd1i bitrbali vestili in titnpti lor nu i-a acoperit

uitarea dii ltpsa de scriitori! De altJbl, ce potfttce scrierile

inse;i, p, ,oiu le tngroapd, ca Si pe autorii lor' depdrtarea Si

innlne)icul rimptiltti?14 Vottd vi se pare cd vd asigttra{i

nenturirea, cAni vd gdnttili lafaima voastrd de viitor'15 Dacd

cercetezi hrsd spa!iile infinite ale eternitit!ii' cum te poli

brtcttru rle ehtrata nttmeltti tiut? e'el6 De compari durata untti

monxenl cu zece mii cle ani, cdci fiecare spaliu este limitat'

ttn raport clt cle mic tot existii intre ele' dar insuSi acest

nrtmd'r de ani si orice mttltiplu al lor nu poate Ji nici mdcar

comparatcttdrtratainfinitci.|TFiindc.dtntrelucrurilefinitepooi, exista ceva comlm, clar intre cele finite $i cele infinite

nlt po(tte existu nici o comparare' 18 AstJbl cd reputalia intr-

un'timp destttl de indelttngat, aldturi de nesfdr$ita eternitate'

porc i, micd, ci absoltrt inexistentd' 19 Voi nu Stili sd faceli'binele

decft pentrlt gura lumii Si pentru vorbe deSarte' Si'

lcrsdnd la o parte pi'imattil constiinlei qi al virtulii' cereli

rdsplata d." lo uorinle nesincere erle altora.20 Ascultd cutn a

ris'cineva cle ttsttrdtatea rmei aroganle de aceastd speld' Un

oarecare aclresase insulte unti om care-Ei dddea numelefals

de filosof, ntt pentrut practica adevdratei virtuli' ci pentru o

gtirie tn"reritd, si a)dt,gase cd el va sti dacd acela efilosof'

de va suporta cu trsttrinld Si rdbdare insultele ce'i aducea'

Acela a idbdat pulin Si apoifdlindu-se cu acceptarea insultei'.

a zis: ,,Acttm, in sfdrSit, fnlelegi cd stnt filosof ? " Atunci el

i-a rdipuns muScdtor: ,,As fi inleles dacd aifi tdcut'"ee)21

Dar di ce mai lin oamenii ntperiori - ciici despre acestia e

vorba - care carttd gloria in virtute, de ce mai lin ei la renume'

dupd clistrugerea corpultti prin moartea supremd ?22 Cdci

dacd, ceea Je corfor* priniipiitor noastre nu putem credet00)'

oamenii mor in fntregime, nu este glorie aceea al cdrui

posesor ntt mai existd' 23 Iar dacd spiritul' ct't adevdrot

constient de sine, scdpal de fnchisoarea pdmdnteascii' se

tndreaptd liber spre cer, nu dispreluieSte orice preocupare

pamditeascd, el care, avdnd cerul, se bucurd cd a scdpat de

pdmdnt?

l{l

t5

2n

IIIIIIIIIIIT

tII

82 Boethius

Vletrum VII

Quicumque solam mente praecipiti petitsllmmLllnque credit gloriam,

late patentes aetheris cernat plagasar{umque terrarum situml

brevem replere non valentis ambitumpudebit aucti nominis.

Quid, o superbi, colla mortali iugofrustra Ievare gestiunt?

Licet remotos fama per populos meansdiffusa linguas explicet

et magna titulis fulgeat claris domus,mors spernit altam gloriam,

involvit humile pariter et celsum caputaequatque surnmis infima.

Ubi nunc fidelis ossa Fabricii rnanent,quid Brutus aut rigidus Cato?

Signat superstes farna tenuis pauculisinane noinen litteris.

Sed quod decora novimus vocabula,num scire consumptos datur?

Iacetis ergo prorsus ignorabilesnec fama notos efficit.

Quodsiputatis longius vitam trahimortalis aura nominis,

cum sera vobis rapiet hoc etiam dies,iam vos secunda mors manet.

I

Menedierile filosofiei - Cartea II 83

Poezia VIINimeni nu poate ob{ine pe pimint nemurirea. Chiar

cele mai celebre nume tot vor dispirea cindva.Acel ce cu infrigurare doar dupi glorie s-avintdr0r)

$i-o crede cel mai rnare bine,Priveascd cerul gi pimAntul, cu toate ce le inveqmintd

$i s6le asemene cu sine;s Ru$ine ii va fi de-un nume, ce-a vrut pim6ntul sd-cuprindd

Fa!5 de cer aga de mic.De ce din jugul morfii gitul dore$te omul sd-9i desprindi

Cdnd moarte n-o-nvinge nimic?Oricit renumele pdtrunde printre popoare depdrtate

$i e purtat din gur6-n gurdOricit o casd strdlucegte, prin titluri mari gi admirate,

in fala morfii o mdsurd

E pentru tofi. Ea nu vrea glorii gi fbrd vreo deosebire

La fel ii sint Ei mic ai rnare.

Ce-a mai rdmas dinBrufusro2), Cator03), rigidin viafi qin simfire,

Fabriciu'oa) cu credinti tare?

O glorie ugoari-n urmd, pe care-n litere pulineDoar numele-o mdrturise$te.

Dar dacd dup-al lor renume pe unii ii cunoaqtem bine,De-at61ia morf i cine-sminte gte?

Zdcelideci ca-ntr-o noapte-adancd gi faima nu este in stare

Ca sd vi dea tot ce ii cerefi.De socotili cumva cd viata mai lungd trdinicie are,

Prin numele pe care-l y1s1l,

Odatd va sosi chiar ziua, cdnd qi acesta va dispare

$i-atunci a doua moarte aveti.

FE

iI

1.

t::.

i.i,

84 Boethius

Prosa VIII

1 Sed ne me inexorabile contra fortunam gerere bellumputes, est aliquando, cum de hominibus fallax illa nihil bene

mereatur, tum scilicet, cum se aperit, cum frontem detegit

moresque profitetur. 2 Nondum forte, quid loquar,intellegis; mirum est, quod dicere gestio, eoque sententiam

verbis explicare vix queo. 3 Etenim plus hominibus reor

adversam quam prosperam prodesse fortunam, illa enim

semper specie felicitatis, cum videtur blanda, mentitur, haec

semper vera est, cum se instabilem mutatione demonstrat.

4 Illa fallit, haec instruit, illa mendacium specie bonorum

mentes fruentium ligat, haec cognitione fragilis felicitatisabsolvit; itaque illam videas ventosam fluentem suique

semper ignaram, hanc sobriam succinctamque et ipsius

adversitatis exercitatione prudentem. 5 Postremo felix a

vero bono devios blanditiis trahit, adversa plerumque ad

vera bona reduces unco retrahit. 6 An hoc inter minimaaestimandum putasrquod amicorum tibi fidelium mentes

haec aspera, haec horribilis fortuna detexit, haec tibi certos

sodalium vultus ambiguosque secrevit, discedens suos

abstulit, tuos reliquit. 7 Quanti hoc integer et, ut videbaris

tibi, fortunatus emisses? Nunc amissas opes querere, quod

pretiosissimum divitiarum genus est, amicos invenisti.

Mdnedierile filosofiei - earrcell- 85

Proza VIIIUneori qi schimbirile sorfii ne sint folositoare, la necaz

putind cunoagte iubirea prietenilor adevlrafi.I Dar sd ntt crezi cd port rdzboiul neinduplecat impotriva

sorlii; este o tmprejm'are cdnd aceastd fnseldtoa'utos) face

bine oamenilor, anttrne atunci cdnd se aratd, cdnd iSi

descopere fruntea Si'Si mdrturiseSte caracterltl' 2 Poate nu

inlelegi incd ce spun; ce caut sd ardt e minunat Si de aceea

abia pot sd-mi exprim prin cuvittte gdndurile' 3 Eu cred cd o

soartd nefericitd e mai de folos oamenilor decit o soartd

fericitd. Aceasta din urmd lotdeauna, sub masca fericirii,cand se arata bldndd, minte; cea dintdi tnsd este totdeauna

adevdratd, cdnd se aratd nestatornicd prin schimbarea sa' 4

Una inseald, alta instruieste; una, sub masca unor bunuri

mincinoase, inldnluie minlile celor ce se bucurd de ea,

cealaltd prin cunoa$terea fericirii fragile libereazd' Astfel

pe utta o vezi alergdnd vintoasd qi totdeaua, uitdnd de sine,

pe alta o vezi sobrd, relinutd Si prudentd fn exercitarea

adversitdlii ,sale. 5 in sftrSit, soartaJbricitd, prin mdngdierile

ei, abate. Si pe cei slabi din calea adevdratului bine, cea

nefericitd adesea ttrdste cu cdrligul la adevdratele bunuri

pe cei ratdcili. 6 Sau li se pare de minimd importanld cii

aceastd soartd asprd, ingrozitoare, ili dezvaluie minlile

prielenilor credincioSi, cd 1i-a ardtat felele sincere Si cele

prefdcttte ale tovardsilor, cit plecdnd a luat pe ai ei Si li-aldsat pe ai tdi? 7 Cu cit ai fi cuntpdral aceasta cdnd erai in

bttnd stare Si, dupd pdrerea ta, fericit? Acum pldngi dupa

bogd\iite pierdute; ai gdsit prieteni, care constituie cel mai

prelios gen de bogalie.

87

l0

l5

25

86T

tIIIT

IIT

tIIIt

BoethiusMdnsdierile filosofiei - Cartea II

Poezia VIIIIubirea este puterea supremi in alcdtuirea lumii.

Dacd-n lume. pe vecie.Toate stau in armonie,Dacd chiar cele opuse

Sint la fixe legi supuser06),

Dacd Phoebus poarti-n carZtle albe de clegtar,

Phoebe !ine nop{ile,Hesperus chemAndu-le.

Dacd ale mirii valuriSe opresc mereu de maluri

$i uscatul mdrginitE-n hotare neclintit,Dacd astfel sint legate,

Cer, pdmdnt gi mare, toate

Sint conduse de iubireroT).

Fdr-a ei diriguire,Cele ce sint azi in pace

in curAnd rdzboi vor face

$i-ntocmirea lumii care

in unire fiecareAzi o migcd - o vor strica.Dragostea poate fineaNeamurile-n sfintd pace;

Ea pe soli unili ii face

$i scumpi unul altuia.Ea dicteazd legea sa

intre prieteni. Fericili,Oameni atunci o si fili,Cdnd din ceruri dragostea

$i-ntre voi se va-ntrona.

Metrum VIII

Quod mundus stabili fide

concordes variat vices,

quod Pugnantia semina

foedus PerPetuum tenent,

quod Phoebus roseum diem

curru provehit aureo,

ut, quas duxerit HesPeros

Phoebe noctibus imPeret,

ut flucttts avidum mare

certo fine coherceat,

ne terris liceat vagis

latos tendere terminos,

hanc rerum seriem ligatterras ac Pelagus regens

et caelo imPeritans amor'

Hic si frena remiserit,quicquid nunc amat invicem'

bellum continuo geret

et, quam riunc socia fide

pulchris motibus incitant,

certent solvere machinam'

Hic sancto PoPulos quoque

iunctos foedere continet,

hic et coniugii sacrum

castis nectit amoribus,

hic fidis etiam sua

dictat iura sodalibus'

O felix hominum genus'

si vestros animos amor,

quo caelum regitur, regat!

LIBER III

CARIEA III

Boetltius 9l90 Mdnsdierile filosofiei - Cartea III

Proza IFilosofia f5giduieqte lui Boethius sf,-i faci cunoscuti

adevirata fericire.I Ea iqi terminase cdntecul: pe mine insd, dornic de a asculta

frumusefea melodiei, mi ldsase inc6 fascinat gi ?n reverier08.

Dupa pu{in timp i-arn spus: 2 - O, neasemdnatl mdngAiere a

celor abdtuli, cit m-ai refdcut sufletegte, prin addncimea

gdnduriior gi prin farmecul cAntecului tiu; pind intr-atit, incitacum nu md mai cred neinstare de a rezista loviturilor sorfii!Astfel, de doctoriile despre care spuneai adineauri cd sint cam

tari, nu numai cd nu md tem, dar chiar le cer stf,ruitor, dornic

fiind sd ascult.3 Ea mi-a rispuns atunci: - Arn simlit (lceosto

pe cdncl tu ascultui in tcicere Si tncorclure cuvintele mele.

Starea ta sufletettscd am a$teptat-o Si, ceea ce este maiadevdrut, eu li-ant produs-o; cele ce unneaz.ii strfi de uSo

naturA cd tnleapd la gust, tnsti clupd ce le vei primi iniiuntruse vor indulci. 4 Fiinclcti spui cti eSti dornic sd asculli, cu

ciitd ard.oare te-ai tnfldcfrru, dacd ai Sti uttde vrectLt sti teduc! 5 - Unde? - intreb eu. - Spre adevcirata fericire -, rdspunde

ea - lct care viseaza suJletul tdu, dar pe care tu, cu ochiirdpili de aparenle, nu o poli privi drept infatd.to')).6 - Haide,

te rog", ii spun eu atunci, "gi arat6-mi fird intdrziere care este

acea fericire adevdrat6" .7 - Pentru tine o voi face cu plticere -

rdspunde ea -, dar stareo care tli e mai cunoscufi, pe aceea

md voi strddui sa !i-o zugrdvesc Si sd li-o redau prin cr.tvinte,

pentru ca dupd ce o vei privi, cdnd vei muta ochii in parteo

opttsd, sa poli recunoa$te chipul adevdratei fericiri.

Prosa I

llamcanttlmillafiniverat'cummeaudiendiavidumstupentemque arrectis adhuc auribus carminis mulcedo

defixerat' Itaque paulo post: 2 O' inquam' suTmum

lassorum solamen animorum' quam tu"me vel sententtarum

fonA"r" vel canendi etiarn iucunditate refovisti' adeo ut

iam me posthac imparem fortunae ictibus esse non arbitrer!

Itaque remedia quae paulo acriora esse dicebas' non modo

non perhorresco, sed aucliendi avidus vehementer efflagito'

3 -Tum illa: Sensi, inquit' cum verba nostra tacitus

attentusque rapiebas' eumque tuae mentis habitum vel

exspectavi vel, quod est verius' ipsa perfeci; talia sunt

quippe, quae restant ut degustata quidem mordeant' interius

autem recepta dulcescant' 4 Sed quod tu te audiendi

cupidum dicis, quanto ardore flagrares' si' quonam te ducere

aggrediamur agnosceres! 5 - Quonam? inquam' - Ad veram'

inquit, felicitatem' quam tuus quoque somniat animus' sed

occupato ad imagines visu ipsam illam non n"'"t:l:ti::t:

6 - Tum ego: Fac, obsecro' et quae illa vera slt' slne

cunctatione demonstra' 7 - Faciam' inquit illa' tui causa

libenter; sed quae tibi causa notior est' eam prius designare

verbis atque informare conabor' ut ea perspecta' cum ln

contrariam partem flexeris oculos' verae specimen

beatitudinis Possis agnoscere'

Boethius92

Metrum I

Qui serere ingenuum volet agrum'

liberat arva Prius fruticibus'

falce rubos filicemque resecat'

ut nova fruge gravis Ceres eat'

Dulcior est aPium mage labor'

si malus ora Prius saPor edat'

Gratius astra nitent ubi Notus

desinit imbriferos dare sonos'

Lucifer ut tenebras PePulerit'r0 pulchra dies roseos agit equos'.

Tu quoque falsa tuens bona Prtus

inciPe colla iugo retrahere: .

vera dehinc animum subierint'

Prosa II

I Tum defixo paululum visu et velut in augustam suae

mentis sedem recepta sic coepit: 2 Omnis mortalium cura'

quam multiplicium studiorum labor exercet' diverso quidem

calle procedit, sed;;;"t" tamen beatitudinis finem nititur

pervenire. Id autem est bonum' quo quis adepto nihil ulterius

desiderare queat' 3 Quod quidem est omnium summum

bonorum cunctaque intra se bona continens' cui si quid

aforetrsummum esse non posset' quoniam relinqueretur

extrinsecus, quod po""t optari' Liquet ttt:il.::::

beatitudinem statum bonorum omnium congregatlone

perfectum. + ffun"' uti diximus' diverso tramite'mortales

omnes conantur adipisci; est enim mentibus hominum vert

boni naturaliter inserta cupiditas' sed ad falsa devius error

MdneAierile filosofiei - Cartea III

Poezia IPrin contrast, va putea in{elege in ce consti fericirea

adevirat5.Cel care vrea s6 facd o lelind ogor,De rdddcini o cur6 intdi 9i de trupini

$i-i scoate lSstdrigul crescut de miriciniCa Ceres s6 aducd rod ?ndestulStorrr0).

Mai dulce este mierea curatd de albineDac6-am avut in gurd intAi un gust amar;Mai luminoase stele pe cer senin risar,Cu ploaie qi furtund c6nd Notus nu mai vine

Cdnd Lucifer alungd nopIi negre-ntunecate,

Frumoasa zi apare cu caii purpurii.

$i tu, degarte bunuri privegte mai int6iCa gitul cu incetul sub jug si nu-l mai 1ii;Atunci vei qti ce bunuri sint cele-adevdrate.

Proza IITofi oamenii concep fericirea ca binele suprem, pe care

il cautd fie in bog6{ie, fie in glorie, fie in onoruri, fie inpldceri. Dar nici una din acestea nu pot da fericirea deplind.

I Cu privirea fixd o clipd qi reculegdndu-se oarecum, intainele gAndurilor ei, a inceput astfel: 2 - Orice strddanieonteneascd, pe care o hrdneSte chinul dorinpelor de totfelul,pleacd pe cdi deosebite, dar cautd totuSi sd ajungd la singurul

!el, al fericiriittt). Aceasta tnsd e un bun pe care daca fldobindesti nu nmi poli dori nimic altceva.3 El este culminaliatltturor bnnu.rilor, conlinhnd tn sine toate bunurile, cdruiadacd i-ar lipsi unul n-ar putea fr astftl, fiindcd ar rdnzdne tnafara de el ceva ce ar putea fi dorit. Se vede, aSada4 cd

fericirea este o stare rezultatd din reuniunea tuturor bunurilor4 Pe aceastd stare, dupd cum atn spus, toli nturitorii tncearcd

93

rI

Boethius

abducit. 5 Quorum quidem alii summum bonum esse nihiloindigere credentes, ut divitiis affluant, elaborant, alii vero,

bonum quod sit dignissimum,veneratione iudicantes adeptis

honoribus reverendi civibus suis esse nituntur. 6 Sunt qui

summum bonum in summa potentia esse constituant: hi velregnare ipsi volunt vel regnantibus adhaerere conantur. Atquibus optimum quiddarn claritas videtur, hi vel belli velpacis artibus gloriosum nomen propagare festinant. 7

Plurimi vero boni fructum gaudio laetitiaque metiuntur; hifelicissimum putant voluptate diffluere. 8 Sunt etiam, qui

horum fines causasque alterutro permutent, ut qui divitiasob potentiam voluptatesque desiderant vel qui potentiam

seu pecuniae causa seu proferendi nominis petunt. 9 In his

igitur ceterisque talibus humanorum actuum votorumqueversatur intentio veluti nobilitas favorque popularis, quae

videntur quandam claritudinem comparare, uxor ac liberi,quae iucunditatis gratia petuntur; amicorum vero quod

sanctissimum quidem genus est, non in fortuna sed in

I I 1r':':: r:-:*:* i"ll:""*,:":" ver po,tentiae c1us,1 vel

delectationis assumitur. l0 Iam vero corporis bonapromptum est ut ad superiora referantur; robur enim

I ] *agnitudoque videtur praestare valentiam, pulchritudoatque velocitas celebritatem, salubritas voluptatem. llQuibus omnibus solam beatitudinem desiderari liquet; namI j vurDus ornnrous sularn Deallrllolnem qe$roerarl rrquer; r

I ,l quod quisque prae ceteris petit, id summum esse iudicatbonum. Sed summum bonum beatitudinem esse

definivimus; quare beatum esse iudicat statum, quem prae'1\

.i eteris quisque desiderat.:it 12 Habes igitur ante oculos propositam fere formam

,; felicitatis humanae: opes, honores, potentiam, gloriam,ri:

',I' voluptates. Quae quidenr sol:r considerans Epicurus

94

iltr r!I'iI rl 'I dd,t

%

s-o clobindeas( -

oantettiro^ddi;',fi,:,:;,:::':;:i;,,i,'i),,";)Ili,,'::;i{::,;::rtitdcireq li abctte din clrttrn cAtre bttrturi.fttlse. 5 (Jnii crez6ttdcd sttpremul hine constii?n a rtu cltrce lipsii tle ttintic se ?,ltatca sd qibd. nmri ctvulii; altrii, socotittcl cti ltittele constti. inceee ce este demn cle veneralie, se silesc 1rrir, ,tob?,rrtir"oonorurilor sd cupete respectttl cottcetiilenilor lor. 6 sittt trniicare pun sttprentul bine in putereo suprenta: aceStict, sauvoiesc ei sd clotnneascti, suLt se ,it"rr'ri

')i,,.')'r'o^'.i",;^lt _

clorttrtitrtri. Ietr cei cdrora li s" por" cr;:utr?r:i::::,orr,r,,ffflbun, se grdbesc sd_Sifaca nuntele cuno.r ti z b o i u I tt i s a u a I e p d c i i. 7 C ";,:,;;;' :r: r: ;i' ; rt : :' ::r:;rrt:: ::valoarea binelui dupti bucuri" Sir".r",ti",. aceStia socotesc cuadevdrat fericit pe c.er ce trtocttd in prdceri. g $i sint urtiicare scltimbA iilre

.:te scopuriIe Si nti.iloacele: cle pilda, ceicare doresc bogalii pentrlr pur"r." Si plticeri, sctu cei cctrecautd pLtterea pent.ru bani sctu p"nrru a_Si Jace nuntelecunoscut.9 Arsada4 tn acestea Si qltele t

t o a t d t n c o r tl a r e a fa p t e I o r n r, ;, *, | ; ; ; : : :;;:' ; ri,t : r' :;, | : i :spre exemplu, gloria si popularitcrtett, care par a qcluceoarecare celebritate, solia Si copiii, care stnt doriyi pentrltbucurie; iar prietenii, cea mai'slntn categorie de bunuri,depind de virtute, ntr cle soartd. Celelalre sint cdutate fiepentru pLttere, fie pentru p!dceri. !0 Bunurile corporale seinsunteazd in cele dp a r a a d. u c e o r,

" r"r,"i:

::: : : "' ;:' {7 :: ri,: r r: :," : :: r:;: r:t r, :sdntitatea, - pldcere. il in rcrtrc acestea se vede bine cd estedoritd numai fericirea; Jiinclcii ceea cej.iecare doreSte moipresus de orice este socotit ct fi btrnul ,r,prrn . Dar noi antdefinit fericirea ca pe bunttl ,up*rr; a"fericitd starea ," ,oru o rlore;rc fi",nr" non',"ff,,:r:rt;::::::

12 Ai deci infala ochiIor ztryririt oolr"jrnrtt tabloulfericiriiottreneSti: ctvere. onorttri, putere, glorie, pldceri. Nurrtrti pe

ll

Boethius96

consequenter sibi summum bonum voluptatem esse

constituit, quod cetera omnia iucunditatem animo videantur

afferre. 13 Sed ad hominum studia revertor' qllorum animus

etsi caligante memoria tamen bonum suum repetit' sed velut

ebrius, domum quo tramite revertatur' ignorat' l4 Num

enim videntur errare hi, qui nihilo indigere nituntur? Atqui

non est aliud, quod u"qu" perficere beatitudinem possit

quam copiosus bonorum omnium status nec alieni egens'

sed sibi ipse sufficiens' 15 Num vero labuntur hi' qui' quod

sit optimum, id etiam reverentiae cultu dignissimum putent?

Minime; neque enim vile quiddam contemnendumque est'

quod adipisci omnium fere mortalium.laborat intentio' 16

An in bonis non est numeranda potentia? Quid igitur' num

imbecillum ac sine viribus aestimandum est' quod omnibus

rebus constat esse praestantius? 17.An claritudo nihili

pendenda est? Sed sequestrari nequit' quin omne' quod

excellentissimum sit' id etiam videatur esse clarissimum'

18 Nam non esse anxiam tristemque beatitudinem nec

doloribus molestiisque subiectam quid attinet dicere,

quando in minimis quoque rebus id appetitur' quod habere

fruique delectet? 19 Atqui haec sunt' quae adipisci homines

volunt eaque de causa diui'i^'' dignitates' regna' gloriam

voluptatesque desiderant' quod per haec sibi sufficientiam'

reverentiam, potentiam' celebritatem' laetitiam credunt esse

venturam. 20 Bonum est igitur, quod tam diversis studiis

homines petunt; in quo quanta sit naturae vis' facile

monstratur, cum licet variae dissidentesque sententiae tamen

in diligendo boni fine consentiunt'

l|:i .',::

MAnedierilc filosofiei - Cartea III

aceslea avfrntlu-le tn vedere, Epicur, consecvent cu sine tnsuSi,

considerd plcicerea ca pe supremul binett2), fiindcd toate

celelalte par a aduce bucurie sufletului. l3 Maifiorc tnsd la

dorinlele oarnenilor, al cdror suflet, deSi cu. m.emoria'intunecntd, cautd tottrsi binele supreilx, dar ca un om beat,

nu cunoa$te pe ce drum sd se intoarcd ctcttsdtts). 14 Nu par a

se tnsela aceia cctre iSi dau toatd silinla ca sd nu ducd lipsd

de nimic? Nu existd nimic care sd pocrtd aduce o fericirecompletd, ca o store tn care toate bunurile sint din belsug, in

care n-ai nevoie de ce este al altuia, ci eSti mulluntit cu ce

ai. 15 GreSesc cei care socotesc cd ceea ce este foarte bun

este $i foarte demn de aten!iile respectului? Deloc. Pentru

cd nu este netnsemnat Si de dispreluit ceea ce este cdutat cu

ardoare de strdduinlele aproape ale tuturor muritorilor.l6 Oare puterea nu trebuie numdratd printre bttnuri? Darce, trebuie socotit slab Si fdrd puteri ceea ce se constatd cd

este ntai presus de orice?17 Sau trebuie cu desdvArSire

dispreluitd celebritatea? Nu se poale trece cu vederea cd tot

ceea ce este foarte distins pare o fi Si foarte vestit. 18 CA

fericirea nu este nici nelinistiloare Si tristd, nici supttsd

durerilor Si supdrdrilo4 de, ce sd mai spun, cdnd chiar incele mai mici lucruri se cautd tocmai ce-li place sd ai Si sd

folosesti? 19 Acestea stnt cele pe care voiesc sd ledobdndeascd oamenii Si de aceea doresc avere, demnitdli,

dontnii, glorie Si pldceri, fiindcd prin eLe cred cd le va veni

tndestu.larea, respectul, puterea, celebritatea, mullum.irea.

20 Binele il cautd deci oamenii prin dorinle aSa de deosebite;

tn aceasta se vede cit de m.are este putereo naturii, cd oricttde variate Si de contrarii arfi pdrerile oamenilo4 ele stnt de

acord tn alegerea binelui ca lel.

97

IIIIIIIIIIIIIII

Boethitts98

Metrum II

20

Quantas rerum flectat habenas

noauro Potens, quibus immensum

legibus orbem Provida servet

stiingatque ligans inresoluto

singula nexu, Placet arguto

fidibus lentis Promere cantu'

Quamvis Poeni Pulchra leones

uin".,la gestent manibusque datas

captent escas metuantque trucem

,oliti u"rbera ferre magistrum'

si cruor horrida tinxerit ora'

resides olim redeunt animi

fremituque gravi meminere sui'

laxant nodis colla solutis

orimusque lacer dente cruento

iomito, rabidas imbuit iras'

Quae canit altis garrula ramis

ales, caveae clauditur antro;

huic licet inlita Pocula melle

largasque daPes dulci studio

ludens hominum cura ministret'

si tamen arto saliens texto

nemorum gratas viderit umbras'

sParsas Pedibus Proterit esc.as'

silvas tantum maesta requirit'

silvas dulci voce susurrat'

Validis quondam viribus acta

pronum flectit virga cacumen;

hanc si crlrvilns clextra remisit'

25

Mdnsdierile filosofiei - Cartea III

Poezia IINimic nu se indeplrteazd de natura sal toate elementele

naturii ipi indeplinesc propria Ior menire.Cu care frdu natura ne conduce,Prin care legi plstreazd cu-ngrijireImensul univers, in care duce

Pe fiecare-n strinsS-nldn{uire.Aq vrea s-arat in cdntec-nil{5tor,Pe lira mea cu coarde tremurate.Pot leii puni s6 poarte lan{ul lor,

Din mAini sd prindi hrana gi s-arate

Destul6 teamd de stSpdnul crud,

Obignuili cu biciul ce-i loveqte,

Dar daci-gi simt de sdnge gitul ud

Sdlbatica lor fire se treze$te;

UrlAnd addnc de ei iqi amintescDezleagd,lanful, scap6 din robie

$i-n furiile ce ii stdpAnesc

Pe-mblAnzitor intdiu ei il sfdgie.

Limbuta pasSre ce-n ram cdnta

E-nchisS-n fundul unei colivii,Cu miere cupe dacd i s-ar da,

Ospele scumpe, dulci atenlii mii,Din partea celor incdntafi de ea.

CAnd, insd, in strimtoarea ei sdrind,Dumbrava a vizut, cu umbra sa,

MAncarea sub picioare risipind,Pddurea cu tristefe doar o cere,

Cdntdnd pentru pidure cAntec dulce.

Nuiaua, indoitd cu putere,

E-adusd virfulpe pdmdnt sd-$i culce;Dar liberi ldsatl-astfel ea nu gade,

99

Boethius100

recto spectat vertice caelum'

Cadit HesPerias Phoebus in undas'

sed secreto tramite rursus

currum solitos vertit ad ortus'

Repetunt proprios quaeque recursus

redituque suo singula gaudent

nec manet ulli traditus ordo,

nisi quod fini iunxerit ortum

stabilemque sui fecerit orbem'

Prosa III

1 Vos quoque, o terrena animalia' tenui licet imagine

vestrum tamen principium somniatis verumque illum

beatitudinis finem licet minime perspicaci' qualicumque

tamen cogitatione prospicitis eoque vos et ad verum bonum

naturalis ducit intentio et uU eodem multiplex error abducit'2

Considera namque, an per ea' quibus se homines adepturos

beatitudinem putant, ad destinatum finem valeant pervenlre'

3 Si enim vel pecunia vel honores ceteraque tale quid

afferunt, cui nihil bonorum abesse videatur' nos quoque

fateamur fieri aliquos horum adeptione felices' 4 Quodsi

n.qu" id valent efficere, quod promittunt' bonisque pluribus

carent, nonne liquido falsa in eis beatitudinis species

o"p,"t,"naltur? 5 Primum igitur te ipsum, qui paulo ante

Oiui,it, affluebasl interrogo: inter illas abundantissimas opes

numquamne animum tuum concepta ex qualibet iniuria

confudit anxietas? 6 - Atqui, inquam, libero me fuisse

animo, quin aliquid semper angerer' reminisci non queo' 7

- Nonn" quia vel aberat, luod abesse non velles' vel aderat'

quod adesse noluissest - tta est' inquam' 8 - Illius igitur

iraesentiam, huius absentiam desiderabas? - Confiteor'

inquam. 9 - Eget vero, inquit' eo' quod quisque desiderat?

:

i

t

Ii

M6ne6ierile filosofiei - Cartea III , 101

30 Ci-ndatd se indreaptd cd.tre cer.in unde hesperide Phoebus cade,Dar iariqi, pe un drum plin de mister,Cu carul se intoarce-n r6s6rit.igi cautd orice lucru calea sa,

3s Pe ea si meargd este mullumit;O altd ordine nu poate daDecit acel ce leagd. nesch imbateSfdrgituri cu-nceputuri pentru toate I ra)

Proza IIIBogSfiile nu ne scutesc de orice lipsuri; ele creeazf, alte

nevoi.1 $i voi, o, fiinle pdntdnteSti, deSi cu intagine slabd, vti

reprezentali totttsi originea voastrd Si acel lel adevdrat alfericirii tl putetri foarte pulin intrezdri, tnsd tntr-un chipoarecare tot tl simlili prin cugetare; prin acest fapt pe de oparte o tendinld naturald vd duce spre adevdratul bine, iarpe de alfi parte vd depdrteazd de el eroorea de ntuLte orirepetutA.2 Examineazii dacii prin acelea, prin care oatneniisocotesc cd vor dobtndi fericirea, pot sd ajungd la lelulproplts. 3 Dacd banii, onorurile Si altele de acest fel aduc ostare care nu pare a fi lipsitd de oarecare bine, mdrtnrisesccd cineva poate deveni fericit prin dobtndirea acestora. 4Dar, dacd nu pot face ce promit Si le lipsesc cele mai mullebunuri, nu e clar cd se oglindeSte tn ele o imagine falsd a

fericirii? 5 Astfel, te intreb mai intdi pe tine, care, cu pulintnainte aveai attta avere: tn mijlocul acelor bogAfii JAnAmargini nLt 1i-a fost niciodatd sufletul tntunecat de nelini1tedin cauza vreunei nedreptdli? 6 - Dar, - i-am rdspuns eu, - nupot sa-mi amintesc dacd am avut vreodatd sufletul absolut liber,nestipAnit de nici o grij6'7 - Oare, nufiindcd-li lipsea ceea cenu voiai sd-li lipseascd Si aveai ceea ce n-ai fi vrut sd ai? -

rBoethius

- Eget, inquam. - Qui vero eget aliquo non est usquequaque

sibi ipse sufficiens. - Minime, inquam' l0 - Tu itaque hanc

insufficientiam plenus, inquit, opibus sustinebas? 1l -

Quidni? inquam. - Opes igitur nihilo indigentem

sufficientemque sibi facere nequeunt et hoc erat' quod

promittere videbantur. l2 Atqui hoc quoque maxime

considerandum puto, quod nihil habeat suapte natura

pecunia, ut his, a quibus possidetur' invitis, nequeat auferri'

- Fateor, inquam. 13 - Quidni fateare' cum eam cotidie

valentior aliquis eripiat invito? Unde enim forenses

querimoniae, nisi quod vel vi vel fraude nolentibus pecuniae

repetuntur ereptae? - Ita est, inquam' 14 - Egebit igitur'

inquit, extrinsecus petito praesidio, quo suam pecuniam

quisque tueatur. - Quis id, inquam, neget?15 - Atqui non

egeret eo, nisi possideret pecuniam, quam possit amittere'

- Dubitari, inquam, nequit. l6 - In contrarium igitur relapsa

res est; nam quae sufficientes sibi facere putabantur opes'

alieno potius praesidio faciunt indigentes' 17 Quis autem

modus est, quo pellatur divitiis indigentia? Num enim divites

esurire nequeunt, num sitire non posstlnt' num frigus

hibernum pecuniosorum membra non sentiunt? 18 Sed

adest, inquies, opulentis, quo famem satient' quo sitim

frigusque depellant. Sed hoc modo consolari quidem divitiis

indigentia potest, auferri penitus non potest; nam si haec

hians semper atque aliquid poscens opibus expletur' maneat

necesse est, quae possit expleri' l9 Taceo' quod naturae

minimum, quod avaritiae nihil satis est' Quare si opes nec

summovere indigentiam possunt et ipsae suam faciunt' quid

est, quod eas sufficientiam praestare credatis?

102

IIII

M6ns6ierile filosofiei - Cartea III

Aga e, - zic eu. 8 - Deci cloreai pre?.enlo urtui lucru Si absenla

altuia? - !i-o marturisesc. 9 - Dar, - zice ea - ?i lipseSte cuiva

ceeu ce el doreste? - ii lipsegte. - $i cel crtre eluce tipsa de

ceva nu se simte tndestulat irt orice ntoment. - Nu - rdspund

eu. l0 - ASa Si tu, plin de avere, te resinrleai totusi de acest

neajuns. I I - De ce nu? - Prin urmore bogAliile nu ne pot

face sd nu rle lipseascd rtintic, sd fitn ntullumili cu ceea ce

avem, deSi prorniteau aceosto.12 $i cred cti toctrtcri aceasta

trebuie nmi ales retinut, cd rtirneni n-are irt chip natural boni,

aSa inctt sd nu rdpeascd de la cei ce ti au, fard voia lor.- Sintde aceeagi pdrere, - rdspund eu. 13 - Cum sd nufii de ctceeasi

pdrere, cdnd z.ilnic cel tnai tare rApe;te cu sila banii celuislab? De unde provin pldngerile din foa dacd nu din ctceea

cti sint ceruli tnapoi banii rdpili fie cu forla, fie prin frauda,fdrti voitt posesorilor lor? - Aga e. 14 - Vu avea nevoie asadar

fiecare de pazd cerutd din afara, ca sd-Si punti in siguranldbanii. - Cine poate nega aceasta? 15 - Dar n-ar avea nevoie

cle aceastd paz.d, dacd tx-or avea bani care se pot pierde. -Fdrd indoiala.l6 - Ajungem deci la situalia contrard; cdc'i

averile, care socoteoi cii te mullumesc cu tot ceea ce-litrebuie, fac sd ai mai mult nevoie de ajutor strdin. l7 Cunt

s-ar putea alunga nevoile prin avere? Celor bogcrli nu le e

foame, nu le e sete, membrelor celor cu bani nu simt friguliernii? 18 Vei rdspunde cd cei bogali au cu ce sd-Si astdntpere

foanrca, cu ce sd-Si alunge setea Sifrigul. in acest chip lipsapoate fi indulcitd prin bogdlie, dar nu poate fi inldtnratd cu

desdvhrSire; pentru cd ea, nesdturatd Si certntl tnereu, este

potolitd numai tn parte prin avu[ie, rdmdnknd cu siguranldceva de potolit. 19 Nu mai spun cd natura se mullume$te cLt

foarte pulin, iar ldconiei nimic nuti este deajutts. De aceea

dacii bogaliile nu pot sA tnldture nevoia, ci o fac ca pe ceva

al lon de ce sd credeli cd ele ar aduce tndestulare?

103

104 Boethius

Metrum III

Quamvis fluente dives auri gurgite

non expleturas cogat avarus opes

oneretque bacis colla rubri litorisruraque centeno scindat opima bove,

nec cura mordax deseret superstitem

defunctumque leves non comitantur opes.

Prosa IVI Sed dignitates honorabilem reverendumque, cui

provenerint, reddunt. Num vis ea est magistratibus, ut

utentium mentibus virtutes inserant, vitia depellant? 2 Atquinon fugare, sed inlustrare potius nequitiam solent, quo fit,ut indignemur eas saepe nequissimis hominibus contigisse;

unde Catullus licet in curuli Nonium sedentem strumam

tamen appellat. 3 Videsne, quantum malis dedecus adiciant

dignitates? Atqui minus eorum patebit indignitas, si nullishonoribus inclarescant. 4 Tu quoque num tandem totpericulis adduci potuisti, Lrt cum Decorato gerere

magistratum putares, cum in eo mentem nequissimi scurrae

delatorisque respiceres? 5 Non enim possumus ob honores

reverentia dignos iudicare, quos ipsis honoribus iudicamus

indignos. 6 At si quem sapientia praeditum videres, num

posses eum vel reverentia vel ea, qua est praeditus,

sapientia non dignum putare? - Minime. 7 - Inest enim

dignitas propria virtuti, quam protinus in eos, quibus fueritadiuncta, transfundit. 8 Quod quia populares facerenequeunt honores, liquet eos propriam dignitatispulchritudinem non habere.9In quo illud est

MAnsAierile filosofiei - Cartea III

Poezia IIIBogatul e chinuit de griji, iar bogifiile nu'l insolesc in

mormint.Bogatul poate s5 adune de aur fluvii curg6toare,

Nesdturat de bog6!ie,

S-aducd fructul Mdrii Roqiirrs), s6 are cdmpuri roditoare

Cu boi o sutd sau o mie,t in via{6-averea n-o sd-l lase lipsit de griji istovitoare,

Iar mort, cu el ea n-o sd vie.

Proza IVDemnitifile sint aducitoare de griji, iar respectul qi

virtutea, care li se adreseazfl, nu's ale lor, ci ale omului

care le exercitfi.1 Dar demnitdtrile fac pe cel ce le are stimat Si preluit. Au

fttncliile acea putere, tncit sd alunge viciile Si sdintipdreascd

virtuli tn sufletele celor ce le profeseazd?2 De obicei nu

altmgd, ci scot tn luntind necinstea, aSa inctt ne indigndm cd

ele ajttrtg adesea in mAna celor mai necinstili oanteni; de

aceea Catullus nume$te Strumarr6)pe Nonius, care delinea

o demnitate senatoriald.3 Vezi citii dezonoare aduc celor rdi

demnitdtrile? Nevrednicia li s-ar fi vdzut mai pulin dacd nu

s-ar fi fdcut cunoscttli prin onoruri.4 $i tu ai putut tn sfdrSit

occepta atitea riscnri, inctt sd te gdndeSti sd fii coleg de

magistraturd cu Decoratusttl), cdnd puteai vedea in el ttnspirit de crtraghios necinstit Si delator? 5 Cdci nu putenl

socoti clemni de respect pentru onorltrile lor pe cei pe care ticredem nedentni de acele onoruri.6 Dacd ai vedea pe cineva

tnzestrat cu inlelepciune l-ai putea socoti nedemn de respect,

sau de inlelepciwtea cu care este inzestrat? - Nu. 7 - Virtutea

106 Boethius

animadvertendum magis: nam si eo abiectior est, quo magis

a pluribus quisque comtemnitur, cum reverendos facere

nequeat, quos pluribus ostentat, despectiores potiusimprobos dignitas facit. l0 Verum non impune; reddunt

namque improbi parem dignitatibus vicem, quas sua

contagione commaculant.

l1 Atque ut agnoscas veram illam reverentiam per has

umbratiles dignitates non posse contingere: si qui multipliciconsulatu functus in barbaras nationes forte devenerit,venerandumne barbaris honor faciet? l2 Atqui si hoc

naturale munus dignitatibus foret, ab officio suo quoquo

gentium nullo modo cessarent, sicut ignis ubique terrarum

numquam tamen calere destitit. 13 Sed quoniam id eis non

propria vis, sed hominum fallax adnectit opinio, vanescunt

ilico, cum ad eos venerint, qui dignitates eas esse non

aestimant. l4 Sed hoc apud exteras nationes: inter eos vero,

apud quos ortae sunt, num perpetuo perdurant? 15 Atquipraetura magna olim potestas, nunc inane nomen et senatorii

census gravis sarcina; si quis quondam populi curasset

annonam, magnus habebatur, nunc ea praefectura quid

abiectius? l6 Ut enim paulo ante diximus, quod nihil habet

proprii decoris, opinione utentium nunc splendorem accipit,

nunc amittit. 17 Si igitur reverendos facere nequeunt

dignitates, si ultro improborum contagione sordescunt, si

mutatione temporum splendere desinunt, si gentiumaestimatione vilescunt, quid est, quod in se expetendae

pulchritudinis habeant, nedum aliis praestent?

are o dem.nitate tnndscutd. pe care imediat o itnprumutd celorcu care s-a unit.8 Fiindcd onorurile populare nu pot faceaceasta, e limpede cd ele ntt olt o frLtmusele propriedemnitdsii. 9 in aceasta privinla trebtde sd fttcem mai alesurmdtoarect observatie: dacd cineva este cu attt ntai josnic,ctt cit este mai dispreluit de ceilalyi, fiindca ntt-i poate .facerespectuli pe cei pe care-i aratd clispreluili de rnultri,dentnitatea tnsemneazd cd-i foce Si mai rdi.l0 $i nn .fdrdurntdri, pentru cd cei rdi dau o tnftiyisare asemdndtoaredemnitdyilo4 pe care Ie pdteaz.d prin atingerea lor.

1l Ca sd-{i dai seoma cti adevd.ratul respect nLt poare fioblinut prin dentnifili iluzorii: dacd, de pildd, cineva,tndeplinind de mai' multe ori funclia ele consttl, a ajLms dintntdntplare tntre nariuni barbare, funclit sa 'il vtt face sii fievenerat de barbari?12 De Ar avea demnitAlile acest darnatural, nu Si-ar tnceta tn nici un chip Si la nici Ltn poporoficiul lor, drpd. c,m focul pe tot pdmilntul nu tnceteazdniciodatd de a incdlzi. 13 f nsd fiinclcd ele n-att o forlaproprie, ci aceasta le este imprumutatd de opinia inSeldtoarea oamenilor, ele pdlesc pe datd cAncl a.iung la aceia care nltle socotesc demnitdyi. i4 Aceasta, Ia celelalte naliuni; intreaceia chiar in mijlocul cdrora au luat na;tere dureazd eleveSnic? l5 Pret,ra, mare putere odinioard, ocLtnt e Ltn nLt,?7egol Si o sarcind grea pentrlt clatoriile sen,atulttirs); dacd erasocotit mare cel ce se ingrijeo pe vrenxuri de aproviz.ionareapoporului, acum ce e mai abject clectt acea slujbd?tre)16 Cdci,dupd cuttt am spus ceva mai sus, ceea ce n-are nici o podoabdproprie, aci primeSte, aci pierde splendoarea, dLtpd clrm seschimbd pdrerile. 17 ASadar dacd demnittilile nu pot.face peoameni respectali, dacd se pdteazd chiar prin contact,l cncei necinstili, dacd inceteazd de a strdlttci cu trecereatirrtpului, clacd scad in preluirea oamenilor, ce fruntuseye detloril uu in ele, pe care s-o imprumute ahora?

IIItI

Boethius

Metrum IV

Quamvis se TYrio suPerbus ostro

comeret et niveis laPillis,

invisus tamen omnibus vigebat

luxuriae Nero saevientis't Sed quondam dabat improbus verendis

patribus indecores curules.

Quis illos igitur Putet beatos,

Quos miseri tribuunt honores?

Prosa V1 An vero regna regumque familiaritas efficere potentem

valet? Quidni, quando eorum felicitas perpetuo perdurat?

2 Atqui plena est exemplorum vetustas, plena etiam

pru"r"n, aetas, qui reges felicitatem calamitate mutaverint'

O praeclara potentia, quae ne ad conservationem quidem

sui satis efficax invenitur! 3 Quodsi haec regnorum potestas

beatitudinis auctor est, nonne, si qua parte defuerit'

felicitatem minuat, misefiam importet? 4 Sed quamvis late

humana tendantur imperia, plures necesse est gentes relinqui

quibus regum quisque non imperet' 5 Qua vero parte beatos

faciens desinit potestas,rhac impotentia subintrat, quae

miseros facit; hoc igitur modo maiorem regibus inesse

necesse est miseriae portionem. 6 Expertus sortis suae

periculorum tyrannus regni metus pendentis supra verticem

ltuall terrore simulavit. 7 Quae est igitur haec potestas'

[uae sollicitudinum morsus expellere, quae formidinum

u"ol"os vitare nequit? Atqui vellent ipsi vixisse securi' sed

nequeunt; dehinc de potestate gloriantur' 8 An tu potentem

""nr.r, quem videas velle, quod non possit efficere'

potentem censes, qui satellite latus ambit, qui, quos terret'

108 109

Poezia IVExemplul lui Nero

Oricit se imbrdca superbul cu purpurd din Tyr adus6,

Cu pietre scumpe-mpodobitd,Urit de toatd lumea Nero triia o viatS-ntruna dusS

in desfrdnare nesfdrqitS.5 La senatorii respectabili curule scaune nedemne

El insd da. Deci cine poate

Si creadd fericili pe-aceia care primesc onoruri demne

Din mAini nenorocite date?

Proza VDomniile, oricit de intinse ar fi, n-au puteri nelimitate

gi nu-s lipsite de mari r5spunderi.I Domniile Si prieteniile domnitorilor stnt ele tn stare sd

te facd puternic? De ce nu, cdnd fericirea lor dureazdcontinuu? 2 Dar e plind vremea veche de exempletztt), plindSi cea de acum, in care regii au schimbat fericirea lncalamitate. O, prea strdlucitd putere, care nu se aratd destulde efectivd nici mdcar pentru conservarea sa.3 Dacd aceastAputere a domniilor este izvor de fericire, unde ea lipseSte numicSoreazd fericirea, fdcind loc nenorocirii? 4 Oricit de

departe s-ar tntinde autoritatea oamenilor, prin forlalucrurilor rdmdn multe neanturi cdrora nu le poruncesc regii.5 Oriunde insd puterea inceteazd de a aduce fericire, se

strecoard neputinla care aduce nefericire; tn acest chip decise leagd de regi ctt siguranld o mai mare parte de nenorocire.6 Cunoscdtor al pericolelor sorlii sale, un tiran a asemdnattenterile domniei cu groaza ce o inspird o sabie atdrnatddeasupra capuluit2t).7 Ce putere este aceasta, care nu poate

sti alunge muScdturile grijilor, sd evite acele nelinisti? Regiier vrea sd trdiascdfdrd grijd, dar nu pot; de aici se glorfficd

IIIIIIItII:

tII

110 Boethius

ipse plus metuit, qui ut potens esse videatttr, in servientium

manu situm est? 9 Nam quid ego de regum familiaribusdisseram - cum regna ipsa tantae imbecillitatis plena

demonstrem - quos quidem regia potestas saepe incolumis,

saepe autem lapsa prosternit? l0 Nero Senecam familiarem

praeceptoremque suum ad eligendae mortis coegit arbitrium,

Papinianum diu inter aulicos potentem militum gladiis

Antoninus obiecit. 1l Atqui uterque potentiae suae

renuntiare voluerunt, quorum Seneca opes etiam suas

tradere Neroni seque in otium conferre conatus est; sed

dum ruituros moles ipsa trahit, neuter, quod voluit, effecit.

l2 Quae est igitur ista potentia, quam pertimescunthabentes, quam nec cum habere velis, tutus sis et, cum

deponere cupias, vitare non possis? 13 An praesidio sunt

amici, quos non virtus, sed fortuna conciliat? Sed quem

felicitas amicum fecit, infortunium faciet inimicum. l4 Quae

vero pestis efficacior ad nocendum quam familiarisinimicus?

