TEORIE LOGICA –PARTEA II

Definiţi conceptul de definire. Definirea termenilor este operaţia prin care se precizează sfera sau conţinutul unei noţiuni sau aria de aplicabilitate a unui nume.

Precizaţi înţelesul conceptului de definire. Definirea este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect sau noţiuni, caracteristici ce-l deosebesc de celelalte obiecte sau noţiuni.

Precizaţi înţelesul conceptului de definiţie. Definiţia constă în reconstituirea noţiunii astfel încât să se precizeze atât extensiunea cât şi intensiunea acesteia

Precizaţi cele trei componente din structura unei definiţii. definitul; definitorul; relaţia de definire;

Enumeraţi cele trei elemente componente din structura oricărei definiţii. Definit, definitor, relaţia de definire

Enumeraţi două elemente structurale ale definiţiei. Definitul, definitorul, relaţia de definire

Numiţi cele trei elemente din structura unei definiţii. Definit, definitor, relaţia de definire.

Definiţi conceptul de „definiens”. Conceptul de „definiens” reprezintă o componentă a unei definiţii care arată ceea ce se spune despre definit.

Definiţi conceptul de definitor.Definitorul sau „definiens” reprezintă acea componentă a unei definiţii care arată ce se spune despre definit (conţine note caracteristice din intensiune, elemente ale extensiunii, sau aria de aplicabilitate a uniui nume).

Definiţi conceptul de clasificare. Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt ordonate şi grupate, după diferite criterii, în diferite clase (din ce în ce mai generale).

Definiţi conceptul de clasificare. Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt ordonate şi grupate, după diferite criterii în clase sau categorii din ce în ce mai generale.

Definiţi conceptul de clasificare. Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt grupate, după diferite criterii, în clase (din ce în ce mai generale)

1

Menţionaţi cele trei componente din structura unei clasificări. Obiectul clasificării; clasele; criteriul clasificării

Numiţi cele trei elemente din structura unei clasificări. Obiectul clasificării, clasele, criteriul de clasificare

Enumeraţi două elemente din structura clasificării. Elementele clasificării, clasele şi criteriul de clasificare

Definiţi conceptul de demonstraţie. Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este conchisă numai din propoziţii adevărate.

Definiţi conceptul de demonstraţie. Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie este sustinută numai pe baza unor propoziţii adevărate.

Enumeraţi două tipuri de demonstraţie indirectă. Demonstraţie indirectă prin excludere; Demonstraţie indirectă prin absurd

Menţionaţi cele trei componente din structura unei demonstraţii teza de demonstrat; fundamentul demonstraţiei; procesul de demonstrare;

Enumeraţi două tipuri de demonstraţie deductivă. Demonstraţie deductivă directă; Demonstraţie deductivă indirectă

Menţionaţi două tipuri de demonstraţie în funcţie de procedeul utilizat Demonstraţie intuitivă; Demonstraţie formalizată

Enumeraţi două tipuri de demonstraţie în funcţie de întemeierea directă sau indirectăpe experienţă.

Demonstraţii deductive; Demonstraţii inductive.

Enumeraţi două reguli de corectitudine a demonstraţiei referitoare la teza dedemonstrat.

a) Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulatăb) Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei

Enumeraţi două tipuri de demonstraţie prin reducere la absurd. Reducerea la contradicţie; Reducerea la fals; Reducerea la autocontradicţie

Definiţi conceptul de fundament al demonstraţiei. Fundamentul demonstraţiei este un ansamblu de premise din care urmează să conchidem teza.

Enumeraţi două reguli ale corectitudinii demonstraţiei referitoare la fundamentulacesteia.

Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei.

2

Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se refere la teza dedemonstrat, iar cealaltă la fundamentul demonstraţiei.

Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată. Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.

Definiţi conceptul de demonstraţie deductivă. Demonstraţia deductivă este acel tip de demonstraţie în desfăşurarea căreia nu intervin direct date de experienţă.

Enumeraţi două tipuri de demonstraţii deductive Demonstraţie directă şi demonstraţie indirectă.

Definiţi conceptul de demonstraţie inductivă. Demonstraţia inductivă este acel tip de demonstraţie în desfăşurarea căreia intervin direct date din experienţă.

Definiţi conceptul de demonstraţie directă. Demonstraţia directă este fie inducţia completă, fie deducţia prin intermediul căreia din premise se

derivă o concluzie.

Enumeraţi două reguli ale corectitudinii în demonstraţie Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată. Teza de demonstrat este cel puţin

o propoziţie probabilă.

