09.02.2012 - Curs 1

Medicina legala este legatura, conexiunea dintre medicina si justitie.

Medicina legala este o disciplina de sinteza situata la granita dintre stiintele medico-biologice ( concrete) si cele social juridice (abstracte); ea are ca scop sprijinirea competenta a justitiei ori de cate ori pentru lamurirea unor cauze juridice sunt necesare elemente probatorii din sfera biologicului uman. Medicina legala ajuta la intocmirea mijloacelor de proba ce servesc probatiunii judiciare atunci cand este implicata fiinta umana. Mina Minovici spunea ca medicina legala este in egala masura arta si vocatie apta sa demonstreze artificiile intrebuintate de cel interesat spre a deruta justitia, ori a tulbura constiinta magistratului spre indoiala strecurata in sufletul lui. Mina Minovici este de referinta pentru medicina legala romaneasca, impreuna cu fratii lui Stefan Minovici si Nicolae Minovici au contribuit la prestigiul medicinii legale. Activitatea de medicina legala are radacina in realitate.

Activitatea de medicina legala se desfasoara in 2 mari domenii:

1. Medicina legala tanatologica care se ocupa de cadavre mai este numita si patologia medico-legala morfologica, studiaza aspecte legate de moarte (felul mortii, cauzele mortii, semnele mortii). Activitatea este reprezentata de examinarea cadavrului indiferent de intervalul de timp (postmortem) care a trecut pana la examinarea medico-legala. 2. Medicina legala clinica care se ocupa de persoane. - mai este numita si patologia medico-legala clinica ce are ca obiect de studiu persoana (omul viu) sau documentele medicale ce apartin acesteia, in scopul probarii unor violente exercitate asupra sa (examinarea medico-legala traumatologica), existentei discernamantului ( expertiza medico-legala psihiatrica). Activitatea de medicina legala se desfasoara in baza unor acte normative:OG nr 1/ 2000 privind activitatea institutiilor de medicina legala. Aceasta OG a fost aprobata cu modificari si completari de legea 459/2001. Dupa aceasta, apare OG 57/2001 prin care modifica si completeaza legea si legea 271/2003 si Regulamentul de aplicare al OG nr 1/2000 aprobat prin HG 774/2000, modificat prin HG 1204/2004 si normele procedurale.Activitatea de medicina legala se desfasoara in cadrul institutiilor medico-legale reprezentate prin Institutul de Medicina Legala.

Institutiile in care se desfasoara activitatea specifica de medicina legala sunt:

A) Institutul National de Medicina Legala Mina Minovici

B) Institutele de medicina legala, in numar de 5, din centrele medicale universitare:

Timisoare, Targu-Mures, Cluj-Napoca, Iasi, Craiova. In cadrul fiecarui institut de medicina legala functioneaza o comisie de control si avizare a documentelor medico-legale.

C) Serviciile de medicina legala judetene exista acolo unde nu avem un institut de medicina legala in fiecare judet, cu sediul in orasul resedinta de judet. Serviciile judetene apartin de institutiei teritoriale dar organizatoric apartin directiilor judetene de sanatate publica si se depun eforturi pentru a se readuce in aria de competenta a institutiilor medico-legale.

D) Cabinete de medicina legala aflate in structura organizatorica a serviciilor de medicina legala judetene; sunt infiintate in judete mari si au sediul in alte localitati decat cele resedinta de judet.Prima evaluare medico legala se face in cazul cadavrelor acolo unde s-a gasit cadavrul sau in cazul persoanelor, acolo unde s-a produs agresiunea- la institutia din acel loc.

Principiile activitatii de medicina legala sunt: 1. Activitatea de medicina legala e asigurata de catre medicii legisti incadrati in institutiile de medicina legala; la efectuarea lucrarilor de specialisti pot participa si alti specialisti, cu studii superioare, din diverse domenii de activitate( medici, farmacisti, chimisti); si institutiile medico-legale sunt singurele unitati sanitare in care se desfasoara activitatea specifica medico-legala ce consta in: expertize, constatari, examinari asupra persoanelor sau peroanelor.

2. Prin activitatea de medicina legala se asigura mijloacele de proba cu caracter stiintific atat pentru organele judiciare (organele de urmarire penala si organele de cercetare penala), cat si pentru persoanele interesate.

3. Activitatea se desfasoara in baza unei metodologii unitare conform prezentelor norme legislative ori elaborate de Consiliul superior de medicina legala si Ministerul Sanatatii.4.Aceasta activitate se desfasoara cu repectarea principiului independentei si impartialitatii medicului legist si cu principiul competentei.

5. Exista o competenta teritoriala prima evaluare medico-legala se efectueaza in institutia locului unde s-a gasit cadavrul sau unde a se afla persoana agresata si exista si o competenta functionala prin care sunt stabilite ce activitati se vor desfasura.

Echipa care se deplaseaza la fata locului in cazurile care ridica semne de intrebare ca ar fi o crima este formata din: in primul rand la fata locului ajung: ofiterul de politie, subofiterul si medicul legist iar daca exista suspiciunea de crima se cheama procurorul, ofiterul judiciar, laboratorul de criminalistica.

Consiliul superior de medicina legala

Coordoneaza din punct de vedere metodologic si stiintific activitatea medico-legala din Romania si e format din directorii institutiilor de medicina legala, profesorii de medicina legala care sunt incadrati in aceste institutii, presedintele Comisiei de Specialitate din Ministerul Sanatatii, seful Comisiei de Specialitate din Colegiul medicilor din Romania, trei medici legisti de la diferite institutii de medicina, cate un reprezentant al Ministrului Sanatatii, Administratiilor si Internelor, Justitiei si al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Se intalnesc o data la 6 luni de regula, dar atunci cand sunt probleme se intalnesc mai des. In cadrul Consiliul Superior s-a constituit Biroul Executiv si diverse Comisii.

Ca si modalitate de constrangere exista Comisia mixta care e alcatuita dintr-un numar egal de membrii, juristi si medici legisti. Se constituie prin ordin comun al Ministrului sanatatii si al ministrului justitiei si verifica ori de cate ori exista abateri in medicina legala. In urma controlului se intocmeste un material care este analizat de Consiliul de analiza si evaluare a activitatii de medicina legala si in cazul in care sunt constatate neregului, comisia mixta poate sesiza Colegiul Medicilor sau organele judiciare. Consiliul de analiza si evaluare a activitati de medicina legala ar trebui sa fie constituit din ministrul sanatatii in calitate de presedinte; ministrul justitiei; ministrul administratiei si internelor; procurorul general al Parchetului de pe ICCJ; directorul general al IML si directorii institutelor de medicina legala. Coniliul nu s-a intrunit niciodata.

Curs 2 - 16 02 2012

Cauzalitatea

In activitatea de medicina legala, prin aceasta sintagma exprimam relatia dintre un eveniment cu valoare de cauza si un eveniment cu valoare de efect, prin raportare la cele patru categorii de fapte: victima; agresorul; obiectul vulnerabil si locul faptei.

Ceea ce particularizeaza aceasta cauzalitate in activitatea de medicina legala este faptul ca noi plecam de la analiza efectelor pentru a face aprecieri asupra cauzelor, circumstantelor sau conditiilor in care se puteau produce evenimentele respective.

Ex: in cazul agresiunilor urmate de moarte se pleaca de la examinarea cadavrului si abia ulterior se declanseaza intregul cortegiu de evenimente care duc, de regula, la prinderea faptuitorului in cazul in care un individ moare la un spital si este internat cu un polimatrism, acest individ moare dupa cateva zile, timp in care nu se face nici un demers judiciar dar deoarece a fost internat cu diagnosticul traumatism in conditii neprecizate, autopsia devine obligatorie, cu ordonanta de la Parchet, medicii legisti preiau cazul de la spital, se face autopsie si in urma acesteia se descopera anumite leziuni traumatice care dau impresia ca victima a fost victima unui traumatism de circulatie rutiera. Se ia legatura cu institutiile abilitate si se afla daca a avut loc cu cateva ore in urma un eveniment de circulatie. Se descopera o inregistrare in care anumite voci anuntau la SMURD ca undeva in aproprierea locului unde fusese gasita victima cineva batea o persoana. Astfel in urma unui caz in care nu se stia nimic s-a transformat intr-un omor.Trebuie sa existe o foarte buna colaborare intre toate elementele implicate in rezolvarea unei spete judiciare.

Cauzalitatea e compusa din: cauze, conditii, circumstante si efecte. Cauza reprezinta acel fenomen care precede si produce efectul. In consecinta in lipsa cauzei nu se poate produce efectul.

Cauzele sunt clasificate dupa diverse materii.

In medicina legala se opereaza cu doua notiuni: legatura de cauzalitate si raportul de cauzalitate care nu trebuie confundate una cu cealalta.

Legatura de cauzalitate este notiunea ce exprima corelatia dintre traumatism si prejudiciul generat care poate sa fie mortal sau nemortal. ( Corelatia care se poate stabili intre traumatism si consecintele mortale sau nemportale.)

Legatura de cauzalitate poate fi:

1. legatura de cauzalitate primara sau directa care are la randul ei 2 variante:- legatura de cauzalitate directa sau primara neconditionata, denumita si imediata ce se stabileste ori de cate ori intre cauza si efect nu se interpune nimic.

De ex: in urma unei agresiuni in care o persoana loveste alta persoana cu un topor in cap, victima moare datorita loviturii de topor.- a doua varianta este legatura de cauzalitate directa sau primara conditionata sau mediata- aceasta legatura se stabileste atunci cand exista factori preexistenti cu rol favorizant. Astfel rezulta de aici doua posibilitati: prima -factorii preexistenti agraveaza efectele traumatismului (sangele nu se poate coagula datorita hemofiliei daca o victima cu aceasta stare are o plaga sangereaza mai mult decat una care nu sufera de hemofilie) sau a doua- traumatismul agraveaza patologia preexistenta (o persoana isi fractureaza coloana care ramane sensibila si dupa o perioada de timp cineva intra in casa sa-l jefuiasca si il loveste in locul unde este fractura coloanei si victima ramane paralizata) .

2. legatura de cauzalitate secundara, denumita si indirecta, se stabileste atunci cand intre traumatism si consecinte se interpune o complicatie. Ex: o persoana cu politraumatism, ajunge la spital, ii este scos un cheag de sange de la cap, moare in doua zile de bronhopneumonie este cauza cea mai frecvent intalnita de deces deoarece victima trebuia miscata de pe o parte pe alta.

Legatura de cauzalitate este utilizata cu precadere in dreptul penal unde devine importanta in vederea gradarii pedepsei. Legatura de cauzalitate exista atunci cand se stabileste ca exista o continuitate in timp a tulburarilor morfo-functionale, o concordanta de sediu intre traumatism si legatura constatata si trebuie sa se poata exclude orice alta cauza care putea sa determine leziunea respectiva.

Raportul de cauzalitate presupune compararea leziunilor traumatice in vederea ierarhizarii lor. (se ierarhizeza leziunile traumatice )

Se utilizeaza aceasta notiune in situatiile in care: exista mai multi agresori pentru a permite individualizarea pedepsei pentru fiecare; fie cand este vorba de agresiuni succesive. Daca se intampla sa fi agresat de trei persoane diferite in momente diferite de timp vor aparea mai multe leziuni traumatice diferite, a caror gravitate trebuie sa o stabilim. Reactia vitala reprezinta totalitatea modificarilor locale si/sau generale ce apar in organismul viu ca raspuns la actiunea unui agent traumatic. Prin aceasta reactie vitala diferentiem leziunile traumatice produse in timpul vietii de cele produse post-mortem.