Metrum V

Qui se volet esse potentem,

animos domet ille feroces

nec victa libidine collafoedis summittat habenis;

etenim licet Indica longe

tellus tua iura tremescat

et serviat ultima Thyle,tamen atras pellere curas

miserasque fugare querelas

non posse potentia non est.

111

cel pulin clt pltterea. 8 SaLt socoteSti puternic pe cel carevrea ceea ce nu. poote sd facd.t2z), socoteSli puternic pe celcare nxerge inconjttrat de gdrzi, care se teme cel mai mult de

acei ctirora le inspird learud, cere, ca sd pard puternic, se

dd tn ntkna curtenilor? 9 $i ce sd spun despre prietenii regilor- din moment ce ardt cd domniile tnseSi s?nt pline de atltasl[i.biciune - pe care cltittr puterea regeascd, tn vigoare, saudecdztttd, ti rdstoarnd? l0 Nero a constrins pe prietenul gi

educatorul sdu Seneca s6-gi aleagd felul de moarte, pe

Papinianustz3), multd vreme puternic intre curteni, Antoninusl-a pus sub sdbiile soldafilor. l1 Cu toate ca si unul si altuldin aceStia au voit sd renunle la puterea /or. Seneca a tncercatchiar sd-si ded averea /r.ri Nero Si sd se retraga din vialapublica. Dar cunt s-au prdbuSitt2a\ sub insdsi greutatea puteriilor, nici ttnul nici altul n-a fAcut ce a vrLtt. 12 Asadar ceputere este aceasta de care se tem cei ce o au, pe care cdndvrei s-o ai nu mai e$ti tn siguranld Si cdnd vrei s-o pdrdseStinu poli scdpa de ea? 13 Oare te pot pdz.i prietenii pe care lii-a adus n.u. virtutea, ci soarta? Prietenul adus de vremurinorocoase va deveni un dusman tn nenorocire. l 4 S, ce pacoste

este mai vdtdmdtoare dectt un prieten devenit duSman?t25)

Poezia VCel ce vrea si stf,pf,neasci pe alfii trebuie s5 se poat6

mai int6i stipini pe sine.Dacd vrea puternic ca sd fie-oricineSd se stdpAneasci mai intAi pe sine.invins de pldcere gitul sd nu-gi lase

Ca sd il conducS frdne ruqinoase;t CAci pdmAntul indic poate tremura

Pus in intregime fiind sub legea ta,

Depdrtata Thuler26) poate a-!i servi.Totuqi daci nu poli grijile goni,Dacd nu pofiface lacrimi de durere

r0 Sd nu i1i mai curgd, n-ai nici o putere.

ltz Boethius

Prosa VI

I Gloria vero quam fallax saepe, quam turpis est! Unde

non iniuria tragicus exclamat:

6 66(u, 66(o, pupiolor 611 Bporcivotr8bv yeyrDor Biorov lilyrcooog ptTov

2 Plures enim magnum saepe nomen falsis vulgiopinionibus abstulerunt, quo quid turpius excogitari potest?

Nam qui falso praedicantur, suis ipsi necesse est laudibus

erubescant. 3 Quae si etiam meritis conquisitae sint, quid

tamen sapientis adiecerint conscientiae, qui bonum suum

non populari rumore, sed conscientiae veritate metitur?4 Quodsi hoc ipsum propagasse nomen pulchrum videtur,

consequens est, ut foedum non extendisse iudicetur. 5 Sed

cum, uti paulo ante disserui, plures gentes esse necesse

sit, ad quas unius fama hominis nequeat pervenire, fit, ut,

quem tu aestimas esse gloriosum, proxima parte terrarum

videatur inglorius. 6 Inter haec vero popularem gratiam ne

commemoratione quidem'dignam puto, quae nec iudicioprovenit nec umquam firma perdurat. 7 lam vero quam sit

inane, quam futtile nobilitatis nomen, quis non videat? Quae

si ad claritudinem refertur, aliena est; videtur namque esse

nobilitas quaedam de meritis veniens laus parentum. 8

Quodsi claritudinem praedicatio facit, illi sint clari necesse

est, qui praedicantur, quare splendidum te, si tuam non

habes, aliena claritudo non efficit. 9 Quodsi quid est in

nobilitate bonum, id esse arbitror solum, ut impositanobilibus necessitudo videatur, ne a maiorum virtutedegeneret.

Mdnsdierile filosofiei - Cartea III 113

Proza VIGloria, renumele, titlurile de noble{e nu-s nefirmurite

gi n-au valoare dacd nu-s intemeiate pe merite adevflrate.I Gloria insii, adesea, ctt este de inseldtoare, ctt este de

ruSinoasd! De unde nufdrd dreptate exclantd poetLtl tragic:Glorie, glorie, multor mii de muritoriFdrd nici un merit, le-ai ddruit o vittld strdhtcitoaret2l).

2 Cd mulli au avut un nume ntare datoritd opiniilor greSite

ale vulgului, se poate tnchipui ceva ntai rusitt.os decit aceasta?

Cei care stnt in chip .fals glorificali trebuie sd roSeascd ei

inSiSi de laude.le ce li se acortld. 3 Chiar dacd acestea sint

dobdndite pe merit, ce pot totusi aduce tn conStiinlatnleleptului care-gi m.dsoarti binele nu dupti gttra Lumii, cidupd adevdrul dictat de constiinla sa? 4 $i dacd pdre frumosfaptul de a-1i fi fdcut numele cunoscLtt, rtrmeazd cd e urit sd

nu li-l fi rdspdndit. 5 Dar fiindcd, dupd ctutt ant spus maiJrrJ't8), prinforla lucrurilor, stnt ntulte popoare pdnd la care

nu poate ajunge fainta tmui sirtgur onx, se tntdmpld ca cel pe

care tutl considerifoarte vestit, tntr-o partefoarte apropiatda pdntkntului sd fie cu totul necunoscltt. 6 fntre aceste fortneale gloriei popularitatea n-o socotesc dentnd nici mdcar de

a fi menlionatd, fiindcd nici nu e tntenteiatd pe judecatd,

nici nu e destul de puternicd, pentru a putea rezista. T $i citeste de deSert, cit este de fdrd valoare numele de familie,cine nu vede? Din punctul de vedere al str[ilucirii nu este altdu propriu-zis; fiindcd numele neanu,tlui pare"o laudd care

vine de la meritele pdrinyilortze). 8 Dacd elogiile publiceaduc strdlucire, ar trebui safie strdlucili cei care stnt elogialipublic; prin urmare strdlucireu altuia nu-li dd nici o lumind,dacd nu o ai pe a ta.9 Singurul bun, tn reputalia numelui de

familie, cred cd numai acesta este: sd le fie impusd celor de

neatn mare datoria de a nu clecddea din meritele strdmoSilor.

tIIIIItIIIT

T

I

Lt4 Boethius

Metrum VI

Omne hominum genus in terris simili surgit ab ortu;unus enim rerum pater est, unus cuncta ministrat,Ille dedit Phoebo radios, dedit et cornua lunae,

ille homines etiam terris dedit ut sidera caelo,hic clausit membris animos celsa sede petitos;mortales igitur cunctos edit nobile germen.

Quid genus et proavos strepitis? Si primordia vestra

auctoremque deum spectes, nullus degener exstat,ni vitiis peiora fovens proprium deserat ortum.

Prosa VII

I Quid autem de corporis voluptatibus loquar, quarumappetentia quidem plena est anxietatis, satietas veropaenitentiae? 2 Quantos illae morbos, quam intolerabilesdolores quasi quendam fructum nequitiae fruentium solentreferre corporibus ! 3, Quarum motus quid habeatiucunditatis, ignoro; tristes vero esse voluptatum exitus,quisquis reminisci libidinum suarum volet, intelleget.4 Quaesi beatos explicare possunt, nihil causae est, quin pecudesquoque beatae esse dicantur, quarum omnis ad explendamcorporalem lacunam festinat intentio. 5 Honestissimaquidem coniugis foret liberorumque iucunditas, sed nimise natura dictum est nescio quem filios invenisse tortores;quorum quam sit mordax quaecumque condicio, neque alias

expertum te neque nunc anxium necesse est ammonere. 6

In quo Euripidis mei sententiam probo, qui carentem liberisinfortunio dixit esse felicem.

I

MAne6ierile filosofiei - Cartea III 115

Poezia VISingurul renume pe care-l mogtenesc oamenii este

obirqia dumnezeiasc6.

Tot neamul omenesc aceeaqi origine comund are;

Un singur tatd e ?n lume qi unul cdrmuiegte toate.

El a creat aici pe oameni, pe cer, lumini nenumirate,Lui Phoebus el a dat splendoare gi luna tot prin el rdsare.

5 El a inchis in corp un suflet adus din-nalta-i locuintdr30);

Din nobila sdmdntS, agadar, nlscut e orice muritor.Ce v6 filili cu neamul vostru? Ca ?nceput gi autor

Pe Dumnezeu dac6-l consideri e nobild orice fiin!d.Numai sd nu igi dea pe vicii obdrqia pe care-o are.

Proza VIIPldcerile sim{urilor sint inqelitoare qi deqarte.

I Ce sd spun despre pldcerile corpului, a cdror dorinlaeste plind de neliniSte, iar satisfacerea, de cdinla? 2 Citeboli, ctte dureri insuportabile nu oduc celor ce le gustd, ca

pe un ndevdrat fruct al stricticitutii? 3 Nu Stiu ce pldcere

poate sa aibd practica lor; dar cd sfdrSitul pldcerilor este

trist, oricine va voi sd-Si aminteascd de propriile sale pldceri,o va inlelege. 4 Dacd ele ar putea aduce fericire, n-arfi niciun motiv sd nu fie numite fericite Si animalele, a ctirortntreagd tncordare se grdbeSte spre satisfacerea unei nevoicorporale. 5 Poate sd fie foarte onestti pldcerea de a avea

solie Si copii, dar prea s-a spus ca ceva firesc cd nu Stittcine-a gdsit in fiii sdi niste cdldi; cit este de muscdtoaregrija de soarta lo4 oricare arfi ea, nu e nevoie sd-li amintesc

faptul cd nici altddatd, nici acum nu eSti scutit de neliniste.6 in aceastd privinld stnt de acord cu vorba /ui Euripide13rr

,,r:[i este fericit in nenorocirea sa cel ce n-are copii".

116 Boethius

Metrum VII

Habet hoc voluptas omnis,stimulis agit fruentesapiumque par volantum,ubi grata mella fudit,fugit et nimis tenaciferit icta corda morsu.

Prosa VIII

1 Nihil igitur dubium est, quin hae ad beatitudinem viaedevia quaedam sint nec perducere quemquam eo valeant,ad quod se perducturas esse promittunt. 2 Quantis veroimplicitae malis sint, brevissime monstrabo. Quid enim,pecuniamne congregare conaberis? 3 Sed eripies habenti.Dignitatibus fulgere velis? Danti supplicabis et, qui praeire

ceteros honore cupis, poscendi humilitate vilesces. 4

Potentiamne desideras? Subiectorum insidiis obnoxiuspericulis subiacebis. 5 Gloriam petas? Sed per asperaquaeque distractus securus esse desistis. Voluptariam vitamdegas? 6 Sed quis non spernat atque abiciat vilissimaefragilissimaeque rei, corporis, servum? 7 lam vero qui bonaprae se corporis ferunt, quam exigua, quam fragilipossessione nituntur! Num enim elephantos mole, tauros

robore superare poteritis, num tigres velocitate praeibitis?8 Respicite caeli spatium, firmitudinem, celeritatem et

aliquando desinite vili'a mirari. Quod quidem caelum non

his potius est quam sua, qua regitur ratione mirandum. 9

Formae vero nitor ut rapidus est, ut velox et vernaliumflorum mutabilitate fugaciorl l0 Quodsi, ut Aristoteles ait,

MAnsAierile filosofiei - Cartea III

Poezia VIIPlScerile corporale aduc mierea amdgirii 9i otrava

decep{iei.La fel e origice plScere:

Alild, cheamd, apoi cere,

Ca o albind-n zbor abia

igi lasd dulcea miere-a sat $i zboard., dupd ce-a mu$cat

O inimd ce-a sdngerat.

Proza VIIICele pre{uite de oameni (bogi{ii' demnitifi, pl5ceri,

gloria) nu pot adtrce fericirea.I Asadar nu existd nici o tndoiald cd aceste cdi nbat din

druntulfericirii Si cd ele nu stnt in stare sd c:onducd pe cineva

acolo ttnde promit sd condttcd.2 ili voi ardta acum pe scurt

de ctte rele stnt legate. Vei incerca sd strtngi bani? 3 Dar iivei rdpi celui ce ii are. Vrei sd strdlucesti prin demnitdtri?

Vei face plecdciuni celui care Ie da Si tu, care doreSti sd

tntreci prin onoare pe ceilalli, te vei micSora prin umilinlacererii 4 DoreSti putereo. Expus vicleniei supuSilo4 vei fiameninlat de pericole. 5 Cauli glorie? Dar expundndtt-te

primejdiilor tncetezi de a ntai fi tn siguranld. Duci o viala

de pldceri? 6 Dar cine n-ar disprelr.ti Si n-ar respinge pe

sclavul trupului, pe sclavul cehti mai neinsemnat Si mai slab

dintre lucruri?t3?)7 $i cei ce socotesc bunurile corpului maipresus de ei, pe ce posesiune trecdtoare Si nesigurd se bizuie!Veli putea tnvinge pe elefanli prin mdrimea corpului, pe

taurit33) prin forld, veli tntrece pe tigri la fugd? 8 Privilispaliul, tdria, miscarea cerului Si tncetali odatd de a admiralucruri de nimic. $i cerul nu este de adm.irat attt prin acestea,

cit prin Legile cu care este condus,9 lar strdlucireafrumuselii

tt7

-

I

IIItII

Boethius118

Lyncei oculis homines uterentur' ut eorttm visus obstantia

p"n"trar"t, nonne introspectis visceribus illud Alcibiadis

iuperficie pulcherrimum corpus turpissimum videretur?

tgitu, te pulchrum videri non tua natura' sed oculorum

,i""tontiu* reddit infirmitas' 11 Sed aestimate quam vultis

nimio corporis bona, dum sciatis hoc' quodcumque miramini

tri<luanae febris igniculo posse dissolvi' 12 Ex quibus

omnibus illud redigere in summam licet' quod haec' quae

nec praestare, quae pollicentur' bona possunt nec omnium

bonorum congregatione perfecta sunt' ea nec ad

beatitudinem quasi quidam calles ferunt nec beatos ipsa

perliciunt.

Metrum VIII

Eheu, quae miseros tramite devios

abducit ignorantia!

Non aurum in viridi quaeritis arbore

nec vite gemmas carPitis's non altis laqueos montibus abditis

ut Pisce ditetis daPes'

nec vobis capreas si libeat sequi'

TYrrhena captatis vada;

ipsos qtrin etiam fluctibus abditos

norunt recessus aequoris'

quae gemmis niveis unda feracior

vel quae rubentis Purpurae

nec non quae tenero pisce vel asperis

praestent echinis litora'

Sed quonam lateat, quod cupiunt' bonum'

I l0

Mdnsdierile filosofiei - Cartea III ttg

cit este de trecdtoare, cLttl1 piere mai repecle Si mui in goantirlecttflorile de primdvara! 10 Dacd, precum spune Aristotel,ottme tii ur avea, cn Lynceus tta), ochi a cdror privire sd poatiitrece prin orice, oare privit tnciuntrul ntd.runtaielor, acel corpal lui Alcibiad.e, aSa de frumos la trfalisare, n-ar piireafoarteurit? Deci dacd tu pari frumos, aceasta nu se datorectzdnaturii taLe, ci irfirmitdtrii ochilor care te privesc. 1l Preluilicit vre;i de mult bunuriLe corpului, numai sd Stili cd ceea ce

adnrirctli poate fi rlesJ'igurat cle cdlclnra unei febre de treizile. 12 Din cele de mai,sr,,.r se poate conchicle cd cele ce rut

sint tn stare sti dea Jbloasele pe care le fdgdduiesc Si nu se

desdvirSesc prin adunarea lo un loc a tutL.ror bunurilor,acestea nu stnt nici cdi spre fericire Si nici eLe tnsersi nuaduc fericirea.

Poezia VIIIin goana dupfr bunuri trecitoare, oamenii scapi din

vedere pe cele esenfiale.Cum duce cruda negtiin!5 pe-atitea cii intunecate

Pe oamenii nenorocili!Nu cflutali in arbori aur gi nici pietre nestemate

Pe rugii vilei nu g6si1i.s Nici n-aruncali vreodatd mreaja in mun{ii-inal{i cind vreli cu pegte

S-aveli un prdnz ?mbelqugat.

in apele tyreniene, de-asemeni nimeni nu porne$te

De caprd dacd vrea vinat.Ba incd oamenii gi marea, cu tainicele ei retrageri

in fund de valuri o cunosc

$i apele cu pietre scumpe ei le strdbat cu ochii ageri

$i purpura o recunosc.

$tiu qi arici lepogi sau pe$te cu carne atit de delicatdin care mdri poate sd fie,

Dar unde-ascuns e acel bine ce il doresc cu tofii, iatl

t0

t5

t20Boethius

nescire caeci sttstinent

et, quod stelliferum transabiit polum'

tel lure demersi Petunt'

Quid dignum stolidis mentibus imprecer?

20 OPes honores ambiant

et, cum falsa gravi mole paraverint'

tum vera cognoscant bonzr'

Prosa IX

I Hactenus mendacis formam felicitatis ostendisse

suffecerit, quam si perspicaciter intueris' ordo est deinceps'

quae sit vera, monsttare' 2 - Atqui yideo' i"0t,".Ti,,1":

lnio"t sufficientiam nec regnis potentiam nec reverentram

dignitatibus nec celebritatem gloria nec laetitiam

voluptatibus posse contingere' - An etiam causas' cur id ita

sit, deprehendisti? 3 - Tenui quidem veluti rimula mihi

videor intueri, sed ex te apertius cognoscere malim' 4 -

O,O"t promptissima ratio est' Quod enim simplex est

indivisumque natura, id error humanus separat et a vero

uiqu" p"rf"cto ad falsum imperfectumque traducit'.A'n tu

arbitraris quod nihilo indigeat' egere potentia? - tvtlni1l'

inquam. 5 - Recte tu quidem; nam si quid est' quod in ulla

reimbecilliorisvalentiaesit,inhacpraesidionecesseest

"r"", alieno. - Ita est, inquam' 6 - Igitur sufficientiae

potentiaeque una est eademque natura' - Sic videtw"T -

'QuoA u"ro huiu' modi sit' spernendumne esse censes an

contra rerum omnium u"n"'utione dignissimum? - A:h.ot'

inquu., ne dubitari quidem potest' 8 - Addamus igitur

sufficientiae potentiaeque reverentiam' ut haec tria unum

esseiudicemuS.-Addamus,siquidemveravolumusconfiteri. 9 - Quid vero, inquit, obscurumne hoc atque

ignobile censes esse an omni celebritate clarissimum? 10

MdnsAierile filosofiei - Cartea III

Ce, orbi, primesc ca sI nu Etie.

$i ce ar trebui sd cate in cerul purtdtor de stele

Ei cred ci pe pSmAnt gisesc.Ce sd urez acestor oameni cu sufletele intunecate?

2tt Sd umble dup6 ce doresc

$i sd cunoascd false bunuri cdnd vor avea, cu greutate,

$i bunurile-adevirate.

Proza IXindestularea, puterea, celebritatea, respectul, bucuriile

sint forme ale aceleiaqi substanfe: binele. Nu fiecare inparte, ci impreunl dau imaginea binelui gi a fericirii, carenu poate fi perfecti intr-o lume imperfect6.

1 Pdnd aici mi-afosttndeajuns sd ardttffilisareafericiriimincinoase; pe aceasta dacti o priveSti cu atenlie este timpulsa-li ardt apoi Ei pe cea ad.evdratd.2 - Dar imi dau seama -

zic - c6, nici bogdlia nu poate aduce ?ndestulare, nici domniaputere, nici demnitatea respect, nici gloria celebritate, nicivoluptatea mulfumire. - Ai tnleles Si cauzele pentru care se

intdmpld astfel? 3 - Mi se pare cd le privesc ca printr-ocrdpdturd micS; ag vrea insd mai degrabd sd le cunosc de latine mai l6murit. 4 - Calea e foarte usoard. Cdci ceea ce dinnatnrti este simplu Si nedespdrlit, greSeala omeneascd separd

Si dnce de la adevdr Si desdvirSire la ceea ce e fals SinedesdvirSit. Sau tu socoteSti cd ceea ce n-are nevoie de nimic,are nevoie de putere? - Nu. 5 - Ai dreptate; desigur cd dacdexistti ceve cLt putere mai slabd tn vreo parte, trebuie sd aibdnevoie in aceastd parte de ajutor strdin.- Aga e. 6 - Decitndestularea Si puterea au una Si aceeasi naturd.- Aga se pare.'l - Si ceea ce este astfel, crezi cd meritd disprel sauclimpotrivd toatd veneralia? Dar acest respect - zic - nici nupoate fi pus la indoiald. 8 - ,Sd' addugdrtt, aSada4 tndestulariiSi puterii respectul ca sd le socotim pe toate trei ca un sing,ur

r2t

123

I

ttIIIItIIIIIIt

Boethius122

considera vero' Ile' quol "]nlt" 111::::"i":ili

MAnsAierile filosofiei - Cartea III

tot. 36-l ad6ugdm, dacl voim si mdrturisim adevirul. 9 - Darce, - zice ea - consideri cd o fiinla cu oceste atribute e obscurd

Si necunosctttd sau veslitd, avLnd tuatd celebritatea?10 Aitn vedere ca nu clrnxvil ceeo c:e ai udntis cd nu duce lipsd de

nimic, ceea ce e foarte ptfiernic, ceea ce e foarte clemn de

onoare, sd rut pard a J'i Iipsit rle stralucirea pe care nu Si-opoote do singur Si, din ceLtzct aceasta, inferior in vreo parte.1l - Nu pot, - zic - si mdrturisesc ci un om, aga cum l-am

ardtat, nu este gi foarte strSlucit. 12 - Urmeazd deci sd

mdrturisim cd strdlucirea nu di.ferd tntru nintic de cele treide mai srr.s. - Aga e - zic.13 - Deci cine n-are nevoie de nimicstrtiitt, cine poate totul prin Jbrlele sole, cine este vestit $iclemn de respect, nu se vede bine cti este Si foarte multumit?14 - Nu pot sA-mi inchipui cum i s-ar strecura vreo tristefe

unui astfel de om; de aceea trebuie sd mirturisesc ci el este

plin de mullumire, dac6 ii vor rdmine cele de mai sus. 15 - Tot

aSa indestularea, puterea, strdlucirea, respectul, bucttria uu

nttme cleosebite, dar nu se deosebesc deloc ca substctn1at35).

E necesar sd fie aga, - zic eu.16 - A$aclar ceeo ce este unul qi simplu prin naturd, reauo

deprindere omeneascd il desparte Si in timp ce cautd sd afle

o parte a unui htcru lipsit de pdr!i, nu gdseSte nici partea,

care nu existd, rtici tntregttl, pe care nu-l cautd. 17 - Cum

aga? - intreb eu. - Cine cautd bogtilii - rdspunde ea - ca sd

scape de sdrdcie, nLt este deloc preocupat de putere, preferdsd trdictscd netnsemnat Si necu.noscut Si chiar se sustrage de

la multe pldceri naturale, ca sd nu-si piardd banii pe care i-astrins.lS Dar tn acest mod nu e nici mdcar tndestulat cel pe

care puterea il pardse$te, pe cere griju tl cltinuie,netnsem.ndtatea tl tnjoseSte, anoninmtul tl inmorntdnteazA.19 lar cel care doreSte numai puterea, lasd la o pertebogaliile, dispreluieSte pldcerile Si onoarea lipsita de putere;chiar Si gloriei nu-i acordti nici Lut prel, ducd n-aduce putere.

il;il:;u'nl q"oo hono'" dignissimum esse concessum

est, egere claritucline' quam sibi praestare non possit' atque

ob id aliqua ex parte videatu' abiectius' 11 - Non possum'

inquam, quin hoc' uti est' ita etiam celeberrimum esse

confitear. 12 - Consequens igitur est' ut claritudinem

superioribus tribus nifrii aifterre fateamur' - Consequitur'

inquanr. l3 - Quod igitur nullius egeat alieni' quod suis

cuncta viribus possitlquod sit clarum atque reuerendum'

nonne hoc etiam """""t esse laetissimum? 14 - Sed unde

huic, inquam, tali maeror ullus obrepat' ne cogit"t:1:f:

possum' quare plenum esse laetitiae' si quidem superlora

manebunt, n""""" est confiteri' 15 - Atqui ttt"O^1::11"

per eadem necessarium est sufficientiae' potentlae'

claritudinis,'"u"'"nttue' iucunditatis nomina quidem esse

diversa, nullo modo vero discrepare substantiam' - Necesse

"ttiTfi::Tritu', quoa est unum simplexque natura' pravitas

humana dispertit et' dum rei' quae partibus caret' partem

conatur adipisci, nec portionem, quae nulla est, nec ipsam'

quam minime utf""tut' assequitur' 1l-;.at""am' inquam'

modo? - Qui divitias' inquit' petit penuriae fuga' t: ry::T:nihil laborat, vilis obscurusque eSSe mavult, *''.i:.:::T

sibi naturales quoque subtrahit'roluptates' ne pecunlam'

quam paravit, u*ittut' 18 Sed hoc modo ne sufficientia

quidem contingit "t' Ot* valentia deserit' quem molestia

pungit, quem vilitas abicit' quem recondit obscuritas'

19 Qui vero solum posse desiderat' profligat opes' despicit

voluptates honot"tque potentia carentem' gloriam quoque

nihili pendit. 20 Sed hunc quoque quam multa deficiant'

vides; fit enim' ut aliquando necessariis egeat' ut

124 Boethius

anxietatibus mordeatur, cumque haec depellere nequeat,etiam id, quod maxime petebat, potens esse desistat.2l Similiter ratiocinari de honoribus, gloria, voluptatibuslicet: nam cum Llnumquodque horum idem quod cetera sit,quisquis horum aliquid sine ceteris petit, ne illud quidem,quod desiderat apprehendit. 22 - Quid igitur, inquam, siqui cuncta simul cupiat adipisci? - Summam quidem illebeatitudinis velit; sed nunr in his eam repperiet, quaedemonstravimus id, quod pollicentur, non posse conferre?23 - Minime, inquam. - In his igitur, quae singula quaedamexpetendorum praestare creduntur, beatitudo nullo modovestiganda est. - Fateor, inquam, et hoc nihil dici veriuspotest. -

24 Habes igitur, inquit, et formam falsae felicitatis et

causas. Deflecte nunc in adversum mentis intuitum; ibi enimveram, quam promisimus, statim videbis. 25 - Atqui haec,inquam, vel caeco perspicua est eamque tu paulo antemonstrasti, dum falsae causits aperire conaris. 26 Nam nisifallor, ea vera est et perfecta felicitas, quae sufficientem,potentem, reverendu,m, celebrem laetumque perficiat.27 Atque ut me interius animadvertisse cognoscas, quae

unum horum, quoniam idem cuncta sunt, veraciter praestare

potest, hanc esse plenam beatitudinem sine ambiguitatecognosco. 28 - O te, alumne, hac opinione felicem, siquidem hoc, inquit, adieceris ! - Quidnam? inquam.29 - Essene aliquid in his mortalibus caducisque rebus putas,

quod huius modi statum possit afferre? - Minime, inquam,puto idque a te, nihil ut amplius desideretur, ostensum est.

30 - Haec igitur vel imagines veri boni vel imperfectaquaedam bona dare mortalibus videntur, verum autem atqueperfectum bonum conferre non possunt. - Assentior,

Mansdierile filosofiei - Cartea III 125

Z0 Vezi ctt de ntulte Lipsesc Si acestuia; cdci se ttxAmpld ca

intr-o bund zi sd-i lipseascd cele necesure, sd fie sfhsiat de

nelinisti, Si fiindcd nu poate sd sc:ape de acestea, tnceteazd

chior de a fi puternic, ceeu ce el cloreu attt.2l Se poute

jttdeca la fel despre onoruri, glorie, placeri; fiindcd fiecaretn parte e lu fal cu celelalte Si oricine, ctiutdnd pe una din

ele, ftird celelulte, nu gdseSte nici rndcar ce doreste. 22 - Dar

ce se tntdntpld clacd cinevu dttreSte sti dobirdeascd toate

deodatd? Acela poate cd vrea toatd fericirea la un loc; dar o

va gtisi in acestea pe care le-om urdtat cd ntt pot da ce

Jdg1tluiesc/ 23 - Nu. ASadttr nu poate fi gdsitd tn nici un

mod fericirea tn acestea, ci ftecare tn pttrte sint crez,ute a da

tot ce li se cere. - Mirturisesc - zic - $i nu s-ar putea spune

nimic mai adevdrat decit acestea.

24 - Ai, asaclar - zice Filosofia - infala chipul Si explicalia

falsei fericiri. intoarce ocutlt ochii minlii in partea opusd;

vei vedea intr-acolo tndatd pe cea adevdrut[i, pe care li-ampromis-o. 25 - Dar aceasta o poate vedea qi un orb gi mi-ai

ardtat-o mai inainte, cdnd ai ciutat sd explici cauzele celei

false.26 Daci nu md ingel este adeviratd gi desdvdrgitd acea

fericire care ar putea face pe cineva indestulat, puternic,respectat, vestit $i mullumit. 27 $i ca sd vezi cd eu am privitlucrurile inl6untrul lor, imi dau seama cd acea fericire este

deplind qi fdr6 echivoc, care poate sd dea cu adevdrat unul dinaceste bunuri, fiindcd toate sint acelagi lucru. 28 - Te felicitpentru aceastd pdrere, elevul tneu, - zice ea - dacd ai bdgatde serund Si aceasta. - Ce anume? 29 - Crezi cd existd inoceste lucruri muritoare Si nesigure ceva care sd-li aducti ostare de aceastd naturd? Nu cred - zic - qi aceasta ai ardtat-otu, fdrd sd mai fie nevoie de explicdri mai ample. 30 - ASadaracestea par a da muritorilor fie imaginea adevdratului bine,

fie oarecare bunuri intperfecte, dar bineLe adevdrat Si perfectnu-l pot durui. Sint de aceeaqi pirere. 3l - Deci, fiindcd ai

I

I

I Boethius126

I

t

I

tItIII

inquam. 31 - Quoniam igitur agnovisti' quu" u::::]:i:::

t""" ^;;; u"i i*ain"m mentiantur' nunc superest' ut unde

veram hanc petere possis' agnoscas' - Id quidem' tlQ::Tj

iam dudum vehementer exspecto ' 32 - Sed cum' ut tn

Timaeo Platoni, inquit' nostro placet' in minimis quoque

rebus divinum praesidium debeat implorari' quid nunc

faciendum censes ut illius summi boni sedem repperire

mereamur? 33 - Invocandum' inquam' rerum omnium

patrem, quo praetermisso nullum rite fundatur exordium' -

R"",", inquit' ac simul ita modulata est:

Metrum IX

l0

O qui perpetua mundum ratione gubernas'

terrarum cerelique sator' qui tempus ab aevo

ire iubes stabilisque manens clas cuncta moveri'

quem non externae pepulerunt fingere causae

materiae fluitantis opu'' u"tu* insita summi

forma boni livord carens' tu cuncta superno

ducis ab exemplo, pulchrum pulcherrimus ipse

mundum mente gerens similique in imagine formans

f"rt".,uroue iubens perfectum absolvere partes'

Tu numeris el"mentu ligas' ut frigora flammis'

arida conveniant liquidis' ne purtor lgnls

evolet aut mersas deducant pondera terras'

Tu triplicis mediam naturae cuncta moventem

conectens animam per consona membra resolvis,

quo" .u* ,".tu duo' motum glomeravit in orbes'

in semet reditura meat mentemque profundam

circuit et simili convertit imagine caelum'

li

I

ii,

iI

1

I

l5

l5

tnleles cure este fericirea adevfiratd Si core sttfi cele ce oprontit tn chip mincinos, ttcum rtimine sd ctutosti unde veiputea sd cctuli pe cea adevtirald. Tocmai aceasta - zic - agtept

cu nerdbdare de atita vreme. 32 - Dur fiirdcd, dupti cunt fat:eSi prietenul nostru Platon, tn Timaiostt6), trebuie sd cerent

ajutorul divin chiar tn cele mcti utici lLtcntri. Ce crezi cdtrebuie sd facent acum ca sd meritdm a afla sdlasul aceluibine supremZ 33 - Trebuie si invocim pe tatdl tuturor lucrurilor,f6r5 de care nici un inceput nu poate avea temelie solidS.-Adevdrat, - a zis ea - $i indata a ?nceput sd cdnte astfel:

Poezia IXInvoca{ie cdtre Fiinfa supremfl pentru a ne lumina calea

citre binele suprem.O, tu, acel care lumea conduci cu vegnici lege,

Cel ce pdmAntul qi cerul ndscut-ai gi faci ca s6 curgiTimpul cel vegnic, statornic, ddnd totugi migcare la toate,

Tu, care nu din motive strdine ai ficut schimbdtoares Opera ta, ci lipsit de invidie, adevdratd

Form6-a supremului bine ai inflptuit, tu pe toate

Dupd exemplul de sus le conduci, prea frumosul tau spiritLumea frumoasd dirigue asemenea lie fdcind-oi37t

$i poruncindu-i in par{ile sale desdvdrqirea.

Tu elemente cu numerer3t)legi, sd se-mpace-ntre ele

Frigul cu caldul, uscatul cu apa, sd nu se inalleFocul in aer, sau prin greutatea-i sd cada pdmAntul.

Tu cu-ntreitd naturi un sufletr3e)ce toate le migcdAlcdtuind, il imprdgtii armonic in tot universul.El, despirlit, dupi ce-n doud cercuri iqi stringe migcarea,

Iardqi se-ntoarce in sine, inconjuri mintea profund6,

Cerului ddnd aceeagi rnigcare asemenea sieqi.

Suflete tu pl6smuieqti gi vielile inferioare,Ca s5 se poati in6[!a, agezdndu-le-n care ugoa[er'r(t),

li

I

I

L

I

rl

tlI

,\

127

l0

128 Boethius

Tu causis animas paribus vitasque minoresprovehis et levibus sublimes curribus aptansin caelum terramque seris, quas lege benignaad te conversas reduci facis igne reverti.Da, pater, augustam menti conscendere sedem,da fontem lustrare boni, da luce repertain te conspicuos animi defigere visus.Dissice terrenae nebulas et pondera molisatque tuo splendore mica; tu namque serenum,tu requies tranquilla piis, te cernere finis,principium, vector, dux, semita, terminus idem.

Prosa X

I Quoniam igitur, quae sit imperfecti, quae etiam perfectiboni forma, vidisti, nunc demonstrandum reor, quonamhaec felicitatis perfectio constituta sit. 2 In quo illud primumarbitror inquirendum, an aliquod huius modi bonum, qualepaulo ante definisti, in rerum natura possit exsistere, nenos praeter rei subiectae veritatem cassa cogitationis imagodecipiat. 3 Sed quin exsistat sitque hoc veluti quidamomnium fons bonorum, negari nequit; omne enim, quodimperfectum esse dicitur, id imminutione perfectiimperfectum esse perhibetur. 4 euo fit, ut, si in quolibetgenere imperfectum quid esse videatur, in eo perfectumquoque aliquid esse necesse sit; etenim perfectione sublata,unde illud quod imperfectum perhibetur, exstiterit, ne fingiquidem potest. 5 Neque enim ab deminutisinconsummatisque natura rerum cepit exordium, sed abintegris absolutisque procedens in haec extrema atque effetadilabitur. 6 Quodsi, uti paulo ante monstravimus, estquaedam boni fragilis imperfecta felicitas, esse aliquamsolidam perfectamque non potest dubitari. - Firmissime,inquam, verissimeque conclusum est.

a<

MAnsdierile filosofiei - Cartea III 129

2tt Le rdspindegti pe pdmdnt gi in cer qi prin legea-li divindFaci sd se-ntoarci la tine aduse de focul din ele.

Dd-ne, pdrinte, cu mintea sir ne-apropiem de locagu-tirar),

Sd ne-adipdm din izvoarele binelui, d[-ne lumina,

Ca sd putem indrepta sufletegte asupri-fi privirea.2s Norii qi ingrdmddirea pdmintului grea o imprSgtie

$i strdluceqte-n splendoarea-fi divin6, cdci tu egti seninul,

Tu egti odihna piogilor, si te privim ni-e menireara2)

Tu, inceputul, stdpdnul, via{a, sfArgitul.

Proza XDumnezeu este binele, in El este fericirea adeviratfi.I Dupd ce ai vdzttt care este infaliSarea binelui

nedesdvirSit Si ct celui destivdrSit, trebuie sd-li ardt acum

nnde se gdseSte asezatd aceastd clesdvdrSire a fericirii.2 indceasti privinld socotesc cti trebuie cercetat mai intdi rlacdpoate sd existe tn natttra Lucrurilor vreun bine de felul definitntai stts, ca sd nu ne amdgeascd imaginea goald a uneicugefiri alunecate pe aldturi de adevdrul lucrurilor. 3 Darnimeni nu poote afirma cd nu existti acest bine Si cd ttu este

ca wt izvor al tuturor celorlalte; tot ce se nunl.e$te nedesdvdrgit

tSi datoreazd nedesdvdrSirea unei Stirbiri a desdvdrSirii.4 Astfel rezultd cd dacd tntr-o categorie oarecare de lucrurise vede ceva nedesdvdrSit, este necesar ca sd existe Si ceva

desdvLrSit; cdci ,suprintdndu-se desdvdrSirea, nL! se poate

tnchipui cum de existd ceea ce este socotit ca nedesdvdrSit.

5 Fiindcd natura lucrurilor nu-Si ia tnceputul de la cele

micSorate-Si nedesdvArSite, ci, plecdnd de la cele tntregi Siterminate, aj unge la cele sectitu.ite Si de ultinl rangta3).

6 Dacd, a$a cltm. ant ardtat pulin ntai'itttrinte, e-ristd o fericirenedesdviirSitti, datoritd unui bine incontplet, nu ne putemtndoi cd e.ristd Si o fericire tntrengd Si desdvdrSitd. Aceastdconcluzie, - zic - este foarte.justd gi foarte adevdratl.

IIIIItt:

I.i'

i.il

ija:

,iill,;€ti$

,u

trn;lgflilfrffi

ttT

T

It

BoethiusMAne6ierile filosofiei - Cartea III 131

7 - Dctr mtde locuieSte uceustiifericire - ziceea- cerceleazd

astfel. Conceplia conttutd a sLt,fLetelor ornetrcsti. admite cd

DumneTeu, tnceputul tuturor lucrurilor, este butt.; itfir'adevdrde tndatti ce nu se poate cugeta ninric nrui bun decttDunmeT.eu, cine s-ar tndoi cci nu e bun, cel clecit care nltexistti rtittric mai bun? 8 Astfel, rttliunea clemortstreuz.ti cd

Dumnezeu este butt, corwingiindu-ne prin aceosle cii Si binelesupre,rx e tot tn el. 9 Dacd n-ar fi a$o, n-ar ptttea J'i principiultuturor lucrurilor; ar e-risttt intr-adevdr ceva mui presus de

el, care sd posede binele perfect Si care sd pord atfierior Sinmi vechi clectt eL; cdci toute cele rlesdvdrSile, s-a vdzutlimpede cd existd inainte celor mai pulin clesdt'ArSite. l0 Deaceea, ca sd nu ducem argumentarea h in.finit, trebuie sd

mdrturisim cd Dumnezeul sutrtrem are tn sine singur Si binele

suprenx Si perfect; clur om stabilit cd binele perf'ect este

.fericirea adevrirutd; asadar adevtirotufericire se gdseSte cu

siguranld in Dwnnezeul suprem. - Sint de acord, - zic - $i nu

s-ar putea spune nimic impotrivS. 1l - Dar vez.i, te rog - zice

ea- cit de grav si de serios aprobi ce am spus, cd DttntnezertlsLrprenx este singrtrr.tl stdpAnitur ul binelui sLtprem. l2 - Cum?

intreb eu. - Sd nu-li inchipui cd acest tatd ul tuturor lucrurilorsfipAneSte.fie din ofara, fie in ntod natural ucel bitte suprenl

cu care admitem c[i este tnzestrat, aSa tncit sii crezi cti exisfio substan;d diferita afericirii avute Si a lui Dumnezeu care

o are. 7 -1 Dacd tl socotesti primit din afard ai putea sti adntilicd cel care l-a dat este superior celui care l-a primit; clar

ttoi cu foarte nlare dreptate mdrlurisim cd Dttntnezeu este cu

ntult mai presus de toate celelalte fiinle. l4 Daca posedfrbinele prin natura sa, dar este deosebit ca orgonizare, fiindcivorbim de Dumnezeu ca de obtrSia lucrurilor, sci-Si lnchipuiecineva, dacd poate, fiinla care a unit aceste elementedeosebite. l5 Apoi, un lucru deosebit de nricare ohul, nu

este acela de care inlelegem cd este cleosebit; prin urmareceea ce este prin naturo sa deosebit de binele supretn, nu etnsuSi binele suprem, Si aceasta n-o pLttenx cugela rlespre cel

,.':i'

130 .

7 Quo vero' inquit' habitet' ita considera' Deum' rerum

ornnium principem' bonum esse communis humanorum

conceptio probat animorum; nam cum nihil deo'melius

excogitari queat' iO' quo melius nihil est' bonum esse quls

dubitet? B Ita vero fonu* esse deum ratio demonstrat' ut

perfectum quoque in eo bonum esse convincat' 9 Nam nt

tare sit, rerum omnrum princeps esse non poterit, erit enim

eo praestantius aliquid perfectum 3,ossidens bonum' quod

hoc prius atque "'ltt*ttt esse videatur; omnia namque

i " "".

* *' y. : :'*il] ::x?ill:fl' : I::i :fr E"T

ffill[:[":fi: boni esse plenissimum; sed perrectum

bonum veram esse beatitudinem constituimus: veram igitur

beatitudinem in summo deo sitam esse necesse est' -

Accipio, inquam' nec est quod contra dici ullo modo queat'

I I - Sed Ouo"to,"inquit"te' vide' quam id sancte atque

inviolabilit"' ntob"'' quod bon-i summi summum deum

diximus """ pl"ni"i*u*' 12 - Quonam' inquam' modo? -

Ne hu nc rerum .;;;; n ":"1 :l::::TT" " *,llJT;lli

pt"nu, esse perhibetur' vel extrlnse

naturaliter t'ou"t"liu"to*o'' quasi habentis dei habitaeque

beatitudinis diversam cogites esse substantiam' l3 Nam si

extrinsecus acceptum putes' praestantius id' quod dederit'

ab eo, quoo o""iferit' existimare possis' sed hunc esse

rerum omn ium n'i"""ii"tti s s irnum di gni s sime conf itemur'

l4 Quod t't"tt'Jo"ii"* 'n""' sed est ratione diversum'

cum de rerum t;tl;;; loquamur deo' fingat' qui potest'

quis haec Aiu""u "oniun^"'it' l5 Postremo quod a qualibet

re diversum "'; t;';;t est illud' .a

quo intellegitur esse

diversum; ouut"';;; " summo bono diversum est sur

natura, id summum bonum non est' quod nefas est de'eo

cogitare, quo nihil constat esse praestantius' 16 Omntno

enim nulliut '"' nutut" suo principio melior poterit exsistere'

I

MdnsAierile filosofiei - Cartea IIIpe care toatd lumea il socoteste rnai presus cle orice. 16 Cdci,tlesigur, natltra nici tutui lucru n-ur pL!tea Ji nni bund decttprincipiul sdu; de aceea a$ putea conchide, cu cea mai dreapttijudecatd, cd ceea ce este principiul tuturora, este prinsubstctnla sa binele suprenx.- Foarte just, - rdspund eu.l7 - Dar am ttdmis cd fericirea este hinele supren't.- Aga e,-Deci - spune ea - trebuie sii mtirlurisirtt cd Duntnezeu este

insdsi fericirza. - Nu pot sd mi declar - zic - impotriva celoradmise mai inainte gi vid cd aceasta este o concluzie dedusidin ele.

18 - Vez.i - zice ea - clacfr nu s-ar putea dovedi Si moitemeinic acelasi lrrcru, plecdncl cle lcfuptul cci nu pot existad.oud categorii de bine supretn deosebite intre ele.19 Dacddouii categorii de bine se deoselsesc lnlre ele, e clar cd nu e

ttnul ceea ce e celdLalt; cle aceeu nici tuurl din doud n-arputea fi desdviirsit, fiindca unuict ti lipseSte celdlalt. Darceea ce nu e clesdvArsit e evident c[i rtLt poute fi suprem;asadar, in nici un chip hunurile care stnt supreme nu pot fideosebite tntre ele. 20 Noi ittsfr am cortchis cd fericirea SiDumnezeu sint binele suprem, de aceea trebuie ca tns[iSisuprema fericire sa fie idetttictl cLt suprenla divinitate.21 - Nimic nu s-ar putea conchide, nici mai adevfrrat ca realitate,nici mai temeinic ca raJionament, nici mai demn de Dumnezeu.22 - Pe deasupra acestora deci aSa cunt obiSnuiescgeometriitaa) sd deducCt tlin propoz,iliile dentorrstrate altelepe cdre ei le numesc poristnetas', la fel tyi voi aduce Si eu unasenxeneo corolar. 23 Dacd oantenii clevin fericili prindobindirea fericirii, iar fericirea este insdsi divinitatea, e

Limpede cd prin dobtndireu diviniriilii ei devin fericiti.24 Dar dupd cum prin dobinclirea dreptdlii devenim drepli,prin dobtndirea inlelepciunii tt(elep!i, tot aSa, printr-o raliuneasentdndtoare, este necesar ca cei ce dobtndesc divinitateasd devtnd z.ei. 25 Deci oricine e fericit este un zeu; prinesenlo sa existd unul singLtr; prin participare insd nimic nu

tntpiedicd sd fie ctt mai mulli z,ei. 26 - Este gi frumos qi

133

ii1l

ji4'ix,

s

134

IIII

Boethius

III:

II

veluti corpus beatitudinis quadam partium varietate

"onlungont an sit eorum aiiquid, luod beatitudinis

,uUrtu,itiu* compleat, ad hoc vero cetera referantur?

29 - Vellem, inquam, id ipsarum rerum commemoratione

patefaceres. - Nonne, inquit, beatitudinem bonum esse

censemus? - Ac summum quidem, inquam' -

30 Addas, inquit, hoc omnibus licet' Nam eadem

sufficientia summa est, eadem summa potentia' reverentla

quoque, claritas ac voluptas beatitudo esse iudicatur'i 3:liigitur, haecine omnia' bonum, sufficientia' potentla

ceteraque veluti quaedam beatitudinis membra sunt an ad

bonum veluti ad verticem cuncta referuntur? 32 - intellego'

inquam, quid investiganclum proponas' sed' quid constituas'

audire desidero. 33 - Cuius discretionem rei sic accipe' Si

haec omnia beatitudinis membra forent, a se quoque invicem

discreparent; haec est enim partium natuta' ut unum corpus

diversa componernt' 34 Atqui haec omnia idem esse

monstrata sunt, minime igitur membra Sunt; alioquin eX uno

membro beatitudo videbitur esse coniuncta' quod fieri

nequit. 35 - Id quidem, inquam, dubium n0n est' tt1 :1:

quod restat exspecto. 36 - Ad bonum vero cetera referrt

iotu* est. Idcirco enim sufficientia petitur' quoniam bonum

esse iudicatur, idcirco potentia, quoniam id quoque esse

creditur bonum; idem de reverentia, claritudine' iucunditate

coniectare licet. 37 Omnium igitur expetendorum summa

atque causa bonum est; quod enim neque re neque

similitudine ullum in se retinet bonum' id expetinullo modo

potest. 38 Contraque etiam, quae natura bona non sunt'

tamen si esse videantur, quasi vere bona sint' appetuntur'

Quo fit, uti summa, cardo atque causa expetendorurn

omnium bonitas esse iure credatur' 39 Cuius vero causa

135

prefios acest corolar, salr cum vrei sI-l numegti. 27 - $i nu e

ttitrtic mai JrLtrttos dectt aceostci idee pe cilre rulionamentulne obligd s-o ttrtint cu cele lahe.28 - Care? - Deoarece - ziceea - fericireo p(tre u cott!ine rnul.te elemente, nu cunTvo to(tteacestea se Lurcsc co un corp al fe ricirii prirt oarecare vorietuten pdrlilor satt existd ceva din ele care sd Lttnple substonla

fericirii Si de aceasta ar depinde celelslte? 29 - Ag vrea -spun eu - s6-mi limuregti aceasta, amintindu-mi elementeleinseqi.- Nu socotittt, - zice - cA fericirea este un bine? - Bachiar binele suprem.