Definiţi conceptul de proces de demonstrare. Procesul de demonstrare este raţionamentul sau ansamblul de raţionamente prin care deducem teza din premise

Definiţi conceptul de demonstraţie intuitivă. Demonstraţia intuitivă este acel tip de demonstraţie care se bazează pe relaţiile dintre termeni şi propoziţii, pe raţionamente eliptice, şi nu face apel la anumite reguli, ci se apelează la intuiţie care nu e un criteriu sigur.

Definiţi conceptul de demonstraţie formalizată. Demonstraţia formalizată (axiomatizată) este acel tip de demonstraţie care se bazează pe simboluri şi reguli de operare cu aceste simboluri.

Definiţi conceptul de demonstraţie formalizată. Demonstraţia formalizată este o construcţie formală în care se are în vedere sistemul de simboluri şi regulile de operare cu aceste simboluri.

Enumeraţi două reguli ale corectitudinii demonstraţiei referitoare la fundamental acesteia.

Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate. Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei. Demonstraţia trebuie să fie corectă.

3

Enumeraţi două tipuri de demonstraţie. Demonstraţie deductivă; Demonstraţie inductivă.

Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se refere la teza de demonstrat, iar cealaltă la fundamentul demonstraţiei. Reguli referitoare la teza de demonstrat:

Teza de dmonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată;Teza de demonstrat este cel puţin o propoziţie probabilă;Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei

Reguli referitoare la fundamentul demonstraţiei: Argumentele demonstraţiei trbuie să fie adevărate; Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei; Demonstraţia trebuie să fie corectă.

Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, în raport cu teza de demonstrate Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată. Teza de demonstrat este cel puţin o propoziţie probabilă. Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei.

Enumeraţi două elemente din structura unei demonstraţii. Teza de demonstrat (demonstrandum). ; Fundamentul demonstraţiei (principia demonstrandi) ; Procesul de demonstrare

Definiţi conceptul de demonstraţie directă. Demonstraţia directă reprezintă orice tip de demonstraţie, inducţie completă, silogism sau raţionament cu propoziţii compuse, prin care se trece de la premise la concluzie în mod obişnuit

Enumeraţi două tipuri de demonstraţie indirectă. Demonstraţie prin excludere, demonstraţie prin absurd, demonstraţie prin imposibil.

Enumeraţi două tipuri de demonstraţii, în funcţie de modul în care se sprijină peexperienţă.

Demonstraţii deductive şi inductive.

Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, în raport cu fundamentul demonstraţiei.Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate. Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei. Demonstraţia trebuie să fie corectă.

Enumeraţi două tipuri de demonstraţii, în funcţie de procedeul utilizat. Demonstraţie intuitivă şi demonstraţie formalizată.

Definiţi conceptul de propoziţie compusă. Propoziţia compusă se referă la acea propoziţie care în structura sa cuprinde cel puţin o propoziţie simplă şi cel puţin o constantă logică.

Enumeraţi doi indicatori logici de premise Oricare dintre: “deoarece”, “pentru că”, “fiindcă” “dacă”, “întrucât” etc.

4

Enumeraţi doi indicatori logici de concluzie. Oricare dintre : “aşadar”, “rezultă că”, “deci”, “prin urmare”, “atunci” etc.

Enumeraţi trei indicatori logici, dintre care doi de concluzie şi unul de premisă. Oricare dintre: ““atunci”, “rezultă că”, aşadar”, “prin urmare” etc. – pentru indicatori de concluzie.Oricare dintre: “deoarece”, “penrtu că”, “întrucât”, “dacă” etc. – pentru indicatori de premise.

Enumeraţi doi indicatori logici, dintre care unul de premisă şi unul de concluzie. Oricare dintre: “deoarece”, “pentru că”, “dacă” - pentru indicatori de premise;

Oricare dintre: “atunci”,” rezultă că”, “aşadar” etc – pentru indicatori de concluzie.

Definiţi conceptul de inducţie completă. Inducţia completă este aceea în care sunt examinate toate cazurile particulare posibile din care se va infera concluzia, mai generală decât premisele. Premisele inducţiei complete se referă la o clasă cu un număr finit de elemente, astfel încât poate fi examinat fiecare, iar concluzia reia informaţiile enunţate în premise. De aceea inducţia completă are o valoare de cunoaştere redusă .

Definiţi conceptul de inducţie incompletă. Inducţia incompletă este acea inferenţă în care sunt examinate doar o parte din cazurile posibile, din care se derivă o concluzie cu un grad mai mare de generalitate. Este numită şi inducţie amplificatoare.

Menţionaţi două tipuri de inducţie incompletă.inducţie prin simplă enumerare; inducţia ştiinţifică.

