ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

LOGICA ACŢIUNII ADMINISTRATIVE

SUPORT DE CURS

Asist. univ. drd. Andy Leoveanu

Bucureşti 2012

1

CUPRINS

Modulul I

Noţiuni introductive. Caracterizarea limbajului specific ştiinţelor şi practicii administrative.

Acţiunea socială, publică şi administrativă. Termeni şi noţiuni....................................................3

I. 1. Ce este logica?; Scurt istoric...........................................................................................3

I. 2. Caracterizarea şi structura limbajului, tipuri fundamentale de limbaj.............................8

I. 3. Acţiunea socială, publică şi administrativă....................................................................13

I. 4. Tipuri de noţiuni şi raporturile dintre acestea................................................................20

I. 5. Operaţiile logice cu noţiuni (definiţia, clasificarea şi diviziunea).................................26

Modulul II

Argumentul. Forma logică. Condiţii fundamentale de raţionalitate. Explicaţii, ilustrări,

enunţuri ipotetice..............................................................................................................................37

II. 1. Definiţia, clasificarea şi forma logică a argumentelor (raţionamentelor)...................37

II. 2 Principiile logice (principiul identităţii, principiul necontradicţiei, principiul terţului

exclus şi principiul raţiunii suficiente.).................................................................................40

II. 3. Diferenţele dintre argument şi explicaţie, ilustrare, şi enunţ ipotetic..........................43

Modulul III

Noţiuni elementare ale logicii propoziţionale. Propoziţii simple şi propoziţii compuse.

Variabile propoziţionale şi operatori propoziţionali. Tipuri de formule logice.........................46

III. 1. Propoziţii simple şi propoziţii compuse – definiţie şi exemple....................................46

III. 2. Vocabularul logicii propoziţionale...............................................................................46

III. 3. Operatorii propoziţionali..............................................................................................48

III. 4. Definirea conceptelor de lege logică, formulă inconsistentă, formulă contingentă şi

exemple..................................................................................................................................52

2

Modulul IV

Decizia în logica propoziţională. Tabele de adevăr. Principalele proprietăţi ale operatorilor

propoziţionali....................................................................................................................................54

IV.1. Metodele de decizie în logica propoziţională (metoda tabelelor de adevăr complete şi

metoda tabelelor de adevăr indirecte)………………………………………………………......…..54

IV.II. Principalele legi logice.................................................................................................57

Modulul V

Verificarea validităţii argumentelor cu propoziţii compuse. Silogismul.....................................61

V. 1. Etapele procesului de verificare a validităţii argumentelor cu propoziţii compuse......61

V. 2. Metodele de verificare a validităţii argumentelor cu propoziţii compuse (metoda

tabelelor de adevăr complete şi metoda tabelelor de adevăr indirecte...............................................62

V. 3. Definiţia şi regulile generale ale silogismului..............................................................65

Modulul VI

Elemente de logică a normelor administrative. Contribuţiile logicii modale şi ale logicii

deontice.............................................................................................................................................68

VI. 1. Elemente de logică modală..........................................................................................68

VI. 2. Elemente de logică a normelor....................................................................................70

VI. 1. Norma: definiţie şi tipuri de norme.............................................................................75

VI.4. Caracterizarea, structura şi validitatea normelor (cu referire la normele

administrative)………………………………………………………………………………………79

Modulul VII

Fundamentele logice ale deciziei şi analiza logică a relaţiilor de putere.....................................90

VII.1. Procesul decizional – proces de tip logic raţional........................................................90

VII. 2. Formalizarea deciziilor şi a relaţiilor de putere..........................................................93

Modulul VIII

Aplicaţii............................................................................................................................112

Bibliografie.....................................................................................................................................115

Noţiuni introductive. Caracterizarea limbajului specific ştiinţelor şi practicii

administrative. Acţiunea socială, publică şi administrativă. Termeni şi noţiuni.

I.1. Ce este logica?; Scurt istoric, Clasificarea logicii.

Definiţia şi obiectul logicii

Termenul „logică" provine de la grecescul „logos" care înseamnă cuvânt, gând, vorbire,

raţiune. Limbile europene l-au preluat prin intermediul limbii latine. Se pare că pentru prima dată

denumirea „logică” a fost folosită de către Alexandru din Afrodisia (sec. III). Însuşi Aristotel,

considerat întemeietorul ştiinţei logicii, nu a folosit cuvântul „logică" pentru a o desemna. În

celebra să lucrare „Organon1", valabilă întru totul şi azi, sensurile şi semnificaţiile logicii se

dezvăluie treptat pe o paletă de sensuri şi nuanţe impresionabile. În cunoscutul „Dicţionar de

logică" al logicianului român Gheorghe Enescu, vom remarca nu mai puţin de 41 de sintagme în

care este angajat termenul „logică", în afară de termenul generic propriu-zis.2

Gândirea logică înseamnă gândire clară, consecventă, întemeiată; atât juristul, cât şi

funcţionarul public au nevoie de logică pentru a evita confuziile, erorile, a respinge cotradicţiile şi a

construi argumente corecte. Drumul cel mai scurt, cel mai economicos, cel mai eficient al gândirii

spre adevăr este cel al logicii. Valoarea practică a “logicii formale”, se poate dovedi oricui,

arătându-i un comutator, un computer, circulaţia pe şosea şi un act normativ; încălcarea legilor

logicii disfuncţionalizează comutatorul, blochează calculatorul, poate provoca multe accidente de

circulaţie şi duce la un act normativ care nu este valid (nelegal, inconsistent, netemeinic).3

Anton Dumitriu trecând peste diferitele accepţiuni ale termenului de „logică” de-a

lungul timpului, propune sistematizarea principalelor concepţii asupra a ceea ce este sau trebuie să

fie logică4:

- în tradiţia aristotelică, logica este un „instrument al ştiinţelor” un Organon, fără a fi ea

însăşi o ştiinţă, ci mai mult, o propedeutică generală a oricărei gândiri. Aristotel, referindu-se la

logică, o concepea drept „gândirea ce se gândeşte singură”.

- în tradiţia stoică, logica este o „teorie a cunoaşterii şi a raţionamentului propoziţional”;

- în tradiţia medievală, logica este „modus scientarium” în sens sermocinal şi raţional;.

- în tradiţia Logicii de la Port-Royal, logica este „arta de a gândi”;

- plecând de la Descartes, logica este „arta de a conduce bine intelectul în căutarea

1 A se vedea Aristotel; Organon I, II, trad. rom. Florian, M.; Editura IRI, Bucuresti 1997 – 1998; 2 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur; Logica Juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.3; 3 Gheorghe C. Mihai; Metoda logică în drept -Vol. I Logica formală elementară, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.1;

3

4 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p. 4;

4

adevărului”;

- odată cu accentuarea reflecţiilor despre mecanismul ştiinţelor, în perioada modernă şi

chiar contemporană a istoriei, logica poate fi catalogată drept o metodologie a ştiinţelor.

- pentru Kant, logica este o teorie a cunoaşterii, o ştiinţă a raţiunii care tratează forme ale

gândirii: noţiune, judecată, raţionament, şi nimic nu se mai poate adăuga acestor forme.5

- pentru Hegel, logica este dialectica idealistă;

- în tradiţia psihologismului logiclogica ţine de studiul psihologiei gândirii;

- în tradiţia pragmatistică logica are „valoare prin utilitatea ei”, adevărul fiind identificat

cu utilitatea;

- pe linia tradiţiei neokantiene, dar şi în alte perspective focalizate pe axiologie logică

apare ca „ştiinţă normativă, ştiinţă a valorilor sau tehnică”;

- în fenomenologie şi dezvoltările ulterioare, logica apare drept „temei absolut al

cunoaşterii".

- în concepţia logicii matematice, „logica este un sistem formalizat şi ,în fond, o teorie a

demonstraţiei”. În fine, există o „şcoală de logică naturală”, după care logica este „studiul

operaţiilor naturale ale gândirii”.

Trecând peste toate aceste definiţii, în manualele de logică, s-a încetăţenit concepţia

după care logica este „ştiinţa gândirii corecte" sau „studiul validităţii inferenţelor deductive”.6

Scurt istoric al logicii

Începuturile logicii sunt legate de gândirea filosofică din Grecia Antică.

Ştiinţa Logicii şi ştiinţa Geometriei au apărut în secolul al IV – lea înainte de Hristos;

mai târziu s-au constituit Gramatica, Astronomia şi Mecanica.7

Logica s-a născut ca ştiinţă a deducţiei valide, iar juriştii antici au elaborat teoria

argumentării şi a convingerii prin îmbinarea unui lanţ de raţionamente valide. Pledoariile lui

Isocrates, Isaios şi Demostene ne dovedesc stadiul înalt de dezvoltare a tehnicii argumentării

administrative în acea perioadă.În afară de retorică administrativă, o altă obârşie a logicii poate fi

găsită în matematică. Matematica şi dreptul au puncte de contact sub aspectul formei, aceasta fiind

necesară în vederea probării raţionamentelor şi formării ipotezelor.8

Cu toate că există elemente de logică empirică în scrierile lui Parmenide, Zenon, Platon,

şi în cele ale sofiştilor,, aceste începuturi nu au fost concretizate într-o teorie a logicii. Întemeietorul

5 Kant, Immanuel; Logica generală, trad. rom. Surdu, Alexandru; Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 17; 6 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p. 5; 7 Gheorghe C. Mihai; Op. cit., p. 1; 8 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p. 5;

5

logicii ca ştiinţă a fost Aristotel, iar opera sa este atât de completă şi perfectă încât I. Kant9

consideră că logicii aristotelice nu i se mai pot aduce perfecţionări. Comentând aportul lui Aristotel,

marele filosof german scria în cea de-a doua prefaţă la Critica raţiunii pure următoarele: „că logică

a urmat acest drum sigur încă din timpurile cele mai vechi se poate vedea din faptul că de la

Aristotel încoace ea nu a avut nevoie să facă un pas înapoi, dacă nu vrem să-i socotim ca ameliorări

alăturarea unor subtilităţi inutile sau o determinare mai clară a celor expuse, ceea ce aparţine însă

mai mult eleganţei decât certitudinii ştiinţei. Trebuie să mai remarcăm că până astăzi ea nu a putut

face nici un pas înainte şi că, după toată aparenţa, ea pare să fie închisă şi terminată. Opera lui

Aristotel este cu atât mai importantă cu cât el însuşi declară că nu a putut găsi nici un text despre

logică demn de menţionat şi a fost nevoit să pornească de la nimic în întemeierea logicii. Lucrările

de logică ale lui Aristotel au fost reunite sub numele de Organon şi conţin şase cărţi10:

- Categoriile în care este abordată tema noţiunilor cu gradul cel mai mare de

generalitate;

- Despre interpretare care analizează propoziţiile, raporturile dintre ele şi principiile

logicii;

- Analitica, prima care este dedicată studiului silogismului categoric şi modal;

- Analitica secundă consacrată teoriei demonstraţiei;

- Topica, care tratează argumentarea dialectică;

- Respingerile sofistice, care prezintă principalele probleme ale argumentării eristice şi

ale erorilor logice.

Până în epoca modernă, logicienii s-au mulţumit să analizeze opera lui Aristotel şi să-i

aducă îmbunătăţiri minore. Logică a devenit în această perioadă un „canon” şi a „îngheţat” pentru o

bună bucată de timp. Dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi a experimentului în perioada Renaşterii a

făcut evident faptul că gândirea ştiinţifică nu urmează regulile logicii deductive, regulile

silogismului. Sesizând acest fapt, Francis Bacon a enunţat în Novum Organon ideea că cercetarea

ştiinţifică trebuie să folosească inducţia şi că logica ştiinţei este o logică inductivă. Această direcţie

a fost urmată peste un secol de J.S. Mill, care a reconstruit logica din perspectiva inducţiei.

Adevăratul impuls înnoitor în logica îl aduce crearea logicii matematice. Leibniz a încercat să

elaboreze un limbaj special (de tip matematic) al logicii care să ne dea posibilitatea să verificăm pe

calea calculului orice propoziţie sau teorie ştiinţifică. Această idee a deschis noi orizonturi în faţa

cercetării logice. Intenţiile lui Leibniz au fost concretizate de către George Boole, care este

considerat de mulţi ca fiind întemeietorul logicii simbolice. Boole a elaborat o algebră a logicii,

9 A se vedea Kant, Immanuel, Op. cit.; 10 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p. 6;

6

adaptată specificului limbajului logic şi a reconstruit logica după modelul matematicii. El a

descoperit structuri comune logicii şi matematicii şi a tradus unele reguli logice în limbajul

„algebrei logice”.11

Dacă Boole concepea ştiinţa logicii ca o parte a matematicii, un succesor al său, Gottleb

Frege, a încercat să înglobeze matematica logicii considerând-o pe aceasta administraţiei un caz

particular de logică. Frege a simplificat logica propoziţiilor, a construit logica predicatelor şi a

iniţiat semantica logică.12

Secolul al XX - lea este marcat de ramificarea logicii, de construirea unor sisteme

logice pornind de la probleme particulare şi de dezvoltarea unor teorii logice neoclasice. În această

perioadă, au apărut o logică modală dezvoltată de C. I. Lewis13, logica polivalentă a lui J.

Lukasiewicz14, logica deontică a lui G. H. Von Wright15, metalogică, etc.

Totodată, au fost impulsionate cercetările de logică aplicată: logica juridică, logica

ştiinţei, logica microfizicii, logica întrebărilor, precum şi logica aplicată în administraţia publică etc.

Clasificarea logicii

Dezvoltarea logicii a coincis cu luarea în posesie a unor noi domenii necercetate până

atunci de logicieni. Totodată, unele idei prezentate succint în operele unor logicieni clasici au fost

dezvoltate dând naştere unor noi ramuri ale logici. Logica se prezintă acum ca un sistem alcătuit

dintr-o mare varietate de subsisteme. „Formele” sau subsistemele logicii pot fi clasificate în funcţie

de diferite criterii.

În funcţie de criteriul cronologic, logica a fost împărţită în:16

a) logica clasică (aristotelică sau tradiţională), aceasta foloseşte limbajul natural şi a

fost divizată în teoria noţiunii, teoria judecăţii şi teoria raţionamentului; Logica clasică foloseşte cu

precădere metoda deductivă. În acest tip de logică nu se face o distincţie strictă între nivelul teoretic

şi cel metateoretic sau între logica pură şi cea aplicată.

b) logica modernă care a s-a conturat în a doua jumătate a secolului XIX, încercând să

rezolve o serie de probleme aparent nerezolvabile în logica tradiţională. Specific logicii moderne

este abandonarea limbajului natural în favoarea unui limbaj simbolic şi elaborarea unor sisteme de

calcul logic.

11 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p. 7; 12 Idem; 13 Lewis, C., I.; a regândit pentru prima dată Logica modală în spirit modern; 14 Lukasiewicz, J ; (1920) şi Post, E.; (1921); au construit primele sisteme de logică polivalentă; 15 A se vedea Henrik von Wright, Georg, Normă şi acţiune, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1982; 16 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p. 8;

7

În funcţie de metodele folosite pentru verificarea validităţi şi de domeniile

abordate, logica poate fi împărţită în17:

a) logica formală care studiază formele propoziţionale şi metodele de raţionare care ne

permit o trecere validă de la raţionamente adevărate la alte raţionamente adevărate. Logica formală

foloseşte mai ales metodele deducţiei şi inducţiei, definirea şi clasificarea. Scopul său ultim este

identificarea unor forme valide de raţionament care să poată fi aplicate în toate domeniile.

b) logica simbolică este o logică formală care foloseşte limbajul simbolic şi încearcă să

elimine limbajul natural din perimetrul logicii. Prin simbolizare a fost restrânsă însă aria de aplicare

practică a logicii şi s-a ajuns la elaborarea unor demonstraţii şi lanţuri de raţionamente fără

acoperire în realitate.

c) logica matematică reprezintă un domeniu de intersecţie între logica simbolică şi

matematică. Unii autori consideră că această disciplină studiază logica cu metodele matematicii

(axiomatizare şi calcul în primul rând). Alţi autori consideră că logica matematică are drept obiect

analiza fundamentelor matematicii. În acest domeniu mai persistă încă disputele izbucnite încă în

sec. XIX între teoreticienii care încercau să includă logica în corpul matematicii (matematismul) şi

cei care încercau să acrediteze ideea că matematica este unul dintre subdomeniile logicii

(logicismul).

În funcţie de tipul de inferenţe folosit pentru descoperirea adevărului, logica este

împărţită în18:

a) logică deductivă este acea parte a logicii care studiază modalităţile de trecere validă

de la judecăţi adevărate cu un anumit grad de generalitate la judecăţi adevărate cu acelaşi grad de

generalitate sau cu un grad mai mic de generalitate. Păstrarea certitudinii validităţii unui astfel de

raţionament este plătită prin aportul nul de cunoştinţe noi aduse de metoda deductivă.

b) logică inductivă. care cuprinde raţionamente prin care se trece de la judecăţi

particulare la alte judecăţi particulare sau la judecăţi generale. Metodele inductive duc la o oarecare

incertitudine asupra valorii de adevăr a rezultatelor (aceasta fiind de obicei mai degrabă statistică

decât certă) dar sunt larg folosite în cercetarea ştiinţifică.

În funcţie de numărul de valori de adevăr cu care operează, logica se împarte în19:

a) logică bivalentă care operează cu două valori de adevăr, sau valori alethice: adevărul

sau falsul. De obicei adevărul se notează cu 1 şi falsul se notează cu 0. Ea a constituit domeniul

principal de studiu al logicii clasice aristotelice, care neglija în mare parte modalităţile şi era bazată

pe principiul terţului exclus. Practic, logica bivalentă ocupă cea mai mare parte a logicii pure.

17 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p. 8; 18 Idem, p.9; 19 Ibidem ;

8

b) trivalentă, în care alături de adevărat şi fals este admis „posibilul” ca o a treia valoare

de adevăr.

c) logică polivalentă (n-valentă), care merge şi mai departe, admiţând existenţa mai

multor tipuri de propoziţii decât cele adevărate sau false. Acest lucru este realizat prin modalizarea

valorilor logice (necesar-adevarat, necesar-fals, posibil-adevarat, posibil-fals) sau prin

reinterpretarea matematică a unor sisteme axiomatice.

Potrivit conceptelor tematice de bază avem logica raţionamentelor certe, logica modală,

logica deontică, logica epistemică, logica topologică, logica probabilităţilor, logica preferinţei, a

valorilor comparative (mai adevărat, mai puţin adevărat etc), a convingerilor, (a cunoaşte, a

crede,etc.) interogativă (a întrebărilor).20

În funcţie de gradul în care logica se implică în diversele domenii ale realităţii, ea se

împarte în:21

a) logica pură. Logica pură este o logică formală care urmăreşte elaborarea unor forme

generale de propoziţii şi a unor legi valabile pentru toate domeniile cunoaşterii;

b)logica aplicată. Logica aplicată reprezintă coborârea logicii pe tărâmul realităţii şi

aplicarea logicii pure în domenii specifice. Fiecare domeniu de aplicare are în afară de principiile de

bază preluate din logica pură diferite pricipii şi legi specifice. Logici aplicate sunt: logica juridică,

logica acţiunii administrative, logica microfizicii, logica matematică etc.

I.2. Caracterizarea şi structura limbajului, tipuri fundamentale de limbaj

Discuţia despre limbaj a reprezentat şi continuă să reprezinte o temă de mare interes

pentru o multitudine de domenii. Gândirea nu poate fi separată de limbaj. Sentimentele, dar şi

gîndurile noastre pot fi exteriorizate doar prin intermediul limbajului. În altă ordine de idei,

gîndurile care se nasc în mintea cuiva nu pot fi transmise, făcuse cunoscute, decît prin intermediul

limbajului. Interesul trezit de studiul limbajului pentru o largă categorie de specialişti a făcut să se

nască şi o serie de controverse, de dispute în legătură cu caracterizarea limbajului, cu funcţiile lui.

Limbajul reprezintă un sistem complex de semne (un sistem de simboluri) şi de

reguli privitoare la utilizarea acestora. Această definiţie pleacă de la ideea că în structura unui

limbaj există două componente:- lexicul sau vocabularul, adică totalitatea semnelor caracteristice

acelui limbaj şi gramatica, adică totalitatea regulilor referitoare la utilizarea semnelor.desprinderea

particularităţilor generale ale limbajului pleacă de la ideea de semn ca element fundamental al

limbajului.22

20 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p. 9; 21 Idem; 22 Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Logica juridică, Editura Protransilvania, Bucureşti, 1998, p. 55;

9

Structura limbajului

Aşa cum reiese şi din caracterizarea făcută iniţial limbajului, acesta este alcătuit din

două componente de bază: vocabularul (lexicul), care reprezintă totalitatea semnelor proprii acelui

limbaj, şi gramatica, constituită din totalitatea regulilor ce privesc utilizarea respectivelor semne.23

Gramatica reprezintă partea stabilă a limbajului, deoarece regulile din care este alcătuită

nu suferă modificări decît, cel mult, la intervale de timp foarte mari. Vocabularul sau lexicul

reprezintă componenta dinamică a limbajului. Modificările pe care suferă vocabularul sunt destul de

frecvente, se manifestă în două direcţii distincte (opuse) şi vizează atît numărul semnelor care

alcătuiesc vocabularul, cît şi sensul respectivelor semne.

Cele două direcţii sunt: una ascendentă, care conduce la continua îmbogăţire a

vocabularului, şi una descendentă, care conduce la sărăcirea vocabularului. Prima dintre direcţiile

de modificare are prioritate asupra celei de-a doua. Se poate spune că se produce o amplificare

continuă a limbajului, a vocabularului, atît cantitativ, adică în ceea ce priveşte numărul de semne,

cît şi calitativ, în ceea ce priveşte numărul de sensuri ale unui semn.

Un alt aspect al limbajului este faptul că se poate discuta despre două tipuri de

vocabular: cel general al limbii române, care există ca un potenţial consemnat în dicţionarele

enciclopedice, şi vocabularul individual. Vocabularul general este unic, dar cel individual este

specific fiecărui vorbitor al limbii române. Voacabularul individual mai are o caracteristică: el este

mai sărac decît cel general, indiferent ce individ ar fi luat ca exemplu.

Vocabularul individual cunoaşte, la rîndul lui, modificări de tipul celor menţionate, cu

sens ascendent şi descendent. În condiţii de normalitate, au prioritate modificările ascendente. Pe

plan individual, atît modificările pe care le suferă vocabularul, cît şi prioritatea schimbărilor

ascendente se bazează pe cauze naturale (dezvoltarea naturală normală a individului) dar şi

psihosociale (creşterea experienţei de viaţă a individului şi a nivelului său de educaţie

sistematică).24

În ceea ce priveşte limbajul practicii administrative în literatura de specialitate întâlnim

conceptul de stil administrativ25 sau stil oficial.

Stilul oficial-administrativ se întâlneşte în textele şi activităţile administrative, juridice,

diplomatice şi economice şi are următoarele caracteristici:26

- este mai conservator decât celelalte stiluri;

- este realizat în cea mai mare parte în forma scrisă monologată, putând lua uneori şi

23 Idem, p. 68; 24 Ibidem; 25 A se vedea Robert, Catherine, Le style administratif, Edition Albin Michel, 2005; 26A se vedea Vârgolici, Nina, Redactare şi corespondenţă, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003, disponibil la adresa

http://ebooks.unibuc.ro/StiinteCOM/comunicare/index.htm;

10

forma dialogului (în corespondenţa oficială, în negocieri, în raporturile cetăţenilor cu autorităţile

sau în acţiunile judiciare);

- se desfăşoară într-un cadru instituţional, local şi temporal, precis;

- poate îmbrăca mai multe forme: normative (legi, decrete, hotărâri, ordonanţe,

instrucţiuni, circulare, etc.), de documentare (procesul-verbal, memoriul, protocolul, rezoluţia,

contractul etc.), de informare (anunţul, declaraţia, înştiinţarea, notificarea, formularul de înscriere,

telegrama), de serviciu (tabel nominal, inventarul, factura, diploma), de corespondenţă (scrisoarea,

oferta etc.).

- este mai închis la influenţe faţă de alte stiluri, fiind el însuşi sursă de împrumuturi

pentru stilului publicistic.

Vicisitudinile stilului administrativ27

Trebuie precizat că invăţarea artei de a scrie se face mai puţin. Pentru mai multe motive,

care sunt iniţial considerate ca deficienţe în învăţământul primar şi secundar, serviciile

administrative găzduiesc de multe ori un personal a căror formare este foarte slabă.

Pătrunderea economiei în administraţie şi împrumutul frecvent de termeni din engleză

(în domeniul fiscal, tehnologie, marketing, comunicare) doar accentueaza aceasta mişcare (astfel de

funcţionar în timpul unei întâlniri de lucru interdepartamental, nu ezită, în încălcarea regulilor de

utilizare, a invocat de jos in sus, mai degrabă decât de sus în jos pentru a caracteriza modul în care

acesta doreşte să procedeze la servicii de informare).

Privatizarea întreprinderilor publice a contribuit la evolutia stilului administrativ,

cauzând o coliziune între normele în vigoare în administraţie şi cele aplicate în afaceri.

Prin urmare, este necesar să se reexamineze situaţia actuală de stil administrativ, pentru

a garanta că merită să fie, promovaţi anumiţi termeni din afaceri şi pentru a elimina, dacă este

posibil, expresiile rele.

Gradele stilului administrativ28

Stilul administrativ poate fi catalogat în funcţie de calitate, drept: bun, corect sau

execrabil. Sunt evidente calităţile sale, rapoartele directe de calitate intelectuală, gradul de instruire

a celor care îl utilizează. Aceasta este încă ceva de natura misiunilor şi responsabilităţilor fiecăruia.

El scoate în evidenţă valoarea structurilor administrative, puterea lor, experienţa agenţilor lor.

Toate guvernele, toate departamentele în sine nu sunt de fapt la acelaşi nivel.

Serviciile în contact direct cu viaţa de afaceri sunt mai puţin formale decât serviciile

tradiţionale şi de personal, disciplinele vechi de ministere editoriale de arme la poliţie apară Planul

27 Robert, Catherine, Op. cit., p. 17; 28 Idem, p.20;

11

de dinainte de potop, oficiile prefecturale sunt oarecum diferite faţă de Inspecţia de Finanţe sau

Auditul Naţional.

Având în vedere că stilul este omul însuşi, calitatea, specificul său este în mod natural

proporţională cu gradul de personalitate ale editorului (aproape standardizat instruirea funcţionarilor

publici în viitor printr-un sistem de recrutare prin concurs deschis, dar contribuie la o uniformizare

a stilurilor, lăsând puţin loc pentru originalitatea editorilor).

Această tendinţă ar putea fi, de asemenea, consolidata cu utilizarea de software pentru a

ajuta la redactarea administrativă.

Stilul este, de asemenea, condiţionat de administrarea sistemului de luare a deciziilor,

care implică o validare a originalităţii redactării la fiecare pas şi la toate nivelurile lanţului

administrativ.

Justificare29

Statul este, prin definiţie, în partea de sus a societăţii organizate. Statul şi serviciile sale

nu sunt destinate de a vinde sau de a obţine profit. Acest principiu este esenţial pentru dezbaterea de

astăzi fluturând reforma serviciilor publice (telecomunicaţii, energie, transport) într-un mediu

competitiv (sfârşitul termenului de monopoluri, liberalizarea, globalizarea).

Indiferent de evoluţia noastră, forma regimului şi structura de stat, administraţia va

rămâne mai mult sau mai puţin aparent autoritară, şi continuă.

Caracteristici30

Un stil administrativ bun, se recunoaşte în general după urmatoarele caracteristici:

- O singură caracteristică diferenţiază stilul de afaceri publice de corespondenţa

privată, şi anume limba. Delegaţia autorităţii publice trebuie să scrie în limba naţională şi într-o

anumită formă, astfel încât tonul documentului permite cititorului să identifice caracterul oficial. 

- Politeţea, în toate cazurile trebuie să marcheze literatura de specialitate

administrativă. Indicele civilizaţiei şi factorul de relaxare a relaţiilor sociale, politeţea de stil, un

corolar al calităţii sale, este legat de exercitarea autorităţii. Politeţea şi curtoazia nu trebuie să

excludă fermitatea. Progrese majore au fost realizate în acest domeniu, pentru punerea în aplicare a

unei politici proactive de simplificare administrativă, inclusiv simplificarea formelor, şi facilitează

utilizarea de noi tehnologii.

- Obiectivitatea este caracteristica profundă a stilului administrativ. Reacţiile şi

consideraţiile subiective, adjectivele şi epitetele ocupă un loc mic în documentele oficiale. Stilul

administrativ are o imagine de continuitate, ceea ce explică faptul că, în ciuda succesiunii

29 Robert, Catherine, Op. cit., p. 22; 30Ibidem, p. 22 - 23;

12

generaţiilor de miniştri, păstrează unitatea relativă de ton, cu lipsa ei de pasiune şi de abuz.

- Omogenitatea de exprimare este o constantă a formei administrative;

- Claritatea şi concizia, sunt atât de evident necesare pentru buna exprimare

administrativă.

Tipurile fundamentale de limbaj

În viaţa de zi cu zi, când ne exprimăm ideile sau comunicăm cu alte persoane, în funcţie

de context şi de preocupări, utilizăm o mare varietate de limbaje, ce pot fi grupate în funcţie de mai

multe criterii:31

1. După substratul material care stă la baza semnelor32, deosebim: limbaje verbale şi

limbaje neverbale.

În cazul limbajelor verbale, semnele sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte, simboluri sau

formule din matematică, logică etc., care pot fi scrise sau pronunţate, în acest sens având de a face

cu un limbaj vorbit şi un limbaj scris.33

În cazul limbajelor neverbale, semnele coincid cu fenomene fizice cum ar fi: lumini de

diferite culori, construcţii grafice (semnele de circulaţie), sunete produse cu diferite instrumente,

mişcări executate cu braţele cu capul sau cu steguleţe,etc.

Limbajele verbale au prioritate netă şi sub aspect cantitativ, şi sub aspect calitativ în

raport cu cele neverbale. Pe de altă parte, deşi limbajele neverbale sunt net inferioare în raport cu

limbajele verbale, asemenea limbaje au roluri specifice şi devin indispensabile în situaţiile pentru

care au fost create. În foarte multe situaţii, cele două tipuri de limbaj se întrepătrund.

