Roman traditional, mitic, realist, obiectivBaltagul

Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu, "Ceahlăul literaturii române", cum l-a numit Geo Bogza, "Ştefan cel Mare al literaturii române" cum i-a spus G.Călinescu, are o operă monumentală a cărei măreţie constă în densitatea epică şi grandoarea compoziţională.

Romanul ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu, publicat in 1930, este unicul roman obiectiv al scriitorului. Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative, antrenand un numar mare de personaje, puternic individualizate.

Opera literara ,,Baltagul” prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor ce l-au ucis pe Nechifor Lipan. Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regasesc in structura acestuia: viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea.

Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist si cel mitic. Cautarea constituie axul romanului si se asociaza cu motivul labirintului. Vitoria Lipan porneste intr-o dubla aventura: a cunoasterii lumii si a cunoasterii de sine.

Titlul este simbolic, baltagul (topor cu doua taisuri) este un obiect ambivalent: arma a crimei si instrumentul actului justitiar.

Tema romanului este tema vieţii şi a morţii, a iubirii, a datoriei şi a iniţierii, care permite totodată realizarea monografiei satului moldovenesc de munte.

Naratiunea se realizeaza la persoana a treia, iar naratorul omniscient si omniprezent reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului, lumea satului si actiunile personajelor. Timpul in care are loc actiunea este limitat si cronologic, intamplarile se petrec din toamna pana in primavara, dar nu este precizata perioada, deoarece Vitoria Lipan traieste intr-un timp mitic romanesc. Cadrul actiunii este Satul Magura Tarcaului, dar si satul de campie, Cristesti, in Balta Jijiei.

Romanul este structurat in 16 capitole cu actiune desfasurata cronologic, pe momente ale subiectului.

Prima parte (capitolele 1-6) prezinta framantarile Vitoriei, asteptarea sotului si pregatirile de drum-include expozitiunea si intriga. Aceasta surprinde actiunile Vitoriei inainte de plecare: tine post negru 12 vineri, vinde anumite bunuri pentru a face rost de bani, o incredinteaza pe Minodora la Manastirea Varatec, lui Gheorghita ii ofera un baltag sfintit.Aici apare mitul ingrijorarii cauzat de intarzierea sotului.

Partea a doua (capitolele 7-13) contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de Vitoria si fiul sau, in cautarea lui Nechifor Lipan. Acestia reconstituie drumul barbatului, printr-o serie de popasuri: la hanul lui Donea, la crasma domnului David, la mos Pricop si baba Dochia, la Vatra Dornei, apoi spre Paltinis, Brosteni, Borca. Evenimentele la care iau parte au rol de a anticipa finalul tragic. Ea il gaseste pe cainele Lupu in curtea unui gospodar din Sabasa si, cu ajutorul lui, va descoperi osemintele sotului sau intr-o prapastie. Episodul coborarii in rapa si veghea celui stins marcheaza maturizarea lui Gheorghita.

Partea a treia (capitolele 14-16) prezinta sfarsitul drumului: ancheta politiei, inmormantarea, parastasul lui Nechifor si pedepsirea ucigasului. Punctul culminant este momentul in care Vitoria reconstituie cu exactitate scena crimei, uimindu-i chiar si pe faptasii crimei, Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, iar cel de-al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasiat de cainele Lupu. Deznodamantul il surprinde pe Bogza, cerandu-i iertare Vitoriei chiar inainte de a-si da ultima rasuflare.

Personajul principal, femeia voluntara, este tipul sotiei credincioase. Vitoria este o femeie puternica, hotarata, curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate in decursul drumului parcurs, dar mai ales la parastas, moment in care ii demasca pe ucigasi.

Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat prin caracterzare directa, cat si indirecta ( trasaturi care reies din fapte, vorbe, atitudini, gesturi, relatii cu celelalte personaje, nume). Portretul fizic releva frumusetea personajului, prin tehnica detaliului semnificativ: ,,Nu mai era tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire. Ochii ii straluceau ca-ntr-o usoara ceata in dosul genelor lungi si rasfrante in carligase”. Natura devine o cutie de rezonanta a sentimentelor femeii, indrumand-o in

cautarea sotului sau; atat la Dorna, cat si la Crucea Talienilor, vantul o anunta ca se afla pe drumul cel bun.