Astfel, in raport cu momentul mortii leziunile traumatice pot fi produse anterior acestui moment caz in care reactia vitala va fi bine exprimata; in timpul mortii cand exista reactie vitala dar este extompata si postmortem cand caracterul vital lipseste.

Ex: un idivid este condamnat 23 de ani la inchisoare pt ca ar fi intrat peste o batrana, a omorat-o si i-a luat banii. Acest individ reclama ca documentele medico-legale intocmite pe numele lui sunt false si nule deoarece in raportul de constatare necropsica medico-legala asupra vistiemi nu s-a precizat ora decesului fapt care l-ar fi ajutat pe el care ar fi putut sa spuna ca a ajuns la locuinta victimei dupa ce a murit aceasta. Acest lucru nu l-ar fi ajutat oricum deoarece in autopsie se arata caracterul vital al leziunilor traumatice.

Reactia vitala permite sa se stabileasca momentul leziunilor traumatice, succesiunea lor pentru a face posibil ca, in final sa stabilesti daca moartea a fost violenta sau neviolenta.

Elementele reactiei vitale se impart in 4 categorii: 1. Semnele vitale indica posibilitatea ca subiectul sa fi fost in viata atunci cand ele s-au constituit ( nu sunt semne de certitudine) ex- funinginea din jurul orificiilor respiratorii la un cadavru gasit in urma unui incendiu la prima vedere pare a fi mort in urma unei intoxicatii dar nu este un semn de certitudine; ciuperca de spuma la cadavrele scoase din apa poate aparea in jurul orificiilor nazale o spuma albicios rozacee care poate indica ca acea persoana a murit prin inec dar nu este semn de certitudine deoarece aceasta spuma poate sa apara si datorita gazelor care se produc prin inceperea procesului de putrefactie; prezenta sangelui in jurul cadavrului sub forma de stropi indica o hemoragie arteriala iar sangele care balteste in jurul cadavrului indica o hemoragie produsa prin sectiune venoasa. 2. Reactiile vitale propriu-zise sunt acele modificari post-traumatice cu caracter vital cert- in mod sigur victima era in viata atunci cand ele s-au produs.

Deosebim intre reactiile vitale locale si cele generale (din partea intregului organism).

Reactiile vitale locale sunt:

O reactie vitala locala este hemoragia tisulara sau infiltratul sanguin care apare atat la nivelul tesuturilor moi cat si la nivelul tesuturilor dure este o zona rosiatica ce se produce prin ruptura vaselor de sange. O alta reactie vitala locala este coagularea care este diferita daca s-a produs in timpul vietii decat daca s-a produs post-mortem.

O alta reactie vitala locala este crusta care se produce numai daca individul a supravietuit.

O alta reactie vitala locala este retractia tesuturilor sectionate o plaga produsa in timpul vietii va avea marginile indepartate in timp ce la o plaga produsa la cadavru versantii raman apropiati.

Alta reactie vitala locala este inflamatia ce reprezinta o reactie de raspuns a organismului viu la actiunea unor agenti. La persoane inflamatia presupune roseata locala, tumefiere, caldura si durere. Alta reactie vitala locala este transferul hemoglobinei. Reactii vitale generale:

1. Reactiile vitale generale propriu-zise traduc reatia de raspuns a intregului organism. De exemplu aspiratul pulmonar adica prezenta in avleolele pulmonare a diverse substante: funingine, apa. Alveolele pulmonare semana cu un ciorchine de sange, este ultima diviziune a arborelui treheo bronsic. Atunci cand se gaseste funingine in alveolele pulmonare in mod sigur subiectul a respirat in admosfera respectiva este o reactie vitala de certitudine. 2. O alta reactie vitala generala este continutul gastric adica prezenta in stomac de funingine, sange, creier, etc. atunci cand se gaseste funinginea in stomac, in mod cert persoana era in viata cand funinginea a ajuns acolo. Cu exceptia alcoolului care poate ajunge in stomac si postmortem.

3. O alta reactie vitala generala este embolia. In spital prin embolie se intelege obstructia determinata de un material strain componentei sanguine iar in medicina legala embolia inseamn prezenta unui material strain in sange. Putem intalnii urmatoarele emboli in sange: aer, lichid amiotic, grasimi. Ele nu pot ajunge acolo decat in timpul vietii.

4. O alta reactie vitala generala este anemia ( lipsa de sange ) pierderea de sange nu se poate realiza decat in timpul vietii deoarece post-mortem sangele nu circula si in cazul in care se gaseste la un cadavru o lipsa a sangelui ne gandim ca aceasta pierdere s-a produs in timpul vietii.

5. O alta reactie vitala generala este septicemia = infectie generala a organismului. Pentru a vorbi de septicemie avem nevoie de trei elemente: focarul septic primar, vehicularea germenilor microbieni prin sange si focarele secundare. 6. O alta reactie vitala generala este ocul= o reactie de raspuns a organismului uman la o agresiune traumatica / patologica; el se caracterizeaza prin scaderea tensiunii arteriale, cresterea frecventei cardiace, cresterea ritmului respirator, racirea extremitatilor si aparitia transpiratiilor.

7. O alta reactie vitala generala este depistarea substantelor toxice in sange si organe. Atunci cand se banuieste o intoxicatie se impune examenul toxicologic ce presupune recoltarea de continutul stomacului, fragmente de organe ( ficat, rinichi) si urina.

3. Reactiile sau manifestarile post vitale denumite si supravitale care reunesc totalitatea fenomenelor asa zis de viata reziduala a unor tesuturi, organe sau chiar parti din organism, dupa incetarea vietii, in organismul luat ca intreg.

Aceste manifestari post vitale se produc datorita faptului ca nu toate componentele organismului mor in acelasi timp ci in functie de rezistenta la lipsa de oxigen unele organe supravietuiesc mai mult, altele mai putin. De ex: uterul se mai poate contracta pana la 6 ore postmortem; spermatozoizii isi mai pastreaza mobilitatea si capacitatea fecundanta pana la 20 de ore; ansele intestinale se mai pot contracta pana la cateva ore postmortem si pot apare false herni sau eventraii. Hernia inseamna parasirea domiciliului de catre organ pe o cale preformata iar eventraiea este ieirea unor organe interne sub piele, datorit slbirii, ndeprtrii sau rupturii musculare.

4. Modificarile post-mortale ce traduc leziunile produse cadavrelor din culpa sau cu intentie.Din culpa, la transportul cadavrelor pot apare unele leziuni, plagi, etc.

Alte modificari post mortem sunt: arderea cadavrului, depesajul cadavrului sau ciopartirea care poate fi accidental sau criminal, de tip ofensiv- in omorul cu tenta criminala sau defensiv- de debarasare de cadavru.

Curs 3 - 23. 02. 2012

Tanatologia medico-legala

Tanatologia medico-legala se ocupa cu totalitatea fenomenelor ce preced si succed decesului, abordand problematica mortii organismului uman atat din perspectiva medicala cat si juridica.

Moartea a fost definita de Mircea Eliade ca si un sfarsit urmat de un nou inceput sau bucuria necazului. Tanatologia medico-legala studiaza problematica mortii organismului uman.

Denumirea de tanatologie rezulta din asocierea a doua notiuni: Thanatos= zeul mortii care are suflet de arama si inima de fier si taie o suvita din parul muribundului cu o sabie, astfel ii smulge sufletul. In mitologia greaca este reprezentat alaturi de o lumanare ce se stinge treptat; si logos= cuvant, idee, ratiune, ordine.

Din punct de vedere medico-legal si juridic am putea defini moartea ca un proces fiziologic declansat de cauze violente sau neviolente, caracterizat prin incetarea functiilor vitale (cardio-circulatorie si respiratorie) ce determina constituirea leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central cu disparitia individului ca entitate biologica sau moartea poate fi definita ca fiind sfarsitul vietii.

Viata este considerata o minciuna perpetua si perfecta si este definita ca fiind o forma superioara de miscare a materiei, reprezentand o sinteza a tuturor proceselor mecanice, fizice, chimice ce au loc in organism si care se caracterizeaza prin metabolism, reproducere, excitabilitate, variabilitate si evolutie.

Viata si moartea sunt cele doua laturi ale pilonului existential una neputand exista fara alta.

Criteriile mortii organismului uman

Organismul uman pentru a putea functiona are nevoie de energie, aceasta este preluata prin metabolismul intermediar. Lipsa oxigenului denumita anoxie va determina moartea celulelor care la randul lor vor genera moartea organelor, sistemelor si in final a intregului organism.

In functie de rezistenta pe care o au la lipsa de oxigen, celulele din corpul uman nu mor toate in acelasi timp, ci intr-un interval de timp variabil, astfel incat moartea luata per intreg in intregul organism poate fi socotita ca suma mortii diverselor componente ale organismului. Moartea parcurge mai multe etape sau faze evolutive pana la instalarea mortii definitive (biologice, absolute sau totala).

Pornind de la teoria trepiedului vital reprezentat din aparatul cardio-circulator, respirator si sistemul nervos, se incearca de-a lungul timpului sa se determine care dintre acestea determina moartea intregului organism. Se observa ca moartea cordului este de regula secundara mortii cerebrale; oprirea respiratiei se produce dupa moartea creierului si a inimii astfel moartea creierului reprezinta criteriul mortii organismului uman ca intreg.

Criteriile mortii cerebrale sunt: criterii clinice, paraclinice si morfologice.

A. Criterii clinice adica cele pe care le avem cu totii la indemana: pipait, vaz, miros; acestea pun in evidenta pierderea completa a viatii de relatie adica: - starea de inconstienta completa ( coma profunda); -imobilitate absoluta si atonie musculara completa; - areflexie completa cu midriaza fixa bilaterala (reflexele de trunchi cerebral fotomotor si cornean) midriaza= dilatatia pupilei peste 4mm iar mioza=reducerea diametrului pupilei sub 2mm; -oprirea respiratiei spontane mai mult de 5 minute; -ritm cardiac neinfluentat de atropina (nu se produce tahicardie); -prabusirea tensiunii arteriale si scaderea ireversibila a temperaturii corpului.

B. Criteriile paraclinice adica de laborator sunt reprezentate prin electroencefalograma si electrocardiograma -EKG.

C. Criteriile morfologice biopsia cerebrala. Odata instalate leziunile cerebrale sunt ireversibile. Etapele mortii Tanatopatogenie =drumul parcurs de organismul uman din momentul aparitiei disfunctionalitatii functiilor vitale.Indiferent de felul si/sau cauza mortii, organismul uman parcurge urmatoarele etape sau faze evolutive, aflate la limita dintre viata si moarte, pana la instalarea mortii definitive ireversibile. Aceste erape sunt agonia, moartea clinica si moartea biologica sau definitiva.

1. Agonia mai este numita si viata redusa, este o etapa premergatoare sau initiala a mortii; in aceasta etapa functiile vitale ale organismului sunt diminuate.

Fazele agoniei sunt: -euforica (preagonie) =este o stare de excitatie psiho-motorie cu miscari dezordonate, neliniste, logoree, respiratie rapida si superficiala dar regulata.