30 - Poli da acest calificcrtiv, la toote. Caci la feli nde s t u lare a s u p re nt d, p ul e re a s u p re m ci, re s p e c f u l, s t rtilu c i re ct

Si pldcerea sin.t socotite fericire. 3l Dttr toete aceste bunuri,tndestulurect, puterea Si celelaLte sint co niSte ntentbre oerecoreale fericirii, suu toate lind spre bine ca spre origines lsyzta6)

32 -inleleg - zic - ce-!i propui s6 cercetezi, clar ag dori sl aud

ce stabilegti.33 - Ascultii unoliz.o ucestei chestiurti. Dacti toctte

ecesle bunuri arfi mentbrc alefericirii, s-ar Si deosebifiecareintre ele; pentru cA n(tturu pdrlilor este ca, deosebite fiind,sd nlcdtuinscd un singur corp. 34 Am clerrtonstret cd toatesittt Ltnul Si acelasi lucru, ctsutlar ttLt sint deloc mentbre; pelingti ocestea, fericirea vo ptirea alcrituitd dintr-un singurmembru, ceea ce nu s-ar putea tntdmplo.,35 - Asupra acestora- zic - nu existi ?ndoiald; a$tept dar cele ce urmeazd. 36 - Eldnturit de altJ'el cd acestetr se referd la binc. De aceea este

cciutatd indestularea fiindcd este socotitd cu bine, cle aceeaputerea, fiindca Si eu este socotitd cu bine; lafel s-ar puteaspune despre respect, mdrire, ntullumire. 37 ASarlar bineleeste inceputul Si sfdrSitul tuturor aspiraliilor, ciici ceea cenici ca identitate, nici ca asemdnare rm conline tn sine un

bine, aceea in nici un chip n-or pule(r fi clorit.38 Sidimpotrivd, cele ce prin naturtt lor nu sint bune, dar par tt J'iastful, sint tlorite ca Si cum ar.fi intr-adevtir bune. Reailtdcle aici cd pe drept binele este socotit coronamentul, stfrlpulSi teneliu tLttLtror clorinlelor 39 insa rctliurLea dorinlei unui

136Boethius

quid expetitur, id maxime videtur optari' veluti si salutis

,uuru quirplu* velit equitare' non tam equitandi motum

desiderat quam salutis eifectum' 40 Cum igitur omnia boni

gratia petantur, non illa potiLls quam bonum ipsum

desideratur ab omnibus. 41 Sed propter quod cetera

optantur, beatitudinem esse concessimus; quare sic quoque

solu quu.ritur beatitud o' 42F,x quo liquido apparet ipsius

boni et beatitudinis unam atque eandem esse substantiam'

- Nihil video, cur dissentire quispiam possit' 43 - Sed deum

veramque beatitudinem unum atque idem esse

monstravimus. - Ita, inquam' - Securo igitur concludere

iicet dei quoque in ipso bono nec usquam alio sitam esse

substantiam.

Metrum XHuc omnes Pariter venite caPti'

quos fallax ligat improbis catenis

terrenas habitans libido mentes'

haec erit vobis requies laborum't hic Portus Placida manens quiete'

hoc Patens unum miseris asYlum'

Non quicquid Tagus aureis harenis

donat aut Hermus rutilante riPa

aut Indus calido ProPinquus orbir0 candidis miscens virides lapillos'

inlustrent aciem magisque caecos

in suas condunt animos tenebras'

Hoc, quicquid placet excitatque mentes'

infimis tellus aluit cavernis;r s splenclor, quo regitur vigetque caelum'

vitat obscuras animae ruinas;

hanc quisquis poterit notare lucem'

candidos Phoebi radios negabit'

t37

lucru e c[i el pare de rtvnit cu necesitate, dupd cLurx spreexentplu, dacd cineva ar vrea sti cdldreascd pe cal pentrusdndtate nu doreSte attt niscarea cdldriei, ctt eJbctul asuprasAnAffilii. 4O ASadaa fiindcd toate stnt dorite pentru bine,nu atit ele, ctt binele tnsusi esie dorit de cdtre toli. 4l $i amstabilit cti pentru fericire sint dorite celeLalte; deci Si astfelprivincl lucrurile fericirea singurd este doritd. 42 De aiciapare limpede cd binele Si fericirea eu una Si aceeasisubstanld. - Nu vdd deloc pentru ce ar putea fi cineva de altdpdrere. 43 - Dar am demonstrat cA Dumnezeu Si fericireaaclevdratd este unul Si acelasi lucru.- Aqa e. - Putem deciconchicle fdrd teamd cd Si sLfustanla lui Dumnezeu este tnbittele tnsusi Si rticdieri ttt altd parte.

Foezia XPe pimAnt sintem prizonierii unor licfrriri ingelf,toare.Dumnezeu este adevSrata Iumin6.

Veni{i aici deodatS, voi toli prizonieriir4z)Legafi in ruginoase c5tuge ale pl6ceriiCe minfile terestre le !ine-nqeldtoare.Aici ave(i odihni de munci obositoareraE),

s Aici v-agteaptd portul cu pace linigtit6,Aici e-azil cdnd viala vd e nenorociti.Nici Tagus, cu nisipul de aur purtdtor,Nu dE nimic, nici Hermus, cu malul lucitor,Nici Indul, ce vecin e cu lumi infierbAntate,

r0 PurtAnd ?n valuri pietre verzui sau argintate,N-aduc in ochi lumina, ci sufletulorbitMai mult in intuneric il {in indbugit.Tot ceea ce a!i!6, tot ceea ce seduce,Din funduri de caverne izvorul igi aduce.

rs Lumina ce e-n ceruri putere gi mdrirePe suflet il feregte de neagrd prdbugire.Cu-acea lumin6 cine se va imp6rtdgiChiar ruzele lui Phoebus le va tdgSdui.

138 Boethius

Prosa XI

I Assentior, inquam; cuncta enim firmissimis nexarationibus constant. 2 - Tum illa: Quanti, inquit, aestimabis,si, bonum ipsum quid sit, agnoveris? 3 - Infinito, inquam,si quidem mihi pariter deum quoque, qui bonum est,continget agnoscere.4 - Atqui hoc verissima, inquit, rationepatefaciam, maneant modo, quae paulo ante conclusa sunt.- Manebunt. 5 - Nonne, inquit, monstravimus ea, quaeappetuntur pluribus, idcirco vera perfectaque bona non esse,quoniam a se invicem discreparent, cumque alteri abessetalterum, plenum absolutumque bonum afferre non posse,tum autem verum bonum fieri, cum in unam veluti formamatque efficientiam colliguntur, ut, quae sufficientia est,eadem sit potentia, reverentia, claritas atque iucunditas,nisi vero unum atque idem omnia sint, nihil habere, quointer expetenda numerentur? 6 - Demonstratum, inquam,nec dubitari ullo modo potest. 7 - euae igitur, cumdiscrepant, minime bona sunt, cum vero unum essecoeperint, bona fiunt,.nonne, haec ut bona sint, unitatisfieri adeptione contingit? - Ita, inquam, videtur. 8 - Sedomne, quod bonum est, boni participatione bonum esseconcedis an minime? - Ita est. 9 - Oportet igitur idem esseunum atque bonum simili ratione concedas; eadem namquesubstantia est eorum, quorum naturaliter non est diversuseffectus. - Negare, inquam, nequeo. 10 - Nostine igitur,inquit, omne, quod est, tam diu manere atque subsistere,quamdiu sit unum, sed interire atque dissolvi, pariter atqueunum esse destiterit? I I - Quonam modo? - Ut in animalibus,inquit, cum in unum coeunt ac permanent anima corpusque,id animal vocatur; cum vero haec unitas utriusque

:

IIIIIT

Ilj

Mdnedierile fitosofiei - Cartea III 139

Proza XIToate fiin{ele tind spre conservar€a unitfifii lor, pentru

a nu pieri. Unitatea fizicS se identifici in plan spiritual cu

binele, liman universal.I - Sint de aceeagi plrere - zic; cdci toate s?nt inlanfuite

intre ele prin ralionamente foarte puternice. 2 Atunci ea a

intrebat:- Ce pre! va aveo pentnt tine cunoastereo bineluitnsusi? 3 - Un pre! infinit - am rSspuns - dacd a$ putea cunoa$te

tot deodatd gi pe Dumnezeu care este binele. 4 - I1i voitndeplini dorinla pe drumul cel ntoi drept al raliunii, numaisd rdmdnd bine stabilite concluziile de mai sus.- Vor rimAne.5 - N-am demonstratlae\ cd acelea core sint dorite de cei maimulli, de aceea nu stnt bunuri atlevdrate Si perfecte, fiindcase deosebesc unele de altele Si lipsind unul altuicr nu potaduce binele deplin Si obsolut, dar pot deveni un bineadevdrat atunci clnd sint tnsumate oarecurn intr-o singurd

formd si forld, aSa tncit ceea ce este tndestulare sd fie Siputeree, respectul, mdrirea Si ntullumirea, Si cii dacti n-ctr fitoate unul Si acelasi lucru, n-ar oveo nintic prin care stiintre in numdrul celor dorite ? 6 - S-a ardtat - zic - $i nu maipoate exista nici o indoiala in aceastd privin{6. 7 - A$adcrn

dacd acestea stnt deosebite nu sint bunuri, cktr cdnd incep sdulcdtuiascd toate la un loc o ttnitate intrd tn cutegoriabinelui.- Aqa se pare. 8 - Admili sau nu cfi tot ceea ce e bineeste bine prin participarea lo ltitrc? - Da.9 - Trebuie deci sdadmili printr-un ralionanrerfi asentAndtur cii unitutea Si binelesint acelasi lucru; pentru cd cele ce prin naturd uu aceleasiefecte, au aceeasi substanld.- Nu pot tdgadui.l0 - Prin Ltrn'rare

Stii cti tot ce existd, rdmkne qi trdieSte attt timp cit iSipdstreazd unitatea, dar cd piere Si se diz.olvd din montentulin care-si pierde aceasta unitate.ll - in ce mod? - Ca si lavieluitoare - zice ea - cdnd se unesc sr.tfletul Si corpul Si rtinttnintr-utt singur tot, formeazd un animal; cAnd in,sd aceastd

t40 Boethius

separatione dissolvitur, interire nec iam esse animal liquet.l2 Ipsum quoque corpus cum in una forma membrorumconiunctione permanet, humana visitur species; at si

distributae segregataeque partes corporis distraxerintunitatem, desinit esse, quod fuerat. l3 Eoque modopercurrenti cetera procul dubio patebit subsistereunumquodque, dum unum est, cum vero unum esse desinit,interire. - Consideranti, inquam, mihi plura minime aliudvidetur. -

14 Estne igitur, inquit, quod, in quantum naturaliter agat,

relicta subsistendi appetentia venire ad interitumcorruptionemque desideret? l5 - Si animalia, inquam,considerem, quae habent aliquam volendi nolendiquenaturam, nihil invenio, quod nullis extra cogentibus abiciantmanendi intentionem et ad interitum sponte festinent. l6Omne namque animal tueri salutem laborat, mortem veroperniciemque devitat. l7 Sed quid de herbis arboribusque,quid de inanimatis omnino consentiam rebus, prorsusdubito. l8 - Atqui non est, quod de hoc quoque possis

ambigere, cum herbas atque arbores intuearis primum sibiconvenientibus innasci locis, ubi, quantum earum naturaqueat, cito exarescere atque interire non possint. 19 Nam

aliae quidem campis, aliae montibus oriuntur, alias feruntpaludes, aliae saxis haerent, aliarum fecundae sunt sterilesharenae, quas si in alia quispiam loca transferre conetur,arescant. 20 Sed dat cuique natura. quod convenit, et ne,

dum manere possunt, intereant, elaborat. 2l Quid quodomnes velut in terras ore demerso trahunt alimentaradicibus ac per medullas robur corticemque diffundunt?22 Quid quod mollissimum quidque, sicuti medulla est,

interiore semper sede reconditur, extra vero quadam lignifirmitate, ultimus autem cortex adversum caeli intemperiemquasi mali patiens defensor opponitur? 23lam vero quanta

MAnedierile filosofiei - Cartea III 141

rtnitate este dizolvatd prin separarea unuia de altul, este clarcfi anintalul n'toare si nu nuti poate exista' 12 $i corpul tnsusi,

cind rfimhne int-o singurd ^f'orntti prin unirea membrelo\ tlvedem co Lul chip omenesc; dar dacd pdrlile corpuluitmpdrlite Si dezagregate Si-au pierdut unitatea, el inceteazd

de a J'i ceea ce a fost. 13 in acektsi ntod cercetdnd si alte

.fiinle, se va vedea fdra ittdoiald cd fiecare trtiieSte ctt timp

tsi pdstreazd unitatea, insd cdnd si-o pierde, moare. - Md

gdndesc la multe alte fiinle - zic - $i pe toate le g6sesc la fel.

14 - AEadar este vreuna care, tntru.cdt duce o existenld

natttrald, din dorinla de u-Si pdrasi existenla, sd aspire la

tlxoarte si descontpttnere? l5 - Dacd md gdndesc - rdspund eu

- la animalele care au oarecare atitudine sufleteascd de a voi

sau de a nu voi, nu gdsesc nici una care fdr6 nici o constringere

din afard sd abdice de la dorinfa de a trdi 9i sd se gribeascd de

bundvoie cStre moarte.1 6 Orice vieluitoare se strdduiegte s6-qi

conserve sdnitatea gi evita moartea qi pericolele.lT insd tare

m6 indoiesc cd s-ar putea aduce probe similare despre iarbd,

arbori gi mai ales despre lucrurile neinsuflelite'18 - N-ai de ce

sd te tndoiesti, cLnd vezi cd ierburile Si arborii rdsar tnlocuri care Ie convin, unde, pe cit le permite natura lor nu

pot nici sd se usuce, nici sd se piardd repedetsQt.l9 Unele

rdsurtn cdmp, altele la ntunte, pe ttneLe le produc mlastinile,altele stau fixate de stilnci, rtisipurile sterile stnt fecunde tnalte plante, pe core dacd tncerci sd le muli tn alte locuri se

ttsttcd. 20 Fiecdreia natttra ii dd ceea ce-i convine si se

stAcluie$te ca ele sd nu piard, cdtd vreme sint tn stare sd

rdmdnd ln viald. 21 Ce sd mai spun despre faptul cd toate iSi

extrag hrana prin rdddcitti, ctr gura tnflptd addnc tn pdmdnt,

dacd pot sii spun astfel, Si tSi tmprdstie forla prin mdduvd Si

scoarld? 22 Ce sd mai spun cd planta are (pdrlile) cele mai

tttoi, cttm este mdduva, tntotdeauna ascunse tn interiorul sdu,

iar tn afard se susline prin tdria lemnului, cd scoarla se

opLtne intemperiilor cerului, ca un apdrdtor rezistent la rdu?

23 $i upoi ctt de mare este tnlelepciunea naturii ca sd

I

L42 Boethius

est naturae diligentia, ut cuncta semine multiplicatopropagenturl 24 Quae omnia non modo ad tempus manendi,verum generatim quoque quasi in perpetuum permanendiveluti quasdam machinas esse quis nesciat? 25 Ea etiam,quae inanimata esse creduntur, nonne, quod suum est,

quaeque simili ratione desiderant? 26 Cur enim flammasquidem sursum levitas vehit, terras vero deorsum pondusdeprimit, nisi quod haec singulis loca motionesqueconveniunt? 27 Porro autem, quod cuique consentaneumest, id unumquodque conservat; sicuti ea. quae sunt inimica,corrumpunt. 28 Iam vero, quae dura sunt ut lapides,adhaerent tenacissime partibus suis et, ne faciledissolvantur, resistunt. 29 Quae vero liquentia ut aer atqueaqua facile quidem dividentibus cedunt, sed cito in ea rursus,a quibus sunt abscisa relabuntur, ignis vero omnem refugitsectionem.

30 Neque nunc nos de voluntariis animae cognoscentismotibus, sed de naturali intentione tractamus, sicuti est,quod acceptas escas sine cogitatione transigimus, quod insomno spiritum ducimus nescientes. 3l Nam ne inanimalibus quidem manendi amor ex animae voluntatibus,verum ex naturae principiis venit. 32 Nam saepe mortemcogentibus causis, quam natura reformidat, voluntasamplectitur, contraque illud, quo solo mortalium rerum duratdiuturnitas, gignendi opus, quod natura semper appetit,interdum cohercet voluntas. 33 Adeo haec sui caritas nonex animali motione, sed ex naturali intentione procedit; deditenim providentia creatis a se rebus hanc vel maximammanendi causam, ut, quoad possunt, naturaliter maneredesiderent. 34 Quare nihil est, quod ullo modo queas

dubitare cuncta, quae sunt, appetere naturaliter constantiampermanendi, devitare perniciem. 35 - Confiteor, inquam,nunc me indubitato cernere, quae dudum incerta videbantur.

tT

tIItt:

III:

I

MAnsdierile filosofiei - Cartea III 143

rdspAndeoscd toate prin inmultrirea seminfelor! 24 Cine nu

Sile cA toote acestea stnt ca niSte mijloace ingenioase, ntt

numai pentrlr a trAi un timp, dar chiar de-a lttngulgeneraliilor, avhnd o duratd oarecutn perpetud? 25 $i cele

care sirtt socotite neinsuflelite nu doresc ce le aparline prinruliuni asemdndtoare? 26 Pe.ntru ce fldcdrile fiind uSoare se

ridicd ln stts, iar pdmdntul este tras in jos de Sreutatea sa,

dacd nu pentrlt cd aceste miSciiri Si spalii le convin? 27 ASa

tnctt, pe fiecare il conservd ceea ce ii prieSte; dupd cum cele

ce ti s?nt potrivnice tl distrug. 28 De esenrcnea, cele ce stnttari, cct pietrele, aderd cu tenacitate la pdrlile lor Si rezistd

ca sd nufie descompuse cu ttsrtrinld. 29 lar cele ce stnt fluide,ca aerul Si ttpa, cecleazd uSor divizdrii, dar se adund iardsitn pdrlile din care au fost despdrlite, pe cdnd focul refuzti

orice diviziune.30 $i acum vorn vorbi nu de miscdrile voluntare ale unui

suflet cortstient, ci de tenclinle naturale, ca de pildd ceea tese petrece cu noi, fdrd cugetare, dupd ce printim hranrt in

organisnt, ceea ce ne vine tn sLtflet, inconStient, tn somn.3lCdci chiar la animale, nu voinfa determinfl dorin{a de atrf,i, ci anumite principii naturale. 32 Adesea, din diferitecauze, moartea, pe care o respinge nTtttra, o cere voinla sidimpotrivd, na$terea, singura prin care se asigurd permanenla

lucrurilor muritoare, uneori este interzisd de voinld.33 Astfel,aceastti dragoste de sine porne$te nu dintr-o miscaresufleteuscd, ci dint-o tendinld natrtrald; fiindca providenlaa dat creaturilor sale acest instinct de conservare aSa de

puternic, tnctt sa doreascdin chip natural sd trdiascd attt citvor putea.34 De aceea n-ai de ce sd te'indoieSti cd toate ctteexistd doresc in chip natural statornicia vielii Si evitd pieirea.35 - Mdrturisesc - zic - acum c5 vdd limpede cele ce maiinainte mi se pdreau nesigure. 36 - insa - zice ea - ceea ce

cautd sd trdiascd Si sd. dureze, doreSte sd-Si ptistreze unitatea;cttci pierz.dnd-o nu-Si va putea mdc'ar menline existenla. - Eadevirrat. 37 - ASadar toate aspird la unitate. - Am recunoscut-

1M Boethius

36 - Quod autem, inquit, subsistere ac permanere petit, idunum esse desiderat; hoc enim sublato ne esse quidemcuiquam permanebit. - Verum est, inquam. 37 _ Omniaigitur, inquit, unum desiderant. - Consensi. - Sed unum idipsum monstravimus esse, quod bonum. - Ita quidem. 3g _

Cuncta igitur bonum petunt, quod quidem ita describas licetipsum bonum esse, quod desideretur ab omnibus. 39 - Nihil,inquam, verius excogitari potest; nam vel ad nihil unumcuncta referuntur et uno veluti vertice destituta sine rectorefluitabunt aut, si quid est, ad quod universa festinant, iderit omnium summum bonorum. 40 - Et illa: Nimium, inquit,o alumne, laetor; ipsam enim mediae veritatis notam mentefixisti. Sed in hoc patuit tibi, quod ignorare te paulo antedicebas. 41 - Quid? inquam. - euis esset, inquit, rerumomnium finis; is est enim profecto, quod desideratur abomnibus, quod, quia bonum esse collegimus, oportet rerumomnium finem bonum esse fateamur.

Metrum XI

Quisquis profunda mente vestigat verumcupitque nullis ille deviis falli,in se revolvat intimi lucem visuslongosque in orbem cogat inflectens motusanimumque doceat, quicquid extra molitur,suis retrusum possidere thesauris ;

dudum quod atra texit erroris nubes,lucebit ipso perspicacius phoebo.Non omne namque mente depulit lumenobliviosam corpus invehens molem;haeret profecto semen introrsum veri,quod excitatur venti lante doctrina;nam cur rogati sponte recta censetis,ni mersus alto viveret fomes corde?Quodsi Platonis Musa personat verum,quod quisque discit, immemor recordatur.

Minsdierile filosofiei - Cartea III t45

o. - Aceastd ttnitate hndsi am dentonstrat cd e binele. - Aqa

e. 38 - Deci toate cutttd birrcle, pe core l-ai putea definiastfel: binele insuqi este ceee ce toli doresc.39 - Nimic - zic

- nu s-ar putea cugeta mai adevirat: pentru cd sau toate tindcdtre nimicire gi pierzdndu-qi unitatea, ca gi cum gi-ar pierde

capul, vor rdtdci fird cAnni, sau, dacd existi ceva cdtre care

se grdbesc toate, acest ceva va fi binele supremrsr).40 $i ea

spuse: - Md bucur foarte, inv[ilticelul meu; li-ai fixat tn minte

ittsdsi pecetea adevrirului lintpede. Prin aceusttt !i s-a liimuritceea ce spuneai pulirt ntai inairte cd nu stii. 4l - Ce? - zic-Care. este scopul ultim al tutlrror lucrurilor; desigur acesto

este tlorit de toate J'iinlele Si,.fiindcd l-anr stabilit cA este

binele, trehuie s[i niirturisint cti bitrcle este finalitatea tuturorlucntrilor.

Poezia XIa .^ .In noi inqine putem gisi adevdrul. Tot ce inv6f5m este

reamintire a ceea ce am qtiut cAndva (reminiscen{a platonich).

De vrei adevdrul cu-addncd gdndire

$i fdr6 s-aluneci pe drumuri gregite,

Spre tine-!i indreapti atenti privire,ln suflet ?!i strdnge puteri indoite.

5 Acolo invaf6-n comorile tale,

56 afli ce cauli pe cale strdindrs2).

CAnd sufletul norul erorilor sale

AlungS, ca Phoebus inalid lumind.Cici nu este mintea de tot intinatd

r0 De trup cu-ntuneric impdienjenit,Rdmdne-adevlrul, pe care-l arat6

$tii n1a, grdunte-nduntru sddit.

De ce gdndeqti bine cdnd eqti intrebat?E-n tine-adevdrul, existi in minte,

rs Cici, cum spune Platon, de e-adevdrat,

Orice-nv5!6turd e-aducere aminte rsi).

146

IItIttT

T

T

IItI

Boethius

Prosa XII

I Tuni ego: Platoni, inquam, vehementer assentior; nam

me horum iam secundo commemoras, primum quodmemoriam corporea contagione, dehinc cum maeroris molepressus amisi. 2 - Tum illa: Si priora, inquit, concessarespicias, ne illud quidem longius aberit, quin recorderis,quod te dudum nescire confessus es. 3- Quid? inquam. -

Quibus, ait illa, gubernaculis mundus regatur. - Memini,inquam, me inscitiam meam fuisse confessum, sed quidafferas, licet iam prospiciarn, planius tamen ex te audiredesidero. - 4 Mrindum, inquit, hunc deo regi paulo ante

minime dubitandum putabas. - Ne nunc quidem arbitror,inquam, nec umquam dubitandum putabo, quibusque in hoc

rationibus accedam, breviter exponam. 5 Mundus hic ex

tam diversis contrariisque partibus in unam formam minimeconvenisset, nisi unus esset, qui tam diversa coniungeret.6 Coniuncta vero naturarum ipsa diversitas invicem discorsdissociaret atque divelleret, nisi unus esset, qui quod nexuitcontineret. 7 Non tam vero certus naturae ordo procederetnec tam dispositos motus locis, temporibus, efficientia,spatiis, qualitatibus explicarent, nisi unus esset, qui has

mutationum varietates manens ipse disponeret. 8 Hocquicquid est, quo condita manent atque agitantur, usitatocunctis vocabulo deum nomino. -

9 Tum illa: Cum haec, inquit, ita sentias, parvam mihirestare operam pnto, ut felicitatis compos patriam sospes

revisas. l0 Sed, quae proposuimus, intueamur. Nonne inbeatitudine sufficientiam nurneravimus deumquebeatitudinem ipsarn esse consensimus? - Ita quidem.I I - Et ad mundum igitur, inquit, regendum nullisextrinsecus amrniniculis indigebit; alioquin si quo egeat,

M6nsAierile filosofiei - Cartea III t47

Proza XIIBinele suprem este Dumnezeu. Cu cirma binelui El

conduce tot universul.I - Sint cu totul de pdrerea lui Platon - i-am spus eu atunci,

- pentru ci mi-ai amintit pentru a doua oard ceea ce am uitat,

intdi prin contactul cu corpul gi apoi fiind coplegit de greutatea

tristelii. 2 Atunci ea spuse: 'Dacd arunci privirealnapoi peste

cele admise p1nd ucum nu vei tntArzia sd-li aminteSti ceea

ce ui mdrturisit de curhncl cd nu Stii.3 ' Ce? - De ce frdneeste condusd lumea.- Mi-aduc aminte - zic - cdmi-am mdrturisit

ignoranlarsa), dar degi in{eleg ce vrei si-mi spui, doresc totugi

sd aud de la tine mai ldmurit .4 - Socoteai - zice - mai tnainte,

fdru sa te fi indoit deloc, cd aceastd ltrme este condusd de

Dumnezeu.- O cred incd - zic - $i niciodatd nu m6 voi indoi;

i1i voi expune de altfel pe scurt prin ce rafionament ajung aici.

5 Aceastd lume, alcituita din pirfi atit de deosebite 9i de

contrarii, n-ar fi ajuns la o form6 unitari, dacd n-ar fi fost

cineva care sd uneascd elemente atit de diverse. 6 Dar odatd

unite, ins6gi lipsa lor de omogenitate naturalS le-ar fi disociat

gi dezagregat, dacd n-ar fi existat o fiin!6 unic6, si le fini mai

departe in inl6n{uireacele-adat-o.7 $i nu s-ar menfine atit de

sigurd ordinea naturalS, nici n-ar desfdgura migcdri aqa de

ordonate ca loc, timp, proprietate, spaliu, calit61i, dacd n-ar

exista cineva care, rdmAndnd insuqi, sd orAnduiascd aceste

felurimi ale schimbdrilor. 8 Acesta, oricine-ar fi, prin care rdmAn

qi se migcd cele create, il numesc cu numele ?ntrebuinfat de

tofi, Dumnezeu.

9 Atunci ea a spus: -Fiindca tu crezi astfel, socotesc cd-

mi rdmdne pulin de fdcut ca sd-li revezi patria teafdr Si stdpdn

pe fericirea ta. l0 Sd examindm insd ce am spus. N-am

numdrat Si tndestularea tn fericire Si nu, ne-am tnleles cd

Dumnezeu e insasi J'ericirea? -Aga e.l I - $i pentru a conduce

148 Boethius

plenam sufficientiam non habebit. - Id, inquam, ita estnecessarium. 12 - Per se igitur solum cuncta disponit? _

Negari, inquam, nequit. 13 - Atqui deus ipsum bonnm essemonstratus est. - Memini, inquani. 14 - per bonum igiturcuncta disponit, si quidem per se regit omnia, QUefil bonumesse consensimus, et hic est veluti quidam clavus atquegubernaculum, quo mundana machina stabilis atqueincorrupta servatur. l5 - Vehementer assentior, inquam, etid te paulo ante dicturam tenui licet suspicione prospexi.l6 - Credo, inquit; iam enim, ut arbitror, vigilantius adcernenda vera oculos deducis, sed, quod dicam, non minusad contuendum patet. - Quid? inquam. 17 - Cum deus,inquit, omnia bonitatis clavo gubernare iure credatureademque omnia, sicuti docui, ad bonum naturali intentionefestinent, num dubitari potest, quin voluntaria reganturseque ad disponentis nutum veluti convenientiacontemperataque rectori sponte convertant? lg _ Ita,inquam, necesse est; nec beatum regimen esse videretur, siquidem detrectantium iugum foret, non obtemperantiumsalus. l9 - Nihil est igitur, quod naturam servans deo contraire conetur? - Nihil, inquam. 20 - euodsi conetur, ait, numtandem proficiet quicquam adversum eum, quem iurebeatitudinis potentissimum esse concessimus? - prorsus,inquam, nihil valeret. 21 - Non est igitur aliquid, quodsummo huic bono vel velit vel possit obsistere? - Non,inquam, arbitror. 22 - Est igitur summum, inquit, bonum,quod regit cuncta fortiter suaviterque disponit. 23 - Turnego: Quam, inquam, me non modo ea, quae conclusa est,summa rationum, verum multo magis haec ipsa, quibusuteris, verba delectant, ut tandem aliquando stultitiammagna lacerantem sui pudeat! -

24 Accepisti, inquit, in fabulis lacessentes caelumGigantas; sed illos quoque, uti condignum fuit, benigna

MAneAierile filosofiei - Cartea III 149

lumea asadar - zice ea - nLI vo avea nevoie de nici un sprijinst1in; cdci ducd i-ar Lipsi ceva n-ar fi deplin in sine insuSi.-

Aceasta - zic - e necesar sd fie astfel .12 - Deci el ordnduieste

tuate prin sine?- Nu se poate tigidui. 13 - .fi s-a ardtat cd

Dumnezeu este tnsuSi binele.- Mi-amintesc. 14 - Asadar,

conform binelui oriinduieste toote, dacd tntr-adevdr leconduce prin sine, cel pe care otn consintlit sd-l nuntim binele

Si aceusta este ca o bard de direcyie, ca o cArmd prin care

masina onteneascd se pcistreazd slntornicd Si nestricatii.l5 - Te aprob din toatd inima - zic - $i am intrezdrit printr-ouqoard bdnuial6 cu pu{in mai inainte, cd tu vei spune aceasta.

16 - Cred - zice ea - cdci pe ctt socotesc, ctcLtrn, cleschizi ochiimai veghetori pentru a privi adeviirul, dctr ceea ce ant sd

spun nu e ntai pulin lintpede tle in;eles.- Ce? 17 - Fiindca pe

drept credeam - zice - cd Dumnezeu guverneazd toate princLrma buntittilii Si cd, precum atn urfrtat, loate se grdbescspre bine cu o tendintd naturald, s-ar pntea ittdoi cineva cd

ele sint conduse prin voinla lor Si cd rdspund la ordinulordnduitorului lor, supunindu-se de bund voie si accepftndpe conducdtorul lor? 1 8 - Aga trebuie sd fie; c6ci n-ar pdrea

fericitS aceastd conducere dacd ar fi un jug pentru rlzvrhti{i gi

nu mdntuire pentru supuqi.19 - Nu existti deci nintic care,pdstrdndu-Si naturo, sci trtcerce sd nteargd contra luiDuntnezeu? - Nimic.20 - Iar ducd ar tncerca ar avea vreunrez.ultat impotriva aceluict, ce pe drept arn admis cd este celntai ntare stiiphn al ferrcirii? - Desigur ci n-ar avea nici oputere. 2l - ASadctr nu existti nintic care sti vrea sau sA se

poafi opune acestui bine supretn? - Cred ci nu. 22 - Prinurmare binele suprem - zice - este acela care conduce toatectt ttirie Si le ordnduieSte cu bldndele.23 Atunci eu i-am spus:-Cit mi desfati nu numai cele ce au fost stabilite ca o concluziea rafionamentelor, dar cu mult mai mult ?nseqi aceste cuvintede care te folosegti qi mi-e ruqine ci in prostia mea uneori mdlamentam atit.

24 - Ai auzit - zice ea - de Giganliitss) din legendd, careau atacat cerul; totusi Si pe ei, cum afost drept, i-atmpdcat

IIIIIIItT

IIIItI

150 Boethius

fortitudo disposuit. 25 Sed visne rationes ipsas invicemcollidamus? Forsitan ex huius modi conflictatione pulchraquaedam veritatis scintilla dissiliat. - Tuo, inquam, arbitratu.26 - Deum, inquit, esse omnium potentem nemo dubitaverit.- Qui quidem, inquam, mente consistat, nullus prorsusambigat. 27 - Qui vero est, inquit, omnium potens, nihilest, quod ille non possit. - Nihil, inquam.28 - Num igiturdeus facere malum potest? - Minime, inquam. 29 - Malumigitur, inquit, nihil est, curn id facere ille possit, qui nihilnon potest. 30 - Ludisne, inquam, me inextricabilemlabyrinthum rationibus texens, quae nunc quidem quaegrediaris, introeas, nunc vero, quo introieris, egrediare,an rnirabilem quendam divinae simplicitatis orbemcomplicas? 31 Etenim paulo ante beatitudine incipiens eamsummuln bonum esse dicebas, quam in summo deo sitamloquebare. 32 Ipsum quoque deum summlrm esse bonumplenamque beatitudinem disserebas, ex quo neminembeatum fore, nisi qui pariter deus esset, quasi munusculumdabas. 33 Rursus ipsarn boni formam dei trc beatitudinisloquebaris esse substantiam ipsumque unum id ipsum essebonum docebas, quod ab omni rerum natura peteretur.34 Deurn quoque bonitatis gubernaculis universitatem regeredisputabas volentiaque cuncta parere nec ullam mali essenaturam. 35 Atque haec nullis extrinsecus sumptis, sed exaltero <altero> fidem,trahente insitis domesticisqueprobationibus explicabas. 36 - Turn ilia: Minime, inquit,ludimus remque omnium maximam dei munere. quemdudum deprecabamur, exegimus. 37 Ea est enim divinaeforma substantiae, ut neque in externa dilabatur nec in se

externum aliquid ipsa suscipiat, sed, sicut de ea Parmenides ait,ncivroOev etrrircl,ou oqotpqq ivol"iyrcrov byoe

rerum orbem mobilem rotat, dum se immobilem ipsaconservat. 38 Quodsi rationes quoque non extra petitas sedintra rei, quam tractabamus, ambitum collocatas agitavimus,nihil est, quod ammirere, cum Platone sanciente didiceriscognatos, de quibus loquuntur, rebus oportere essesermones.

MAnsAierile filosofiei - Cartea III 151

o putere binevoitoare.25 - Dar vrei sd punem raliottcuttentelesti se lupte intre ele? Poate cti clintr-o ciocnire cle acestfel sd

sard frumoasa scinleie a aclevtiruhrir56). -Dupd dorinla ta -rdspund eu.26 - Ninteni nL( s-a lndoit - zice ea - de puterect

lui Dutnnezer.- Cel stdpdn pe mintea sa n-are nici o nedumerirein aceastd privinfi. 2l - Dar pentru cel puterttic peste toolenu exi.stti nitttic pe care sd nu-l pocttti Jctce . - Nimic - zic eu.

28 - Duntnezeu poute fuce rdul? - Nu. 29 - Atunci rdul nuexistd, de vreme ce Dumnezeu nu-l face, el cure poate facetotul. 30 - Te joci cu mine - am rflspuns eu - fesdnd uninexplicabil labirint de rafionamente, ca sd ai cum vrei porli de

iegire qi intrare, sau incurci minunatul fir al simplicitetii divine?3l Pulin mai inainte, incepdnd cu fericirea, ziceai cd ea este

binele suprem qi cd sdlSqluiegte in Dumnezeul suprem. 32 Aritaide asemenea c[ Dumnezeu este supremul bine qi fericireadeplind dupd care imi dddeai ca pe un mic dar ideea cd nimeninu va fi fericit dac6 nu va fi deopotrivd cu Dumnezeu.33 Apoi spuneai cd ins6gi forma binelui este substan{a luiDumnezeu qi a fericirii gi inv6[ai cd unitatea insiqi este bineleinsugi, pe care il doreqte intreaga naturd. 34 Sus{ineai chiar cd

Dumnezeu conduce tot universul prin cdrma binelui, c5 toatese supun cu voinfd gi c6 nu existi vreo naturd a rdului.35 $i tuexplicai acestea cu argumente nu din afard, ci care-qi sprijineauunul pe altul temeinicia, prin probe existente in acest subiect gi

familiare lui. 36 - Nu glumesc deloc cu tine - a zis ea atunci -

Si am clus lo bun sfdrSit cea ntai grea sarcind din toa.te, cuajutorul lu.i Dumnezeu, cdruia aelineauri ne-am rL,gat.37 - Cdci forma substanlei divine este de aSa naturd, cd nicin-alunecd ttt domenii strdine, nici nu primeste in sine nirnicstriiin, ci dupa cunx splrne Parmenide : ea este asemenea ttneisfere cu desdvirSire ratundAt57).- invLrrcSrc sfera mobild alucrurilor, in tinrp ce pe sine se pdstreazd imobild.33 Dacaam discutat chestiuni nu cdutate in afard, ci care se gdsesctnduntrul dom,eniului tratat, n-ai de ce sd te miri, fiindcd aitnvdlat .rub g,aranlia autoritdpii lui Platonr5s, cdvorbele trebuie

sd fie inruclite cu lucrurile despre care vorbim.

152 Boethius

l5

2lt

Metrum XII

Felix, qui potuit bonifontem visere lucidum,felix, qui potuit gravisterrae solvere vincula.

Quondam funera coniugisvates Threicius gemens,postquam flebilibus modissilvas currere mobiles,amnes stare coegeratiunxitque intrepidum latus

, saevis cerva leonibusnec visum timuit lepusiam cantu placidum canem,cum flagrantior intimafervor pectoris ureretnec, qui cuncta subegerantmulcerent dominum modi,immites superos querens

infernas adiit domos.

Illic blanda sonantibuschordis carmina temperans,quicquid praecipuis deae

matris fontibus hauserat,quod luctus dabat impotens,quod luctum geminans amor,deflet Taenara commovenset dulci veniam prece

umbrarum dominos rogat.Stupet tergeminus novo

25

M6nedierile filosofiei - Cartea III

Poezia XIISi nu ne lSsim seduEi de falsele ispite ale pimAntului. Si ne

inilfim cf,tre lumina cereasci. Mitul lui Orfeu gi Euridice.Fericerse) de acel ce-a putut infelege

Al binelui plin de lumind izvor,

Ferice de-acel ce-a putut sd dezlege

Cdtuqele lutului cel zdrobitor.5 Odatd Orfeu cdntdrelul160r pldngea

De moartea sof iei gi c6nd prin cdntare

Pe riuri in albia lor le oprea,

Paduri liniqtite punea in migcare

Cdnd nu se temea cdprioara s6 qaddr0 Culcatd alSturi de lei liniqtili,

Iar iepurii nu se-ngrozeau ca sd vadd

Pe cdinii de cdntec divin imbldnzi!i,Fiindcd era mistuit de foc rdu,

Ce inima pdnS-n adAnc ii ardea,rs $i nu izbutise cu cAntecul sdu,

Cu care putuse pe toli fermeca,

Durerea lui proprie sd qi-o mdngdie.

Pldngdndu-se zeilor ce i-o rdpird,

S-a dus in infern dupd scumpa-i sofie,ztt Acolo-n acorduri duioase de lird

in"epe si cAnte gi tot ce primiseSorbind din al mamei izvor minunatgi tot ce durerea ii pricinuise,De care atit era neconsolat,

2s Sau ceea ce dragostea sa-i inspira.

Acestea le cAntd, pe Taenarr6r) mi$cdndgi cere iertare-ndreptdnd ruga sa

Stapanilor umbrei 9i jalnic pldngdnd

Portarul trigemenr62) de cdntec divin

153

ts4 Boethius

IIIIIIIIt

captus carmine ianitor,quae sontes agitant metu

ultrices scelerum deae

iam maestae lacrimis madent;

non Ixionium caput

velox praecipitat rotaet longa site perditus

spernit flumina Tantalus ;

vultur, dum satur est modis,non traxit Tityi iecur.

Tandem'Vincimur' arbiterumbrarum miserans ait.'Donamus comitem viroemptam carmine coniugem;sed lex dona coherceat,ne, dum Tartara liquerit,fas sit lumina flectere.'

Quis legem det amantibus?

Maior lex amor est sibi.Heu noctis prope terminos

Orpheus Eurydicen suam

vidit, perdidit, occidit.Vos haec fabula respicit,quicumque in superum diemmentem ducere quaeritis;

nam qui Tartareum in specus

victus lumina flexerit,quicquid praecipuum trahit,perdit, dum videt inferos.

MAnsdierile filosofiei - Cartea III 155

De cum il aude rdmdne vr6jit.

Zeileletr':r care sub spaiml ii f in

Pe cei care crime au fost sdvdrgit

indati pldng, ochii in lacrimi scildind.Pe Ixionr6a) roata il lasi din chinttri

Cu repezi virtejuri din mers incetdnd

$i Tantalr6s)de sete atitea suspinuri

Le uitd, de apd nevrdnd si mai gtie.

Cdnd vulturu-ndatd de centec rdpit

Lui Tityu'66)ficatul de loc nu-i sfigie.

Al umbrelor mare stdpdnr6T) "in sfdrgit,

Acum sint invins" - zice induplecat."Sofia prin cAntec qi-a redobdndit;

inapoi i-o voi da acestui b6rbat,

Dar lege-i voi pune la darul primit:

Si nu aibd dreptu-napoi a privi,Din Tartar c?t incd el nu a iegit".

Se poate iubitii cu legi a-i opri?

Iubirea e siegi stapdn legiuit.

Aproape fiind de al nopfii hotar,

Pe Euridice Orfeu o privegte:

O vede, o pierde qi morfii-o dd iar,

Aceastd legendd vi se potrivegte

La to{i care citre lumina de sus

Voili suflete$te a va indl{a.

Cdci cine-gi intoarce ldsdndu-se dus

Privirea spre Tartar cu pe$tera sa,

Pe oricare dar ce de sus il primegte

il pierde, in timp ce infernul priveqte.

t

,l

LIBER IV

CARTEA IV

158

IIIlttttIItIIT

I

Boethius

Prosa II Haec cum Philosophia dignitate vultus et oris gravitate

servata leniter suaviterque cecinisset' tum ego'nondum

penitus insiti maeroris oblitus intentionem dicere adhuc

atiquiO parantis abrupi et:2 O, inquam' veri praevia luminis'

qru" ,rqu" adhuc tua fudit oratio cum sui speculatione

Jiuino tum tuis rationibus invicta patuerunt eaque mihi, etsi

ob iniuriae dolorem nuper oblita, non talnen antehac prorsus

ignorata dixisti. 3 Sed ea ipsa est vel maxima nostri causa

rnaeroris, quod, cum rerum bonus rector exsistat' vel esse

omnino mala possint vel impunita praetereant' quod solum

quanta dignum sit ammiratione, profecto consideras' 4 At

huic aliud maius adiungitur; namjmperante florenteque

nequitia virtus non solum praemiis caret' verum etiam

sceleratorum pedibus subiecta calcatur et in locum

facinorum supplicia luit' 5 Quae fieri in regno scientis

omnia, potentis omnia, secl bona tantummodo volentis dei

nemo satis potest nec ammirari nec conqueri' 6 - Tum illa:

Et esset, inquit, infiniti stuporis omnibusque horribilius

monstris, si, uti tu aestimas, in tanti velut patris familias

dispositissima domo vilia vasa colerentur' pretiosa

sordescerent. 7 Sed non ita est; nam si ea' quae paulo ante

conclusa sunt, inconvulsa servantur' ipso de cuius nunc

regno loquimur, auctore cognosces semper quidem potentes

esse bonos, malos vero abiectos semper atque imbecillos

nec sine poena umquam esse vitia nec sine praemio virtutes'

bonis felicia, malis semper infortunata contingere multaque

id genus, quae sopitis querelis firma te soliditate

M6nedierile filosofiei - Cartca IV

ProzrlDacd existi Dumnezeu, de ce existi riul qi de ce suferd

cei buni?1 Filosofia, pdstr6ndu-gi demnitatea privirii qi mirefia

chipului sdu, cAntase acest cdntec intr-o mdsurd pldcutd gi

armonioasi; eu insd, neuit6nd tristelea carc-mi stdpaneaaddncul sufletului, pe cAnd ea se pregdtea sd continue, am

intrerupt-o zicind: 2 - O, antemergdtoare a luminii celeiadevlrate, toate cele ce-ai rostit pdni acurn prin cuvintarea tami s-au infrligat cu o for{d de neinvins, atit prin speculalia lordivind, cit qi prin ralionamentele tale gi deqi rnai inainte durereanedreptSlii suferite md fdcuse sd le uit, dupi cum mi-ai spus,totugi nu le-am ignorat niciodati cu totul. 3 Cauza cea mai de

seamd a durerii mele este aceea ci, cu toatd existen{a unuibun diriguitor al realitdlii, rdul poate sd existe sau si fie trecutcu vederea, fapt care ili dai seama desigur cit este de uimitor.4 $i acestuia i se adaugd altul mai grav: in timp ce ticdlogiaeste puternicd qi in floare, virtutea nu numai cd e lipsiti de

risplatd, dar chiar e tr6ntiti gi cdlcatd in picioare de criminali,ispigind in locul acestora pedeapsa nelegiuirilor. 5 Cd acestea

se petrec in impdrdlia lui Dumnezeu, care gtie totul, care poatetotul gi care vrea numai binele, nimeni n-ar putea indeajuns sise mire qi sd se pl6ngd". 6 Ea a spus atunci : - $i ar Ji ceva de

o nesfarSitit uimire Si ntai groctznic decit orice monstruozitatedacd, dupd cum crezi tu, in casa cea mai ordonatd a unuiatft de mare tatd de familie, vasele ieftine ar.fi pdstrate cutngrijire, iar cele prelioase ar fi ldsate in pardginire. '7 Darnu este aSa; cdci dacd rdmdn nerdsturnate cele ce am conchisctt pulin tnainte, chiar de la intemeietorul impdrdliei de carevorbim acum vei afla cd fntotdeauna cei buni sfnt pul.ernici,iar cei rdi.josnici Si slabi, cd niciodatii nu existir vicii.ftirdpedeapsd, nici virtuli Jdrd rdsplatd, cd cei burti au partc tle

159

Boethius160

corroborent. 8 Et quoniam verae formam beatitudinis me

dudum monstrante vidisti, quo etiam sita sit' agnovisti'

decursis omnibus, quae praemittere necessarium puto' viam

tibi, quae te domum revehat' ostendam' 9 Pennas etiam

tuae menti, quibus se in altum tollere possit' adfigam' ut

perturbatione depulsa sospes in patriam meo ductu' mea

*"*itu, meis etiam vehiculis revertaris'

to

Metrum I

Sunt etenim Pennae volucres mihi

quae celsa conscendant Poli;

quas sibi cum velox mens induit

terras Perosa desPicit,

aeris immensi suPerat globum

nubesque Postergum videt'

quique agili motu calet aetheris'

transcendit ignis verticem'

donec in astriferas surgat domos

Phoeboque coniungat vias

aut comitetur iter gelidi senis

miles corusci sideris'

vel, quocumque micans nox Pingitur'

recurrat astri circulum

atque, ubi iam exhausti fuerit satis'

Polum relinquat extimum

dorsaque velocis Premat aetheris

comPos verendi luminis'

Hic regum scePtrum domittus tenet

l5

Mdnsdierile filosofiei - Cartea IV t6t

fericire, cei rdi inlotdeatma de nefericit'e. $i multe de acest

Jbl, care te vor fntdri fntr-o vigoare puternicd linistindu-lipldngerile .8 $i Jiindcd ai vitzttt chipul adevdratei fericiripe care li-am ardtat-o de curdnd Si ai aflat in ce constd,

dupd ce vom strdbate toate cdile pe care le socotesc necesare

pentru tnceput, tyi voi ardta Si dnmrul care te va duce acasd.

9 lar minlii tale ii voi da aripi prin care sd se poatd hdlla,ca, dupd ce ti vei invinge tulburarea, sd te intorci tn patriesdndtos, condus de mine, pe drumul meu si chiar cu mijloacelemele de cdldtorie.

Poezia I168)

Filosofia ne poate inil{a spiritul pinl la cer de undevom putea vedea cele pimAntegti in culoarea lor adevirati.

Ugoare aripitoel am, ce pot sd ducd

Sus, in inaltele tdrii ceregti;Cdnd spiritul le-a imbricat, ndlucd,

Dispref aruncd celor pdmdntegti.

Prin nesfdrgitul aer el strdbaterT0)

$i-n urma sa privegte norul greu,

Se inalli-n regiuni invdpdiate,De focul de eter aprins rnereu.

Spre-al stelelor palat apoi pornegte,

Pe calea sa pe Phoebus intdlnind,Planeta inghelatd o-nsofegterTr),

SoldatrT2) al unui astru strdlucind,Sau noaptea de lumind dantelati,

Urmeazd astrul alb in mersul lui$i cdnd ii e rotirea terminati,

Se urci in inaltul cerului.Respinge sfere de eter senine,

Stdpdn al veneratelor lumini;Aici supremul rege sceptrul fine

ttIII

Boethius

L62

l 20 orbisque habenas temPerat

et volucrem currllm stabilis regit

rerum coruscus arbiter'

Huc te si reducem referat via'

quam nllnc requiris imrnemor'

haec, dices, memlnl' Patria est mihi'..

nin" ortus, hic sistam gradum'

Quodsi terrarlrm Placeat tibi

noctem relictam visere'

quos miseri torvos populi tirnent'

cernes tYrannos exsules'

ri

'.ti

t,:

,;li.i

,l::, l.

i. ,,.

i":rtl,.,

i,.),t'i,'i-iii|:.,),1:,:

ti1.jl;*lirl:

lii,iil;!-:

it:

"ii..i;,.nEi:iii's

cMl#

HffiilEtffi.

I

I

ttItT

II

I

30

Prosa II

1 Tum ego: Papae' inquam' ut magll pt"Tiuit!)::

dubito quin possis ";;i";;' tu modo',quem excitavens' ne

moreris. z - primom'oit'' '"n-it'

b11rs semper adesse

I o," n, i u *,," "t ": : ; :;1 *-X * ;;:: ffi:": ^^f'[T:;

llllllLT:il-;Tilio" "on"u'ia sint' si bonum potens

esse constit"'it' riilit'Tt"i"t'iitias mali' at si fragilitas

clarescat .uti, uon'i*;;i;"t nota est' 4 sed uti nostrae

sententiae fides auund;;;i"' sit' alterutro calle procedam

nu n c h i n c, n'"'' "0""

i;;;;'' ; ;' :11'.:Tiil.,:ri il#il;

quiUus omnis humanorum actuum constat

scilicet ac potestas';;t :i."l':t:::m desit' nihil est'

quod expli"u'l qu"ui' L o"f''t"nte etenim voluntate ne

ag g reditur qu ia"*'iu i'q*' qu od i:." l:' :i ilJ"fi:::

ft: j: *ll:: i:::,'l':l,": :Tr :i'l i: ;; ;;r r" "r

o'l

quod volue'it, a"#""'uortn'iut dubitare non possrs' -

Persp icuum "",'"ltit*'" ;tt ;i t "':':, ;::l:;1T":it:;'a;;;

vero effecisse' quod voluertt v

t

MAneAierile filosofiei - Cartea IV

$i cdrma lumii el o are ?n mdrnr.