Personajul secundar, Gheorghita reprezinta generatia tanara, care ia locul tatalui disparut. Romanul poate fi considerat initiatic din perspectiva lui Gheorghita, deoarece prezinta procesul de maturizare al baiatului. Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin rememorare, simbolizand destinul efemer al oamenilor.

Romanul are caracter monografic deoarece infatiseaza viata moldovenilor, ocupatiile, traditiile, obiceiurile si principalele lor trasaturi: muncitori, veseli si iubitori.

Romanul ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu apartine realismului mitic. Crearea iluziei realitatii, folosirea toponimelor reale, utilizarea caracterului monografic al naratiunii, reprezinta caracteristici ale romanului realist, Mihail Sadoveanu sacrificand, insa, mitul transhumantei pentru un fapt divers, un accident.

În opinia mea, romanul “Baltagul” este unul tradiţional, pentru că recompune imaginea unei societăţi arhaice, păstrătoare a unor tradiţii care au supravieţuit în vârful muntelui. Totodată, prin complexitate, prin polimorfism şi prin semnificaţii, scrierea depăşeşte graniţele tradiţionalismului şi intră în categoria romanului mitic.

Caracterizare Vitoria Lipan

Opera literara ,,Baltagul’’ prezinta monografia satului moldovenesc de la munte, avand in prim-plan cautarea si gasirea celor ce l-au ucis pe Nechifor Lipan. Fiind un roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regasesc in structura operei: viata pastorala, iubirea, natura, intelepciunea, arta povestirii.

Personajul principal, femeia voluntara, este tipul sotiei credincioase. Vitoria este o femeie puternica, hotarata, curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate in decursul drumului parcurs, dar mai ales la parastas, moment in care ii demasca pe ucigasi.

Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor traditiile si respinge noutatile epocii. Aceasta respecta obiceiurile de cumetrie si de nunta, vegheaza la indeplinirea randuielilor din ritualul inmormantarii: priveghiul, drumul la cimitir, bocitul, slujba religioasa, pomana, praznicul. Sotie iubitoare, porneste hotarata in cautarea barbatului:”era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani”. Tipatul dinaintea coborarii cosciugului concentreaza iubirea, dar si durerea provocata de pierderea sotului:,, Cu asa glas a strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur”.

Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat prin caracterzare directa, cat si indirecta ( trasaturi care reies din fapte, vorbe, atitudini, gesturi, relatii cu celelalte personaje, nume). Portretul fizic releva frumusetea personajului, prin tehnica detaliului semnificativ: ,,Nu mai era tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire. Ochii ii straluceau ca-ntr-o usoara ceata in dosul genelor lungi si rasfrante in carligase”. Natura devine o cutie de rezonanta a sentimentelor femeii, indrumand-o in cautarea sotului sau; atat la Dorna, cat si la Crucea Talienilor, vantul o anunta ca se afla pe drumul cel bun.

Mama a doi copii , ea are in grija gospodaria in absenta barbatului. Toata actiunea sa, cautarea tenace a celui disparut este declansata de simtul dreptatii si al adevarului. Plecarea ei in acel drum al destinului nu este decat al respectarii datinei. Certitudinea ca sotului ei i s-a intamplat ceva rau o face sa actioneze cu calm , vointa de fier ,tenacitate si cu inteligenta. Pragamatica si ordonata isi organizeaza gospodaria , pune sa se faca un baltag sfintit de preot, o duce pe Minodora la manastire, face rost de bani si pleaca la drum insotita de Gheorghita. In calatoria spre Dorna dovedeste spirit de observatie , logica si talent in a-si gasi ajutoare. Scena finala reliefeaza toate aceste trasaturi ale femeii, reusind prin vorbe abile sa-i demaste pe ucigasi. In drumul sau lung intalneste o cumetrie, o nunta si face ea insasi praznicul lui Nechifor.Simbolic ea traverseaza astfel cele trei momente cruciale ale existentei pentru ca de acum va incepe o noua viata. O alta modalitate de caracterizare este numele. In pofida destinului crud si nedrept , Vitoria – forma populara de la Victoria - evidentiaza triumful ei asupra raului din oameni.

Ca roman al vietii, ,,Baltagul’’ prezinta un personaj feminin memorabil, ea alaturandu-se si altor figuri de femei din literatura romana.