- faza de privire fixa apar transpiratii reci, respiratia devine neregulata, pulsul slab. - faza de imobilitate - extremitatile incep sa se raceasca, simturile dispar progresiv (primul dispare vazul si ultimul auzul).

Formele agoniei, in functie de felul tulburarilor de constienta sunt descrise: - agonia constienta sau lucida, cand individul este prezent in mediu si coernet in exprimare.

- agonia inconstienta sau deliranta cu exprimari incoerente, halucinatii;

- agonia alternanta, in care perioadele de luciditate alterneaza cu cele delirante.

Agonicii sunt considerati iresponsabili pentru fapetele si actele comise; in materie civila actele incheiate au valoare legala daca se poate demonstra stiintific, de catre expreti medico-legali ca in momentul semnarii acelor acte persoana respectiva avea discernamantul necesar intelegerii semnificatiei, consecintelor gestului sau (prin expertize psihiatrice).

Durata agoniei cuprinde intervalul de timp de la debutul manifestarilor pana la incetarea functiilor vitale ( cardio-circulatorie si respiratorie) si instalarea mortii clinice.

In functie de cauza care a determinat decesul pot exista agonii: - lungi (zile, ore, minute)=boli cronice, ciroza, insuficienta renala. scurte (minute, secunde) = asfixie mecanica prin spanzurare, plaga injunghiata, intoxicatii. sau situatii in care agonia lipseste - in mortile rapide violente sau neviolente.

2. Moartea clinica este o etapa intermediara intre agonie si moartea definitiva. Dureaza din momentul incetarii functiilor vitale pana in momentul constituirii leziunilor ireversibile la nivel cerebral (cand mor neuronii sau celulele nervoase). In lipsa unor metode de resuscitare eficiente se considera ca moartea clinica nu poate dura mai mult de 5-10 minute dupa acest timp neuronii sunt compromisi si individul nu va mai putea sa-si revina la normal. In caz de hipotermie se constata ca durata mortii clinice poate creste pana la 15-20 de minute. Metodele de terapie intensiva dupa mai mult de 10 minute de la debutul mortii clinice este inutila, cu exceptia: prematurilor si noilor nascuti care au o rezistenta mai mare la lipsa de oxigen; hipotermiilor care reduc metabolismul cerebral si al gravidelor pentru salvarea copilului.

3. Moartea biologica ( definitiva sau reala)Este o etapa ireversibila (nici spontan si nici artificial functiile vitale nu vor putea fi resuscitate); este caracterizata prin incetarea functiilor vitale si aparitia leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central. Dupa instalarea mortii reale pot fi puse in evidenta semnele mortii si pentru un timp mai persista manifestarile postvitale.

Etapele mortii sunt confundate frecvent cu alte stari particulare ale organismului uman, care au ca numitor comun alternarea starii de constienta; acestea au fost denumite stari intermediare intre viata si moarte sau stari de frontiera si includ:

- moartea aparenta sau viata minima se caracterizeaza printr-o reducere foarte accentuata a functiilor vitale si a activitatii sistemului nervos care nu pot fi puse in evidenta prin metode clinice sau paraclinice uneori; dintr-o astfel de stare individul poate reveni la viata. Pentru excluderea acestor situatii certificatul constatator se emite numai dupa 24h de la prodecerea decesului.

- viata vegetativa coma profunda care presupune abolirea vietii de relatie, cu mentinerea spontana, la un prag scazut a functiilor vitale cardio-circulatorie si respiratorie. la unitatile de terapie intensiva.-coma depasita stare caracterizata prin suprimarea vietii de relatie cu mentinerea artificiala (prin metode de reabimare sau terapie intensiva) a functiilor vitale - coma sau somnul profundeste o stare patalogica de inhibitie a activitatii nervoase superioare, caracterizata prin pierderea totala sau partiala a constientei cu pastrarea la parametrii redusi a functiilor vegetative fundamentale. Exista coma de gradul I sau subcoma; coma de gradul II sau coma propriu-zisa, coma de gradul III sau coma profunda si coma de gradul IV sau coma depasita.

- sincopa este pierderea brusca si de scurta durata a constientei, prin anoxie cerebrala, consecutiva opririi circulatiei sanguine sau resouratiei. (emotiva, la durere, la barbierit).

- lipotimia (lesinul) sincopa falsa, abolirea de scurta durata a starii de constien, insotita de pierderea tonusului postural dar cu mentinerea functiilor vitale la parametri optimi. Clasificarea medico-legala a mortii felul mortii

Se face distinctia intre moartea violenta si moartea neviolenta.

Cele doua sunt grupate in capitolul tanatoetiologie sau cauza mortii. Moartea violenta este moartea care se produce ca urmare a nerespectarii dreptuli la viata a fiintei umane, fiind cel mai frecvent consecinta interventiei unui agent traumatic extern organismului.

De fiecare data cand un deces este etichetat din punct de vedere medico-legal ca fiind violent, se vor declansa procedurile juridice specifice pentru a se putea stabili imprejurarile in care a survenit moartea, forma de vinovatie cu care a fost produsa si daca se impune aplicarea unei sanctiuni.

Moartea violenta poate surveni in urmatoarele imprejurari:

a) accidente = situatie in care forma de vinovatie este culpa, fie a persoanei insasi (conducerea unui autovehicul sub influenta alcoolului) cu pierderea controlului autovehiculului; ori a autorului -moartea se produce intamplator far asa fie urmarit sau acceptat deznodamantul ( accidente de munca, casnic).

Tot in categoria mortilor violente accidentale este inclus si decesul consecinta a unor deficiente, greseli in activitatea de asistenta medicala: tratament medical aplicat cu intarziere.

Decesul rezultat ca urmare a incalcarii normelor deontologice medicale poate surveni in cazurile: - exista o boala, afectiune interna (deci o moarte neviolenta) care a fost neglijata sau tratata cu superficialitate de catre medic. Ex- apendicita acuta ( nu se intervine chirurgical la timp pt ca se prezinta la consult medical ( peritonita ( stare septica ( deces)- prin actiunea unui agent traumatic exogen (deci moaret violenta) Ex: aceeasi persoana ajunge la urgenta ( medicii nu intervin operator in timp util ( il opereaza prea tarziu ( face starea septica ( deces. Moartea este considerata violenta din punct de vedere juridic deoarece medicul prin pregatirea si calificarea pe care o are este obligat sa intervina competent iar neacordarea ajutorului pe care era obligat sa-l asigure pacientului, a facut ca acesta sa-si piarda viata.

b) sinucideri = Suicidul adevarat nu este un act spontan, facut intr-un mod brutal in sensul ca acum am luat hotararea si imediat ne-am sinucis nu este un act intamplator in existenta individului si presupune parcurgerea anumitor etape: sinucidaie, sinucidacie si traumatizaie; in care ideea sinuciderii odata inoculata paraziteaza activitatea psihica a individului, il determisa si-si organizese cum sa procedeze si in final se sinucide; de regula cel care a luat aceasta hotarare nu mai poate fi intors din drum.

c) crime, omucideri produse cu intentie (directa sau indirecta) ori cu praeterintentie; si omorul savarsit la rugamintea sau acceptul victimei.

d) executia capitala prin spanzurare, impuscare, injectie letala = pedeapsa cu moartea.

e) eutanasia = moartea caritabila sau prin compasiune.

Moartea neviolenta este aceea care se produce fara a se incalca dreptul la viata al fiintei umane cu sau fara interventia unui agent traumatic extern organismului. Moartea neviolenta poate fi:

- naturala (de batranete) survine la varste inaintate prin procesul de imbatranire a organismului este rara deoarece in determinarea mortii intervine o boala sau un traumatism.

- patologica moartea consecutiva unei afectiuni, boli organice. Se poate produce lent ( cancer, tuberculoza) sau rapid (infarct miocardic, accident vascular cerebral).

Moartea suspecta de a fi violenta Este utilizat in special in cercetarea la fata locului cand nu sunt elemente pentru a inclina balanta nici catre moarte violenta nici catre una neviolenta. Se consiera moarte suspecta de a fi violenta:- decesul persoanelor a caror stare de sanatate este controlata periodic si este gasit mort la locul de munca dar a fost consultat cu cateva zile inainte;- decesul survenit in timpul unei activitati sau a unei misiuni de serviciu; - decesul care se produce in custodie in cazul persoanelor in detentie sau private de libertate; cazul persoanelor internate in sectiile de psihiatrie; moartea care poate fi asociata cu actiunile organelor de ordine (armata)- moartea individului in urma unei manifestari publice.- cadavrelor neidentificate sau sechelizate;

- decesul care survine in locuri publice sau izolate; - moartea care intervine la scurt timp de la internarea intr-o unitate sanitara, timp in care nu s-a putut stabili un diagnostic ( prin care sa se poata explica decesul), care sa excluda o moarte violenta;

- atunci cand moartea poati fi pusa in legatura cu o deficienta in acordarea asistentei medicale (rudele spun ca nu i-au facut tratamentul corespunzator la timp);

- decesul care survine in timpul sau la o scurta perioada de timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica (inainte de operatie moare din cauza anesteziei, dupa extractie dentara, cade si moare in statia de masina)

- moartea subita ( deces survenit brusc, rapid, in plina stare de sanatate aparenta care prin bruscheta cu care se instaleaza si surprinde; indiferent daca persoana respectiva nu avea o patologie cunoscuta sau suferea de o afectiune si era in tratament dar evolutia nu presupunea acest deznodamant. (este o moarte neviolenta de cele mai multe ori)- moartea prin inhibitie

- moartea functionala sau moartea dinamica in care la autopsie nu se pun in evidenta leziuni sau modificari organice asa numita autopsie alba.

Nu intotdeauna se potate stabilii felul mortii, uneori nici in urma autopsiei, si se astepta examenele de laborator la care se recurge iar intocmirea unui raport de autopsie poate dura si luni de zile deoarece sunt situatii in care trebuie sa se apeleze la investigatii facute in alte institutii pentru a se lamuri o anumita teza.

Semnele mortii Realitatea decesului unei persoane poate fi sustinuta pe baza semelor mortii care pot fi clasificate in semne negative de viata si semne pozitive de moarte.

Semne negative de viata apar imediat dupa incetarea functiilor vitale (cardio-circulatorie si respiratorie); au valoare orientativa, nepermitinad sustinerea diagnosticului de moarte reala, doar ne orienteaza ca ar fi mort, nu sunt semne de certitudine; sunt determinate de intreruperea activitatii celor trei componente vitale: creier, cord si plaman.

Din categoria semnelor negative de viata fac parte: - pozitia si aspectul general al corpului (se constata pozitii ciudate care nu se intalnesc la omul viu si se gaseste trupul in locuri ciudate- sub birou); ploapele sunt intre deschise, gura deschisa;

- lipsa reflexelor;

- midriaza fixa= dilatarea pupilei peste 4 mm, ce nu raspunde la stimulul luminos (lipsa reflexul fotomotor inseamna ca functionalitatea centrilor nervosi nu exista);

- lipsa respiratiei ce se poate pune in evidenta prin anumite metode: fulgul pe la nas, oglinda pusa in dreptul orificiului respirator nu se abureste;

-lipsa activitatii cardio-vasculare; se poate stabili prin: nu se percepe pulsul, zgomotele cardiace nu se aud, comprimarea unui deget nu capata o coloratie mai inchisa la culoare; daca se inteapa corpul din locul respectiv nu mai curge sange.