Statornic carul zburdtorrT3) conduceArbitru pentru toate luminat.

Acolo dacS-odati te vei duce,

Gdsindu-fi drumul care l-ai uitat,"imi amintesc, mi-e patria" vei spnne,

"De-aici plecat, aici md voi opri".Iar dac6-fi va plScea sd vczi pdmdntul

Cel pdrSsit de tine, vei priviTiranii in exil, ce cu cuvintul

Atitea neamuri n-or mai ingrozi.

ProzallCei buni aspiri la bine gi-l realizeazdz ei au puterea qi

puterea e binele. Cei rii nu pot obfine binele, deci n-aunici o putere.

I Atunci am exclamat: - Ah, ce mari lucruri fbgnduiegti! $inu md ?ndoiesc cd le vei putea face; numai tll, care m-aitrezit,si nu intdrzii.2 - Mai intdi - zice ea - ili vei putea da seama

cd cei buni au intotdeauna puterea, iar cei rdi stnt lipsiti de

orice forle Si aceste t{otd adevdntri se clemonstrea.zd unuldin celalalt. 3 Cuci de indatd ce binele si rdul stntcontrarii, dacd am stabilit cd binele este puternic, se vede

limpede sldhiciunea rdului Si daca e clardfragilitatea rdului,tdria binelui este evidentd. 4 Ca sd tri insd o incredere maideplind in invdldtura mea, voi merge si pe o cale Si pe alta,confirmdnd cdnd dintr-o parte, cdnd dintr-alta propoziliunilemele. 5 Executarea oricdnti act omenesc constd din doudelemente, voinla Si puterea, din care dacd lipseSte una nlr sepoate traduce nimic tn fapl. 6 Lipsind voinla nici nu incepimdcar ceea ce nu vrei, iar dacd lipseSte puterea, voinla e

zadarnicd.T De aici rezultd cd dacd vezi pe cineva cd vrect

sd dobindeascd ceea ce nu dobindeSte, t1i dai searno,./dra sd

163

20

Boethius164

potuisse dubitabis? - Minime' 9 - Quod vero quisque potest

in eo validus, quod vero non potest in hoc imbecillis esse

censendus est. - Fateor, inquam. 10 - Meministine igitur,

inquit, superioribus rationibus esse collectum intentionem

o.n". vtluntatis humanae, quae diversis studiis agitur'

ad beatitudinem festinare? - Memini' inquam' illud quoque

esse demonstratum' 11 - Num recordaris beatitudinem

ipsum esse bonum eoque modo, cum beatitudo petitur' ab

omnibus desiderari bonum? - Minime' inquam' recordor'

quoniam id memoriae fixum teneo' l2 - Omnes igitur

ho*in". boni pariter ac mali indiscreta intentione ad bonum

pervenire nituntur? Ita, inquam' consequens est' 13 - Sed

certum adeptione boni bonos fieri? - Certum' - Adipiscuntur

igitur boni, quod appetunt? - Sic videtur' 14 - Mali vero si

adipiscerentur, quod appetunt, bonum' mali esse non

possent. - Ita est. 15 - Cum igitur utrique bonum petant'

sed hi quidem adipiscantur, illi vero minime' num dubium

est bonos quidem potentes esse' qui vero mali sint'

imbecillos? 16 - Quisquis, inquam' dubitat' nec rerum

naturam nec consequentiam potest considerare rationum'

l7 - Rursus, inquit, si duo sint, quibus idem secundum

naturam propositum sit, eorumque unus naturali officio id

ipsum agat atque perficiat, alter vero naturale illud officium

minime amministrare queat, alio vero modo' quam naturae

convenit, non quidem impleat propositum suum' sed

imitetur implentem' quemnam horum valentiorem esse

decernis? l8 - Etsi coniecto, inquam, quid velis, planius

tamenaudiredesidero'19-Ambulandi,inquit,motumsecundum naturam esse hominibus num negabis? - Minime,

inquam. 20 - Eiusque rei pedum officium esse naturale num

dutitast - Ne hoc quidem, inquam. 21 - si quis igitur

pedibus incedere valens ambulet aliusque' cui hoc naturale

peOum desit officium, manibus nitens ambulare conetur'

MAneAierile filosofiei - Cartea IV

te indoieSti, cd lui ti lipseSle puterea de a obline ce a voit.-E clar qi n-are de ce fi tdgdduit. 8 - Dar dacd vezi cd a izbutitce a voit, te vei tndoi cd a avut puterc? - Nu. 9 - Oricinetrebuie socotit puternic tn ceea ce poate, iar tn ceea ce nupoate, slab. - Recunosc. I0 - igi aminteSti ceea ce am stabilitdin ralionamentele anterioare, cd toatd strddania voinleiomeneSti, care se manifestd prin diferite dorinle, se sileStesd ajungd in grabd la fericire? -!in minte cd s-a demonstratgi aceasta. Il - i1t aminteSti cdfericirea este binele tnsttsi Sicd astfel, cdutdndfericirea, toIi doresc binele? - Nu mi silescsd-mi amintesc, fiindcd aceasta o am bine fixati in memorie.12 - ASadar toli oamenii, buni Si rai, se strdduiesc in aceeasisforlare sd ajungd la bine? - Aceasta e concluzia.l3 - Dar e

sigur cd prin dobfndirea binelui devin buni. - Sigur. - Ceibuni obyin prin urmare ceea ce doresc? - Aqa se pare. 14 - Darcei rdi, dacd ar dobtndi binele pe care-l doresc, n-ar putea

fi rdi. - Aga e. 15 - Fiindcd deci Si unii Si allii doresc binele,dar unii tl dobtndesc, iar allii nu, existd vreo indoiald cd ceibuni sint puternici Si cei rdi slabi? l6 - Cine se indoiegte nupoate urmdri nici realitatea lucrurilor, nici inldnluireaargumentelor.

17 - Dacd sint doudfiinle care, conform naturii lor, au de

fdcut acelasi lttcru Si una din ele, supundndu-se unei datoriinaturale il face, ducdndu-l la bun sJdrSit, cealaltd insd nupoate fndeplini aceastd datorie naturald, ci fntr-un mod carenu convine naturii, in loc sd indeplineascd lucrul propus,imitd pe cel ce-l tndeplineSte, pe care din aceSti doi ilsocoteSti mai puternic?\8 - inleleg eu ce vrei sd spui, darvreau totugi sd aud gi mai ldmurit.19 - Vei tdgddui cd oarryeniiatt miscarea mersultti conform unei legi naturale? -Nu.20 - Te fndoieSti cd acest act este datoria naturald apicioarelor?- Nici de asta nu md indoiesc. 2I - Dacd deci unom, putdnd sd pdseascd cu picioarele lui, merge, iar altul,

165

TT

ItT

ttIItA

166

m-

inquam, cetera; nam quin naturalis offi"ii ',.,r".]l'ltt*.,

- Cartca IV t67

idem nequear, varenrior, sit nrrrrr''iirlil,illllrt ":,gsummum bonum, quod aeque malis bboni quidem naturali orricio u,r,u,u,lnjllJi,iTll':i::variam per cupiditatem, quod aclipiscend, O""i

".r"rlilofficium non est, idem ipsum conantur adipisci, ," ,r'ri,ljiexistimas? 24 - Minime, inquam; nam etiam, nuoi';;;consequens. patet. Ex his enim, quae concesserim, bono"squidem potentes, malos vero esse nec25 - Recte, inquit, praecurris idque,iT,";::i:til:r';;solent, indicium est erectae iam resistentisque

""rr*..]iSed quoniam te ad intellegendum promp,irri*r* .riJconspicio, crebras coacervabo rationes; vide enim n"rri,vitiosorum hominum pateat infirmitas, qui ne ad hoc il;;pervenire queunt, ad quod eos naturalis ducit ".';;.;;compellit intentio. 27 Et c1uid, si hoc tam magno ac paeneinvicto praeeuntis naturae desererentur auxilio? 2gConsidera vero, quanta sceleratos homines h"b;t

impotentia. Neque enim levia aut ludicra praemia petunt,quae consequi atque obtinere non possunt, sed circa ipsamrerum summam verticemque deficiunt nec in eo miseriscontingit effectus, quod solum dies noctesque moliuntur;in qua re bonorum vires emine nt. 29 Sicut enim eum, quipedibus incedens ad eum Iocum usque pervenire potuisset,quo nihil ulterius pervium iaceret incessui, ambulandipotentissimum esse censeres, ita eum, qui expetendorumfinem, quo nihil ultra est, apprehendit, potentissimumnecesse est iudices.30 Ex quo fit, quod huic obiacet, utidem scelesti idem viribus omnibus uid"un,r. esse deserti.3l Cur enim relicta virtute vitia sectantur, inscitianebonorum - sed quid enervatius ignorantiae caecitate? _ ansectanda noverunt, sed transversos eos libido praecipitat?

ii lipseSte aceastd /ilnc!ie naturalti cr picioarelor, ar

sd mectrgd spriiirtinelu-se in ntdini, cine din acesliF:i^; roate li soc'otit nni tare? 22 - Spunc rnai departe; cdci,,'ii^iri nu se indoicate cd ccl cc poate indeplini o funcfiejfr|.i$ment nu s(j ruuulultv |-d Lul !u PU4|,{J ltrut,Plrlrl u lulruLls

,j,i'i,: a rde este mai puternic decit ccl ce uu poatc. 23 ' Darlli,sat"'*'":,,funrlt trpom - cat,': e:,tu t,r,,n !nY,::u

n"olltr:r: -l:..:,* ",,::

i)#ani Si pentrLt cei rdi - cei buni il urmdresc prin Jhncliaiii:n,411'ala a virtulilor, iar cei riti incearcd sd-l dobindeascd

, nrin diferite pasiuni, clre nu constituie Jimclia naturald de'a

dobindi binelc" sau tu crezi altfel? 24 - Nu, cici concluziai:,44.wv" " ' -'jl

eevidentd. Din cele stabilite pAnd acum e necesar ca cei buni

si fie puternici, iar cei rii slabi. 25 - Corect anticipezi - zice

ea -,fi aceaste, aun sperd de obicei medicii, este indiciul

wnei naturi care se rqface Si rezistd. 26 Dctr Jiindcd vad cd'inletegi aSa de repede, voi htgrdmddi ralionamente multe:

iezi tu cil de evidentd e in.firntitatea oantenilor vicioSi, care::/iu pot ajunge mdcar wde ii cluce si ii impinge o tendinld,.:,ttaturald.27 $i ce s-ar intdmplu dacd ctr./i lipsili de ajutorul

atft de mare Si aproape de nein,-ins al natttrii care

iinticipeazti? 28 Baga de saomd cit de mare neputinlit'itdpdneSte pe oamenii ne.legiuili. $i nu rdspldli uSoare, care

'te dou la jocttritlat cattld, fdrd sa le poalci ttrmdri si obline,

|.ii in fa[a vi(illui Si culminaliei lucrurilor sint neputincioSi

Si, nenorocilii, n-au nici un reniltat in unica lor strddaniedeJiecare zi Si de fiecare noapte; aici se vad puterile celorbuni.29 Cdci clupd cum pe cel care nrergdnd pe jos, poutedjunge in ucel loc de unde nu s-ar mai putea merge mai

.departe, l-ai socoti cel mai tare la mers, tol a$a pe cel ce

percepe hotarul celor clorite, dincolo de care nu mai existrinimic, e necesar sd-l socolesti cel mai prtternic.30 De aicilezultd, prin opozilie, cd nelegiuilii par a fi lipsiti de oriceputeri. 3l intr-adevdr pentru ce, pdrdsind virtutea, se cledatt

viciului'? Din necunoa$terea binelui - Si ce este mei slab

168 Boethius

Sic quoque intemperantia fragiles, qui obluctari vitio

n*qu"uni. 32 An scientes volentesque bonum deserunt' ad

vitia deflectunt? Sed hoc modo non solum potentes esse'

sed omnino esse desintlnt: nam qui communetn otnnium'

quae sunt, finem relinquunt' pariter quoque esse desistunt'

33 Quod quidem cuipiam mirum forte videatur' ut malos'

qui plures hominum sunt, eosdem non esse dicamus; sed

ita sese res habet' 34 Nam qui mali sunt, eos malos esse

non abnuo; secl eosdem esse pllre atque simpliciter nego'

35 Nam uti cadaver hominem mortuum dixeris, simpliciter

vero hominem appellare non possis, ita vitiosos malos

quidem esse concesserim, sed esse absolute nequeam

confiteri. 36 Est enim quod ordinem retinet servatque

natllram; quod vero ab hac deficit, esse etiam, quod in sua

natura situm est, derelinquit' 37 Sed possunt, inquies' mali;

ne ego quidem negaverim, sed haec eorum potentia non a

viribus, sed ab imbecillitate descendit' 38 Possunt enim

mala, quae minime valerent, si in bonorum efficientia

manere potuissent. 39 Quae possibilitas eos evidentius nihil

posse demonstrat; nam si, uti paulo ante collegimus' malum

nihil est, cum mala tantummodo possint, nihil posse

improbos liquet. - Perspicuum est' 40 - Atque ut intellegas'

quu"no* sit huius potentiae vis, summo bono nihil potentius

esre puulo ante definivimus. - Ita est, inquam' - Sed idem'

inquii, facere malum nequit. - Minime' 41 - Est igitur' inquit'

aliquis,qui omnia posse homines putet? - Nisi quis insaniat'

nemo. - Atqui idem possunt mala' - Utinam quidem'

inquam, non possent t' 42 - Cumigitur bonorum tantummodo

poi"n, possit omnia, non vero queant omnia potentes etiam

malorum, eosdem, qui mala possunt, minus posse

manifestum est. 43 Huc accedit, quod omnem potentiam

inter expetenda numerandam omniaque expetenda referri

ad bonum velut ad quoddam naturae suae cacumen

M6,ngAicrile filosofiei - Cartca IV 169

decit orbirea ignoranlei? - sau Stiu ce urntdresc, dar pasiunea

f i abate si-i doboard? Astfel fi Jace nestdpdnirea slabi pe cei

ce rut pot lupta impotriva viciultti. 32 Sau cu stiinla Si voinld

pdrdsesc binele Si se intorc spre vicii? in acest chip insd ei

inceteazd nu numai de a Ji puternici, dar chiar de a exista;

cei ce pdrdsesc lintct contund a tot ceea ce existd, inceteazd

in acelasi timp chiar de a existu.

33 Ar pdrea poate cuiva de mirare afirntolia cd cei rdi,

care sint cei ntai mul1i, nu existd; dar aceasta e realitatea.

34 Citci cei riii, nu neg cd sint rdi, ci neg cd existd pttr Si

sintplu. 35 Fiindcii dupd cum unui cadavru ii sptti om mort,

dar n-ai putea sd-l numeSti simplu, om, tot aSa voi admite cd

cei vicioSi sint rdi, dar n-aS ptttea recunoaste in mod absolut

cd ei existd. 36 Existd desigur ceea ce respectd Si iSi pdstreazd

natura; ceea ce insd se indepiirteazd de ea pdrdseSte ceea ce

e sadit in natura sa. 37 Dar cei rdi sint puternici, vei zice,'

nu voi nega, insd aceasld putere a lor nu izvordste dinfor(a,ci din sldhiciune. 38 Ei pot face rdul, care n-ar Ji fost fn

stare sd-l Jacd, dacd ar fi ptttut rdmdne cu insuSirea de a

face binele. 39 Aceastd putinld aratd limpede cd ei rut potnimic. Pentru cd, precum am stabilit mai inainte, rdul nu

este nirnic, de indatd ce pot numai rdttl, e clar cd cei rdi nu

pot nintic.- Este adevdrat. 40 - Dar ca sd inYelegi care este

forla adeviiratei puteri, am definit ctt ptttirt ntai inainte cd

nu existd nimic mai puternic decil binele suprem.- Aga e.

- Dar acesta nu poateface rdul.- Nu.41 - Este deci cineva

care sd creadd cd oamenii potface lotul? - Dacd nu e vreunul

nebun, nimeni. -Dar ei pot sd J'aca rdul. - O, de n-ar putea!

42 - ASadar, de indatd ce nurnai acela care poate face binelepoate totul, iar cei ce pot face rdul nu pot sd facd totul, e

clar cd acei care pot J'ace rdul pot mai pulin. 43 La aceasta

I

I

I

I

I

I

I

I

I

I

I

I

I

I

I

IIt

170 Boethius

ostendimus. 44 Sed patrandi sceleris possibilitas referri ad

bonum non potest, expetenda igitur non est' Atqui omnis

potentia expetenda est; liquet igitur malorum possibilitatem

non esse potentiam. 45 Ex quibus omnibus bonorttm quidem

potentia, malorum vero minime dubitabilis apparet

infirmitas veramque illam Platonis esse sententiam liquet

solos, quod desiderent, facere posse sapientes, improbos

vero exercere quidem, quod libeat, quod vero desiderent,

explere non posse. 46 Faciunt enim quaelibet, dum per ea'

quibus delectantur, id bonum, quod desiderant, se adepturos

putant; sed minime adipiscuntur, quoniam ad beatitudinem

probra non veniunt.

Metrum IIQuos vides sedere celsos solii culrnine reges,

purpura claros nitente, saeptos tristibus armis'

ore torvo comminantes, rabie cordis anhelos,

detrahat si quis superbis vani tegmina cultus,s iam videbit intus artas dominos ferre catenas;

hinc enim libido versat avidis corda venenis,

hinc flagellat ira mentem fluctus turbida tollens,

maeror aut captus fatigat aut spes lubrica torquet.

Ergo cum caput tot unum cernas ferre tyrannos,r0 non facit, quod optat ipse, dominis pressus iniquis.

Prosa III

I Videsne igitur, quanto in caeno probra volvantur, qua

probitas luce resplendeat? In quo perspicuum est numquam

bonis praemia, numquam sua sceleribus deesse supplicia"

2 Rerum etenitn, quae geruntur, illud, propter quod

unaquaeque res geritur, eiusdem rei praemium esse non

iniuria videri potest, ttti currendi in stadio, propter quam

Mdnedierile filosofiei - Cartea IV 171

se adaugd cd toatd puterea trebuie socotitit intre cele de

dorit Si cci toate cele de dorit tind spre bine, ca spreculminalia naturii lor, dupd cwn anx nrdtat. 44 Dar putinlade a sdvirSi o crimd nu tinde spre bine, deci ea nu este de

dorit. Orice putere insd e de dorit: e limpede prin urmare cdputinla de aface rdul nu e putere.45 Din toale acestea (tpare

netndoielnicd pttterea celor buni Si sldbiciturea celor rdi ;ise dovedeSte jusld cugetarea lui Platontts\, cit numai ceitnlelepli potface ceea ce doresc, pe cdnd cei rdi pot incepece vor, dar nu pot indeplini ce doresc. 46 Eifac orice, socotindcd vor dobindi, prin cele de care sint deffitali, acel bine pecare-l doresc, dar nu-l dobfndesc, fiindcd necinstea nu duce

la Jbricire.

Poezia II176)

Cei mai mari tirani sint robi, nu stipdni, ai patimilor lor.Vedefi gezind pe-nalte tronuri regi mAndri gi impundtoriPdzili de arme-ntunecate, de purpurd strdlucitori,AmeninlAnd cu fele aspre gi clocotind ca de turbare,De li s-ar smulge haina, care le dd deqarta-nfdligare,Se va vedea cd poartd lanfuri, pe dinduntru -ncdtuqati,Cdci pasiunea-i stdpAneqte, de-al ei venin nesdturafi,

$i valul indl{at de urd de atitea ori ii biciuiegte,Aici tristelea ii apasd, aici speranfa-i chinuiegterTT),

At6!i titani gi-un singur suflet vedefi cd tuturor li-e dat;Nu face ceea ce doregte cel ce de ci e apdsat.

Proza IIIBinele este propriu naturii umane gi el este fericirea.

Numai cei buni il sivirgesc, iar cei rii se indepirteaz[ denatura umani.

1 Vezi asoclar ln ce noroi se rostogoleSte inJamia ,ri in ce

l0

172 Boethius

curritur, iacet praemium corona. 3 Sed beatitudinem esse

id ipsum bonum, propter quod omnia geruntur, ostendimus;

est igitur humanis actibus ipsum bonum veluti praemium

commune propositum. 4 Atqui hoc a bonis non potest

separari - neque enim bonus ultra iure vocabitur, qui careat

bono - quare probos mores sua praemia non relinquunt.5 Quantumlibet igitur saeviant mali, sapienti tamen corona

non decidet, non arescet; neque enim probis animisproprium decus aliena decerpit improbitas. 6 Quodsiextrinsecus accepto laetaretur, poterat hoc vel aliusquispiam vel ipse etiam, qui contulisset, auferre; sed

quoniam id sua cuique probitas confert, tum suo praemio

carebit, cum probus esse desierit. 7 Postremo cum omne

praemium idcirco appetatur, quoniam bonum esse creditur,quis boni compotem praemii iudicet expertem? 8 At cuiuspraemii? Omnium pulcherrimi maximique: n-lemento etenim

corollarii illius, quod paulo ante praecipuum dedi, ac sic

collige. 9 Cum ipsum bonum beatitudo sit, bonos omnes

eo ipso, quod boni sint, fieri beatos liquet. l0 Sed qui beati

sint, deos esse convenif, est igitirr praemium bonorum, quod

nullus deterat dies, nullius minuat potestas, nullius fuscet

improbitas, deos fieri. I I Quae cum ita sint, de malorum

quoque inseparabili poena dubitare sapiens nequeat: nam

cum bonum malumque. itenr poenae atque praemiumadversa fronte dissideant, quae in boni praemio videmus

accedere, eadem necesse est in mali poena contraria parte

respondeant. l2 Sicut igitur probis probitas ipsa fitpraemium, ita improbis nequitia ipsa supplicium est. Iam

vero quisquis afficitur poen.r, malo se affectum esse non

dubitat. l3 Si igitur sese ipsi aestimare velint, possuntne

sibi supplicii expertes videri, quos - omnium malorum

Iumind striilucesre cinstea? se vede bine cd niciodatd binelttinu-i va lipsi rasplata Si rdului pedeapsa. 2 poate pdrea, pebund dreptate, cd rdsplata unttifapt sdt,ir$it este acel lucrupentnt care se sdvir.SeStefiecarefapt, dupa cLUn, spre exentpltt,rdsplata alergcirii tnrr-un sradion esre coroatxa pentrLr carese aleargd.3 Dar am ardtat cd fericirea este binele insuSi,pentru care se sdvfrSeSte orice acliune,. deci insusi bineleesle propLts ca rdsplatd comund. pentru faptele omeneSti.4 insd acest bine ntt poate fi separat de cei btmi - cdci nicinu se poate nnmi bun cel lipsit de bine _ de aceee o bttndconduitd lSi are ca Lrmare rdsplata sa.5 Deci oricit ar fi fnlargul lor cei rdi, totusi inyerepturui ntt-i va cdcrea coroena,nu i se va veStejit1s\,-pentru cd necinstea alhtia ntt poatesmttlge podoaba proprie sufletelor cinstite. 6 Dacd tnleleptttls-ar bucura de o podoabd primitd din ffira, iar pntea_o rdpifie alnl, fie chiar cel ce i-a conferit-o; dar pentrtt cdfiecdruiaii face acest dar cinstea sa, va fi lipsit de rdsplatd atuncicdnd va inceta de afi cinstit.i Apoi dacd de aceea este doritdo rasplatdfiindcd e socotitd bwtd, cine ar ptttea crede cd celin posesitutea binelui e lipsit de rdsplata? g $i care erdsplata? Cea maifrumoasd Si mai mare din toate,. aminteSte_

li de acel corolar pe care r-am stabirit cafoarte insemnat cnpttlin fnainte si trage concruzia. 9 Fiinctcd binere insttsi efericirea, e limpede cd toli cei bttni, prinfaptrtl chiar cd sintbuni, devin fericili. l0 Dar am ardtat cit cei fericili stnt zei;ufi zei este deci pentru cei bttni rdsplata pe care nici o zi nuo stricit, nici o putere ntt o rnicSoreazd, nici o necinste n_opdteazd. 11 Astfel stdnd lucrurire, inlereptttr n-ar trebr,ti sd seindoiascd de pedeapsa inevitabild a celor rdi,. cdci de indatdce binele Si rdul, ca Si pedeapsa Si rdsplata, se deosebesc cuchipuri contrarii, este necesar ca recompensei binelui sd_i

IIItT

tT

ItII

I

I

175

IT

T

IIT

ItttII

l

l

174Boethius

extrem'm - nequitia non affecit modo, verum etiamvehenrenter infecit?

l4 Vide autem ex adversa parte bonorum, quae improbospoena comitetur; ornne namque, quod sit, unum esseipsurnque Llnum bonum esse paulo ante didicisti, cuicon.sequens est. ut omne, quod sit, id etiam bonum essevideatur. l5 Hoc igitur modo, quicquid a bono deficit, essedesistit. Quo fit, ut mali desinant esse, quocl fuerant. _ sedfuisse homines adhuc ipsa humani corporis reliqua speciesostentat - quare versi in malitiam humanam quoque amiserenaturarn. l6 Sed cum ultra homines quemque proveheresola probitas possit, necesse est, ut, quos ab humanacondicione deiecit, infra homines meritum detrudatimprobitas; evenit igitur, ut, QUem transformatum vitiisvideas, hominem aestimare non possis. l7 Avaritia fervetalienarum opum violentus ereptor: lupis similem dixeris.I 8 Ferox atque inquies linguam litigiis exercet: canicomparabis. I 9 Insidiator occultus subripuisse fraudibusgaudet : r,u lpecu I is exaeqlletur . 20 Irae intemperans frernit :

leonis animnm gestare credatur. 2l pavidus ac fugax nonmetuenda formidat: cervis .similis habeatur. 22 Segnis acstupidus torpet: asinum vivit. 23 Levis atque inconstansstudia permutat: nihil avibus differt. 24 Foedis immundisquelibidinibus immergitur: sorclidae suis voluptate detinetur.25 rta fit, ut qui probitate deserta homo esse desierit, cumin divinam condicionem transire non possit, vertatur inbeluam.

Minedierile filosofiei - Cartea IV

rdspttndii, tn ceelaltii perte, intr-un .fel contrar', pedeupsaraului.12 Prin urmare, dupd cum cei cinstili cut cinstea caritsplatd, lot astfel cei necinstili au cct pedeopsd ticdloSicttie).

$i cine xtferd din cauza unei pedepse Slie hine ca suJbra dincauzo unui rdu. 13 ASaclar, clocii vor sd se -ludece ei inSiSi,

ar pulea sci pard lipsili de pedeapsd cei pe core - extremitotea lttluror relelor - licciloSia nu numai cd ii atinge, dar chiarii pdteazd cu totul?

14 Vezi insd, fn comparatie ctt cei buni, ce pedeapsdfnsoleSte pe cei necinstili: ai fnvdyat cu pulin inainle c'd totceea ce existd e Unul Si cd acest Unul e binele, de underezttltd cd tot ceea ce existd pare aJi binele. 15 in acest moddeci tot ce se desparte de bine incetectzd de o exista. De uicireiese cd cei rdi inceteazd de afi ce auJbst; chipul rdmas alcorpului lor omenesc insit aratd ca ei aufost oameni; ccizdndin stricitciune ALt pierdut tleci Si natura omeneascd..16 Fiindca numai cinstea poate ridica pe cinevu mai presusde ceilalli oameni, e necesar ca necinstea sd coboctre sttbdemnitatea de om pe cei pe care ii fndepdrteazd de naturuomeneascd; urmeazd deci ca pe cel ce-l vezi transformal devicii sd nu-l mai poli considera om. l7 Violentul tdlharJierbede ldcomie dupd awtttrl altuia; ai putea spune cd seamdndcu un lup.l8 Cel Jbroce Si .fdrii astdmpdr iSi obo.seSte limbatn procese; il vei compctra cu un ciiine. 19 Cel care urnbld ctt

Siretlicuri Si ascunzisuri se bucurd cd a comis un furtisagprin inSeldciunile sale; e ca o vulpe.20 Cel ce mrSi stdpdnesteura clocoteSte de s-ar crede cd are inimri de leu.2l Celtemdtor Si iute la picior se ingrozeSte de ceea ce n-ar trehuisd se teamii: se poate socoti asenlenee cerbilor.22 Cel moale

Si stupid std ca un amorlit: trdieste ce un mdgar. 23 CeluSuratic Si nestatornic iSi schimbci mereu dctrinlele: intntnimic nu se deosebeSte de pdsdri. 24 Unul se cufundd inrtlttc'eri ntdrSave Si nelegittite: este stdpdnit de pldcerile uneitt'fttafe sordide.25 ASa seface cd cel care, pdriisind cinslea,u incetat de a fi om, fiindcd nu poate trece in slarea dedumnezeire, se transformd infiard.

ll

176Boethius

l0

Metrum III

Vela Neritii duciset vagas pelago ratesEurus appulit insulae,pulchra qua residens deaSolis edita seminemiscet hospitibus novistacta carmine pocula.Quos ut in varios modosvertit herbipotens manus,hunc apri facies tegit,ille Marmaricus leodente crescit et unguibus;hic lupis nuper additusflere dum parat, ululat,ille tigris ut Indicatecta mitis obambulat.Sed licet variis malisnumen Arcadis alitisobsitum miserans ducempeste solverit hospitis,iam tamen mala remigesore pocula traxerant,iam sues Cerealiaglande pabula verterantet nihil manet integrumvoce, corpore perditis.Sola mens stabilis supermonstra, quae patitur, gemit.O levem nimium manumnec potentia gramina,

t5

2t

Mine6ierile filosofiei - Cartea iV

Poezia IIJr{to)

Cea mai puternici otravfl este aceea care atinge sufletul.Rdul desfigureazi pe om. Cei rii nu sint oameni.

PAnzele istefr"rlui Nerite I 8r )

$i corlbiile risipiteEurus spre insuli le m6nd,Unde locuiegte m6ndra zdndtsz),

Cdrei soarele ii este tat6.

Cupe cu licoare fermecatdAre pentru oaspefi preg[tite;Cdnd ii schimbd-n chipuri felurite,Mdna-i care vrdji din ierburi facc,in mistre! pe unul il preface,Altul, leu marmaric r83) devenind,Dinli iqi vede gi-unghiimari iepind.Unu-n rdndul lupilor intrat,Vrea sd pldngd qi-o dd-n urlat.Altul, leu de Indii devenit,Umbld printre case linigtit.Al Arcadiei I 8a) intr-aripatZeu, de qef fiind induioqat,L-a sclpat de chinul felurit,De frumoas a gazddpregltit.Totugi cupele nenorociteDe vdslagi erau acum golite.Prefdcufi in porci nu mai mAncauRoadele lui Ceres, ci cdtauGhindd, fiind cu chipul prefrcut,Vocea, corpul vechi, avAnd pierdut.Numai mintea, nefiind schimbatd,Geme de durere-mpovdratd.O, ugoare m6ini gi plante-n stare

177

I

IIIT

T

tIIttI

I

I 178 Boethius

membra quae valezrnt licet,

corda vertere non valent!

Intus est hominum vigorarce conditus abdita.

3s Haec venena Potentiusdetrahunt hominern sibi

dira, quae penitus meant,

nec nocentia corPori

mentis vulnere saeviunt.

Prosa IV

1 Tum ego: Fateor, inquam, nec iniuria dici video

vitiosos, tametsi humani corporis speciem servent, in beluas

tamen animorum qualitate mutari; sed quorum atrox

scelerataque mens bonorum pernicie saevit, id ipsum eis

ticere noluissem. 2 - Nec licet, inquit, uti convenienti

monstrabitur loco, sed tamen, si id ipsum, quod eis licere

creditur, auferatttr, magna ex parte sceleratorum hominum

poena relevetur. 3 Etenim quod incredibile cuiquam forte

videatur, infeliciores esse necesse est malos, cum cupita

perfecerint, quam si ea quae cupiunt, implere non possint'

4 Nam si miserum est voluisse prava, potuisse miserius

est, sine quo volttntatis miserae langueret effectus' 5 Itaque

cum sua singulis miseria sit, triplici infortunio necesse est

urgueantur, quos videas scelus velle posse perficere' 6 -

Accedo, inquam, sed, uti hoc infortunio cito careant

patrandi sceleris possibilitate deserti, vehementer exopto.

7 - Carebunt, inquit, ocius, quam vel tu forsitan velis vel

illi sese aestiment esse carituros; neque enim est aliquid in

tam brevibus vitae metis ita serum' quod exspectare longum

MAneAierile filosofiei - Cartea IV 179

Trupului s-aduce{i transformareDar ce-n nici un chip nu veli putca

$iin inirnisa schinrbati ccva.

induntru-nchise, ca-n cetate,

Are omul for{e-adevirate.E vdtdmdtoare acea otravdCe-nduntru pdtrunz6nd, grozav d,,

Scoate omul din fiinfa sa

$i, lSsAndu-l neatins trupegte,

Numai sufletul ea i-l rdnegte.

Proza IVEste mai nenorocit cel ce face o nedreptate decit cel

care o suferi. Nenorocirea celor rdi este gi mai mare cAndrimffn nepedepsi{i.

I Am rdspuns atunci filosofiei:- Recunosc Ai pe drept se

poate spune, dupi curn vdd, ci vicioqii igi pdstreazd trupeqte

chip omenesc, iar ca naturd sufleteascd sint transforrnali infiare; dar cI spiritul lor groaznic Ai criminal ameninfd cu

distrugerea pe cei buni, iatd un fapt ce n-a$ fi vrut s5 li se

ingiduie. 2 - Nici nu li se ingdduie - rdspunse ea - dupit ctttu

voi ardta la locttl potrivit, dar totttsi, dacd li s-ar ltta ceea

ce se crede cd Ie e fngdduit, s-ar Lr$ura in mare mitsurdpedeapsa oamenilor criminali. 3 Ar pdrea poctte de necrezut,

dar fn mod sigur stnt mai nefericili cdnd Si-au realizaldorinlele, decit dacd n-au pLttLtt sd-Si indeplineascitaspiraliile lortqs). 4 Cdci dacd este nenorocit lucru afi doritticdloSia, este mai nenorocit afi avut perxlt'Lt oceasta puterea

.fdrd care traducerea tn fapta a unei voinle nenorocite ar .fiparalizatd. 5 Astfel pentru cd Jiecare iSi are mizeria sa, este

necesar sd fie lovili de o intreild nenorocire cei pe care iivezi cd voiesc, pot Si sdvtrSesc crima.6 - Sint de aceeagi

pdrcrc, dar ag dori foarte mult ca ei sd fie repcdc sciipa{i clc

30

I

I

I

I

I

I

w''#'ii'7,II

'

ii

180 Boethius

immortalis praesertim animus putet. g euorum magna speset excelsa facinorum machina repentino atque insperatosaepe fine destruitur, quod quidem illis miseriae modumstatuit; nam si nequitia miseros facit, miserior sit necesseest diuturnior nequam. 9 euos infelicissimos esse iudicarem,si non eorum mal itiam sartem mors extrema finiret; etenimsi de pravitatis infortunio vera conclusimus, infinitam liquetesse miseriam, quam esse constat aeternam. l0 _ Tum ego:Mira quidem, inquam, et concessu difficilis inlatio, sed hiseam, quae prius concessa sunt, nimium convenire cognosco.

I I - Recte, inquit, aestimas, sed quiconclusioni accederedurum putat, aequum est vel falsum aliquid praecessissedemonstret vel collocationem propositionum non esseefficacem necessariae conclusionis ostendat; alioquinconcessis praecedentibus nihil prorsus est, quod de inlationecausetur. l2 Nam hoc quoque, quod dicam, non minusmirum videatur, sed ex his, quae sumpta sunt, aeque estnecessarium. 13 - Quidnam? inquam. _ Feliciores, inquit,esse improbos supplicia ruentes quam si eos nuila iustitiaepoena coherceat. 14 Neque id nunc molior, quod cuivisveniat in mentem, corrigi ultione pravos mores et ad rectumsupplicii terrore deduci, ceteris quoque exemplum esseculpanda fugiendi, sed ario quodam modo infericiores esseimprobos arbitror impunitos, tametsi nulla ratio correctionis,nul lus respectus habeatur exempli.

l5 - Et quis erit, inquam, praeter hos alius modus? _ Etilla: Bonos, inquit, esse felices, malos vero miseros nonneconcessimus? - Ita est, inquam, l6 - Si igitur, inquit, miseriaecuiuspiam bonum aliquid addatur, nonne felicior est eo,cuius pura ac solitaria sine cuiusquam boni ammixtionemiseria est? - Sic, inquam, videtur. l7 - euid si eidem

MdnsAicrilc filosofiei - Cartea IV 181

aceastd nenorocire, pdrdsifi de putinla de a sdvirgi crima. 7 -

Vor fi scdpali nrai repede decit vrei ttt, sau decit cred ei cd

vor scdpa; fiindcd tn marginile atit de strimte ale vielii nu

se poate tntdmpla nimic aSa de tdrziu, tncit nmi ales sufletul

nemuritor sd creadd cd are de asteptat mult timp. I Marea

speranld a celor rdi Si tnalta conslntclie a crimelor lor, se

dislruge adesea printr-un sJdrSit neasteptat Si nesperat, ceea

ce le stutorniceSte o mdsurd a nenorocirii; dacd ticaloSia tiface nenorocili, trebuie sa Jie mai nenorocit cel ce e maiindelung ticdlos. 9 Pe aceStia i-aS socoti absolut nefericili,dacd moartea, in sfdrsit, n-ar pune odatd capdt rdutdlii lor,'

tn adevdr dacd am tras conclttzii juste despre nenorocireaticiloqiei, e clar cd e infinitd mizeria care se constatd a fivegnicd.r86). 10 - Concluzia - zic eu atunci - este uimitoare qi

aproape inadmisibilS, dar imi dau searna cd se potrivegte intrutotul cu cele admise p6ni acum.

1l- Ai dreptate - rdspunse Filosofia - insd cel ce crede ciis-ar impdca greu cu o concluzie, trebuie sd demonslreze citpremizele sint false, sau sd arate cd alciturarea lor nu este

potrivitd pentnt o concluzie necesard; altfel, dacii ai admis

prernizele, nu exista nici ttn ntotiv de discttlie asupraconcluziei.l2 Pentru cd Si ce voi spune nLt pare rnai pulinuimilor, ci deopotrivii de necesar, dupii cele stabilite pdndacum.l3 - Ce? - Cd cei rdi sint mai fericili dacd ispdsesc

crimele, decft clacd nu-i sanclioneazii nici o pedeapsd a

jttstiliei. 14 $i rut incerc acum sd ardt cum s-ar putea gdndicineva cd ntoravurile rele sint corectate prin mdsuripotrivnice, aduse pe calea binelui prin Jiica de pedeapsd,

cd aceasta constituie pentru ceilalli un exemplu de afttgi de

fapte culpabile; pe altd cale cred eu cd cei rdi sfnt mainefericili dacd rut ispdsesc, Jdrd a avea in vedere corectarealor Si exemplul ce-l oferd.

15 - $i care va fi aceastd altd cale? N-am stabilit cd ceibuni sirtl fericili, iar cei rdi nenorocili? Aqa e.16 - Dacd

I

Boethius MAnsdierile filosofiei - Cartea IV

deci i se adaugd oarecore bine nenorocirii cuiva, nu este elmai fericit decit cel a cdrui nenorocire este lntreagd Siabsohttd,fdrd amestecul nici unui bine? - Aga se pare. l7 -Iar dacd acehtiasi nenorocit. core este lipsit de orice bine,

la rdul prin care e nenorocit i s-ar adduga un alhtl, n-artrebui sd fie socotit cu mult mai nefericit dectt cel a cdruinenorocire esle uSuratd prin participarea binelui? 18 - Cumnu? ASadar cei rdi, cdnd sfnt pedepsili, fSi adaugd un bine,

adicd pedeapsa fnsdsi care este un bine dupd judecatadreptului; Si iardsi, cdnd sint fard pedeapsd, au in ei un rdumai mult; nepedepsirea care ai recunoscut cd e un rdu, fiindcde o nedreptate.l9 - N-a$ putea sd neg. - Deci cei rdi, cdndsint ldsali intr-o nedreaptd impunitate, sint cu mt lt mainefericili dectt cei ce au primit o sanclitute justd.20 Se vede

bine cd e drept ca cei rdi sdfie pedepsili Si nedrept ca ei sd

scapeJiird pedeapsd.- Cine ar tdgddui aceasta? 2l - Dar nu s-arputea nega nici cd este bun tot ce este drept Si cd din contrdce e nedrept este rdu.22 Am rispuns cd acest adevdr e clar.

Apoi am continuat:- Aceasta reiese din concluziile anterioare;dar nu existd, te rog, pedepse pentru suflet dupi ce corpulmoare? 23 - Exista pedepse mari cltiar, dintre care unele,

dupd socotinla mea, sint aplicate cu o rigoare penald, iaraltele cu o ingdduinld purificatoerets1), dar acum n-antintenlia sd tratez despre ele.

24 Scopul disculiei de pdnd acum afost ca tu sd inlelegicd puterea celor rdi, care li se pdrea cu totul nemeritatd, nu

existd, sd vezi cd cei fmpotriva cdrora te pldngeai cd sfntnepedepsili nu-s niciodatd scutili de sancliunea necinsteilor, sd afli ca libertatea lor, al carei sfarSit tl cereai degrabd,nu este de lungd duratd Si cd vafi maifunestd dacd vafi maiindelungatd, ajungdnd afifoarte nenorocitd dacd vafi eternd;ca astfel sint mai nefericili cei rdi dacd-s ldsali tntr-onedreaptd impunitate, dectt dacd stnt pedepsili dupd cum se

183

182

misero, qui cunctis careat bonis' praeter ea' quibus miser

est, malum aliud fuerit adnexum' nonne *:tt: Ti^"":"::::censendus est, cuius infortunium boni participatione

relevatur? l8 - Quidni? inquam' - Habent igitur improbi'

cum puniur-rtur quiclem' boni aliquid adnexttm' poenam

ipsam scilicet, quae ratione iustitiae bona est' idetnque cum

supplicio carent, inest eis aliquid ulterius' mali ipsa

impunitas, quam iniquitatis merito malum esse confessus

es. 19 - Negare "on po"u*' - Multo igitur infeliciores

improbi sunt iniusta impunitate donati quam iusta ultione

puniti. 20 Sed puniri improbos iustum' impunitos vero elabi

iniquum esse mantfestum est' - Quis id neget? 21 - Sed ne

illud quidem, ait, quisquam negabit bonum esse omne' quod

iustum est, contraque quod iniustum est malum ' 22 -

Liquere respondi' f'* "got Ista quidem consequentia sunt

eis, quae paulo ante conclusa sunt' sed quaeso' inquam'

te, nullane animarum supplicia Post defunctum morte corpus

relinquis? 23 -Ilt*ugnu qt'iOem' inquit' quorum alia poenali

acerbitate, alia vero purgatoria clementia exerceri puto' sed

nunc de his disserere consilium non est'

24Id verohactenus egimus, ut, quae indignissima tibi

videbatur malorum potestas' eam nullam esse cognosceres'

Ouo.Oua impunitos querebare' videres numquam

improbitatis suae "ut"'" suppliciis' licentiam' quam cito

finiri precabaris, nec longam esse disceres infelicioremque

fore, si diuturnior, infelicissimam vero' si esset aeterna;

post haec miseriores esse improbos iniusta impunitate

dimissos quam iusta ultione punitos' 25 Cui sententiae

consequens est, ut tum demum gravioribus suppliciis

urgueantur, cum impuniti esse creduntur'

184 Boethius

26 - Tum ego: Cum tuas, inquam, rationes considero,

nihil dici verius puto, at si ad hominum iudicia revertar,

quis ille est, cui haec non credenda modo, sed saltem

audienda videantur? 27 -Ita est, inquit illa. Nequeunt enim

oculos tenebris assuetos ad lucem perspicuae veritatisattollere similesque avibus sunt, quarum intuitum nox

inluminat, dies caecat; dum enim non rerum ordinem, sed

suos intuentur affectus, vel licentiam vel impunitatem

scelerum putant esse felicem.

28 Vide autem, quid aeterna lex sanciat. Melioribusanimum conformaveris; nihil opus est iudice praemium

deferente, tu te ipse excellentioribus addidisti. 29 Studium

ad peiora deflexeris: extra ne quaesieris ultorem, tu te ipse

in deteriora trusisti, veluti, si vicibus sordidam humum

caelumque respicias, cunctis extra cessantibus ipsa cernendi

ratione nunc caeno, nunc sideribus interesse videaris.

30 At vulgus ista non respicit; quid igitur, hisne accedamus,

quos beluis similes esse rnonstravimus? 31 Quid si quis

amisso penitus visu ipsuin etiarn se habuisse oblivisceretur

intuitum nihilque sibi ad humanam perfectionem deesse

arbitraretur, num videntes eadem caeco putaremus? 32 Nam

ne illud quidem adquiescent, quod aeque validis rationum

nititur firmamentis, infeliciores eos esse, qui faciant, quam

qui patiantur iniuriam. 33 - Vellem, inquam, has ipsas audire

rationes. - Omnem, inquit, irnprobum num supplicio dignum

negas? - Minime. 34 - Infelices vero esse, qui sint improbi,

multipliciter liquet. - Ita, inquam. - Qui igitur supplicio digni

sunt, miseros esse non dubitas. - Convenit, inquam.

35 - Si igitur cognitor, ait, resideres, cui supplicium

I85ct^,ine. 25 Conc,luzia aces tor ofrr,rffisfnt izbili de pedepse *oi grorr", ,air) ,nt crezuli nepedepsili.26 - Cdnd examinez argumentel. ,u,. - i_am rdspuns eu _mi se pare cd sint foarte ina."ptatil, dar dac' md intorc Iajudecata oamenilor, care este

"i.ru .U*ru ele sd nu i se pardnu numai de necrezut, dar chiar de neauzit? 27 _ ASa e. Ei nupot sa-si inarse ochii obirrnttili ctt intunericttr ra lrmina

:!;:;:::;::;::cte si sint o'uil'"o odsdritor o ,a,o,ioti,,,,t u c r u r i t o r i

" t ; ;; :: : ; ;t ;: ;: :;' : ;' : ::; r;' ;::r:: :;l :Xneped eps i rea c rime I o rc or ri i rutu o' fe r ic ire,28 vezi insd sancyiunea legii etern". Dacd yi-ai ordnduitspiritur conform binertri, nu u-n"roi" de un judecdtor care sdte rdspldteascd; ttt insuli li-ai ales-rr," bur". 29 Dacd yi_aiintors dorinlele spre rd.u, rut cduta t,

"nra sancfiunea,. chiarttt te_ai grdbit sd te cobori, aupa cum, aocd priveSti pe rdndpdmanul urit si centl, inldturdnd atlte g*nri4rralii Si ldsdnddoar privirea sd jud-ece, lt ,_r, ;;;;; cd esti cdnd fn noroi,cdnd tntre astri. 30 Lumea trrd nu rr;;;;:.';,1.7\1-ti-r."r",:sd intram in rdnclul celor o" ""r)-,"_"":;'7;ur::r":;r:;:,asemdndtori bestiilor? 3I Ce, dacd c

compter vederea, ar uila cd a avut_o "r"ilr7;riiJ!li,:!';::i lipseSte nimic ca s.d (e on intreg,-'n_o* considera oareorbi pe cei ce ar crede tafel? SZ Ur'4irrr"a ntt va aproba niciacest adevdr sprijinit pe argument" iorl,

ii''^!:::!";:::':::;"";,";;;;;:":;:";::::;i":':nutoriceirdi*"r,,)iil"^r":;:r:;:,::;:'";r":::::,:::totul limpede cd cei

.rdi sint neferic:iyi?-Aga e._ Deci ntt tefndoieSti cd cei vrednici cle pedeapsd stnt n,cI rru - rrspund cu. 35 - prin urmare i"riri*i,l;"";:;r;:

l

I

:II

186 Boethius

inferendurn putares. eine qui fecisset an qui pertulisset

iniuriam? - Nec ambigo, inquam, quin perpesso satisfacerem

dolore facientis. 36 - Miserior igitur tibi iniuriae inlator quam

acceptor esse videretur. 37 - Consequitur, inquam. Hac

igitur aliisque causis ea radice nitentibus, quod turpitudo

suapte natura miseros faciat, apparet inlatam cuilibetiniuriam non accipientis, sed inferentis esse miseriam.

38 - Atqui nunc. ait, contra faciunt oratores; pro his

enim, qui grave quid acerbumque perpessi sunt,miserationem iudicum excitare conantur, cum magis

admittentibus iustior miseratio debeatur, quos non ab iratis,

sed a propitris potius miserantibusque accusatoribus ad

iudicium veluti aegros ad medicum duci oportebat, ut culpae

morbos supplicio resecarent. 39 Quo pacto defensorum

opera vel tota frigeret, vel si prodesse hominibus mallet, in

accusationis habitum verteretur. 40 Ipsi quoque improbi,

si eis aliqua rimula virtutern relictam fas esset aspicere

vitiorumque sordes poenarum cruciatibus se deposituros

viderent, compensatione adipiscendae probitatis nec hos

cruc i atus es se ducerent clefen s orumqlle operam repudiarent

ac se totos accusatoribus iudicibusque permitterent. 4l Quofit, ut apud sapientes nullus prorsus odio locus relinquatur,

- nam bonos quis nisi stultissimus oderit? - malos vero

odisse ratione caret. 42 Nam si uti corporum languor ita

vitiositas quidam est quasi morbus animorum, cum aegros

corpore minime dignos odio, sed potius miserationeiudicemus, multo magis non insequendi, sed miserandi sunt,

quorum mentes omni languore atrocior urguet improbitas.