2. În funcţie de sensul semnelor se diferenţiază:34

- limbajul de ordinul I, numit şi “limbaj obiect”;

- limbajul de ordinul al II - lea , numit şi “metalimbaj”

Diferenţa între aceste două tipuri de limbaj este aceea că, datorită sensului care le este

specific, semnele care compun limbajul de ordinul I au ca denotat (referent) un element

extralingvistic, adică ceva ce ţine de lumea exterioară (ex: propoziţia "Afară ninge viscolit." face

referire la starea vremii, adică la un fenomen natural, nu la un element de limbaj). În cazul

limbajului de ordinul II, denotatul semnelor face parte din alcătuirea limbajului de ordinul I (ex: în

propoziţia "E adevărat/ nu e adevărat că afară ninge viscolit", referirea nu se face la fenomenul de

afară, ci la valoarea de adevăr a propoziţiei de ordin I; doar propoziţiile cognitive pot fi calificate

drept adevărate sau false.).

31 Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 62; 32Prin semn înţelegem un fenomen perceptibil produs de o anumită persoană, şi care are un anumit înţeles, în conformitate cu cel

puţin o regulă de semnificaţie. 33 A se vedea Gheorghe, C., Mihai, Op. cit, p. 19; 34 Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 63;

13

Întâlnim şi în activitatea juridică diferenţierea între limbajul obiect şi metalimbaj35 , aici

întâlnim limbajul legal (specific legiuitorului şi fiind folosit pentru a construi textul reglemetărilor

juridice) şi limbajul juridic (folosit de către jurişti pentru a comenta sau a arăta dacă o anumită

reglemetare juridică este su nu este validă36).

3. După natura regulilor de semnificaţie37, distingem limbajul natural şi limbajul

artificial.

Limbajul natural (cel vorbit) se formează "de la sine", pe parcursul construirii

comunităţii umane care foloseşte acel limbaj. Din această cauză, regulile de semnificaţie

caracteristice unui asemenea limbaj s-au sedimentat la rîndul lor treptat şi au ajuns să fie ceea ce

sunt la un moment dat, în baza istoriei menţionate.

În schimb, limbajul artificial (cel scris) a fost inventat, creat, produse în mod conştient

de către o persoană sau o comunitate de specialişti, acestea fiind destinate unor utilizări în contexte

speciale.

Există o mare varietate de limbaje naturale, ca şi de limbaje artificiale. Principalele

varietăţi de limbaje naturale sunt: limbile naţionale, unele limbaje neverbale (limbajul corporal).

Limbajele artificiale cunosc şi ele o mare diversitate: limbajul Morse, limbajul semnelor de

circulaţie, limbajul matematic, etc.

4. După precizia construcţiei, limbajele sunt:38

- limbaje formalizate; acestea fiind întâlnite în matematică (1, 2, “+”, “-”,“=”) logică

formală (p, q, r, &, V, Op, etc.) şi în fragmente ale ştiinţelor care folosesc calcule matematice;

- limbaje neformalizate, fiind alcătuite din cuvinte într-o anumită limbă sau alta.

I.3. Acţiunea socială, publică şi administrativă

În precizarea conţinutului noţiunii , dicţionarele de logică, psihologie, psiho-sociologie

şi sociologie, stabilesc câteva repere, ce trebuie luate în considerare.

Pentru a înţelege ce înseamnă o “acţiune”, trebuie într-o primă fază să stabilim cum este

concepută “activitatea”, aceste două noţiuni fiind complementare.

Activitatea, este concepută, în sens larg, ca o formã de relaţionare a individului cu

mediul, bazatã pe reflectarea şi semnalizarea de ordin psihic, adicã recepţionarea şi prelucrarea

informaţiei despre proprietãţile stimulilor externi, compararea semnificaţiei informaţiei externe cu

stãrile interne de necesitate şi manifestarea unei succesiuni de reacţii cu caracter finalist în raport cu

stimulii daţi.

35A se vedea în acest sens şi Enescu, Gheorghe, Teoria sistemelor logice: Metalogica, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1976; 36A se vedea subcapitolul VIII. 4. Caracterizarea, structura şi validitatea normelor (cu referire la normele administrative); 37 Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 65; 38 Gheorghe, C., Mihai; Op. cit., p. 20;

14

În sens restrâns este consideratã o formã specific umană de relaţionare cu mediul, de

manifestare a structurilor psihice caracteristice omului, fiind orientatã în general cãtre satisfacerea

trebuinţelor şi atingerea unor scopuri, care pot conduce la crearea unui mediu existenţial de tip

uman.

„Acţiunea” nu este o inovaţie a filosofiei moderne, sub forme variate şi definit în diverse

feluri, acest concept îl regăsim în scrierile filosofilor antici (Platon, Aristotel), este prezent în

filosofia renaşterii şi în scrierile materialiştilor englezi şi nu lipseşte din filosofia clasică germană

(Kant, Fichte, Hegel).

Termenul acţiune, ca multe alte cuvinte, este polisemantic.

Prin acţiune înţelegem în mod curent desfăşurarea unei activităţi sau o faptă întreprinsă

pentru atingerea unui scop, exercitarea unei forţe, cheltuirea unor energii, provocarea unei influenţe

asupra unui obiect etc.39

Termenul este folosit cu diverse accepţiuni în fizică, în contexte ca “principiul minimei

acţiuni”, în ştiinţele juridice cu sensul de cerere adresată unei instanţe judecătoreşti pentru

recunoaşterea unui drept, în teoria literară cu sensul de desfăşurare a unui conflict, în arta dramatică

cu înţelesul de ansamblu de mişcări, gesturi şi atitudini executate de către un actor, în fiziologie -

cu sensul de ansamblu de procese şi transformări declanşate în organism de o substanţă sau un

aliment. Termenul mai este folosit cu valori şi funcţii diferite în ştiinţele economice, în psihologie,

sociologie şi în logică, în ştiinţele politice, administrative şi în cele militare. 40

Acţiunea, componenta de bazã a activitãţii umane, constând dintr-un ansamblu integrat

de transformãri, aplicate unui obiect material sau ideal, în vederea obţinerii unui rezultat cu caracter

adaptativ, se referã, de cele mai multe ori, la un proces delimitat, individual sau colectiv, care se

desfãşoarã hic et nunc, spre deosebire de activitate, care are o sferã largã de cuprindere, întinzându-

se pe coordonate spaţio-temporale indefinite.

Acţiunea reprezintă un cuvânt care se aplică uneori la lucruri (de exemplu acţiunea unui

acid asupra unui metal), dar cu precădere la faptele unor agenţi care urmăresc scopuri. Aristotel

făcea distincţie între acţiune, adică ceea ce un om face (poiesis) şi ceea ce doar i se întâmplă

(pathos: tradus de obicei prin „afect” sau „pasiune”).41

Dacã din punct de vedere psihologic există acţiuni mintale (în plan intern), motorii (în

plan extern), simple, alcãtuite dintr-un numãr mic de secvenţe şi complexe, care includ numeroase

transformãri, cu relaţii variate între diferitele faze ale acţiunii respective, din punct de vedere

psihosocial, acţiunea devine indicatorul obiectiv principal de apreciere al valorii indivizilor, luaţi

39 Cornel Popa, Teoria acţiunii şi logica formală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 10; 40 Idem, p.10; 41 Antony Flew, Dicţionar de Filosofie şi Logică, Traducere din engleză de D. Stoianovici, Editura Humanitas, 1996, p. 18;

15

izolaţi, ca şi al grupurilor, din perspectiva obiectivelor şi idealurilor sistemului social.

T. Parsons urmăreşte să prezinte acţiunea ca o construcţie intenţionalã, ca produs al unui

actor înzestrat cu resurse, care operează opţiuni finalizate şi întrebuinţează în acest scop mijloace

materiale simbolice.

Organizându-se, în principiu, dupã aceeaşi schemã psihologicã ca şi activitatea, acţiunea

include urmãtoarele verigi: motiv, scop, mijloc, evaluare, conexiune inversã, verigi care permit

realizarea unor interacţiuni şi interdependenţe între elementele ei componente.

Acestea sunt:

- un actor, individual sau colectiv;

- situaţie acţionalã (ansamblul condiţiilor natural-sociale şi culturale în care se

desfãşoarã acţiunea, şi care le oferã actorilor posibilitatea opţiunii între diferite alternative);

- mecanismele acţiunii (ansamblul mijloacelor disponibile şi al scopurilor, valorilor,

nevoilor şi motivelor precum şi totalitatea formelor de adecvare între ele);

- sensul acţiunii (diferite forme sau tipuri de modificare şi transformare a acţiunii şi a

componentelor ei, ca urmare a interpretării comportamentelor celorlalţi actori).

Acţiunea umană

Iniţiativa de a elabora o teorie explicativă coerentă despre acţiunea umană şi despre căile

sporirii eficienţei ei, îi aparţine filosofului polonez Tadeusz Kotarbiński şi sociologului american

Talcott Parsons, care independent unul de celălalt, au propus în deceniul al patrulea al secolului al

XX – lea, două teorii cuprinzătoare despre acţiune umană. Fiecare dintre cei doi autori, de numele

cărora este legată praxiologia (ştiinţa acţiunii umane) în filosofia occidentală îşi recunoaşte mai

mulţi precursori, care au anticipat una sau alta dintre ideile de bază ale praxiologiei. În diferite

studii şi articole T. Kotarbiński enumeră printre precursorii praxiologiei pe filosofii: Aristotel,

Toma d`Aquino, Petrus Ramus, F. Bacon, Descartes, Herbert Spencer, pe economiştii Ludwig von

Mises, Charles Dunoyer, Eugeniusz Slucky, Alfred Victor Espinas, A. Bogdanov, Georges

Hostelet. Printre gânditorii care au influenţat concepţia acţionalistă a lui T. Parsons pot fi

enumeraţi: G. H. Ruth Benedict, Vilfredo Pareto, Emile Durkheim, Max Weber.42

Acţiunea umana este un comportament orientat către atingerea anumitor scopuri. Deşi

această afirmaţie poate părea o tautologie, ea stă la baza întregii ştiinţe economice, denumită în

accepţiunea lui Ludwig von Mises43 - „praxiologie”.44

Conform abordării praxiologice, acţiunea umană este singura care poate fi observată de

42 Cornel Popa, Teoria acţiunii şi logica formală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 9; 43 Mises Ludwig von – „Human Action”, Third Revised Edition, Contemporary Books Inc., Chicago, 1963: „Human action is

purposeful behaviour”; 44 Cuvântul praxiologie („ştiinţa acţiunii umane”) îsi are originea în latinescul „praxis” (actiune);

16

către terţi iar aceştia pot analiza acţiunea umană prin prisma înţelegerii scopurilor şi a ideilor

tehnologice ale indivizilor observaţi.

Acţiunile umane au câteva proprietăţi interesante cum ar fi aceea că se desfăşoară în

timp. Aceasta face ca, la un moment dat, să existe un set de oportunităţi de acţiune (care se exclud

un pe alta - pentru că există acţuni pe care nu le putem face în acelaşi timp). O altă proprietate

interesantă este aceea că resursele de care avem nevoie pentru a acţiona sunt întotdeauna limitate.

Oricum, timpul de care dispunem este limitat. Evident, multe alte resurse sunt şi ele limitate.

Suntem forţaţi să alegem.45

Odată cu introducerea conceptului de eveniment sau schimbare într-un sistem dat,

conceptul de acţiune umană se poate defini ca fiind declanşarea şi producerea de către un agent sau

fiinţă umană a unei transformări, sau schimbări într-un sistem natural sau social. Nota definitorie a

acţiunii umane, este în acest caz, intervenţia individului uman în desfăşurarea firească, autonomă a

evenimentelor. Aceasta ar putea fi, aşadar, un eveniment fizico-natural modificat. 46

Deci, acţiunea umană, poate fi definită , ca o succesiune de schimbări controlate de o

fiinţă umană a căror finalitate este producerea unor valori sau satisfacerea unor trebuinţe. 47

La rândul lor, alegerile noastre sunt constrânse de reguli. Fiind dat un set de oportunităţi,

regulile pot fie să ne oblige să urmăm un curs al acţiunii, fie să ne împiedice să optăm pentru

anumite acţiuni.

Acţiunile oamenilor sunt realităţi sui generis, ireductibile la evenimente în lume.

Acţiunile sunt determinate în mod intenţional (prin intenţii); ele reprezintă acte îndreptate spre

realizarea unui anumit scop.(Este ceea ce Max Weber a numit “zweckrationales Handeln”).48

Georg Henrik von Wright, subliniază în “Explicaţie şi înţelegere - 1971”, că nu tot ceea

ce se numeşte acţiune, are un aspect interior ca şi un aspect exterior. Acţiunea lipsită de

intenţionalitate, este numită deseori acţiune reflexă. O asemenea acţiune este caracterizată de acesta

ca reacţie sau răspuns al unui corp (viu) la un stimul.49

O altă specie a acţiunii umane ar putea fi considerată acţiunea normativă, aceasta fiind

acea acţiune care rezultă dintr-o normă (existentă).Acest tip de acţiune umană deţine un rol

important în viaţa juridică a omului (legislaţia) dar şi în viaţa militară sau în alte forme de „acţiune

comună”, organizată, în relaţiile dintre părinţi şi copii, profesori şi elevi, ca şi în alte instituţii sau

45 Mihail Radu Solcan, Instiuţiile şi teoria formală a acţiunii, Material bibliografic în format electronic; 46 Cornel Popa, Teoria acţiunii şi logica formală, p. 11; 47 Idem; 48 Georg Henrik von Wright, Explicaţie şi înţelegere, Traducere de Mihai. D. Vasile, Editura Humanitas, 1995, p.5; 49 Idem, p.103;

17

practici sociale.50

Vilfredo Pareto afirma că orice acţiune umană cuprinde un agent (actor sau autor), adică

un purtător al acţiunii, care poate fi un individ (acţiune individuală), un grup sau chiar o societate

(acţiune colectivă). De asemenea, o acţiune se realizează în vederea atingerii unui scop a cărui

natură poate fi extrem de diversă: economică, socială, religioasă, magică etc.

Acţiunea socială

Studiul sociologic foloseşte de cele mai multe ori noţiunea de acţiune socialã, ea

desemnând orice activitatea umanã semnificativã faţã de o componentã structuralã a societãţii, în

sensul cã este determinatã, sau determinã locul, rolul sau funcţia respectivei componente, în

structura şi funcţionalitatea ansamblului vieţii sociale.

Putem afirma că acţiunea socialã este prin urmare, produsul opţiunilor individuale, care

au sens pentru actor, dar în acelaşi timp, se află în legătură cu un ansamblu de valori comune -

expresie simbolică a preferinţelor colective - înscrise într-o reţea de norme, ce intră în alcătuirea

structurii societăţii (toate elemente coercitive ale acţiunii individuale).51 T. Parsons propune o

viziune globală asupra acţiunii sociale, ca subsistem al acţiunii umane în general, surprinzând cu

claritate interdependenţa acţiunii sociale cu formele acţiunii umane, considerate ca sistem.

Colaborând cu specialişti în psihologie, economie şi chiar biologie, reuşeşte o tratare

interdisciplinară mai reală şi eficientă decât a predecesorilor săi, descoperind mijloacele de

satisfacere a “imperativelor funcţionale”. Urmăreşte, în acelaşi timp, prin teoria generalã a acţiunii,

scopul metodologic, de a construi o schemă de analiză logică a acţiunilor umane concrete.

Acţiunea publică

Putem spune că acţiunea publică include nu numai ceea ce face statul pentru popor, ci şi

de asemenea ceea ce face poporul însuşi. Poate fi inclus, de exemplu aici, ceea ce oamenii pot face

pentru a revendica acţiunea şi a face guvernele responsabile. Legislaţia relevantă în acest sens

include nu numai protecţia certă a unor prevederi /clauze de bază a suportului public şi securităţii

sociale, dar şi – la un nivel cât mai adânc- garantarea drepturilor democratice a unor alegeri libere,

raportarea ştirilor necenzurate şi dezlănţuirea criticii publice. Totuşi, chiar dacă aceste caracteristici

/trasături politice, la o vedere superficială, pot fi mai degrabă îndepartate de la dorinţa unei

probleme economice elementare, ele sunt, de fapt, îndeaproape unite. 52

În al doilea rând, în timp ce acţiunea publică include acţiuni ale statului, este important a

se vedea astfel de acţiuni în legătură cu alte instituţii si practici sociale. Acţiunea statului, poate fi în

50Georg Henrik von Wright, Logica deontică şi câteva probleme metajuridice, în Raţionalitate, limbaj, decizie, (Selecţia, traducerea şi notele, G. G. Constandache), Editura Tehnică, Bucureşti, 1994, p. 94;

51 T. Parsons (1902-1979), cunoscut sociolog american, critic al empirismului sociologiei americane, elaborează o teorie consacrată despre structura acţiunii sociale, fiind cunoscut ca reprezentant al curentului funcţionalist;

52 Amartya Sen – la Memorialul Arturo Taco, Londra 2 august 1990;

18

mod particular decisivă în recuperarea veniturilor pierdute de către victimele lipsite de posibilităţi şi

asigurarea sănătăţii şi serviciilor sociale. Dar aceste acţiuni nu trebuie văzute ca excluzând

funcţionarea eficientă a pieţelor, comerţului sau stimulentelor. Privirea eroică a statului ca şi

„domeniu unic” este pe atât de nereală pe cât este de dăunătoare şi ignoră funcţiile pozitive ale altor

instituţii sociale şi economice. Greşeala absenţei acţiunii publice nu trebuie să fie înlocuită de o

greşeala opusă, aceea de a ignora activităţile concentrate asupra statului – sau sufocante – comerţ,

comerţul între ţări, cercetări ştiinţifice, ştiri, partide politice, şi alte instrumente ale acţiunilor

economice, sociale şi politice.53

În literatura de specialitate se întâlneşte şi conceptul de „logică a acţiunii militare”54,

caracterizat de anumite elemente cu o specificitate proprie. Putem afirma că acţiunea militară, ca

specie a acţiunii umane, este organizată în structuri funcţionale care pot fi redate sub forma unor

scheme logice, de aici rezultând faptul că exisă o raţionalitate specifică în acest domeniu.

Înţelegerea raţionalităţii în conceperea, organizarea şi desfăşurarea acţiunii militare porneşte de la

stabilirea unor perspective sau puncte de vedere în conformitate cu care să poată fi analizate şi

apreciate explicaţiile determinărilor, evaluărilor şi valorizările variantelor posibile, conduitelor

orientate spre realizarea unui scop şi chiar întemeierea unui enunţ logic pe adevărul altui enunţ

logic.

După cum se cunoaşte prezentul contemporan este puternic marcat de dezvoltarea

accelerată a ştiinţei şi implicit a tehnicii şi a tehnologiilor (vezi de exemplu, Thomas Kuhn,

„Structura revoluţiilor ştiinţifice“). În acest sens au loc schimbări de paradigme, restructurări de

cadre explicative care stabilesc caracteristicile raţionale ale diverselor cunoştinţe, ipoteze, scopuri,

evaluări etc. În cvasitotalitatea situaţiilor (de cunoaştere) se încearcă evidenţierea organizării interne

a unui proces, fenomen sau fapt de cunoaştere, a structurii profunde pe baza cărora subiectul

cunoscător (dublat de rolul de agent al schimbărilor) să stabilească coordonatele fundamentale ale

raţionalităţii a ceea ce există şi a ceea ce poate să apară în procesul trecerii de la posibil la real.

Acest proces de sistematizare logică a gândurilor şi cunoştinţelor, a scopurilor şi

acţiunilor omului ia mai ales astăzi forma axiomatizării şi formalizării teoriilor, a modelării

matematice, a cibernetizării şi automatizării.

Trebuie subliniat fapul că în perimetrul acestui proces de raţionalizare se conturează

două modalităţi predominante: pe de o parte matematizarea cunoştinţelor, a ştiinţelor (inclusiv a

celor socio-umane) ca operă de logicizare, de organizare superioară a conceptelor, judecăţilor şi

53 Idem; 54A se vedea în acest sens Hoţu, A. ,Leordean, Alexandru., Determinarea şi motivarea acţiunii sociale, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,

1981 şi Leordean, Alexandru, Curs de logică, Editura Militară, Bucureşti, 1992;

19

raţionamentelor, capabilă să pună în evidenţă structurile şi relaţiile de dependenţă, de fundamentare

în domeniul cunoaşterii; pe de altă parte, cibernetizarea actelor şi a intervenţiilor umane ca

înfăptuire a unui nivel superior de organizare a acţiunilor în vederea realizării scopurilor formulate.

Ţinând seama de cele prezentate mai sus, putem afirma că, se poate discuta despre

“acţiunea administrativă” - ca fiind o specie a acţiunii umane, cu anumite particularităţi.

Acţiunea administrativă este organizată în structuri funcţionale care pot fi redate sub

forma unor scheme logice, de aici rezultând faptul că domeniul administraţiei publice are o

raţionalitate specifică.

Trebuie menţionat faptul că acţiunea administrativă reprezintă una dintre componentele

de bază ale activităţii administraţiei publice, prin ea realizându-se organizarea executării şi

executarea în concret a legii.

Acţiunea colectivă reprezintă acţiunea comună care urmăreşte atingerea unor scopuri

împărtăşite.55

M. Olsen (1966), arăta că logica acţiunii colective nu se poate reduce la logica acţiunii

individuale. Nu e suficient ca un număr de indivizi să aibă un interes comun pentru ca ei să se

angajeze într – o acţiune colectivă în vederea satisfacerii acestuia. Angajarea într - o acţiune

colectivă implică pentru fiecare dintre membri grupului un preţ de participare (timp, bani, etc). Or,

dacă bunul obţinut datorită acţiunii colective poate fi folosit pentru toţi nu vedem de ce un membru

al grupului să nu fie tentat sa lase în grija celorlalţi suportarea costului acţiunii.56

Plecând de la premisa că acţiunea presupune o infrastructură fizic – natural şi are un

temei ontologic, trebuie să subliniem că nota sa distinctivă constă în mutaţiile şi abaterile pe care le

provoacă în desfăşurarea evenimentelor fizic – naturale intervenţia agentului acţiunii. Noţiunea de

agent, scria Georg Henrik von Wright, este esenţială pentru distincţia dintre acte şi evenimente.57

În sociologie, praxiologie, logică deontică, drept, în afara termenului de agent se mai

utilizeză cu înţelesuri apropiate termenul de „actor” sau cel de „autor”. În toate aceste cazuri se are

în vedere elementul sau factorul responsabil de producerea unui eveniment sau a unei stări de

fapt.58

T. Kotarbiński dă mai multe definiţii conceptului de agent sau autor. El afirmă că

autorul unui anumit eveniment este acela al cărui impuls intenţionat este cauza evenimentului

respectiv. 59

55 Raymond Boudon, Philippe Besnard, Mohamed Cherkaoui, Bernard - Pierre Lecuyer, Dicţionar de Sociologie ediţia a II - a, Tradus de Mariana Ţuţuianu, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2009, p. 13 – 14; 56 Idem; 57 Georg Henrik von Wright, Norm and Action, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1963, p. 37; 58 Cornel Popa, Teoria acţiunii şi logica formală, p. 21; 59 T. Kotarbiński, Tratat despre lucrul bine făcut, Editura politică, Bucureşti, 1976, p. 55;

20

Literatura de specialitate ne arată dubla natură a conceptului de agent. Pe de o parte

acesta apare ca fiinţă biologică aparţinând speciei umane, şi deci ca o parte a naturii, fiindu – i

inerentă substanţialitatea, energia, şi existenţa spaţio-temporală şi pe de altă parte ca fiinţă

voluntară, înzestrată cu liberul arbitru cu capacitatea de a declanşa sau nu evenimente fizico –

naturale în funcţie de starea sa internă, de experienţa sa anterioară, de idealurile şi aspiraţiile pe care

le are.60

Corelativul termenului de agent îl reprezintă „obiectul acţiunii”, fiind acela care suportă

sau suferă transformările provocate de agent61.

În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe clasificări ale agenţilor, în funcţie de

anumite criterii, dintre acestea putem enumera:

1) în funcţie de numărul acestora, avem agenţi individuali şi agenţi colectivi, aceştia

fiind catalogaţi de Wright ca fiind agenţi personali, acesta din urmă mai vorbeşte şi despre agenţii

impersonali;

2) după modalitatea şi amploarea participării lor la conceperea, hotărârea şi înfăptuirea

unei acţiuni, avem agentul direct care exercită o presiune sau un transfer nemijlocit asupra

obiectului acţiunii şi agentul indirect, fiind acela care deţine numai iniţiativa sau comanda săvârşirii

acţiunii fără a fi în acelaşi timp executantul nemijlocit al acesteia.

I.4. Tipuri de noţiuni şi raporturile dintre acestea

Regulile corectitudinii gramaticale sunt complementare cu cele ale logice, ambele fiind

menite să asigure inteligibilitatea mesajelor intercomunicabile, dar nu se suprapun şi nu se

subordonează unele celorlalte. Cea mai bună dovadă o constituie faptul că există anumite persoane

care se exprimă cu multe erori gramaticale (fie în limba lor maternă, în cazul persoanelor lipsite de

educaţie, sau într-o limbă străină, insuficient exersată), dar fără să încalce vreo regulă sau principiu

logic; pe de altă parte, nu sunt puţine situaţiile în care, folosindu-se forme gramaticale corecte, se

comit (premeditat sau involuntar) erori logice – câteodat ă subtile, alteori de-a dreptul grosolane.

Noţiunea. Element de bază al logicii

Fie propoziţiile:

1) Toţi parlamentarii sunt aleşi.

2) Nici un prefect nu este ales.

3) Unii studenţi sunt bursieri.

Aici distingem două clase de cuvinte (elemente lingvistice). Prima clasă este

reprezentată de acele cuvinte care descriu forma logică a propoziţiilor. La prima propoziţie,

60 Cornel Popa, Teoria acţiunii şi logica formală, p. 22; 61 Idem, p.23;

21

cuvintele care descriu forma logică sunt: toţi; sunt, la a doua propoziţie: nici un; nu este, la a treia

propoziţie: unii; sunt.

A doua clasă este reprezentată de restul cuvintelor care exprimă conţinutul specific al

fiecărei propoziţii, fiind numite componente extralogice. Aceste cuvinte variază de la o propoziţie

la alta, prezenţa lor făcând ca fiecare propoziţie să exprime un înţeles propriu. Cu alte cuvinte,

prima clasă este reprezentată de constantele logice, iar a doua clasă de variabilele propoziţionale.

Numim termeni toate aceste componente extralogice ale propoziţiilor simple de

predicaţie (propoziţii categorice) – propoziţii în care unui obiect i se atribuie sau i se respinge o

anumită proprietate. Situaţi la nivel lingvistic, termenii sunt asociaţi în logica tradiţională cu aşa-

numitele noţiuni sau concepte. Având în primul rând o semnificaţie psihologică şi epistemologică,

noţiunea este o formă de cunoaştere, prin care se reflectă la nivel raţional proprietăţile esenţiale ale

claselor sau mulţimilor de obiecte.62

Prin noţiune se mai poate înţelege:63

- „un ansamblu de determinări despre un obiect”;

- „sensul unui cuvânt sau grup de cuvinte”.

Unitatea logico-lingvistică formată dintr-un nume şi noţiunea pe care o evocă acesta

constituie un termen logic. Termenul nu este, deci, un simplu element al limbajului, ci o sinteză

între o formă logică (noţiunea) şi o formă lingvistică (numele). Forma lingvistică prin care se

exprimă orice noţiune joacă rolul de nume, aceste nume fiind simple (un singur cuvânt) sau

complexe (mai multe cuvinte). 64

Din cele afirmate mai sus, putem spune că fiecare termen va avea o formă logică numită

noţiune şi o formă lingvistică numită nume.

Fie propoziţia:

Primarii sunt cetăţenii care au participat, în conformitate cu legea electorală, la un

scrutin uninominal şi care au obţinut cel mai mare număr de voturi valide.

Acestei noţiuni i se asociază o mulţime de elemente esenţiale. Orice noţiune se exprimă

prin unul sau mai multe cuvinte care constituie suportul lingvistic, iar una şi aceeaşi noţiune se

poate exprima prin cuvinte diferite.65

Exemple:

1) Noţiunea de primar sau şef al administraţiei publice locale dintr- o anumită

localitate.

62Marica, Mircea, Adrian; Logică, Suport de curs în format electronic, p. 37, disponibil la adresa

http://www.scribd.com/doc/78519496/15063894-Logic 63 Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 108; 64 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 37; 65 Gheorghe, C., Mihai; Op. cit., p. 45;

2) Preşedinte sau şef al statului.

3) Prim ministru sau premier.

În diverse contexte, aceleaşi cuvinte exprimă noţiuni total distincte. 66

Exemple:

1) Noţiunea de constituţie poate exprima, în primul rând, constituţia fizică (structură

fizică generală a corpului omenesc) sau constituţia unui stat (legea fundamentală a unui stat).

2) Noţiunea de aval exprimă, in primul rând, noţiunea de : în josul unui curs de apă,

în al doilea rând noţiunea de garanţie specială de plată a unei cambii (instrument de plată).

Din această cauză, spunând doar „constituţie” sau „aval”, nu am precizat la ce ne

referim. Pentru a evita ambiguitatea semantică trebuie să corelam acest cuvânt cu altele, formând

expresii compuse.

Expresiile care exprimă o singură noţiune se numesc univoce, în timp ce expresiile care

exprimă mai multe noţiuni se numesc plurivoce sau polisemantice. Cele mai multe dificultăţi de

comunicare provin din plurivocitatea expresiilor.67

Conţinutul şi sfera noţiunilor

Orice noţiune poate avea o dublă raportare:68

4) calitativă, ea fiind un model abstract, în care nu se regăsesc însuşirile accidentale

prin care elementele unei mulţimi se diferenţiază, ci numai trăsăturile eseţiale comune, fără de care

un obiect s-ar exclude din mulţime;

5) cantitativă, atunci când noţiunii i se subsumeazătoate elementele mulţimii

corespunzătoare.

Prin conţinutul sau intensiunea unei noţiuni înţelegem ansamblul notelor caracteristice

unei clase de obiecte, sau cu alte cuvinte sensul acelei noţiuni.

Sfera sau extensiunea unei noţiuni este formată din totalitatea membrilor clasei de

obiecte, grupaţi după criteriul însuşirilor comune.

A explicita conţinutul unei noţiuni presupunea răspunde la întrebarea: “Ce înseamnă

noţinuea respectivă?”, iar a preciza sfera unei noţiuni presupune un răspuns la întrebarea: “La ce

se referă noţinuea respectivă?”