Semnele pozitive de moarte sunt semne de certitudine ale decesului; denumite si modificari cadavrice.

In functie de intervalul de timp dupa care apar se impart in semne pozitive precoce de moarte si tardive.

Semnele pozitive precoce de moarte sunt: a) racirea cadavrului pierderea caldurii organismului se face in mod progresiv, de la periferie spre centru in conditiile in care fiind oprita activitatea cardio-vasculara nu mai are cine sa uniformizeze temperatura in intregul organism; Este un semn cu valoare mai mica in aprecierea intervalului de timp postmortem deoarece pierderea de caldura este diferita de la individ la individ in functie de temperatura mediului ambiant, haine, stratul de grasime. Are o valoare orientativa in stabilirea datei (orei) mortii. b) deshidratarea pierderea lichidelor din straturile superficiale ale pielii.

In lipsa circulatiei apar leziunile de pergamentare sub forma unor zone de aspect brun- castaniu, galbui sau rosiatice; la ochi, daca ploapa ramane deschisa, prin deshidratare, in fanta palpebrala apare o coloratie bruna-rosiatica. c) lividitatile /pete cadaverice sunt pete rosiatice-visinii ce apar prin redispozitia sangelui care numai circula sub influenta contractiilor cardiace, intrucat inima numai bate sangele numai circula, si sangele se distribuie sau se acumuleaza in partile de jos ale cadavrului, sub influenta fortei gravitationale.

In evolutia lor lividitatile cadaverice parcurg trei stadii importante, care ajuta la stabilirea intervalului de timp post mortem: -faza de hipostaza cat timp sangele se gaseste in vasele de sange, lividitatile dispar la presiunea degetului, cand apesi pe ele, debuteaza la 30 -60 minute de la deces.

- faza de difuziune o parte din sange, datorita fenomenelor de putrefactie, paraseste vasul in tesutul adiacent; la presiune diditala palesc dar nu dispar complet, o parte din sange se deplaseaza si cealalta ramane pe loc. -faza de imbibitie cand cea mai mare parte a sangelui iese din vasul de sange si imbiba tesutul din jur si la presiune nu se modifica.

Acestea reprezinta cel mai sigur si precoce semn al mortii reale. Ele ne dau posibilitatea sa stabilim si pozitia cadavrului daca a fost schimbata pozitia imediat dupa moarte. Daca un cadavru in faza intai este intors de pe o parte pe alta lividitatile se redistribuie si dispar de pe prima pozitie in care au fost; in faza a 2-a numai o parte dintre ele dispar iar in faza a treia lividitatile nu-si mai modifica pozitia.d) rigiditatea cadaverica este consecinta intaririi sau contractarii muschilor scheletici; se pune in evidenta la nivelul articulatiilor; apare in sens cranio-caudal si dispare in aceeasi ordine in care s-a instalat iar daca cadavrul este cu capul mai jos decat picioarele rigiditatea se instaleaza caudo-cranian. Parcurg anumite etape in care s-au instalat si permit sa se faca aprecierea cu privire la perioada de timp postmortem. e) autoliza degradarea sub influenta enzimelor proprii organismelor; este un proces distructiv, precoce, care precede putrefactia.

Semne pozitive tardive de moarte In funtie de cum acestea conserva aspectul cadavrului, acestea pot fi distructive, semiconservatoare sau conservatoare. Modificarile distructive:

- putrefactia care distruge aspectul cadavrului, descompunandu-l in final.

Conditiile care influenteaza putrefactia sunt temperatura (intre 20 si 25 de grade C; sub 20 de grade C putrefactia incetineste iar la 0 grade C este oprita; temperaturile ridicate inhiba procesul putrefactiei si favorizeaza aparitia mumificarii); ventilatia buna si umiditatea.

- distrugerea cadavrului de catre vietuitoare (animale, insecte) sau de om, in mod intentionat sau accidental (incinerare, substante caustive sau drenaj).

Modificarile semiconservatoare cadavrul mai poate fi identificat si eventualele leziuni traumatice externe mai pot fi recunoscute dar cu dificultate. Aici intalnim adipoceara (saponificarea sau sapunul de cadavru). Apare dupa putrefactie, macereaza pielea si permite contactul apei cu tesutul asipos; formarea sapunului de cadavru inhiba putrefactia. Conditiile de mediu prielnice saponificarii: mediul umed (balti, lacuri); oxigen in cantitate redusa; temperatura ridicata.

Saponificarea, dupa o lunga perioada de timp, modifica aspectul cadavrului care apare acoperit de o substanta alb-cenusie sau alb-galbuie, de consistenta scazuta, unsuroasa, cu miros de branza ranceda.

Modificari conservatoare:

- naturale: a) mumificarea= presupune deshidatrarea generalizata a cadavrului; se produce in conditii de mediu favorabile reprezentate prin: temperatura crescuta; ventilatie buna si umiditate scazuta sau absenta. Cadavrul unui adult se mumifica in 1-3 luni si capata un aspect uscat, de volum redus, cu piele incretita, si o coloratie de pergament.

b) lignifierea sau tabacirea este o forma particulara de mumifiere ce se produce in mediile bigate in acid tanic si humic, cu reactie acida puternica ( mlastini acide); cadavrului i se reduce volumul si are pielea dura, bruna (cadavrul lemnos);c) pietrificarea sau mineralizarea se produce prin mineralizare postmortem (cu saruri de calciu); se intalneste la fetii morti si retentionati intrauterin (litopedion = pietrificarea in intregime a fatului); d) congelarea ( inghetarea): cadavrul se pastreaza pe perioade indefinite; - dupa dezghetare putrefactia avanseaza foarte rapid; - lividitatile cadaverice sunt rosii-aprinse; pielea nu se mobilizeaza pe planurile subiacente, cu care formeaza un bloc rigid. - artificiale: -mentinerea in camere frigorifice; -imbalsamarea; -plastifierea.

Curs 4 - 01. 03. 2012Autopsia medico-legala Autopsia medico-legala sau necropsia este o activitate specifica institutiei medico-legale, ce consta in examinarea a cadavrului uman, completa, externa si interna, macroscopica si de laborator (microscopica), pentru aflarea cauzelor decesului in vederea stabilirii felului si a imprejurarilor in care s-a produs moartea. Din acceptiune medico-legala cadavrul uman are un inteles mai vast, semnificand atat corpul uman, intreg, imediat postmortem ci si, indiferent de timpul care a trecut de la deces si de gradul de descompunere al cadavrului, fragmente din acesta, capul sau trunchiul cat si scheletul uman in totalitate sau diverse fragmente osoase.

Tipuri de autopsie

Anatomo-patologica :

Care se efectueaza in unitatea sanitara in care s-a produs decesul in vederea confirmarii diagnosticului pus cat timp persoana era internata si care ar fi determinat moartea. Aceste autopsii se efectueaza la 24 de ore de la deces. Aceste autopsii sunt de regula efectuate doar asupra organului care se presupune care a produs moartea. In multe cazuri familia sau reprezentantul legal nu-si da acordul pentru efectuarea autopsiei si astfel se poate obtine scutirea de autopsie, daca nu exista dubii asupra diagnosticului de deces ori cu privire la modul de aplicare al tratamentului in spital.

Demonstrativ-stiintifica Se efectueaza in anii preclinici 1 si 2 de la facultatile de medicina, deci in cadrul institutiilor de invatamant superior medical, in scopul pregatirii sau aprofundarii cunostintelor cursantilor;

Acestea sunt reduse la numar, si se efectueaza de regula asupra cadavrelor neidentificate sau nerevendicate.Medico-legala

Este denumita judiciara sau oficiala si are urmatoarele particularitati: Este efectuata numai de catre medicul legist, asistat de personalul cu pregatire medie (autopsier) si/sau auxilier (brancardier); in unele situatii se pot forma echipe din doi sau chiar trei medici legisti sau pot fi cooptati si medici anatomo-patologi din diverse spitale.

Se executa cu respectarea competentei teritoriale; la unitatea medico-legala pe a careu raza teritoriala s-a produs decesul persoanei sau unde a fost gasit cadavrul; cand nu exista posibilitatea transportarii cadavrului la morga, cu acordul medicului legist, autopsia se poate efectua la locul unde a fost gasit cadavrul sau intr-un loc anume ales;

Autopsia medico-legala este obligatorie, nu este necesar acordul familiei; se face de regula inainte de declansarea fazei de urmarire penala pentru a se vedea daca sunt intrunite elementele necesare pentru declansarea urmaririi penale.

Este obligatorie in cazurile urmatoare: moarte violenta chiar si atunci cand a trecut o perioada de timp, indiferent de durata evenimentului traumatic pana la deces iar moartea poate fi pusa in legatura cu acel eveniment ori se afirma acest lucru; cand nu se cunoaste cauza mortii ( de exemplu atunci cand rudele nu pot sa probeze cu documente medicale o cauza / patologie care sa poata proba decesul); cand cauza mortii este suspecta de a fi violenta imediat dupa o manevra medicala, in detentie;

Autopsia medico-legala se executa numai in baza unui document oficial, scris, care trebuie sa indeplineasca solemnitatile impuse de lege fiind emis de un organ de ancheta, abilitat, al statului (ordonanta, rezolutie motivata)

Autopsia medico-legala trebuie sa fie completa; cele trei cavitai (craniana, toracica, abdominala) vor fi deschise in mod obligatoriu, chiar daca felul si cauza mortii sunt evidente chiar de la examenul extern.

Dupa efectuarea autopsiei medico-legale, datele obtinute sunt trecute imediat intr-un raport medico-legal de autopsie denumit si raport de constatare medico-legala necoptica iar in concluziile acestui raport trebuie sa se precizeze in primul rand felul mortii. Numai dupa efectuarea autopsiei instituia medico-legala emite urmatoarele documente: in primul rand apartinatorilor le sunt emise: certificatul medical constatator al decesului imediat dupa autopsie, in baza acestui act primaria emite certificatul constatator al decesului; copie dupa concluziile raportului de autopsie pentru obtinerea unor drepturi sociale: pensie de urmas; organelor de ancheta care au dispus efectuarea autopsiei li se inmaneaza raportul complet de autopsie medico-legala; concluziile raportului; concluzii provizorii care permit organelor de urmarire penala sa dispuna arestare provizorie a faptuitorului.Autospia se realizeaza cu respectarea eticii medicale si a demnitatii persoanei decedate.

Dupa autopsie cadavrul este imbalsamat iar organele examinate se reintroduc in cadavru pentru a se putea reexamina daca este necesar. Cu toate ca autopsia poate fi refacuta, desi organele sunt distruse dupa prima autopsie, se spune ca o autopsie nu este posibil sa fie bine facuta decat o singura data si o autopsie incompleta sau facuta cu neatentie poate fi mai rea decat lipsa efectuarii autopsiei.