MAneAierile filosofiei - Cartea IV t87

cine socoteSti cd ar trel:ui sd pedepseSti, pe cel ce a fdcut,sau pe cel ce a suferit o nedreptate?-Fdrd indoiald cd voi da

satisfaclie celui ce a suferit-o, prin pedepsirea infractorului.36 - Ayadar li s-ar pdrea mai nenorocit autonrl decf t victimaunei nedreptdli. 37 - Aceasta e concluzia .- Deci, din aceste

motive Si din altele de aceeasi naturd, din moment ce

turpitudinea prin esenla. sa face trte oameni nenorocili, se

vede cii a nedreptate constituie o nenorocire nu pentrtt cel ce

o suferd, ci pentru cel ce o siivirSeSte.

38 - Avocalii fac insd din contrii, - urmeazi Filosofia;cdci ei incearcd sd c!6le milujudecdtorilor inJavoor.eo celorce au suferit o ofensd grea Si crudd, atunci ciind li s-ar datorao milii mai clreaptd cek:r vinovali, care or trebui sd fie aduSide acuzatorii lor la judecutd, ca bolnavii la ntedic, nu clrurd, ci ntai degrabd ctt indulgenla Si milci, pentru cu prinpedeapsd sdfie vindecali de boala vinot,dtiei lor.39 in acestchip zelttl apdrdtorilor, ori s-ar anula in intregime, ori, dacdar preJbra sd fie de .folos oamenilor, Si-ar schimba rolul inacuzator. 40 lar cei rdi, dacd ar putea sd vadd printr-odeschizdtttrd virtutea pe care att pdrdsit-o, Si ar vedea cd se

spald de necttrdlenia viciilor prin ispdsirea pedepselor,cdpdtdnd in schimb cinstea, n-qr socoti cd acestea stnt chinurici, respingdnd concttrsul apdrdtorilor, s-ar incredinla tnintregime acuzatorilor Si judecdtorilor lor. 4l De unde reiesecd in sufletul celor inlelepli nu riimdne loc pentru urd; cdcicine, decit nebunii, ar uri pe cei buni? Iar a uri pe cei riii e

o lipsd de raliune. 42 Daca stricdciunea morald este o boalasufleteascd, a$a cum paralizia este o boala trupeascd, dinmoment ce socotim pe cei bolnavi trupeSte nu demni de urd,ci mai degrabd de mild, cu atit mai mult trebuie nu urmdritri,ci compdtimili cei ale cdror suflete sint bdntuite de oin/irmitate mai grozavd decit orice paralizie.

188 Boethius

Metrum IV

Quid tantos iuvat excitare motus

et propria fatum sollicitare manu?

Si mortem petitis, propinquat ipsa

sponte sua volucres nec remoratur equos.

' Quos serpens, leo, tigris, ursus, aper

dente petunt, idem se tamen ense petunt;

an distant quia dissidentque lnores.

iniustas acies et iera bella movent

alternisque volunt perire telis?r0 Non est iusta satis saevitiae ratio;

vis aptam meritis vicem referre:

dilige iure bonos et miseresce malis.

Prosa V

I Hic ego: Video, inquam, quae sit vel felicitas vel

miseria in ipsis proborum atque improborum meritisconstituta. 2 Sed in hac ipsa fortuna populari non nihil boni

malive inesse perpendo; neque enim sapientum quisquam

exsul inops ignominiosusque esse malit potius quam pollens

opibus, honore reverendus. potentia validus in sua

permanens urbe florere. 3 Sic enim clarius testatiusque

sapientiae tractatur officium, cum in contingentes populos

regentium quodam modo beatitudo transfunditur, cum

praesertim carcer ceteraque legalium tormenta poenarum

perniciosis potius civibtts, propter quos etiam constitutae

M-dnedierile filosofiei - Cartea IV 189

Poezia IVNu trebuie s[ gribim destinul. EI se implineEte de Ia

sine. Si iubim pe cei buni qi si compitimim pe cei rii.De ce v-aduceli singuri atita tulburarc?

De ce cu mdna voastrd destinul vi-l grdbili?De vreli si vini moartca, ea fErd vreo chemare

Spre voi igi mdnd caii mereu neobosili.t Acci pe care leul, mistreful ii rineqte,

Ori garpele, aceiaqi cu sdbii se rdnesc.Sau firea qi ndravul li se deosebegte

De-n crAncene rdzboaie-ntre ei se hdrluiesc,

$i in sngefi dugmane pieirea gi-o agieaptd?ro A lor sdlbdticie nu are raliuni:

Vrei pentru fiecare o rdspldtire dreapt6?

De cei ce-s rdi ai mild, iubepte pe cei buni.

Proza VDumnezeu a creat legi armonice in univers. Nu este o

anomalie faptul ci cei drepfi au adesea parte de gravenenorociri, iar cei rii duc o viafi plinI de pliceri, lipsitdde suferinfe?

1 Am rdspuns atunci Filosofiei:- Vdd care este fericirea gi

nefericirea legatd de rdsplata celor cinstifi gi necinstili.2 Chiarin ceea ce indeobgte se nume$te soartd, constat cd existd bineqi rdu; cdci nici un in{elept nu preferd exilul, cu mizeria gi

ruginea lui, unei vieli infloritoare in avufie, plind de strdlucireqi putere, in patria sa.3 Funclia inlelepciunii este indeplinitdmai strdlucit gi mai efectiv atunci cAnd fericirea conduc[torilorse revarsd oarecum asupra popoarelor conduse, pe cdndinchisoarea gi alte chipuri de pedepse prevdzute de lege trebuiedatc mai degrabd cetdlenilor periculogi pentru care au gi fostprcvdzutc.4 De ce deci rolurile sint schimbate gi pedepsele

IItIIItItttIItI

190 Boethius

sunt, debeantur. 4 Cur haec igitur versa vice mutenturscelerumque supplicia bonos premant, praemia virtutummali rapiant, vehementer ammiror, quaeque tam iniustae

confusionis ratio videatur ex te scire desidero. 5 Minusetenim mirarer, si misceri omnia fortuitis casibus crederem.

Nunc stuporem meum deus rector exaggerat. 6 Qui cum

saepe bonis iucunda, malis aspera contraque bonis dura

tribuat. malis optata concedat, nisi causa deprehenditur,quid est, quod a fortuitis casibus differre videatur? 7 - Nec

mirum, inquit, si quid ordinis ignorata ratione temerariumconfusumque credatur; sed tu quamvis causam tantae

dispositionis ignores, tamen, quoniam bonus mundum rector

temperat, recte fieri cuncta ne dubites.

Metrum V

Si quis Arcturi sidera nescitpropinqua sumrno cardine labi,cur legat tardus plaustra Bootes

mergatque seras aequore flammas,

cum nimis celeres explicet ortus,

legem stupebit aetheris alti.Palleant plenae cornua lunae

infecta metis noctis opacae,

quaeque fulgenti texerat ore,

confusa Phoebe detegat astra;

commovet gentes publicus errorlassantque crebris pulsibus aera.

Nemo miratur flamina Cori

Mdnedierile filosofiei - Cartea IV

crimelor apasd pe cei buni, iar cei rdi rdpesc rdspldlile virtu{ilor,mi mir foarte mult gi doresc sd gtiu de la tine care este raliunea

unei confuziuni atit de nedrepte.5 M-aq mira mai pu{in dacd

ag crede c.l toate sint amestecate dupd jocul intdmplSrii; dar

ceea ce-mi mdreqte uimirea, Dumnezeu conduce toate.6 De,indatd ce el adesea acordi celor buni pldceri. iar celor'rdinepldceri dar gi din contrd, celor buni riutd{i, iar celor rdi leingiduie sd-gi indeplineascd dorinlele - dacdpentru toate acestea

nu existd explicafie, intrucAt se deosebesc ele de capriciulintdmpldrii?7 - N-ar produce uimire universul - rdspunse ea -

dacd, ignoriindu-i-se raliunea ordinii sale ar Ji socotit caceva intdmpldtor qi confuz; dar tu, oricit ignori explicaliaacestei armonii atft de vaste, din moment ce un cdrmuitorbun conduce lumea, sd nu te indoieSti cd toate se petrec dupddreptatea sa.

Poezia Vintunericul sufletului face ca unii si caute dezordine gi

in armonia universali. Aceia, cu atit mai mult, nu potinfelege armonia vie{ii ornenegti. Cunoagterea legilor lumiilumineazd mintea pentru in{elegerea tuturor lucrurilor.

Cel care nu cunoaqte cum cdtre pol se duceArcturusr8s) cu incetul in drumul sdu pe cer,

Sau cum Bootesrse) carul spre mare qi-l conduce,

T6rziu sd se scufunde in ape qi mister,s Degi grdbit rdsare - acela niciodatd

Nu va cunoa$te legea eterului de sus.

De este luna plind de negurd pdtat6,Pnlind in noaptea sumbr6, cu globul pal qi dus,

Sau dacd stele carc erau acoperitcr0 De Phoebe, iar s-arat5, aceasta dispdrAnd.

Pe ncamuri r[tdcirea incepe sd le-agite.Lovcsc in aer, semne qi zgoniote frcind'e0),

19l

r

l

ii

t5

192 Boethius

litus frementi tundere fluctunec nivis duram frigore molemfervente Phoebi solvier aestu.

Hic enim causas cernere promptum est,

illic latentes pectora turbant,cuncta, quae rara provehit aetas

stupetque subitis mobile vulgus;cedat inscitiae nubilus error,cessent profecto mira videri !

Prosa VI

1 Ita est, inquam; sed cum tui muneris sit latentium rerum

causas evolvere velatasque caligine explicare rationes,quaeso, uti, quae hinc decernas, quoniam hoc me miraculummaxime perturbat, edisseras. 2 - Tum illa paulisper arridens:

Ad rem me, inquit, omnium quaesitu maximam vocas, cuivix exhausti quicquam satis sit. 3 Talis namque materiaest, ut una dubitatione succisa innumerabiles aliae veluthydrae capita succrescant; nec ullus fuerit modus, nisi quis

eas vivacissimo mentis igne coherceat. 4 In hac enim de

providentiae simplicitate, de fati serie, de repentinis casibus,

de cognitione ac praedestinatione divina, de arbitrii libertatequaeri solet, quae quanti oneris sint ipse perpendis. 5 Sed

quoniam haec quoque te nosse quaedam medicinae tuae

portio est, quamquam angusto limite temporis saepti tamen

aliquid deliberare conabimur. 6 Quodsi te musici carminisoblectamenta delectant, hanc oportet paulisper differasvoluptatem, dum nexas sibi ordine contexo rationes. - Utlibet, inquam.

7 Tunc velut ab alio orsa principio ita disseruit: Omniumgeneratio rerum cunctusque mutabilium naturarumprogressus et, quicquid aliquo movetur modo, causas,

2n

l5

Mdne6ierile filosofiei - Cartea IV 193

Nici unul nu se miri cdnd Corus hdrluiegte,+ - .-In goand, ldrmul mdrii cu val fremdtdtor,Nici cAnd zdpada, carc de geruri se-ntdregte,

Pe datd e topitA de Phoebus arzdtor.Dar dacd pentru-acestea-n{elegerea-i ugoard

Sint alte adAnci mistere ce mintea chinuiesc.Cdnd lucruri rar se-nt6mpl6, sau pot ca sd apard

Neagteptat, pe oameni ugor ii ingrozesc,Eroatea negtiinlei cu noru-i si dispard:

Vor inceta, desigur, ciudate sd ne par5!

Proza VIProblema binelui qi a riului in lume pune inainte

problema providen{ei, a hazardului, a qtiinfei gi a

predestinafiei divine, a liberului arbitru. Dumnezeu areplanul unitar al universului, indiferent de timp gi spa{iu,iar prin destin, el executl acest plan in nesfirgitele aspecteale realiti{ii, de-a lungul timpului. Cu cit un fapt depindemai mult de providentl, cu atit este mai singular, maidescitugat de timp Ei spafiu, mai apropiat de Dumnezeu.Cu cit participi mai mult Ia destin, cu atit imbracl maiconcret formele timpului gi spa{iului. Triind in timp gi

spafiu nu putem vedea limpede providenfa divini care este

incompatibili cu rdul din lume.1 - Aga e, - zic eu; - dar fiindcd este in puterea ta si

scormone$ti cauzele fenomenelor misterioase gi si scofi lalumina zilei infelesurile invdluite de intuneric, te rog sd-mi spuigi mie pdrerile tale despre ele, pentru cd md turburd foartemult aceste ciuddlenii.2 Atunci Filosofia, surdzdndrer) o clipd,zise:- Domeniul ce mi-l fffiliSezi e cel mai vast dintre loateproblemele care nu se pot rezolva cu uSurin{ii definitiv.3 Cdcisubiectul este de aSa naturlt, incit abia e.ste inldturald oindoiala Si rdsar altele, ca niste capete de hydrd; ;i nu existit

20

t94 Boethius

ordinem. formas ex divinae mentis stabilitate sortitur. 8

Haec in suae simplicitatis arce composita multiplicem rebus

gerendis modum statuit. Qui modus cum in ipsa divinae

intellegentiae puritate conspicitur, providentia nominatur;

cum vero ad ea, quae movet atque disponit, refertur, fatum

a veteribus appellatum est. 9 Quae diversa esse facileliquebit, si quis utriusque vim mente conspexerit; nam

providentia est ipsa illa divina ratio in summo omnium

principe constituta, quae cuncta disponit, fatum vero

inhaerens rebus mobilibus dispositio, per quam providentia

suis quaeque nectit ordinibus. l0 Providentia namque

cuncta pariter quamvis diversa, quamvis infinitacomplectitur, fatum vero singula digerit in motum locis,

formis ac temporibus distributa, ut haec temporalis ordinis

explicatio in divinae mentis adunata prospectum providentia

sit, eadem vero adunatio digesta atque explicata temporibus

fatum vocetur.

1l Quae licet diversa sint, alterum tamen pendet ex

altero; ordo namque fatalis ex providentiae simplicitate

procedit. 12 Sicut enim artifex faciendae rei formam mente

praecipiens movet operis effectum et, quod simpliciterpraesentarieque prospexerat, per temporales ordines ducit,

ita deus providentia quidem singulariter stabiliterquefacienda disponit, fato vero haec ipsa, quae disposuit,

multipliciter ac temporaliter amministrat. l3 Sive igiturfamulantibus quibusdam providentiae divinis spiritibus

fatum exercetur seu anima seu tota inserviente natura seu

caelestibus siderum motibus seu angelica virtute seu

daemonum varia sollertia seu aliquibus horum seu omnibus

M6nsdierile filosofiei - Cartea IV 195

pentru ele alt procedeu decft sd le stringi sub jerateculmistr.titor al spirilului.4 intr-adevcir ln acest donteniu este cle

obicei vorba despre unitatea providenlei, de,spre inldnluirectdestinului, despre evenimentele venite pe nea$teptate, desprecunoasterea Si predestinalia divind, despre Iiberul arbitnr, acdror greutate tu insuli o poli aprecia.5 in^cir pentnt cd Sicunoasterea acestoraface oarecum parte din lratamentul t(iumedical, deSi timpul ne este limitat, voi incerca totuSi siivorbesc Si despre ele.6 Dacd te desfotd farmecul poeziilorcdntate, va trebui sd-li amdni pulin aceastd pldcere, cit timpvoi inldnlui argumentele in ordinea lor necesard.- Cum vtei, zic.

7 - Atunci, ca gi cum ar fi luat subiectul de la un alt capitre2),a fdcut urmdtoarea dezvoltare: - Nasterea tuturor lucntrilor,evolulia tuturorfiinlelor schintbdtoare, tol ceeu ce se miscdintr-un mod oarecare, iSi are sorlite caLrze, rdnduire, forme,din stabilitatea inteligenlei divine.S Acea.sta, Sezdnd incetateo uniJbrmitdlii sale, asigurd in desfasurorea realitdliio ordine multi.formd. Privitit tn lurnina inteligenlei divine,aceastd ordine se rutmeSle providenla; in raport cuJbnornenelepe care le ordnduieSte Si le pune in miscare, aJbst ntunitd decei vechi destin. 9 Cd aceste doud - providenfa gi destinul -

nu se confttndd, se va vedea cu uSurinld, dacd privim cuochii min/iiputereafiecdreia dintre ele,. cdci providenlo esteinsdsi acea ratiune divinii care ca principiu suprem Siuniversal ordnduieste totul, pe cdnd destinul este ordinectcare troneazd in fenontene, tn miscarea lor Si ctt ujutontlcdreia providenla le inldnluie, ddndu-le la .fiecare un locanumit.l0 Providenya imbrdtriSeazd deopotr-iva pe toate, oricitde deosebite Si oricit de nesfdrSite, pe cand destinul ptme pe

fiecare in miscare, ddndu-le spa!ii,.forme Si dttratd, aSo incitaceastd de.sfisurare a ordinii in timp, unificatd in luminaspiritului divin, este providenta, pe cdnc{ aceeasi unilctte,rdnduitd Si desfdsuratd in timp se nume$te destirt.

,

l

IL

196 Boethius

fatalis series texitur, illud certe manifestum est immobilem

simplicemque gerendarum formam rerum esse

providentiam, fatum vero eorum quae divina simplicitas

gerenda disposuit, mobilem nexum atque ordinemtemporalem.

l4 Quo fit, ut omnia, quae fato subsunt, providentiae

quoque subiecta sint, cui ipsum etiam subiacet fatum,

quaedam vero, quae sub providentia locata sunt, fati seriem

superent; ea vero sunt, quae primae propinqua divinitatistabiliter fixa fatalis ordinem mobilitatis excedunt. 15 Nam

ut orbium circa eundem cardinem sese vertentium, qui est

intimus, ad simplicitatem medietatis accedit ceterorumque

extra locatorum veluti cardo quidam, circa quem versentur,

exsistit, extimus vero maiore ambitu rotatus, quanto a

puncti media individuitate discedit, tanto amplioribus spatiis

explicatur, si quid vero illi se medio conectat et societ, in

sirnplicitatem cogitur diffundique ac diffluere cessat, similiratione, quod longius a prima mente discedit, maioribus

fati nexibus implicatur ac tanto aliquid fato liberum est,

quanto illum rerum cardinem vicinius petit. l6 Quodsisupernae mentis haeserit firmitati, motu carens fati quoque

supergreditur necessitatem. l7 Igitur uti est ad intellectum

ratiocinatio, ad id quod est id quod gignitur, ad aeternitatem

tempus, ad punctum medium circulus, ita est fati series

mobilis ad providentiae stabilem simplicitatem. 1B Ea series

caelum ac sidera movet, elementa in se invicem temperat

et alterna commutatione transformat; eadem nascentia

occidentiaque omnia per similes fetuum seminumque

renovat progressus. l9 Haec actus etiarn fortunasque

197

ll Acestea, deSi cleosebile, atdrnd totttsi una de alta; citciordinea destirutlui clepinde de uniJbrmitatea providenlei.12Dupd cum un artist, reprezentdndu-Si in minteforma opereipe care o va face, incepe realizctrea ei Si ceea ce pret,dzttse,

unic Si absolut, incepe sd capete contururi in spaliu Si timp,tot a$a Duntnezeu, cu ajuloml providenlei, ordnduieSte totce are de sdt,ir$it tutic Si slqlornic, iar cu ajutorul destinuluiorganizeazd opera sa in antdrntnle Si in limp.13 Prin Lrrmare,

fie ca destinul se exercitd prin spirite divine ajutdtoare aleproviden{ei, fie ca pdnza destinului e lesutd de spirituluniversal, sau de intreaga naturdte3) care i se supune, de

miscdrile cereSti ale astrelor, sau de virlutea fngerilortea)',

de felurita iscusi.nld a demonilortes), de unele sau de toateaceste forle, ceea ce e sigur este cd fornta imobild Si unitarda fenomenelor e providenla, iar destinul este inldnluireamobila Si desfisurarea in timp a celor pe care unitatea divindle-a ordnduit ca sd se producd.

I4 De aici rentltd cd tot ceea ce e sub pu.terea destinuluie supLts Si providenlei, cdreia i se suhordoneazd Si deslinul,dar unele lucruri care atdrnri de providenla sint rnui presusde inlanluir"ea destinului; anume acelea care, stabilfixate inp re aj ma s up reme i d iv i n i td ! i, d epds es c ord in ea s c himbato area destinultri.l5 Cdci dupd cum dintre sferele ce se invdrtescin jttrul aceleasi exe, cea mai lduntricd se confttndd aproapectt centrul in unitate Si serveSte, oarecutn, ca axd celorlaltesfere exterioare, care se int,drtesc tn .jurul ei, iar sJbra cen

mai din afqra, invarlindu-se cu un cerc mai mare, clt cit este

mai departe de unicul punct centrctl, cu atit se desfdsoard tn

spalii mai largi Si dacri acestui centru i se apropie Si i se

uneSte ceva, acesl ceva participa la unitate Si inceteazd de a

fi imprdstiat fn miscdri exterioare, tot aSa, printr-o raliuneasemdndtoare, ceea ce se indepdrteazd mai mult de spiritulsuprem este prins in mai mari inldnluiri ale destinului Si

tt;

;

;

;

;

;

;

;

;

;

;

198 Boethius

hominum indissolubili causarum conexione constringit, quaecum ab immobilis providentiae proficiscatur exordiis, ipsasquoque immutabiles esse necesse est. 20 Ita enim res optimereguntur, si manetls in divina mente simplicitasindeclinabilem causarum ordinem promat, hic vero ordores mutabiles et alioquin temere fluituras propriaincommutabi I itate coherceat.

2l Quo fit, ut, tametsi vobis hunc ordinem minimeconsiderare valentibus confusa omnia perturbataquevideantur, nihilo minus tamen suus modus ad bonumdirigens cuncta disponat. 22 Nihil est enim, quod mali causa

ne ab ipsis quidem improbis fiat; quos, ut uberrimedemonstratum est, bonum quaerentes pravus error avertit,nedum ordo de summi boni cardine proficiens a suoquoquam deflectat exordio. 23 Quae vero, inquies, potestulla iniquior esse confusio, quam ut bonis tum adversa tumprospera, malis etiam tum optata tum odiosa contingant?24 Num igitur ea mentis integritate homines degunt, ut,quos probos improbosve censuerunt, eos quoque, utiexistimant, esse necesse sit? 25 Atqui in hoc hominumiudicia depugnant et, quos alii praemio, alii supplicio dignosarbitrantur.

26 Sed concedamus, ut aliquis possit bonos malosquediscernere; num igitur poterit intueri illam intimamtemperiem, velut in corporibus dici solet, animorum? 27Non enim dissimile est miraculum nescienti, cur saniscorporibus his quidem dulcia, illis vero amara conveniant,cur aegri etiam quidam lenibus, quidam vero acribusadiuvantur. 28 At hoc medicus, qui sanitatis ipsius atque

MansAierile filosofiei - Cartea IV 199

esle ctt utft mai liberat de destirt, cu cit se apropie mai mult

de acea axd a tuturor lucntrilor. l6 lar dacd s-a fixat instobilitatea spiritului suprenx, lipsit de miScare, trecedeasupra legilor necesere ale destiruilui.l7 Prin urmare, clttpd

cltm esle argumentar"ea pentru inl.elect, na;terea pentru viald,

timpul pentru eternitate, cercul pentru centru, a$a e

inldnluirea miscd.toare a clestinului pentru unitatea statornicita providenlei.l8 Acea inlcinluire pune in miscare cerul Siastrele, rdnduieSte slihiile intre ele Si, printr-o schimbare

succesivd, Ie dci forme Jblurite; tot ea reinnoieSte pe toatecare se nasc Si apun, prin evolulii asemdncltoare aleanimalelor Si plantelor.l9 Ea stringe oamenilor, intr-oindisolubila conexiune de cauze, faptele Si soartate6), care,pornind din tnceputurile nemiscate ale providenlei, e necesar

ca si acestea sd .fie neschimbdtoare.20 Cdci realitatea eslecondusd desdvirSit, dacd unitatea care se gdseSte fninteligenla divind exprimd o ordine inflexibild de cauze Sidacd aceastd ordine reline in propria ei stabilitate lucrurilenestabile, care altfel ar pluti in voia intdmplarii,

21 Reiese din acestea cd chiar dacd voud, care nu puteliprivi ordineo aceasta, vi se par toate conJitze Si tulburi, totttsisfnt toate ordnduite dupd felul lor, fiind conduse in direcliabinelui. 22 Fiindcd nu existd nimic care sd sefacd fn vedereardului, chiar de cdtre cei rdi; pe aceStia, dupd cum s-ademonstrat cu prisosin{d, o eroare gravd i-a fntors din drumulbinelui, numai sd nu se abatd de la principiul sdu ordineacare iSi are obirSia fn axa binelui suprem. 23 Dar vei zice,poute exista vreo conJilzie mai nedreaptd decit ca cei buni sdaibd parte cdnd defericire, cdnd de nefericire, iar cei rdi sd

aiba cdnd cele dorite, cdnd cele detestate. 24 Au oamenii,prin urmare, acea inteligenld deplina, incit cei pe care iisocotesc buni sau rdi sdfie cu siguranld cum ii cred ei?25 in aceasta judecd\ile oamenilor sint contradictorii Si pecei pe core unii fi socolesc demni de rdsplatd, altii ii gdsesc

demni de pedeapsd.

r

240Boethius

aegritudin is modum ternperamentumque di noscit, minimemiratur, 29 euid vero aliud animorum salus videtur essequam probitas, quid aegritudo quam vitia, quis autem aliusvel servator bonorum vel malorum depulsor quam rectorac medicator mentium deus? 30 eui cum ex altaprovidentiae specula respexit, quid unicuique, conveniat,agnoscit et, quod convenire novit accommoclat. 3l Hic iamfit illud fatalis ordinis insigne miracurum, cum ab scientegeritur, quod stupeant ignorantes.

32 Nam ut pauca, quae ratio valet humana, de divinaprofunditate perstringam, de hoc, quem tu iustissimum etaequi servantissimum putas, omnia scienti providentiaediversum videtur. 33 Et victricem quidem causam dis,victam vero Catoni placuisse familiaris noster Lucanusammonuit. 34 Hic igitur quicquid citra spem videas geri,rebus quidem rectus ordo est, opinioni vero tuae perversaconfusio. 35 Sed sit aliquis ita bene moratus, ut de eodivinum iudicium pariter huntanumque consentiat, sed estanimi viribus infirmus, cui si quid eveniat adversi, desinetcolere forsitan innocentiam, per quam non potuit retinerefortunam. 36 parcit itaque sapiens dispensatio ei, quemdeteriorem facere possit adversitas, ne, cui non convenit,laborare patiatur. 37 Est alius cunctis virtutibus absolutussanctusque ac deo proximus; hunc contingi quibuslibetadversis nefas providentia iudicat adeo, ut ne corporeis quidemmorbis agitari sinat. 38 Nam ut quidam me quoque excellentior:

dv6pbg 5l iepo0 6dpoq oi0dpeq oirco86prioov.39 Fit autem saepe, uti bonis summa rerum regendadeferatur, ut exuberans retundatur improbitas.40 Aliis mixta

MAnuiicrile filosofiei - Cartea IV 201

26 Sd atlmitent insd cd ar ptrtea cineva sa deosebeascd pe

cei buni de cei rdi; va putea acesta sd priveascd sufletele in

intintilatea Si lemperamenhtl lor, ca sd fntrebuinlez un termen

obisnttit fn fnleles fizic? 27 El se va ntinuna, ca acela care

ntt Stie pentru ce orgunisnrelor sdndtoase le priesc Ia ttnele

alimente dulci, la altele amare, pentru ce unii bolnavi sintintdrili cu leacuri u$oare, allii ctt medicamente pulernice.28 Dar mediail, care deosebeSte ritmul Sifelul particular alsdnatdyii si al bolii, nu se minuneazd deloc. 29 Ce altcevapare afi sdndtulea su/leteascd decft cinstea, ce este altceva

boala sufletului, decft viciile Si cine alnl pdstrdtorul celorbune Si indepdrtdtorul celor rele, dacd nu Dumnezelr,

diriguitorul Si doctorul sufletelor? 30 Privind din turrutl tnaltal providenlei el vede Si ddfiecdrttia ceea ce i se potriveSte.

3l in aceea constd deosebita minundlie a ordinii destinului,cd se siivfrSesc de cel ce Stie fapte care inmdrmuresc peneStiutori.

32 Caci, pentru a ntd mcirgini la cdteva ralionamente pecare le inlelege mintea omeneascd despre addncuriledttmnezeirii, despre acel pe care tu il socoteSti foarte drept

Si foarte respecluos al onestitdlii, el pare deosebit de

providenla care Stie toatete1). 33 Ca zeilor Ie place cauzavictorioasd, iar lui Cato cea invinsd, ne aminteSte prietenulnostru Lucanusre8). 34 Prin urmare, desi vezi cd se fntdmplitaici ceva pe aldturi de speranlele tale, existd totuSi o ordinein lucruri, iar confuzia care rdstoarnd valorile este o aparenldsttbiectivd a minlii tale. 35 Sd presupunem insd cd existdcineva cu o conduitd morald atit de ireproSabild, fncit sdfiede acord osupra lui judecata divind Si cea umand; el este

slab ca rezistenld sufleteascd Si dacd i se intdmpld vreonenorocire va inceta poate de a mai cttltiva virttttea care n-eptttut sd-i pdstrezefericirea.36 Astfel, o tnleleaptd organizarecruld pe cel pe care nenorocirea l-ar putea face mai rdu Sinu-l lasd sd sttfere pe cel ce nu poate rdbda. 37 Altul este

omul desdvirSit prin loate virtulile, sfint Si apropiat de

202 Boethius

quaedam pro animorum qualitate distribuit, quosdam ...

remordet, ne longa felicitate luxurient, alios duris <sinit>

agitari, ut virtutes animi patientiae usu atque exercitatione

confirment. 4l Alii plus aequo metuunt, quod ferre possunt,

alii plus aequo despiciunt, quod ferre non possunt; hos in

expenimentum sui tristibus ducit. 42 Nonnulli veneranduryl

saeculi nomen gloriosae pretio mortis emerunt, quidam

suppliciis inexpugnabiles exemplum ceteris praetulerunt

invictam malis esse virtutem; quae quam recte atque

disposite et ex eorum bono, quibus accedere videntur, fiant,

nulla dubitatio est. 43 Nam illud quoque, quod improbis

nunc tristia, nunc optata proveniunt, ex eisdem ducitur

causis. 44 Ac de tristibus quidem nemo miratur, quod eos

malo meritos omnes existimant - quorum quidem supplicia

tllm ceteros ab sceleribus deterrent, tum ipsos, quibus

invehuntur, emendant - laeta vero magnum bonis

argumentum loquuntur, quid de huius modi felicitata

debeant iudicare, quanl famulari saepe improbis cernant.

45 In qua re illud etiam dispensari credo, quod est forsitan

alicuius tam praeceps atque importuna natura, ut eum in

scelera potius exacerbare possit rei familiaris inopia; huius ":morbo providentia collatae pecuniae remeclio medetur. 46 i i

Hic foedatam probris conscientiam spectans et se cutll ri

fortuna sua comparans forsitan pertimescit, ne, cuius ell j

iucundus usus est, sit tristis amissio; mutabit igiturmorel''

ac, dum fortunam metuit amittere, nequitiam derelinq

47 Alios in cladem meritam praecipitavit indigno

felicitas, quibusdam permissurn puniendi ius, ut exe

', gyovidenla le impartefericirea proporlional cu nenorocirea'','dupd calitatea sufletelor lor; pe unii ii muscd, pentrtr ca ei

l:i .ii nu se moleseascd intr-o fericire indelungatd, ingdduie ca

Menedierile filosofiei - Cartea IV 203

,Dumnezett; pe acesta proviclen.la pdnd intr-atit fl fereSte de'renorocire, incft nu-l lasd sdfie atins rtici de boli' 38 Ciici''dupd

cum a splts cineva mai cJe seamd chiar dectt mine:

Tiriile ceresti au zidit corpul omului sfint tee\ 39 Dar se

intdnpld adesea ca posttrile cle inaltd rdspundere sa fietncreiinyat" celor bttni, iar rdutatea sdfie nimicitd' 40 Altora

',;,a\ii sdfie puternic zguduili, pentru ca virtulile lor sufleteSti

*& t, intdreascd prin practica si exerciliul rdbddrii'4I Unii

42 Ilnii Si-au dobindil ctt prelul unei morli glorioase

nume venerabil de-a lungul secolelon al1ii, netnfrdnli in

Ala torturilor, au dat celorlalli exemplu cd virtutea nlr este

'*vinsd de suferinye; cd acestea se petrec cu reguld, cu

tuiald Si in interesul tuturor celor ce par a le suporta,

'departe de orice indoiald. 43 Aceeasi explicalie are qi

cd celor rdi Ii se tntdmpld cdnd nepldceri, cdnd lucrtrri. 44 De nepliicerile acestora desigur cd nimeni nu se

fiindcd toli socolesc cd ei au meritat rdul; pedepsele

pe al\ii ii abat de la nelegiuiri, iar pe cei pe care ttzsc fi corecteazd; Si buctryiile lor sint pentru cei buni

elocventd de ceea ce trebuie sd judece despre o astfel'iiire, pe care o vdd adesea in servicittl celor rdi' 45 Ind chestiune cred cd se poate line seamd Si de

de afi unul cu un tenxperament aSa de iute Si de

init, incit lipsa de cele necesare sd-l tmpingd pdnd layire; providenla vinclecd boala acestuia ddndu-i ca leacmultd. 46 Privindtt-Si constiinya pdtatd de ticdloSie Si

'u-Si avulia cu ,sine, se teme poate sd nu-i fiepierderea bunurilor, a cdrorfolosire ii este pldctttir;

bonis et malis esset causa supplicii. 48 Nam ut probis schimba elec'i cotreluita Si in tearna sa de a nu-Si pierde

Boethius204

improbis nullum foedus est' ita ipsi inter se improbi

n"qu"unt convenire' 49 Quidni' cum a semet ipsis

discerpentibus conscientiam vitiis quisque dissentiat

faciantque saepe, quae, cum gesserint' non fuisse gerenda

decernent?

50 Ex quo saepe summa illa providentia protulit insigne

miraculum, ut malos mali bonos facerent' 5l Nam dum

iniqua sibi a pessimis quidam perpeti videntur' noxiorum

odio flagrantes ad virtutis frugem rediere' dum se eis

dissimiles student esse, quos oderant' 52 Sola est enim

divina vis, cui mala quoque bona sint' cum eis competenter

utendo alicuius boni elicit effectum' 53 Ordo enim quidam

cuncta complectitur, ut, quod adsignata ordinis ratione

decesserit, hoc licet in alium' tamen ordinem relabatur' ne

quid in regno providentiae liceat temeritati'

s+ Aplol'dov 66 Lre ro0ro Oebv i'iq ndvl &yopeuew'

55 Neque enim fas est homini cunctas divinae operae

machinas vel ingenio comprehendere vel explicare sermone'

56 Hoc tantum perspexisse sufficiat' quod naturarum

omnium proditor deus idem ad bonum dirigens cuncta

disponat dumque ea, quae protulit in sui sirnilitudinem'

retinere festinat, malum omne de rei publicae suae terminis

per fatalis seriem necessitatis eliminet' 57 Quo fit' ut' quae

in terris abundare creduntur' si disponentem providentiam

spectes, nihil usquam mali esse perpendas' 58 Sed video te

iam dudum et pondere quaestionis oneratum et rationis

prolixitate fatigatum aliquam carminis exspectare

dulcedinem; accipe igitur haustum quo refectus firmior in

ulteriora contendas'

Mdnedierile filosofici - Cartea IV 205

avttlia, se lasd de rele.47 Pe allii i-a prdbusit fn ruindmeritatd o /bricire dobfndita pe nedrept, unii ctu cdpdtatdreptul de a pedepsi, pentru ca sd existe mijloc de fntd.rirepentnt c'ei buni Si de coreclie pentru cei rdi.48 Cdci dupacum nu exislit nici o legaturci intre cei buni Si cei rdi, lafelcei rcii nu pot sd se inleleagd intre ei.49 De ce n-arfi astfel,cdnd viciile sfdsiindu-le constiin!a, nu stnt de acord cu eiinSiSi Si fac adesea lucntri pe care le dezaprobd dupd ce le-aufdcut?

50 Din aceastct reiese cd deseori acea providenld supremda dat dovadd Si de acest extraordinar miracol, incft cei rdisa facd pe cei rdi bmti.5l Fiindca uneor.i sufdr nedreptdlidin partea celor mai rdi dintre ei, aprinzdndu-se de revoltdimpotriva nedreptd;ilor, se-ntorc la roada virtulii, dorind sd

rut mai fie asemenea aceloru pe care-i urdsc.52 Cdci numaiputerea divind este aceea pentru care Si rdnl sd poatdfi unbine cdnd, folosindu-se de el cu mdsurd, ajunge la realizareavreunui bine. 53 Existd o ordine care intbrdliseazd toate Sicel ce Si-a pdrdsit locul pentrtt a intra in altd ordine de lucruri,rdmdne totuSi induntrul ordinii, pentru ca sd nu se facd locla nimic intdmpldtor in impdrdlia providenlei.

54 E greu ca eu sd vorbesc de acestea toate ca un zeu 200)

55Omul nu poate sd cuprindd cu ntintea sa, ori sd expliceprin atvinte organizarea operei divine2jt).56 Nu e deajunsnumai aceastct sd vedem cd Dumnezeu, creatorul htturorJiinlelor, ordnduieste loate, conducdndu-le spre bine Ei,silindu-se sd menlind fn asemdnare cu sine ceea ce el a chematla viatdzq2), elimind rdul din hotarul statului sdu, prinlnldnluirea inevitabilit a destinului. 57 De aici rezultd cdrdul ce se crede cd abundd pe pdrniint, dacd-l priveSti prinprisma providenlei rdnduitoare, nu se gdseSte nicdieri.58 Dar vad cd de la o vreme tu, tmpovdrat de greulateaproblentei Si obosit de lungimea ralionamentului, astepli uncdntec odihnitor; soarbe deci o fnghiliturd care te va tntdriSi^tri tto da puteri, pentru a asculta cele ce vor urma,

I

I

206Boethius r.ransAierlle filosofiei - Cartea IV 207

Poezia VIAceeagi ordine gi armonie domnegte in tot universul gi

toate tind, prin iubire, spre Dumnezeu, principiul lor.Cu gAnduri luminoase qi-addnci dc vrei sd gtii

Cel care-n ccruri tund ce legiuiri urmeazd

Privegte firmamentul cu inaltele-i tdrii:Acolo agtrii pace strdveche igi pdstreazd

Prin dreapta invoial6 cu care s-au legat.Strdlucitor deraze c6nd soarele s-aprindeNu-mpiedicd pe Phoebe in cerul inghefat,Nici Ursa ce zenitul cu repezi cdi cuprinde203)

in valuri sd se scalde nu merge niciodatdin occidentu-n care, cum vin sd se scufunde,Priveqte pe-alte astre pe bolta instelati

$i nu doregte oceanul ca-n el sd se afunde.

intotdeauna Vesper cu-ntoarceri reguiateVestegte umbre-ncete qi Lucifer a$terne

Din nou frumoase zile gi binecuvAntate20a)

Le innoiegte mersul supus la legi eterne

Iubirea dintre ele gi este exilatRdzboiul din finutul de stele purtdtor2os).

Aceasti armonie conduce neincetatPe orice elemente ca-n rdnduiala lorUscatul sd dea locul la umedul opus,

Ca frigul legdtura cu caldul sd pdstreze,

Ca focul ce std-n aer sd se ridice-n sus

$i-nvins de greutate pimAntul sd s-aqeze.

De aceea-n adierea cdlduld a primdveriiSe-mprSgtie parfumul din fiecare floare.iqi coace Ceres roade in arqilele veriiDe poame plind toamna se-ntoarce odihnitoareIar iarna c bitutd dc ploi, zdpezi gi gheafd.

l0

Metrum VI

Si vis celsi iura Tonantispura sollers cernere mente,aspice summi culmina caeli;illic iusto foedere rerumveterem servant sidera pacem.Non sol rutilo concitus ignegelidum Phoebes impedit axemnec, quae summo vertice mundiflectit rapidos Ursa meatus,numquam occiduo lota profundo,cetera cernens sidera mergicupit Oceano tinguere flammas;semper vicibus temporis aequisVesper seras nuntiat umbrasrevehitque diem Lucifer almum.Sic aeternos reficit cursusalternus amor, sic astrigerisbellum discors exsulat oris.Haec concordia temperat aequiselementa modis, ut pugnantiavicibus cedant humida siccisiunganrque fidern frigora flammis,pendulus ignis surgat in altumterraeque graves pondere sidant.His de causis vere tepentispirat florifer annus odores,aestas cererem fervida siccat,remeat pomis gravis autumnus,hiemem defluus inrigat irnber.

IO

l5

I5

20

25

l

25

208Boethius

30 Haec temPeries alit ac Profert'quicquid vitam sPirat in orbe;

eadem raPiens condit et aufert

obitu mergens orta supremo'

Sedet interea conditor altus3s rerumque regens flectit habenas

rex et dominus, fons et origo'

lex et saPiens arbiter aequi'

et, quae motu concitat ire'sistit retrahens ac vaga firmat;

4o nam nisi rectos revocans ltus

flexos iterum cogat in orbes'

quae nunc stabilis continet ordo'

dissaePta suo fonte fatiscant'Hic est cunctis communis amor

45 repetuntque boni fine teneri'

quia non aliter durare queant'

nisi converso rursus amore

refluant causae, quae dedit esse'

Prosa VII

I Iamne igitur vides, quid haec omnia' quae diximus'

consequaturi - qulanu*? inquom' 2 - Omnem' inquit'

bonam prorsus esse fortunutn' - Et qui id' inquam' fieri

pot"rtt 3 - Att"nd", inquit' Cum omnis fortuna vel iucunda

vel aspera tum remunerandi exercendive bonos' tum

punienii corrigendive improbos causa deferatur' omnis

tonu, quam vel iustam constat esse vel utilem' 4 - Nimis

quidem, inquam, vera ratio et, si quam paulo ante docuisti

iroviOentiam fatumve considerem' firmis viribus nixa

sententia. 5 Sed eam si placet, inter eas, quas inopinabiles

paulo ante posuisti, numeremus' - Qui? inquit' 6 - Quia id

hominumsermocommunisusurpatetquidemcrebrofuorundo. malam esse fortun am'7 - Visne igitur' inquit'

MAnsdierile filosofiei - Cartea IV30 Aceastd inlSn{uire a timpului hrdneqte

$i intrefine tot cc rcspir6-n lume viatdzocr

Tot ea apuc[, ingroap6, sfErdmd gi rdpegtePe bietele fiinle in moarte cufunddnd.Iar neincetat, in ceruri, al lurnii ziditor

3s Troneazd, universul cu frAu-i conduc6nd,Stdpdn gi rege, obirgie gi ncsecat izvor,DreptSlii legiuire qi arbitru in{elept,El cheami iar la sinc pe cele in migcare

$i celor rdtdcite le-aqazd drumul drept.40 Cici dac6 nu le-arpune-ngridiri pe-a lor cdrare,

Cherndndu-le si vinI de unde au pornit,Cele ce sint {inute in bunb rdnduireS-ar pierde de izvorul de unde au venit.El fdrd incetare e pentru to{i iubire

4s De-orice vieluitoare e binele doritFiindcd-n rostu-i viafa i-ar fi cu neputinfdDe nu s-ar reintoarce s-ajungl in sfdrgitCondusd de iubire la cel ce i-a dat fiintd.

Proza VIISoarta este totdeauna buni in sine. Orice soarti care

pare asprd - dacl nu pedepsegte, indreapti gi intiregte.| - $i acttm vezi ce concluzie urmeazci, dupit tot ceea ce

am spus? - Ce? i-am rdspuns eu. 2 - Ca orice soartd e

intotdeauna bunii.- $i cum e cu putinld aceasta?3 - Ascultd.De fndatci ce orice soartd, pldcutd sau asprd, are ca scopfiesa raspldteascd Si sd irttdreascii pe cei buni, fie sdpedepseascd sau sd fndrepte pe cei rdi, rezultd cd oricareeste bund, fiind in acelasi timp dreaptii Si utild. 4 - Desigur,ralionamentul t6u este foarte adevdrat qi dacd fin seama deproviden{a gi destinul de care mi-ai vorbit cu pu{in inainte,cugetarea ta se sprijind pe temelii puternice. 5 Totugi, dacdvrei, s-o trecem gi pe ea in numdrul celor pc care le-ai declaratca de neinfeles. 6 - Cum? - Fiindcd este o afirmalie curentd gi

gencrald aceea cd soarta unora este rea. 7 - Vrei asadar sd ne

209

210 Mdnedierile filosofiei - Cartea IV 2ll

apropiern pr$n de vorbirea wtlgului, penlru s ntt da impresia

cd am pierdut oarecum legiituro cu omenirea? - Cum i1i place!

8 - Ntt crezi cd ce e bun e SiJblositor?-Ba da. 9 - Dar ceea

ce intdreSte sau indreaptci e folositor? - Da. 10 - Prin urntare

Si bun? - De ce nu? - Dar aceaslo este soarta acelora care,

Jie cladi\i fn virtuli, poartci t'dzboi potrivniciilor vie!ii, fieintorcdndu-se din calea viciilor, iau drunuil virtulilor. - N-a$

putea sd neg. 1l - Iar soartaJbricitd csre este datd celor bunica rdsplata nu clrmvo cit vulgul o crede rea?- Ba deloc; o

socote$te foarte buni, aga cum este. 12 - $i pe ceulaltit, careprin asprintea ei constiluie o dreaptd pedeapsir pentru ceirdi, o gciseSte poporul bund? l3 - Ba o socote$te mainenorocite decit tot ce s-ar putea inchipui. l4 - Bagd de seamirdeci sd nu spltnem vreun parudox urrniind juclecata mttl!imii.- De ce? 15 - Din ceea ce am admi,s rentltd cd cei ce sint inposesiunea, cdutarea sau dobindirea virlu!ii, ctu intotdeaunasoartd bunii, oricare arfi ea, pe cdnd cei ce rdmdn in necinsteo au intoldeaunafoarte rea.16 - E adevdrat, - conchisei eu -

degi nimeni n-ar indrizni s-o mdrturiseasc6. 17 - De aceea -rlspunse ea - barbatttl inlelept rut trebuie sd suporte cugreutate unele hiirluieli cu soarta, dupd cunt bdrbanl viteaznu se cuvine sd .se mdnie cdnd sund mobilizarea. lB Cdcipentrttfiecare, greutatea insdsi este prilej pentru unul de a-

Si dobindi glorie, pentru celdlalt de a-gi intiiri inlelepciunea.19 De aici se nttmeSte virtute, fiindcd, sprijininclu-se peputerile sale, nu este invinsd de potrivniciile v-ielii; Si voi,deprinzdndu-vd cu dezvoltarea virtufii, n-ali venil ca sd virrisipili in uSurdtate Si sd vd istovili in pldceri.20 in stjletelevoastre v-ali tncleStat in lttptd aprigd cr.i intreaga soartd caeq sd ntt vd indbuSe cdnd este tristit Si sd nu vd corupd cdnde pldcutd. 2l Ocupali locul de mijloc cu Jbrle tari; oricinerdmdne in afara, intr-o parte sau alta, are disprelul fericirii,nu rdsplata muncii.22 in mdna voastrd este chipul in care

vre{i sd vd daltnili soarta; orice soartd care pare rea, dacitnu intdreSte sau indreaptd, pedepseSte.

Boethius

paulisper vulgi sermonibus accedamus, ne nimium velut abhumanitatis usu recessisse videamur? _ Ut placet, i"q;;;,8 - Nonne igitur bonum censes

"rr", quoJ proA"rri _ iioest, inquam. 9 - euae vero aut exercet aut coriigit, p.oO"rii- Fateor, inquam..l0 - Bona igitur? - euidni? S"A t,"..eorum est, qui vel in virtute positi contra aspera bellumgerunt vel a vitiis declinantes virtutis iter arripiunt. _ N"gor",inquam, nequeo. 1l - euid vero iucundu, qui" in praern'iumtribuitur bonis, num vulgus malam esse decernit? _

Nequaquam, verum uti est, ita quoque esse optimam censet.12 - Quid reliqua, quae cum sit aspera, iusto supplicio maloscohercet, num bonam populus putat? l3 - Immo ornnirrnlinquam, quae excogitari possunt, iudicat esse miserrimam.l4 - Vide igitur, ne opinionem populi sequentes quiddamvalde inopinabile confecerimus. _ euid? inquurn.'15 - E;his enim, ait, quae concessa sunt, evenit

"orurn qula"r,

qui vel sunt vel in possessione vel in provectu vel inadeptione virtutis, omnem, quaecumque sit, bonam, inimprobitate vero manentibus omnem pessimam essefortunam. l6 - Hoc. inquam, verum est, tametsi nemoaudeat confiteri. l7 - euare, inquit, ita vir sapiens molesteferre non debet, quotiens in fortunae certamen adducitur,ut virum fortenr non decet indignari, quotiens increpuiibellicus tumultus. l8 Utrique enim huic quidem gtoria"propagandae, illi vero conformandae sapieniiae diff]cultasipsa materia est. l9 Ex quo etiam virtus vocatur, quod suisviribus nitens non superetur adversis, neque enim vos inprovectu positi virtutis diffruere deliciis et emarcescerevoluptate venistis. 20 proelium cum omni fortuna animisacre conseritis, ne vos aut tristis opprimat aut iucundacorrumpat. 2l Firmis medium viribus occupate; quicquidaut infra subsistit aut ultra progreditur, habet contemptumfelicitatis, non habet praemium laboris. 22 In vestra enimsitum manu, qualem vobis fortunam formare malitis; omnisenim, quae videtur aspera, nisi aut exercet aut corrigit, punit.