22

Exemplu:

- noţiunea de „prefect” sfera: „totalitatea prefecţilor”

conţinutul: „înalt funcţionar public”, „reprezentantul guvernului în teritoriu”, „cetăţean român”, „emite ordine”;

66 Idem; 67 Gheorghe, C., Mihai; Op. cit., p. 46; 68Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 39;

23

Între conţinutul şi sfera noţiunii există un raport de variaţie inversă: cu cât sporeşte

numărul notelor ce definesc o noţiune, cu atât se îngustează sfera noţiunii respective.69

Clasificarea noţiunilor

Distincţia dintre diferitele tipuri de noţiuni vizează două criterii logice principale:

extensiunea şi intensiunea.70

1) În funcţie de sferă putem deosebi: noţiuni vide sau nevide (reale). O noţiune este

vidă doar dacă mulţimea de obiecte la care se referă nu conţine nici un element; în caz contrar,

noţiunea este reală.

A) Noţiunile vide sunt fie rezultatul comiterii unor contradicţii logice explicite (de

exemplu „contravenient – nevinovat” sau „primar numit”), fie ficţiuni necontradictorii din punct de

vedere logic fără niciun corespondent în realitate (de exemplu „preşedintele Norvegiei”, „împăratul

Elveţiei”, „primul ministru Ion Iliescu” etc.), dar şi pure ficţiuni teoretice ( de exemplu „punct”,

„dreaptă”, „plan”, „gaz ideal”, etc.);

B) Noţiunile reale pot fi: noţiuni individuale (care se referă la un singur obiect; spre

exemplu: „Craiova”, „preşedintele României”, „primarul sectorului 2 al municipiului Bucureşti”.

etc. ) sau noţiuni generale (când clasa la care se referă conţine cel puţin două elemente ). Noţiunile

generale se împart în alte două sub clase: noţiuni colective sau distributive (divizive). Noţiunile

colective se refer ă la clase întregi de obiecte, privite ca totalităţi de elemente, întregul având unele

proprietăţi diferite faţă de proprietăţile fiecărui element în parte (de exemplu „armată”,

„bibliotecă”, „guvern”). Noţiunile divizive sau distributive exprimă ceea ce este general, esenţial şi

comun tuturor obiectelor dintr-o mulţime, astfel încât ceea ce este valabil pentru toate elementele

mulţimii este valabil şi pentru fiecare element luat individual (de exemplu „primar”, „prefect”,

„consiliu local”).

C) Mai putem distinge între noţiuni precise şi vagi. O noţiune este precisă doar în cazul

în care satisface condiţia : oricare ar fi obiectul ales, se poate spune cu certitudine că el aparţine sau

nu clasei pe care o denotă noţiunea (de exemplu „ministru”, „consilier local”) ; în caz contrar, ea

este vagă (de exemplu „bun”, „inteligent”, „integru”, „corupt”).

2) În funcţie de conţinut avem următoarele tipuri de noţiuni:

A) Noţiuni abstracte sau concrete. O noţiune este abstractă atunci când desemnează o

însuşire concepută în sine, ca şi cum ar fi de sine stătătoare, nelegată de un obiect (de exemplu

„răutate”, „culoare”, „duritate”, „mândrie”, etc.). Noţiunile concrete desemnează una sau mai multe

69 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 40; 70 Idem;

însuşiri ca fiind legate laolaltă într-un obiect (de exemplu: „stat”, „popor”, „colectivitate locală”,

etc.).

B) Noţiuni absolute sau relative. O noţiune este absolută dacă notele care formează

conţinutul acesteia pot fi enunţate despre obiecte independente unele faţă de altele (de exemplu

„om”, „funcţionar public”, „deputat”, „secretar de stat”, etc.) O noţiune este relativă dacă notele din

conţinutul ei caracterizează un obiect individual numai într-o relaţie cu unul sau mai multe alte

obiecte (de exemplu „sinonim”, „frate”, „coleg”, „însoţitor”, „egal”, „identic” etc.)

C) Noţiuni pozitive sau negative. O noţiune este pozitivă dacă intensiunea ei se

defineşte prin prezenţa unor însuşiri care aparţin unui obiect (de exemplu „acţiune în revendicare”,

„demonstrabil”, „apel”, „recurs”, etc.) şi este negativă dacă intensiunea ei exprimă privaţiunea

obiectului de una sau mai multe însuşiri (de exemplu: „orb”, „asimetric”, „incoerent”,

„incompatibil” , „nedrept”, etc.)

Raporturile între noţiuni71

Din punct de vedere extensional (al sferei), între două noţiuni distincte, notate A şi B,

pot exista două tipuri de raporturi: de concordanţă, dacă sferele lor au cel puţin un element în

comun şi de opoziţie sau excludere, atunci când sferele lor nu au nici un element în comun.

Pentru o reprezentare mai sugestivă a raporturilor e dintre noţiuni, sfera fiecărei noţiuni

va fi reprezentată grafic printr-un cerc; schemele de mai jos fiind cunoscute drept diagramele lui

Euler (1707 – 1783).

Există trei tipuri de raporturi de concordanţă:

1) Raportul de identitate se întâlneşte între noţiuni dacă şi numai dacă fiecare membru

al clasei de obiecte la care se referă o noţiune este membru al clasei de obiecte la care se referă

cealaltă noţiune. Cu alte cuvinte, dacă fiecare obiect din extensiunea unei noţiuni notată cu litera A

este obiect şi în extensiunea unei noţiuni notate cu litera B, atunci noţiunile A şi B au extensiuni

identice. De exemplu, noţiunile „preşedinte” şi „şef al statului”; „parlament” şi „putere legislativă”

sunt termeni identici.

De exemplu, fie următoarele două noţiuni „premier” şi „prim ministru”. Remarcăm că

obiectul la care se referă termenul „premier” este obiectul la care se referă celalalt termen („prim

ministru”).

Raportul de identitate poate fi prezentat grafic, prin următoarea figură:

24

A, B

71 A se vedea Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 42 – 43;

2) Raportul de ordonare sau incluziune evidenţiază două tipuri de noţiuni: noţiunea

supraordonată şi noţiunea subordonată. Dacă orice obiect din extensiunea unei noţiuni notată cu

litera A este obiect şi în extensiunea unei noţiuni notată cu litera B, dar nu şi reciproca, atunci se

poate spune că noţiunile A şi B se află în următoarele raporturi de ordonare:

- noţiunea A este subordonată noţiunii B; A este inclusă în B;

- noţiunea B este supraordonată noţiunii A; B o include pe A;

De exemplu , dacă noţiunea A = „expert” şi noţiunea B = „funcţionar public”, atunci

noţiunea de „expert” este inclusă în extensiunea noţiunii „funcţionar public”, este subordonată, iar

noţiunea „funcţionar public” include extensiunea noţiunii „expert”, deci este supraordonata

acesteia.

În cazul raportului de ordonare, extensiunea noţiunii subordonate se cuprinde total în

extensiunea noţiunii supraordonate. Noţiunea supraordonată este gen faţă de cea subordonată, iar

noţiunea subordonată este specie faţă de noţiunea supraordonată. Sub raport intensional, datorită

relaţiei intesiune-extensiune, lucrurile se inversează, astfel că intensiunea genului va fi cuprinsă în

intensiunea speciei. Totodată spunem că specia este subordonată genului, iar genul este

supraordonat speciei. 72

De exemplu, noţiunea „lege organică” (A) şi noţiunea „lege” (B) se află în raport de

ordonare, acesta fiind prezentat grafic prin figura următoare:

25

A

A

B

3) Raportul de încrucişare există între minimum două noţiuni, când unele elemente ale

extensiunii uneia dintre acestea reprezintă o parte din elementele extensiunii celeilalte noţiuni.

Dacă există cel puţin un obiect din extensiunea unei noţiuni notate cu A, care este obiect

şi al extensiunii unei noţiuni notate cu B, fiecare dintre noţiunile A şi B având în extensiunile lor

obiecte proprii, atunci raportul dintre ele este de încrucişare. De exemplu, noţiunile: „ministru” şi

„deputat” sau noţiunile: „profesor universitar” şi „senator” sunt în raport extensional de încrucişare.

Raportul de încrucişare poate fi reprezentat grafic prin următoarea figură:

B

72 Ştefanescu, Doina, Olga; Costreie, Sorin, Miroiu, Adrian, Logică şi argumentare: manual pentru calasa a IX – a, Editura

Humanitas educaţional, Bucureşti, 2000, p. 39;

Raportul de opoziţie

Dacă între extensiunile a două noţiuni notate A şi B, nu există nici un obiect comun,

atunci aceste noţiuni sunt în raport extensional de opoziţie. Astfel, între noţiunile „violare de

domiciliu” şi „violare de corespondenţă” sau între noţiunile „deputat” şi „senator” raportul este de

opoziţie.

Raportul de opoziţie este reprezentat grafic, prin figura următoare:

A

B

I.5. Operaţiile logice cu noţiuni (definiţia, clasificarea şi diviziunea)

I.5.1. Definiţia

este operaţia logică prin care se indică notele caracteristice ale unei noţiuni, care

deosebesc de oricare altă noţiune. Ea reprezintă un mijloc pentru delimitarea şi ordonarea

obiectelor. În istoria logicii definiţia a fost înţeleasă în moduri diferite73:

- „operaţie de dezvaluire a esenţei unui obiect” – Aristotel

- „operaţie de stabilire a înţelesului unui nume” – Hobbes

- „operaţie de traducere a unei expresii dintr-un limbaj în altul” – Wittgenstein

- „operaţie de convenţie cu privire la folosirea unui limbaj” – Curry.

A defini, în opinia lui Kant, înseamnă a expune în mod originar conceptul său explicit al

unui lucru, incluzându-l astfel în limitele sale. A defini, înseamnă şi găsi toate caracterele lucrului

într-un mod cât mai limpede, în aşa fel încât determinarea limitelor să nu fie derivată din altă

parte.74

Definiţia este operaţia logică prin care se precizează conţinutul şi sfera unei noţiuni –

respectiv sensul (înţelesul) şi aria de aplicabilitate a acesteia.75

Definirea, în opinia lui Gheorhge, C. Mihai, reprezintă operaţia logică prin care se

stabileşte intensiunea unui termen, adică se indică notele caracteristice ale acestuia, care îl

deosebesc de oricare alt termen.76

Structura definiţiei:

Definirea se refera la ceea ce în logică se numeşte obiectul raţional de definit sau

26

73 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p. 97; 74 Idem; 75 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 44; 76 Gheorghe , C., Mihai, Op. cit., p.61;

definitul (definiendum) : termenul de definit „clasare”. Acest obiect este dezvăluit cu ajutorul unei

propoziţii care poartă denumirea de definitor sau propoziţie definitoare (definiens) : propoziţie

definitoare : „operaţie administrativă de încheiere a dosarului unei lucrări, prin rezolvarea problemei

şi depunerea documentelor corespunzătoare la arhivă”.77

Între propoziţia definitoare şi obiectul raţional de definit există o relaţie de identitate

extensională şi intensională (relaţie de definire notată). Această relaţie este foarte importantă pentru

că ea indică identitatea dintre intensiunea definitului şi intensiunea definitorului, cât şi identitatea

dintre extensiunea definitului şi definitorului : „Clasarea (definiedum) este prin definiţie operaţia

administrativă de încheiere a dosarului unei lucrări, prin rezolvarea problemei şi depunerea

documentelor corespunzătoare la arhivă (definiens)”.78

Relaţia de definire se notează „ = “ df

Exemplu: „Consiliul local =df autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale”

Formula “A =df B” în care A reprezintă definitul (definiendum) şi B definitorul

(definiens) , redă structura generală a oricărei definiţii. O definiţie poate fi considerată corectă dacă

şi numai dacă relaţia de definire coincide cu un raport de identitate între A şi B. Nici un obiect nu se

poate auto-defini, iar dacă A se defineşte prin B, atunci este exclus ca B să se definească prin A.79

Formulele:80

A =df A sunt forme lipsite de sens.

(A =df B) şi (B =df A)

Dacă noţiunea A se defineşte prin noţiunea B şi B sedefineşte prin noţiunea C, atunci A

se defineşte prin C; cu alte cuvinte, formula:81

[(A =df B) & (B =df C)] (A =df C), este logic corectă.

Regulile definiţiei

Pentru a realiza definiţii corecte ale unor noţiuni trebuie respectate următoarele reguli82:

1) Definiţia trebuie să fie caracteristică, cu alte cuvinte definitorul trebuie să fie astfel

alcătuit încât să corespundă întregului definit şi numai lui.83

Pentru aceasta din totalitatea notelor existente în conţinutul definitului, definitorul

trebuie să selecteze pe cele care, împreună formează un temei suficient pentru a preciza care este

27

77 Gheorghe C.Mihai, Op.cit.p.61; 78 Idem; 79 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 45; 80 Idem; 81 Ibidem; 82 A se vedea şi Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Logica – Manual pentru clasa a IX – a licee şi clasa a XI – a şcoli normale,

Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. – Bucureşti, 1998, p 26 – 28 şi de acceaşi autori Logică juridică, Editura Pro Transilvania, Bucureşti 1998, p. 141 – 149;

83 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 45;

28

clasa reflectată de definit. Acestea note sunt comune tuturor obiectelor din această clasă, nu aparţin

şi altor obiecte, permit identificarea clasei respective şi, în acest sens, se numesc “note

caracteristice".

Nerespectarea acestei reguli poate conduce la apariţia a trei tipuri de erori:

a) dacă definitorul este subordonat extensional definitului (extensiunea definitorului

este “mai redusă” decât extensiunea definitului), atunci definiţia respectivă este prea îngustă;

b) dacă definitorul este supraordonat extensional definitului (extensiunea definitorului

este “mai extinsă” decât extensiunea definitului), atuci definiţia respectivă este prea largă;

c) dacă extensiunile definitului şi definitorului se află în raport de încrucişare, atunci

definiţiile pot fi considerate incorecte prin prisma faptului că sunt fie prea largi, fie prea înguste;84

2) Definiţia nu trebuie să fie circulară, ceea ce înseamnă că definitorul nu trebuie să

conţină în alcătuirea sa definitul şi nici să utilizeze definitul pentru propria sa definire. Cu alte

cuvinte definitorul să fie independent faţă de definit.85

Încălcarea acestei reguli se poate face în mai multe modalităţi. Uneori, circularitatea

apare în raport cu perechi de definiţii (exemplu: definirea “cauzei” prin “efect” şi a “efectului” prin

“cauză”, în această situaţie cele două noţiuni fiind corelative, şi asemenea noţiuni nu pot fi obiect al

definiţiei decât împreună, ca termeni ai relaţiei dintre ele.), iar alteori în raport cu o singură

definiţie, acesta fiind formulată prin simpla sinonimie (această definiţie se numeşte reflexivă, asu

idem prin idem – acelaşi prin acelaşi).

Putem afirma că sunt circulare şi acele definiţii în care definitorul presupune implicit

definitul, aceste definiţii numindu-se simetrice sau în cerc vicios.86

3) Definiţia trebuie să fie logic - afirmativă, adică ea trebuie să precizeze ce este

definitul şi nu să arate ce nu este el.87

Prin însuşirile sale, orice obiect (clasă de obiecte) are o individualitate şi se deosebeşte

de o infinitate de alte obiecte (clase de obiecte). Prin urmare, dacă definiţia unui obiect ar spune că

el nu este un anume alt obiect, ar lăsa posibilitatea ca el să fie orice altceva şi, ca atare, ar fi o sursă

de confuzii, de neclaritate asupra obiectului definiţiei, chiar şi atunci când definitul ar fi o anume

subclasă dintr-un număr mic de subclase care sunt împreună incluse în aceeeaşi clasă.

Pentru o mai bună înţelegere trebuie precizat faptul că, atunci când definitul este o

noţiune negativă, definitorul este obligatoriu negativ.

O definiţie negativă este aceeptabilă dacă îndeplineşte următoarele condiţii:88

84 A se vedea Ionescu, Gheorghe, Tratat de Logică, Editura Lider, Bucureşti 1997; 85 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 46; 86 Reflexivitatea şi simetria sunt noţiuni care se referă la relaţii, aici la relaţia de definiţie. A se vedea Bieltz, Petre şi Gheorghiu,

Dumitru, Logică juridică, Op. cit 1998, - Capitolul Logica formală elementară; 87 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 46;

29

- genul (punctul de referinţă) presupune numai două cazuri care se exclud (sunt

complementare);

- trăsătura care diferenţiază definitul de alte obiecte din gen indică unul din cele două

cazuri;

- nu este vorba de definirea unui caz prin celălalt.

4) Definiţia trebuie să fie clară şi precisă, cu alte cuvinte definitorul nu trebuie să

conţină termeni vagi, figuri de stil (metafore) expresii excesiv de tehnice (specializate), sau

ambiguităţi.89

Un caz tipic aici este cel al enunţurilor retorice, ce pot fi folosite ca mijloace de

convingere pe calea sentimentelor şi nu pe aceea a raţiunii, pentru că ele nu sunt mijloace de

convingere. Desigur, logica nu interzice utilizarea unor enunţuri de acest tip în anumite scopuri, dar

avertizează că ele nu sunt definiţii în sensul propriu al cuvântului.

5) Definiţia trebuie să fie consistentă – ceea ce înseamnă că ea nu trebuie să intre în

raport de opoziţie cu orice alte definiţii sau propoziţii acceptate în acel moment în domeniul din

care face parte. 90

Unul dintre specialiştii în drept administrativ şi în ştiinţa administraţiei care s-a

preocupat, într-o anumită măsură, de întocmirea corectă a definiţiilor din actele normative ce conţin

norme de drept administrativ a fost Antonie Iorgovan.

“În ultimii ani aproape că s-a generalizat tehnica legislativă de definirea noţiunilor cu

care se operează în actul normativ respectiv, dorindu-se ca definiţiile să fie exhaustive, să nu scape

nici un termen nedefinit, şi totodată , cât mai precise, preocupare pe care o regăsim şi în Legea

contenciosului administrativ nr. 554/200491, definindu – se de pildă, nu numai noţiunea de bază -

interes legitim, ci şi speciile acestuia (interesul legitim privat şi interesul legitim public)”.92

Antonie Iorgovan remarca şi faptul că, în Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004, s-a omis a fi definite „actele administrative ale autorităţilor publice care privesc

raporturile cu Parlamentul”, sugerând următoarea formulare „actele emise exclusiv de o autoritate

executivă, în realizarea atribuţiilor prevăzute de Constituţie, în raporturile cu Parlamentul, sau după

caz, prin implicarea a două autorităţi, executive, sub controlul politic expres, potrivit Constituţiei, al

Parlamentului.93

88 Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 144; 89 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 47; 90 Idem, p. 48; 91Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a fost publicată în monitorul oficial al României Partea I nr. 1154 din 07/12/2004; 92 Iorgovan , Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p 147; 93 Iorgovan, Antonie, Regimul juridic al decretelor prezidenţiale şi al răspunderii Preşedintelui României pentru emiterea acestora, în

Revista de Drept Public, nr. 1/2005, p. 74;

30

Clasificarea definiţiilor

Există diferite criterii în funcţie de care se pot clasifica definiţiile:94

1. După natura entităţii definite, distingem: definiţii reale, definiţii nominale.

a) Definiţiile reale care dezvăluie determinările caracteristice ale obiectelor gândite,

adică scot în evidenţă notele distinctive în raport cu clasele altor obiecte.95

Spre exemplu, norma juridică este o regula generală şi obligatorie de conduită ce poate fi

adusă la îndeplinire de către destinatari, iar în caz de nevoie prin folosirea forţei de constrângere a

statului.

b) Definiţiile nominale sunt cele ale căror obiect este cuvântul sau grupul de cuvinte prin

care se exprimă o noţiune. De exemplu, numim „normă juridică” regula generală şi obligatorie de

conduită ce poate fi adusă la îndeplinire de către destinatari, iar în caz de nevoie prin constrângere

organizată. Definiţiile nominale sunt de trei feluri: 96

- definiţii lexicale, ce se întâlnesc în dicţionare, în care sunt relevate înţelesurile unui

cuvânt prin trimitere la alte cuvinte. De exemplu, „loc”,s.n.(lat.locus) porţiune determinată în spaţiu

sau localitate sau pasaj sau post, sau prilej.

- definiţii de precizare, care completează sau modifică întelesul unui termen sau al unei

expresii.

- definiţii stipulative, care introduc termeni noi fie cu ajutorul unor cuvinte noi, fie cu

ajutorul unor cuvinte aflate deja în circulaţie.

2. Dupa forma logico-lingvistică, definiţiile se pot împărţii în definiţii implicite şi

definiţii explicite:97

a) definiţiile explicite, au o formă standard, definitul si definitorul fiind bine determinate.

Forma principală a definiţiei explicite este definiţia generică, aceea care conţine gen

proxim şi diferenţă specifică. Definitul este exprimat printr-o noţiune gen a lui, căruia i se asociază

o nota de diferenţiere faţă de oricare noţiune din genul respectiv.

De exemplu, „omul este o fiinţă raţională”; „fiinţa” reprezentând genul, iar „raţională”

este diferenţa specifică faţă de orice alta specie din genul „fiinţă”.

În funcţie de forma diferenţei specifice, definiţiile generice sunt de mai multe feluri:98

definiţii atributive, definiţii genetice, definiţii operaţionale, definiţii relaţionale, definiţii funcţionale.

În definiţiile atributive, definitorul prin notele diferenţei specifice exprimă calităţile,

însuşirile distinctive ale obiectului definit. De exemplu, „majoră este o persoana care a împlinit 18

94 Gheorghe C.Mihai,Op.cit.p. 67-69; 95 Gheorghe C.Mihai,Op.cit., Op. cit. p. 68; 96 Idem; 97 Ibidem; 98 Gheorghe C.Mihai,Op.cit., p. 69;

31

ani”.

Definiţiile genetice se mai numesc definiţii constructive, prin ele definitorul indicând

modul de formare a entităţii definite. De pildă, „omorul este infracţiunea care constă în suprimarea

cu intenţie a vieţii unei persoane”.99

Definiţiile operaţionale indică în definitor operaţii, acţiuni, probe, modalităţi de

identificare şi delimitare a obiectului la care se referă definitul. De exemplu, cercetarea penală este o

activitate desfăşurată în cadrul urmăririi penale de către organele prevăzute de lege, constând în

strângerea şi verificarea probelor necesare cu privire la existenta infracţiunilor, la indentificarea

făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul să se

dispună trimiterea în judecată.100

Definiţiile relaţionale indică prin definitor relaţii specifice obiectului la care se referă. De

pildă, definiţia subiectului de drept: „Subiectul de drept este entitatea socială investită de legea în

vigoare cu calitatea de persoana capabilă să constituie, modifice sau stinge raporturi juridice

concrete”.101

Definiţiile funcţionale indică prin definitor funcţiile obiectului la care se referă. De

exemplu, „avocatul este persoana cu pregătire de specialitate care acorda asistenţă juridică”.

Toate cele cinci definiţii sunt definiţii reale.

b) definiţiile implicite nu au o formă standard, definitul şi definitorul fiind evidenţiate

prin context.102

I. 5.2. Clasificarea

Clasificarea reprezintă operaţia de ordonare a unei mulţimi de obiecte în funcţie de

anumite criterii. Rezultatul acestei operaţii constă într-o serie de submulţimi, numite şi clase de

obiecte.103

Prin Clasificare se poate înţelege şi operaţia logică prin care se alcătuieşte termenul-gen

din termenii-specii ale sale. Spre exemplu, când se afirmă că normele procesuale civile şi cele

penale alcătuiesc normele procesuale, s – a realizat o clasificare; dispoziţiile onerative şi cele

prohibitive sunt imperative, s - a efectuat o clasificare. Când spunem „obligaţiile sunt de mai multe

feluri: a, b, c, d” am construit o diviziune. Când se spune că „a, b, c, d sunt obligaţii” s - a construit

o clasificare. n prima propoziţie virgula ţine locul operatorului „sau”, în a doua – operatorului „şi”,

deoarece clasificarea este o recompunere, iar diviziunea este o descompunere.104

99 Gheorghe C.Mihai,Op.cit., p. 69; 100Idem; 101Ibidem; 102 Gheorghe C.Mihai,Op.cit., p. 61; 103 Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 149 – 150; 104 Gheorghe C.Mihai,Op.cit., p. 71;

În opinia lui Marica M. Adrian, clasificarea este operaţia logică prin care termeni mai

puţin generali sunt grupaţi, în virtutea anumitor note din conţinutul lor, în sfera unor termeni mai

generali.105

Clasificarea este o grupare a obiectelor în clase, după anumite criterii, într-o ordine

ierarhică şi într-un tot unitar şi organic, astfel încât fiecare clasă să ocupe un anumit loc, în

conexiune cu celelalte clase.

Operaţia de clasificare presupune existenţa a trei componente:106

1) elementele clasificării, respectiv termenii care formează obiectul clasificării şi care,

în multe cazuri, sunt reprezentate de noţiuni individuale;

2) clasele, adică termenii mai generali obţinuţi ca rezultat al clasificării;

3) criteriul clasificării – notele utilizate pentru gruparea elementelor clasificării în clase.

Operaţia de clasificare poate fi reprezentată schematic, în figura nr. 1:

A B C D E

32

F G

H

Figura nr. 1: Operaţia de clasificare Sursa: Gheorghe C. Mihai, Metoda logică în drept, Vol. I. Logica formală elementară, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p. 72; Regulile clasificării

Pentru a realiza clasificări corecte, trebuie respectate următoarele reguli:107

1. Clasificarea trebuie să fie completă, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie să lase rest,:

fiecare din obiectele care formează obiectul clasificării trebuie introdus într-o clasă;

2. Pe fiecare treaptă a clasificării, între clasele obţinute trebuie să existe exclusiv

raporturi de opoziţie (contrarietate sau contradicţie). Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că nici unul

din elementele clasificării nu trebuie aşezat în două clase diferite, aflate pe aceeaşi treaptă a

clasificării;

3. Pe aceeaşi treaptă a clasificării , fundamentul clasificării (criteriul) trebuie să fie

unic;

4. Asemănările dintre obiectele aflate în aceeaşi clasă trebuie să fie mai importante

decât deosebirile dintre ele. În condiţiile nerespectării acestor reguli, nu este exclusă posibilitatea de

a aşeza în aceeaşi clasă elemente, care, prin însuşirile lor, sunt reciproc incompatibile ceea ce ar

105 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 51; 106 Idem; 107 A se vedea Bieltz , Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Logica – Manual pentru clasa a IX – a licee şi clasa a XI – a şcoli normale,

Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. – Bucureşti, 1998, p 34- 35 şi Logică juridică, Editura Pro Transilvania, Bucureşti 1998, p 156 – 159;

33

însemna încălcarea principiului noncontradicţiei.

Clasificarea poate fi împărţită la rândul ei în funcţie de diferite criterii, rezultând mai

multe tipuri:

1. În funcţie de caracterul criteriului folosit avem: clasificarea naturală şi

clasificarea artificială (convenţională).

Clasificarea naturală face apel la un criteriu obiectiv, care pune în lumina caracteristici

esenţiale ale elementelor din domeniul clasificat, astfel încât sa urmărească şi sa ilustreze ordinea

reală existentă în domeniul în cauză (de exemplu: clasificarea noţiunilor în logică, clasificarea

studenţilor într-o facultate în funcţie de rezultatele obţinute la examene, etc.). Clasificarea artificială

foloseşte un criteriu ales în mod artificial, a cărui utilitate se manifestă prin ordonarea pragmatică a

domeniului avut în vedere, în funcţie de necesităţile contextuale ale clasificării (spre exemplu:

clasificarea funcţionarilor publici dintr-o instituţie publică şi a studenţilor dintr-o facultate în ordine

alfabetică). Clasificările naturale, aduc un spor de cunoaştere şi se mai numesc şi clasificări

cognitive, iar cele artificiale se mai numesc şi clasificări pragmatice, deoarece sunt considerate

mijloace de organizare eficientă a activităţilor practice.108

2. După operaţiile care pot fi aplicate obiectelor din clasele obţinute, avem:

clasificarea nominală (cardinală), clasificarea ordinală, clasificarea de interval şi clasificarea

de raport.109

Într-o clasificare cardinală se are în vedere doar simpla împărţire cantitativă a

elementelor clasificării în clase, fără a se urmări o relaţie calitativă între acestea, astfel încât clasele

obţinute să poată fi comparate doar sub aspectul numărului de elemente pe care le conţin

(clasificarea cetăţenilor în funcţie de starea civilă în căsătoriţi sau necăsătoriţi; a oamenilor în

funcţie de apartenenţa religioasă declarată în creştini ortodocşi, catolici, protestanţi, etc.; împarţirea

cetăţenilor din România în funcţie de etnie în români, romi, maghiari, etc.).110

Într-o clasificare ordinală, pe lângă numărul obiectelor repartizate într-o clasă sau alta,

obiectele aflate în diferite clase pot fi ordonate, de la „superior” la „inferior”, în funcţie de gradul în

care satisfac criteriul folosit, între elementele şi clasele universului clasificării fiind stabilite

anumite raporturi calitativ ierarhice (spre exemplu clasificarea funcţiilor publice după criteriul

nivelului studiilor necesare în: funcţii publice din clasa I , cuprinzând funcţiile publice pentru a

căror ocupare se cer studii superioare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de

lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă; funcţii publice din clasa a II-a,

cuprinzând funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată,

108 Bieltz , Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Logică juridică, Editura Pro Transilvania, Bucureşti 1998, p 152; 109 Idem, p. 154; 110 Ibidem;

34

absolvite cu diplomă şi funcţii publice din clasa a III- a, cuprinzând funcţiile publice pentru a căror

ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, absolvite cu diplomă de bacalaureat.111).

Într-o clasificare de interval pe lângă numărul obiectelor repartizate într-o clasă sau alta

şi ordonarea obiectelor, se poate afirma că intervalele dintre oricare două obiecte aflate în clase

consecutive sunt egale.112

Împărţirea funcţionarilor publici într-o instituţie publică în funcţie de anul angajării este

un exemplu de clasificare de interval.

Într-o clasificare de raport, apare în plus faţă de clasificarea de interval, posibilitatea de a

determina proporţia în care un obiect aflat într-o clasă satisface criteriul folosit, în raport cu un

obiect aflat într-o altă clasă.113

Clasificarea cadrelor didactice dintr-o universitate în funcţie de vechimea în muncă

3. În funcţie de numărul claselor de obiecte, avem: clasificarea dihotomică şi

clasificarea politomică.114

În clasificarea dihotomică elementele domeniului clasificării vor fi împărţite în numai

două clase (de exemplu clasificarea funcţionarilor publici în funcţie de vechimea în muncă în

debutanţi şi definitivi), în timp ce într-o clasificare politomică acestea vor fi distribuite în mai mult

de două clase (de exemplu clasificarea funcţiilor publice după nivelul atribuţiilor titularului funcţiei

publice în: funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie, funcţii

publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere şi funcţii publice

corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici115).

