Lucrările de la metroul Drumul Taberei – Universitate au fost întrerupte în luna martie, după ce muncitorii au găsit ruinele unei crame, în zona Răzoare.

La momentul respectiv, directorul Metrorex, Gheorghe Udriște a declarat pentru Pro Tv, că vestigiile descoperite vor fi valorificate, declarând că ruinele nu vor fi demolate, ci vor fi reabilitate, astfel încât în noua stație de metrou de la Academia Militară va exista o cramă, unde doritorii vor putea să deguste și să cumpere vin."Există intenţia de a fi păstrate, ca şi la pivniţele identice, de alături, de la  Crama Panduri”, a declarat pentruAgerpres Mănucu-Adameșteanu, responsabilul științific al șantierului arheologic. El a spus că vor cerceta această pivniță, după ce se va termina turnarea peretului mulat de la stația de metrou și, după ce are siguranța că se poate lucra la șapte-opt metri adâncime."O voi goli, voi vedea cât de mare este şi ce se află în ea şi abia atunci voi putea să am o idee formată", a spus arheologul.

Gheorghe Mănucu-Adameşteanu susţine că, potrivit informaţiilor preliminare, descoperirile rezultate în urma săpăturilor la viitoarea staţie de metrou Academia Militară provin de la o pivniţă de secol XX."Am informaţii preliminare care să îmi permită să datez această tehnică", a spus arheologul, care a precizat că, având o deschidere foarte mare, cărămida recuperată din bolta descoperită este una de secol XX, fiind vorba de o pivniţă pentru depozitarea vinului şi nu de un tunel, aşa cum au circulat în zonă o serie de "poveşti cu haiduci ai lui Tudor Vladimirescu".

"Ca în orice poveste, se pare că există un sâmbure de adevăr. Existau nişte pivniţe în care se ascundeau aceşti haiduci. Din păcate pentru mine, ca arheolog, aceasta este o pivniţă nouă, de secol XX. (...) Deci nu au cum să fie nici pivniţe domneşti şi nici lucruri mai vechi, din nefericire pentru mine", a spus Gheorghe Mănucu-Adameşteanu.În cazul în care vor fi descoperite vestigii istorice cu potenţial turistic, acestea ar putea fi valorificate, potrivit proiectelor Metrorex, însă valoarea istorică a acestora va fi dovedită doar în urma unor investigaţii ulterioare.Responsabilii arheologici ai constructorului consideră necesară executarea unor sondaje pentru a depista existenţa altor eventuale pivniţe, unde ar putea fi pericol de prăbuşire a utilajelor deoarece se lucrează cu utilaje foarte grele.Încă de la începutul lucrărilor, autorităţile se aşteptau la posibile descoperiri arheologice, fiind ştiut faptul că în zona Academiei se aflau Cramele Domneşti, construite în vremea lui Tudor Vladimirescu.Potrivit fostului directorului Metrorex, Gheorghe Udriște, mai multe informații despre această descoperire vor fi publicate la sfârșitul lunii aprilie. Momentan așteptăm cu nerăbdare valorificarea acestui vestigiu descoperit în subteranul Capitalei.

 

Crama Pandurilor 

Pivniţa de secol XX, descoperită în urma săpăturilor la viitoarea staţie de metrou Academia Militară, nu este singura de acest gen. În anul 2010, în timpul lucărilor pentru amenajarea Grădinii de Vară a Restaurantului Casa Latină, a fost scoasă la iveală o relicvă a Bucureștiului de altădată – o parte din vechile căi de acces subterane din București, studiate de marii noștri istorici și denumite generic – TUNELURILE TIMPULUI.

Crama Pandurilor face parte din bârlogul de odinioară al haiducilor și a fost folosit preț de un sfert de veac de vestiții haiduci ai lui Tudor Vladimirescu –Grozea, Zdrelea, Mărunțelu și Tunsu.Restaurată complet, în momentul de față, Crama Pandurilor își propune să ofere românilor, dar și străinilor, un meniu bogat, autentic românesc, care să amintească de mesele de odinioară la care se ospătau Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu, Gheorghe Magheru, Petrache Poenaru sau Anghel Șapte Cai, fiind locul unde, în primul rând, se poate bea un vin bun, obişnuit sau de colecţie, dar şi acela în care oaspetele găseşte o mâncare tradiţională românească de calitate.

SUBTERANELE

Erau vremuri cand subteranele Bucurestiului erau la fel de circulate ca si strazile sale. Pe aici aveau acces doar cei din familiile mari ale tarii. In timp, caile tainice ale boierilor au fost pierdute, dar au fost regasite si folosite ca ascunzisuri de raufacatori. Astazi, prea putin se mai cunoaste despre aceste subterane. Sunt mistere care ne roaga sa le dezlegam pentru a invia o lume apusa.

Istoria Bucurestiului a inregistrat si o latura ascunsa de ochii lumii, pierduta in adancimi care asteapta a fi explorate, desi distruse in parte de ultima sistematizare. O parte probabil se mai pastreaza in culoarele subterane ale Casei Poporului si ale Centrului Civic.