212Boethius

lo

Metrum VIIBella bis quinis operatus annisultor Atrides phrygiae ruinisfratris amissos thalamos piavit.IIle dum Graiae dare veli classioptat et ventos redimit cruore,exuit patrem miserumque tristisfoederat natae iugulum sacerdos.Flevit amissos Ithacus sodales,quos ferus vasto recubans in antromersit immani polyphemus alvo;sed tamen caeco fuiibundus oregaudium maestis lacri mis rependit.Herculem duri celebrant labores,ille Centauros domuit superbos,'abstulit saevo spolium leonifixit et certis volucres sagittis,poma cernenti rapuit draconi

1ur:o laevam gravior metallo,Cerberum traxit triplici catena.Victor immitem posuisse ferturpabulum saevis dominum quadrigis.Hydra combusto periit u"n"no, "

-'fronte turpatus Aihelous o*nisora demersit pudibunda ripis,Stravit Antaeum Libycis harenis,Cacus Euandri satiavit iras,quosque pressurus foret altus orbis,saetiger spumis umeros notavit.Ultimus caelum labor inreflexosustulit collo pretiumque rursusultimi caelum meruit liboris.Ite nunc, fortes,,ubi celsa magniducit exempli via. Cur inertesterga nudatis? Superata tellussidera donat.

l5

20

2S

30

M6ne6ierile filosofiei - Cartea lV 213

Poezia VIIMitul lui Hercule, care a fost supus la toate incercirile

gi chinurile gi a triumfat, cAgtigdnd ca risplati supremi cerul.Prin zece ani de lupte Atrid 207) a rdzbunatPe frate cd ripiti i-a fost a lui solie,Pe Frigia-n rrina la.end-o, neindurat.El, insd, vrdnd cu flota, pe marea azurie,s Se plece gi cu sdnge vint bun rdscumpdrAnd,$i-a scos de tatd haina gi preot s-a fdcut,In triste sacrificii la zei pe fiicd dAnd.Eroul din Itaca208) a pldns cd gi-a pierdutTovarigii ce fost-au cu tolii inghi!i!i

r 0 De Potyphem cel groaznic, cu pdntec nes6tul;Dar totuqi, pierzdnd ochiul, ca cei nenorociti,$i-acesta bucuria gi-a rdspl6tit destul.Lui Hercul pentru munca-i mdrirea i-a fost platd:Pe aprigii Centauri in lupt6 i-a supus,rs S-a imbrdcat cu pielea de la un 1220e) luatd,$i cu sdgeli ochite de pdsdri2r0)a rdpusCu m6na-i grea de aur, el poamerrria rdpit

. Unui dragon ce-npazd,le-avea neincetat.Pe Cerber cu trei lanfuri legat l-a dornolit,invingdtor se spune cd dref,t pdqune a dat{-a nigte cai in furii pe-al lor stdpdn.2tz) Zdrobitd,In foc pierit-a Hydra, cu tot veninu-i rdu,Iar riul Achelous cu fruntea murddritd,

^ i-u intors inruginate priviri spre fundul sdu3r3)2s in lybice nisipuri pe intaeus l-a rdpus.2r4) "it

Iar Cacus lui Evandru i-a potolit mdnia$i umerii ce lumea aveau s-o !in6 sus.Au fost pdtafi de spuma unui mistreft,t). TdriaCu care cea din urmd grea muncd a fost rdbdatd,30 Cdci pe grumaz el cerul finea

2rot. I-a cinstitPentru aceastd trudd cu cerul ca rdsplatd.Mergeli pe calea inaltd ce vi s-a ddruitCa o mdrea{6 pildd. Fili bravi ! putefi fugiFdri curaj? Pdm6ntul de-l vefi fi biruit3s Stipdni pe cer veli fi.

IIT

TI

LIBER V

CARTEA V

216 Boethius

Prosa I

I Dixerat orationisque cursum ad alia quaedam tractanda

atque expedienda vertebat. 2 Tum ego: Recta quidem,

inquam, exhortatio tuaque prorsus auctoritate dignissima,

sed quod tu dudum de providentia quaestionem pluribus

aliis implicitam esse dixisti, re experior. 3 Quaero enim, an

esse aliquid omnino et quidnam esse casum arbitrere. 4 -

Tum illa: Festino, inquit, debitum promissionis absolvere

viamque tibi, qua patriam reveharis, aperire. 5 Haec autem

etsi perutilia cognitu, tamen a propositi nostri tramitepaulisper aversa sunt verendumque est, ne deviis fatigatus

ad emetiendum rectum iter sufficere non possis. 6 - Ne id,

inquam, prorsus vereare; nam quietis mihi loco fuerit ea,

quibus maxime delector, agnoscere. 7 Simul, cum omne

disputationis tuae latus.indubitata fide constiterit, nihil de

sequentibus ambigatur.

8 Tum illa: Morem, inqvit, geram tibi, simulque sic orsa

est: Si quidem, inqvit, aliquis eventum temerario motu

nullaque causarum conexione productum casum esse

definiat, nihil omnino casum esse confirmo et praeter

subiectae rei significationem inanem prorsus vocem esse

decerno; quis enim cohercente in ordinem cuncta deo locus

esse ullus terneritati reliquus potest? 9 Nam nihil ex nihiloexsistere vera sententia est, cui nemo umquam veterum

refragatus est, quamquam id illi non de operante principio,

Mdnedierile filosofiei - Cartea V 217

ProznlHazardul, ca eveniment accidental, care se petrece firi

cauzil, nu existfl. Nimic nu se naqte din nimic. Tot ce ni se

pare f[ri cauziliEi are originea in ordinea intimi a naturii,care este condusi de Providenfi.

1 Filosofia vorbise astfel gi, schimband subiectul, era gata

si inceapd atrata qi ldmuri alte chestiuni.2 I-am spus atunci:-

Sfattrl tiu este bun qi vrednic de autoritatea ta, dar vorba pe

care mi-ai spus-o adineauri, ci problemaprovidenlei este legat[

de multe altele, o verific acum pe teren. 3 Astiel iati, te intreb,

de crezi in intdmplare gi ce este ea? 4 - Md grdbesc - rdspunse

ea - sd md achit de promisiunea fdcutd si sd-1i ardt cdrarea

pe care sd te intorci acasd. 5 Cunoasterea cestei chestiuni,

lnsd, deSi foarte folositoare, ne cam indepdrteazd totusi de

la calea noastrd Si md tem ca nu cltmva, obosindu-te pe cdi

ldturalnice, sd nu polifi in stare sd duci pdnd la capdt drumul

cel drept.6 - Nu te teme; este pentru mine o adevdratd odihnd

sd cunosc aceste probleme, care md desfati foarte mult.7 CAnd

orice laturd a discufiei tale va fi intemeiatd pe o convingere

necontestatd, nu voi mai avea nici o indoiald pentru cele ce

urmeazd.

8 - Te voi convinge ' zise ea - gi indat[ incepu astfel:

Dacd hazardul se defineSte ca un eveniment intdmpldtor,

produs fdrd nici o tnldnluire cauzald, te'asigur cd el nu existd

Si-li declar cd acest cuvtnt, necorespunzdnd ca insemndtate

vreunei realitd\i, este o vorbd goala; cdci dacd Dumnezeu

cuprinde in ordinea sa tot ceea ce existd, mai poate rdmdne

vreun loc pentru hazard? 9 Maxima care spune cd din nimic

nu se naste nirnic2t1t este adevdratd, Si nimeni dintre cei

vet'hi n-a conteslal-o vreodatd, deSi ei au luat'o ca temelie a

tIIItItI

IIIIIITT

218 Boethius

sed de materiali subiecto hoc omnium de natura rationumquasi quoddam iecerint fundamentum. l0 At si nullis excausis aliqLrid oriatur, id de nihilo ortlrrn esse videbitur;quodsi hoc fieri nequit, ne casum quidem huius modi essepossibile est, qualem paulo ante definivimus.

ll - Quid igitur, inquam, nihilne est, quod vel casus velfortuitum iure appellariqueat? An est aliquid, tametsi vulguslateat, cui vocabula ista conveniant? l2 - Aristoteles meusid, inquit, in Physicis et brevi et veri propinqua rationedefinivit. l3 - Quonam, inquam, modo? - euotiens, ait,aliquid cuiuspiam rei gratia geritur aliuclque quibuscram decausis, quam quod intendebatur, obtingit, casus vocatur,ut si quis colendi agri causa fodiens humum defossi auripondus inveniat. l4 Hoc igitur fortuito quidem credituraccidisse, verunl non de nihilo est; nam proprias causashabet, quarum inprovisus inopinatusque concursus casumvidetur operatus. l5 Nam nisi cultor agri humum foderet,nisi eo loci pecuniam suam depositor obruisset, aurum nonesset inventum. l6 Hae sunt igitur fortuiti causae compendii,quod ex obviis sibi et confiuentibus causis, non ex gerentisintentione provenit. l7 Neque enim vel qui aurum obruitvel qui agrum exercuit, ut ea pecunia repperiretur, intendit,sed, uti dixi, quo ille obruit, hunc fodisse convenit atqueconcurrit. 18 Licet igitur definire casum esse inopinatumex confluentio-us causis in his, quae ob aliquid geruntur,eventum. l9 Concurrere vero atque confluere causas facitordo ille inevitabili conexione procedens, qui deprovidentiae fonte descendens cuncta suis locistemporibusque di sponit.

M6nedierile filosofiei - Cartea V 219

tuturor ralionamentelor, nu cu privire la principittl activ, cicu privire la materia creatd, adicd la naturafiinlelor.l0 Daca

se na$te ceva/drd nici o cctttzit, va pdrea cii s-ct ndsail din

nimic; iar clacd aceasla nu se poate tntampla, nici hazardulnu e posibil, cel pulin tnforma in care l-am definit atlineouri.

I I - Ce, atunci nu existd nirnic care sd poati fi numit pe

drept hazard sau intdrnplare? Sau existi ceva care scapd

infelegerii vulgului, dar cdruia totugi i se potrivesc aceste

denurniri?12 - Discipolul meu Aristotel a definit acest cuvintintr-wt chip simplu Si apropiat cle adevdr2ts), in Fizicele sale.-

13 Curn? intreb eu.- Ori de cate ori, - a rdspuns ea - o acliunecare se sdvirSeSte in.tr-un scop oilrecare, din onuntite calze,ajwtge Ia altceva dectt iSi propusese, se nume$te hazard, curn

arfi bundoard alunci cdnd cineva, sdpAncl pentnt a-Si ntunciogontl, descoperd o cantitale de aur ingropal tn pdmant.14 Acesta este un caz ce se crede a fi datorit tntdmpliirii, darel nu apare din nimtc; are cauze proprii, a cdror intalnireneasteptatd Si neprevdzutd, pa re,sd.fi produs intdmplarea.15 intr-adevdn dacd agricultorul nu sdpa piimdntul Si dacd

cineva rut Si-ar Ji tngropat banii acolo, n-or Ji fost gdsitaurul. 16 Acestea stnt cauzele unui cdstig intdmplator, provenitdin cuuze care se intiilnesc Si se intreteie ntt din intenliaautorului lor. 17 Fiindcd nici cel ce a ascuns aurul, nici celce a sdpat pdmiintul, n-au avut intenlia ca acei bani sd Jiedescoperili, ci, dupd cltm am spLts, s-a nimerit printr-unconcurs de fmprejurdri ca cee(t ce unul nscunsese, celdlaltsa gdseascd. 18 Se poate deci deJini hazardul ca un eveniment

nea{teptat, adus de cauze care se intdlnesc tn fapte ce se

petrec cu un scop oarecare. 19 Dar intAlnirea Si intretdiereatntre cauze este datoritd acelei ordini care, avdnd o

inevitahild inldnluire Si coborind din izvorul providenleiordnduieSle toate fenomenele in spaliu Si timp.

22A Boethius

Metrum I

Rupis Achaemeniae scopulis, ubi versa sequentumpectoribus figit spicula pugna fugax,

Tigris et Euphrates uno se fonte resolvuntet mox abiunctis dissociantur aquis.

5 Si coeant cursumque iterum revocentur in unum,confluat, alterni quod trahit unda vadi,

convenient puppes et vulsi flumine truncimixtaque fortuitos implicet unda modos;

quos tamen ipsa vagos terrae declivia casusr 0 gurgitis et lapsi defluus ordo regit.

Sic, quae permissis fluitare videtur habenis,fors patitur frenos ipsaque lege meat.

Prosa II

I Animadverto, inquam, idque, uti tu dicis, ita esseconsentio. 2 Sed in hac haerentium sibi serie causarum estneulla nostri arbitrii libertas an ipsos quoque humanorummotus animorum fatalis catena constringit? 3 - Est, inquit;neque enim fuerit ulla rationalis natura, quin eidem libertasadsit arbitrii. 4 Nanr quod ratione uti naturaliter potest, idhabet iudicium, quo quidque discernat; per se igitur fugiendaoptandave dinoscit. 5 Quod vero quis optandum esseiudicat, petit; refugit, vero quod aestimat esse fugiendum.6 Quare, quibus in ipsis inest ratio, inest etiam volendinolendique libertas, sed hanc non in omnibus aequam esse

Mdnsdierile filosofiei - Cartea V

Poezia IHazardul, ca un riu al cirui izvor este ascunso iqi are

obirgia in determinismul cosmic.in Achemeni42re), unde din fugi in piept cu sdgeata

Urmlritorul lovit este de cel urmdrit22o),

De sub o stdncd din munfi izvorind Eufratul gi Tigrul,Pleacd-mpreund intdi, dar mai apoi se despart.

s Daci din nou s-ar uni qi in matci indeobgte ar curge,Ceea ce duc despdr{it impreund ar pluti

Trunchiuri purtate de ape, coribii ar merge la vale,

$i jucduq peste tot undele s-ar invArti;Totugi aceastd miqcare-n schimbdrile ei e condusd

10 De ale apelor legi 9i de pimdntu-nclinat.Tot aga soarta ce pare ci merge cu frAnele-n voie

Are zdbale gi legi ce o-nfrAneazd mereu.

ProztllLibertatea voinfei scapi determinismului cauzal. Voinfa

e liberi, in raport cu virtutea qi cu contemplarea divinitifii;ea este determinati de pasiuni qi vicii.

I - imi dau seama, - zic - gi recunosc cd aga e, cum spuitu. 2 Dar in aceastd serie de aauze care se inldnluie intre ele

existd liberul nostru arbitru sau gi migc6rile sufletegti sint strinse

in cdtuqele fatalitifii? 3 - Existd, - rispunse ea; cdci nu este

fiinta ralionald cdreia sd-i lipseascd liberul arbitru. 4 intr-adevdr, cel ce poate dinfirea sa sd sefoloseascd de raliune,acela posedd judecata prin care are putinla sd aleagd;distinge prin sine deci ce sd doreascd Si de ce sdfugd.5 EIcatrtd ceea ce socote$te cd e de dorit; Si fuge de ceea ce

crede cd trebuie evitat. 6 De aceea cei care au raliune au Silibertatea de a voi sau de a nu voi, dar declar cd aceastdlihertnte nu e egald pentru toli. 7 Esenlele superioare au

221

1)t Boethius

constituo. T Nam supernis divinisque substantiis etperspicax iudicium et incorrupta voluntas et efficaxoptatorum praesto est potestas. 8 Humanas vero animasliberiores quidern esse necesse est, cum se in mentis divinaespeculatione conservant, mir.tus vero, cum dilabuntur adcorpora, minusque etiam, cum terrenis artubus coliigantur.gExtrema vero est servitus, cum vitiis deditae rationispropriae possessione ceciderunt. 10 Nam ubi oculos a

summae luce veritatis ad inferiora et tenebrosa deiecerint,mox inscitiae nube caligant, perniciosis turbantur affectibus,quibus accedendo consentiendoque, quam invexere sibi,adiuvant servitutem et sunt quodam modo propria libertatecaptivae. I I Quae tamen ille ab aeterno cuncta prospiciensprovidentiae cernit intuitus et suis quaeque meritispraedesti nata disponi t.

Metrum II

no/vrtdgopEv rccr\ n&vr\ Snsrcodewpuro clarum lumine Phoebummelliflui canit oris Homerus;qui tamen intima viscera terrae

s non valet aut pelagi radioruminfirma perrumpere luce.Haud sic magni conditor orbis;huic ex alto cuncta tuentinulla terrae mole resistunt,

ro non nox astris nubibus obstat.

Quae sint, quae fuerint veniantque,uno mentis cernit in ictu;qllem, quia respicit omnia solus,verum possis dicere solem.

MdneAierile filosofiei - Cartea V 223

clesigttr ittdecata pdtrunzdtoare, voinld ne$tirbitd Si puterea

oricLnrl gata de a-si indeplini tlorin{ele. 8 stlletele ontenesti

insd sint neapdrat ntai libere cdnd riintdn in contemplarea

inteligenlei divine; libertatea li se micSoreazd cdncl ele se

coboarii in corpttri qi se micsoreazd Si mai mult cdnd sint

strtnse in legdturi piimdntesti. 9 R.obia lor este extremd cdnd,

alttnecate pe panta viciilor, Si-au pierdut posesimtea raliunii

proprii. l0 Cdci in momentttl in care ;i-cm mutat ochii de la

lumina adevdrului sLrprem spre lurnect de ios si irttunecoasii,

lndatd sint invdluite de norttl ignoranlei Si tulburate de

pasittni pericttloase, pe care primincltt-le Si consimlindu-le

iSi mdresc robia ce Si-att aclus-o ,si sirtt oQrecum captive ale

propriei lor libertd\i.ll Pe ncestea toturri, providenla, care

priveSte din eternitate totul, le vede qi le ordnduieSte,

predestindndu-le pe fiecare dupd meritul lor:

Ea vede tot Si fnlelege lot-22r)

Poezia lIDumnezeu cuprinde cu privirea sa trecutul, prezentul

Ei viitorul in acelaqi moment.CAntat de l{omer cel cu glasul de miere

E Phoebus lucind de curat[ lumind222),

in fundul pdmAntului insd PutereEl n-are a pdtrunde curazd senind

$i nici in oceane ce-addnci se intind.

Dar nu-i tot aga ziditorul cel mare;

Privirile sale pe toate cuPrind,

S6-i stea impotrivd nu este in stare

PdmAntul sau noaptea cu sumbrd cernire.

Pe-acelea ce sint, ce au fost, sau ce vintt'),

Le are-ntr-o singurd inaltd privire;El toatc le vede cu ochiul divin22a),

El singur e soare cu dreaptd numire.

224Boethius

Prosa III

I Tum ego: En, inquam, difficiliore rursus ambiguitateconfundor. 2 - euaenam, inquit, ista est? Iam enim, quibusperturbere, coniecto. 3 _ Nimium, inquam, adversari acrepugnare videtur praenoscere universa deum et esse ullumlibertatis arbitrium. 4 Nam si cuncta prospicit deus nequefalli ullo modo potest, evenire necesse est, quod providentiafuturum esse praeviderit. 5 euare si ab aeterno non factahominum modo, sed etiam consilia voluntatesquepraenoscit, nulla erit arbitrii libertas; neque enim vel factumaliud ullum vel quaelibet exsistere poterit voluntas, nisiquam nescia fani providentia divina praesenserit. 6 Nam sialiorsum, quam provisae sunt, detorqueri valent, non iamerit futuri firma praescientia, sed,opinio potius incerta, quodde deo credere nefas iudico.

7 Neque enim illam probo rationem, qua se quidamcredunt hunc quaestionis nodum posse dissolvere. g Aiuntenim non ideo quid esse eventurum, quoniam id providentiafuturum esse prospexerit, sed e contrario potius, quoniamquid futurum est, id divinam providentiam latere non posseeoque modo necessarium hoc in contrariam relabi partem.9 Neque enim necesse esse contingere, quae providentur,sed necesse esse, quae futura sunt, provideri, quasi vero,quae cuius rei causa sit, praescientiane futurorumnecessitatis an futurorum necessitas providentiae, laboreturac non illud demonstrare nitamur, quoquo modo sese habeatordo causarum, necessarium esse eventum praescitarum

MAnsAierile filosofiei - CarteaY 225

Proza IIICum se impaci libertatea voin{ei cu pregtiin{a divini?

Daci Dumnezeu gtie mai dinainte faptele oamenilor este

necesar ca ele sI se produci aga cum le-a previzutproviden{a, gi omul nu mai e liber nici pe gAndurile, nicipe faptele sale. Filosofia prornite si inliture aceasticontradicfie.

| - latd,, - zic eu atunci, - m-am infundat din nou intr-oincurcituri mai grea.Z - Care? - rdspunde Filosofia. 3 - Mi se

pare o prea mare opozilie gi contradicfie intre faptul cd

Dumnezeu cunoa$te dinainte toate qi acela cd ar exista vreun

liber arbitru225). 4 intr-arJevdr, daci Dumnezeu cunoagte totulde la inceput qi nu se poate ingela in nici un chip, este necesar

ca evenimentele sd se producd aga cum le-a prevdzutprovidenla.5 Deci dacd din eternitate cunoa$te mai dinainte

nu numai faptele, dar chiar gdndurile gi voinlele oamenilor nu

va exista nici un liber arbitru; fiindcd n-ar putea exista vreun

fapt sau vreo voin!i, decit cu prevederea providenlei divinecare nu qtie sd gregeascd. 6 Cdci dac[ acestea ar putea lua alticale decit aceea care li s-a prevdzut, pregtiinla viitorului nu va

fi puternicd, ci mai degrabl o bdnuial[ nesigurd, ceea ce nu mise pare legiuit si cred despre Dumnezeu.

7 $i nu aprob nici acel ra{ionament prin care unii cred cd

pot dezlega nodul acestei probleme. B Ei zic cd nu fiindcd l-aprevd.zut providenla se va intdmpla un fenomen, ci dimpotrivdpentru cdva avea sd se intdmple, el nu poate scipa providenleidivine, ci in acest mod datele problemei se rdstoarni. 9 Nu e

necesar si se intAmple cele ce se previd, ci trebuie sd fieprevdzutecele ce se intdmpld; ca gi cum greutatea ar consta ina afla care fenomen este cauza celuilalt, anume de a afla dacd

pregtiinfa e cauza necesjtdtii fenomenelor sau necesitatea lorcstc cauzd a providenfei qi ca gi cum nu ne-am sili sd

IT

T

ItTfIIIIIttJ

Boethius

rerum, etiam si praescientia futuris rebus eveniencl inecessitatem non videatur inferre.

l0 Etenim si quispianr sedeat, opinionem, quae eumsedere coniectat, veram esse necesse est atque e conversorursus, si de quopiam vera sit opinio, quoniam sedet, eumsedere necesse est. I I In utroque igitur neces.sitas inest, inhoc quidem sedendi, at vero in altero veritatis. l2 Sed nonidcirco quisque sedet, quoniam vera est opinio, sed haecpotius vera est, quoniam quempiam sedere praecessit. l3Ita cum causa veritatis ex altera parte procedat, inest tamencommunis in utraque necessitas.

l4 Similia de proviclentia futurisque rebus ratiocinaripatet; nam etiam si idcirco, quoniam futura sunt,providentur, non vero ideo, quoniam providentur, eveniunt,nihilo minus tamen a deo vel ventura provideri vel provisanecesse est evenire provisa, quod ad perimendam arbitriilibertatem solum satis est. l5 Iam vero quam praeposterumest, ut aeternae praescientiae temporalium rerum eventuscausa esse dicatur! r6 Quid est autem ariud arbitrari ideodeum futura, quoniam sunt eventura, providere, quamputare, quae olim acciderunt, causam summae illius esseprovidentiaeT l7 Ad haec sicuti, cum quid esse scio, idipsum esse necesse est, ita, cum qLrid futurum novi, id ipsumfuturum esse necesse est; sic fit igitur, ut eventus praescitaerei nequeat evitari. lg postremo si quid aliquis aliorsum,atque sese res habet, existimet, id non modo scientia nonest, sed est opinio fallax ab scientiae veritate longe diversa.l9 Quare si quid ita futurum est, ut eius certus acnecessarius non sit eventus, icl eventurum esse praesciri

ManeAierile filosofiei - Cartea V 227

demonstrdm ci, ori in ce chip s-ar pctrecc ordinea cauzelor,

este necesar si se producd fenomenelc preqtiutc, chiar dacd

pregtiinla nu parc a impune fcnomenclor viitoare necesitatea

de a se intdmpla.I 0 Dacd bunioard un om gadc, j udccata care presupune cd

el gade este in mod neccsar adevdrati, gi invers, dacd despre

un orn este adevdratd afirmafia care spune ci el pade, apoi el

trebuic sd fie aqezat in acel tnoment.l l Existi deci in ambele

cazuri nccesitate :in unul gederea, in celdlalt adevdrul. 12Darnu de aceea gade cincva, fiindcd judecata cste adevdratd, ci

mai degrabd aceasta este adevdrati pentru cd i-a preccdatgederea cuiva.13 Astfel, degi cauza adevdrului vine din altdparte, existd totugi o necesitate comund in fiecare.

l4 Se poatejudeca la fcl despre providenld in legdturd cu

evcnimentele viitoare; cdci chiar dacd de aceea sint previzutefiindcd se vor intdmpla gi nu de aceca se intAmpld pentru cd

sint prevdzute, totugi Dumnezcu prevcdc neapdrat tot ceea ce

se va intdmpla gi face sd se intAmple tot ceca ce a prevdzut,

fapt care singur este de ajuns ca sd suprime liberul arbitru. l5$i apoi cit e de fErd sens si sc afirme cd devenirea faptelor intimp este cauza preqtiinfei divine.l6 Ce este altceva a crede cd

de aceea Dumnezeu prevede cele viitoare fiindcd ele se vorintdmpla, decit a socoti cd cele ce s-au intdrnpla sint cauza

acelei providen{e supreme? l7 Pe ldngd acestea, dupd cumcdnd qtiu sigur ci existd ceva, acest ceva trebuie sd existe, totaga cAnd gtiu sigur cd se va produce ceva nou, va trebui sd se

producd; de aici rezultd deci cd nu poate fi evitatd producerea

unui lucru preqtiut. I 8 in sfArgit dacd cincva socotegte un lucrualtfcl decit este el in realitate, aceasta nu numai c[ nu e gtiin!5,

dar este o falsd judecatd, cu totul contrarie adevdruluiqtiin{ific.l9 Deci dacd sc va intimpla un eveniment fEri ca

producerea lui s[ fie sigurd gi neccsard, cine ar putea gti maidinainte cd el se va intAmpla? 20 Cdci dupl cum adevdrata

226

228 Boethius

qui poterit? 20 Sicut enim scientia ipsa impermixta est

falsitati, ita id, quod ab ea concipitur, esse aliter atque

concipitur, nequit. 21Ea namque causa est, cur mendacio

scientia careat, quod se ita rem quamque habere necesse

est, uti eam sese habere scientia comprehendit.

22 Quid igitur, quonam modo deus haec incerta futurapraenoscit? 23 Nam si inevitabiliter eventura censet, quae

etiam non evenire possibile est, fallitur, quod non sentire

modo nefas est, sed etiam voce proferre, 24 At si ita, utisunt, ita ea futura esse decernit, ut aeque vel fieri ea vel

non fieri posse cognoscat, quae est haec praescientia, quae

nihil certum, nihil stabile comprehendit? 25 Aut quid hoc

refert vaticinio illo ridiculo Tiresiae

Quicquid dicam, aut erit aut non?

26 Quid etiam divina providentia humana opinionepraestiterit, si uti homines incerta iudicat, quorum est

incertus eventus? 27 Quodsi apud illum rerum omnium

certissimum fontem nihii incerti esse potest, certus eorum

est eventus, quae futura firmiter ille praescierit.

28 Quare nulla est humanis consiliis actionibusquelibertas, quas divina mens sine falsitatis errore cunctaprospiciens ad unum alligat et constringit eventum. 29 Quosemel recepto quantus occasus humanarum rerumconsequatur, liquet. 30 Frustra enim bonis malisque praemia

poenaeve proponuntur, quae nullus meruit liber ac

voluntarius motus animorum. 31 Idque omnium videbituriniquissimum, quod nunc aequissimum iudicatur, vel puniriimprobos vel remunerari probos, euos ad alterutrum non

propria mittit voluntas, sed futuri cogit certa necessitas.

32 Nec vitia igitur nec virtutes quicquam fuerint, sed

Ivl4nedierile filosofiei - Cartea V 229

gtiinli nu este arnestecati cu erori, tot a$a ceea ce e conceput

i, .u nu poate fi altfel decit e conceput' 21De aceea qtiinla e

lipsiti de minciuni, pentru cd orice lucru este neapdrat aga

cum il inlelege ea.

22 Cumcunoa$te mai dinainte Dumnezeu un viitor nesigur?

23 Daclt crede ci se vor intdmpla sigur evenimente care ar

putea sd nu se intimple, se inqeali 9i aceasta e o irnpietate nu

numui de exprimat, dar chiar de conceput '24lat daci socotegte

cd ele vor fi a;a cum sint, cd adicd vor putea deopotrivd sd se

intdmplc sau sd nu se intdmple' ce fel de preqtiinli e aceea al

cirei domeniu n-are nimic silur, nimic stabil? 25 intrucdt diferd

de acea ridicolE profefie a lui Tiresias:

Tot ce sPun, va Ji sau nu va fi? "o)

26 $i ce autoritate va avea providenla divind in fala judecilii

u*un., dacd judecI intocmai ca oamenii' nesigure evenimente

ce se produc nesigur? 27 Dacdinlduntrul providenlei - acest

izvor universal al oricarei certitudini - nu poate exista nimic

nesigur, este sigurd producerea faptelor a cdror tealizare

ea le-a Preqtiut cu siguranld'

23DeaceeanuexistdniciolibertateinlrotdrArilegiacliunileomenegti; inteligenla divin6, care prevede totul fErd greqeald'

1e leagd intr-o singuri unitate 9i le determind desfdqurarea'

29 Odaldadmis acest principiu se vede clar ce deznoddmAnt

tragic au lucrurile omenegti' 30 Cdci zadatnic se propun celor

buni qi rii recompense qi pedepse' pe care nu le-a meritat nici

o migcare liberi 9i voluntard a sufletului' 3l $i' ceea ce acum

se socoteqte foarte drept, va pirea de o nedreptate extremd si

fie pedepsili cei rdi, sau sd fie rispldtili cei buni' pe care nu ii

.narra ,pr. una din aceste doud alternative voinla lor proprie'

ci ii constringe o necesitate implacabild a ceea ce va avea sd

fie.3|Deci nici viciile, nici virtulile n-au in sine vreo existenld'

cisintmaidegrabiunamestecnedefinitalconsecinlelortuturorfaptelor omeneqti, concluzie cu atit mai criminali cu cdt' dacd

tIT

T

T

ttT

T

T

T

T

T

I;

230 Boethius

omnium meritorum potius mixta atque indiscreta confusio,

quoque nihil sceleratius excogitari potest, cum ex providentia

rerum omnis ordo ducatur nihilque consiliis liceat humanis,

fit, ut vitia quoque nostra ad bonorum omnium referantur

allctorem. 33 Igitur nec sperandi aliquid nec deprecandi

ulla ratio est; quid enim vel speret quisque vel etiamdeprecetur, quando optanda omnia series indeflexa conectit?

34 Auferetur igitur unicum illud inter homines deumque

commercium sperandi scilicet ac deprecandi, si quidem

iustae humilitatis pretio inaestimabilem vicem divinae gratiae

promeremur, qui solus modus est, quo cum deo colloquihomines posse videantur illique inaccessae luci priusquoque, quam impetrent, ipsa supplicandi ratione coniungi.

35 Quae si recepta futurorum necessitate nihil virium habere

credantur, quid erit, quo summo illi rerum principi conecti

atque adhaerere possimus? 36 Quare necesse erit humanum

genus, uti paulo ante cantabas, dissaeptum atque disiunctum

suo fonte fatiscere.

Metrum III

Quaenam discors foedera rerllmcalrsa resolvit? Quis tanta deus

veris statuit bella duobus,

ut, quae carptim singula constent,

eadem nolint mixta iugari?

An nulla est discordia veris

semperque sibi certa cohaerent,

sed mens caecis obruta membris

nequit oppressi luminis igne

MdnpAierilc filosofiei - Cartea V 231

in providcnfd iqi are obirqia orice ordinc a realitilii gi voin{ele

omencgti n-au nici o putere, urmeazd cd gi viciile noastre au

ca principiu tot pe autorul tlrturor lucrurilor. 33 Agadar nu e

nici o raliune de a spcra sau dc a te ruga pcntru ceva; de altfelce ar putea spera sau cere prin rugdciuni cineva, cAnd toate

cele ce meritd a fi dorite sint legate intr-o inldnluire ce nu se

maipoate schimba?

34 Se va suprima deci acea unic.i legdturd intre Dumnezeugioameni, spcranla qirugdciunca, dacd cel pufin meritdm, ca

pre! al unci umilin{e drepte, rdsplata ncmdsurati a gra{iei divine,

care este singurul mijloc prin care oamenii par a putea sd

vorbeascd cu Durnnezeu qi sd se uncascd, prin insdgi rafiunea

rugiciunii, cu acea lumind neintinatd, chiar inainte de a odobindi. 35 Dar dacd socotim faptelc viitoarc ca necesare gi

nu le credcm inzestrate cu o putcre a lor proprie, prin ce ne

vom putea lcga gi uni cu acel principiu suprem al tuturorIucrurilor? 36 De aceea va trcbui, cum tu spuncai mai adineauri

in versurile tale227), ca neamul omenesc sd se pribuqeascd

dczgridit gi despicat de izvoml sdu.

Poezia III22n)

Dorinfa de a cunoagte este tendinfa de a ne reamintiadevirurile pe care le-am cunoscut inainte de a ne nagte.

Cunogtin{ele noastre nu-Ei au izvorul in simfuri, ci inra{iune, care prelucreazd datele sim{urilor prin formeleapriorice ale congtiinfei.

Ce pricind le face pe cele strins unite

Sd se dezbin e? Ce zeu rdzboi mereu trimiteCa doud adevdruri in lupte mari sd fie?

in parte de sint luate igi au statornicie,s Dar ca sd stea-mprcund refuzd fiecare.

Sau intre adevdruri nu-i nici o dezbinare,in strinsd legiturd qi sigurd fiind toate

l0

232 Bocthius

rerum tenues noscere nexus?

Sed cur tanto flagrat amore

veri tectas reperire notas?

Scitne, quod appetit lrrxia nossc?

Sed quis nota scire laborat?

At si nescit, quid caeca petit?

Quis enirn quicquam optet

aut quis valeat nescita sequi

quove inveniat? Quis reppertam

queat ignarus noscere formam?

An, cum mentem cerneret altam,

pariter summam et singula norat?

Nunc membrorum condita nube

non in totum est oblita sui

summamque tenet singula perdens.

Igitur quisquis vera requirit.

neutro est habitu; nam neque novitnec penitus tamen omnia nescit,

sed, quam retinens nreminit, summam

consulit alte visa retractans,

ut servatis queat oblitas

addere partes.

Prosa IV

I Tum illa: Vetus, inquit, haec est de providentia querela

M.que Tullio, cum divinationem distribuit, vehementer

agitata tibique ipsi res diu prorsus multumque quaesita, sed

haudquaquam ab ullo vestrum hactenus satis diligenter ac

t5

20

'E

Dar mintea_ntunecati de trupul orb nu poate,- Ca focul ce igi arde lumini indbugite,r0 Sd vadd lucrurile cum sint inldnfuite?De ce e mistuitd de_atita pasiuneSd afle adevdrul cu_adAncd viziune?$tie ce vrea sd_nve{e atit de_nfrigurat?Dar cine se muncegte sd afle ce-a invdfat?rs Ce cautd-n orbirea_i ceea ce nu va qti?$i ce nu se cunoa$te cum s-ar putea dori? 22e)

Pot cele negtiute sd fie cercetate

IttIttf20

25

gi cum pot fi gdsite? Iar d,acdsint aflate,Cd sint chiar adevdrul putea_va oare qti?$i cdnd inteligen{a supremd_o va priviNu va cunoagte parte qi tot inseninatd?Acum, in trup inchisd, de nor intunecatd,Cu totul insi mintea nu gi_a uitat de sine;Pierzdnd cele mdrunte ce e_nsemnat reline.Deci cine adevdrul sd-l afle igi propuneE la mijloc de cale; cdci el nu poate spuneNici cd ceva cunoagte, nici cd nimic nu gtie;Dar cele mai de seamd ce-n minte pot sd-i fieLe vede, le recheam6 din_nalturi neincetatCa sd ageze-alituri de cele ce_a pdstratAceea ce-a uitat.

ProzaIVPregtiinfa nu e o cauzd de necesitate pentru un fapt

viitor, ea nu limiteazi riberur arbitru. cunoagterea nu e infuncfie de obiectur cunoscut, ci de subiectur cunoscitor.Cele patru grade ale cunoagterii.

1 Filosofia a rispuns atunci:_ Este veche aceastd pldngereimpotriva providenlei,. ea a fost strasnic dezbdtutd decicero23') in'rratatur sdtt despre divinalie si tu ai cercetat-o

234 Boethius

firrniter expedita. 2 Cuius caliginis causa est, quod humanae

ratiocinationis motus ad divinae praescientiae simplicitatem

non potest arnmoveri, quae si ullo modo cogitari queat,

nihil prorsus relinquetur ambigui, 3 Quod ita demum

patefacere atque expedire temptabo, si prius ea, quibus

nroveris, expendero. 4 Quaero enim, cur illam solventium

rationem nrinus efficacem putes, quae quia praescientiam

non esse futuris rebus causam necessitatis existimat, nihil

irnpediri praescientia arbitrii libertateni putat. 5 Num enim

tu aliunde argun-lentum futurorum necessitatis trahis, nisi

qr-rod ea, quae praesciuntttr, nou evenire nolt possllnt? 6 Si

igitur praenotio nullam futuris rebus adicit necessitatem,

quod tu etiam paulo ante fatebare, quid est, quod voluntarii

exitus re[um ad certum cogantur eventum?

7 Etenim positionis gratia, ut, quid consequatur,

aclvertas, statuamus nullam esse praescientiam. 8 Num

igitur, quantum ad hoc attinet, quae ex arbitrio veniunt, ad

necessitatem cogantur? - Minime. 9 - Statuamus iterum

esse, sed nihil rebus necessitatis iniungere; manebit, ut

opinor, eadem voluntatis integra atque absoluta libertas.

10 Sed praescientia, itrquies, tametsi futuris eveniendi

necessitas non est, signum tamen est necessario ea esse

ventura. I I Hoc igitur ntodo, etiam si praecognitio non

fuisset, necessarios futurorum exitus esse constaret, omne

etenim signum tantum, quid sit, ostendit, non vero efficit,quod designat. l2 Quare demonstrandum prius est nihil non

ex necessitate contingere, ut praenotionem signum esse

huius necessitatis appareat; alioquin si haec nulla est, ne

illa quidem eius rei signum poterit esse, quae non est. 13

indelung si stdruitorl dar nici unttl dintre voi nu i-a adus oldmurire precisd si temeinicd.2 pricina intunericului acesteiprobleme este cd Sovdirile ralionantentttltti omenesc ntt sepot apropia de unicitatea preStiinlei clivine care, dacd arputeafi inleleasd cit de ctt, n-ar mai rdsa roc pentrtt indoiard.3 voi incerca totttsi sd rutninez si sd ldmuresc aceastdproblentd, dupd ce voi examina mai intdi chestittnile care tefriimdntd. 4 Vreau in adevdr sd afltt pentnt ce li se pare maipulin mullumitor ralionamentul celor ce aduc o solttlie,ardtdnd cd preStiinla nu e o cauzd de necesitate pentrltlucrttrile viitoare, cd astfer tiberur arbitrtt nu e impiecricatde prestiinld. 5 in ce constd pentru tine argttntentttr necesitdliicelor viitoare dacd nu in aceea cd qere sti,te mai dinaintenu pot sd nu se fntdmple? 6 Dacd deci precttnoasterea nuimpune lucrurilor viitoare nici o necesitatez3t), ceea ce ttt aimdrturisit cu pulin inainte, pentrtt ce mani"festdrile volttntareiau o direclie determinatd?

7 Pentru o mai uSoard punere a problemei, ca sd poliinlelege mai bine cele ce vor urma, sd presttpunem cdprestiinla nu existd. 8 Asadar, ca sd ne linem in caclrul acesteiafirmalii, cele ce vin din Iiberttl arbitru sint constrinse denecesitale? - Nu. 9 - Sd presupunem acum cd preStiinla existd,dar cd nu impunefenomenelor nici o necesitete,.va rdmdne,dupd pdrerea mea, aceeasi intreagd Si absolttlii libertate avoinlei' l0 Dar prestiinla, vei zice, chiar dacd nu constitttiepentru cele viitoat-e o necesitate ca ele sd se prodncd, estetotttsi un semn cd ele se vor produce neapdrat. ll prin ttrmctre,in acest caz, chiar daca n-arfi existat o cltnoa;tere anticipatd,ar reiesi totusi cit o iesire anttmitd a evenimentelor enecesard: cdci orice semn aratd nttmai ceea ce este, clar nuproduce ceea ce indicd. 12 De aceea trebttie demonstrat rnaiinldi cd n, se fntdmpld nimic Jdrd sd Jie nevoie, pentrrt ca sdapard cunoa$tereo ttnticipcttd ce semn al acestei necesitdli;

236 Boethius

Iam vero probationem firma ratione subnixam constat non

ex signis neque petitis extrinsecus argumentis, sed ex

convenientibus necessariisque causis esse ducendam.

14 Sed qui fieri potest, ut ea non proveniant, quae futura

esse providentur? Quasi vero nos ea, quae providentiafutura esse praenoscit, non esse eventura credamus ac non

illud potius arbitremur, licet eveniant, nihil tamen, utevenirent, sui natura necessitatis habuisse. l5 Quod hinc

facile perpendas licebit; plura etenim, dum fiunt, subiecta

oculis intuemur, ut ea, quae in quadrigis moderandis atque

flectendis facere spectantur aurigae, atque ad hunc modum

cetera. l6 Num igitur quicquam illorum ita fieri necessitas

ulla compellit? - Minime; frustra enim esset artis effectus,

si omnia coacta moverentur. l1 - Quae igitur, cum fiunt,carent exsistendi necessitate, eadem, prius quam fiant, sine

necessitate futura sunt. I8 Quare sunt quaedam eventura,

quorum exitus ab omni necessitate sit absolutus. 19 Nam

illud quidem nullum arbitror esse dicturum, quod,quae nllnc

fiunt, prius quam fierent eventura non fuerint;haec igituretiam praecognita liberos habent eventus. 20 Nam sicut

scientia praesentium rerum nihil his, quae fiunt, itapraescientia futurorum nihil his, quae ventura sunt,

necessitatis importat. 2i Sed hoc, inquis, ipsum dubitatur,an earum rerum, quae necessarios exitus non habent, ullapossit esse praen otio. 22 Dissonare etenim videnturputasque, si praevideantur, consequi necessitatem, si

necessitas desit, minime praesciri nihilque scientiacomprehendi posse nisi certum. 23 Quodsi, quae incertisunt exitus, ea quasi certa providentur, opinionis id esse

l

I

:

'

taltfel daca una nu existir, nici cealaltd nu va puteafi semnula ceee ce nlr existd. 13,Se 6tie pe de alta parte cd odemonstratie, sprijinitd pe ttn rayionament .solid, ntt trebttiededusd din semne, nici crin trgltmente exterioare probremei,ci tlin cauze necesare Si aclecvate.

14 Dar curn se face cd realizarea celor prevdzute nrt seproduce? Ca Si cum am crede cd cele pe care providenla lecunoa$te anlicipal cd se vor proclttce nlt se vor iutampla Si n_am socoti mai degrabd cd fenomenele deSi se produc, n_attavut totuSi prin natura lor nici o nevoie de a se produce.15 De aici incolo le vei putea jttdeca at ttsttrin{d, cdci multe

fapte se petrec sub ochii nostri, ca de pitdd acera cdnd vizitiitgi intorc sau tsi condttc quaclrigeti si altele de acestfel.16 Sint constrtnse de vreo necesitate acestefapte sd se petreacdaltfel?- Nu, fiindcd ar fr zadarnicd munca diferitelor invdfdturi,dacd totul ar fi pus in miqcare din constringere. I 7 - Deci unfenomen care scapd de necesitatea cle a exista tn momentulin care se produce, e scutit si de nevoia de a exista inaintede a se prodttce. Ig Existd astfel unele evenimente viitoare acdror manifestare e dezlegatd de orice necesitate. 19 Credcd nimeni nu va zice cd unfapt care se petrece in acest momentntt s-ar/i ptttut tntdmpla Si inainte de momentttl in care s_aprodus" prin urmare chiar cere presriutu att cresJdsurdri ribere.20 Precum stiinla celor prezente nLt le tld acestora nici uncaracler de necesitate, tot aSa Stiinla de mai inainte a celorviitoare nu le aduce acestora nici o necesitate de a seproducez3zt. 21 Dar, zici, problema este dacd poate existavreo cunoagtere anterioard a aceror lttcruri a cdror rearizarenu e necesara. 22 pare a fi aici o contradiclie, gdndeSti cdunfenomen prevdzut tsi atrage dupit sine necesitatea existenreiItti, cit dacd aceastd necesitate lipseSte el nu se mai poateprevedea; si cd stiinla nu poate cttprinde dectt ce este cert.23 lar dacd cele ce au realizdri nisigtre par ca sigure, ele

238 Boethius

caliginem, non scientiae veritatem; aliter enim, ac sese res

habeat, arbitrari ab integritate scientiae credis esse

diversum, 24 Cuius erroris causa est, quod omnia, quae

quisque novit. ex ipsorum tantum vi atque natura cognosci

aestimat, quae sciuntur. 25 Quod totum contra est; omne

enim, quod cognoscitur, non secundum sui vim, sed

secundum cognoscentium potius comprehenditurfacultatem. 26 Nam, ut hoc brevi liqueat exemplo, eandem

corporis rotunditatem aliter visus, aliter tactus agnoscit; illeeminus manens totum simul iactis radiis intuetur, hic vero

cohaerens orbi atque coniunctus circa ipsum motus

ambitum rotunditatem partibus comprehendit.

27 Ipsum quoque hominem aliter sensus, aliterimaginatio, aliter ratio, aliter intellegentia contuetur. 28

Sensus enim figuram in subiecta materia constitutam,

imaginatio vero solam sine materia iudicat figuram. 29 Ratio

vero hanc quoque transcendit speciemque ipsam, quae

singularibus inest, universali consideratione perpendit. 30

Intellegentiae vero celsior oculus exsistit; supergressa

namque universitatis ambitum ipsam illam simplicemformam pura mentis acie contuetur. 3l In quo illud maxime

considerandum est: nam superior comprehendendi vis

amplectitur inferiorem, inferior vero ad superiorem nullo

modo consurgit. 32 Neque enim sensus aliquid extra

materiam valet vel universales species imaginatio contuetur

vel ratio capit simplicem formam, sed intellegentia quasi

desuper spectans concepta forma, quae subsunt, etiam

cuncta diiudicat, sed eo modo, quo formam ipsam, quae

nulli alii nota esse poterat, comprehendit. 33 Nam et rationis

se iffiyiseazd ca un domeniu fnttmecal al piirerii, nlr ca trnadevdr Stiin!ific; Si a crecle lttcrurile attfet clecit sinr,insemneazd a socoti cii existd spiu"turd in irtregritarea stiinlei.24 cauza acestei erori este cd noi crecrem cci route u,torstinrerepe care le avem despre un obiect crepincr excrttsit, cle naturrtsi esenla acelui obiect. 2s Acrevdrtrr fnsd este ctt totttrcontrariu; cunoastem un obiect nu dttpd instrsirire rtti, cimai ales dupir puterile noastre intelectttale. 26 Cdci, ca sdldmurim aceastd afirntalie printr_rtn mic exentTtlrt, aceeasiformd rotunclii ct unui obiect, ul(bt esre perceptrtd prin vdz Sialtfel prin pipdit; in printLtl caz, gralie clepiirtdt"ii pctate /iintuild sfera tntreagd, printr-o privire totald a ei; irt al doileacaz, .forma sJbricd a obiechtlui ntt poate fi perceputd decitprin apropierea de sferd Si prin pipdirect ei parte cu pat.te.

27 Pe ont tnsuSi altfet it veclcm prin sin{trri, attJbt prinimaginalie, altfel prin raliurte Si attfel prin inreligentd.28 Simlurile judecii J'orma untti corp dtrpit rnateriacomponentd, imaginalia judecd insd nttmai Jbrnta, Jitritmaterie. 29 Raliunea lrece rnai cleparle Si pr.intr_oconsideralie universald, cuprincle spela care se gdseSte inindivizi.30 ochiul interigenlei pritteste nni cre sus; rrepdsirtcrsJbra universaritdyii tinde, prin pdrrunc{erea asculitd crspiritului, cdtre tipul unic. 3r in regdtu,d ctr aceasta trebttieneapcirat sd avem in vedere cd fttncliurtea sttperi.oarit cleperceplie cuprinde in sine pe ceo inferioard, clar ceainferioard nu se ridicd pdnd ta cea sttperioard. 32 in aclevdrnici sintlurile n-au vreo putere in afara cle materie, niciimaginalia nu percepe caracterele generale, nici ralitmeanu relineforma unicd, ci inteligenta, co clintr_ttn observatortnalt, cunoscdnd tipul, distinge tn acelasi timp lot ce secuprinde in el, cu aceeasi pdtntnclere cu care clistinge tipttlinsuSi, necunoscut celorlalte forme cle perceplie. 33 Eacunoa$te Si speciile universale ale raliunii 6i formele

240 Boethius

universum et imaginationis figuram et materiale sensibile

cognoscit nec ratione utens nec imaginatione nec sensibus,

sed illo uno ictu mentis formaliter, ut ita dicam, cuncta

prospiciens. 34 Ratio quoque, cum quid universale respicit,

nec imaginatione nec sensibus utens imaginabilia vel

sensibilia comprehendit.35 Haec est enim, quae

conceptionis suae universale ita definit: homo est animal

bipes rationale. 36 Quae cum universalis notio sit, tum

imaginabilem sensibilemque esse rem nullus ignorat, quod

illa non imaginatione vel sensu, sed in rationali conceptione

considerat. 37 Imaginatio quoque, tametsi ex sensibus

visendi formandique figuras sumpsit exordium, sensu tamen

absente sensibilia quaeque collustrat non sensibili, sed

imaginaria ratione iudicandi. 38 Videsne igitur, ut incognoscendo cuncta sua potius facultate quam eorum, quae

cognoscuntur, utantur? 39 Neque id iniuria; nam cum omne

iudicium iudicantis actus exsistat, necesse est, ut suam

quisque operam non ex aliena, sed ex propria potestate

perficiat.