Diviziunea.

Numită şi clasificare multinivelară116 sau „clasificare analitică”, diviziunea este operaţia

logică prin care, pornind de la o noţiune generală, dezvăluim întâi speciile acesteia, apoi subspeciile

fiecăreia dintre ele, continuând astfel, din treaptă în treaptă, până ce ajungem la obiectele

individuale care aparţin clasei denotate de termenul iniţial.117

111 Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 365/29 mai 2007, disponibilă la adresa, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=23083, consultată în data de 10 mai 2012; 112 Bieltz , Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit, p. 154 – 155; 113 Idem, p. 155; 114 Gheorghe, C., Mihai, Op. cit. p. 72; 115 Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 365/29 mai 2007, disponibilă la adresa, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=23083, consultată în data de 10 mai 2012; 116 A se vedea Bieltz , Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit, p. 160 – 162; 117 Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 93

35

În structura diviziunii aflăm aceleaşi componente ca şi la clasificare, dispuse în ordine

inversă:118

1) obiectul diviziunii – o noţiune generală luată ca gen şi împărţită în specii, subspecii

ş. a. m. d.

2) criteriul diviziunii – însuşirile pe baza cărora se grupează speciile şi subspeciile;

3) membrii (elementele) diviziunii.

Regulile diviziunii coincid, în mare măsură, cu regulile clasificării:119

1) Diviziunea trebuie să fie completă, astfel încât membrii diviziunii să epuizeze

obiectul operaţiei; grupaţi laolaltă, aceştia trebuie să acopere o extensiune identică celei ce aparţine

termenului iniţial.

2) Pe fiecare treaptă a diviziunii, între speciile care reprezintă membrii diviziunii trebuie

să existe un raport de opoziţie (contrarietate sau contradicţie).

3) Pe aceeaşi treaptă a diviziunii, fundamentul trebuie să fie unic.

4) Diviziunea nu trebuie să facă salturi; noţiunile de pe fiecare treaptă a diviziunii

trebuie să-şi găsească genul proxim pe treapta imediat superioară. Pornind de la noţiunea de ‘om’,

distingem rasele după culoarea pielii – albi, negri, galbeni etc. – şi greşim dacă, în specia albilor

divizăm subspeciile români, bulgari, sârbi etc., deoarece am sărit treapta diviziunii continentale,

uitând să grupăm albii mai întâi în europeni, nord şi sud americani etc.120

Diferitele tipuri de diviziune se deosebesc după numărul membrilor diviziunii, în

dihotomice, trihotomice, tetratomice, politomice. În cazul diviziunii dihotomice, între membrii

diviziunii există un raport de contradicţie (un membru oarecare nu poate să facă parte din ambele

specii, dar nici să lipsească din amândouă). În celelalte tipuri de diviziune, între membrii diviziunii

există raporturi de contrarietate (un membru oarecare nu poate să facă parte din două sau mai multe

specii, dar poate fi absent dintr-una sau mai multe).121

Diviziunea este operaţia logică prin care se descompune termenul-gen în speciile sale.

De exemplu, termenul „drept” se divide în „drept public” şi „drept privat”; termenul „nulitate” se

divide în „nulitate absolută” şi „nulitate relativă”, universităţile se divid în „universităţi de stat” şi

„universităţi private”, de unde şi construim propoziţiile divizive „Dreptul este public sau dreptul

este privat”, „ Nulitatea este absolută sau relativă”. E incorect să spunem ca norma juridică se

divide în ipoteză, dispoziţie şi sancţiune, deoarece acestea sunt părţi şi nu termeni-specii.122

118 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 53; 119 Idem, p. 53 – 54; 120 Craciun , Dan, Logica şi teoria argumentării, Editura tehnică, Bucureşti, 2000, p. 19; 121 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 54; 122 Mateuţ, Gheorghiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p. 114;

Operaţia de diviziune poate fi reprezentată schematic, în figura nr. 2:

A

B C

D E F G H

Figura nr. 2: Operaţia de diviziune Sursa: Gheorghe C. Mihai, Metoda logică în drept, Vol. I. Logica formală elementară, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p. 71; Diviziunea se foloseşte în doctrina şi în argumentarea juridică, dar şi în activităţile

administraţiei publice. Este recomandabil ca o problemă să fie divizată în subprobleme care sunt

mai uşor de soluţionat. Diviziunea este importantă pentru că dezvăluie extensiunea termenilor.123

Exemplu de diviziune:

După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, funcţiile publice (A) se împart în trei

categorii după cum urmează124:

a) funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;

b) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere;

c) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie.

La rândul ei, categoria înalţilor funcţionari publici (a) , cuprinde persoanele care sunt

numite în una dintre următoarele funcţii publice125:

a1) secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice

centrale;

a2) prefect;

a3) secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei

publice centrale;

a4) subprefect;

a5) inspector guvernamental.

36

123 Gheorghe, C., Mihai, Op. cit. p. 71; 124 Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 365/29 mai 2007, disponibilă la adresa, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=23083, consultată în data de 10 mai 2012; 125 Idem;

Argumentul. Forma logică. Condiţii fundamentale de raţionalitate. Explicaţii,

ilustrări, enunţuri ipotetice.

II. 1. Definiţia, clasificarea şi forma logică a argumentelor (raţionamentelor).

Redarea cunoştinţelor se face prin propoziţii cognitive, acestea fiind sunt singurele

propoziţii cărora li se poate atribui o „valoare de adevăr sau valoare logică”: adevărul sau falsul (în

general, ele pot fi notate cu sau ori cu 1 sau A pentru adevăr şi 0 sau F pentru fals). Principiul

bivalenţei exprimă faptul că pentru orice propoziţie cognitivă sunt acceptate două valori de adevăr:

adevăratul (1) şi falsul(0).126

Stabilirea valorii de adevăr a unei propoziţii cognitive se poate face prin două

modalităţi:127

1) pe cale empirică atunci când se compară informaţia oferită de propoziţie cu situaţia

de fapt la care se referă;

Exemple:

a) Toate alegerile locale din data de 10 iunie 2012 au fost validate.

b) Toţi funcţionarii publici din România vin la ora 8:00 la serviciu.

c) La şedinţa de guvern din data de 30.05.2012 au fost prezenţi toţi miniştrii.

2) pe cale teoretică sau printr-un efort teoretic atunci când ne raportăm la alte

propoziţii cognitive a căror valoare de adevăr a fost deja stabilită.

Exemple:

a) Primarii sunt aleşi.

Pentru a stabili valoarea de adevăr a acestei propoziţii ne raportăm la Constituţia

României, articolul 121, „Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia

locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.”

b) Parlamentul adoptă legi.

Pentru a stabili valoarea de adevăr a acestei propoziţii ne raportăm la Constituţia

României, articolul 67, „Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa

majorităţii membrilor.”

c) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani.

Pentru a stabili valoarea de adevăr a acestei propoziţii ne raportăm la Constituţia

României, articolul 83, alineatul 1 „Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de

126 Bieltz , Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit, p. 21 - 22;

37

127 Idem, p.22;

la data depunerii jurământului”

Inferenţa reprezină o extragere sau derivare din una sau mai multe propoziţii date,

numite premise a unei noi propoziţii numită concluzie.128

Inferenţele se pot clasifica în funcţie de două criterii:129

1) după numărul propoziţiilor (premiselor) din care extragem concluzia avem:

a) inferenţe imediate când avem o singură propoziţie numită premisă, din care

extragem concluzia ( de exemplu avem premisa „2 x = 10”, rezultă concluzia „x = 5”; avem

premisa „ X este prim ministru” rezultă concluzia „X” este şeful guvernului”)

b) inferenţe mediate când concluzia decurge din două sau mai multe propoziţii,

numite premise, considerate împreună.

Exemplu:

Premisa nr. 1 : Toţi subprefecţii sunt înalţi funcţionari publici.

Premisa nr. 2 : „X” este subprefect al judeţului Ilfov.

Concluzia : „X” este înalt funcţionar public.

2) după modul în care concluzia decurge din premise, avem:

a) inferenţe deductive sau logic necesare , atunci când concluzia decurge cu

necesitate logică din premise şi informaţiile conţinute de concluzie sunt cele conţinute în premise.

În această situaţie, concluzia nu este mai generală decât premisele.

Între premisele şi concluzia unei inferenţe deductive există o relaţie ca de la întreg la

parte a întregului, sau cu alte cuvinte ca de la general la particular

Exemplu de inferenţă deductivă:

Premisa nr. 1 : Toţi miniştrii sunt numiţi de Preşedintele României la propunerea

Primului Ministru.

Premisa nr. 2 : „X” este Ministrul Afacerilor Europene.

Concluzia : „X” a fost numit de Preşedintele României la propunerea Primului Ministru.

b) inferenţe inductive sau probabile, sunt acelea în care concluzia nu decurge cu

necesitate logică din premise. Putem spune, în această situaţie, că informaţia din concluzie este mai

generală decât cea din premise.

Între premisele şi concluzia unei inferenţe inductive există o relaţie ca de la parte la

întreg, sau cu alte cuvinte ca de la particular la general.

38

128 Marica, Mircea, Adrian; Op. cit., p. 7; 129 Idem, p.10;

Exemplu de inferenţă inductivă:

Premisa nr. 1 : Primarul depune un jurământ.

Premisa nr. 2 : Funcţionarii publici depun un jurământ.

Premisa nr. 3 : Alte persoane din administraţia publică depun un jurământ

Concluzia : Toţi angajaţii din administraţia publică depun jurământul.

Rezultatul unei inferenţe reprezintă un raţionament sau un argument logic

(deductiv sau inductiv).

Inferenţa ne permite să justificăm sau să întemeiem concluzia pe baza premiselor.

Pentru construcţia unei inferenţe sau a unui argument se utilizează aşa numiţii

indicatori de concluzie sau de premise.130

Indicatorii de concluzie : deci, rezultă că, prin urmare, astfel, aşadar etc.131

Exemplu : „Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timp cât aceasta se află în

vigoare. Deci, legea penală, de regulă nu este nici retroactivă, nici ultraactivă.”

Indicatorii de premisă introduc într-o inferenţă premisele. Indicatorii de premisă

sunt următorii: deoarece, întrucât, căci, fiindcă, pentru că, etc.132

Exemplu : „Fapta săvârşită nu constituie o contravenţie, deoarece, deşi fapta este

prevăzută în Legea circulaţiei, şoseaua nu era semnalizată corespunzător.”

Exemplu de inferenţă în care sunt prezenţi indicatori de concluzie şi de premisă:

„Legea penală nu poate avea în vedere orice caz concret. De aici putem conchide

că interpretarea legii penale este impusă de diferite considerente teoretice şi practice, pornind

şi de la ideea că orice normă are nevoie de interpretare pentru a descifra voinţa legiuitorului,

exprimată în acea normă.”

Ordinea standard a unui argument logic este aceea în care întâi se scriu

premisele şi apoi concluzia.

Forma logică a argumentelor133

Forma logică a unui argument mai este întâlnită ca schemă de argument şi este dată de

formulele logice ale propoziţiilor care intră în construcţia argumentului respectiv.

Exemplu: Toţi prefecţii sunt înalţi funcţionari publici.

Această propoziţie poate fi exprimată prin forma : Toţi A sunt B , unde: A şi B sunt

variabile logice, iar cuvintele „toţi şi sunt” reprezintă constantele logice.

39

130 Bieltz , Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit, p. 23; 131 Idem; 132 Ibidem; 133 Ibidem, p. 26 – 27;

Exemple :

1) Toţi primarii sunt aleşi.

A B

2) Niciun primar nu este funcţionar public.

A B

Forma logică a argumentului deductiv va fi :

Premisa nr. 1 : Toţi A sunt B .

Premisa nr. 2 : Toţi B sunt.

Concluzia : Toţi A sunt C .

Exemplu:

Premisa nr. 1 : Toţi primarii sunt aleşi.

Premisa nr. 2 : Toţi aleşii sunt desemnaţi prin vot.

Concluzia : Toţi primarii sunt desemnaţi prin vot..

II.2. Principiile logice (principiul identităţii, principiul necontradicţiei, principiul

terţului exclus şi principiul raţiunii suficiente.)

Pentru ştiinţă, cât şi pentru filosofile, categoriile de lege şi principiu s-au dovedit a fi de

o importanţă capitală. În toate fazele dezvoltării lor istorice, ştiinţele şi filosofia au demonstrat că nu

se pot dispensa de legi şi principii. Se înţelege că de la această regulă nu putea face excepţie nici

logica, aici existând o veche tradiţie în studierea a patru mari principii- principiul identităţii,

noncontradicţiei, principiul terţului exclus şi princiul raţiunii suficiente. Primele trei se cunosc încă

din antichitate, ultimul i se datorează lui Leibniz.

În loc de principii logice, auzim vorbindu-se uneori de „legi logice” şi chiar de „legi

logice ale gândirii”, denumiri pe care le găsesc total improprii. Principiile logicii nu sunt legi şi cu

atât mai puţin legi ale gândirii, acestea fac obiectul altor ştiinţe( psihologia, eventual). Logica

modernă a dat o nouă semnificaţie termenului de lege şi trebuie lămurit care este raportul dintre

lege şi principiu aici.134

40

134 Enescu, Gheorghe, Logica simbolică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971;

41

Principiul identităţii135

Identitatea este o relaţie introdusă prin cuvintele: este identic cu, este acelaşi cu, este

sinonim cu, ş.a. Simbolic, identitatea se notează cu semnul =id

Forma generală a identităţii se exprimă prin propoziţia: a este identic cu b şi această

propoziţie este adevărată dacă a şi b sunt nume diferite ale aceluiaşi obiect.

Exemplu : Primarul este identic cu şeful administraţiei publice locale.

Această propoziţie are valoare de adevăr adevărul.

Prin principiul identităţii, orice obiect, indiferent de natura sa, are anumite proprietăţi

care fac ca acel obiect să fie ceea ce este, adică un obiect inconfundabil cu orice alt obiect, dincolo

de orice asemănare cu unul sau mai multe obiecte.136

Obiectul poate fi reprezentat de cuvinte, concepte, noţiuni etc.

Principiul identităţii se poate exprima simbolic prin formula: a =id b. Dacă considerăm

obiectul ca unitate lingvistică (cuvânt), principiul identităţii ia următoarea formulare: Într-un

context dat, orice cuvânt este sinonim cu sine. Dacă obiectele sunt propoziţii, principiul are

următoarea formulare: Într-un context dat, orice propoziţie este echivalentă cu sine.137

Principiul identităţii exprimă cerinţa univocităţii, cu privire la propoziţii. Încălcarea

acestei cerinţe a univocităţii este o sursă de confuzii şi ambiguităţi.

Exemplu de propoziţie cognitivă: Adjectivul este substantiv.138

Această propoziţie poate fi privită din două puncte de vedere:

1. Dacă considerăm adjectivul ca parte de vorbire, această propoziţie este falsă.

2. Dacă ne referim la cuvântul adjectiv ca obiect rezultă că acesta nu este decât un

substantiv articulat. În concluzie, respectarea principiului identităţii conferă gândirii claritate şi

precizie.

Principiul necontradicţiei şi principiul terţului exclus139

Aceste principii sunt abordate în condiţiile acceptării principiului bivalenţei.

Principiul necontradicţiei se referă la valorile de adevăr 0 şi 1 şi exprimă necesitatea

de a nu atribui unei propoziţii ambele valori de adevăr în acelaşi context. Acest principiu poate fi

exprimat în felul următor: Într-un context dat, este imposibil ca o propoziţie să fie şi adevărată

şi falsă. 140

135 A se vedea Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 32 - 33; 136 Idem, p. 32; 137 Ibidem; 138 Ibidem; 139 A se vedea Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 33 - 37; 140 Idem, p. 33;

42

Principiul terţului exclus se poate exprima sub următoarea formă: Într-un context dat,

orice propoziţie este ori adevărată ori falsă, a treia posibilitate fiind exclusă. Acest principiu

exprimă ideea de a nu avea propoziţii nevalorizate.141

Combinarea celor două principii (al necontradicţiei şi al terţului exclus) duce la

următoarea exprimare: Într-un context dat, o propoziţie are una şi numai una din cele două

valori de adevăr acceptate: adevăratul sau falsul.142

Ca o consecinţă a celor două principii putem spune că a fi adevărat înseamnă acelaşi

lucru cu a nu fi fals şi a fi fals este acelaşi lucru cu a nu fi adevărat.

În situaţia de a argumenta ceva, suntem nevoiţi să folosim două sau trei propoziţii între

care există legături şi formează un sistem de propoziţii. În acest context, principiul necontradicţiei

poate fi formulat astfel: Într-un sistem de propoziţii dat, este imposibil ca o propoziţie să fie

acceptată sau să nu fie acceptată.143

Propoziţiile contradictorii ( aflate în raport de contradicţie) sunt propoziţiile care nu

pot fi împreună nici adevărate şi nici false.144

Exemplu:

Consiliul local al sectorului 2 al Municipiului Bucureşti are cel mult 27 de membri.

Consiliul local al sectorului 2 al Municipiului Bucureşti are mai mult de 27 de membri.

Aceste propoziţii sunt în raport de contradicţie.

Propoziţiile reciproc inconsistente sunt propoziţii care nu pot fi împreună adevărate. O

propoziţie şi negaţia sa sunt reciproc inconsistente.145

Propoziţiile aflate în raport de subcontrarietate. Aceste propoziţii nu pot fi împreună

false, dar pot fi împreună adevărate.146

Exemplu:

Consiliul local al sectorului 2 al Municipiului Bucureşti are cel mult 27 de membri.

Consiliul local al sectorului 2 al Municipiului Bucureşti are cel puţin 27 de membri.

Propoziţiile aflate în raport de contrarietate sunt acele propoziţii care după forma lor

nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună false.147

Exemplu:

Consiliul local al sectorului 2 al Municipiului Bucureşti are mai puţin de 27 de membri.

Consiliul local al sectorului 2 al Municipiului Bucureşti are mai puţin de 27 de membri.

141 Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p.33; 142 Idem, p. 34; 143 Ibidem; 144 Ibidem; 145 Ibidem; 146 Ibidem, p. 35; 147 Ibidem;

Consiliul local al sectorului 2 al Municipiului Bucureşti are chiar de 27 de membri,

aceste propoziţii, după cum vedem, nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună false.

Principiul raţiunii suficiente148

Dacă considerăm două propoziţii notate cu literele p şi q, atunci vom spune că

propoziţia p este un temei (raţiune) pentru propoziţia q, dacă propoziţia p este utilizată pentru a

justifica adevărul privind propoziţia q.149

Avem două temeiuri: necesar şi suficient. În acest context, vom spune că propoziţia p

este un temei necesar pentru propoziţia q, dacă propoziţia q nu poate fi adevărată fără ca propoziţia

p să fie adevărată. Propoziţia p este un temei suficient pentru q, dacă din faptul că p este adevărată

rezultă că propoziţia q nu poate fi falsă. Asta înseamnă că adevărul lui p garantează adevărul lui

q.150

Exemplu:

Propoziţia p: Mircea şi Ion au fost contemporani.

Propoziţia q: Mircea şi Ion au fost membrii ai aceluiaşi partid politic.

Observăm faptul că propoziţia p este un temei necesar pentru propoziţia q şi că

propoziţia q, la rândul ei, este un temei suficient pentru propoziţia p. Rezultă, de aici, faptul că

adevărul lui q implică adevărul lui p.151

II. 3. Diferenţele dintre argument şi explicaţie, ilustrare, şi enunţ ipotetic

Premisele unui raţionament sau argument sunt alcătuite din enunţuri referitoare la fapte

cunoscute, avansate cu intenţia de a dovedi că lucrurile stau aşa cum sunt descrise de un alt enunţ,

concluzia, referitor la un fapt necunoscut de cineva. Într-o explicaţie se formulează enunţuri numite

„explanans”, referitoare la fapte necunoscute cuiva cu intenţia de a dovedi de ce lucrurile stau aşa

cum sunt descrise de un alt enunţ, numit „explanandum”, referitor la fapte cunoscute cuiva sau

presupuse a fi cunoscute.152

Exemplu:

„Candidatul X” a câştigat Primăria Sectorului 5,deoarece a a avut cea mai bună campanie electorală

explanandum explanans

Această propoziţie se referă la un Această propoziţie nu dovedeşte că Vanghelie a câştigat

fapt cunoscut . Primăria Sectorului 5, ci din ce cauză a câştigat.

148 A se vedea Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 37 – 38; 149 Idem; 150 Ibidem; 151 Ibidem;

43

152 Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 28;

Putem concluzia că apariţia cuvântului „deoarece” în acest caz, nu arată faptul că ar fi

vorba de un argument, ci despre o explicaţie.

Ilustrarea constă dintr-un enunţ general, de obicei cu caracter de regulă şi unul sau mai

multe enunţuri prin care se evidenţiază modalitatea de aplicare efectivă a regulii la câteva cazuri

specifice. Exemplu : „Într-o infracţiune proprie, subiectul activ trebuie să aibă o anumită calitate

cerută de lege. Astfel, în cazul infracţiunii de neglijenţă în serviciu, autorul trebuie să aibă calitatea

de funcţionar public, iar în cazul infracţiunii de încălcare de consemn, autorul trebuie să aibă

calitatea de militar.”153

Enunţul ipotetic se mai numeşte şi enunţ condiţional şi este format din două enunţuri:

cel care urmează după cuvântul „dacă”, numit „antecedent” şi enunţul care urmează după cuvântul

„atunci”numit „consecvent”.154

Exemplu:

Dacă rata inflaţiei creşte, atunci puterea de cumpărare a monedei scade.

44

antecedent consecvent

În exprimarea de zi cu zi, cuvântul „atunci” de regulă lipseşte şi uneori enunţurile

ipotetice apar în forma „…, dacă …” ordinea antecedentului şi consecventului fiind inversată.

Antecedentul nu este formulat cu intenţia de a dovedi că lucrurile stau aşa cum sunt

descrise de consecvent, ci pentru a exprima condiţia cu care se realizează starea de lucru descrisă de

acesta.

Relaţia exprimată de cuvintele „dacă…, atunci, este confundată cu relaţia dintre premisă

(premisele) şi concluzia unui argument şi pentru faptul că adesea se formulează argumente

eliptice155, din care premisa care lipseşte este un enunţ ipotetic, iar elementele exprimate explicit

sunt componente ale enunţului ipotetic omis.156

Spre exemplu: „ Sorin Oprescu a obţinut cel mai mare număr de voturi valabil

exprimate, deci este primarul general al Municipiului Bucureşti.”

Acesta este un argument eliptic, premisa omisă fiind „ Dacă Sorin Oprescu a obţinut cel

mai mare număr de voturi valabil exprimate, atunci este primarul general al Municipiului

Bucureşti.”

153 Idem, p. 29; 154 Idem, p. 30; 155 Argumentul sau raţionamentul eliptic este acela din care lipseşte cel puţin o propoziţie componentă: premisă sau concluzie; 156 Bieltz, Petre ; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 31;

45

Argumentul complet este:

„Dacă Sorin Oprescu a obţinut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate, atunci

este primarul general al Municipiului Bucureşti. Sorin Oprescu a obţinut cel mai mare număr de

voturi valabil exprimate, deci este primarul general al Municipiului Bucureşti.

Prin urmare, apariţia unui indicator de concluzie sau premise nu este o condiţie necesară,

dar nici suficientă pentru a avea de a face cu un argument sau raţionament.

Noţiuni elementare ale logicii propoziţionale. Propoziţii simple şi propoziţii

compuse. Variabile propoziţionale şi operatori propoziţionali. Tipuri de

formule logice.

46

Logica propoziţională oferă un model pentru analiza relaţiilor formale dintre propoziţii

compuse, precum şi pentru evaluarea argumentelor deductive.

III. 1. Propoziţii simple şi propoziţii compuse – definiţie şi exemple

Cuvântul „propoziţie” provine din latinescul „propositio”. Prin propoziţie se înţelege cea

mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee, o judecată, etc. În logică, propoziţia

reprezintă un enunţ a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit exprimate.157

Propoziţiile simple sunt acele propoziţii în alcătuirea cărora nu intră alte propoziţii, iar

cele compuse sunt acelea în componenţa cărora figurează drept componente alte propoziţii.158

Exemple:

1) Autonomia universitară este garantată .(propoziţie simplă)

2) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.(propoziţie compusă)

3) Nu era garantat dreptul de proprietate.(propoziţie compusă, formată din negaţia nu şi

propoziţia simplă)

4) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt convocate în şedinţă comună.(propoziţie simplă)

5) Ion şi Marian sunt colegi de partid. (propoziţie simplă)

Negaţia este o propoziţie compusă, deoarece s-a convenit că propoziţia simplă, în logică,

este cea afirmativă.

III. 2. Vocabularul logicii propoziţionale.

Cu ajutorul acestuia obţinem formulele logice ale propoziţiilor. Vocabularul logicii

propoziţionale este compus din următoarele elemente:

1) variabile propoziţionale

Pentru a formaliza o propoziţie compusă, aceasta trebuie împărţită în propoziţii simple,

care de obicei se notează cu următoarele litere: p, q, r, s, t …, eventual urmate de indici.

În logica bivalentă159, o variabilă propoziţională ia valoarea de adevăr „adevărul”care se

notează cu 1 sau valoarea de adevăr „falsul”, care se notează cu 0, şi poate fi pusă uneori în

corespondenţă cu o propoziţie simplă.

157 Dex online, disponibil la adresa http://dexonline.ro/definitie/propoziție; 158 Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru, Logică juridică, Editura Pro Transilvania, Bucureşti, 1998, p. 386; 159 În logica bivelentă există două valori de adevăr: adevărul şi respectiv falsul;

2) operatori propoziţionali

Principalii operatori propoziţionali sau logici sunt: negaţia, conjuncţia, disjuncţia,

condiţionalul şi bicondiţionalul.

3) parantezele

În logica formală propoziţională se utilizează diverse tipuri de paranteze, drept semne

auxiliare, care pot fi de trei feluri : rotunde (), pătrate [ ] şi acolade{}160. Acestea indică, în funcţie

de poziţionarea lor în cadrul unei formule logice, o anumită ordine în efectuarea operaţiilor logice.

Parantezele reprezintă transcrierea într-un limbaj formal a formelor de punctuaţie din limbajul

curent.

Exemplu: p & q V r . Aceasta este o formulă ambiguă deoarece nu indică ordinea

operaţiilor. Ar putea fi rezolvată în două moduri, în funcţie de poziţionarea parantezelor, ce

dezambiguizează expresia:

1) (p & q) V r 2) p & (q V r )

2

1

1

2

În anumite lucrări de specialitate mai întâlnim şi un al patrulea element al vocabularului

logicii formale propoziţionale, şi anume meta-variabilele, notate cu litere mari de la începutul

alfabetului: A, B. C, etc. Acestea ajută la generalizarea unor relaţii, proprietăţi, legi logice,

demonstrate mai întâi la nivelul raporturilor dintre propoziţiile atomice, dar care sunt valabile şi la

nivelul raporturilor dintre expresii propoziţionale, oricât de complexe.

Exemplu:

Avem următoarea formulă propoziţională:

[ p & ( q v r ) ] [ ( p & q ) v ( p & r )]

Putem nota cu:

- A formula:q v r;

- B formula: p & q;

- C formula: p & r;

47

160 Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru,Op. cit, p. 387;

- D formula: p & ( q v r );

- E formula: ( p & q ) v ( p & r );

- F formula: [p & ( q v r ) ] [ ( p & q ) v ( p & r )];

III. 3. Operatori propoziţionali

a) Negaţia este singurul operator monar, deoarece acţionează asupra unei singure

propoziţii, şi se poate nota cu unul dintre următoarele simboluri: p, ; p; Np. În limbajul natural,

negaţia se exprimă prin următoarele cuvinte şi expresii: nu; este fals că ; nu este adevărat că; non

etc.

Fiecare operator propoziţional are un tabel de adevăr prin care sunt redate condiţiile

semantice. Tabelul (matricea) de adevăr pentru negaţie este următorul:

p p

1 0 0 1 Tabelul nr.1 : Tabelul de adevăr al operatorului de negaţie

Sursa: Gheorghe, Mihai, Metoda logică în drept, Vol.1. Logică formală elementară,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 88

Definiţie

Negaţia unei propoziţii ia valoarea de adevăr adevărul sau 1, dacă şi numai dacă p ia

valoarea de adevăr falsul sau o şi ia valoarea de adevăr o, dacă şi numai dacă p ia valoarea de

adevăr adevărul sau 1. Deci putem spune că negaţia ia valori de adevăr opuse propoziţiei negate.

Exemplu de propoziţii compuse cu operatorul de negaţie:

„Primarul „x” nu a fost anchetat pentru fapte de corupţie.”

„Nu este adevărat că partidul „x” a câştigat alegerile parlamentare.”

b) Operatorul de conjuncţie este un operator binar pentru că acţionează asupra a două

propoziţii simple. Se poate nota cu unul dintre următoarele simboluri : & ; ; .

În limbajul natural, conjuncţia se exprimă prin cuvintele: şi, iar, dar, deşi, astfel încât,

însă, totodată, nu numai ci şi, la fel, încă şi, în timp ce, etc.161 Uneori, o simplă pauză în

intonaţie, marcată grafic printr-o virgulă exprimă cât se poate de clar o legătură conjunctivă între

două propoziţii simple.