DRUMURILE SUBTERANE. Din vechime apar povesti despre "drumuri subterane", folosite, ca si acum, de puternicii momentului istoric si politic. O astfel de "amintire" a fost descrisa de Tudor Arghezi: "Se povestea ca boierii cu islic si giubele si cucoanele lor, in scurteici de catifea pemb" si grenà se duceau sa petreaca la Manastirea Vacarestilor pe o cale ascunsa de ochii lumii sau de privirile prevazatoarelor garnizoane turcesti. Drumul de tunel, luminat cu torta, era destul de lat, de vreme ce oaspetii plecau si ajungeau cu carata". Ramificatiile aveau iesiri in zona strazilor Negru Voda, Sf. Ion Nou si Piata Unirii, astazi sistematizate. Era zona vechii Jitnite Domnesti, zona unde camerele si hambarele domnesti, amenajate incepand cu secolul al XV-lea, au fost intretinute si extinse aproape cu fiecare domnie. Astfel, dupa sute de ani, au ajuns sa fie doua sau trei culoare subterane suprapuse, segmentate pe alocuri de subsolurile si fundatiile constructiilor moderne, ridicate dupa 1850.

Unul dintre putinii martori

ramasi din orasul de altadata

este Biserica de la Curtea

Veche

Una dintre ramificatii, care pornea din Piata Unirii, se indrepta spre traseul Caii Serban Voda. La mijlocul secolului al XX-lea, aceste culoare subterane erau ca "doua largi galerii paralele, cu plafoanele in arcade extrem de frumoase", iar "pardoseala era din caramida subtire, fapt care indica vechimea constructiei", spune un cercetator al subteranelor din anii 1970-1973, Simion Saveanu.

LOC PENTRU TRIMISII INALTEI PORTI. Marele plan al maiorului Borroczyn de la finele secolului al XVIII-lea plaseaza in centrul Bucurestilor, deasupra subteranelor, un edificiu denumit Mecet, unde erau gazduiti trimisii Inaltei Porti. Analizandu-se materialul de constructie a tunelului, "s-a ajuns la concluzia ca el dateaza din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, ca are o latime de circa 1,5 metri si trece pe sub strada Negru Voda. Pivnitele intalnite in aceasta parte a orasului nu sunt foarte diferite de cele care se mai afla ascunse sub strazi precum Selari, Smardan, Lipscani si Soarelui.

Daca in Evul Mediu erau folosite fie ca inchisoare pentru functionari domnesti clevetitori sau opozanti politici, fie culoare de fuga pentru cei avuti, in cazuri de ciuma sau primejdii venite in graba, mai tarziu, catre prima parte a secolului al XIX-lea, culoarele subterane intra in legenda si folclorul orasului. Ultima lor amintire este legata de faptele unor haiduci, care se foloseau de ele pentru a scapa de poterele ar-nautilor.

ASCUNZISUL HAIDUCILOR. Barlogul de odinioara al haiducilor se afla sub Soseaua Pandurilor, la 10-15 metri adancime, iar culoarele sale subterane brazdau cartierul Panduri. Au fost folosite pret de un sfert de veac de vestitii haiduci Tunsu si Grozea. Cateva informatii despre vechile intrari in subteranele medievale au fost culese la inceputul anilor ’70: "Pe strada Razoare, catre Drumul Sarii, colt cu calea ferata Gara de Nord-Dealul Spirii-Giurgiu (vechea linie ferata), era o carciuma care purta firma «La Cotroceni». Si aici a fost pe vremuri o gura a tunelului, cei doi proprietari greci ai localului amenajand o parte din galerii pentru depozitarea butoaielor cu vin".

TUNELUL DE SUB PANDURI

Suntem in 1973, data la care, "in curtea caselor din Soseaua Panduri nr. 125, pornea o galerie care se desfacea apoi in alte trei

ramificatii: una trecea pe sub calea ferata, alta pe sub Soseaua Panduri si ultima catre biserica din curtea Palatului Cotroceni.

Potrivit lui Vasile Radu, de la Biblioteca Academiei, care locuia pe Str. Dr. Teohari, "tunelul din Panduri avea bolti atat de largi, incat

ar putea sa mearga pe sub ele un om calare sau care incarcate. Se pare ca aceste galerii corespundeau cu cele din Strada

Cazarmii" (Simion Saveanu).

CARCIUMA DE "LA SORA", ASCUNZISUL RAUFACATORILOR

Subteranele din zona firmei "La Cotroceni" erau folosite la 1973 ca "pivnita pentru bauturi alcoolice". De aici, "haiducii Tunsu,

Zdrelea si Maruntelu cunosteau reteaua de drumuri subterane. Drumul subteran cel mai frecventat de haiduci a fost sub carciuma

«La Sora», situata peste drum de Institutul Pedagogic. Dedesubtul ei pornea o galerie ce comunica si cu altele si iesea la mare

departare, intr-o mahala a orasului". Haiducii, raufacatorii erau cei mai informati in privinta acestor subterane. De multe ori scapau

nevatamati din ghearele oamenilor legii ascunzandu-se prin ele.

SISTEMATIZAREA A DISTRUS RETEAUA

Din nefericire, subteranele Bucurestiului au disparut incetul cu incetul, prabusindu-se sub planurile de sistematizare ale regimului

comunist. Puternicii zilelor noastre au si ei subteranele lor. Peste Dealul Spirii si vecinatatile sale troneaza "Casa Poporului", cu

subteranele sale modernizate. O parte misterioasa si interesanta a istoriei a fost ingropata sub visul de marire al unora.

Imagine din pivnitele fostei

vistierii domnesti