Metrum IV

Quondam Porticus attulitobscuros nimium senes,

qui sensus et imagines

e corporibus extimiscredant mentibus imPrimi,ut quondam celeri stilo

mos est aequore Paginae,

quae nullas habeat notas,

pressas figere litteras.

Mdnedicrile filosofigi -_Cartea V 241

imaginaliei Si materia senzaliilor, nefolosindtt-se nici deraliune, nici de imaginalie, nici de singuri, ci trumai deacea pdl.rundere a spiritului, care priveste, ca sd spttn ast/bl,tipic.34 Raliunea, de asemenea, cdnd priveSte ceva universal,fard sii seJbloseascd de imaginalie .sau de senzatit inlelegedatele itnaginaliei Si ale simlurilor. 35 Ea este cea carefornntleazd definiliile generale, cu de exemplu; omul este Ltnanimal biped ralional. 36 Aceasta, deSi o idee generald,nimd.nui nu-i e cunoscLrt cd are un substrat sensibil Siimaginabil, pe care insd raliuttea fl examineazd ntt cuimaginalia strLt cu sensibilitalea, ci cu ralionamenlul, careeste funclitrnea sa proprie. 37 $i intaginalia, deSi pe terneiulsenzaliilor incepe sd vadd.si sd-Ei reprezinte imagini, totr.tsipdrdsind simlurile lumineazd elementele sensibile printr-tmfel propriu de a judeca, nu sensibil, ci intaginativ. 38 Vezi,deci, cttrtt tn toate stacliile de cunoastere activ€azd maidegrabd facultdyile noastre intelectuale, decit obiectelecttnoscute? 39 $i pe bund dreptctte; cdci de indatd ce oricejudecatd se iffiyiseazd ca un act al celui ce judecd, estenecesar ca fiecare sd-Si indeplineascd opera sa cu pttteriproprii, iar nu strdine.

Poezia IVIntelectul nu inregistreazd pasiv datele lumii sensibile,

ci, avAnd activitate proprie, el prelucreazd,in sinteze noidatele simfurilor, cu ajutorul ideilor apriorice, construindjudecifi gi raf ionamente.

De Portic233r inspirafi odatdBdtrAni cu faimd-ntunecatdCredeau c5-n minfi sint imprirnateSenzalii gi imagini dates De corpurile din afard,Cum uneori condeiul zboardPe-ntinsul unei pagini care

Neavdnd deloc vreo insemnare,

242 Boethius

lo Sed mens si propriis vigensnihil motibus explicat,sed tantum patiens iacetnotis subdita corporumcassasque in speculi vicemrerum reddit imagines,unde haec sic animis vigetcernens omnia notio?

Quae vis singula perspicitaut quae cognita dividit?Quae divisa recolligitalternumque legens iternunc summis caput inserit,nunc decedit in infima,tum sese referens sibiveris falsa redarguit?Haec est efficiens magis

longe causa potentior,quam quae materiae modo

impressas pati tur notas.Praecedi t tamen'excitansac vires animi movens

vivo in corpore passio,

cum vel lux oculos feritvel vox auribus instrepit.Tum mentis vigor excitus,quas intus species tenetad motus similes vocans

notis applicat exterisintrorsumque reconditisformis miscet imagines.

l5

243

Primegte scrisu_ntdi pe ea.lo Dar dacd mintea n-ar aveaPuteri qi proprie migcare,Ci ar primi cu resemnare,Lnaginile ce-i sint dateDe obiecte reflectateCa-ntr-o oglindd, cum s-ar nagtein suflet faptul de-a cunoagte?Pe lucruri ce putere treazdLe vede gi Le-analizeazd

CAnd le cunoagte? Cine-apoiLe-aduna in sinleze noi

$i aceste doud drumuri luAnd,CAnd urcd spre abstracfii, cAndSpre cele ce-s concrete vine$i, judecdndu-se pe sine,Doar adevdrul pur il cere?Aceasta este o putereCu mult mai mare, mai activd.Decit aceea ce pasivd,Impresii doar intipdregte.Cu toate-acestea, trebuieintdi un element trupescPentru procesul sufl etesc231)

$i sunete-n urechi sd vin6;De suflet fiind atunci chemate,Cu cele noi sint confruntateIdeile inndscute, careCu-acestea au asemdnare,

$i astfel sint amestecateImaginicu tipare date.

24 Boethius

Prosa V

I Quodsi in corporibus sentiendis' quamvis afficiant

instrumenta sensuum forinsecus obiectae qualitates

animique agentis vigorem passio corporis antecedat' quae

in se actum mentis provocet excitetque interim quiescentes

intrinsecus formas, si in sentiendis' inquam' corporibus

animus non passione insignitur' sed ex sua vi subiectam

corpori iudicat passionem, quanto magis ea' quae cunctis

corporum affectionibus absoluta sunt' in discernendo non

obiecta extrinsecus sequuntur' sed actum suae mentis

expediunt! 2 Hac itaque ratione multiplices cognitiones

diversis ac differentibus cessere substantiis' 3 Sensus enim

solus cunctis aliis cognitionibus destitutus immobilibus

animantibus cessit, quales sunt conchae maris quaeque alia

saxis haerentia nulriuntur; imaginatio vero mobilibus beluis'

quibus iam inesse fugiendi appetendive aliquis videtur

affectus. 4 Ratio vero humani tantum generis est sicut

intellegentia sola divini; quo fit, ut ea notitia ceteris praestet'

quae suapte natura non modo proprium' sed ceterarum

quoque notitiarum subiecta cognoscit'

5 Quid igitur, si ratiocinationi sensus imaginatioque

refragentur nihil esse illud universale dicentes' quod sese

intueri ratio putet? 6 Quod enim sensibile vel imaginabile

est, id universum esse non posse' aut igitur rationis verum

esse iudicium nec quicquam esse sensibile aut' quoniam

sibi notum sit plura sensibus et imaginationi esse subiecta'

inanem conceptionem esse rationis, quae, quod sensibile

24s

ProzaYin ierarhia funcfiunilor cunoaqterii, inteligenfa divini

este punctul culminant. Ea imbrifigeazi prin qtiinfasupreml gi absoluti realitatea, inliuntrul cireiaevenimentele, firi a avea un deznod[mint necesar,

constituie materia unei cunoaqteri anticipate, sigure qi

precise.

I Dacd in perceperea obiectelor, cu toate cd organele

simlurilor sint excitate de impresii exterioare Si activitateaenergiei suJleteSti este precedatd de excitaliafizicd, prin care

este provoccttd acliunea spiritului Si sint trezite formeleapriorice care alipeau tn interio4 dacd zic, in perceperea

obieclelor spiritul nu primeSte pasiv excitaliile, ci le judecd

prin puterea sa proprie cu atit mai mult fiinlele libere de

orice excitalii -fizice nu se !in de lumea exterioard fn

judecd.trile lor, ci lasd loc numai activitdlii intelectuale!2 Cunoa;terea iSi are treptele ei, dupa gradul de dezvoltare

al diferitelor fiinle. 3 Se reduc la senzalii elementare fiinleleimobile, cttm sfnt scoicile marine Si alte animale care trdiesc

Jixate pe stdnci; intaginalia e rezervatd animctlelor ca.re se

miscd Si care par a avea oarecare stciri sufleteSti de dorinldsau de repulsie. 4 Raliunea aparline spelei umane, iarinteligenla este privilegiul exclusiv al divinitalii; de unde

rezultd cd aceastd din urmd Jormd de cunoastere este

superioard tutttror celorlalte,.fiindcd prin natura sa cunoa;tentt numai realitatea corespunzdtoare ei, ci Si ceea ce

c a re s pun d e c e I o r I a I t e func ! itut i i n t e I e c tua le.

5 Ce ar fi deci dacd senzaliile Si imaginalia s-ar declaraimpolriva rafionamentului, spundnd cd ntt existd acele ideigenarale pe cere raliunea crede cd le cttnoaste? 6 Desigur,

Itl

il

246 Boethius

sit ac singulare, quasi quiddam universale consideret. 7 Ad

haec, si ratio contra respondeat se quidem et quod sensibile

et quod imaginabile sit in universitatis ratione conspicere,

illa vero ad universitatis cognitionem aspirare non posse,

quoniam eorum notio corporales figuras non posset

excedere, de rerum vero cognitione firmiori potiusperfectiorique iudicio esse credendum, in huius modi igiturlite nos, quibus tam ratiocinandi quam imaginandi etiam

sentiendique vis inest, nonne rationis potius causam

probaremus? 8 Simile est, quod humana ratio divinam

intellegentiam futura, nisi ut ipsa cognoscit, non putat intueri.

9 Nam ita disseris: Si qua certos ac necessarios habere non

videantur eventus, ea certo eventura praesciri nequeunt.

l0 Harum igitur rerum nulla est praescientia, quam si etiam

in his esse credamus, nihil erit, quod non ex necessitate

proveniat. I I Si igitur, uti rationis participes sumus, ita

divinae iudicium mentis habere possemus, sicutimaginzrtionem sensumq-ue rationi cedere oportereiudicavimus, sic divinae sese menti humanam summittere

rationem iustissimum censeremus. 12 Quare in illiussummae intellegentiae cacumen, si possurnus, erigamur; illicenim ratio videbit quod in se non potest intueri, id autem

est, quonam modo etiam, quae certos exitus non habent,

certa tamen videat ac definita praenotio neque id sit opinio,

sed summae potius scientiae nullis terminis inclusasimplicitas.

_ 247ceea ce estu sensibil Si imaginabil rttt po(rtc avee caractergeneral, deci stnimicsensib,,,'::1:',:,;:;'':!':;::,':,,:::,iJ,i,,ii,i,,*i,,,icunoStinle trec prin simyttri Si inraginalie, este goaldconceplia raliunii, care consiclerd uttiversal ceect ce estesensibil si sinsulr.-7_pe de altd parte dacd ralittnea arrdspunde aimnotllya cd juclecci an f,rn"t de veclere universaldatele sensibilitdyii si imaginoti"i,.i,

a s p i re I a c t t n o a s t e re a u n iv e rsi r, r,,,, ii,iJr: : :::; r, i"::: :1putea sd depdseascd forntele "o,poi"otu, cd trebuie itt actul

7;i t'::" : ; r'Jn)n,,* " *

"d d t n tr - o i u d e c a t d nt a i s i gu r d s i m a i

a c e t a s i, i * r, J.,, ; ;: ::"' : :'; :: : ;: ; :" ri! " ; ::, ;;;:" ; " ;": :sim{i, oare n-am aproba mai a"g*ia cauza raliunii? g TotaSa e Si cu raliunea unmnd, ccte crede cd cele viitoare, cumsirtt cunoscttte de

e. poate ,", ,o;:: ";::;'r:;:,': ,::"i:,:'":::;:: f:::,deffisurdri sigttre Si necesare, nu Oor p Stiute mai rlinaintecd se vor intdmpla sa* nLt.l0 Ntt u*irU'i)i',:.'::t^:::::rr.:a acestora, iar dac-n i c i u n re n o m e n rn :x"ii::,: :ji i i : ; i i : :;/ :#sfntem inzestra!i ctt ralittne, rct astfet am purca avea judecatuinteligenlei divin

sensibilitat"o ""r")-'r:-::

t': admis cd imagina!ia sidreaptd rariune r,*)'-o*::'::'"'

a$a. am socotit cd cea mai

sd ne fndlldm, or":!"-:,sltplttxe minlii divine' 12 De aceea,

s up re m e ; a c o t o v a,i !il, ii; f ,1"," : ::: :, a c e t e i i n t e t i g e n ! e

prin sine insdsi, adicd va inletege ";;:;:,:,:;;^rllirii!;cdror deffisurare n, e sigurd si ";;;-r;;nu e s t e p re s,p u n e re s i tt es i gu ra n I d, c i ;::;i:i:#:, ";:,::,:

supreme $i nelimitate.

248 Boerhius

Metrum V

Quam variis terras animalia permeant figuris !

Namque alia extento sunt corpore pulveremque verruntcontinuumque trahunt vi pectoris incitata sulcum;sunt quibus alarum levitas vaga verberetque ventoss et liquido longi spatia aetheris enatet volatu;haec pressisse solo vestigia gressibusque gaudentvel virides campos transmittere vel subire silvas.Quae variis videas licet omnia discrepare formis,prona tamen facies hebetes valet ingravare sensus;lo unica gens hominum celsum levat altius cacumen,atque levis recto stat corpore despicitque terras.Haec, nisi terrenus male desipis, ammonet figura:Qui recto caelum vultu petis exserisque frontem,in sublime feras animum quoque, ne gravata pessumrs inferior sidat mens corpore celsius levato.

Prosa VI

I Quoniam igitur, uti paulo ante monstratum est, omne,quod scitur, non ex sua, sed ex comprehendentium naturacognoscitur, intueamur nunc, quantum fas est, quis sitdivinae substantiae status, ut quaenam etiam scientia eiussit, possimus agnoscere. 2 Deum igitur aeternum essecunctorum ratione degentium commune iudicium est. 3Quid sit igitur aeternitas, consideremus; haec enim nobisnaturam pariter divinam scientiamque patefacit. 4 Aeternitasigitur est interminabilis vitae tota simul et perfecta possessio,quod ex collatione temporalium clarius liquet. 5 Namquicquid vivit in tempore, id praesens a praeteritis in futuraprocedit nihilque est in tempore constitutum, quod totum

Mdne6ierile filosofiei - Cartea V 249

Poezia VNumai omul, dintre toate viefuitoarele, se poate inilfa

pini la inteligenfa divini.Atitea fiinle sint in lume cu chip atit de felurit!Se migcd unele cu-ncetul prin praf, cu trupul alungit,TirAndu-qi pieptul inainte qi ddrd-n urma lor ldsdnd,

Sint altele cu-aripi ugoare, ce spaliile strdbdtdnds Se-ntrec cu vintul, gi vdzduhul il cuceresc in zborul lor.

Le place unora prin cdmpuri gi-n inima pidurilorSi intre qi si lase urme addnc in glie apdsate.

Degi cu chipuri felurite, au totu$i fefele plecate

in jos gi li se-ngreuneazd intunecata lor simlire.r0 Doar neamul omenesc se-nal1d spre cer cu falnicd privire

Cu capul drept stAnd in picioare de sus pdmdntul il priveqte235)

De nu te-a prins fdrdna-n mreje, de chipul tdu ili amintegte;

Tu, care ai spre inalturi ochii gi fruntea-n sus !i-e ridicatd

$i spiritul spre culmi inalld-I, ca mintea ta impovdratdrs Sd nu stea mai prejos de trupul ce citre cer cu fala catd.

Proza VIDumnezeu este o prezenfi eterni. Pregtiinfa sa este

qtiinfa unui prezent permanent actual. Ea nu impunefaptelor omenegti necesitatea de a se produce. Oameniiau deci voin{i litleri si facl binele, cici nu-s zadarnicevirtufile gi rugiciunile lor.

I Fiindcd deci, dupd cum am ardtat cu pulin inainte,procesul cunoasterii nu depinde de natura obiectelorclrnoscute, ci de natura cunoscdtorilor, sd vedem acum, pecit este cu putinld, care este alcdtttirea fiinlei divine, ca sd

pulem cunoa$te ce limite are Stiinla sa.2 htdecata obSteascd

o tLtluror celor ce trciiesc prin rntiune declarii cd Dumnezeuesla vc;rric. 3 Sd cxctmindm deci ce este veSnicia; aceasta

;

;

;

tttT

T

T

TItIII

250 Boethius

vitae suae spatium pariter possit amplecti, sed crastinum

quidem nondum apprehendit, hesternum vero iam perdidit;

in hodierna quoque vita non amplius vivitis quam in illomobili transitorioque momento. 6 Quod igitur temporis

patitur condicionem, licet illud, sicuti de mundo censuit

Aristoteles, nec coeperit umquam esse nec desinat vitaque

eius cum temporis infinitate tendatur, nondum tamen tale

est, ut aeternum esse iure credatur. 7 Non enim totum simul

infinitae licet vitae spatium comprehendit atque

complectitur, sed futura nondum, transacta iam non habet.

8 Quod igitur interminabilis vitae plenitudinem totam pariter

comprehendit ac possidet, cui neque futuri quicquam absit

nec praeteriti fluxerit, id aeternum esse iure perhibetur idque

necesse est et sui compos praesens sibi semper assistere et

infinitatem mobilis temporis habere praesentem,

9 Unde non recte quidam, qui cum audiunt visum Platoni

mundum hunc nec habuisse initium temporis nec habiturum

esse defectum, hoc modo conditori conditum mundum fiericoaeternum plltant. l0 Aliud est enim per interminabilem

duci vitam, quod mundo Plato tribuit, aliud interminabilisvitae totam pariter complexum esse praesentiam, quod

divinae mentis proprium esse manifestum est. I I Neque

deus conditis rebr.rs antiquior videri debet temporisquantitate, sed simplicis potius proprietate naturae. 12 Hunc

enim vitae immobilis praesentarium statum infinitus illetemporalium rerum motus imitatur, cumque eum effingere

atque aequare non possit, ex immobilitate deficit in motum,

ex simplicitate praesentiae decrescit in infinitam futuri ac

praeteriti quantitatem et, cum totam pariter vitae suae

ne-o descoperd deopotrivd nqtrtra Si Stiinla divind. 4 VeSniciaeste posesiunea, tn acelasi tintp deplind Si desdvirSitd, a vietiinesfdrSite, de.fini/ie care se fnlelege *ni ti)np,ui"'"i,ucompararia cu cere vrenternice. 5 ciici tot ceea ce trdieste httintp, tn prezent ./iind, inainteazd din trecttt spre viitor Sinici o fi.inld care trdieSle in timp ntt poate imbrci;iSa dintr_osingurd privire intreaga cluratd o ii"1ti sale,. ntai nutlt, n_apucd sd vadd ziua de ntdine cd a Si pierc{ttt_o pe cea cle iiet,i;chiar tn viala de fiecare zi nu trditri clecit o'rrr";;r;;;r';';"nxomente care lrec repede. 6 Deci un lucnt care stferd condiliatimpului poate, dupd cum a socotit Aristot€I23(,) ,lerpre Iu,n",,sd n-aibd nici inceput, nici sfarSit, prelttngincltt_,ti existentain infinitatea timpultd,. totusi ,r, orn insuSlrile ,"r" ,U ,")i)dreptul de afi socotit veSnic. 7 pentrtt cd, desigut; nu cuprincleSi nu imbrdliseazd deoclatd intreg spalittl vieyii irt/irrire, ciJragmente din acest spalitt; viitorttl incd ntt_l are, rrccutttlnu-l mai are. 8 ASadar acela care cuprinde Si stitpdttesle inacelasi timp tntreaga plindtate a ifetrii nemcirginite, celcdruia nu-i scapd nici trecutttl nici viilorul, acela esle pedrept denumit etern Si e necesar ca, merelt prezent Si stapiinpe sine, sd aibd prezentd irlfinitatea timpttltti trecdtor:

9 De unde pe nedrept ttnii, plecdna ai n ipoteza cd lttmeadupd atm o vede platon237), n_are nici tncepttt, nici sfarSit,ajung la concluzia cd cele create au aceeasi veStticie ca Sicreatorul lor. l0 Dar alta este a_!i prehmgi o victldJard limite,aga cunx crede platon despre lttme, Si alta este a lntbrdlisa inacelasi timp tntreaga prezenld a vieyii nemdrgittile, insuSirecare aparline desigur inteligenlei divine. ll Dnmnezeutrebuie considerat anterior crearittniror sare, nu ca cruratd intimp, ci mai ales ca proprietate a natLtrii sale unitare.12 intr-adevdr, acea neffirSitd miScare a existenlelortrecdtoare in timp, imitd starea de Jiccare clipd a vielii tnnemiScarea sa Si, fiindcd ele nu o pot reuliza sau atinge, din

ILI

I

2s2 Boethius

plenitudinem nequeat possidere, hoc ipso, quod aliquo modo

numquam esse desinit, illud, quod implere atque exprimere

non potest, aliquatenus videtur aemulari alligans se ad

qualemcumque praesentiam huius exigui volucrisquemomenti, quae, quoniam manentis illius praesentiae

quandam gestat imaginem, quibuscumque contigerit, idpraestat, ut esse videantur. l3 Quoniam vero manere non

potuit, infinitum temporis iter arripuit eoque modo factum

est, ut continuaret eundo vitam, cuius plenitudinemcomplecti non valuit permanendo. 14 Itaque si digna rebus

nomina velimus imponere, Platonem sequentes deum

quidem aeternum, mundum vero dicamus esse perpetuum.

l5 Quoniam igitur omne iudicium secundum sui naturam,

quae sibi subiecta sunt, comprehendit, est autem deo semper

aeternus ac praesentarius status, scientia quoque eius

omnem temporis supergressa motionem in suae manet

simplicitate praesentiae infinitaque praeteriti ac futuri spatia

complectens omnia, quasi iam gerantur, in sua simplicicognitione considerat. I 6 Itaque si praevidentiam pensare

velis, qua cuncta dinoscit, non esse praescientiam quasi

futuri, sed scientiam numquam deficientis instantiae rectius

aestimabis. l7 Unde non praevidentia, sed providentiapotius dicitur, quod porro a rebus infimis constituta quasi

ab excelso rerum cacumine cuncta prospiciat. 18 Quid igiturpostulas, ut necessaria fiant, quae divino lumine lustrentur,

cum ne homines quidem necessaria faciant esse quae

videant? l9 Nurn enim, quae praesentia cernis, aliquam eis

necessitatem tuus addit intuitus? - Minime.20 - Atqui si

est divini humanique praesentis digna collatio, uti vos vestro

Mdnee,ierile filosofiei - CarlceJ- 253

nemiscure cacl tn miscare, din unitatea prezentrei coboard in

canlitalea neffirSitd a viilorului Si a trecuttiltti Si deqi nu

pot poseda in acelasi timp tntreaga plindtate a vielii lor,

prin insttsifaptul cd ntt inceteazd niciodatd de a exista intr'

ttn mod oarecare, par a rivaliza intr-o ntdsurd cu ceea ce nlt

pot alinge si reproduce, legdndu-se de o prezenld chiar aSa

scurtd Si trecdtoare cum e eu, Si fiindcd aceastd prezenld

poartd in sine octrecare imagine a acelei prezenle statornice,

e Jiresc ca fiinSele care au existenla fn prezentul relativ sd

creadd cd trdiesc fn prezentul absolttt. 13 Nepul1nd rdmdne

legate de urt singttr monrent insd au luut drumul inJinit al

timpttltti Si in acest mod au ajtrns prin miScare sd-Si confirme

o t,iald a cdrei plindtate n-au putut-o fmbrdlisa stdnd pe loc.

14 Astfel, dacd vrent sd ddrn lucntrilor nume dentne de ele,

urmdnd pe Platon23{t, votrt zice cd Dumnezeu e veSnic, iarlumeq in desfdsurare PerPetttd.

l5 Pentru cd jttdecata percepe fettomenele aplicdndu-le

legi conforme naturii sale si/iindcd Dumnezeu are totdeauna

o stare prezentd Si totuSi veSnicd, iar Stiinla sa, trecdnd peste

orice miScare a tinrpttlui, rdmdne in unitatea prezenlei sale

,ri, imbrd;isdnd toate spaliile infinite ale trecutt'tlui Si

viitorului, tn cunoasterea sa unicd le considerd ca Si cum

s-ar intampla tn prezent. l6 Astfel, dacii vrei sd judeci aceastd

prevedere care cLtnoaste anticipat toate, i\i vei da seama cd

nu e ce o preStiinld a viitorului, ci mai degrabd ca o Stiinlda prezentului mereu actual. 77 De unde nu se zice prevedere,

ci mai degrabd providenld, fiindcd Sezdnd departe de

realitatea inJerioard priveSte toate ca dintr-un turn tnalt al

universului. 78 Pentru ce dar ceri ca sd devind necesare

cele ce sint luminale de raza divind, cdnd nici mdcar oamenii

nu considerd necesare toate fenomenele pe care le vdd? 19

Celor pe care le vezi fn prezent le adaugit privirea ta vreo

nccesilule de a exista? - Nu. 20 - $i dacd se poate face vreo

I

IIIt

ttIII

2s4 Boethius

hoc temporario praesenti quaedam videtis, ita ille omnia

suo cernit aeterno. 2l Quare haec divina praenotio naturam

rerum proprietatemque non mutat taliaque apud se

praesentia spectat, qualia in tempore olim futura provenient.

22 Nec rerum iudicia confundit unoque suae mentis intuitutam necessarie quam non necessarie ventura dinoscit, sicuti

vos, cum pariter ambulare in terra hominem et oriri in caelo

solem videtis, quamquam simul utrumque conspectum

tamen discernitis et hoc voluntarium illud esse necessarium

iudicatis. 23 lta igitur clrncta dispiciens divinus intuitusqualitatem rerum minime perturbat apud se quidem

praesentium, ad condicionem vero temporis futurarum.24

Quo fit, ut hoc non sit opinio, sed veritate potius nixa

cognitio, cum exstaturum quid esse cognoscit, quod idem

exsistendi necessitate carere non nesciat.

25 Hic si dicas, quod eventurum deus videt, id non

evenire non posse, quod autem non potest non evenire, id

ex necessitate contingere, meque ad hoc nomen necessitatis

adstringas, fatebor rem quidem solidissimae veritatis,sed cui vix aliquis nisi divini speculator aceserit.26 Respondebo namque idem futurum, cum ad divinam

notionem refertur, necessarium, cum vero in sua natura

perpenditur, liberum prorslrs atque absolutum videri.27 Duae sunt etenim necessitates, simplex una, veluti quod

necesse est omnes homines esse mortales, alteracondicionis, ut, si aliquem ambulare scias, eum ambulare

necesse est. 28 Quod enim quisque novit, id esse aliter, ac

notum est, nequit, sed haec condicio minime secum illam

simplicem trahit. 29 Hanc enim necessitatem non propria

comparalie tntre prezentul divin Si cel Ltman, clttpd cum voivedeli cdteva lucruri rn acest prezenr ar vostrtt rimitat in timp,tot aSa el vede toate in prezentttl sdu etern. 2l De aceeaaceastd precunoagtere divind nu schimbd natura Siproprietatea lucrurilor, ci le priveSte infala sa ca prezetxt'e,in forma tn care ele se vor proclrtce oclatd in viitor,. 22 Nicinu confundd.iudecd\ile sale despre recrlitutre Si, intr_o singurdprivire a minlii sale, deosebeSte ceea ce va exista n"oldrotde ceea ce nu va fi obligat sd existe, clttpd cnm voi, cdnclvedeli in acelasi timp un om mergdnct pe pdmdnt Si soarelerdscirind pe ce4 deSi ave!i deaclatd ambe-le intuigii, vd cla!!ilotusi seama cd o intuilie subsunteazci u,feno,ne,n vol,nta:r;iar alta unul necesar. 23 Deci intuilia clivind, care priveStetoate, nu tulburd calitatea lucnrrilor, prezente infala sa, clarviitoare sub perspectiva timpului. 24 De unde reznltd cd nue un amestec de presupuneri, ci mai degrabd o Stiin;ci bazcttdpe adevdrfaptul de a cunoa;te ce se vct intdmpta Si de a Stice poate fi lipsit de necesilatea cle a exista.

25 La acestea dacd_mi obiectezi cd ceea ce Dumnezeuvede cd se va intdmpla nu poate sd nu se intilmple, iar ceeace nu poate sd nu se tntdmple izvordste din necesitate Sidacd md constrtngi cu termerutl acesta cle necesitate, ili voimdrtrtrisi cd este aici o rearitate de cer mai nestrdmtttatadevdr dar Ia care n-ajunge dectt cel ce poate veclea peDumnezeu. 26 itri voi rdspunde cd acelasi fapt viitor parenecesar fald cu cunoasterea divind, dar cdncl e jttclecat prinpropria sa naturd pare liber Si absolut23e). 27 Cdci sint doudnecesitdli, una absolutd, ca de pildd aceea de a /i oameniimuritori, Si alta condilionatii, cle exentpltt, clacd e necesarsd meargd cineva pe care il vezi cd merge- 2g Desigurcunoastem unfapt cum e el, dar prin aceasta nu_i atragem onecesitale absolutd de a exista. 29 Fiindcd nu natttra saproprie ii irnpune aceastd necesilate, ci o conclilie care se

Boethius256

facit natura, sed condicionis adiectio; nulla enim necessitas

cogit incedere voluntate gradientem, quamvis eum tum' cum

grudi,ur, incedere necessarium sit' 30 Eodem igitur modo'

si quiO providentia praesens videt' id esse necesse est'

tametsi nullam naturae habeat necessitatem' 31 Atqui deus

ea futura, quae ex arbitrii libertate proveniunt' praesentia

contuetur; haec igitur ad intuitum relata divinum necessaria

fiunt per condicionem divinae notionis' per se vero

considerata ab absoluta naturae suae libertate non desinunt'

32 Fient igitur procul dubio cuncta' quae futura deus esse

praenoscit, sed eorum quaedam de libero proficiscuntur

arbitrio, quae quamvis eveniant, exsistendo tamen naturam

propriam non amittunt, qua, prius quam fierent' etiam non

.n"nir" potuissent. 33 Quid igitur refert non esse necessaria'

cum propter divinae scientiae condicionem modis omnibus

necessitatis instar eveniet? 34 Hoc scilicet' quod ea' quae

paulo ante proposui, sol oriens et gradiens homo' quae dum

fiunt, non fieri non possunt, eorum tamen unum prius

quoque, quam fieret, necesse erat exsistere' alterum vero

minime. 35 Ita etiam, quae praesentia deus habet' dubio

procul exsistent, sed eorum hoc quidem de rerum

necessitate descendit, illud vero de potestate facientium'

36 Haud igitur iniuria diximus haec' si ad divinam notitiam

referantur, necessaria, si per se considerentur' necessitatis

esse nexibus absoluta, sicuti omne, quod sensibus patet, si

ad rationem referas, universale est, si ad se ipsa respicias

singulare.37 Sed si in mea, inquies, potestate situm est mutare

propositum, evacuabo providentiam' cum' quae illa

pra"noscit, forte mutavero' 38 Respondebo propositum te

quidem tuum posse deflectere, sed quoniam et id te posse

257

adauga; nici o necesitate tn adevdr nu constrtnge sd meargdpe un om cure J'ace acest act ctt voia sa, deSi e necesar caatunci cdnd merge, sd meargd.30 Deci in acelasi mod, dacdprovidenla vede unfapt ca prezent, e necesar ca el sd existe,chiar dacd n-are prin naturasa nici o necesitate de a exista.3l $i evenitnentele viitoare care izyordsc din liberul arbitrule vede impreund prezente; prin urntare, raportate la intuiliadivind, ele devin necesare prin faplttl cd sint supusecunoasterii divine, dar considerate tn ele inseSi, rut-Si pierdabsoluta libertate a naturii lor. 32 Se vor produce deci fdrdindoiald toate acelea pe care Dumnezeu le cunoaste maidinainte cd vor exista, dar unele din ele pornesc din liberularbilru, Si deSi se produc, prin aceasta nu-Si pierd naturalor proprie, gralie cdreia tnainte de a se produce ar fi pututSi sd nu se producd.33 Dar ce intereseazd cd nu stnt necesare

fenornenele - zici tu - cdnd ele se produc in toate chipurileprin aceastd Stiinld divind, foarte asentdndtoare necesitdlii.34 Rdspunsul 1i l-am ardtat mai inainte in exemplul curdsdritul soarelui Si cu mersul omului; aceste fapte tnmomentul in care se petrec rut pot sd nu se petreacd, dardintre ele totttsi unul chiar tnainte de a se prodttce era necesarsd se producd, celdlalt insd nu se prezenta cu acest caracterde necesitate. 35 Tot asa cele pe care Dumnezeu le are caprezente, existdfdra indoiald, dar aceastd existenld a lor launele se coboard din necesitalea lucrurilor la altele ea atdrnltde puterea celor ce Ie sdvfrSesc. 36 Deci am awtt dreptate sdspunem cd acestefaple, dacd se reJbrd la cwroasterea divind,stnt necesare, iar dacd se considerd tn ele insele sint dezlegatede lanlul necesitdlii, dupa cum tot ce e din domeniulsimlurilor raporlat la ralitme este general, iar dacd fl priveStiin sine e individual.

37 Dar - vei zice - dacd este fn puterea mea de a-mischirnba hotdrirea voi tnldtura providenla cdnd voi ajungesd schimb ce prevede ea.38 Voi rdspunde cd poli sd-1i schimbihotdrfrea, dar fiindcd providenla cu adevdrul sdu rnereu

I{

tlI;

IItII

I

258 Boethius

et, an facias quove convertas, praesens providentiae veritasintuetur, divinam te praescientiam non posse vitare, sicutipraesentis oculi effugere non possis intuitum, quamvis te

in varias actiones libera voluntate converteris. 39 Quidigitur, inquies, ex meane dispositione scientia divinamutabitur, ut, cum ego nunc hoc, nunc illud velim, illaquoque noscendi vices alternare videatur? - Minime.40Omne namque futurum divinus praecurrit intuitus et ad

praesentiam propriae cognitionis retorquet ac revocat nec

alternat, ut aestimas, nunc hoc, nunc aliud praenoscendivice, sed uno ictu mutationes tuas manens praevenit atque

complectitur. 4l Quam comprehendendi omnia visendiquepraesentiam non ex futurarum proventu rerum, sed ex

propria deus simplicitate sortitus est. 42Ex quo illud quoque

resolvitur, quod paulo ante posuisti, indignum esse, si

scientiae dei causam futura nostra praestare dicantur. 43

Haec enim scientiae vis praesentaria notione cunctacomplectens rebus modum omnibus ipsa constituit, nihilvero posterioribus debet. 44 Quae cum ita sint, rnanet

intemerata mortalibus arbitrii libertas nec iniquae leges

solutis omni necessitate voluntatibus praemia poenasque

proponunt. 45 Manet etiam spectator desuper cunctorumpraescius deus visionisque eius praesens semper aeternitas

cum nostrorum actuum futura qualitate concurrit bonispraemia, malis supplicia dispensans. 46 Nec frustra sunt in

deo positae spes precesqlle, quae curn rectae sunt,inefficaces esse non possunt. 47 Aversamini igitur vitia,colite virtutes, ad rectas spes animum sublevate, humilespreces in excelsa porrigite.43 Magna vobis est, si

dissimulare non vultis, necessitas indicta probitatis, cumante oculos agitis iudicis cuncta cernentis.

prezent Stie cd tu poyi face aceqstct Si vecle c{acd o faci Siincotro te indrepli, ntr poli evitct preStiinla c{ivinit, dupd cumnu polifugi de privirea untti ochi tnerelt prezent, oricit te_aiindrepta cu liberd voirtld spre cliferite aclittrti. 39 Ce, deci -vei zice - va Ji schimbatd Stiinla tlivind dtryd disporiyio *"o,aSa incit cdnd eu voi vreq odatd ceva, oclatd alrcern,' sd p,arda-Si alterna si ea felti cle a *tnoctste? Ntt. 40 Cdci pri;;;",divind precede orice .fapt viitor ir ortr,"" si_r recheamd fnprezentul propriei sale constiinle; ea nu-Si modificd, cumcrezi' cunoasterea sa anticipatd cdncr intr-ttn Jbr ciincr in artur,ci ramdndnd intr_o singurd Si permanentd privire previne Siimbrd,iseazd schimbdrite taie. 4r prezenra aceasra carecuprinde si vede totul Dumnezelt o are nlt din c{effisurarett

faptelor yiitoare, ci clin propria sa tmitate. 42 Si capdtd as(bldezlegare Si problema pe care mi-ai pus_o cu pttlin inaintecd este nedemn sd se spund cd Japtete noastre viitoare sintcauzd a Stiinlei divine. 43 Fiinctci aceastd prtere a stiinyte::i,care imbrdyiseazd toale printr_o cutxoa$tere prezentd, impuneea fnsdsifelul de afi at tnturor lucrurilor, jara o Anpi,ta" decele ce se vor petrece tn viitor. 44 AstJbt stdncl ti,"rrrftn,muritorilor le rdmdne nealins liberul arbitru, Si ,, i";:,nedrepte propun peclepse Si recompense voinlelor libere cleorice necesitate. 45 lar Dumnezett, preStiutor a toate, rdmdneprivind din inart si eternitatea rotcreartna prezentd a vizir.utiisale merge mdnd in mdnd ctt calitatea viitoare a faptelornoastre, imparlind celor buni rdspldyi, celor rdi peie)sgzeot.

46 $i ntt zadarnic sint indreptate cdtre Dumnezeu speranle Sirugdciuni care, cdnd sint drepte, nu pot safiefard efect.47indepdrtali-vd deci de vicii, ,rttfrotri virtulile, indlyatri_vdsufletul in speranle drepte, rfdicayf cdtre cer rttgdciuniplecate' 4B cdnd viata voastrd se creffisoard inaintea ochirorjudecdtorttlrti care vede toate, dacd nu vreli sci vd inSelali pevoi tnSivd, trebuie sd vd impuneli marect datorie a virtutii.

Maneaierilc filosofiei - Note

NOTE

CARTEAIt)Poeziile de tinerele ale lui Boethius n-au ajuns pdnd la

noi; printre ele, Cassiodor citeaz6,un Carmen bucolicunt.2)Carnene, muzele romane inspiratoarc ale poelilor.3)Cf. Seneca, Octavia 327-329.atCf. Ovidiu, Tristia,IY, l-2: Chiar pe drumurile de exil

spre finuturilc Pontului / Md mdngdic rnuza.Easingurd mi-a rdmastovardgi de pribegie.

s)Dacd ludm ca siguri data nagterii lui Boethius anul 480,el avea in anul exilului, cdnd a qi nrurit, aproape 45 de ani.

6)lI $i @, Trpq,Krltcn qi Oeotpqrtq; indialogul la Porfiriu

(Migne, Palrologia latind,Vol. LXIY col. 1l A) Boethius spunecd filosofia estc de doud feluri; teoretici gi practicd, id estspeutlaliva el activa.

7)Platon, Republica,607 a gi b: Nu trebuie adtnise in cetatedecdt imrurile cdtre zei Si laudele de seantd; cdci dacd ei admismuza fermecdtoare fn cdntece Si poezii epice, voluptatea Sidurerea fyi vor Ji lege in cetale Si ele vor clontina fn locul aceleiinlelepcituti care a pdrut ttthtror ceu mai bunii...; este veclteneinlelegerea intre Jilosofie si poezie; Cf. gi Platon, Rep, 548 bqi Cicero, Hortensitts, fi'agm.84 (9 1).

a)$coala de filosofie intemeiatd la Eleea, in Grecia Mare,dc Xenofan, din Colofon, a avut ca reprezentanli pe Parmenidegi Zenon dinEleea, precum qi pe Melissos din Sarnos. Parmenidegi Zenon sint, dupd cum spune Aristotel, intemeietorii dialecticii.

Academia era o grddini cu un gimnaziu in Atena, numitdastfel de la numele eroului grec Academos. Platon a cumpdrat-ogi gi-a linut aici cursurile sale, intemcind astfel gcoala filosoficdAcademia, care a durat pdnd in tirnpul lui Justinian (529 p.Chr.)

e)Aceastipoezie conline ideile generale ale filosofici platonicedupi care omul, inainte de a se nagte, a avut o existenld idealdvegnicd gi absolutd, cunoscdnd toate, ca gi Dumnezeu; venind inlume, ludnd prin urmare chip material, mintea i s-a intunccat, aqaincit vede oarecum numai umbrele realitdlii, nu realitatea insdgi inesenfa sa. Prin gtiinfd qi indlfare sufleteascS, omul igi aducc incetulcu incetul aminte de ceea ce a gtiut odat6, in existenla sa ideal6,anterioard naqterii trupegti. Elementele dccorative ale cosmologieilui Platon (rnigcdrilc astrelorpe cer, subsumate numdruluiordonator;i spiritului univcrsal carc conduce totul intr-o deslvdrqitd ordine

TTtT

IItttItI

I

262 Boethius

gi arnronie, revenirea anotimpurilor etc. apar gi la Boethius, inmai toate poeziile sale, ca locuri comune.

r0)Hesperide - occidentale (Hesperia, de la hesperos - apusgi hespcra - seard era pentru Greci Italia qi pentru romani Spania).

lr)Corus, vint de nord-vest.r2)Boreas, vint de nord, boreal. Asupra asemdnirii

versurilor, Cf. Vergilius, Eneida I, 52 gi XII 365.t3)Pavia, altddatd Ticinum, in latina veche Papia, la 35 km

sud de Milano.ra)Anaxagora, ndscut la Clazomenae, a triit la Atena, in

tirnpul lui Pericle asupra cdruia a exercitat o frumoasi influenfd.Acuzat de impietate religioasi, pentru cd incerca sd explicefcnomenelc natr.rrii gi fiind bdnuit de medism (cd ar fi favorizat,contra patrici sale, intercscle rcgelui Mczilor) a fost salvat de lamoarte de Pericle, dar a trebuit si se exileze. Astfel a pdrdsitAtena gi s-a retras la Lampsac, unde a rnurit (428 a.Chr.).

ls)Socrate, acuzatcd ar introduce zcitili noi in Atena gi ciar corupe tineretul prin idcile sale liberale faln dc zcii mitologici, afost condamnat la moarte gi, degi putea fi ajutat sd fugd dininchisoare, a preferat si bea cucntd pentru ca si nu aducd vreoatingcre majcstdfii legilor fIrii. Splendida pledoaric a lui Socratepentru supuncrea faf[ de legi - care cdnd nu sint drepte trebuieschimbate, iar nu cdlcate - o gdsim in Criton al lui Platon.

r6)Zenon din Eleea, n[scut pe la 490 a.Chr. avea, cumspune Diogene Lertiu, strdlucite insugiri gi in filosofic gi in politicd.Voind sd redea libertatea lirii sale cdzute pe mdna tiranuluiNearchos, urzi un complot impotriva acestuia, dar fiind trddat giconstrins s6-qi dea pe fald complicii, el i-a o,divulgat" pe prieteniitiranului, apoi pe tiran insugi, dnpi cnm spune Plutarch, gi tdindu-gilirnba cu dinlii a scuipat-o in fala lui Nearchos. A fost pedepsit cnmoartea, cdzind astfel victirndpatriotismului sdu, ceea ce a ftcutpe poetul Hermippos sd exclame dcsprc el: Coryul tdu l-a strdpwts,nu pe line.

r?)Canius lulius, filosof contemporan cu Seneca, in a cdruioperd De tranquillitate animi gdsim povestite imprejurdrile incare a murit cu un curaj extraordinar Canius.

rE)Lucius Annaeus Seneca, marele filosof stoic roman (2-66 p.Chr.) educatorul gi ministml lui Nero, cornpromis in conspirafialui Piso, a primit de la Nero ordinul de a se sinucide. A acceptatmoartca cu o senindtate demni de inlelepciunea sa.

re)Soranus, stoic, victimi a lui Nero ca gi Paetus Thraseagi Seneca.

MffneAicrile filosofiei - Notc - 2€20)Idciascmdndtoarcgisirnlarnulliscriitoriclasici;vers.

2, cf. Vergil ius. G c o rgi cc ll. 490-492:

Fr-,)i"lt cfr ce a'ptttttt ctttloosle curt;ele .lucrurilor'Si a cdlcat irt picioare orici teamci Si 4eslinul necruldtor . ... ,

6f.'S.".i", 6u ii,o lteata, cap.5: Wala Jbricitd este stabilitit

lr"tt,:,rii pi o iuctecitd cl,iapi'1 si sigitrd' Atwtci este x(letul"r'oni,','ii ii;";;;;;

",,l'icc r!"re''"" c(rid a scdput nu ntmtoi, de

7/atinii, dctr chiar de rcini trsoarc: rdnntrittd c'tr ltolartre uttdc s-

l';;;;;,';;:;;,,a "-ii ipain toitt stirr chiar impot,iva ameninldritor

Si loviturilot' sorlii..2r)Cercctdtortr clasicismului lui Eminescu ar.putea face

apropierc intre acest vers qi cel aproapc idcntic din Glossa"'22)Proverb grec.*)iiomer, 7t iorto, I, 3 63 -3 64 (T h.glis cdtre fi ul siu Achille'

voind sd-l consoiere de pierderca Briseii):

A, i ai i i,',' /itii | * "r, I c t, rt t p ? c e .i a t e' " .qi':' : ::-l:.,' :i1,?

Ii,ini-friiii"iii riiii-,,i ,a'i'"i' ia s'o stim tmpremd"ry.t,Le-,,,. ..t "..v p- ..-- ..-- -'- (Tiad. G. Murnu)

Cuvintele subliniate sint citatc dc Poethius in greceqte'2{)Vergilius, Eneida,Vl,849-850'

,

Si-tt ntatta ctt ccrcttt

Afle-ate stelelor citi Si'ale ierttltti mat"gini rotunde'(Trad. Cogbuc)

2s)Platon, Repttblicct 592b: Existd in cer un model pentnt

oricine iiioii'l piivectscd,si sd-'si rfmduiuscd dupd el viala sa

Cf. ti 473 d.487 e, ibidem.--' " i"ilut on, [iup,,ilica, Yt 473 d' Dacd Ji.losofii mt de)'irt

resi in "ititi tiit dacd cei ce shtt tn prezenl regi sau slwerani nu'';i;;ili;;;i

ictevara1i... nici c.ethlile' nici neamut onrenesc'

dtnti ndrcrea mca, 111-Si vor t'edea ttettot'ocirile lor nticSorule'

rriiiaip^n" platon spunc cdy'lasoJii trebuie silili sd guverrrczc

(V[, 519 a-520 b).'' --' 27)conigasfus, favorit al lui TeodoTc, pe .ca1e

a$1i^c.'

regele vizigotlil numea Bdrbut ilustru' (Cf' Cassiodor' l'prst'

VIII,28).' -^^' *hrigguilla sau Trigguilu, d..lp.." care Grigorie din Tours

,oun" .e .iu-friieten ul Ama"lisu n tei' fi i ca lui Tcodo ric'"'"^'-;tii;iin, A,pologia ltti Souate' l' 33 a" M-am purtat

totcleauna iioTrt th viaia mea pttbticd s.i partiailard' incit n-clnt"n'iii,,iit

rticiohatd nimdntti nimic' pe aldturea clc drepto.tc-'"'t"'";;C;;;;lu, u".t]" provincic altal ici mcridionalc' bantuite

pe atunci de cutremurc ai de erupfia Vezuviului'

264 Boethius

3r)Paulinus, consul la sfdrqitul sec. V.32)Albinus, din familia lui Decius, ca gi Paulinus, consui

in 493 qi apoi prefectul pretoriului, trirnilind niqte scrisoriimpdratului de Rdsdrit, Justin, acestea cad in mdna ofileruluipalatului, Severus, care le incredinlcazd referendamlui Cyprianus,omul de incredere al lui Teodoric. Scrisorile pdrind sllspecte,Albinus este acuzat de complot. Boethius ii ia apdrarea gi aceastaconstituie inceputul urntdririi 9i osindirii lui Boethius. Cyprianusgtia foarte bine latina gi gota; avea abilitate, elocinfd qi se bucurade deplina incredere a lui Teodoric (Migne, Patrologia lntind,vol. LXIV Appendix ad opera Boctii).

3r)lnvinuit de magie.3a)Fratele lui Cyprianus.

3s)Gaudentius, unul din delatorii lui Boethius.36)Capitala imperiului de Apus incd din timpul lui Honoriu.37)Asupra acuzaliei gi procesului lui Boethius, v.

Introducerea.38)Cf. Platon Theaitetos 151 d., unde Socrate spune cd

filosoful iubegte sinceritatea gi urdgte minciuna. (Platon,Republica,485 c: Se poate ca prin aceeasi naturd sdfie cinevaJilosof Si mincinos? Nu.)

ie)Aluzie la unldtoarcle cuvinte ale lui Epicur (Lactantius.De ira Dei, 13,21): Dacd vrea Si poate sd suprinte rdul, ceeu cese ct:ine sd credem despre Dumnezeu, de unde exi.,gtd acesl rdu?Sau pentru ce nu-l suprimd?

aoCitat in grecegte; Cf. Seneca, Devita beala,XY,5: Dupacltn un bwt solc{at ra suporto rdnile, iSi t'ct rzumdra cicatriceleSi, strdpuns de sdgeli, murind va iubi pe comundantul pentrucore va cddea, inleleptul va evea in suflet acel vechi precept:urmeazd-lpe Dumnezet,. - Ep. XVI Ad Lucilium; Ea (filosofia)ne va indenma sd ne supawn de bundvoie lui Dunnezeu, sdrezisldnt at indirjire so\ii; ea te va invdya sd untezi pe DumnezeltSi sd suporli imprejttrdrile.-Ep. XLVIII Ad Luciliurn: Filosofiainti promile sa mafaca esemenea lui Dumnezeu; penlru aceastastnl invital, pentru aceasla ant venit.... Cf. qi Ad. Luc. II.VII.

ar)Protectorul gi apoi socrul lui Boethius, Symmachus,consul in 485, era nepot al celebrului Quintus AureliusSymmachus, prefcct la Roma gi consul, apdrdtoml pagdnismuluiimpotriva Sf. Ambrosie, In afard de rudenie, acele agi sentimente,aceleagi gdnduri filosofice gi religioase uneau intr-o caldd leg[turdsufleteasci pe Boethius gi pe socrul sdu.