48

161 Gheorghe, C.Mihai, Op. cit., p 88;

49

Tabelul (matricea) de adevăr al conjuncţiei:

p q p&q 1 1 1 1 0 0 0 1 0 0 0 0

Tabelul nr.2 : Tabelul de adevăr al operatorului de conjuncţie

Sursa: Gheorghe, Mihai, Metoda logică în drept, Vol.1. Logică formală elementară,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 88

Definiţie

O propoziţie compusă conjunctivă ia valoarea de adevăr adevărul sau 1 dacă şi numai

dacă p respectiv q iau valoarea de adevăr adevărul sau 1; de aici reiese că o propoziţie compusă

conjunctivă ia valoarea de adevăr falsul sau 0, dacă şi numai dacă cel puţin una din propoziţiile

componente iau valoarea de adevăr falsul sau 0. 162

Exemplu de propoziţie compusă cu operatorul de conjuncţie:

„Domnul profesor „x” predă disciplina „logica acţiunii administrative” şi disciplina

„analiza sistemului administraţiei publice”

c) Operatorul de disjuncţie este, la rândul lui un operator binar şi poate îmbrăca două

forme::

Disjuncţia neexclusivă (slabă) se poate nota cu unul dintre următoarele simboluri:

V ; . Această disjuncţie este întâlnită în limbajul natural prin următoarele cuvinte : sau, ori, fie,

afară numai dacă, afară de cazul când, etc.163

Tabelul (matricea) de adevăr al disjuncţiei neexclusive:

p q pVq 1 1 1 1 0 1 0 1 1 0 0 0

Tabelul nr. 3 : Tabelul de adevăr al operatorului de disjuncţie slabă sau neexclusivă

Sursa: Gheorghe, Mihai, Metoda logică în drept, Vol.1. Logică formală elementară,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 89

162 Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru, Op. cit, p 388; 163 Gheorghe, C.Mihai, Op. cit., p 89;

50

Definiţie

O propoziţie compusă disjunctivă (neexclusivă) ia valoarea de adevar adevarul sau 1,

dacă şi numai dacă cel putin una din propoziţiile componente ia valoarea de adevăr adevărul sau 1 ,

reiese că o propoziţie compusă discjunctivă (neexclusivă) ia valoarea de adevăr falsul sau 0 dacă şi

numai dacă ambele propoziţii componente iau valoarea de adevăr falsul sau 0164.

Exemplu de propoziţie compusă cu operatorul de conjuncţie neexclusivă:

Victor este ministru sau deputat.

Disjuncţia exclusivă (tare) se notează cu următorul simbol: W . Se întâlneşte în

limbajul natural prin următoarele cuvinte: sau...sau...; fie...fie...; ori...ori..., (lat. aut...aut...)165 şi

este, de asemeni, un operator binar.

Tabelul (matricea) de adevăr al disjuncţiei exclusive:

p q p W q 1 1 0 1 0 1 0 1 1 0 0 0

Tabelul nr. 4: Tabelul de adevăr al operatorului de disjuncţie tare sau exclusivă

Sursa: Gheorghe, Mihai, Metoda logică în drept, Vol.1. Logică formală elementară,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 89

Definiţie

O propoziţie compusă disjunctivă (exclusivă) ia valoarea de adevăr adevărul sau 1, dacă

şi numai dacă propoziţiile componente iau valori de adevăr opuse , reiese că o propoziţie compusă

disjunctivă (exclusivă) ia valoarea de adevăr falsul sau 0 dacă şi numai dacă propoziţiile

componente iau aceleaşi valori de adevăr (fie ambele adevărate, fie ambele false);.

Exemple de propoziţii compuse cu operatorul de disjuncţie exclusivă:

Contravenientul este major sau minor.

Marian candidează pentru Camera Deputaţilor sau pentru Senat.

d) Operatorul condiţional se poate nota cu unul dintre următoarele simboluri: ; ;

. Se mai numeşte şi operatorul de implicaţie logică. Este, la rândul lui, un operator binar şi se

întâlneşte în limbajul natural prin următoarele cuvinte : dacă...atunci..., implică, cu condiţia că,

etc.166.

164 Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru, Op. cit pag. 288; 165 Gheorghe, C.Mihai, Op. cit., pag. 89; 166 Idem, pag.90;

51

Tabelul (matricea) de adevăr al implicaţiei logice

p q p q 1 1 1 1 0 0 0 1 1 0 0 1

Tabelul nr. 5: Tabelul de adevăr al operatorului de implicaţie logică

Sursa: Gheorghe, Mihai, Metoda logică în drept, Vol.1. Logică formală elementară,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 90

Definiţie

O propoziţie condiţională, ia valoarea de adevăr adevărul sau 1, dacă şi numai dacă p ia

valoarea de adevăr sau 0 (oricare ar fi valoarea de adevăr a lui q), sau q ia valoarea de adevăr

adevărul sau 1 (oricare ar fi valoarea de adevăr a lui p); de aici reiese că o propoziţie condiţională,

ia valoarea de adevăr falsul sau 0 dacă şi numai dacă p (antecedent) ia valoarea de adevăr adevărul

sau 1, iar q (consecvent) ia valoarea de adevăr falsul sau 0. 167

Exemplu de propoziţie compusă cu operatorul condiţional

Dacă înveţi, atunci promovezi examenul la disciplina „x”.

e) Operatorul bicondiţional se mai numeşte şi echivalenţă logică. Este la rândul său

un operator binar. Se poate nota cu următoarele simboluri: ; ; . Se poate întâlni prin

următoarele cuvinte : dacă şi numai dacă...atunci... , sau echivalent.

Tabelul (matricea) de adevăr al bicondiţionalului:

p q p q 1 1 1 1 0 0 0 1 0 0 0 1

Tabelul nr. 6 : Tabelul de adevăr al operatorului de echivalenţă logică

Sursa: Gheorghe, Mihai, Metoda logică în drept, Vol.1. Logică formală elementară,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 90

Definiţie

O propoziţie bicondiţională, ia valoarea de adevăr adevărul sau 1, dacă şi numai dacă p şi q iau

aceeaşi valoarea de adevăr (ambele adevărate sau ambele false); de aici reiese că O propoziţie

bicondiţională ia valoarea de adevăr falsul sau 0 dacă şi numai dacă p şi q iau valori de adevăr

opuse.168

167 Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru, Op. cit p. 288 ; 168 Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru, Op. cit p. 288 ;

Exemplu de propoziţie compusă cu operatorul propoziţional bicondiţional

Dacă şi numai dacă ai media anuală 10, atunci iei bursă de merit.

III. 4. Definirea conceptelor de lege logică, formulă inconsistentă, formulă

contingentă şi exemple.169

O formulă se numeşte lege logică (tautologie) dacă în orice interpretare a variabilelor

sale propoziţionale, valoarea de adevăr obţinută pentru formulă este adevărul sau 1.

Exemplu:

p v p 1 0 1 0 1 0

1 1

În logica bivalentă, o formulă cu n variabile propoziţionale distincte are 2n interpretări

posibile distincte.

Formula de mai sus, având o singură variabilă propoziţională (p), are 2 interpretări

posibile.

Această formulă ia valoarea de adevăr adevărul sau 1 în toate interpretările variabilelor

propoziţionale, deci este o lege logică.

Formulele contingente sunt acele formule logice care iau valoarea de adevăr adevărul

sau 1 în cel puţin o interpretare a variabilelor sale propoziţionale şi valoarea de adevăr 0 sau falsul

în cel puţin o interpretare a variabilelor sale propoziţionale

Exemplu:

( p & q ) r 1 1 1 1 1 1 1 0 1 0 0 1 1 0 0 0 0 0 1 1 0 0 1 0 0 0 0 1 0 0 0 0

Numărul total de combinaţii posibile este dat de formula 2n , unde n reprezintă numărul

variabilelor propoziţionale. Această formulă ia valoarea de adevăr adevărul sau 1 în şapte

interpretări ale variabilelor sale propoziţionale şi valoarea de adevăr falsul sau o într-o interpretare a

variabilelor sale propoziţionale, deci este o formulă contingentă.

1 0 1 1 1 1 1 1

52

169 Idem, p. 389 – 390;

Formulele inconsistente sunt acele formule logice care în toate interpretările variabilelor sale propoziţionale iau numai valoarea de adevăr falsul sau 0 (opusul legilor logice).

Exemplu:

( p q ) ( p & q ) 1 1 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 1 0 0 1 1 0 0 0 1 0 1 0 0 0 1 0

0 0 0 0

Această formulă ia valoarea de adevăr falsul sau 0 în toate interpretările variabilelor

propoziţionale, deci este o formulă inconsistentă.

Formulele consistente sunt acele formule logice care în cel puţin o interpretare a

variabilelor sale propoziţionale iau valoarea de adevăr 1 sau adevărul. Acestea sunt legile logice şi

formulele contingenete.

Formulele nevalide sunt acele formule logice care în cel puţin o interpretare a

variabilelor sale propoziţionale iau valoarea de adevăr 0 sau falsul. Acestea sunt formulele

inconsistente şi formulele contingente.

Clasificarea formulelor logicii propoziţionale în funcţie de valorile de adevăr pe care le

iau acestea poate fi prezentată în figura nr. 3 :

FORMULE CONSISTENTE

LEGI LOGICE

FORMULE CONTINGENTE

FORMULE INCONSISTENTE

FORMULE NEVALIDE

Figura nr. 3 : Clasificarea formulelor logicii propoziţionale

Sursa: Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru, Logică juridică, Editura Pro Transilvania,

Bucureşti, 1998, p. 390.

53

Decizia în logica propoziţională. Tabele de adevăr. Principalele proprietăţi ale

operatorilor propoziţionali.

IV.1. Metodele de decizie în logica propoziţională (metoda tabelelor de adevăr

complete şi metoda tabelelor de adevăr indirecte

A decide, în logica propoziţională, înseamnă a stabili, într-un număr finit de paşi, dacă o

formulă logică este lege logică sau nu.

Există două metode de decizie în logica propoziţională:

a) metoda tabelelor de adevăr complete;

b) metoda tabelelor de adevăr indirecte sau parţiale.

Metoda tabelelor de adevăr complete170

Se stabileşte ordinea de construire a formulei respective, cu alte cuvinte stabilim ordinea

operaţiilor şi aflăm care este operatorul principal. Fie formula:

( p q ) [ ( p & r ) (q & r ) ]

54

11111111

1 2

4

3

Ultimul operator logic, în acest caz implicaţia (opetatorul condiţional) se va numi

operator principal al formulei. Putem numi o formulă logică în funcţie de ultimul operator. În acest

caz, formula de mai sus, se va numi formulă condiţională.

5

Metoda tabelelor de adevăr complete presupune atribuirea pentru variabilele propoziţionale a tuturor interpretărilor posibile şi determinarea valorii de adevăr a operatorului principal. Fie formula:

(p q) [(p & r) (q & r)] 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 1 1 0 0 1 0 0 1 1 1 0 0 0 1 1 0 0 1 0 0 1 0 0 0 0 1 1 0 0 1 1 1 1 1 0 1 1 0 0 0 1 1 0 0 0 1 0 0 0 1 1 0 0 1 0 1 0 0 0 0 1 0 0 0

170 A se vedea şi Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit., p. 391 - 393;

Deoarece în formula de mai sus apar 3 variabile propoziţionale distincte (p, q, r),

aceasta are opt (23 = 8) interpretări posibile, deci tabelul de adevăr complet va avea opt linii.

Pentru a nu greşi în stabilirea interpretărilor posibile, se poate proceda după cum

urmează: sub variabila p (la fiecare din apariţiile sale) înscriem valoarea de adevăr 1 (adevărul) pe

primele patru linii şi valoarea de adevăr 0 (falsul) pe următoarele patru linii; apoi înscriem sub

variabila q valoarea de adevăr 1 pe primele două linii, valoarea de adevăr 0 pe următoarele două

linii, apoi valoarea de adevăr 1 pe liniile a cincea şi a şasea şi terminăm cu două valori de adevăr 0;

sub variabila r înscriem alternativ valarea de adevăr 1 şi apoi valoarea de adevăr 0 până la epuizarea

numărului de linii.

Această formulă este o lege logică, deoarece am obţinut în toate interpretările

variabilelor sale propoziţionale valoarea de adevăr adevărul (1).

Dacă avem o formulă care conţine patru variabile propoziţionale distincte (p, q, r, s) cu un

număr de 16 interpretări posibile, pentru a evita greşelile putem proceda în felul următor:

- sub variabila p înscriem valoarea de adevăr 1 pe primele opt linii şi valoarea de adevăr

0 pe următoarele opt linii;

- sub variabila q înscriem, alternativ, câte patru valori de adevăr de 1 şi patru valori de

adevăr de 0, până la epuizarea liniilor;

- sub variabila r înscriem, alternativ, perechi de 1 şi de 0, până epuizăm cele şaisprezece

linii;

Metoda tabelelor de adevăr indirecte ( parţiale)171

- sub variabila s înscriem valoarea de adevăr 1 şi valoarea de adevăr 0, până la epuizarea

liniilor.

Această metodă utilizează reducerea la contradicţie. În aplicarea acestei metode

începem prin a presupune că formula dată nu este lege logică, ceea ce înseamnă că într-o anumită

interpretare formula ia valoarea de adevăr falsul : 0. Apoi, pe baza tabelelor de adevăr ale

operatorilor care apar în formulă, încercăm să obţinem o astfel de interpretare. Dacă reuşim,

înseamnă că formula nu este lege logică, iar dacă îcercarea conduce la o contradicţie, atunci

presupunerea noastră este falsă (formula nu poate lua în nicio interpretare valoarea de adevăr

falsul), deci formula este lege logică.

Fie următoarea formulă: (p q) [(p & r) ( q & r )]

Presupunem că formula de mai sus nu este lege logică şi înscriem valoarea de adevăr 0

sub operatorul principal al acesteia care este condiţionalul. Apoi, după cum ştim din tabelul de

55

171 A se vedea şi Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit., p. 393 - 395;

adevăr al acestui operator, ca să ia valoarea de adevăr 0, trebuie ca antecedentul să fie adevărat (1)

şi consecventul să fie fals (0). În formula de mai sus antecedentul este (p q), iar consecventul

este [(p & r) ( q & r )].

(p q) [(p & r) ( q & r )] 1 0 0 Mai departe trebuie să conducem raţionamentul nostru spre formula în care avem cât

mai puţine interpretări posibile. Deci mergem la consecvent [(p & r) ( q & r )], care este o

implicaţie, şi ştim ca aceasta ia valoarea de adevăr 0 doar atunci când un antecedent adevărat

implică un consecvent fals.

(p q) [(p & r) ( q & r )] 1 0 1 0 0 Conducând raţionamentul nostru spre formula care are cât mai puţine interpretări

posibile, mergem la conjuncţia p & r despre care ştim ca pentru a lua valoarea de adevăr 1, trebuie

ca atât p, cât şi r să ia valoarea de adevăr 1. Am obţinut în acest fel valoarea de adevăr pentru p (1)

şi pentru r (1) şi o înscriem sub fiecare apariţie a acestora în formulă.

(p q) [(p & r) ( q & r )] 1 1 0 1 1 1 0 0 1 Deoarece implicaţia p q ia valoarea de adevăr 1, iar p ia valoarea de adevăr 1, rezultă

că valoarea de adevăr a lui q trebuie să fie 1. Aflând şi valoarea de adevăr a lui q, o înscriem sub

fiecare apariţie a acestei variabile în formulă.

(p q) [(p & r) (q & r )] 1 1 1 0 1 1 1 0 1 0 1 CONTRADICŢIE

Întrucât am obţinut o contradicţie (o conjuncţie care ia valoarea de adevăr 0 şi în care

ambele variabile sunt adevărate), rezultă că formula de mai sus nu poate lua valoarea de adevăr 0

nici măcar într-o interpretare, deci ea este lege logică. Fie formula:

(p q ) V ( q p )

2 4 3

5

1 0 0 0 1 0 0 0 1

Presupunem că disjuncţia de mai sus nu este lege logică şi înscriem valoarea de adevăr 0

sub operatorul său principal.

1

a. Conform tabelului de adevăr al disjuncţiei, înscriem valoarea de adevăr 0 sub

operatorii principali ai componentelor sale: (p q ) şi ( q p ).

56

b. Deoarece „p q” ia valoarea de adevăr 0, rezultă că antecedentul p ia valoarea

de adevăr 1, iar consecventul q ia valoarea de adevăr 0.

c. Întrucât p ia valoarea de adevăr 1, p (non p) ia valoarea de adevăr 0.

d. Întrucât q ia valoarea de adevăr 0, q (non q) ia valoarea de adevăr 1.

e. Deoarece q (non q) ia valoarea de adevăr 1 şi p (non p) ia valoarea de adevăr

0, atunci implicaţia q p, ia valoarea de adevăr 0.

Deoarece am obţinut o interpretare în care formula de mai sus ia valoarea de adevăr 0,

aceasta nu este lege logică.

În anumite cazuri, construirea unui tabel indirect, pentru a decide asupra unei formule,

necesită mai mult de o interpretare. Fie următorul exemplu:

5 4 3

( p q ) ( q p ) 1 1 0 0 1 0 0 0 1

57

1 0 0 0 1 0 1 0 1

12

698

7

Întrucât formula este o echivalenţă logică, trebuie luate în considerare cele două

interpretări în care bicondiţionalul ia valoarea de adevăr 0. Aplicând în continuare metoda obţinem

rezultatul de mai sus.

Deoarece am obţinut contradicţie în ambele interpretări (pe fiecare linie), rezultă că

formula este lege logică.

În situaţii de genul celei de mai sus, dacă pe cel puţin o linie nu am obţine contradicţie,

atunci formula respectivă nu ar fi lege logică, deoarece ar exista o interpretare pentru care formula

ia valoarea de adevăr 0 (falsul).

IV.2. Principalele legi logice172

I) Proprietăţile operatorilor logici:

Comutativitatea operatorilor de disjuncţie şi conjuncţie:

1) Comutativitatea operatorului de disjuncţie: (p V q) (q V p)

2) Comutativitatea operatorului de conjuncţie: (p & q) (q & p)

172 A se vedea Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op. cit, p. 401 – 405 şi

Asociativitatea operatorilor de disjuncţie şi conjuncţie:

3) Asociativitatea operatorului de disjuncţie:

58

4) Asociativitatea operatorului de conjuncţie:

(p V q) V r p V (q V r)

(p & q) & r p & (q & r)

Distributivitatea operatorului de conjuncţie faţă de disjuncţie şi a disjuncţiei faţă

de conjuncţie:

5) Distributivitatea operatorului de conjuncţie faţă de disjuncţie:

6) Distributivitatea operatorului de disjuncţie faţă de conjuncţie:

Legile de idempotenţă: 7) 8)

II) Reflexivitatea şi tranzitivitatea implicaţiei şi a echivalenţei:

9) Reflexivitatea implicaţiei: 10) Reflexivitatea echivalenţei: 11) Tranzitivitatea implicaţiei:

12) Tranzitivitatea echivalenţei:

p &(q V r) (p & q) V (p & r)

p V (q & r) (p V q) & (p V r)

(p & p) p

(p V p) p

p p

p p

[(p q) & (q r)] (p r)

[(p q) & (q r)] (p r)

III) Relaţiile de echivalenţă între formulele logice:

13) Scrierea implicaţiei cu ajutorul negaţiei, respectiv a disjuncţiei:

59

Legile absorbţiei: 14)

15)

Legile dublei negaţii:

16) Negaţia lui non p implică p :

(p q) ( p V q)

[p & (p V q)] p

[p V (p & q)] p

( p) p

17) Negaţia lui non p este echivalentă cu p: ( p) p

Legile lui De Morgan: 18) Negaţia disjuncţiei: (p V q) ( p & q)

19) Negaţia conjuncţiei: (p & q) ( p V q)

IV) Legile implicaţiei materiale:

20) Adevărul decurge din orice:

21) Falsul implică orice: V) Legile reducerii la absurd: 22) 23) Orice conjuncţie implică orice parte a sa: 24)

p (q p)

( p) (p q)

[p ( p)] ( p)

[(p q) & ( p q)] ( p)

(p & q) p

25) (p & q) q

Disjuncţia este implicată de orice parte a sa: 26) p (p V q) 27)

q (p V q)

28) Legea lui Moduss Ponens: [(p q) & p] q

(p & p)

29) Legea noncontradicţiei:

p V ( p) 30) Legea terţului exclus:

60

Verificarea validităţii argumentelor cu propoziţii compuse. Silogismul

V. 1. Etapele procesului de verificare a validităţii argumentelor cu propoziţii

compuse

Noţiunea de validitate este sinonimă cu corectitudinea logică.

Prin verificarea validităţii înţelegem verificarea corectitudinii din punct de vedere logic a

unor argumente care sunt formate din propoziţii compuse.

Pentru a verifica validitatea argumentelor cu propoziţii compuse, putem utiliza două

metode:

a) metoda tabelelor de adevăr complete;

b) metoda tabelelor de adevăr indirecte sau parţiale.

Pentru a stabili validitatea unui argument, este necesară parcurgerea mai multor etape:

1. Formalizarea argumentului respectiv, şi anume descompunerea în propoziţii simple

şi cu ajutorul acestor propoziţii simple şi a operatorilor propoziţionali sau logici se obţine forma

logică a argumentului respectiv.

2. Formalizarea trebuie să îndeplinească condiţia de adecvare173. Aceasta presupune

faptul că argumentul obţinut prin refacerea în sens invers a corespondenţelor stabilite este acelaşi cu

argumentul care a fost formalizat. Argumentul obţinut prin refacere în sens invers a

corespondenţelor stabilite se numeşte argument recuperat.

3. Procedeele de verificare a validităţii unui argument se bazează pe ideea că un

argument valid este un argument de o astfel de formă încât este logic imposibil ca toate premisele

lui să fie adevărate şi concluzia să fie falsă.

Dacă A1, A2 ...An, unde n ≥ 1 reprezintă formulele corespunzătoare premiselor şi B

reprezintă formula concluziei şi p, q, r, s, t, u, etc. variabilele propoziţionale distincte care apar în

formulele A1, A2 ...An şi B. Forma logică a unui argument va fi următoarea:

A1 A2 ... An B Argumentul este valid dacă şi numai dacă nu există nicio interpretare a

variabilelor p, q, r, etc. în care formulele premiselor sale (A1, A2 ...An ) iau simultan (toate)

valoarea de adevăr 1 şi concluzia B ia valoarea de adevăr 0.

61

173 A se vedea Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit., p. 420;

V. 2. Metodele de verificare a validităţii argumentelor cu propoziţii compuse

(metoda tabelelor de adevăr complete şi metoda tabelelor de adevăr indirecte sau parţiale)

I) Metoda tabelelor de adevăr complete

Fie argumentul:

„Funcţionarul public x îşi creşte singur copilul minor şi este singurul întreţinător de

familie. Dacă funcţionarul public x este singurul întreţinător de familie, atunci el poate refuza

detaşarea. Funcţionarul public x este singurul întreţinător de familie. Prin urmare, el poate refuza

detaşarea.”

p = „funcţionarul public x îşi creşte singur copilul minor”

q = „funcţionarul public x este singurul întreţinător de familie”

r = „funcţionarul public x poate refuza detaşarea”

p & q q r q r 1. După formalizerea fiecărei premise căt şi a concluziei, construim forma

argumentului, adică scriem toate formulele premiselor şi formula concluziei pe linie orizontală,

premisele fiind separate între ele de o dreaptă verticală, iar concluzia fiind separată de premise prin

două drepte verticale. Apoi atribuim variabilelor propoziţionale toate interpretările posibile174 (în

cazul de faţă 23 = 8) şi calculăm valorile de adevăr ale fiecărei premise cât şi ale concluziei.

2. Căutăm apoi toate interpretările în care premisele sunt simultan adevărate.

3. Dacă în toate înterpretările în care premisele sunt simultan adevărate (1) şi concluzia

este adevărată (1), atunci argumentul este valid. Dacă în cel puţin o interpretare premisele sunt

simultan adevărate (1) şi concluzia este falsă (0), atunci argumentul nu este valid.

p & q q r q r

62

1 1 1 1 1 1 1 1

Inspectând acest tabel, observăm că nu există

nicio interpretare în care formulele premiselor iau

valoarea de adevăr 1 şi concluzia ia valoarea de

adevăr 0 (pe prima linie, singura pe care formulele

premiselor iau valoarea de adevăr 1, formula

concluziei ia valoarea de adevăr 1). Prin urmare,

argumentul este valid deoarece din premise

adevărate (1) rezultă o concluzie adevărată(1).

1 1 1 1 0 0 1 0

1 0 0 0 1 1 0 1

1 0 0 0 1 0 0 0

0 0 1 1 1 1 1 1

0 0 1 1 0 0 1 0

0 0 0 0 1 1 0 1

0 0 0 0 1 0 0 0

174 Numărul interpretărilor posibile este dat de formula 2n, unde n = cu numărul variabilelor propoziţionale existente.

II) Metoda tabelelor de adevăr parţiale sau incomplete

Presupunem că argumentul nu este valid, ceea ce înseamnă că într-o anumită

interpretare, formula concluziei ia valoarea de adevăr 0, falsul, iar formulele premiselor sunt

simultan adevărate (iau valoarea de adevăr 1). Deci, vom aşeza în dreptul concluziei cifra 0 de la

fals şi în dreptul premiselor cifra 1 de la adevăr.

Refăcând în sens invers, vom putea ajunge la o contradicţie logică sau nu. Dacă obţinem

contradicţia logică rezultă că argumentul este valid, deoarece nu există nicio interpretare în care

formulele premiselor iau valoarea de adevăr 1 şi concluzia ia valoarea de adevăr 0. Dacă nu

obţinem contradicţia logică, rezultă că argumentul nu este valid, deoare există cel puţin o

interpretare în care formulele premiselor sunt toate adevărate (1) şi formula concluziei ia valoarea

de adevăr 0.

În cazul de faţă, întâlnind contradicţie, rezultă că argumentul este valid, deoarece nu

există nici o interpretare în care din premise adevărate să rezulte o concluzie falsă.

p & q q r q r

1 1 1 1 1 0 1 0

Fie argumentul :

„Dacă eşti modest, atunci dacă reuşeşti în carieră vei fi invidiat. Dacă eşti invidiat,

înseamnă că nu eşti modest. Deci dacă eşti invidiat, atunci nu reuşeşti în carieră. ”

p (q r) r p r q

1 1 1 1 1 1 0 0 1 1 0 0 1 p = „Eşti modest”

q = „Reuşeşti în carieră” 1 0 1 0 0 0 1 0 1 0 1 0 1 r = „Eşti invidiat” 1 1 0 1 1 1 0 0 1 1 1 1 0 1 1 0 1 0 0 1 0 1 0 1 1 0 p (q r) 0 1 1 1 1 1 1 1 0 1 0 0 1

r p 0 1 1 0 0 0 1 1 0 0 1 0 1

r q 0 1 0 1 1 1 1 1 0 1 1 1 0

0 1 0 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0

Inspectând tabelul de adevăr de mai sus observăm că pe linia a cincea, din premise

simultan adevărate (1) rezultă o concluzie falsă (0), deci argumentul nu este valid.

Metoda tabelelor de adevăr parţiale

p (q r ) r p r q

0 1 1 1 1 1 1 1 0 1 0 0 1

63

Nu întâlnim contradicţie, deci argumentul nu este valid, deoarece există cel puţin o

interpretare în care din premise adevărate (1) rezultă o concluzie falsă (0).

Fie argumentul:

„Este fals că dacă oferta de plată a datornicului a fost refuzată, atunci executorul

judecătoresc a încheiat un proces verbal. Executorul judecătoresc a încheiat un proces verbal. Prin

urmare, oferta de plată a datornicului a fost refuzată:”175

p = „Oferta de plată a datornicului a fost refuzată”

q = „Executorul judecătoresc a încheiat un proces verbal.”

( p q ) q p (p q ) q p 0 1 1 1 1 1 1 1 0 0 0 1 0 0 1 1 1 0 0 0 1 0 0 0

Observăm că pe nici o linie premisele nu sunt simultan adevărate, deci rezultă că

premisele sunt inconsistente. În această situaţie, putem considera că argumentul este valid, dacă

se comite eroarea premiselor inconsistente, ceea ce înseamnă că din premise decurge cu

necesitate logică orice concluzie adevărată (1) sau falsă (0) şi deci, un astfel de set de premise nu

poate fi folosit pentru a spijini o concluzie.

Fie argumentul:

“Preşedintele a greşit sau senatorul a spus adevărul. Dacă senatorul a spus adevărul,

atunci purtătorul de cuvânt al preşedintelui a minţit sau consilierul preşedintelui a ascuns unele

dovezi. Preşedintele nu a greşit, iar purtătorul său de cuvânt nu a minţit. Astfel, consilierul

preşedintelui a ascuns unele dovezi.”176

p = „Preşedintele a greşit”

q = „Senatorul a spus adevărul”

r = „Purtătorul de cuvânt al preşedintelui a minţit”

s = „Consilierul preşedintelui a ascuns unele dovezi”

64

175 Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit., p. 422; 176 Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit., p. 518;

p V q ! Obs. q ( r V s) Dat fiind faptul că avem patru variabile propoziţionale, acesta p & r ducând la un număr de 16 interpretări posibile, decidem să folosim metoda tabelelor de adevăr parţiale. s

p V q q (r V s) p & r s 0 1 1 1 1 0 1 0 1 0 1 1 0 0

Presupunem că argumentul nu este valid, şi anume că există o interpretare în care toate

formulele premiselor iau valoarea de adevăr 1 şi formula concluziei ia valoarea de adevăr 0.

Întâlnind contradicţie, rezultă că argumentul este valid, deoarece nu există nicio

interpretare în care din premise simultan adevărate (1) să rezulte o concluzie falsă (0).

V. 3. Definiţia şi regulile generale ale silogismului

Propoziţii categorice în formă standard177

Propoziţiile categorice, întâlnite şi sub denumirea de propoziţii de predicaţie, sunt printre

cele mai simple propoziţii logice, întrucât ele exprimă un singur raport între două noţiuni, fără a

pune acest raport în legătură cu altceva, fără a-l condiţiona în vreun fel.

Propoziţiile de mai jos sunt propoziţii categorice în formă standard:

Toţi S sunt P.

Unii S sunt P.

Nici un S nu este P.

Unii S nu sunt P.

Literele S şi P sunt simboluri pentru termeni. Prin litera S este semnalat subiectul logic,

care redă obiectul gândirii şi reprezintă acel termen despre care se enunţă ceva în propoziţie. Cu

litera P este notat predicatul logic, acesta indică ceea ce se spune despre subiectul logic şi este

gândit ca o însuşire despre care se spune că aparţine sau nu subiectului logic.

Subiectul logic şi predicatul logic ale unei propoziţii categorice în formă standard, nu

coincid, respectiv, cu subiectul gramatical şi predicatul gramatical ale unei propoziţii. Fie

propoziţia:

Toţi funcţionarii publici pricepuţi sunt specialişti apreciaţi.

65

177 A se vedea Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit, p. 426 - 427 şi de aceeaşi autori, Logica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998, p. 38 - 44;

66

Subiectul gramatical este aici „toţi funcţionarii publici”, iar predicatul gramatical „sunt

specialişti”, în timp ce subiectul logic este termenul „funcţionarii publici pricepuţi” iar predicatul

logic este termenul „specialişti apreciaţi”.