ASFIXIILE DE APORT

7.1. Procesul respirator

Prin asfixie se nelege, n mod obinuit, acea stare patologic a organismului determinat de lipsa oxigenului. Deoarece n perioada de nceput a medicinei vechii anatomiti considerau c aerul circul prin vaselele de snge, iar atunci cnd nu mai puteau percepe pulsul erau de prere c aerul nu mai ptrunde n organism, au asociat sintagma asfigmos (fr puls) privrii de oxigen.Hipoxemie= scaderea oxigenului in sange Anoxemie = lipsa oxigenului din sange

Procesul respirator se desfoar n trei etape:

I. etapa de aport, n care aerul atmosferic ncrcat cu oxigen (aer inspirat) ptrunde prin orificiile respiratorii (nasul i gura), strbate cile pentru a ajunge n plmni, la ultima diviziune a conductelor aerifere, alveolele pulmonare o serie de formaiuni dilatate, n form de balon sau boab de strugure. n acest moment, are loc o etap intermediar, numit etapa de schimb alveolo-capilar, care presupune realizarea schimbului gazos n dublu sens: oxigenul trece din alveola pulmonar n micul vas de snge (capilar) ce se afl n imediata sa apropiere; bioxidul de carbon parcurge acelai drum, dar n sens invers din capilarul de snge n alveola pulmonar.

II. etapa de transport, ce presupune, transportul gazelor n dublu sens, prin intermediul sngelui:

oxigenul, legat de hemoglobina coninut de hematii, ctre locurile de utilizare (diverse esuturi i organe);

bioxidul de carbon, rezultat n urma proceselor metabolice ce au loc n interiorul fiecrei celule care intr n componena esuturilor i organelor, ctre plmn.

Urmeaz o etap intermediar, respectiv etapa de schimb capilaro- celular, n care:

oxigenul este cedat de ctre hematia transportatoare celulei ce urmeaz s-l utilizeze;

bioxidul de carbon prsete celula unde s-a format i este preluat de capilarul sanguin.

III. etapa de utilizare, ce presupune folosirea oxigenului pentru respiraia celular a fiecrui esut sau organ, concomitent cu producerea de CO2.

Scderea concentraiei de oxigen (hipoxie) sau absena O2 (anoxie) se poate produce n oricare din etapele procesului respirator mai sus menionate; astfel, n funcie de etapa n care survine perturbarea funciei respiratorii, se pot deosebi:

1. anoxii de aport (anoxii anoxice); n aceste cazuri, cantitatea de O2 care ajunge la plmni (de fapt la alveola pulmonar) este insuficient sau absent. Anoxiile de aport pot fi provocate de cauze:

neviolente (patologice): pneumonii; deci diverse boli care mpiedic desfurarea normal a ventilaiei;

violente (asfixii), care au ca mecanism scderea/absena oxigenului n aerul inspirat sau imposibilitatea efecturii inspiraiei.

2. anoxii de transport; n aceast situaie, dei cantitatea de O2 care ptrunde n plmn i strbate bariera alveolo-capilar este suficient necesitilor organismului, sngele nu-i poate ndeplini funcia de transportor (al oxigenului). La rndul lor, anoxiile de transport pot fi:

anoxii stagnante, atunci cnd sngele care a preluat oxigenul de la nivelul plmnului nu circul cu vitez normal (viteza de circulaie a sngelui este foarte redus), datorit unor disfuncii cardiovasculare.

anoxii anemice, generate de totalitatea situaiilor n care cantitatea de snge este redus: hemoragii masive; 3. anoxii de utilizare (anoxii histotoxice) ce se caracterizeaz prin imposibilitatea celulelor de a folosi oxigenul adus de snge, altfel n cantitate suficient; anoxiile histo-toxice pot recunoate cauze violente (intoxicaii cu acid cianhidric ) sau cauze neviolente (modificri de pH n alcaloze sau acidoze). n aceste forme lividitile cadaverice capata o coloraie roietic-deschis, vie.

Asfixiile sau anoxiile de aport de cauz violent, care fac obiectul de studiu al medicinei legale, pot fi clasificate astfel: asfixii mecanice: prin comprimarea gtului sau toraco-abdominal

prin obstrucie asfixii chimico-atmosferice

asfixii hipokinetice.

Asfixiile mecanice

Asfixiile mecanice nsumeaz totalitatea formelor de anoxie anoxic (de aport) de cauz violent, prin care este mpiedicat (n mod mecanic) ptrunderea aerului cu o concentraie normal de oxigen prin cile respiratorii, pn la nivelul alveolelor pulmonare; este vorba strict de moartea consecutiva asfixiei. Clasificare: A. n funcie de modul n care se realizeaz asfixia, se pot deosebi:

(1) asfixii mecanice prin comprimare:

fie a gtului: spnzurare, strangulare, sugrumare;

fie toraco-abdominal.

(2) asfixii mecanice prin obstrucia cilor respiratorii: sufocare, necare, diveri corpi strini.

B. n funcie de intervalul de timp n care se instaleaz moartea, se pot ntlni:

(1) forme supraacute, n care decesul survine foarte rapid;(2) forme acute, n care datorit lipsei de oxigen celulele nervoase mor dup aproximativ 5 minute;(3) forme subacute, n care predomin mecanismul vascular, iar moartea se instaleza mai lent.

Fazele asfixiilor mecanice sunt: - preasfixica sau de rezisten ( de latenta, cerebrala), dureaza pana la 1 minut, de cele mai multe ori este o faza de lupta, voluntara, o faza in care individul isi blocheaza voluntar respiratia cu referire la inec; oprirea respiratiei dureaz pn cnd concentraia de CO2 din snge crete suficient de mult pentru a declana automat micrile respiratorii (inspirul); apa ptrunde n cile respiratorii. Contactul apei cu cile respiratorii declaneaz un reflex de aprare, n ncercarea de eliminare a lichidului, manifestat prin dispnee expiratorie =orice modificare a respiratiei sub aspectul ritmului, frecventei.- Faza a doua sau convulsiva ; -dureaza 1-2 minute; se caracterizeaz prin pierderea strii de contien (n aproximativ 1 minut) i apariia convulsiilor victima pare c ncearc s ias la suprafaa apei.Faza a treia, asfixica, de com, de decompensare cu respiraii ample terminale (acum se

nghite i se aspir cea mai mare cantitate de lichid) i instalarea progresiv a asfixiei;

Modificri ale cadavrului in urma asfixiilor mecanice: - lividitatile cadaverice sunt intinse in suprafata si au o coloratie violacee inchisa; ele apar foarte repede.

- apare o coloratie albastrui-violacee la nivelul capului si al degetelor care se numeste cianoza.

- migliaza la examinarea corpului pupila este mare.

- apar niste mici zone punctiforme, uneori ceva mai mari denumite petesii asfixice.- de cele mai multe ori limba este iesita din gura si la examenul extern se pot constata fecale.I. Asfixiile mecanice prin comprimare:Prin comprimarea gatului:

Spanzurare, strangulare, sugrumare.SpanzurareaCa imprejurare de producere a mortii violente ar putea fi definita ca fiind o form de asfixie mecanic realizat prin comprimarea gtului cu un cordon ce are o extremitate legata intr-un punct fix iar cealalta extremitate formeaza o circulara in jurul gatului, nivel la care se strange progresiv si in mod pasiv sub actiunea propriului corp atras de forta gravitationala; cordonul sau latul poate forma in jurul gatului un perimetru inchis sau deschis dupa cum nodul este fix sau aluneca. Pot fi laturi cu o singura circulara, doua sau trei.

Din punct de vedere medico-legal, spnzurarea poate fi clasificat:

A. n funcie de poziia nodului:

spnzurare tipic nodul este situat n regiunea posterioar a gtului, la ceaf;

spnzurare atipic cnd nodul se afl n oricare alt poziie;

B. dup cum cadavrul atinge sau nu o suprafa de sprijin:

spnzurare complet, cnd corpul este suspendat n la, deasupra planului de sprijin, fr a se rezema de nici o suprafa;

spnzurare incomplet, cnd cadavrul atrnat n la atinge suprafaa de sprijin cu o anumit regiune a corpului: spnzurarea n picioare, n genunchi, spnzurarea n poziia culcat etc.

Pe lng forma obinuit de spnzurare (ce const n atrnarea corpului n la), n unele situaii (spre exemplu n cazul execuiei) sunt descrise forme particulare de spnzurare: prin aruncarea n gol de la nlime, prin ataarea unor greuti de corpul victimei, prin agarea

(aruncarea) clului de/pe victim etc.

In spanzurare moartea poate fi explicata prin urmatoarele mecanisme: - mecanismul mecanic impiedica patrunderea aerului in caile respiratorii; fiind suficiente aproximativ 15 kg pentru a comprima trahea.

- mecanismul vascular de comprimare a vaselor de sange care strabat regiunea gatului de exemplu 2 kg sunt suficiente pentru a comprima venele jugulare. - mecanismul neuro-reflex declansat prin comprimarea, stimularea, formaiunilor reflexogene de la nivelul gatului; acest mecanism odata declansat blocheaza instanstaneu inima care se opreste;- mecanismul vertrebo- medular prin alungirea maduvei spinarii sau sectionarea lor. In functie de predominanta unuia sau altuia dintre primele trei mecanisme pot fi intalniti spanzurati albi si spanzurati albastrii (psianotici).

La spanzuratii albi predomina mecanismul neuro-reflex moartea este aproape instantanee si nu mai are timp sa se instaleze toata gama semnelor de moarte; s-a observat ca frecvent acest tip de moarte apare cand nodul este situat la ceafa.

La spanzuratii albastrii (psianotici) predomina mecanismul mecanic si cel vascular se intalneste mai frecvent cand nodul este situat anterior.

Moartea in spanzurare se produce intr-un timp variabil, minute pana la 30 de minute, in functie de mecanismul implicat. Manifestarile semnalate in spanzurare:

Manifestarile sau simptome subiective: (de Nicolae Minovici care facea experimente pe el insusi) - dureri de nesuportat in regiunea cervicala care au persistat chiar si cateva zile; halucinatii auditive si vizuale ( o perceptie fara obiect); senzatie de caldura in tot corpul; senzatie de scapare, de supreponderalitate; amnezie de dupa momentul pierderii starii de constienta (retrograda).

Modificari obiective: perioada de pierdere a constientei (de ordinul secundelor; aproximativ 10 secunde); perioada de liniste ( 20 de secunde); perioada convulsiva (convulii generalizate); si apoi asfixia initial cu moarte clinica ( dureaza pana la instalarea leziunilor ireversibile la nivelul cerebral cateva minute- in aceasta perioada daca exista posibilitatea reanimarii este posibil ca individul sa fie readus la viata). Semne specifice spanzurariiElementul specific n spnzurare este anul de spanzurare care se prezint ca o depresiune pergamentat care, n spnzurarea complet, are urmtoarele caracteristici:

este situat circular n treimea superioar a gtului;

cu traiect oblic ascendent ctre zona nodului;

de adncime neuniform; este mai profund n zona opus nodului, superficializndu-se treptat ctre nod;

incomplet, fiind ntrerupt n zona nodului atunci cnd laul este cu perimetru fix; n cazul nodului culant, anul poate forma o circular complet, dar cu adncime mai mic n zona nodului i cu imprimarea (tanarea) nodului amprenta nodului de spnzurare. - apar fracturi la nivelul cartilagiului laringelui;

Un sant facut in timpul vietii are aceleasi semne ca si unul facut in timpul mortii dar exista alte elemente prin care se poate distinge intre spanzurare si punerea in lat de catre altcineva.

Spanzurarea poate fi facuta prin omucidere: copii; paralizati, inconstienti dar este 90% sinucidere. Uneori se incearca incercarea unei alte morti prin axfixie mecanica, de regula strangulare, prin spanzurare. Strangularea

Reprezinta 90% omucidere.

Este o form de asfixie mecanic realizat prin comprimarea gtului cu un cordon sau la ce formeaza la nivelul gatului o circulara, care se strange in mod activ, fiind acionat de o for, alta dect a propriului corp atras de fora gravitaional.