Menţionaţi două caracteristici ale inducţiei complete. Se aplică pe o clasă finită de obiecte; Fiecare obiect poate fi examinat individual

Precizaţi două caracteristici ale inducţiei incomplete. Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a fost obţinută.Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din care a fost obţinută.

.Definiţi conceptul de inducţie prin simplă enumerare.

Inducţia prin simplă enumerare este cea mai simplă formă de inducţie în care prin simpla trecere în revistă a unui număr cât mai mare de cazuri, din care niciunul nu contrazice rezultatul, se inferează concluzia.

Definiţi conceptul de inducţie ştiinţifică. Inducţia ştiiţifică este o inducţie bazată pe reguli bine determinate, pe utilizarea observaţiei riguros organizate, a experimentului ştiinţific şi a unor metode speciale de cercetare inductivă (numite şi metode cauzale).

Definiţi conceptul de implicaţie. Implicaţia este operaţia logică prin care o propoziţie numită antecedent precede şi determină o altă propoziţie, numită consecvent. Implicaţia este falsă numai atunci când antecedantul este adevărat şi consecventul fals. În rest, implicaţia este adevărată.

Enumeraţi două tipuri de conectori logici. 6 puncte Negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă

5

Enumeraţi două caracteristici ale inducţiei incomplete. a) Inducţia incompletă este un raţionament ipotetic deoarece, pe baza analizei unui număr oarecare de elemnte ale unei clase infinite, se enunţă o concluzie referitoare la întreaga clasă. b) În inducţia incompletă premisele nu reprezintă un temei suficient pentru concluzie şi, de aceea, concluzia nu poate fi decât cel mult probabilă.

Definiţi conceptul de operator propoziţional. 4 puncteOperatorii propoziţionali sau constantele logice sunt operaţii ce se aplică la valoarea de adevăr a variabilelor propoziţionale. Principalii operatori propoziţionali sunt: negaţia, conjuncţia, disjuncţia, implicaţia şi echivalenţa.

Definiţi conceptul de raţionament disjunctiv. Raţionamentul disjunctiv este raţionamentul cu propoziţii compuse alcătuit din două premise şi o concluzie. Una dintre premise este alcătuită dintr-o disjuncţie, iar cealaltă este reprezentată de unul din termenii disjuncţiei respective. Concluzia este reprezentată de celălalt termen al disjuncţiei.

Enumeraţi două deosebiri între inducţia completă şi cea incompleta

Premisele inducţiei complete enunţă prezenţa unei proprietăţi pentru fiecare din obiectele unei clase cu un număr mic sau finit de obiecte, ceea ce permite examinarea fiecăruia în parte. Apoi concluzia afirmă că proprieteatea respectivă caracterizează întreaga clasă . Inducţia incompletă (amplificatoare) se aplică unei clase cu un număr infinit de elemente. Premisele enunţă prezenţa unei proprietăţi pentru un număr oarecare de elemente ale clasei respective şi concluzia conchide cu privire la faptul că proprietatea respectivă careacterizează întreaga clasă infinită de obiecte.

Concluzia inducţiei complete este o propoziţie sigur adevărată, în vreme ce concluzia inducţiei incomplete nu poate fi decât, cel mult, probabilă, întrucât premisele nu formează un temei suficient pentru susţinerea acesteia.

Inducţia completă are o valoare destul de redusă în cunoaştere întrucât concluzia nu face altceva decât să repete informaţia enunţată în premise, în vreme ce inducţia incompletă, deşi conduce la concluzii cel mult probabile, are o valoare cognitivă mare, fiind principala modalitate de progres în ştiinţele experimentale.

Enumeraţi două condiţii de raţionare ale inducţiei complete. Condiţiile de raţionare ale inducţiei complete sunt:

-există o clasă de obiecte care are un număr finit de elemente -fiecare element al clasei poate să fie examinat individual -fiecare element al clasei are o anumită proprietate -se conchide că întreaga clasă de obiecte are respectiva proprietate

Definiţi conceptul de inducţie incompletă. Inducţia incompletă sau amplificatoare este acel tip de inducţie care, pe baza analizei unui număr finit de elemente ale unei clase formate dintr-un număr infinit de elemente, enunţă o concluzie referitoare la întreaga clasă. În acest caz, concluzia este cel mult probabilă.

Menţionaţi cele două componente din structura unei propoziţii compuse. -propoziţiile simple, simbolizate prin litere precum p,q,r,s – numite variabile propoziţionale; -operatori propoziţionali simbolizaţi prin : ~, →, ≡, V,٨ reprezentând constante logice.

6