Se poate afirma că o propoziţie categorică în formă standard enunţă o relaţie de

incluziune sau de excluziune, totală sau parţială între două clase de obiecte între clasa (extensiunea)

subiectului logic şi clasa (extensiunea) predicatului logic. Termenii care înlocuiesc pe S şi P în

astfel de propoziţii pot fi simpli sau compuşi, cu sau fără negaţie.178

Cuvintele „sunt”, „nu este” şi „nu sunt” leagă subiectul logic de predicatul logic. Aceste

cuvinte arată că relaţiile desemnate de cei doi termeni este de incluziune (când avem cuvântul

„sunt”) sau de excluziune (când avem cuvintele „nu este” şi „nu sunt”), cu alte cuvinte aceste

cuvinte exprimă „calitatea” unei propoziţii categorice în formă standard de a exprima o relaţie de

incluziune sau de excluziune. Cuvintele „toţi”, „niciun” şi „unii” se numesc „semne de cantitate”

sau „cuantori”, deoarece ne arată că relaţia de incluziune sau de excluziune este totală („toţi”,

niciun”) sau parţială („unii”).179

Caracterizarea propoziţiilor categorice în formă standard face abstracţie de genul

gramatical al subiectului logic, care poate cere folosirea de semne de cantitate a cuvintelor „toate”,

„nicio” sau „unele” şi nu este afectată de prezenţa termenilor negaţi.180 Astfel, următoarele

propoziţii categorice (de predicaţie) sunt în formă standard:

Toate legile sunt adoptate de Parlament.

Unele Hotărâri de Guvern sunt neconstituţionale.

Niciun primar nu este funcţionar public.

În funcţie de „cantitatea propoziţiei” propoziţiile categorice în formă standard se împart

în:181

1) propoziţii universale:

Toţi S sunt P. – Se notează cu A şi sunt „universal afirmative”;

Niciun S nu este P. – se notează cu E şi sunt „universal negative”;

2) propoziţii particulare:

Unii S sunt P. – Se notează cu I şi sunt „particular afirmative”.

Unii S nu sunt P.- Se notează cu O şi sunt „particular negative”.

Pentru redarea prescurtată a formelor A, E, I şi O se folosesc formule de tipul: Sap,

SeP, SiP, SoP, în care termenii sunt desemnaţi prin litere care arată formele standard.

178 Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit, p. 426 - 427; 179 Idem. p. 427; 180 Ibidem; 181 Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit, p. 428.

67

Silogismul182

Prin silogism se înţelege orice argument deductiv alcătuit din numai trei propoziţii

categorice, din care două reprezintă premisele, iar a treia este concluzia.

Denumirea de silogism i-a fost dată de către unul din cei mai mari gânditori ai

antichităţii, Aristotel (384-322î.Hr.). El a descoperit şi a analizat pe larg acest raţionament şi, ca

autor al primului tratat de logică intitulat „Organon”, este considerat fondatorul ştiinţei logicii.

Concluzia unui silogism nu poate decurge din niciuna din cele două premise ale acestuia

luate separat.

Dacă premisele şi concluzia unui astfel de argument (raţionament) sunt propoziţii

categorice, atunci se foloseşte denumirea de silogism categoric.

Silogismul poate fi reprezentat ca o schemă de deducţie cu următoarea formă:

(A B) &(B C) (A C)

Silogismul se bazează pe aşa-numita axiomă a silogismului, care poate fi exprimată pe

scurt : „ dictum de omni et nullo” = a spune despre toţi şi despre niciunul. Într- o formă

completă, axioma silogismului este exprimată astfel: ceea ce se enunţă, afirmativ sau negativ,

despre toţi membrii unei clase de obiecte este valabil şi despre membrii oricărei specii a ei,

despre orice membru individual al ei;Trebuie recunoscut faptul că silogismele nu pot fi construite

din premise oarecare, cu singura condiţie ca ele să fie adevărate.

Exemplu:

Premisa nr. 1: Toate primăriile sunt instituţii publice

Premisa nr. 2: Toate legile sunt adoptate de Parlament.

Din aceste două premise nu se poate extrage nicio concluzie, chiar dacă au valoarea de

adevăr 1 (adevărul), deoarece nu au în comun nici un element de ordin semantic.

Exemplu de silogism:

Premisa nr.1: Toţi primarii sunt aleşi.

Premisa nr. 2: Ion este primar.

Concluzia: Ion este ales.

182 A se vedea Bieltz, Petre, Gheorghiu, Dumitru; Op. cit. p. 461 şi Gheorghe, C.Mihai, Op. cit., p 112;

Elemente de logică a normelor administrative. Contribuţiile logicii modale şi ale

logicii deontice.

VI.1. Elemente de logică modală

Logica modală a fost întemeiată de Aristotel în principal ca silogistică modală şi

vorbeşte despre „viitori contingenţi”, (întâmplători, posibili).183

Un enunţ modal este acela care conţine cuvântul „necesar” sau cuvântul „posibil” sau

echivalentul unuia dintre aceştia. Silogismul modal este cel în care cel puţin una dintre premise este

un enunţ modal.184

Logica modală reprezintă acea parte a logicii care studiază relaţiile de raţionare în care

intervin pe lângă propoziţii asertorice, propoziţii de forma: „Este posibil p”, „Este necesar p”, „Este

imposibil p”, „Este contingent p”.185

Pornind de la Teoria aristotelică a modalităţii, Athanase Joja afirma că ar fi cinci

moduri: posibilul, contingentul, imposibilul, necesarul, adevăratul. În realitate diviziunea tripartită

(innese, necessario innese, contingenter inesse) este, după cum se pare, menţinută, deoarece

posibilul şi contingentul sunt noţiuni foarte apropiate una de cealaltă, atât de apropiate, încât sunt

confundate până la identificare. În ceea ce priveşte imposibilul, el este contrariul posibilului, iar în

ceea ce priveşte adevăratul, el este mai degrabă o modalitate a subiectivă, ce afectează cunoaşterea

şi nu realul. Modalitatea adevăratului şi a ne - adevăratului interesează numai teoria cunoaşterii.186

Nu toate aspectele vieţii pot fi acoperite prin cunoaştere, cu ajutorul tipurilor

fundamentale de judecăţi, adică prin cele de forma: „Toţi A sunt B”, „Unii A sunt B”, „Unii A nu

sunt B” sau „Nici un A nu este B”. Lumea este o unitate de procese necesare şi întâmplătoare, o

succesiune de stări reale rezultate fiecare prin actualizarea unuia din posibilii anteriori. Prin urmare,

reflectarea unor aspecte ale realităţii se pretează a fi nuanţată cu ajutorul unor operatorilor modali

(necesar, posibil, imposibil sau întâmplător (contingent)). Prin introducerea lor în propoziţii

asertorice se obţin construcţii care nu se mai supun principiul terţului exclus, şi anume formula p v

~ p (p sau non p) îşi reduce pretenţiile şi admite situaţiile „posibil p” şi „posibil non p”, fiindcă

noile enunţuri se raportează la un context (situaţie), altul de fiecare dată.187

Se poate afirma că logica modală se înrudeşte sau chiar „ar putea fi catalogată drept o

183 Aristotel, Organon, I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p 225 - 251; 184 Knealle, William şi Knealle, Martha, Dezovltarea logicii, Traducere de Cornel Popa, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 1974, p 94; 185 Enescu, Gheorghe, Dicţionar de logică – Ediţia a II-a, Editura Tehnică, Bucureşti, 2003, p. 275; 186 Joja, Ath.,Studii de logică, Vol . III, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1971, p 7 ;

68

187 Leordean, Alexandru, Curs de logică, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 125;

69

logică polivalentă”188, deoarece ea admite mai multe valori posibile pentru un enunţ. Astfel enunţul

„ Toţi A sunt B” poate fi privit din perspectiva logicii modale în patru ipostaze:

- „ În mod necesar toţi A sunt B”

- „ Este posibil ca toţi A să fie B”

- „ Întâmplător, toţi A pot să fie B”

- „ Este imposibil ca toţi A să fie B”

Această nuanţare este făcută în raport cu aspectele existenţiale. Noile enunţuri

precizează, în patru variante distincte, apartenenţa unei proprietăţi B la mulţimea A a subiectului

logic. Din conţinutul acestora se poate constata că o proprietate B poate aparţine indivizilor unei

clase A în patru moduri diferite: în mod necesar, numai ca posibilitate, întâmplător sau ca

imposibilitate. Adică, în opinia profesorului Alexandru Leordean se câştigă în exactitatea reflectării

relaţiilor de apartenenţă, căci ceea ce poate avea loc în anumite împrejurări nu mai este posibil în

altele sau se poate manifesta doar în anumite situaţii (întâmplător). 189

Trebuie subliniat că modalităţile nu se referă doar la stări de fapt ci şi la propoziţii. Prin

urmare avem două propoziţii (enunţuri) , ontologică şi alethică. Propoziţiile modale alethice sunt în

realitate metapropoziţii despre propoziţii asertorice (nemodale) care se referă la stări de fapt (asta

bineînţeles dacă nu avem de a face cu o iteraţie a modalităţilor, de exemplu Este posibil să fie

posibil…).190

În opinia lui Georg Henrik von Wright191, modurile de a exprima nuanţat valoarea

enunţurilor referitoare la existenţă formează modurile alethice sau de adevăr. Ele se caracterizează

prin adecvare la realitate şi pot fi necesar - adevărate, posibil – adevărate, contingent - adevărate

(întâmplătoare) şi imposibil adevărate. Aceste moduri pot face referire la fie la prezenţa sau absenţa

unei proprietăţi la un obiect (ce poate fi necesară, posibilă, întâmplătoare, sau imposibilă), fie la

adevărul unei propoziţii (în sensul caracterizării ei ca necesar – adevărată, posibil - adevărată,

întâmplător - adevărată şi imposibil - adevărată).

Ca o variantă ce se aseamănă cu cea alethică o reprezintă modalitatea epistemică, în

cadrul acesteia fiind departajate următoarele moduri epistemice (de cunoaştere): verificat ca fiind

adevărat, falsificat sau probat a fi fals (infirmat), nefalsificat sau nedovedit a fi fals şi nedecis sau

neprobat în ambele sensuri (confirmat sau infirmat).192

Georg Henrik von Wright, defineşte modurile deontice: obligatoriu, permis, indiferent şi

interzis, extinzând în acest sens ideea de modalitate şi asupra caracterului normelor legale.

188 Idem, p126; 189 Ibidem; 190 Enescu, Gheorghe, Tratat de Logică, Editura Lider, Bucureşti, 1997, p 147; 191 Henrik von Wright, Georg, An Essay in Modal Logic, Amsterdam, 1951, p 1 - 2; 192 Leordean, Alexandru, Op. cit. p 126;

70

În literatura de specialitate mai întâlnim şi alte încercări de a introduce modalităţi noi în

nuanţarea discursului.193

Odată cu apariţia logicii moderne, clasificarea modalităţilor a fost extinsă în funcţie de

domeniu. În tabelul nr. 1194 a fost sintetizată clasificarea în funcţie domenii corespunzătoare cu

modalităţile alethice.

Moduri alethice

Moduri epistemice

Moduri opinabile

Moduri existenţiale

Moduri deontice

Moduri logice şi factuale

Necesar Posibil

Contingent Imposibil

Verificat Nefalsificat

Nedecis Falsificat

Convingere Considerare

Părere nedecisă Dilemă

Universal Existent Parţial

Vid

Obligatoriu Permis

Indiferent Interzis

Logic adevărat Nelogic fals Factual fals Logic fals

Axiologice Temporale Bun

Nu – rău La fel de valoros

Rău

Mai bun Nu este mai rău La fel de valoros

Mai rău

Totdeauna Cel puţin, o dată

Uneori numai Niciodată

Mai devreme Cel târziu Simultan

Mai târziu

Tabel nr. 7: Tabel sinoptic al modalităţilor

Sursa: Autorul pe baza literaturii de specialitate

VI.2. Elemente de logică a normelor

Trebuie amintit faptul că logica clasică analizează propoziţiile cognitive195, dar există şi

propoziţii diferite de acestea şi anume propoziţii normative.

Însuşi Aristotel sugera că unele raţionamente pornesc de alte premise şi alte reguli decât

cele cognitive. În literatura de specialitate întâlnim diverse sugestii care îndemnau la dezvoltarea

acestui domeniu care provin de la Leibnitz (care sugera aplicarea modalităţilor necesar – posibil –

imposibil la sfera limbajului juridic), E. Husserl (care contura mai multe teze, în parte invalidate

ulterior, ale logicii normelor), E. Mally, A. Ross etc.

Pornind de la propoziţiile normative s-a născut logica normelor sau logica deontică,

aceasta se mai numeşte uneori şi logica imperativelor. Ea poate primi şi denumirea de logică a

193Dumitriu, Anton, în Istoria Logicii, Editura didactică şi Pedagogică, 1975, p 965, adaugă modurile existenţiale (universal, existent,

vid) completate de Enescu, Gheorghe, în Logica simbolică, Editura Ştiinţifică, 1971, cu cea de parţial, iar Gheorghe, Mihai în Psiho - logica argumentării dialogale, Editura Academiei, 1987, p 27, introduce modalităţile opinabile (convingerea, considerarea, părerea nedecisă);

194A se vedea în acest sens Enescu, Gheorghe, Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p 205; Enescu, Gheorghe, Dicţionar de logică – Ediţia a II-a, Editura Tehnică, Bucureşti, 2003, p. 277 şi Leordean, Alexandru, Op. cit. p 127;

195 Propoziţiile cognitive - sunt singurele propoziţii cărora li se poate atribui o valoare de adevăr ( adevărul sau falsul);

71

autorităţii, denumire folosită mai ales de J.M. Bochenski.196 Cuvântul „deontic” este derivat din

grecescul „deontos”, care ar putea fi tradus prin, „ceea ce ar trebui să fie” sau datorie, în timp ce

„cuvântul autoritate provine din latinescul „auctoritas”.197

Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de definiţii ale logicii deontice:

- “Studiul logic formal al conceptelor şi discursului normativ”198, denumit şi Logică

deontică, a fost inaugurat la începutul anilor 1950.

- Într-o altă accepţiune, logica deontică reprezintă formularea principiilor logice

specifice conceptului de obligaţie, cum este de exemplu principiul imposibilităţii ca ceva să fie

deopotrivă, moralmente obligatoriu şi interzis.199

- Sorin Vieru consideră că logica deontică200 poate fi privită ca o logică a normelor

(norma fiind o “realitate” subadiacentă a discursului normativ).

Filosoful austriac Ernst Mally foloseşte pentru prima dată expresia Deontik201 pentru a

se referii la studiul logic al normelor. În 1926 el propune primul sistem formal al logicii deontice.

Idei esenţiale au fost sugerate şi de Hume, Kant, Mill, A. Höfler, K. Menger, A. Ross, dar

fondatorul logicii deontice este considerat logicianul finlandez Georg Henrik von Wright (1926 –

2003) care a impus termenul într-o serie de lucrări dintre care cele mai importante sunt: „Deontic

logic” (1951), „An Essay in Modal Logic” (1951), “Norm and action” (1963), “The Logic of

Preference” (1963), “An Essay in Deontic Logic” (1968).

Logica deontică porneşte de la studiul categoriei de normă: norme de obligaţie, de

permisie, de interdicţie. În principal ea „imită”, problematica logicii pure, se înţelege, cu limitările

impuse de faptul că avem o aplicaţie la un domeniu restrâns şi cu o raţionalitate deosebită, având în

vedere diferenţele fundamentale dintre propoziţiile cognitive şi cele normative. Dacă logica pură

urmăreşte fundamentarea adevărului, logica deontică urmăreşte fundamentarea acţiunii raţionale.

„Până la un punct ele, sunt structural identice, dar nu toate formulele logicii pure îşi găsesc o

interpretare în logica în logica deontică”202 (ceea ce a dus la descoperirea unor paradoxuri în logica

deontică), concluziona Gheorghe Enescu în Ediţia a II - a a Dicţionarului de Logică, în anul 2003.

196 Bochenski, J.M., Ce este autoritatea?, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992. Josef Maria Bochenski, născut în 1902 la Czuszow, Polonia, A fost profesor la Universitatea din Freiburg, Elveţia, a publicat lucrări de logică, metodologia ştiinţei, analize ale ideologiei sovietice, printre care: Filosofia europeană, contemporană, (1947), Diamat (1950), Metode contemporane ale gândirii (1954), Logica formală (1956), Bazele dogmatice ale filosofiei sovietice (1959), Căi spre gândirea filosofică (1959), Schiţă a logisticii - împreună cu A. Menne, (1962), Logica Religiei (1965); 197 Dobre , Marius, O teorie logică asupra autorităţii, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006, p 32; 198 Henrik, von Wright, Georg, On the logic and Ontology of Norms, în Philosofical logic, Edited by J. W. Davis, D. J. Hockney,

and W. K. Wilson, D. Reidel publ. Comp., Dordrecht - Holland, 1969, p. 89 – 107; 199 Flew, Antony, Dicţionar de Filosofie şi Logică, Traducere din engleză de D. Stoianovici, Edituara Humanitas, 1996, p. 212; 200 A se vedea în acest sens Vieru, Sorin, Logica deontică şi teoria modalităţilor, în Probleme de logică, Vol. VI, Editura Academiei Române, Bucureşti 1975, p. 109 - 133 şi Logica deontică şi formalizarea obligaţiei derivate în „Revista de filozofie”nr. 2, 1975, p. 242 – 246; 201Lokhorst, J.C., Mally's deontic logic. In. Zalta, Edward N. ed. Stanford Encyclopedia of Philosophy. The Metaphysics Research

Lab at the Center for the Study of Language and Information, Stanford University, Stanford, CA, 2002; 202 Enescu, Gheorghe, Dicţionar de logică – Ediţia a II-a, Op. cit., p 266;

72

Termenul de normă este folosit alternativ cu alţi termeni cum sunt cei de lege sau

reglementare. Sunt autori (specialişti în drept administrativ) care consideră că termenul de normă

are o sferă mai largă decât cea de lege. Această accepţiune este accentuată şi prin faptul că normele

morale nu sunt legi.

G. H. von Wright desprinde trei sensuri în care se foloseşte cuvântul “lege”, cuvânt a

cărui semnificaţie nu se suprapune peste cea a termenului normă203:

- legi ale statului;

- legi ale naturii;

- legi ale logicii şi matematicii.

Legile statului sunt prescriptive. Ele sunt propoziţii care conţin indicaţii pentru

comportamentul oamenilor şi vizează reglementarea relaţiilor sociale. De aceea ele nu pot fi

adevărate sau false.

Legile naturii sunt descriptive. Ele sunt de fapt propoziţii care descriu regularităţi pe

care le-a descoperit omul în cadrul naturii. Din această perspectivă ele pot fi adevărate sau false.

Spre deosebire de legile statului, legile logicii şi matematicii au atât un caracter

prescriptiv (prescriu modul corect în care oamenii trebuie să gândească pentru a formula

raţionamente valide) cât şi un caracter descriptiv (enunţă adevăruri despre entităţile logice şi

matematice, despre structura logică a realităţii). Datorită caracterului lor ambivalent Wright

consideră că mai corect ar fi să spunem că legile logicii nici nu descriu şi nici nu prescriu ci

determină ceva.

S-a dezvoltat o logică deontică juridică şi se poate vorbi de o logică deontică

administrativă (care să se ocupe cu studiul normelor administrative).

Trebuie precizat că există mai multe sensuri ale termenului de normă204:

1. normele prescriptive – sunt acele enunţuri care cuprind expresii de obligaţie,

interdicţie sau permisiune şi de cele mai multe ori sunt formulate imperativ. Caracterul imperativ

este dat de prezenţa operatorilor deontici: trebuie, este interzis, obligatoriu, etc.

2. normele apreciative - reprezintă enunţuri care conţin aprecieri de evaluare

normativă, predicate axiologice (bine, rău, insuficient), ierarhii, ( superior, inferior), aprecieri

morale etc.

3. normele cantitative sau descriptive - conţin enunţuri normative, care obligă subiecţii

să realizeze realitatea cuprinsă în descripţie, sau impun limite cantitative în activităţile desfăşurate

de aceştia.

203 Mateuţ, Gheorhiţă; Mihăilă, Arthur, Logică juridică, Editura Lumina Lex, 1998, p 210; 204 Mateuţ, Gheorhiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit., p 212;

73

Norma legală reprezintă o relaţie între două componente:

a. prima componentă – constă în descrierea unei stări de fapt;

b. a doua componentă – este reprezentată de sancţiunea legală

Trebuie subliniat că cele două componente sunt legate printr-un operator deontic. Norma

legală nu este întotdeauna exprimată explicit în textul legii, acesta putând avea şi o funcţie dublă, şi

anume textul poate exprima direct norma legală sau poate să dea informaţii despre aceasta.

În cazul unui text clar, norma poate fi desprinsă direct din acesta, iar în cazul unui text

obscur (lacunar), norma se obţine prin interpretare.

Este de semnalat faptul că uneori mai multe texte legale exprimă o singură normă, dar şi

că un singur text trimite la mai multe norme.

Trebuie precizat faptul că, enunţurile care introduc norme, reguli sau instrucţiuni se

referă, tocmai prin intermediul expresiilor adverbiale menţionate, exclusiv la conduite,

comportamente sau acţiuni umane şi/sau la fapte (stări de fapt) care apar ca un rezultat (efect) al

acestor conduite, comportamente sau acţiuni.

Cornel Popa afirma în “Noi fundamente pentru logica deontică”, că formularea

normelor şi luarea deciziilor au nevoie, de o dublă întemeiere: una acţional-ontologică iar alta

axiologică. Un obiectiv asumat de un decident sau o obligaţie a unui agent trebuie să fie, mai întâi

fezabil(ă) sau acţional accesibilă agenţilor executanţi din starea iniţială considerată şi în al doilea

rând trebuie să fie dezirabil(ă) şi să maximizeze utilitatea dobândită de către agenţi.205

Trebuie precizat faptul că în activitatea practică se apelează deseori la propoziţii

deontice:

- Este obligatoriu p.

- Este permis p.

- Este interzis p.

Astfel de propoziţii se folosesc în raţionamentele prescriptive, în discursurile normative,

în textele de lege şi chiar în textele actelor administrative cu caracter normativ. Logica deontică (a

normelor) se ocupă cu analiza propoziţiilor deontice (normative). Dreptul obiectiv, oricare ar fi

acesta, şi din orice timp ar fi, conţine propoziţii deontice.206

Trebuie menţionat faptul că este imposibil de formulat vreun text al unei norme juridice

în afara propoziţiilor deontice fără ca prin aceasta formularea să fie incoerentă

Petre Bieltz construieşte un tabel în care prezintă: denumirea modului deontic,

205 Popa, Cornel, Analele Universităţii Spiru Haret., An 4 (2002), Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002, p 101; 206 Gheorghe C. Mihai, Metoda logică în drept, Vol. I. Logica formală elementară, Editura AllBeck, Bucureşti, 2005, p 100;

74

propoziţiile deontic elementare, formulele corespunzătoare acestora cât şi modul alethic207

corespunzător:208

Denumirea

modulului deontic

Propoziţie deontică

elementară

Formula

Obligatoriu Este obligatoriu p Op

Interzis Este interzis p Fp

Permis Este permis p Pp

Tolerat Este tolerat p Tp

Strict controlat Este strict controlat p Sp

Indiferent Este indiferent p Up

Tabelul nr. 8: Tabel al operatorilor deontici (obligatoriu, interzis, permis, tolerat, strict

controlat, indiferent)

Sursa: Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Logică juridică, Editura Pro Transilvania,

1998, p. 248

O propoziţie cognitivă oarecare poate deveni deontic modalizabilă:

- Propoziţia “funcţionarul public “x” păstrează secretul de stat, secretul de serviciu,

precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia

cunoştiinţă.” , poate fi deontic modalizabilă astfel “Este obligatoriu ca funcţionarul public “x”să

păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele,

informaţiile sau documentele de care ia cunoştiinţă” (Op);

- Propoziţia “ funcţionarul public “x” acceptă, direct, pentru el sau pentru altul

daruri.” poate fi deontic modalizabilă astfel “Este interzis ca funcţionarul public “x” să accepte,

direct, pentru el sau pentru altul daruri” (Fp);

- Propoziţia “funcţionarul public “x” participă la activităţi politice în afara

programului de lucru” poate fi deontic modalizabilă astfel. “Este permisă participarea

funcţionarului public “x” la activităţi politice în afara programului de lucru”. (Pp);

Trebuie menţionat faptul că operatorii deontici pot intra în componenţa unor formule

logice, cum ar fi209:

“ Op ⊃ Pp” – este o implicaţie logică, motiv pentru care se poate susţine că “tot ce este

207 Cuvântul alethic provine din greca veche unde alétheia înseamnă “adevăr”; 208 Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p 248; 209 A se vedea Bieltz, Petre, Op cit, p 244 – 262;

75

obligatoriu, este totodată permis”., evident reciproca, adică formula “Pp ⊃ Op” nu este o implicaţie

logică (nu este adevărată pentru orice interpretare a lui p) şi ca atare nu se poate susţine că “tot ceea

ce este permis este, totodată, obligatoriu.”

VI.3. Norma: definiţie şi tipuri de norme

Termenul de normă reprezintă o categorie generală folosită de diferite ştiinţe: juridice,

administrative, economice, politice, sociologice, tehnice, logice.

Într-o accepţiune generală noţiunea de normă – reprezintă acea regulă, dispoziţie, etc.

obligatorie, cu caracter general şi impersonal, fixată prin lege sau prin uz (folosinţă).210 Prin normă

mai putem înţelege acea sumă de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivităţi ca

obligatorii.211

Cornel Popa, definea normele ca fiind reguli privind conduita agenţilor acţiunii sociale

care determină pentru clase distincte de participanţi şi clase distincte de circumstanţe ce anume

conduite sunt obligatorii, interzise sau libere.

În ştiinţa logicii, norma reprezintă acea propoziţie prescriptivă, care exprimă o obligaţie,

o permisie sau o interdicţie. Spre deosebire de propoziţiile cognitive care au ca scop transmiterea

unor informaţii adevărate sau false, normele sunt propoziţii care prescriu acte, acţiuni, determină

limitele comportamentului nostru: „trebuie să facem…”, „este permis să facem…”este interzis să

facem…”, este permis să facem sau să nu facem…”.212

De la început trebuie făcută distincţia între normele sociale şi normele tehnice.

Norma tehnică are în vedere cerinţa comportamentului uman faţă de natură. Normele

tehnice se întemeiază pe legile naturii şi au un caracter obiectiv, deci nu depind de voinţa omului.

Omul nu le poate schimba, dar le poate şi trebuie să le cunoască pentru a le folosi în mod corect. Un

exemplu de normă tehnică este prelucrarea pământului în conformitate cu normele agrozootehnice;

sau normele de folosire a unei maşini, a unui agregat sau utilaj tehnic. Fără respectarea normelor

tehnice nu se poate obţine rezultatul dorit.

În literatura de specialitate regăsim mai multe definiţii ale noţiunii de normă socială.

Putem definii norma socială ca o regulă ce stabileşte cum trebuie să acţioneze ori să se comporte un

agent în condiţii determinate, pentru ca intervenţia lui să fie eficientă şi facil acceptată.213

Norma socială este o regulă sau standard de comportament împărtăşită de două sau mai

multe persoane cu privire la conduita ce trebuie considerată ca social acceptabilă. Normele sociale

210Dicţionarul explicativ al limbii române – on line; 211Noul dicţionar explicativ al limbii, române http://www.webdex.ro/online/dictionarul_explicativ_al_limbii_romane_dex98/normă,

accesat la data de 10.10.2009; 212 Enescu, Gheorghe, Dicţionar de logică – Ediţia a II-a, Op. cit., p. 336; 213 Corbeanu, Ion şi Corbeanu, Maria, Teoria Generală a Dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

76

sunt deci creaţii ale omului, sunt o expresie a voinţei acestuia.214

Sistemul normelor sociale cuprinde mai multe categorii de astfel de norme, printre care

putem enumera: normele morale sau etice, normele obişnuielnice, normele religioase, normele

politice, normele juridice, etc.215

1) Normele etice (morale)

Morala reprezintă ansamblul deprinderilor, sentimentelor, convingerilor, mentalităţilor, a

principiilor şi regulilor ce privesc valorile şi idealurile referitoare la relaţiile dintre indivizi, dintre

indivizi şi societate. Ea se manifestă în fapte şi acţiuni, în comportamentul oamenilor, în conştiinţa

lor.

Trebuie precizat faptul că normele morale au apărut odată cu omul şi au la bază categorii

esenţiale ca: viaţa şi moartea, binele şi răul, datoria şi responsabilitatea, justeţea şi injusteţea, etc.

Standardele normative ale comportării sunt fixate atât în psihicul colectiv şi individual,

în obiceiurile şi conceptele oamenilor cât şi în relaţiile umane reciproce.216

Normele morale au constituit de cele mai multe ori drept fundament al normelor

juridice, evoluţia societăţii impunând transformarea lor în norme de drept.

2) Normele obişnuielnice

Împreună cu normele etice, normele obişnuielnice reprezintă o categorie aparte de

norme sociale prin faptul apariţiei lor înaintea statului şi a dreptului. Normele obişnuielnice se

menţin şi astăzi , fiind recunoscute de statul român chiar prin legea fundamentală exemplu, art. 44

alin. 7 din Constituţie, conform căruia “dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor

privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea altor sarcini care,

potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Iar Codul civil în mai multe articole face trimiteri

precum: “după obiceiul obştesc” sau “nu e iertat a sădi arbori care cresc înalţi decât în depărtarea

hotărâtă de regulamente particulare sau de obiceiurile constante şi recunoscute şi în lipsă de

regulamente şi obiceiuri, în depărtare de doi metri de linia de despărţire a două proprietăţi...”