Deci, n cazul strangulrii, asupra laului ce comprim gtul acioneaz:

agresorul care trage de capetele laului (laul sicilian);

diverse mijloace mecanice ce strng progresiv laul la anumite intervale de timp;

diferite greuti ataate captului liber al laului, n timp ce corpul este imobilizat n diverse poziii;

propriul corp, n poziia arcului (decubit ventral, laul avnd un capt n jurul gtului iar cellalt n jurul picioarelor); cnd victima nu-i mai poate menine ridicate membrele pelvine, prin cderea acestora laul se strnge.

anul de strangulare se prezint ca o depresiune pergamentat:

situat circular n 1/3 medie sau inferioar a gtului;

este orizontal;

de adncime uniform;

de regul este complet (anul poate fi incomplet atunci cnd ntre la i gt se interpun diverse obiecte: gulerul cmii, fularul, prul sau mna victimei etc.).Modificarile specifice sunt: forma santului strangular si leziunile de aparare.

Curs 5 profa Leziunile traumatice prin impuscare; -de cate feluri sunt armele? - Plagi; - armele de foc; -in curs 4 Curs 6 - 15 03 2012

Sugrumarea Este o form de asfixie mecanic ce se realizeaz prin comprimarea gtului cu mna sau cu minile. Aceasta este o forma de omucidere.

Se observa ca la sugrumare, chiar daca te strangi cu mainile de gat si-ti pierzi starea de constienta in momentul ala se relaxeaza comprixia in jurul garului si permite intrarea aerului. n sugrumare pot fi observate la nivelul gtului echimoze sau vanatai (ovalar-alungite, determinate de degete) i/sau excoriaii (semilunare, produse de unghii).Vom intalni leziuni de aparare la victima. Comprimarea toraco- abdominala

Este o forma de axfixie mecanica toraco abdominala, decesul se produce mai lent, este necesar in jur de 40-50 de kg pentru a asigura o astfel de forma a axfixiei; se produce o blocare a musculaturii respiratorii- numai poti sa tragi aer. II. Asfixiile mecanice prin obstrucieSufocarea, inecarea si obstructia cailor respiratoriiSufocarea

Este o form de asfixie mecanic realizat prin astuparea orificiilor respiratorii superioare (nasul, gura) i fcnd imposibil ptrunderea aerului prin cile respiratorii spre plmn (spre alveolele pulmonare).

Sufocarea se poate realiza:

cu mna, n mod direct sau prin intermediul unor obiecte moi (pern, fular, batist etc.), care acoper orificiile respiratorii; aceast modalitate este ntlnit mai frecvent n cazul copiilor, a persoanelor aflate n stare de ebrietate sau n imposibilitate de a se apra;- Circumstantele de producere sunt reprezentate de omucidere. prin mpingerea i meninerea capului n obiecte moi. Aceast modalitate de realizare a sufocrii nu poate fi acceptat n cazul n care corpul victimei a fost imobilizat (cu faa) de un plan dur (ciment, perete etc.), deoarece relieful natural al feei nu permite obstrucionarea complet a orificiilor respiratorii;

prin aplicarea unor pungi de plastic pe cap, strnse pe gt, sub mandibul;

prin fixarea unor benzi adezive (tip scotch) pe orificiile respiratorii externe.Obstructia cailor respiratoriiForma de asfixie mecanic care se poatre produce cu diverse corpuri straine, solide, lichide, inclusiv prin aspirat gastric in special la cei in stare de ebrietate- in starile de betie reflexul de inchidere al epiglotei este alterat si atunci alimentele sau lichidele patrund in caile respiratorii si apare axfixia mecanica. necarea

Este o form de asfixie mecanic ce se realizeaz prin obstrucia cilor respiratorii respectiv in alveolele pulmonare cu lichide ce nlocuiesc aerul respirat, consecutiv contactului parial (numai capul sau numai orificiile respiratorii) sau total al organismului (scufundare) cu lichidul respectiv.

necarea se poate realiza n ap (dulce, cu o concentraie osmotic mai mic dect a sngelui, srat, cu o concentraie osmotic superioar sngelui sau n ap cu osmolaritate intermediar apa de piscin), petrol, vin, bere, uleiuri etc.

Din punct de vedere medico-legal se face distincie ntre submersie, termen prin care se nelege moartea organismului consecutiv contactului cu mediul lichid, cu alte cuvinte o asfixie mecanic propriu-zis, i imersie, noiune prin care se nelege aruncarea cadavrului

n ap; n aceast ultim situaie moartea s-a produs prin alte cauze (fie o moarte violent, fie o moarte patologic), iar prin imersie se ncearc disimularea decesului.Tanatogeneza in inecare poate fi explicata prin mai multe mecanisme:

- prin aceste mecanisme se poate muri la contactul cu apa 1. Mecanismul anoxic mecanic prin blocarea cailor respiratorii de lichidul respectiv.

2. Mecanismul neuro-reflex poate fi dat prin constrictia laringelui (laringospasm ) care poate fi indus in mod reflex la contactul apei cu mucoasa laringiana sau prin hidrocutie la contactul pielii calde cu apa apare aceasta hidrocutie. (sincopa termo diferentiala). 3. Mecanismul mecanic traumatic atunci cand in cazul celor care plonjeaza in apa se produce prin izbirea craniului de fundul apei o factura la nivelul coloanei cervicale.

4. Mecanism alergic Fazele necrii

n prima faz, preasfixic sau de rezisten, are loc oprirea voluntar sau reflex a respiraiei (apnee) care dureaz pn cnd concentraia de CO2 din snge crete suficient de mult pentru a declana automat micrile respiratorii (inspirul); glota se deschide i apa ptrunde n cile respiratorii (dispnee inspiratorie). Contactul apei cu cile respiratorii declaneaz un reflex de aprare, n ncercarea de eliminare a lichidului, manifestat prin dispnee expiratorie.

Faza a doua sau convulsiv se caracterizeaz prin pierderea strii de contien (n aproximativ 1 minut) i apariia convulsiilor victima pare c ncearc s ias la suprafaa apei.

Faza a treia, de com, cu respiraii ample terminale (acum se nghite i se aspir cea mai mare cantitate de lichid) i instalarea progresiv a asfixiei; deoarece funciile vitale diminu treptat iniial se oprete respiraia i ulterior activitatea cardio-vascular), aceast faz se mai numete i etapa morii aparente.Ulterior, cadavrul se deplaseaz n ap, parcurgnd urmtoarele etape:

de cdere la fundul apei; sub aciunea forei gravitaionale, cadavrele se ndreapt ctre fundul apei cu capul n jos. Datorit dispoziiei diferite a stratului de grsime, de regul cadavrele rmn la fundul apei:

cele de brbat = cu faa n jos;

cele de femeie = cu faa n sus;

de ridicare ctre suprafaa apei, datorit putrefaciei, proces numit flotaie;

de deplasare propriu-zis prin ap supranataia se produc leziuni prin lovirea cadavrului de diferite obiecte. Modificri specifice la cadavrele scoase din apa: datorate contactului organismului cu mediul lichid: pielea de gin macerarea pielii (apariia minii de spltoreasc), detaarea epidermului (mnua morii), cderea prului, colonizarea cu alge, adipoceara, putrefacia (cap negru, balonizare etc.)

datorate necrii peteii plurale, prezena apei i a elementelor din ap n cile respiratorii i digestive ciuperca necailor etc. datorate vieuitoarele acvatice: lipsa unor pri moi etc.

datorate deplasrii cadavrului cu apariia unor leziuni traumatice de trre etc.

datorate manevrelor de reanimare.Asfixiile chimico-atmosferice

Asfixiile chimico-atmosferice reprezint totalitatea formelor de anoxie anoxic (de aport) de cauz violent, caracterizate prin alterarea compoziiei chimice normale a aerului atmosferic inspirat.

Alterarea compoziiei chimice a aerului inspirat face ca la nivelul alveolelor pulmonare s ajung o cantitate redus sau absent de O2, n condiiile n care nu exist nici un obstacol care s blocheze (n mod mecanic) fluxul gazos prin cile respiratorii.

Aceste tipuri de asfixii, cunoscute i sub denumirea de:

asfixii n spaii nchise;

asfixii chimice; asfixii prin aer confinat aer viciat, stricat, de nerespirat;

se pot produce n dou circumstane:

cnd cantitatea de O2 atmosferic scade treptat, concomitent cu acumularea de CO2, creterea temperaturii i a umiditii i acumulrii de substane organice ru mirositoare, aa cum se ntmpl n spaii nchise: sli de spectacole ru ventilate, frigidere, lzi nchise ermetic; cnd O2 este nlocuit cu gaze inerte (azot, metan) sau viciate (cu o concentraie crescut de CO2, hidrogen sulfurat etc.): n WC-uri, n beciurile unde fermenteaz vinul.

Expunerea organismului la o atmosfer viciat va determina apariia unor tulburri de tipul: transpiraie, sete, ameeal, jen respiratorie (dispnee), cu alterarea progresiv a strii generale, ulterior instalarea comei, uneori precedat de halucinaii i, n final, deces.Asfixiile hipokinetice

Sunt reprezentate prin totalitatea formelor de anoxie anoxic (de aport) de cauz violent, determinate de epuizarea micrilor respiratorii, ceea ce face ca aerul atmosferic, cu o concentraie normal de oxigen i n lipsa unui obstacol care s blocheze orificiile i/sau cile respiratorii, s nu mai poat ajunge la nivelul alveolelor pulmonare.

Astfel de asfixii se identific atunci cnd corpul este atrnat n poziie vertical, fiind susinut de: membrele toracice (crucificarea, spnzurarea de mini etc.);

membrele pelvine (spnzurarea cu capul n jos).

Uneori, pentru a grbi sfritul acestui supliciu, se atrnau diferite greuti de picioarele celui condamnat, i se fracturau oasele gambelor (pentru a nu mai avea punct de sprijin) etc.

ntr-o astfel de poziie, muchii inspiratori diafragmul, muchii intercostali, muchii pectorali etc. obosesc treptat, cu instalarea progresiv a insuficienei respiratorii.

LEZIUNILE I MOARTEA PRIN ARMELE DE FOC

Definiie Armele de foc sunt mecanisme/instrumente, de atac sau de aprare, ce acioneaz prin intermediul unui proiectil (= agent traumatic mecano-dinamic), a crui deplasare este indus/determinat de arderea unei pulberi explozive.

Clasificarea armelor de foc:

Dup destinaie: arme militare; arme de vntoare; arme sportive; arme speciale; arme deghizate: pistol-stilou, pistol-baston, pistol-cuit etc.

Dup modul de funcionare: arme simple; arme cu repetiie; arme semiautomate; arme automate .

Dup construcia canalului evii: arme cu evi lis, la care pereii interiori ai evii sunt netezi; arme cu eava ghintuit, la care pereii interiori prezint un relief reprezentat de ghinturi (goluri), iar ntre ele plinuri; arme cu evi combinate.

Dup lungimea evii: arme cu eava lung, peste 50 cm; arme cu eava mijlocie, ntre 20-50 cm; arme cu eava scurt, sub 20 cm: pistoale, revolvere.