Mdnsdierile filosofiei - Note 265

12'lnspiratd,din tragcdiilc ltti Sene-ca' rnai ales din Fedra Si

,;nnnIit.accasta ,""".r.,i.i.i.iniii.^ta totugi ca una dintre cele

;'#i;dit,;p,;.rii.r' luiBoethius' ^ .a3)Reproduse1";;;il;J.;u6 frinturi de vers din lliada,

ll, 29 4sq (icle subliniate) :

R6u e cand domntt srnt mul1i, ntunai tmul sd fie intre oantcnt

iii,i,,r-iio, si stdpart,nuntui cine primi de la Z.eus

ffiilil. d*e qi tegldc care s-asculte *unutll'r^.. G. Murnu)

aa)intre faptele cu care Boethius se mindrcgte este 9i acela

dc a fi voit sd ,utut'" ttnuiul' (v' mai sus' proza IV)'as) P lutarch, c ;'i;:;';;'

"' L' i ep it t 6'i itt nt | 92 a: c h i a r

-c e'i

mai nepriceprli aint':n"'i"7i'tii if ii"" cle tudatd grdmadd de

medicantente peste oi"'"J)'i"" o''i'iinlatoo''e de sdnge stricat' ci

asteaptii ca rumoctreci'cii i-i n'it sd se ntoaie de la sine prin

coacere,Jiittd unsa "ioi p'iai"o'f'ard ut.medicamen:e' Deci acum'

';;;; ;;'iir;i,,t, p.,i'i"'loii iinti rte ot:icei a'irrrts ta matm'itate' a

i tt ! ir t u r a t c eva d t tf iZ" t': i',j: i t i^i t o' u s i'afe"c y itm e a s1fl etul u i

tdtt pare a cdttra qi"ii'i'iiiiiiiinito' ai.socotit c'd-mi voi Jace

clatoria tlaca, penti'i o t'" consola' ili voi t''p'al!11:^q!:!,','I!,'rr,iiriir-,iiir' ciarc $i clttrerea ta sd se rnicsoreze siacesle tongu'rt

"iii,,iin si drsnrtn sd disPard''"""""ti,Bo.ihiur, Iti'i6r'phiritLrrr. llI' 1: Dncd ai unit ceea ce e

murilor ctt ceea cc e rqi;tt(tl ai'/dcttt pe om' Cf ' 9i Plutarch' Ad

Aoollonium, I l6 b'CARTEA II

rz)La cei vechi destinul era reprczentat ca o divinitate oarb6'

at)Plutarch, ii"fi'1ti;i'k, toz f' so' Esre insusirea

otrtultti edtrcat si fif eteit de a tttt se -schintha

sub devenirea

lucrurilorcn po' p'Jtp[it iide a-si-ygstra cu demnitate linuta

mrui suflet stdpanit id n'''J'''iiiil'"iii: Cdct ntt venim tn viald

'!r',"orul'i"s; ,lo''ltii iiisi"n ta-i presuiem legi' ci s'd ne suPu'rt1y'

i'rt"r-iili,r, i,ora'tln''i" 'dtre )eii cond.ucdlori ai universutut st

celor ce au Jbst preic'it;;" cdtr"e destin si oroviden{d'ae)cei vechi .;;;;r;; adesca nesratomicia so(ii cu o_t^o3t3

care se invarteqtc 'Jniifi;' Ci pitttttrt' z d Apolloyiuml.l0.l^l'

Aiiitr,r:ai,i,,dr,-'"';;:;l;' o parte a orbi.rei e stts' iar atta 1os'

Ei. ir'tinl,i. eir. v 70 sinlbqgr(iu' II' rI' 18'

sg)Soafta, cu r;;; l*rimit. gi nenorocirile ci. se gdscqtc ca

temd in *i. rnii -utit ttugtaii dinteatrul antic' De asemenea' $l

poc!ii lirici a" 0,,'n"iei;;i;td;;^ depl6'ng n:q'1i-n.Y-:lYlui d"

a irtvingc clctqrtnttrtstnul cosmic 9i social' care-l impresoara'

IIIItIIII

I

I

I

266

, ,

s6)Horatiu s, Oclc I, 34,

Numai un zcu e in stare

Ode III,29, 49-52:

Boethius

s2'prutarch. id. Aportotrittnt. r03.d. 104. a,b: Despreumrdtoarclc spuse arc tuf au.ipil*'i ,q\i"i,,u ttu .stnt cturabire, cieJeme,e, 9i: chiar rucn,riJba,tI iici'n'e1)stoarna; ba o singurdzi ne-ar putea ridicct pe ireprele "uil,

irn; ,uo,e si ne_ar coboril: ,:lr.mai de7os, beme'tri, ui" r"i., ,,.. cd acesrea sintJort,te ittste, dar cd arfi yort ,,,ni "riri'dord nri;;;;.;;,;,;intr-o !!, ci intr-o clpa.s3lpc'llu ner.nnificurca so(ii. cf, personificarea legilor luiPlaton (Critonj sau a parrici i" Cil;"iz atitinara I).

^" ^_. _r,pfutarch, ad.',tpoiioii'i,,i'iiZ\:. o"rp* toate trebuiesa spunem: ne ingriiint de.cele ce sint ai" reiioa p;-;;;;;;rrtvor ni le cer inaooi arfet ,,-i, treir','iii ,o"oti* insuportabilrlacq ei cer pe "'"1"

o d,o, loioiiii1a-rilo,,, insaduit_o un scurtt.i n ry. Cic e r o. Ti s c . l, 93 : S d f; c' i t; i ;; ;; ;;;" ;,b a'b c s t i,, d r t t ; ;- ; ;; o ro c i ie s a r,

" ii i,,' i iii [' f"' :::"r::"#::: /:v,ene? Cea fixatri de naturd? D;,.;;;;;; ne_a dat viala, cuntne_-a dat si bani,firii afi.rn rir,rtiirii,iiii."b"-ce sd te ptdngi clecica ea olerc hnpoi cdnd r,rca?.Doai it, iiirit" conctilie ai primit-o..")Plutarch

Ad. .ApoIIoni,,ir,'lOl"'tr' Dupd cum _p|antele

trncori dau roade multc. nttuo,li i,,, inri arro" si animalele odatd sint prodttcdtoa,u a" r,riiosi,'"tii'n,E nu; ,si c{upd cum Demarc elterneazd linislnr t r I t c s i fe I t,, i t

" t ^

p,f,!,.c.u fu r il m a'. t o t a$ a'1t ;i' i i!

"7 i'irl;;

""';;;i;i;';iiroi,lif.'q"tftfft' care tarasc pe oameni i' di;;;;

sr)Eurip, strimtcvaluritcslrc tl.,i:ruiffi.

intre Eubeia 5i Boefia, renumitd prin

Pi",f i,. sd faca mare, pe ccl inalr umil.vaotnd ce-ascundc umbra. Cu aprig zbor

Norocu-a smuls de_arcl coroana.Vesel cd dincolo o vede pusd.

MdneAierile filosofiei - Note 267

s7)Solon spusese odatd bogatului Croesus cd nimeni nutrebuie sd se coniidere pe deplinfericit inainte de moarte. invinsde Cirus gi dus si fie ars pe rug, Croesus a strigat pe $olon detrei ori. Cirus, impresionat, a dat ordin si fie oprit rugul. In acelagitimp, o ploaie torenliali a contribuit la stingerea completi a foculuiqi la salvarea lui Croesus. (cf. Ausoniu , Ludu.s septem sapientium)

sE)Perseu, regele Macedoniei, invins la Pydna (168), dePaulus-Emilius qi fXcut prizonier, a irrrpodobit carul de triumf alinvingitorului sdu qi a murit apoi in inchisoare.

se)Citat in greceqte din lliada XXIV vers 527-533;Doud bntoale se afld-n Olimp pe podeala lui ZeusUnu-i butoiul de rele, celdlalt e butoiul de bunuri.Cdnd un amestec din ele cuiva intre oameni ddZeus,Nenorocirea-l agteaptd, dar are qi parte de bine.Dacd-i di insd necazuri, il face batjocura lumiiFoamea pe sfhntul pdmdnt il adulmecd flrd mild.$i umbld sdracul pribeag, oropsit e deZei gi de oameni.

(Trad. G. Murnu)60)Subiectul acestei poezii revine des in poezia didacticd

latind. Cf. Ovidiu Fastel; Horatius Sat.I,l Claudian, Contrului Rufin I, etc.

6r)Horatius, Carmen Seculare 59.62)Seneca, Ep.II Ad. Lucilium'. Nu e sdrac cine are pulin,

ci cine doreSte mult.63)Din a doua cdsdtorie, cu Rusticiana, fiica lui

Symmachus, Boethius a avut doi fii: pe Symmachus qi peBoethius, consuli foarte tineri,in 522.

6a)De tdndr, Boethius a ajuns la demnitatea de patriciu giconsul. (Patriciatul era spre sfdrgitul imperiului numai un titluonorific de noblele, care se dddea unui numdr restrAns depersonalitdli in stat).

6s)Carul lui Phoebus-Apollo este, dupd legendd, tras de 4cai, fiecare avAndu-gi funcfia ardtatd, de nume: P-vrous (foc, cdldurd),Eors (lumind), Ethon (care arde) Si Phlegon (care aprinde).

66)Verg. Georgice II. 458; O preafericilii agricultori, dacdSi-ar cunoaste bunurile lor!

67)Plutarch, De exilio, 600 a: Cred cd nu sint mulliSardinieni care sd nu doreascd sd plece fn exil cu averile tale Sicare sd li se pard cd s-aJdcutfoarte bine cu ei, dacii astJbl leeste dat mai degrabd sd trdiascd tntre strdini, decdtfixali acasd,asemdndtori broastelor lestoase, sd n-aibd nimic bun decdt sdtraiascd./drd grijd.

(Trad. C. Niculescu)Norocnl ccl prea bucuros de crunta lui menirel1{::rt sau neprcvdzur srd_n *.ii"Jarao"i,.re ptac neslqure favonrri avlnd la togi de dat,Azi mie, rndine altuia, cu mulrd inlcsri;;. "-

ll:r-1'"h., Ad. Aportoni.unl !03; cit ," S::!;?)lT;;i)rtestatornicd este soarto si_cir de ,,ioiri jitrs"r"-rutnirli," itse inatla cete umite, tu i"ni,niaiiJ'roiii'"'

268Boethius

68)5eneca. Eoist.I,9,20, Ad Lucilittm; Dacd cineva (ziceP.:^i:y:).: :- es te

. i u t

1 t m i, a r r r" ir' r o'," p o r, u s a Ji e s t ap d r t u rlumii intregi, tot sdrac a. Satt. Anra ii ,[ pot.e ntai bine otrf.rspus. (i n teres ea zd d ea I tfe I c o n ! in t t I u l,' n,, jb,",,, n 1 ;

-;, t ";;

;;,, ;;c-rede fericit este un nenoroc'it, chiar clicd poir,rr":ngr" ii*iiintre.gi, Dar, ca sd Stii cd aceste idei sint obSteSti, fi;;i;'i;_';rostit-in primul rdnd natura, vei gitsi la tm poet comic aceastdvorbd:.,,Nu este,fericit cel ce nttie crecle

"iyAt,,.ln)Teme platonice qi stoice.?o)Cf. Senec a, Thyestes III, 447:

?::r::: o,tea,md; ldrd arme casa mea este ln sigttranld.)'r tn shnplitate mii bucur de o liniste desdvdrSiiii.7r)Seneca, Ad. Marciam. 16, 5: Soarta rut poate pdstracela ge natura a pdrdsit Si nu poate fi nenorocit iet ce i" ^i}existd.

?2)Cicero, Tusculane V gg_g9 (cap. 31_32): Cine rut seteme de sdrdcie? Totttsi numai fitosofii itt se tem de eo. Ia, it(Epicur).car -cit de puyin t" *tti1u*"ite! Nimeni n-o roloit *i"i

mult de_cdt el despre cumpdtare.73)Aristotel fr. 57 (Stob. III 3, 25 + pap. Oxvrh. 666):Fericirea nu constd attt tn a cdstiga mtrrte, ciliaiitJr' ,'," ,i.lr,

b i n e,s u b rapo r t u I s tlfl e t u I u i s i' nic i, o, pi, t - i,,,pii i i;; ; r''h;i; ;strattrcrtoare nu pare.a da cuiva fericirea,. cdci se fntdmpld cucei nevrednici de nimic, cdnd soarta re crd stare ii'[i""rt

yatelia.le, cd va fi mai mult admiratd inJdlisarea i", a"iai "imsryt $t aceasta este mai rciu decat orice. (weinberser n_33)7a)A. Gellius, IX, 8: D es igu* A

"' oA "

r,i rii'r-n'_ir'," iJr,.,inle.lepl,i! observdnd uiala, cd ,Zi "nr"

o" i,,,ii"-iiri tiirti,i')"multe. Horatius, Ode IV, IX, 45; Sd nu nnmeqtiferfcit fe-i'il-ieare mult.

7s)Aristotel fragm. 57: ceror ce statt rdtt ctt sttfletttr nici!ur1.:!!r:, nici fnumtseyea ntr le este clintre btmuri, cf cu iitt)ogaltlle lncep mni infloritor, cu atit mai grav Si mai rdtt rdnescpe cei ce le-au cdstigat.

^ - 76)Cf. Juvenal, X, 2l sq:

De faci un drum fn timpul ,opytt Si claca ai cu tine lttatdPulin-argintdrie bund,-*"rei in iabie satr treapd4i.sa.te temi Si tremrra-vei, chiar cdncl o iruriin, pe apd,

#i ryi1",a,uytlr1 1n {ata tunii. in schimb drumeliifir_'rti_or"r"It canla holttlui in fala.

(Trad. I. M. Marinescu)

MdneAierile filosofiei - Note 269

77)Frumuselea qi fericirea vielii simple 9i pq1{arha_l9 au fost

cdntate de cei mai mul1i dintre poelii vechi ca Tibul, Hora{iu,Ovidiu, Seneca etc.

ti)Se seruea comesenilor vin qi miere, pe care 9i le amesteca

fiecare dup[ plac.TDPurpurd de Tyr; la inceput culoarea purpurei se scotea

din otrava unei scoici.s0)Serii, poporul din India de rdsdrit care fabrica 9i exporta

mdtasea in vechime. (Mermele de mdtase in chinezeqte serh, a

trecut qi in greceqte ser; in latinegte sericum = mdtase; serica =stofe sau viqminte de mdtase. Astfel se explicd etimologiatermenului modem de sericiculturd.

st)in legdtur5 cu navigafia, cf. Vergiliu , Bucolice IV; Tibul,Elegii I. V; Ovidiu, Metamo(bze etc.* t2)Elogiulpdcii, cf. Vergilius, Horatius, Seneca, Augustin,Octavia,3i0 Neamul omenesc nu cunoa$te rdzboaiele, nicifreamdtele ucigdtoare ale trambitrei de luptd." urip rcxl arva. in aparatul critic al lui Weinberger. p' 36'gisim: annaW (probat Hiittinger, 1900, p. 19 n..1) Fald.cuideeaim adoptat in'lraducere lecliunea arma din codicele W(Mainhingensie bibliothecae Wallersteinianae)..' arrdf. Ovidius, Metamorfoze I, 140: Sint dezgropate dinpdmdnt bogatriile aldldtoare la rdutali. - .' 8tArisi., Fr..59 (Weinberger, p. 36): Onoarea si gloriatmtplu ntai mult sufletul de usurdtate_luyA! celelalte-dupd care-

rdineSte omul. Cicero, Thsculane lll,3 (cap. II): La aceastdrdtdcire a noastrd contribuie Si poelii: aceStia, deoarece att onxare aparenla de fnvdldlurd Si de tn{elepciune-, sint cw pld-cere

asutltatri, citili Si intdlali pe dinafard Si ast/bl ei se intipiirescaddnc in suJiete. Cdnd la acestia se adaugd si poporu.l, acestmare dasciti, aceastd multrime care din trtate pdrlile ne impingela vifitt, atunci sintern definitiv olravili de stricdciunea ideilorrele si ne tndepdrtdm de natt'tra insdsi, pdnd acolo tncft par a-Si

fi rdvnit cea mai bund naturd cei care au socotit cd ntmic nu e"mai

bun pentrlt om, nimic mai dorit, nimic rnai -ma7e1,

dgcdtonorurile, conducerile, gloria popttlard.-. Plutarch, Consolatioad Appollonium, I03 e: DeSi oceasta este starea lucrurilortecdtbare, tmii, din cauza prostiei omeneqti, tSi fac o glorienesocotitit Si deSartd dacd atunci cdnd mdrimea bogdliilor saurangul magistraturilor, sau o situalie mai inaltd fn stat, orionontrile Si gtoria i-au ridicat pulin, ameninld qi insulta pe ceimic:i, ncgdndind cit de nestatornicd Si alunecoasd este soarta...

IIttttIT

ItIIIt

'l

Boethius86)4luzie la institufia decemvirilor creatd

pentru a rcdacla legi scr.ise.Ia 451 a. Chr.,

h 509:l?ilrlul rege roman, Tarquinius Superbus, a fost alungal

88)Cf. Seneca, De beneficiis,lII,XX: Dacd cineva credecd omul.in ltygyne po.ate 7 srpus iclaviei, grrn"Sr".-p-;i,ZZcea moi nobird din no.i

^se susti'age acestei ioiaiyii [ii,iii

co rpu ri l e s ht t.,.s up u s e s i in p r.op r ielat ea s t itp dnu l ui ;' r i i,. i i', i' i',are^dreptul sdu propriu, e'qtii cle liber si i oli"'07;;';';"::"'incit t,tici nu poate.fi lin:tt irt inchisoqre, ii"i i,ipiri"n iiiiii;a-;i lua avinhtrile sale pentnt a se riclica sis, in"irf;;;,;t ovdrds ict celor c ereS ti.

8e)Zenon din Ereea. Arlii cred cd e vorba de filosofulAnararch din Abdera, p ar-.izanalfilosofiei tui Uemociii $;;#;a tiranului Nicocreon ain Cypru.

. ^

eOrBusiris. rcgc al E[iptului. care, pcntru a opri flauelulrunci foarncre carc sc abatuse pcste rara rri, u ordonrii;";,?#iunui ghicitor di'cypru. sd se'sacrifice strainrl car;fi,d;;ill,iEgipt. Pe Hercule insd. nu l_a putut sacrifica, d-;r;;;;-;;;;pR-and lanfurile a ucis. gi pe rege gi pe fiul acesruia. Istoricii sieclinsd conrbar vcros i m i I itatba ac6srei iegende, d;p;;r;;;; ;;;;;;;sacrificii omenegti la Egipteni.

'r)Invins intr-un rilzboi cu cartaginezii gi fEcut prizonier,Regulus a fost tri'ris sd trateze

"u tom"unii pentru un schimb deprizonieri, jur.nd cd se vaintoarce indardt, if*a n"go"i".rb;;;

equa. La Ronra insd el a sfdtuit pe compatiiofii sdi ia ", "ariacondilii Ie Cartagi'ez ilor 9 i apoi respec tandu_aij;.d;;rrl::;

intors la Caftagina, u,nd1.a fost-supus ""to.

rnui gr;i;;i_i;;povcstire. inrre al1ii, dc Cicero, in be Ofliciis,lII,"27.

.',)Tabloul grozdvijjor.savargite a. wero, il gasim zugrdvitcomplet de Suetoniu gi Tacit.

. e3lDupd ce a fost ucisd mama sa, Nero, venind sd-i vaddcadavrul, se zicc cd l-a privit obiectiv, adrnirAnd sau criticano Jinpunct dc vedcrc estetic, difbrite pa4i ale corpului. AA;;l;;;rh,fapt e pus la indoiali atir de Suetoniu, citli de tacit.q)cicero,

Hortensitrs 27 r37: cir'se ttiosebesc oamenii intreei, ca fit.'e,.dorintc Si felut t,ietii irttregi.oslCiccro. Horlensitrs,g0/g7. "e6)Visul lui Scipio, in Repttblica,VI,22.

, - =. nl,9t:rr,g,

+"I yI,25: Acel rentmi in.sd in intregime estetncaltt\sat itt /initele acestor regiutti pe care Ie vez7, pentru

MdnsAierile filosofiei - Note 277

nimeni el n-afost vesnic, ci se prdbuseSte c'u ruoartea oamenilorSi se stinge in uitarea posleritalii.

e8)Plutarch, Consola.lio ad Apollonitun, l17 e: Ceu mailungdviala este scurtii Si de o clipti,/a{d cttveacurile nemundrale,cf. Cic. Hort,25135; Rep.Y\,24

ee)Plutarch, De.rit. pud. 532 f (Weinberger 42). Tdt'ereueste, zice Euripide, rdspunsul /'ilosofilor. Proverbe 11, 12:Bdrbatul inlelept vct titcea (cf . Proverbe 17,28; Ecclesictslul20,5,6,7). Macrobius, Satttrnalia VII, 1. 17: Accasta este una dinvirtulileJilosofiei, cd pe cdnd oratonil nu poate sii demonslrezedecdt vorbind, /ilosofulfaceJilosoJie rut mai putin tricincl, dec'dtvorbind.In timpurile noastre tdcerea a fost rnagistral ddltuitd inbronzul cuvintului de T. Carlyle giV.PArvan.

t00)Cf. Plutarch. Ad uxoretn 6ll d.: in pririnla celor pecare le auzi de la al1ii, care ffituiesc pe mttlli spunirttl cd nuexistd nimic rdu, nintic trist pentru cei ce sint clezlegoli decorp, Stiu cd te intpiedicd sci crezi ac:eastii invdldtttrdstrdmoSeascd Si simbolttrile mistice ale orgiilor dionisictt'c, 1tccare le cunoaslem utii de la alyii cei ce participdnt lu ele.

r0t)Cf. Vergilius, Eneiclo lV, 173-177r02)Brutus, autorul principal al revolu{iei republicanc clin

509 a. Chr., prin care Tarquinii au fost ah-rngali gi regalitatcairilocuiti cu republica. S-ar pulea sd fie, de usemeneo, vorbctdespre Brutus care a ltnt parle la asasinorea lui Caesot'.

ro3)Stoicul Cato din Utica.r0a)Consul roman in282 a.Chr., proverbial pentru sdriicia,

integritatea gi cinstea sa. In rdzboiul cu Tarentul, Fabricius a fosttrimis la Pyrrhus sd negocieze rdscumpdrarca prizonicrilor qi pace a.

Pyrrhus voind sd-i facd un dar de bani, el l-a refuzat. In acclagitirnp insd a denunfat lui Pyrrhus inten{iile criminale ale mcdiculuiaccstuia. Cdnd a auzit Pyrrhus a exclamat: Recwtosc pe Fabricius !Arfi mai ttsor sd fntorci soarele clin drumul sciu, tlecdt pe ocestroman din calea dreptayii Si a onoarei.

ros)Seneca, Agamemnon, 58 sq.ro6)Martianus Capella, 3,7:

Cel care legi, stringind in lanfuri tainice,Seminfe care se luptd intre ele

$i printr-o sfint[-mbrdliqare incdlzegti legdturi,Cdci impletegti elementele unele cu altele.Uneqti sexele gi credinla sub semnul 'Dragostei'.

r07)Reminiscenfe din,Bcrrchetul gi Timeul lui Platon, dupd

272 Boethius

care iubirea este ca un demon ce are misiunea de a uni elementeledespreunate.CARTEAIII

r08)Cf. Platon, Protagoras 328 d.: Dupd ce Protagora aspus acestea Si altele ca acestea a tncetat cuvfntarea; eu insd,mult timp fermecat de anlntarea lui, fl priveam tncd, dornic sdaud cele ce urmeazd.

lDerin Republica lui Platon (inceputul cdrlii VII) gdsimcelebra alegorie a pegtcrii, prin care Socrate aseamdnd pe om,prizonier propriilor sale simluri gi prejudecili, neputincios de aCunoapte esenla adevdrului, cu nigte captivi care, inchigi intr-opeqteri intunecoasd, sint nevoili sd stea cu spatele spre lumind gi

sd nu poatd vedea decdt umbrele fiinlelor gi lucrurilor reflectatede lumina de afar6. Dupd cum acegti prizonieri cu cit se apropiemai mult de iegirea din peqterd, cu atit pot vedea mai bine lucrurileiar nu umbrele lor, tot aga omul, dezbrdcat de pasiuni gi prejudecd{igi inilfat pAnd la Dumnezeu, poate cunoagte realitatea ideald.Conclride Platon, prin gura lui Socrate (517 b): A;adar iubiteGlaucon, aceasta este icoana condiliei Lunane. PeStera nbterandeste lumea vizibild;focul care o lumineazd este lutnina soarehti;captivul care se ridica tn regiunea superioard Si o contempldeste spiritul, care se inalla pdnd la s.fera inteligibild. Aceastaeste pdrerea mea, dacd vrei sd o Stii, Dumnezeu Stie dacd esteadevdratd.

r10)Cf. Martianus Capella, 37,4 (24,6)rrr)Loc comun al filosofiei morale antice. Cf. Platon,

Euthidem,278 e: Toli voim'sdfimferici{i. ... cine dintre oameninu vrea sdfiefericit? Cicero; Hort.26136: Desigur toli voim sit

f;mfericili"; Seneca, De vita beata, I, I : ,,TbYi doresc sd trdiascdfericili...rr2)Epicur, fr. 348 (Augustinus, De civitate Dei, XIX.l)

rr3)Cf. Platon, Republica, 518 c.rra)Cf. Seneca, Ad Lucilium 36: Anotimpurile, zilele,

astrele, aratd cd toate fenomenele si lucntrile au Ltn ciclu pecare il parcttrg Si-l repetd in perioade determinate.

trs)Perle; cf. Horatius, Epode,8. 14.tr6)Struma = scrofuld, urmatd de scrofuri; Catul, LII.u7)Exista un Decoratus, atagat pe ldngi maestrul oficiilor

(Bocognano, p. 264, nota 98).r'8)Pe ldngd indatoririle lor speciale (urisdictio gi imperium)

pretorii aveau gi unele atribulii politice qi administrative. Ei dideauspectacole pentru popor.

Mdncdicrile filosofiei - Note 273

rr e)Prefectul aproviziondri i, care supraveghea toate industriilealimentare, nu mai avea la sfArgitul impcriului din vechile saleinsdrcindri decdt pe aceea dc a fixa prefuI pdinii qi de a verifica,pentru exactitatc, cdntaml bmtarilor.

r2o)Cicero, Pro Archia, 14.r2r)Dionisie, tiranul Syracuzci, cdtrc anul400 a.Chr., pentru

a facc pe lingugitorul curtczan Damocles s5 in{eleagd pliceriledomniei, i-a ccdat pentru o zi locul, urcdndu-l pe tron qiinconjurdndu-l de toate satisfac{iile, dar atArndndu-i in acelagi timpdeasupra capului de tavan o sabie, care se linea intr-un fir de pdrsd nu cadd. Damocles a infe lcs astf'cl fericirea tiranului.

f22)Cf. Cicero De Ol/iciis,11,24 sq.r23)Papinianus, jurisconsult celebru, Caracala, uci gdndu-

gi fratele i-a cerut sd facd apologia crimei. Papinianus a refuzat gia fost ucis.

r2a)Horatius, Ode,III, 4, 65: Forla oarbd se prdbuSeStesub propria sa greutate.

r2s)Cf. Ev. Matei, 10,36: $i vrdjntasii omuhi, casnicii hti.r26)Cf. Vergilius, GeorgiceI,30.Indus la est gi insula Thule

la nord erau limitele lumii cunoscute de ceivechi.r27)Vcrsuri citate in grecegte din Euripid e, Andrcnnca, 320 sq.r28)Cartea II, proza VII.r2e)Aristotel, R hetorica 1399 b;Sallustius lugurtha 85,21-25.r3o)Cf. Iuvenal, XV, 708, sq.

Din cer ne lttardtn cunoSlinlaAcestui siml din care nlt.sint tntru nimic impdrtdsitefieluitoarele ce-Si poartd a lor priviri in jos lintite,Acel ce le-a creat pe toate dintnt-nceputul lumii, deteLa dobitoa'ce nuntai vialii, iar ontenegtii noastre cete,Dadu Si nflet...

t31jin Andromaca, vers. 420 (Trad' I' M' Marinescu)

r32)Plutarch , Consolatio ad Apollonitm,l04 a: in realitate

tntpurile oamenilor sint muriloare Si efemere,t33)Plutarch, De liberis educandis,5 e: Cit de micd este

puterea omului, comparatd cu puterea altor animale ca de pilddelefanlii, taurii, leii. Seneca Ad Lucilium XV: Nu vei atingeniciodatci nici Jbrlele, nici greutatea unui bou gras.

r3a)Aristotel. Fr. 59 (Iamblichus,, Protrepticon 8,47 , l2):Dacd cineva ar avee vederea lui Lvnceu, a cdrui privire puteastrrihole prin ziduri Si orbori, i s-ar pdrea o reprezentaresttporlultili ,sci t,utld clin cite rele e conslitttit. (Weinberger, p.59)

_{

tttItIttIilIil1l

it

274 Boethius

t3s)Cf. Ptaton, Protagoras,329 c.d.: ." virtutea e una,

dar pdrlile ei sfntjttstilia, temperanla, ,s.finlenia, satt toate acestea

sinl ruunele uneia Si aceleiasi realitdtri.r36)Platon, Tirnaios,27, c.: Deci, datoria ta, Timaios, este

sit vorbegti in legdturd cu acest subiect, pe ctt se pare, dupd ce

vei invoca mai int(ti, dupd lege, pe zei.f37)Platon, Timaios, 27c; cf. Geneza, 1,26; etc'r3s)Cf. Platon, Timaios, 31b-32c.f3e)Cf. Platon, Timaios, 35 si 39e.tro)Cf. Platon, Timaios, 4le.Dialogul Timaios al lui Platon se gdsegte in Opere, vol'

VII, Ed. $tiinlificd, 1993, p. 105-2 15.' tatrl4urlianus Capella,,74,18 {49,4): Dd, tatd, ca mintea

sd se urce lo celele elerice.ra2)Cf. Platon, Legile, Tl5e: Dentiurgul, cum spune un

vechi a:fnt, avdnd in sine tnceputul, sJirSitul Si mijlocul tuturorlucntrilor, pe toate le atprinde, urntdrindu-le at dreptatea s-a'

Cf. Apocafipsa ltti lonn,-l,B; Eu stnl Afa ,ti Omega, tncputul Si

slrsin,t, zice Domntil, cel ce este, cel ce era si cel ce vine,

atot!iitonrl.ra3)Idee inspiratd din Platonrrrrgoalltllrs traduses e ,,Elementele" lui Euclid 9i

A r itmetica lui Nicomah'tas)ln vocabularul filosofic al lui Lalande, gdsim aceastd

notd, dupd L. Braunschw eig: Porismele lui Euclide s-au pierdut;nrt se Stie exact ce contrineai, ryici mdcar ce tnseamnd cuvdntul'Dar ie poate presupune cd ele lratau delPre propoziliuniincomplbt dembnstate si a cdror dovedire, lgSica $i -g:t!{a:!?'trchia tlemonstratd. Totugi in diclionarul grec-francez al lui Baillygisim tradus astfel cuvintul: porisma: corolar, propoziliune scoas[

iintr-o teoremd (Eucl., Elem.3,l). Aceastd traducere concordd,

dupd cum se vede, cu inlelesul p-e care i-l dd Boethius' Prin

,.mu.., insemnarea cuvintului porisma nu rdmtne necunoscutd'r46)Platon, Phaidon 60 b.r17)Cf. Ev. Matei XI 28 Venili cdtre Mine toli cei ostenili

Si Eu vd voi odihni Pre voi.' r48)Vergilius, Eneida VII,46: Loc de cetate Si trudelorcapdt acolo sa-1ific. (Trad. Coqbuc)

r4e)Cf. Cartea III, proza XIlso)Plutarch De Exilio,607 e: Existd linuturi unele mai

potrivite decdt altele, pentru plante, in care acestea rdsar Si

MAneAierile filosofiei - Note 275

cresc mai bine.I srtQuintilia nus, I ns t i tu t io O r a t o r i a VII, Praefatio.ts2)Fericitul Augustin, Confesiuni, VII, l0: Am.fost nevoit

sd md indrept spre mine tnsumi, am intt'at in addncul consliinleimele Si am vdzut... lumina cea schimbdtoare.

rs3)Cf. cu teoria platonicd a reminiscenfei (Phaidon, 91e)lsa)Cf. Caftea I, proza VItss)Gigantii, spune legenda, ajutali de mama lor Geea, au

declarat rdzboi lui Jupiter, dar acesta i-a invins cu ajutorul luiHercule.

r56)Platon, Republica, 425a.rs7)Citat ?n greceqte, cf. Platon, Sofislul,244e.ts8)Platon, Timaios, 29brse)Cf. Vergilius, Georgice II, 490: Fericit cel ce a putttt

cuno a$ te cauz el e lucrur i lo rt60)Orfeu, fiul regelui Oeagru gi al nimfei Caliope - dupd

altd legendS, fiul lui Apollo gi al muzeiClio - ccl mai marc cdntirctal antichitdlii, de nurnele cdruia se leagi poellre, misterc, dogmcetc. Poezia aceasta a lui Boethius este in intregime imitati dupdSeneca, Hercttle Furiosul,570-595, Heruile pe munleb aeh,1035-1 134, qi Medeea, 628-636. Influenfe din Seneca se gdsescin aproape toate poeziile lui Boethius. In cea de fafd asemlndrilesint mai izbitoare ca in toate celelalte.

Tabloul complet al imprumutr-rrilor din Seneca la Boethiusa fost intocmit de R. Peiper, Cons. Philosophiae, Lipsiae, 1871.

Asemdndri izbitoare se gdsesc qi in Satyriconul (CarteaIX) lui Martianus Capella. Cf. gi Ovidiu, Faste,II,83.

16r)Thaenar (Azi capul Matapan), pegteri de la extremitateade sud-est a Laconiei, l0ngd intrarca in "infern".

r62)Cerberu1, cdine cu trei capete, pdzitor al infernului.r63)Furiile (la greci Eriniile), zeitd\i cdrora nici o crimd sau

viclenie nu le rdmdne nedescoperitd gi nepedepsitd.r64)Ixion, regele Lapililor, cdruia Jupiter ii acordas e azilin

Olimp. Ucigdndu-gi socrul gi incerc6nd in Olimp sI necinsteascdpe Junona, a fost aruncat in Infern.gi pedepsit cu legarea de oroat[ care se invArtea necontenit.

r6s)Tantal, regele Lidiei, ddnd o masd zeilor, pentru a leispiti qtiinfa, le-a servit drept mdncare pe propriul sdu fiu, Pelops,tiiat in bucdfi. Jupiter a-toate-gtiutorul insd l-a trimis pentrunelegiuirea lui in Tartar, pedepsindu-l la o foame gi sete vegnice,po care nu qi le poate astAmpdra niciodatd; degi in niijlocul unui

276

srs c6nrt inrinJo J^-^ 'Lry-T cu fructe.coapte, crlcile se ridicd insus cdnd intinde m6na, iai valurite fi;;;ilff Jiii;:,ffi1f#

:,1"hr?i3;lJ:u'u ingr'i1i

" pi"ilil; apd, cdnd vrei sa-qi

"_ _^^.,j'l9igagt pedepsit de Apoilo gi Diana fiindcd incercasesa necnsteascd pe mama lor, Latona, sr condamnat sd-i sfhsievesnic doi vulruri fig1tu! fdrd,ca.r J_iirluta;;;;;.-' -*

. orcei

_ r67)plu to, zeul Infernului.CARTEA IV

r6t)Cf. Cicerg, Vilut lui Scipkt (Republica).r6e)ptaton, phaidros, zqg "i

i;ii,ia gailir"ofitosofutuie inaripatd...

r7o)Marf. Capella, 40, l2 (26.13\.r7r)Saturn. ci Jels.iir-s , i;;;;;;; r. 336: priveste tncotrose-ndreapld planeta inghelatd a lui S"aturn.172)Marte.f 73)Platon. phaiclros, 246 e: E inndsctrtd puterea aripeide a zbtlra in inctit, ,,na" Uri,l"sin-rni^'r,'t'r"ilor... Marele Jnnite,metse inainte pe cer, purtat in car, piiiiiii"iii t;;:;t:;';;i{;;7

. r7{)Vergiliu

s, Ene ida, Xli,' iA f; i';.ctnct ocoliri au /dcut inainte pe aici Si pe acoloCinci inddrdt; chci acum nufig dt1p,_J iabd rdsplatdJocuriJdcdnd, ci se_ntre, pi "ipr,,fsi;;;;rirzi Turnus.

f7s)Cf. ptaron, dialogul Gorgias,ain .u."(Tlt;fft:?inspirat in acest capitol.t76)portretul iimpului, cf platon, Reptblica,X, 57g b_5g0 b.r77)Martianus baneila t6 iA';K'17t)Cf. pildele lui.Solon;;: iiV ;;: Cunttna inletep|ilor

';;:u,uf"r,:!# r'il\{'viara nebmtii;; ;;" rea. cr qi i;;i;;,

r7e)Cf. Ambrosius.. De .Officiis ministrortrm I, 12. 46:N e I e g i u i t u I fs i es te irls u.s i p "

a " ip i a,-

" ;i' d *l;,"'; r't t,,,i i r) 7,,fr"ron,(i:tl:ete sate iuie;;,;;i; tsi'ii rosproto ra.,ou,Acest episod^{il viafa lui Ulysse e povestit de Ovidiuin Meamolfoze xlv, zs?,q.

rE rsr vrs'ros r

r*hu.u,';:ru.l}iil'il,i:$: era un munte intr-o micd insurd de ldng'

r82)circe. zeiidturdjitoare, fiica soarerui gi a nimfei perseia,locuind in insura Aia, inrr-unp"i;i;arril;uii.ut. sdrbatice si deeroi, transformafide ea in animale. A fost

".ird d; T;i;-;;:Ci

MAnedierile filosofiei - Note 277

episodul acesta povestit de Homer (Odiseea XX 138 sq.) cuurmdtorul inceput:

De aici pornim-nainte plini de jaleDe pierderea iubitrilor tovardsi,Dar mulfuunili cd noi scdpardm teJbri$i-ajungem la ostrowtl Aia, wtde$edeafrumoasa Circe, o zeildCu graiu de om Si-amarnicd, o sordDe-un sdnge cu sdlbatecttl AetesCare-i ndscut din luminosttl soare$i de-a lui Ocheanos fatd Persa .. .

(Trad. Murnu)r83)African, Marmarica, in Africa, intre Egipt qi Cyrenaica.r8a)Mercur, ndscut in Arcadia,reprezentat cu aripi la umeri

qi la picioare.r85)Cf. Platon, Gorgias,509, d. (cap.LXV): ASadar, din

doud rele, a comite o faptd rea Si a suferi, noi spunem cd-i maimare cel dintditt Si mai mic cel de-al doilea. De aceea, cemijloace trebuie sd-Si procure cineva, ca sd poatd sd-i ajuteastfel, inctt sd aibd amdndoud foloase, atit pe acela de a nucomite fapte rele, cit Si pe acela de a nu le suferi? Oare putereasau voinla? Vreau sd spun astfel: va.fi.ferit de nedreptdli dacdnuva voi sau dacit iSi va dobtindi puterea ca sd nuJie nedreptdlit?(Trad. Simenschy) cf. Cicero, Iforknsius 29139; Augustin, DeCivitate DeiY,26.

r86)Platon, Gorgias, 472 e: Dupd. pdrerea mea... celnedrept Si criminal este nefericit in orice caz, totttsi mai nefericitdacd rut e tras la rdspundere Si judecat de zei Si de oarneni.

(Trad. Simenschy).r87)Cf. Platon, Repuhlica, X; Vergilius, Eneida,Vl,7391E8)Vergilius , Georgice I,204.r8e)Mart. Capella, 42,4 (27 ,l ); cf. Ovidius MetamorJbze

Il, 177.re0)In timpul eclipselor de lund, cei vechi fbceau un zgomot

asurzitor, lovind intre ele obiecte de metal, pentru a ajuta luna sliasd din eclipsd. Acest obicei, care se mai pdstreazd gi astdzi lagroenlandezi qi la unele populalii africane, trebuie pus in legdhrrdcu un strdvechi mit indian, dupd care luna qi soarele sint neconteniturmdrite de capul nemuritor al lui Rahm, pirit de acegtia lui Vignuci ar fi bdut din apa nemuririi.

rer)Loc comun in dialogurile platonice. Cf . Phaidon,62 a.re2)Cicero, De divinatione,ll101. Dupd Usener, Klingner

I

I

T

tttIItI

I

I

I

278 Boethius

gi Muller (cf. Weinberger, p. 96) Boethius s-a folosit in acestcapitol de izvoare neoplatonice; Plotin, I,7, l;201;il1,1, 7, sq.

re3)Idee stoicd.tea)Pdrerea suslinutd de Atenagora, filosofplatonic, ndscut

la Atena in sec. II, conveftit la cregtinism.tes)Gdndire platonicd.re6)Cf. Cicero. De divinatione, l, I25: Eu insd numesc

destin ceeo ce Grecii ruunesc elp0,pl-|.ryq, adicd o ordine Si oserie de calze care se nasc unele din altele.

re7)Verg. Eneida Il, 426.te8)Lucanus, Pharsalial, 128. Nepot al lui Seneca Retorul

gi Seneca Filosoful, Lucanus, marcle poet epic roman, a muritde tdndr, osAndit de Nero fiindcd se amestecase in conspirafiarepublicand a lui Calpurnius.

1ee)Citatul, in grecegte, este luat poate din HermesTrismegistul, personaj legendar, c5ruia i se atribuiau numeroasecir,ti, confindnd principiile infelepciunii vcchiului Egipt (Bocognanop. 268) sau din filosoful eleat Parmenide (Weinberger, p.100).

200)Citat in grecegte, din Iliadq,VIl,l76. Dacd nu sint omuzd, anevoie o sd spun despre toate.

(trad. Murnu).z0tlCf

. Ecclesiastull, S: Toate lucrurile stnt grele, nu poateontul sd le explice prin cuvint Si nu se ve sdtura ochiul a vedea,ttici urechea a auzi.

202)Cf. Epist. Filip. 2,7'. Ci s-au deSertat pe sine chip deo m lu dnd, in t ru as e m itna re o o am e n i I o r fi c dn dtt- s e. Iacob, 3, 9 :

Cu ddnsa (cu limba) blestenldm pre oameni, cari sint Jdculidupd asemdnarea lui Dttmnezeu.

203)Cf. Mart. Capella 427,7 (299,25) - Vergilius,Georgice lI,48l-482.

2oa)Vergilius, Ecloge 8, 17.20s)Vergilius, G eo rg ice lll, 225 -226.206)Maximianus, 5, I 12.2o?)inainte de a pleca cu flota spre Troia, Atridul

Agamemnon a trebuit si jerlfeascd pe fiica sa lfigenia, pentru aavea vinturi favorabile de plutire.

2ot)Ulysse.2oe)Leul din Nemeia. Este vorba de chinurile la care a fost

supus Hercule pentru a ispigi vina de a-gi fi ucis, intr-un accesde nebunie, solia qi copiii.

2to)Pisdrile lacului Stymfale.211)Merele de aur din gradina Hcspcridclor.

2r2)Diomede, regele Traciei, igi hrdnea caii cu carneomeneasci. Hercure l:r nedepsit peniru'aceastd .ruri-", aano^u-rpropriilor lui cai sd-t slhgie.2r3)Seneca, Hercules Furens lI7g.2rr)Seneca, Medea, 643, 653.2rs)Mistreful

de la Erimante din Arcadia.^ . __,]'A finut, in locul lui Aflas, pdmdntul pe umeri.CARTEAV

2r7)Cf. Platon, Timaios,2g a: Tbt ceea ce naste trebuie sdse nascd dintr-o cauzd oarecare; cdci nimic ,r"_iibiiiiir\fi,ig,:":..t::4:lde,.o cauz.d. _ persius, iatire ilrl'Si rq."

-'""tvrmtc nu se napte din nimicNimic nu se poale intoarce in nimic.2r8)Aristotel

, physica II, 4.2te)Persia: numele de Achemenia, de la Achemene, strdmoqullui Cyrus-giDarius.220)In retrapere, par{ii cauzau mari pierderi inamicului,copleqil$u-l din frgd iu'ragqi.

--.

r,,, ^^tll,Cirat in giecc$tr\tiiaaoIII,277 si Odiseia XI. 109 si.\tt, rzJ ) versul acesta ltgureazd in Weinberger (p. I l0) ca primril

in poezia ce urmeazd.222)Hom er, Iliada,I, 605-606

r . .223)Vergilius, Ge'oigice, IV, 393: Cele ce stnl, ce auJost Si-ncurdnd sint impinie sd vind.224rcf. Cicero,'De Naturi-Deorum II, 6g: III, 54 _Lactantius, Institutiones Divinae rr, to - hi..itut tvtut..iru..De en ory,u.'Qnyym.ytigioyttm t7 , r . _ Mil. d;p;ii; il, i?;69;l"",9I. Augustinus, De Civitate Dei V, g:ll. ' \.->'''

^ ,'o).Horatiu, Satire II, 5, 59. Ulysse se adreseazd vestituluiprofet teban Tiresias, intrebiindu_l "cum ua putea sd_Ei refacd

averea. Dupd ce-i dd unele sfaturi, Tiresias adiu[i;;;r;; ;;;;;;al cdror echivoc e caractbristic tuturor iraco"reror: iii ii iiLaerte, ceea ce sDlrn va fi sau n, ,o p. mare:le tfiilil iiiinspird prezicerea!227)Cf. cartealV, poezia VI,43.228)Despre teoria pratonicd a ieminiscenfei, ale cdrei ideisint reluate aici, v. ti Caitealri, ilziaxj.".,,")Cf. Platon M-enon, gb d. e.: Bagi de seamd tn ceargumentalie incurcatd intrdm? Ca si cuin o*ut i_,oi ii,Zicerceta nici ce cunoa;.t1, nici ce nu cinoaste. Cdci

"l nu.riifr

ceea ce cunoastefiindcd Stie si n_are n"roio de ni,ict; ";;;;;;;amdnunlitd, Si nici ce nu cun'oaSte; fiindcd nu Stie ce cautd.230)Cicero, De Divinarioie,Ii S, ;q:-

280 Boethius

23t)Origenes (Eusebius, Praep. ev. YI, ll), PreStiinla luiDumnezeu nu implicd celor pe care el le are tn puterea sanecesitatea de a se produce.

232)Idee neoplatonicd din Ammonius: cunoasterea... esteo energie a cunoscdtorului - gi Proculus'. tot ce se cunoaste nuprin puterea sa, ci mai degrabd prin puterea annoscdtorilor se percepe.

233)Numele latin al filosofiei stoice gr. otoo,lat. porticus, ogalerie cu colonade gi picturi in Atena, unde Zenon din Citium gi-a linut cursurile. Filosofia sa gi-a luat numele de stoicism, de lalocul unde era predatd. Stoicii afirmd cd senzafia este primul act alcunoagterii; acorddinsd spiritului rolul de aprelucra datele simgurilorgi de a extrage din impresii confuze qi particulare idei precise gigenerale. Dupi conceplia stoicd deci, spiritul nu are numai oreceptivitate pasivd, ci este esenlial activ. Boethius opune acesteiteorii a cunoaqterii teoria platonicd, dupd care noliunile generaledespre lucruri nu ies din percepfiile noastre sensibile, ci ele preexistdin spirit, fiind doar trezite cu prilejul percepfiilor.

234)Cf. Prudentius, Apotheosis, 83.23s)Cf. Sallustius, Catilina L l, - Ovidius, Metamorfoze,

I, 85 sq. - Prudentius, Contra Symmachum,lI,262.236)Aristotel, De Caelo I; cf. qi lI, 1: Cerul in tntregime

nici nu este ndscut, nici nu se poate strica, aga cum zic uttiidespre el, ci este unul Si t)e$nic, neavdnd nici inceput nici sfarSital fntregi eternitdli, avdnd insd Sipdstrdnd tn sine timpul infinit...

237)Platon, Timaios ,28 sq.: Dupd ce tatdl a bdgat de seamdcd lumea creatd de el se miscd Si are viald... s-a bucurat Si plinde veselie s-a gdndit s-o facd Si mai mult furpd asemdnarea sq.Astfel, precum el e veSnic, tot aSa s-a hotdrit sdfacd Si universulpe cit se poate lafel. Evident, natura vieluitoarelor este veSnicd.

238)Platon, Timaias,3T d^ sq.23e)Ammonius, 135: Acelasi lucnt prin natura sa esle liber

iar prin cunoasteren zeilor este nu nedeJ'init, ci definit.(Weinberger,p.l25)

. 24o)Prudentius, Cathemerinon,II, 105 sq:Din zori Si pdnd in apttsAvem un ochiu acolo sttsCe zilnic e cercetdtorAl vorbelor Si faptelorEl vede tot Si Slie-oriceIn lot ce Jacem marlor eDe dreapta judecat-a LuiNu scapd gdndul nimdnui.

Mdnedierile filosofiei - Indici 281

Index Nominum flndice de numel

Academica studia C. I, Proza I, I0'

(invdldturi academice)

Achaemenia ruPes C. V Poezia I, l '(stdncile ahemenice)

Aehelous C. IV, Poezia VII, 23'

Aetnae ignes C. II, Poezia V 25'

(focul Aetnei)Aetnae flammae C. II, Proza VI, L

(ldcdrile Aetnei)Agamemnon v. AtridesAgrippina v. Nero C. II, Poezia VI, I sqq'

Albinus C' I, Proza IV 14;

C.l, Proza IV 32'

Alcibiades C' Lil, Proza VIIL 10'

(Alcibiade)AnaxagorasC'l,ProzaIII,9(DiogenesLaertiosll'12);(Anaxigora) cf. C' il, Proza VI' 8'

Anaxarchus C' II, Proza VI' 8'

Antaeus C.IV Poezia VII' 25'

Antonius Carecalla C. |il, Proza V l0'(Spartianus, Vita Caracallae IVI; 8)

(ViaPa lui Caracalla)Aqutilo C. I, Poezia VI,9; C il' Poezia III' 1l'

A)cadis alites numen (Mercurius) C' IV Poezia III' 18'

(,,al Arcadiei intr-aripat zeu") (Mercur)

Arctnrtts C- I, Poezia V, 21; C' II4 Poeziq V I'Aristoteles C.lll, Pt'oza VIIL 10; C' 14 Proza I' 12'

(Aristotel)Atheniensium multitudo C. I, Proza V,4'

(poporul ateniart - ,,guvernul popular" la Atena)

Atlas C. IV Poezia VII' 29 sqq'

Atricles C. IV Poezia VII' 2,7'

(Atridul)Atrster C. II, Poezia III, 7; C' il' Poezia IV 9

Bac.chus C' I, Poezia VI, 15'

Bacchica mLtnera C. II, Poezia V 6'

(tlarttrile bahice - ,,al lui Bacchus vin")

tIIIttItIIItIt;