În societăţile primitive, arhaice, dar şi mai târziu: în antichitate şi feudalism, obiceiul

avea un câmp de acţiune foarte extins: el reglementa viaţa de familie, gradul de rudenie, uzurile

alimentare şi vestimentare, dar şi producţia şi schimbul de bunuri. Aşa se explică de ce numeroase

obiceiuri au căpătat caracter juridic, societatea fiind interesată în consolidarea lor cu ajutorul puterii

publice. Obiceiul recunoscut ca normă juridică devine izvor de drept. Obiceiul devine normă

juridică sau cutumă în momentul în care este recunoscut de puterea publică. În acel moment el

214 Lazăr, Carmen Teoria generală a dreptului - Suport de curs în format electronic - http://idd.euro.ubbcluj.ro, accesat la data de

20.10.2009; 215 Corbeanu, Ion şi Corbeanu, Maria, op.cit.; 216 Drobniţki, O. G., Noţiuni de morală, partea a II – a, ASE Bucureşti, 1981;

77

devine alături de celelalte norme juridice obligatoriu, iar încălcarea sa atrage după sine aplicarea

sancţiunii organizate a statului. Ceea ce distinge obiceiul de morală şi drept este natura sa mai puţin

raţională, mai puţin conştientă, natură ce decurge din chiar procesul său de formare spontană, pe

când dreptul şi morala implică un proiect conştient, raţional urmărit a fi realizat. Obiceiul continuă

să existe şi în societatea modernă şi contemporană, însă ia formă juridică într-o măsură foarte

restrânsă.217

Trebuie reţinut faptul că în societăţile moderne mai întâlnim, în afară de obiceiuri, şi alte

categorii de comportamente regulate cum ar fi:

- “uzurile” – care au un caracter convenţional - vezi “uzurile de comerţ” şi se

întâlnesc cu precădere în relaţiile comerciale internaţionale sau “uzurile diplomatice”.218

- datina - reprezintă o repetare regulată a unor manifestări ale indivizilor cu anumite

prilejuri, de Paşte, de Crăciun, de Anul Nou etc.;

- moda, ce are o extensie socială anume dar porneşte din iniţiativă particulară.219

3) Normele religioase

Doctrina modernă, preocupându-se de relaţia dintre religie şi drept, constată faptul că

începuturile normelor juridice, îşi au originea în normele religioase. De cele mai multe ori

conducătorii de state, de popoare, oamenii de drept erau şi preoţi , iar actele juridice mai importante

cereau confirmarea divinităţii. S-a produs de fapt o confuzie între drept şi religie, ce s-a perpetuat

multe secole şi milenii în special înainte de Hristos. Întâlnim teocraţia ca regim de guvernământ ce

înseamnă guvernarea societăţii prin zei, sau monarhia de drept divin, respectiv guvernarea prin

reprezentanţii divinităţii. În epistola Sf. Pavel către corinteni, când se vorbeşte despre respectarea

unor reguli instituţionale, se spune”nu eu poruncesc ci Domnul”, iar în capitolul V, versetul 17 după

Mate, se spune că Isus Hristos declara ucenicilor săi că „n-a venit să strice legea ce a dat – o

Domnul, ci ca s-o aplice”220. La romani, identificarea dreptului cu religia s-a menţinut foarte multă

vreme: funcţionarul public era în acelaşi timp şi laic şi religios.

4) Normele politice – au apărut mai recent, odată cu apariţia partidelor politice, cu

democratizarea vieţii sociale. În relaţiile dintre membrii partidelor sau organizaţiilor politice se

stabilesc anumite norme de conduită , din nevoia liber consimţită de toţi cei care aderă la o astfel de

structură.

Norma politică reprezintă un ansamblu de reguli, prescripţii, indicaţii referitoare la

comportamentul politic al indivizilor şi al grupurilor de indivizi organizaţi în instituţii, partide,

217 Lazăr, Carmen, op. cit.; 218 Rădulescu, Anca, Corbeanu, Ion, Teoria generală a dreptului. Note de curs, ASE, Bucureşti, 2000, p. 22; 219 Corbeanu, Ion şi Corbeanu, Maria, op.cit., p. 103; 220 Popescu, Adam, Teoria dreptului, Ed. Fundaţiei “ România de Mâine”, Univ. Spiru –Haret, Bucureşti, 1999, p 71;

78

formaţiuni politice, raportat la viaţa politică specifică a unei societăţi.221

5) Normele juridice

Un loc deosebit de important în sistemul normelor sociale îl ocupă normele juridice.

Norma juridică este un element constitutiv al dreptului. Ea reprezintă o regulă de

conduită instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la

nevoie, prin forţa coercitivă a statului. Scopul normei juridice este acela de a asigura convieţuirea

socială în direcţia promovării şi consolidării relaţiilor sociale potrivit idealurilor şi valorilor ce

guvernează societatea respectivă. Prin intermediul normelor juridice se reglementează în forme

specifice dreptului relaţiile interumane.222

Norma juridică are următoarele trăsături223:

a) Un caracter general din care decurge şi conduita tipică.

b) Un caracter social al normei juridice care se desprinde din faptul că norma juridică se

adresează exclusiv comportamentului uman.

c) Norma juridică este impersonală, ceea ce înseamnă că ea nu se adresează unor

persoane anume, ci îi vizează pe toţi oamenii sau o categorie de persoane, cum ar fi de exemplu

funcţionarii publici, chiriaşii, pensionarii etc.

d) Normele juridice sunt obligatorii.

e) Un caracter de repetabilitate şi continuitate.

În literatura de specialitate se mai întâlneşte o altă categorie de norme şi anume

„normele organizaţiilor nestatale”.224

Astfel de organizaţii sunt: partidele politice, asociaţiile civile, organizaţiile apolitice,

organizaţiile fără scop lucrativ sau cu scop lucrativ, firmele comerciale, societăţile mixte,

organizaţiile de tip cooperatist, uniunile profesionale, ligile, asociaţiile, cluburile sportive sau de

petrecere a timpului liber, organizaţiile ştiinţifice, culturale etc. Normele acestor organizaţii sunt tot

nejuridice, dar totodată foarte importante, deoarece prin ele se stabileşte cadrul de organizare şi

funcţionare, raporturile dintre membri. Organizaţiile mai sus amintite îşi elaborează norme cu

caracter statutar, instituţional şi convenţional (sunt adunate în statute, convenţii, acte de instituire).

O categorie de norme nejuridice, dar asemănătoare acestora, sunt normele sau regulile jocurilor

sportive care se conduc după principiul corectitudinii, fair-play-ului, cu arbitri judecători în

aplicarea lor etc.

221Piţurcă, Aurel Introducere în ştiinţa politică, Suport de curs în format electronic http://cis01.central.ucv.ro/csv/curs/isp/, accesat în

data de 20.10.2009; 222 Lazăr Carmen, Op. cit. 223 A se vedea Lazăr Carmen, Op. cit.

224 Lazăr, Carmen, Op. cit.;

79

Normele organizaţiilor nestatale sunt asemănătoare celor juridice, atrăgând chiar

sancţiuni pentru nerespectarea lor, însă nu pot fi confundate cu normele juridice, pentru că le

lipseşte ceea ce este esenţial şi anume: apărarea şi garantarea lor cu ajutorul puterii publice, a forţei

coercitive a statului. Unii autori le denumesc norme cvasi-juridice. Activitatea organismelor sociale

nestatale şi actele lor trebuie să fie conforme cu legile ţării, să se înscrie în ordinea de drept

existentă.

VI. 4. Caracterizarea, structura şi validitatea normelor (cu referire la normele

administrative)

Pe parcursul dezvoltării societăţii umane, normele legale şi-au modificat statutul şi o

mare parte din particularităţile lor. Dacă la început un rol predominant a jucat dreptul cutumiar,

ceea ce înseamnă că normele juridice aveau o origine anonimă, asemănătoare tradiţiilor şi

obiceiurilor populare, şi că nu exista o distincţie bine delimitată între norme juridice, norme

morale, obiceiuri, tradiţii şi şi chiar norme tehnice sau reguli de joc, după o etapă, şi ea de mult

apusă, în care dreptul cutumiar a coexistat cu dreptul conştient (în care normele juridice

erauproduse sau promulgate de persone cu rol predominant în societatea vremii)225, s-a ajuns ca în

societatea modernă normele juridice să dispună, în totalitatea lor, de origine uşor de identificat.

În literatura de specialitate întâlnim mai multe definiţii ale normei de drept

administrativ.

Norma de drept administrativ face parte din acea categorie de norme juridice care

reglementează, ordonând şi organizând, raporturile sociale care constituie obiectul activităţii

administrative a statului şi a colectivităţilor locale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în

procesul realizării activităţii financiare.226

Normele de drept administrativ pot emana atât de către Parlament, ca autoritate publică

ce deţine puterea legislativă, cât şi de Preşedintele Republicii, Guvern şi celelalte autorităţi ale

administraţiei publice centrale sau locale.

Fiind cuprinse în cele mai diferite acte juridice normative, înseamnă că ele pot îmbrăca

cele mai variate forme.

De aceea în lucrările de drept administrativ se atrage atenţia asupra distincţiei care

trebuie realizată între normele de drept administrativ şi actele administrative cu caracter normativ.

225Din cele mai vechi timpuri normele legale elaborate şi promulgate de o anume persoană au coexistat cu cele sedimentate ca tradiţii

imemoriale. În această ordine de idei, se pare că cele mai vechi norme juridice produse conştient de o persoană sunt cele cuprinse în celebrul Cod al lui Hammurabi, care conform informaţiilor din Enciclopedia Britannica, conţine,pe lângă 282 decizii legale pronunţate pe parcursul domniei sale (1792 –1750 î. H), reglementări de domeniul economic şi comercial (preţuri, tarife, circulaţia mărfurilor, vânzare – cumpărare), de dreptul familiei (căsătorie, divorţ), de drept penal (omor, tâlhărie, furt) şi de drept civil (sclavie, datorii băneşti), ca şi precizări de sancţiuni (pedepse) pentru fapte ce contraveneau acestor reglementări, ierarhizate după poziţia socială a făptaşului şi după circumstanţele săvârşirii faptei;

226 Negoiţă, Al., Drept administrativ şi ştiinţa dministraţiei, Editura Ateneum, Bucureşti, 1991 şi Editura “Atlas Lex” SRL, Bucureşti 1993;

80

227 Foarte multe norme de drept administrativ îmbracă forma actelor administrative normative, deci

actele care emană de la organele administraţiei publice, dar aceste nu epuizează sfera actelor

juridice în care sunt cuprinse norme de drept administrativ. Pe de altă parte, actul administrativ

normativ poată să cuprindă şi alte norme juridice decât cele administrative, cum ar fi: norme de

drept civil, de drept al muncii etc.228 Tocmai de aceea cercetarea normelor de drept administrativ

nu se poate face decât în strânsă corelaţie cu formele juridice pe care acestea le îmbracă, adică cu

izvoarele dreptului administrativ.229

Pentru normele legale, G. H. von Wright distinge următoarele şase componente230:

1. caracterul normei;

2. conţinutul normei;

3. condiţia de aplicare;

4. autoritatea;

5. subiectul sau subiectele;

6. ocazia.

Trebuie menţionat faptul că cele şase componente se regăsesc şi la normele

administrative.

1. Caracterul normei – reprezintă una din componentele normelor legale şi coincide cu

calitatea normei de a introduce o obligaţie sau o permisiune, caz în care norma juridică este

pozitivă, respectiv, de a introduce o interdicţie, situaţie în care vom spune că norma în cauză este

prohibitivă. De aici reiese că expresiile adverbiale care apar, explicit sau nu, dar inevitabil şi în

alcătuirea normelor juridice ne permit să determinăm caracterul fiecărei norme legale şi, totodată, să

clasificăm normele juridice în pozitive sau prohibitive.

G. H. von Wright introduce pentru caracterul “trebuie” al normelor – simbolul O, iar

pentru caracterul “este permis” simbolul P.231

În ceea ce priveşte normele administrative, acestea introduc într – o mare parte a

cazurilor o obligaţie de a proceda într-o anumită manieră, cele care interzic, sunt mai puţine iar

normele permisive, sunt într-un număr foarte redus.

2. Prin conţinut al unei norme înţelegem, în mare, ceea ce trebuie sau poate, sau este

interzis să fie sau să fie făcut.232 Într-o altă opinie, prin conţinutul normei, înţelegem activitatea,

227 A se vedea ca exemplu, Ionescu, R., Drept administrativ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, p 26 şi Iovănaş, I.,

Drept administrativ, Editura Didactică şi Pedagogică ,Bucureşti ,1977, p. 20; 228Iorgovan, Antonie, Op. cit, 2005, p 146; 229 Idem p 128 – 141; 230 A se vedea Henrik von Wright, Georg, Normă şi acţiune, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1982; 231 Henrik von Wright, Georg, Normă şi acţiune, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1982, p 89; 232 Idem., p 89;

81

acţiunea, comportamentul sau atitudinea despre care norma stipulează ori că trebuie să fie realizată

sau că realizarea sa este permisă , ori că ea nu trebuie să fie realizată.233

3. Condiţia de aplicare coincide cu precizările privind efectuarea actelor ( a acţiunilor

sau a activităţilor) care reprezintă conţinutul normei şi despre care norma arată că sunt obligatorii,

permise sau interzise. Cu alte cuvinte, condiţia de aplicare a normei este condiţia ce trebuie

îndeplinită pentru ca să existe posibilitatea realizării conţinutului normei.234 Deci, condiţia de

aplicare a normei se referă la ce trebuie să facă şi, eventual la cum trebuie să acţioneze subiectul

normei pentru a se conforma caracterului normei din perspectiva conţinutului acesteia.235Astfel, în

cazul Hotărârii unui Consiliu Local de a interzice fumatul în spaţiile publice închise (restaurante,

baruri, cinematografe, cafenele etc.), se pot diferenţia două feluri de condiţii de aplicare a normei

administrative în cauză, după cum urmează:

1. în cazul unei persoane care fumează în momentul în care i se aduce la cunoştinţă

norma menţionată, condiţia de aplicare a acestei norme coincide cu actul stingerii ţigării (încetării

fumatului);

2. în cazul unei persoane care nu fumează în momentul în care i se aduce la cunoştinţă

norma menţionată, condiţia de aplicare a acestei norme coincide cu abţinerea acelei persoane de la

aprinderea unei ţigări.

Condiţia de aplicare a unei norme este o funcţie de adevăr a normei, ea leagă elementul

descriptiv din corpul normei de realitatea factuală.

Din punctul de vedere al condiţiilor lor de aplicare, normele se pot împărţi în categorice

şi ipotetice. O normă este categorică atunci când condiţia sa de aplicare este condiţia ce trebuie

satisfăcută pentru a exista o posibilitate de înfăptuire a lucrului care constituie conţinutul acesteia şi

când nu se mai pune nici o altă condiţie.

O normă este ipotetică atunci când condiţia sa de aplicare este condiţia ce trebuie

satisfăcută pentru a exista o posibilitate de înfăptuire a lucrului care constituie conţinutul acesteia

plus o altă condiţie.

Dacă o normă este categorică, condiţia sa de aplicare este dată chiar în conţinutul ei.

Dăcă se cunoaşte conţinutul se cunoaşte şi condiţia sa de aplicare. Din acest motiv nu este nevoie ca

formularea normei să facă menţiune specială a condiţiei acesteia.

233 Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 226; 234 Mateuţ, Gheorhiţă; Mihăilă, Arthur, Op. cit. , p 214; 235 Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p 226;

82

4. Autoritatea

În literatura de specialitate autoritatea unei norme se întâlneşte sub numele de autoritate

normativă, adică instituţia care produce norma în cauză.236

Prin autoritate a unei norme putem înţelege agentul care adoptă sau emite norma

respectivă. Autoritatea ordonă, permite sau interzice unor subiecte să înfăptuiască unele lucruri în

unele ocazii. Pornind de la ideea că autoritatea unei norme este un agent237, se indică faptul că

normele apar ca rezultat al acţiunii. Acel mod particular de acţiune care are ca efect existenţa

normelor va fi denumit acţiune normativă.238 Trebuie să precizăm aici faptul că pentru a desluşii

înţelesul noţiunii de “acţiune normativă” trebuie să facem apel la o altă ştiinţă, şi anume la

“legistica formală”, care în opinia prof. V. D. Zlătescu este identică cu tehnica legislativă, disciplină

abordată la noi, până la 1989, doar de reprezentanţii Consiliului Legislativ.239 Legistica formală are

ca obiect atât metodologia elaborării actelor normative, cât şi regulile procedurii legislative.

Ambele categorii de norme au caracter formal şi respectarea lor este o condiţie sine qua non pentru

a se trece de la “dat” la “construit” în drept, de la interesul pentru apariţia unei reglementări

juridice la un act normativ, apt să producă efecte juridice.240

Normele considerate a avea drept sursă un agent supraempiric se vor numi teonome; ele

se mai numesc şi porunci sau legi ale divinităţii.

Georg Henrik von Wright, în lucrarea sa “Normă şi acţiune” , susţine că prescripţiile ale

căror autorităţi sunt agenţi empirici s-ar putea numi pozitive. Autoritatea unor norme pozitive este

un agent personal, autoritatea altora, un agent impersonal.

Legile statului, ordonanţele judecătoreşti, statutele unei corporaţii sunt exemple de

prescripţii pozitive pe care (în mod normal) le emite o autoritate impersonală. S-ar putea susţine că

autorităţile impersonale ale prescripţiilor pozitive nu sunt decât “construcţii logice”, pornind de la

finţe umane care acţionează în mod individual, sau colectiv, în calitate de autorităţi normative. O

autoritate normativă personală poate fi un individ sau o colectivitate umană. Ultimul caz fiind foarte

frecvent. În cadrul unui grup de “egali”, prescripţiile de forma ”Ordonăm…” (adresate de exemplu

unui membru al grupului care nu doreşte să participe la activităţile îndreptate spre un scop colectiv)

se întâlnesc, probabil, mult mai frecvent decât prescripţiile de forma “Ordon…”. Când un adult

emite o comandă sau acordă o permisiune unui alt adult , el acţionează de regulă fie ca deţinător al

unei anumite funcţii (ofiţer sau agent de poliţie), fie ca purtător de cuvânt al unui grup de oameni.241

236 Bieltz, Petre; Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 225; 237 A se vedea Henrik von Wright, Georg, Op. cit., p 55; 238 Henrik von Wright, Georg, Op. cit., p 93; 239 A se vedea Mrejeru, I., Tehnica legislativă, Editura Academiei, Bucureşti, 1979; 240 Vida, Ioan, Manual de legistică formală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p 6; 241 Henrik von Wright, Georg, op. cit., p 93;

83

Trebuie precizat faptul că normele se pot divide în: eteronome şi autonome. În cazul în

care norma este adoptată/emisă pentru a fi respectată de altcineva, atunci se numeşte eteronomă.

Dacă ea este adoptată/emisă de către o autoritate pentru ea însăşi se numeşte autonomă

(Regulamentele de funcţionare ale Camerelor Parlamentului, Regulamentul de organizare şi

funcţionare al unei Primării, etc.).242

Trebuie menţionat faptul că, în societatea contemporană, nu orice autoritate normativă

are competenţa de a produce orice fel de normă legală. În aceste condiţii, dacă autoritatea normativă

care a produs o anumită normă juridică nu are competenţa legală pentru a face acest lucru, reiese că

respectiva normă este juridic – nevalidă.243

Normele de drept administrativ fiind cuprinse în cele mai diferite acte juridice, înseamnă

că ele pot îmbrăca cele mai variate forme. Ele pot fi adoptate atât de către Parlament, ca autoritate

publică ce deţine puterea legislativă, Guvern, cât şi de Preşedintele Republicii, şi celelalte autorităţi

ale administraţiei publice centrale sau locale.

5. Subiectul sau subiectele normei

Prin subiectul (sau subiectele) unei prescripţii putem înţelege agentul (sau agenţii) cărora

li se adresează sau li se dă prescripţia. Subiecţilor li se ordonă, li se permite sau li se interzice, de

către respectiva autoritate normativă, să înfăptuiască anumite lucruri şi/sau să se abţină de la

înfăptuirea acestora.244

O prescripţie este particulară în raport cu subiectul ei atunci când ea se adresează unui

anumit agent specificat şi este generală în privinţa subiectelor ei atunci când se adresează fie tuturor

agenţilor, fără restricţii, fie tuturor agenţilor care satisfac o anumită descriere.

În domeniul administraţiei publice, normele administrative se adresează în general

autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, unor categorii de agenţi (persoane juridice)

sau unor categorii de cetăţeni.

În argumentarea celor enunţate mai sus putem afirma că în Constituţia României

întâlnim norme de drept administrativ ce se adresează tuturor autorităţilor administraţiei publice,

atât de la nivel central, cât şi local. Stabilind drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor,

normele din Titlul II stabilesc, explicit sau implicit, sarcini, drepturi, obligaţii, şi limite ale

administraţiei publice din diverse sectoare de activitate. Apoi în Titlul III – sunt prevăzute

prerogativele administrative ale Preşedintelui României şi ale guvernului, şi sunt precizate normele

esenţiale privind administraţia publică centrală de specialitate, respectiv administraţia publică

242 Mateuţ, Gheorhiţă şi Mihăilă, Arthur, Op. cit. , p 214; 243 A se vedea în acest sens Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit, p. 43 şi Henrik von Wright, Georg, op. cit., p 212 – 216; 244 Henrik von Wright, Georg, op. cit., p 95;

84

locală.245

În majoritatea legilor organice întâlnim norme administrative, care se adresează

anumitor autorităţi ale administraţiei publice, cât şi anumitor categorii de cetăţeni. Există legi care

vizează administraţia publică: organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării,

regimul stării de asediu şi a celei de urgenţă, statutul funcţionarilor publici, contenciosul

administrativ, organizarea generală a învăţământului, organizarea administraţiei publice locale,

organizarea autorităţilor administrative centrale autonome, statutul cadrelor militare.246

Există şi legi ordinare în care întâlnim norme administrative, o categorie fiind acelea

care stabilesc contravenţii, aceste adresându-se cetăţenilor ca potenţiali agenţi care pot săvârşii

anumite contravenţii.

Normele administrative cuprinse în Hotărâri ale Guvernului pot avea ca subiecte agenţi

care desfăşoară anumite activităţi, şi anume: norma conform căreia “înainte de a transporta anumite

substanţe periculoase, pentru fiecare transportator este obligatorie obţinerea unor avize de la

anumite autorităţi ale administraţiei publice” – se adresează agenţilor care se ocupă cu activitatea de

transport a acelor substanţe prevăzute în hotărârea respectivă, dar şi autorităţilor administraţiei

publice care eliberează respectivele avize.

O Hotărâre a unui consiliu local prin care se interzice fumatul în spaţiile publice închise

are ca subiecte pe acei cetăţeni care frecventează spaţiile publice prevăzute în hotărâre şi care

fumează.

O dispoziţie cu caracter normativ a unui primar cu privire la interzicerea vânzării de

băuturi alcoolice într-un anumit perimetru, pe timpul desfăşurării unor competiţii sportive sau altor

activităţi publice, se adresează acelor agenţi economici care vând băuturi alcoolice şi îşi au sediul

în perimetrul descris de respectiva normă administrativă.

6. Ocazia

Conţinuturile prescripţiilor sunt anumite acte şi/sau abţineri generice. Aceste conţinuturi

sunt ordonate sau permise subiectelor normei de către autorităţile normative pentru a fi realizate

prin acte şi/sau abţineri individuale în anumite ocazii. Menţionarea în cuprinsul formulării unei

prescripţii a componentei numite “ocazie” constă de regulă în menţionarea unei locaţii temporale,

adică a unui moment sau interval temporal.“Acum”, “astăzi”, “lunea viitoare”, “într-o săptămână” ,

“la fiecare doi ani”. “uneori”, “întotdeauna”, sunt cuvinte şi expresii folosite pentru a preciza ocazia

(ocaziile) pentru care sunt adoptate sau emise prescripţiile.247

245 Iorgovan, Antonie, Tratat de Drept administrativ, Op. cit, 2005, p 133.; 246 Idem, p. 133 – 134; 247 Henrik von Wright, Georg, op. cit., p 97;

85

În afara coordonatei timp, Petre Bieltz248 în lucrarea sa din 1998, Logică Juridică, mai

introduce şi coordonata spaţiu, şi precizează că “ocazia, coincide cu determinările de spaţiu şi timp,

specificate explicit sau implicit în textul normei, în calitate de cadru de referinţă pentru ceea ce

norma cere, prin conţinutul său să fie făcut”.

Astfel în cazul dispoziţiei unui primar cu privire la interzicerea vânzării de băuturi

alcoolice, de către agenţii economici, într-un anumit perimetru, pe timpul desfăşurării unor

competiţii sportive: “În data de 09 martie 2006 între orele 13 – 24, agenţii comerciali care îşi au

sediul în perimetrul cuprins între străzile x, y şi z, nu au dreptul să vândă băuturi alcoolice.”,ocazia

apare explicit atât în legătură cu timpul cât şi cu spaţiul, pentru că norma precizează clar “În data de

09 martie 2006 între orele 13 – 24” respectiv “agenţii comerciali care îşi au sediul în perimetrul

cuprins între străzile x şi y”.

Cum am precizat mai sus, nu de fiecare dată ocazia rezultă explicit din textul normei, şi

anume în exemplul de normă ipotetică invocat mai devreme “Dacă urmează să se transporte

substanţa periculoasă “x”, atunci este obligatorie obţinerea avizelor de la autorităţile administraţiei

publice abilitate”, ocazia apare implicit atât în legătură cu timpul, cât şi cu spaţiul. În cazul acestei

norme determinaţia temporală coincide cu momentul anterior efectuării transportului, iar cea

spaţială vizează locul de unde trebuie obţinute avizele respective.

În funcţie de ocazie, normele legale se diferenţiază în norme juridice particulare şi

norme juridice generale.

O normă legală adoptată/emisă exclusiv pentru o ocazie specificată sau pentru un număr

finit de ocazii specificate se numeşte normă particulară. Ca exemplu aici este dispoziţia primarului

cu privire la interzicerea vânzării de băuturi alcoolice, de către agenţii economici, într-un anumit

perimetru, pe timpul desfăşurării unei competiţii sportive (într-o anumită zi).

O normă legală adoptată/emisă pentru un număr nelimitat de ocazii se numeşte normă

generală. Ca exemplu aici : “Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le

revin, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor

politice, sa nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi

regim juridic ca şi partidelor politice249”.

O normă legală este conjunctiv generală, dacă ordonă, interzice sau permite realizarea

conţinutului normei în toate ocaziile menţionate şi disjunctiv generală, dacă menţionează

necesitatea realizării normei în cel puţin una din ocazii, dar nu neapărat în toate.250

248 A se vedea Petre Biltz şi Dumitru Gheorghiu, Logică Juridică, Edtitura Protransilvania 1998; 249 Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial nr. 365 din 29 mai 2007, cu

modificările ulterioare; 250 A se vedea în acest sens Henrik von Wright, Georg, op. cit., p 97 - 98;

86

Wright menţionează încă două elemente esenţiale ale nomelor legale: promulgarea şi

sancţiunea, fără să le considere componente intrinseci ale acestora.

Promulgarea

Promulgarea constă - în linii mari din a face cunoscut subiectelor normei, cu ajutorul

limbajului sau al altor simboluri, ce vrea autoritatea normativă ca ei să facă sau de la ce să se abţină.

Promulgarea este necesară, dar prin ea însăşi nu şi suficientă pentru instituirea unor

relaţii normative între agenţi. Pe lângă promulgare, în acţiunea normativă este implicată şi o altă

componentă numită sancţiune, la care ne vom referi în cele ce urmează.251

Sancţiunea

În opinia lui Wright sancţiunea poate fi definită drept o ameninţare explicită sau

implicită cu pedeapsa pentru nesupunere la normă.

Existenţa unei ameninţări cu pedeapsa nu este prin ea însăşi un motiv de supunere. În

schimb, când ameninţarea cu pedeapsa produce teama de pedeapsă putem spune că avem de a face

cu o ameninţare sau sancţiune eficace.252

În sprijinul celor afirmate putem aduce faptul că o normă juridică cu privire la circulaţia

pe drumurile publice care să prevadă sancţiuni mai drastice, poate conduce la reducerea numărului

de accidente auto.

Sancţiunea poate lua forma obligării făptuitorului de a înlătura daunele pricinuite prin

săvârşirea unei fapte contrare legii sau coincide cu anularea efectelor faptei sale, cu confiscarea

unor bunuri, cu obligarea făptuitorului de a plăti amenzi şi în cele mai grave situaţii, cu privarea de

libertate.253

Pentru a realiza o diferenţiere între sancţiuni, specialişti apelează la cel puţin trei criterii

pentru diferenţierea între sancţiuni:

1. gradul de determinare a sancţiunii;

2. ramura de drept căreia îi este specifică o sancţiune;

3. elementul (aspectul) vizat de sancţiune;

După ramura de drept, cele mai importante sancţiuni sunt civile, disciplinare, financiare,

contravenţionale sau penale, iar după elementul vizat de ele se distinge între sancţiuni patrimoniale,

care au ca efect decăderea din drepturi, sancţiuni care prevăd nulitatea unor acte, sancţiuni cu

privare de libertate sau care impun recluziunea unor persoane.254

251 Henrik von Wright, Georg, op. cit., p 144; 252 Idem; 253 A se vedea Popa, N., Op. cit.; 254 Această clasificare a normelor este preluată după Popa, N., Op. cit.;

87

În ceea ce priveşte sancţiunea normelor administrative, aceasta prevede urmările care

decurg în cazul nerespectării normei.

Ca şi în cazul altor norme de drept, şi sancţiunea normei de drept administrativ, nu apare

întotdeauna în mod expres, urmând a fi dedusă, în mod logic, din conţinutul normei juridice

respective, după cum poate exista şi aceea şi sancţiune pentru mai multe norme.255

Din cele opt componente ale normelor legale, trei dintre ele, şi anume caracterul normei,

conţinutul normei şi condiţia de aplicare a normei alcătuiesc împreună nucleul normei şi constituie

punctul de plecare în activitatea de interpretare a acestora. Această nu înseamnă că celelalte

componente adică, autoritatea normativă, subiectul sau subiectele normei, ocazia, promulgarea şi

sancţiunea pot fi neglijate sau că ele au o importanţă mai mică pentru o interpretare corectă şi

eficientă a normelor legale.

Validitatea normelor

O normă ar putea fi considerată validă (într-un sistem normativ S), dacă şi numai dacă

actul normativ de emitere sau adoptare a acelei norme este permis (în acel sistem). O autoritate

normativă, care emite sau adoptă o normă ce este, numai ca fiind dată de aceasta, validă, se poate

spune că are competenţa normativă de a emite sau adopta acea normă.256

O normă nu este validă (în S), dacă şi numai dacă actul normativ de emitere sau adoptare

este interzis (în S).