Dup calibru: la armele cu eava ghintuit (armele cu glon) = n rile europene , calibrul este mrimea n mm a diametrului dintre plinuri: calibru mic: sub 6,35 mm; calibru mijlociu: ntre 6,35- 9 mm; calibru mare: peste 9 mm; la armele cu eava lis (armele cu alice), calibrul este un numr invers proporional cu lrgimea interioar a evii: 12,16, 18, 20 etc.

Dup muniia folosit: armele cu eava ghintuit folosesc cartue cu glon, obinuit sau special, al crui diametru este mai mare dect calibrul evii; armele cu eava lis folosesc cartue cu: alice, sfere mici de plumb; mitralii alice mai mari, cu diametrul de peste 5,5 mm; poe alice confecionate artizanal din diferite materiale.Factorii care determina leziunile traumatice in impuscareFactorii primari care determina leziunile primare sunt reprezentati prin proiectil sau fragmente de proiectil;Factorii secundari care determina leziuni secundare sunt reprezentati prin:

- flacra;

- gazele;

- pulberea ars sau arznd;

- pulberea nears.Factorii sau elementele tertiale care vor determina leziuni/urme teriare sau reziduale sunt reprezentate prin totalitatea elementelor reziduale care se gsesc n interiorul evii i care sunt antrenate i transportate de proiectil: unsoare, rugin, pulberi din tragerile anterioare, fragmente metalice etc.Factorii cuaternali care determina leziuni/urme cuaternare sau conexe, sunt reprezentate de elementele preluate de proiectil n trecerea sa prin diverse medii (nisip, fin, fulgi de pern, fragmente de tencuiala etc.) sau prin ricoare.

Leziunile secundare, teriare i cuaternare mai sunt denumite generic i leziuni sau urme suplimentare sau complementare.

Leziunile traumatice produse de armele de foc cu glon

Glonul, ca proiectil unic, poate produce aa numita plag prin mpucare format din: orificiul de intrare, canal i orificiul de ieire ce se formeaz (n situaia n care glonul prsete corpul victimei).

Orificiul de intrare (rana balistic leziune de impact n mpucare apare sub forma unei soluii de continuitate cu lips de esut minus esut (pierderi de substan la nivelul tegumentului) ceea ce face ca, la ncercarea de apropiere a marginilor plgii/orificiului, s

nu se mai poat reconstitui integral fosta suprafa tegumentar, obinndu-se o afrontare cu defect. Explicaia se regsete n faptul c epidermul, strat superficial i mai rigid al tegumentului, se distruge ntr-o proporie mai mare fa de epiderm, care este mai elastic; astfel, mici fragmente de epiderm vor fi antrenate n prima poriune a canalului, nemaipermind reconstituirea suprafeei tegumentare. n jurul orificiului de intrare pot fi constatate aa-numitele inele (centuri sau gulerae):

inelul de contuzie (sinonime: inelul de excoriaie, inelul de eroziune sau inelul traumatic); se produce prin trecerea glonului n deget de mnu, printre straturile tegumentului (zdrobete epidermul i ndeprteaz dermul), de care se freac (genernd zona de excoriaie) i pe care le nfund; este plasat cel mai la exterior i anume la limita cu tegumentul indemn.

inelul de tergere inelul de depozitare a murdriei aflat pe glon (elementele teriare): este plasat n interiorul inelului de contuzie, uneori peste partea intern a acestuia; se formeaz indiferent de distana de tragere i apare ca un lizereu negricios ntre marginea orificiului de intrare i inelul de contuzie. inelul de metalizare este determinat de particulele mici metalice (praful metalic) ce pot proveni din canalul evii, glon (sau nveliul su) sau din resturile capsei, ce se depun pe glon, n striaiile imprimate de pliurile evii ghintuite, la trecerea forat a acestuia i care vor fi transportate odat cu glonul; apare indiferent de distana de tragere i se prezint sub forma unui lizereu brun-negricios care frecvent se suprapune pe inelul de tergere.

Orificiul de ieire (denumit si plaga de ieire), apare sub forma unei soluii de continuitate fr lips de esut (nu exist pierdere de substan la nivelul tegumentului), ceea ce face ca, la ncercarea de apropiere a marginilor plgii/orificiului acestea s se afronteze perfect, permind reconstituirea suprafeei tegumentare iniiale (glonul ce acioneaz prin comprimare i nfundare desface esuturile ca o pan, n deget de

mnu, dinspre interior spre exterior, fr s le distrug); cnd glonul nu poate strbate corpul i se oprete subcutanat, orificiul de ieire se poate prezenta sub forma unei proeminene tegumentare nconjurat de mici fisuri (prin deshidratare, la cadavru dau impresia unor false excoriaii!); are o form neregulat cu marginile rsfrnte n afar iar dimensiunile sale sunt de cele mai multe ori, mai mari dect ale orificiului de intrare; n jurul orificiului de ieire nu se formeaz inele de nsoire (ca n situaia orificiului de intrare) dar se poate ca la nivelul orificiului de iesire, atunci cand pielea este comprimata de un plan mai tare (o canapea sau un perete) se poate forma la un pseudo inel de contuzie uneori insotit de mici plesnituri radiatice. In functie de raportul dintre orificiul de intrare si orificiul de iesire se pot intalni trei situatii:

1. cand orificiul de intrare este mai mic decat orificiul de iesire varianta cea mai des intalnita- proiectilul intra perpendicular si iese oblic din corp sau se deformeaza in corp la contactul cu oasele si astfel orificiul de iesire este mai mare;

2. cand orificiul de intrare este mai mare decat orificiul de iesire situatia inversa normalului, mai rar intalnita se produce atunci cand proiectilul patrunde oblic nu cu varful dar iese perpendicular, sau a antrenat in drumul sau pana la organism un corp strain, sau situatia cea mai frecventa care da un orificiu de intrare mai mare decat cel de iesire este atunci cand tragerea se efectueaza in limita de actiune a factorilor suplimentari;

3. cand orificiul de intrare este egal cu cel de iesire atunci cand proiectilul este tras de regula de aproape, strabate corpul cu mare viteza, intra si iese perpendicular si nu sufera deformari. Canalul sau canalul-traiect este drumul parcurs de proiectil de la orificiul de intrare pn la orificiul de ieire, caz n care se numete canal transfixiant, sau pn unde se oprete n corp, caz n care este denumit canal perforant sau canal orb ori n deget de mnu; frecvent n canal se pot pune n eviden n prima poriune: urme de mbrcminte, fragmente de piele, urme ale factorilor suplimentari (secundari, teriari, cuaternari) sau inelele descrise la orificiul de intrare, iar n poriunea terminal: eschile osoase, fragmente de organe sau, n cazul canalelor oarbe, nsui glonul.Canalul este direct sau simplu, atunci cand viteza proiectilului este mare si strabate organismul;

Uneori canalul este deviat sau frant in urma contactului cu elementele dure, osoase. Un canal paradoxal se poate intalni la asa numitele proiectile migratorii (cele care odata patrunse in corp isi modifica traseul sub influenta fortei gravitationale. Alteori aceste proiectile sunt deflacata prin intermediul sangelui sau miscarile abdominale poate modifica traseul proiectilului. Leziunile sau modificarile induse de factorii secundari

Factorii secundari ai mpucrii pot produce:

a) flacra pe lng efectul luminos i efect termic, inexistent la pulberea fr fum (deoarece durata flcrii este foarte mic), dar care n cazul pulberii negre va determina arsuri ale hainelor, prului, tegumentului (epidermului); regiunea de piele ars ce se prezint ca o zon

pergamentat, negricioas (prlit), cu firele de pr incolacite la extremitatea ars este dispus n jurul orificiului de intrare pe o arie de 0,5-1 cm2.

b) gazele ce provin din arderea pulberii n interiorul evii au o presiune foarte mare (aproximativ 3500 atm.), ce scade treptat ctre gura evii (1200-700 atm.), pentru a deveni nul imediat dup ieirea din eav; ele acioneaz pe o distan de pn la 5-10 cm;

Gazele pot provoca: ruperea mbrcmintei; deformarea orificiului de intrare, ce poate cpta form stelat, n cruce etc.; de asemenea, n jurul orificiului de intrare se pot observa uneori mici fisuri radiale ale pielii; distrugerea prii iniiale a canalului, prin rupturile esuturilor

moi (fascii, muchi, esut adipos etc.); rupturi ale firelor de pr de la emergen; plci sau pete pergamentate de culoare glbuie i form rotund sau oval, dispuse n jurul orificiului de intrare ce devin vizibile n cteva ore de la deces.

Puternica aciune mecanic a gazelor poate determina chiar decesul victimei n cazul mpucrii cu cartue oarbe (fr glon), dar cu eava lipit ntr-o zon vital a corpului.

c) fumul (funinginea sau pulberea ars): distana de aciune a acestui factor secundar este de regul de 10-20 cm (ea variind n funcie de arm i de tipul pulberii folosite), cu meniunea c, n cazul armelor de mare calibru, poate ajunge i la 50-60 cm;

traseaz n jurul orificiului de intrare o zon circular sau ovalar, cu diametrul de 3-8 cm, numit manonul de fum i alctuit dintr-un cerc intern, mai dens i mai nchis la culoare i un cerc extern, mai deschis la culoare, ntre ele descriindu-se un cerc intermediar; manonul de fum se formeaz prin ptrunderea n tegument (pe o distan mai mare sau mai mic, n funcie de distana de la care s-a tras) a microparticulelor de funingine, deci nu prin simpla depozitare a acestora pe piele, fapt confirmat prin rezistena la splare a stratului

pulverulent obiectivat;

culoarea manonului de fum difer n funcie de tipul pulberii: neagr dat de pulberea neagr sau cenuie, verzuie, uneori glbuie, cnd se folosete pulberea fr fum;

particip la formarea zonei de tatuaj din jurul orificiului de intrare.

d) pulberea nears sau arznd este reprezentat prin granule de pulbere, veritabile mici proiectile ce ptrund n piele (pe o distan mai mare sau mai mic, n funcie de distana de la care s-a tras) n jurul orificiului de intrare, genernd un relief caracteristic ncrustaii

sau arsuri punctiforme.

particip la formarea zonei de tatuaj;

distana de aciune este de 40-50 cm, pn la 100-150 cm; ca regul general, pulberea nears rmne pe tegument dac s-a tras de la o distan cel mult egal cu lungimea evii.Zona de tatuaj

este dispus n jurul orificiului de intrare, pe o arie mai mare, de ordinul centimetrilor;

este determinat de pulberea nears, ars sau arznd (factori secundari); uneori, la formarea zonei de tatuaj pot participa i elementele teriare (fragmentele metalice) aruncate din canalul evii sub presiunea mare a gazelor i ncrustate n piele;

se formeaz prin ptrunderea microparticulelor de pulbere n piele (epiderm); nu se spal sub jet de ap;

Zona de pseudotatuaj

se gsete n jurul orificiului de intrare pe o arie mic (cu raza de 2-3 mm), sub forma unui lizereu negricios;

este determinat de depunerea elementelor reziduale (factori teriari preluai de glon) pe tegument; se spal sub aciunea jetului de ap;

Stabilirea distanei de tragere n cazul mpucrii cu glon se face n funcie de prezena pe hainele sau pe corpul victimei a urmelor/ leziunilor determinate de factorii secundari ai mpucrii; se pot deosebi trei situaii:

mpucarea cu eava lipit (descrcarea absolut sau mpucarea de la distan nul), atunci cnd reteztura anterioar a evii vine n contact cu corpul victimei; poate sa apara asa numitul inel de imprimare sau de stantare. mpucarea n limita de aciune a factorilor secundari (mpucarea de la distan mic sau apropiat, descrcarea relativ); n aceast situaie, aciunea factorilor secundari se soldeaz cu un tatuaj mai mult sau mai puin evident macroscopic, n funcie de distana de tragere;

mpucarea n afara limitei de aciune a factorilor secundari (mpucare de la distan mare sau ndeprtat), situaie n care, lipsind aciunea factorilor secundari, se poate evidenia pseudotatuajul.

Armele de foc cu alice

n cazul armelor de foc ce folosesc cartue cu alice, poe sau mitralii, leziunile traumatice sunt asemntoare cu cele produse de proiectilul unic (glon), cu specificarea c, n prima situaie, n raport de distana de tragere, pe corpul victimei se vor constata mai multe orificii mici; astfel, n funcie de gradul de dispersie a alicelor (conul de mprtiere), se disting urmtoarele situaii:

la o tragere de pn la 50 cm, prin aciunea grupat, n bloc, a alicelor (care acioneaz ca un proiectil unic!), se va forma un singur orificiu de intrare, mare, cu margini neregulate, zdrenuite, dinate (datorit alicelor marginale);

ntre 50 cm i 2 m, dispersia alicelor marginale duce la formarea unui orificiu central mai mare, cu margini neregulate (alicele centrale nc mai acioneaz n bloc), nconjurat de mai multe orificii mici, de aspect diferit n funcie de forma alicelor;

de la 2-2,5 m pn la 5 m, orificiul central lipsete, existnd n schimb mai multe orificii mici al cror aspect depinde de forma alicelor; la aproximativ 5 m, dispersia alicelor are loc pe o suprafa cu diametrul de 15-20 cm; distana dintre orificii este de aproximativ 1 cm la centru i de pn la 3 cm la periferie;

la aproximativ 10 m, dispersia alicelor are loc pe o suprafa cu diametrul de 20-40cm; distana dintre orificii este de aproximativ 2 cm la centru i de pn la 6 cm la periferie;

la 50 m alicele dispersate ocup o suprafa de aproximativ 1m;

la 300 m dispersia alicelor este maxim.

De asemenea, trebuie specificat faptul c la armele cu alice aciunea factorilor secundari se manifest de la o distan mai mare dect n cazul armelor cu glon, respectiv ntre 1 i 2 m.

Obiectivele examinarii medico-legale in impuscarea mortala la necropsie:

Att n cazul armelor de foc cu glon, ct i al celor cu alice, din punct de vedere medico-legal trebuie stabilit: dac leziunile traumatice constatate sunt consecina mpucrii; uneori, plaga de intrare poate fi confundat cu o plag nepat (njunghiat), dar prezena inelelor este suficient pentru tranarea diagnosticului;- Unghiul de abort / unghiul cu care proiectilul a patruns in corpul uman. direcia de tragere; aceasta depinde de dispoziia celor 3 elemente pecifice mpucrii: orificiul de intrare, canalul, orificiul de ieire;

distana de la care s-a tras:

la armele cu glon n funcie de existena urmelor determinate de factorii secundari;

la armele cu alice n funcie de conul de mprtiere.

numrul i succesiunea mpucturilor; n cazul mpucrii cu mai multe proiectile se vor cuta cu atenie urmele teriare;

dac mpucarea a avut loc n timpul vieii (i a determinat sau nu moartea) sau post-mortem;

n ce circumstane se puteau produce leziunile/moartea persoanei respective (crim, sinucidere, accident sau disimularea unei alte cauze de deces) felul si cauza mortii. Pentru sinucidere ar pleda urmatoarela elemente:

De regula o singura plaga impuscata, intr-o zona vitala;

La nivelul orificiului de intrare se vor gasi fie elemente caracteristice impuscarii cu teava lipita ori in limita de actiune a factorilor secundari iar pe mana celui care se presupune ca a tras se poate identifica asa zisa ciupitura din spatiul interdigital iar uneori pe langa aceste ciupituri se pot constata urme de fum sau chiar de sange.

TRAUMATISMELE DE TRAFIC

Prin traumatism de trafic (rutier, feroviar etc.) se nelege orice traumatism, asupra organismului uman, obiectivat prin leziuni traumatice, produs sau n mijloacele de transport. Din definiie reiese clar c, n timp ce din punct de vedere juridic acest tip de traumatism poate fi susinut i prin declaraiile martorilor, datele de anchet etc., din punct de vedere medico-legal numai constatarea unor leziuni traumatice (cu ocazia examinrii de ctre medicul legist a victimei i/sau a documentelor medicale ce aparin acesteia), concordate cu datele de anchet (puse la dispoziia instituiei medico-legale) poate permite, n mod obiectiv, probarea traumatismului afirmat.

Mecanisme de producere a leziunilor traumatice la pietoni

Leziunile traumatice pot fi produse prin mecanisme simple, asociate i complexe.

Mecanisme simpleA.1. lovire; leziunile traumatice, de regul, de mic gravitate (echimoze, excoriaii, plgi i doar excepional fracturi) sunt unipolare se ntlnesc, n mod frecvent, pe partea lateral sau posterioar a corpului, acolo unde a avut loc impactul (lovirea corpului) cu o parte a autovehiculului.

Dac victima poart haine groase, viteza (auto)vehiculului este mic, iar suprafaa de lovire mare, leziunile traumatice pot lipsi; n general, la aceeai vitez, impactul cu suprafee mari genereaz leziuni mai puin grave fa de lovirile cu suprafee mici, n care se descriu leziuni traumatice severe.

A.2. cdere; acest mecanism opereaz n cazul opririi sau pornirii brute a (auto)vehiculului. Leziunile traumatice pot fi mai mult sau mai puin grave, n funcie de distana pn la sol, viteza de deplasare a (auto)vehiculului .a.m.d.; de regul sunt unipolare (dispuse ntr-un singur plan) i de cele mai multe ori se constat prezena fracturilor.

A.3. proiectare, ce poate avea loc fie n interiorul autovehiculului (spre exemplu, n cazul decelerrii brute, ocupanii locurilor din spate dintr-un autoturism pot fi proiectai n scaunele din fa), fie n exterior (spre exemplu, la o curb luat cu vitez mare pasagerii de pe platforma unui camion pot fi proiectai la exterior).

A.4. comprimare; acest mecanism presupune strivirea corpului ntre o parte a (auto)vehiculului i o alt suprafa dur: sol, perete, copac, alt (auto)vehicul etc.; aadar, roile vehiculului respectiv nu trec peste corpul uman. A.5. tararea trre; acesta este un mecanism mai rar ntlnit n mod singular (de regul se citeaz n cadrul mecanismelor asociate sau complexe), ce const n agarea victimei de o parte a (auto)vehiculului i trrea acesteia pe o distan oarecare. Leziunile traumatice

intereseaz de obicei o singur parte a corpului i n special proeminenele osoase;

A.6. calcare; acest mecanism presupune trecerea sistemului de rulare (roi, enile) al (auto)vehiculului peste victim. Leziunile traumatice, de cele mai multe ori mortale (zdrobiri de organe vitale, secionri diverse etc.)A.7. hiperextensie sau hiperflexie al coloanei vertebrale intalnit mai frecvent la ocupanti cu producerea unor facturi de coloana. o leziune care salveaza viata. Mecanisme asociateAa cum reiese i din denumire, n acest caz n geneza leziunilor

traumatice se reunesc grupate dou mecanisme simple.Mecanisme complexe

Mecanismele complexe reunesc 3 sau mai multe mecanisme simple.

Mecanisme de producere a leziunilor traumatice la ocupani

Se consider c ocupantul dintr-un autovehicul are soarta unei pietre ntr-o cutie (Scripcare-Terbancea).

Leziunile traumatice se caracterizeaz prin:

intereseaz, cu precdere, ansamblul cap-gt-torace;

prile noi sunt mai afectate dect oasele la membrele pelvine i invers la membrele toracice.

La conductorul auto se descriu:

(1) sindromul volanului, rezultat al lovirii/comprimrii trunchiului de volan i caracterizat prin:

echimoz sau excoriaie semicircular la nivelul toracelui anterior;

fracturi costale i de stern;

leziuni ale viscerelor toracice (inim, aort) i abdominale (ficat, mezenter etc.);

leziuni traumatice la nivelul minilor (plgi ntre degetele 1 i 2; luxaii/fracturi ale oaselor metacarpiene);

(2) sindromul bordului, determinat de lovirea genunchilor de elementele bordului:

leziuni traumatice elementare ale genunchilor, nsoite uneori de fracturi de rotul;

fracturi de bazin (fos acetabular), uneori cu ptrunderea capului femural n bazin;

fracturi de femur (n mod frecvent ale colului femural).

(3) sindromul parbrizului, rezultat al impactului capului cu parbrizul, oglinda retrovizoare i stlpul din stnga:

leziuni traumatice elementare la nivelul viscerocraniului (frecvent plgi prin cioburi de sticl securit, uneori cu retenia acestora);

fracturi de viscero i/sau neurocraniu.

(4) sindromul centurii de siguran, n care se descriu echimoze, zone excoriate sau fracturi costale, dispuse n diagonal dinspre hemitoracele stng superior spre hemitoracele drept inferior, subiacente centurii.(5) sindromul airbegului determinat impactul fetei cu acest sac gonflabil; pot apare si mici arsuri. La pasagerul din dreapta-fa se descriu:

(1) sindromul bordului;

(2) sindromul parbrizului; leziunile traumatice secundare impactului cu oglinda retrovizoare sau cu stlpul din dreapta vor avea o localizare invers fa de cele descrise la conductorul auto. De asemenea, datorit lipsei volanului, leziunile traumatice de la nivelul capului vor fi mai grave;

(3) sindromul centurii de siguran, cu dispoziia n diagonal a echimozelor, zonelor excoriate sau a fracturilor costale, dar invers dect la conductorul auto, respectiv dinspre hemitoracele drept superior ctre hemitoracele stng inferior;

(4) pseudosindromul volanului, prin impactul hemitoracelui stng cu volanul i apariia unor fracturi costale la acest nivel.Pasagerul din spate este mai protejat, iar leziunile traumatice, care au ca mecanism comprimarea sau proiectarea n scaunul din fa sau peste ocupantul locului din fa, vor interesa, n mod dominant, capul i genunchii.

n cazul n care ocupantul unui loc n autovehicul este proiectat n afara mijlocului de transport respectiv, se produc leziuni traumatice grave i care nu mai respect morfologia descris, genernd greuti n aprecierea mecanismului de producere.Curs 22. 03. 2012 curs 7Clinica medico-legalaClinica medico-legal sau patologia medico-legal clinic ce are ca obiect de studiu persoana (omul viu) sau documentele medicale ce aparin acesteia, n scopul probrii unor violene exercitate asupra sa (examinarea medico-legal traumatologic), a posibilitii executrii pedepsei privative de libertate (expertiza medico-legal pentru amnarea/ntreruperea executrii pedepsei ori a suspendrii urmririi penale /judecii pentru motive medicale), existenei discernmntului (expertiza medico-legal psihiatric) etc.Obiectul acestui sector de activitate practic medico-legal const n examinarea persoanei (omul viu) i/sau a documentelor medicale ce aparin acesteia.

Examinarea medico-legal, efectuat la solicitarea organelor abilitate sau a persoanelor, poate fi realizat