Georg Henrik von Wright, spune că o normă este validă, dacă apare ca rezultat al unei

acţiuni normative şi numeşte acest lucru Principiu al validităţii normelor. Acest principiu poate fi

privit din două ipostaze: ca spunând că validitatea este o cerinţă (logică) pentru succesul actului

normativ , că o normă nu poate să apară într-un sistem ca rezultat al acţiunii normative decât dacă

este emisă de o autoritate propriu-zisă, adică normativ competentă, dar poate fi înţeles şi ca spunând

că o normă ce apare ca rezultat al unei acţiuni normative de succes, prin aceasta îşi stabileşte

propria validitate (acceptabilitate). 257

Pornind de la cele cinci accepţiuni ale termenului de „validitate” găsite de către Petre

Biltz, putem preciza că acestea pot fi valabile într-o mare măsură şi în cazul normelor

administrative258:

1) Despre o anume reglementare legală (Lege, Hotărâre de Guvern, Dispoziţie a unui

Primar, Ordin al unui Prefect, etc.) care conţine norme administrative , se poate spune că este

validă, în înţelesul că este în vigoare, că nu a fost abrogată;

255 A se vedea Iorgovan, Antonie Op. cit. p. 144 - 145; 256 Henrik von Wright, Georg, Logica deontică şi câteva probleme metajuridic,în Op. cit, p. 96; 257 Idem; 258 Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Logică Juridică, Editura Pro Transilvania 1998, p. 43;

88

Aici putem adăuga că o normă legală nu este validă nici în următoarele situaţii: pe

perioada cât este suspendată, dacă a fost anulată, revocată, ori dacă a căzut în desuetudine.

2) Raportat la un anumit caz sau la o anumită situaţie, o reglementare legală ce conţine

norme administrative, se poate spune că este validă în înţelesul că se aplică în acel caz (acea

situaţie sau cauză), că este relevantă pentru a evalua, şi, eventual a găsi o soluţie pentru cazul sau

situaţia (cauza) aflată în discuţie;

3) Pornind de la ipoteza că activitatea socială se desfăşoară în condiţiile existenţei unui

sistem de instituţii dintre care o parte sunt instituţii juridice între care există, printre altele, anumite

relaţii de subordonare şi unde fiecărei autorităţi publice sau organ îi sunt anumite competenţe,

mergând până la producerea unor anumite reglementări juridice; spre exemplu Parlamentul adoptă

legi, Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe de urgenţă şi simple, Primarul emite dispoziţii, Prefectul

emite ordine, etc. În concluzie, despre reglementările (actele) juridice care conţin norme

administrative, emise sau adoptate de o anumită autoritate publică, se poate spune că sunt valide

dacă acea autoritate publică are competenţa emiterii sau adoptării lor, şi , se poate afirma că sunt

nevalide dacă emiterea sau adoptarea lor nu decurge din competenţele acelei autorităţi publice.

4) Anumite autorităţi publice care sunt implicate, în general vorbind, în diferite forme în

activitatea juridică, au competenţe în direcţia supravegherii respectării unor acte normative şi chiar

pentru aplicarea de sancţiuni în cazul că se constată existenţa unor abateri în raport cu

reglementările introdusă de respectivele actele normative. Astfel, despre o anumită decizie

administrativă se spune că este validă dacă există o bază legală (validă în primul sens al validităţii

juridice). Se mai poate afirma, că orice decizie sau acţiune care îşi află un temei suficient (în sensul

cerinţelor Principiului raţiunii suficiente) într-o reglementare validă este ea însăşi juridic – validă.

5) Despre două reglementări juridice ce conţin norme administrative, se spune că sunt

reciproc valide în raport cu o anumită speţă dacă ele nu îndeamnă la comportamente care se exclud

reciproc; în caz contrar cele două reglementări juridice sunt reciproc nevalide.

Aleksander Peczenik afirma că validitatea normelor ţine de aplicabilitatea acestora, o

normă fiind aplicabilă dacă oamenii îşi pot da seama ce evenimente califică sau reglementează

aceasta. El consideră că în funcţie de relaţia normelor cu realitatea, există trei tipuri de norme: 259

1) norma Nd este direct aplicabilă la unele evenimente de către persoana A, dacă A

poate să îşi dea seama care evenimente sunt calificate de către norme şi dacă A poate face acest

lucru bazându- se doar pe evidenţa observaţională;

2) Norma Ni este indirect aplicabilă, dacă fie Ni , fie negaţia ei, rezultă dintr-un set

consistent de norme aplicabile direct;

259 Mateuţ, Gheorhiţă şi Mihăilă, Arthur, Op. cit., p 216;

89

3) Norma Ns este qvasi – empiric semnificativă dacă orice individ competent poate

să îşi dea seama că este cel puţin indirect aplicabilă.

Z. Ziembinski a observat că validitatea normelor poate fi dată de o justificare thetică sau

de către o justificare axiologică. Validitatea thetică fiind dată de faptul că o normă a fost emisă sau

adoptată de către o autoritate îndreptăţită să facă acest lucru şi nu a fost încă abrogată. În ceea ce

priveşte validitatea thetică, chiar dacă o normă nu a fost abrogată,ea poate cădea în desuetudine

datorită evoluţiei realităţii şi deci să îşi piardă validitatea. Validitatea axiologică este dată de

comportament, şi anume cel permis de normă este considerat a fi bun iar cel interzis este rău. Deci,

validitatea normei depinde de consecinţele normei., de moralitatea ei.260

260 Idem. p. 216 - 217;

90

Fundamentele logice ale deciziei şi analiza logică a relaţiilor de putere

VII.1. Procesul decizional – proces de tip logic, raţional

Prin “decizie” se înţelege hotărârea luată în urma examinării unei probleme, a unei

situaţii.261

În sensul cel mai general, decizia reprezintă “încheierea normală a deliberării într-un act

voluntar”262 sau “o linie de acţiune conştient aleasă dintr-un număr oarecare de posibilităţi, în scopul

de a ajunge la un anumit rezultat”263.

În literatura de specialitate întâlnim mai multe definiţii ale noţiunii de decizie.

Prin decizie putem înţelege:

- Alegerea unei direcţii de acţiune (H. Simion, 1960);

- Alegerea unei strategii de acţiune (Fishburn, 1964); alegerea conducând la un anume

obiectiv (Churchman, 1968);

- Linia de acţiune conştient aleasă ,dintr-un număr oarecare de posibilităţi cu scopul

obţinerii unor rezultate (I. Căineap 1978);

- Dintr-o multitudine de soluţii posibile pentru rezolvarea unei probleme, trebuie

aleasă, însuşită şi aplicată soluţia optimă şi anume ,aceea care prezintă eficienţa economică cea mai

ridicată (A. Carabulea, 1978);

- Actul deliberat prin care o persoană sau un grup de persoane pune în mişcare un

înreg echipament psihic, ori psihosocial, în vederea atingerii unor scopuri, a reorientării unor

acţiuni, a punerii în aplicare a unor soluţii sau idei (P. Gheorghiu, 1979);

- Elborarea unui numar de strategii alternative si alegerea uneia dintre ele (A.

Radulescu, 1983);

- Alegerea unui plan de acţiune (Bonczek, 1984);

- Hotărârea de a opta pentru o anumită alternativă de acţiune din mai multe variante

posibile , asociate procesului sau fenomenului considerat (M. Andriaşiu, 1986);

261 Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Academiei R.S. R., Bucureşti, 1975, p. 24; 262 Lalande, A., Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Paris, P.U.F., 1960; Didier, M., Economie. Les règles du jeu,

Ed.Economica, Paris, 1989; 263 Dumitrescu, M., Organizarea structurală a întreprinderilor, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1969 şi Introducere în management şi

management general, Ed.Eurounion, Oradea, 1995 ;

91

- Cunoştinţe care indică o angajare într-o anumită direcţie de acţiune (Whinston,

1996);

- Formă specifică de angajare a resurselor într-o acţiune (Minzberg, 1996);

- Hotarârea luată ca urmare a examinarii unei probleme, situaţii etc.; soluţia adoptată

(dintre mai multe posibilităţi) (DEX, 1998);

- Procesul de alegere a unei cãi de acţiune în vederea realizãrii unor obiective, prin a

cãrei aplicare se influenţeazã activitatea a cel puţin unei alte persoane decât decidentul (Ovidiu

Nicolescu, 1999); afirmaţie care denotă angajamentul pe o direcţie de acţiune (Power, 2000);

- Rezultatul unor activităţi conştiente de alegere a unei direcţii de acţiune (F.G. Filip,

2002);

- Un proces raţional de alegere şi aplicare a unei linii de acţiune , pe baza efectuării

unei analize a mai multor variante sau soluţii posibile (Ion Verzea, 2005);

- Rezultatul procesului prin care se realizează o alegere între două sau mai multe

posibilităţi de acţiune alternative care pot conduce la îndeplinirea aceluiaşi obiectiv (Marius

Constantin Profiroiu, 2009).

Procesul decizional constă în ansamblul fazelor prin intermediul cărora se pregăteşte,

adoptă, aplică şi evaluează decizia managerială264.

Procesul decizional este un proces prin care un sistem inteligent stabileşte oportunitatea

şi pertinenţa unei anumite modificări a comportamentului său şi elaborează alternative posibile în

acest sens, selecţionând pe una dintre acestea ca acţiune îndreptată conştient către atingerea

scopului propus265.

Procesul decizional, specific deciziilor mai complexe implică un consum de timp mai

mare, pe parcursul căruia se culege şi analizează o anumită cantitate de informaţii, se stabilesc

contacte umane şi se consultă mai multe persoane în vederea conturării situaţiei decizionale, putând

întâlni însă şi decizii simple care presupun perioade de timp foarte scurte.

Elemente componente

Principalele elemente componente implicate în procesul decizional sunt:

- decidentul (individul sau grupul de indivizi care urmează să aleagă varianta optimă,

din mai multe variante posibile);

- mulţimea variantelor decizionale (ansamblul tuturor variantelor decizionale, din care

poate alege decidentul);

264 Anderson, D.R.; Dennis J.; Williams, A. Thomas – Management Science: Quantitative Approches to Decision Making, Fifth

Edition St. Paul, West Publishing Ca, 1988; 265 Lucica, Matei, Management Public,Ed. a II-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2006, p 208;

- mulţimea criteriilor decizionale (ansamblul punctelor de vedere aparţinând

decidentului);

- mediul decizional (reprezintă ansamblul condiţiilor interne şi externe, care sunt

influenţate şi influenţează decizia);

- mulţimea consecinţelor (totalitatea rezultatelor potenţiale care s-ar obţine în urma

punerii în practică a deciziei );

- obiectivele decizionale (nivelurile criteriilor decizionale pentru stări ale condiţiilor

obiective propuse de decident pentru a fi atinse).

Pornind de la ideea că procesul decizional este considerat un proces de tip logic (etapele

trebuie să decurgă una din cealaltă), raţional, acesta trebuie să cuprindă următoarele etape, acestea

fiind prezentate în figura nr. 4:

7. ETAPA A ŞAPTEA: aplicarea deciziei;

6. ETAPA A ŞASEA: adoptarea deciziei;

5. ETAPA A CINCEA: conturarea şi analiza alternativelor decizionale;

4. A PATRA ETAPĂ: selectarea şi analiza informaţiilor culese;

3. A TREIA ETAPĂ: documentarea în vederea formulării deciziei;

2. A DOUA ETAPĂ: definirea obiectivului decizional şi a mijloacelor de realizare a acestuia;

1. PRIMA ETAPĂ: Iniţierea deciziei

9. ETAPA A NOUA: : formularea concluziilor rezultate după aplicarea deciziei.

8. ETAPA A OPTA: urmărirea aplicării şi respectării deciziei;

Figura nr. 4 : Schema logică a procesului decizional de tip raţional Sursa: Autorul pe baza literaturii de specialitate Decizia publică este o specie a deciziei şi reprezintă o alegere conştientă, un act

voluntar, urmarea finală a unei deliberări, activităţi desfăşurate de un decident public, având ca

obiect de activitate o afacere publică. Pot fi considerate decizii publice, deciziile luate de primar,

92

93

Preşedintele Consiliului Judeţean, ministru, secretar de stat, funcţionarii publici, având ca obiect de

activitate o afacere publică.

Luarea deciziei reprezintă o etapă crucială în activitatea administraţiei publice. Ea

acţionează ca o etapă delicată care ţine cont de factorul uman şi de complexitatea problemelor. În

opinia lui Fortmann, „decizia este deci un act politic necesar şi complex, un ideal de atins, o ştiinţă

şi o artă”.266

Decizia constituie punctul central al tuturor activităţilor de management dintr- o

instituţie sau autoritate publică, într- u - cât ea se regăseşte în orice funcţie a managementului

public. Rolul important al deciziei decurge din faptul că integrarea instituţiei sau autorităţii publice

în sectorul public şi în mediul social în general, depinde într-o mare măsură de calitatea acesteia. În

acelaşi timp, calitatea procesului decizional dintr-o instituţie publică influenţează reducerea

cheltuielilor, buna gestionare a tuturor categoriilor de resurse, creşterea gradului de satisfacere a

interesului public.267

Decizia publică este mult mai delicată, decât luarea unei decizii private, personale,

deoarece decidentul public trebuie să dea socoteală, să explice în faţa cetăţenilor, a celor

administraţi sau a electoratului. Dreptul la greşeală îi este rareori recunoscut, el trebuie să

dovedească fără încetare o rigoare extremă în maniera sa de a decide. Decizia publică trebuie să fie

legală: judecătorul verifică respectarea legalităţii şi poate sancţiona abaterile de orice natură comise

de către autorităţile publice.

VII. 2. Formalizarea deciziilor şi a relaţiilor de putere

Fie că se ia în considerare producerea legilor sau a actelor juridice adoptate sau emise de

autorităţile administraţiei publice (Hotărâri de Guvern, dispoziţii ale primarilor, hotărâri ale

consiliilor locale sau judeţene etc.), fie că se au în vedere dezbaterile şi acţiunile prin care un

anumit jurist sau specialist în ştiinţe administrative valorifică normele juridice în vigoare pentru a

rezolva diferite situaţii cu care se confruntă, respectiv, care se finalizează cu o soluţie specifică

fiecărui caz în parte, procesul decizional, de alegere , de adoptare în mod voluntar a unei variante

din mai multe posibile, se impune, uneori, în mod repetat, ca o etapă indispensabilă în activitatea

juridică dar şi administrativă.

Astfel, dacă ne raportăm la momentele elaborării şi adoptării actelor normative este

evident că autoritatea normativă (Parlament, Guvern, Ministru, Primar, Consiliu judeţean, Consiliu

local etc.) este obligată să hotărască, adică să decidă, de regulă prin vot, în mai multe situaţii cum ar

fi: dacă un anumit act normativ trebuie sau nu să intre în vigoare, dacă unul sau altul din articolele

266 Mercier, Jean, L' administration publique - De l' École classique au nouveau management public, Les presses de l' Université

Laval, 6e triage: 2008, p. 39; 267 Androniceanu, Armenia, Op. cit., p 125

94

acelui act normativ este sau nu admisibil, dacă aprobă sau nu diferitele amendamente propuse în

timpul dezbaterii acelui act normativ etc.268

Prin”decizie”, în cadrul capitolului de faţă înţelegem “procesul de evaluare a mai multor

variante, comparându-le una cu alta şi alegerea uneia dintre aceste variante” şi nu “hotărârea unei

instanţe judecătoreşti, a unui tribunal269”.

Sensul termenului “decizie”, se apropie, pe de o parte de cel care este folosit în cercetare

inductivă, unde a decide asupra unei ipoteze înseamnă în fond a verifica, într-o manieră specifică,

dacă o anumită ipoteză, din mai multe avansate care are sau nu anumite calităţi, (putere explicativă,

grad de probabilitate, etc.), astfel încât, să poată fi acceptată ca explicaţie eficientă a unui fenomen

încă necunoscut.270

Sensul care ne interesează, al termenului “decizie”, se apropie şi de înţelesul pe care îl

are acest termen în cercetările sociale şi în activitatea socială (activitatea administrativă), şi politică

în genere, unde a decide înseamnă a alege din două sau mai multe variante şi a prefera pe aceea

considerată capabilă să ne apropie de atingerea unui anumit deziderat, respectiv de a alege din mai

multe proiecte de investiţii pe cel care prezintă cea mai bună oportunitate.271

Trebuie să precizăm faptul că, luată separat, orice decizie socială, presupune mai multe

componente, cum ar fi de exemplu, una, două sau mai multe variante din care un agent trebuie să

aleagă (să prefere) una, identificarea acestor componente, descoperirea relaţiilor dintre ele, a

proprietăţilor caracteristice acestor relaţii fiind de competenţa ştiinţei logicii.

Din punct de vedere logic, orice tip de decizie socială, implică în mod necesar cel puţin

trei elemente:272

1) O clasă, ce poate fi notată cu litera V (litera a fost aleasă ca fiind prima literă a

cuvântului “variante"), de cel puţin două variante v1 şi respectiv v2, din care cei care trebuie să –şi

exprime opţiunea trebuie să îşi aleagă una şi numai una, ceea ce înseamnă ca aceste variante au

statutul de obiect al deciziei;

2) O clasă C de agenţi (indivizi), care poate fi redată prin şirul a1, …, an, unde n ≥ 1,

abilitaţi să îşi manifeste opţiunea individuală pentru una sau alta din variantele oferite, ca obiect al

deciziei, fiecare dintre aceştia fiind considerat un potenţial decident;

3) O regulă (normă) a deciziei, ce este fie tacit - acceptată de potenţialii decidenţi, fie le

este impusă acestora prin lege sau printr – un regulament special şi conform căreia este obligatoriu

268 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op. cit, p. 274; 269A se vedea Antoniu, G.; Bulai, C.; Chivulescu, G.;Dicţionar juridic Penal, Editura Ştinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976; 270 Bieltz, P.; şi Gheorghiu, D.; Op cit, p 275; 271 Idem.; 272 Ibidem, p. 276;

95

să existe un număr minim273, să spune m, de potenţiali decidenţi care să fi optat pentru o anumită

variantă, astfel încât respectiva variantă să fie considerată o alegere validă a clasei C.

În conformitate cu această ultimă precizare, putem nota k numărul agenţilor din C care

şi-au exprimat opţiunea pentru varianta α, această variantă va fi considerată drept alegere validă a

agenţilor din C numai în condiţiile în care k ≥ m. Desigur, m ≤ n, dar indiferent de cele două situaţii

posibile pentru m, acest număr caracterizează o subclasă a lui C, să spunem Q, unde Q C şi unde

din perspectiva regulii de decizie, Q reprezintă cvorumul274, iar în cazul în care alegerea grupului C

este validă, în raport cu totalitatea decidenţilor potenţiali, Q reprezintă grupul decidenţilor reali

(efectivi), adică grupul celor care şi – au impus punctul de vedere în raport cu restul decidenţilor

potenţiali. De pildă, dacă C desemnează totalitatea deputaţilor, cu alte cuvinte, dacă C desemnează

Camera Deputaţilor aflată în dezbaterea unei legi oarecare, Q corespunde totalităţii deputaţilor a

căror opţiune individuală a condus la hotărârea finală a Camerei Deputaţilor referitoare la legea în

cauză, adică la adoptarea sau respingerea acelei legi. La fel, putem afirma că C desemnează

totalitatea consilierilor locali, altfel spus, dacă C desemnează un Consiliu Local aflat în dezbaterea

unei Hotărâri de consiliu oarecare, atunci Q corespunde totalităţii acelor consilieri locali a căror

opţiune individuală a condus la decizia finală a Consiliului local referitoare la hotărârea în cauză ,

adică la aprobarea sau respingerea acesteia. La fel, atunci când competenţa de a decide revine unui

complet, format din mai mulţi judecători, C reprezintă completul de judecată în întregul său, în timp

ce din Q fac parte numai acei judecători din completul de judecată a căror alegere individuală a

produs opţiunea respectivului complet în totalitate. 275

Din cele exprimate mai sus rezultă, totodată că, în situaţiile în care alegerea finală

revine uni grup de agenţi şi nu unuia singur dintre aceştia, trebuie să se facă diferenţa între opţiunea

fiecăruia dintre membrii grupului, adică între alegerea individuală şi alegerea grupului, adică

opţiunea generală (efectivă, finală), care s-a constituit pe baza opţiunilor individuale şi a regulii de

decizie specifică acelei situaţii. Putem presupune că decizia efectivă este de competenţa unei clase

(a unui grup) C oarecare, cum ar fi de exemplu un Consiliu local, un Consiliu judeţean, un complet

de judecată, Camera Deputaţilor, Senatul, o Comisie Parlamentară oarecare, sau orice altă

colectivitate , de pildă chiar electoratul naţional, implicată în alegerea unei variante din mai multe

posibile şi unde din C fac parte agenţii a1 .............., an, adică consilierii locali, consilierii judeţeni,

judecătorii, deputaţii, senatorii, sau persoanele care au optat pentru una din cel mult două variante,

273 A se vedea Bălan, E.; Procedură administrativă, Editura Universitară, Bucureşti 2005, p 115 – 116; 274 Prin „cvorum” înţelegem – numărul minim de membrii necesari, potrivit legii sau statutelor diferitelor organizaţii, pentru ca o

adunare să se poată întruni în şedinţă sau să poată adopta o hotărâre valabilă; 275 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op. cit, p. 276;

96

α sau β. În aceste condiţii , dacă unul din respectivii agenţi, fie ai acela, a optat să spunem, pentru

varianta α, alegerea sa individuală va fi redată prin intermediul formulei:276

(1) Pai (v1, v2)

care se citeşte agentul (decidentul) ai a preferat pe v1 lui v2 (a optat pentru v1 în

detrimentul lui v2), iar în cazul în care acel agent, a preferat cealaltă variantă opţiunea sa individuală

va fi redată de următoarea formulă:277

(2) Pai (v2, v1)

conform căreia reiese că agentul ai a preferat varianta v2 în detrimentul variantei v1.278

Trebuie precizat faptul că există şi o a treia variantă de alegere individuală, respectiv aceea în care

agentul în cauză s-a abţinut în momentul în care i s-a cerut părerea, sau pur şi simplu nu a exprimat

nici un fel de opinie în legătură cu variantele menţionate; în aceste condiţii pentru a reda alegerea

individuală a agentului respectiv putem recurge la formula:279

(3) ~ Pai (v1, v2) & ~ Pai (v2, v1),

din care reiese că agentul ai nu a optat nici pentru niciuna din cele două variante

disponibile (v1 şi v2).

Într-o situaţie strict determinată, alegerea individuală oricăruia din agenţii care alcătuiesc

clasa C nu poate lua decât una din aceste trei forme, ceea ce este valabil si pentru opţiunea generală,

adică pentru cea creditată ca fiind a respectivei clase, ca întreg. Prin urmare decizia clasei C (a

Consiliului local, a Consiliului judeţean, a Camerei Deputaţilor, a completului de judecată etc.)

poate fi redată prin trei formule asemănătoare celor prin care au fost exprimate variantele posibile

pentru opţiunea individuală. Astfel, în cazul în care opţiunea clasei C ar coincide cu prima variantă

de alegere a agentului ai , vom recurge la formula:280

(4) P (v1, v2),

conform căreia clasa C a optat pentru varianta v1, adică a preferat pe v1 în defavoarea

variantei v2. Într– o altă situaţie, decizia clasei C ar putea coincide cu cea de-a doua variantă a

alegerii agentului ai, caz în care poate fi redată prin formula:281

(5) P (v2, v1).

276 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op. cit, p. 276; 277 Idem; 278 Ibidem; 279 Idem, p. 277; 280 Idem; 281 Idem, p. 278;

97

Nu este exclus ca rezultatul opţiunii clasei C, să fie de aceeaşi formă cu cea de-a treia

variantă posibilă pentru alegerea făcută de agentul ai, situaţie în care preferinţa clasei C va fi redată

prin următoarea formulă:282

(6) ~ P (v1, v2) & ~ P (v2, v1),

Din care reiese că, de această dată, clasa C nu a preferat nici pe v1 lui v2 şi nici pe v2 lui

v1. Trebuie precizat faptul că, indiferent de valoarea lui n, se impune diferenţierea între alegerea

fiecărui membru al unui grup care se va numi „decizie individuala”, şi alegerea grupului din care

aceştia fac parte, numită „decizie de grup”, ceea ce înseamnă că decizia publică se prezintă, de

regulă, sub aceste două forme între care trebuie făcută o distincţie clară. Chiar dacă există

asemănări între formele deciziei individuale şi cele ale deciziei de grup, nu există nici o raţiune

(temei) pentru concluzia că rezultatul deciziei grupului, va fi în mod necesar, de fiecare dată exact

acelaşi cu rezultatul deciziei fiecărui individ (agent) din acel grup, chiar dacă uneori o asemenea

coincidenţă este firească. De aici reiese faptul că o primă trăsătură a deciziei publice ar fi că:

deciziei publice îi corespund două forme distincte de manifestare, respectiv, ca decizie individuală

şi ca decizie de grup.283

Comparând între ele cele trei forme ale deciziei individuale, respectiv cele trei forme ale

deciziei grupului, reiese că una din principalele diferenţe dintre formele distincte proprii deciziei

ţine de schimbarea ordinii variabilelor, fiecăreia dintre aceste forme fiindu-i caracteristică o anumită

ordine a acestor variabile. Trebuie reţinut aici faptul că, formulele (3) şi (6) nu contrazic cele

afirmate mai sus, deoarece şi ele vizează ordinea variabilelor v1 şi v2, sub forma unei indiferenţe

între singurele două posibilităţi de ordonare a acestor două variabile, adică între (v1, v2) şi (v2, v1),

sau în sensul că nici una din variantele oferite potenţialului decident, ca obiect al deciziei sale, nu

este preferată de către acesta. În aceste condiţii, a alege între v1 şi v2 este acelaşi lucru cu a prefera

fie ordinea (v1, v2), fie ordinea (v2, v1), sau a arăta că nu este preferată niciuna din aceste două

posibilităţi de ordonare a variantelor v1 şi v2. Rezultă că, indiferent dacă este vorba despre o decizie

individuală sau despre decizia de grup, opţiunea pentru mai multe variante , specifică deciziei

publice, poate fi gândită drept specificarea unei anumite ordini de preferinţă pentru variantele care

formează obiectul deciziei, sau, altfel spus, punerea acestor variante într-o anumită ordine de

preferinţă284, ceea ce din punct de vedere logic se poate exprima în următoarele cuvinte: a decide

282 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 278; 283 Idem; 284 De aceea, pentru a exprima formele deciziei individuale sau pe cele ale deciziei de grup am optat pentru litera P (de la

„preferinţă”) şi nu pentru D (de la „decizie”);

98

între două sau mai multe variante înseamnă a introduce o relaţie de preferinţă în mulţimea (clasa)

respectivelor variante.285

Trebuie reţinut de asemenea că, indiferent, fie că este vorba de decizia individuală, fie de

cea a grupului, decizia nu poate lua nici o altă formă decât una din cele desemnate de formulele de

mai sus. În fond, în fiecare caz în parte (decizia individuală sau a grupului), cele trei formule

corespunzătoare fiecărui tip de decizie epuizează posibilităţile de punere în ordine de preferinţă (de

ordonare) a celor două variante care reprezintă obiectul deciziei. Dacă luăm în considerare şi

semnificaţia fiecăreia din cele trei formule din fiecare caz, este vorba de formulele (1) – (3) în cazul

deciziei individuale şi respectiv, formulele (4) - (6) în cazul deciziei în grup, rezultă că decizia

publică nu admite situaţii în care decidentul să nu fi luat nici o poziţie în raport cu variantele care

formează obiectul deciziei, în sensul că pentru fiecare din cele două forme ale deciziei publice,

oricare dintre cele trei formule specifice ei, reprezintă de fiecare dată o luare de poziţie. Dacă

presupunem o terminologie specifică votului (spre exemplu în cadrul unui Consiliu local sau în

cadrul altei autorităţi publice) şi presupunem ca fixată ordinea (v1, v2), atunci formulele (1) şi (4)

înseamnă a fi pentru v1, formulele (2) şi (5) înseamnă a fi împotriva lui v1, iar formulele (3) şi (6)

înseamnă abţinere sau indiferenţă în raport cu variantele oferite potenţialului decident ca obiect al

deciziei sale. Fără îndoială, este posibil, ca un agent (un consilier local, parlamentar, etc.) să

absenteze în momentul votului, şi drept urmare să nu participe la actul de decizie, deci să nu

exprime niciuna din aceste trei posibilităţi de ordonare ale lui v1 şi v2, dar aceasta nu este un

exemplu de situaţie nedecidabilă cu privire la punerea în ordine de preferinţă a variantelor

menţionate. Neparticipând la decizia al cărui obiect erau variantele v1 şi v2, cetăţeanul în cauză a

săvârşit totuşi un act de decizie individuală, al cărei obiect a fost alcătuit din alte două variante, deci

şi - a propus un obiect de decizie propriu, ce poate fi redat prin perechea ordonată (v3, v4), care este

diferit de cel „oficial”, dar este aflat în strânsă legătură cu acesta şi unde v3 = participarea la

procesul de decizie asupra variantelor v1 şi v2, iar v4 = neparticiparea la această decizie. În condiţiile

de mai sus, dacă cetăţeanul (consilier local, deputat, senator, judecător, etc.) care a absentat de la

vot este ai, opţiunea sa este cea exprimată de formula:

(7) Pai (v4, v3),

care dacă este adevărată, înseamnă că ai a preferat pe v4 lui v3 şi totodată, dată fiind

semnificaţia lui v3 şi , înseamnă că ai s-a pronunţat totuşi într-un fel aparte, şi în legătură cu obiectul

deciziei „oficial”. 286

285 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 279; 286 Idem, p 279;

99

Pentru a fi stabilite cât mai clar particularităţile deciziei sociale şi în speţă cele ale

deciziei publice trebuie să se recurgă la o simplificare de scriere a formulelor. Indiferent de faptul

că ar corespunde unei opţiuni individuale sau unei decizii de grup (colectivă), formulele elementare

vor fi scrise numai sub forma în care a fost exprimată decizia de grup, mai exact după modelul

formulelor (4) şi (5), respectiv sub forma P (v1, v2), P (v2, v1), etc. Simplificarea este posibilă

deoarece preferinţa se bucură de aceleaşi proprietăţi în ambele cazuri, al deciziei individuale şi al

deciziei grupului. În al doilea rând, pentru a putea dobândi mai multă precizie şi claritate se

introduce o nouă formulă de forma I (v1, v2), care se citeşte agentul i din grupul C este indiferent în

a- l prefera pe v1 lui v2 cât şi în a- l prefera pe v2 lui v1. Altfel spus, formula:287

(8) I (v1, v2) = [~ P (v1, v2) & ~ P (v2, v1)]

poate fi considerată drept definiţie a relaţiei de indiferenţă prin intermediul relaţiei de

preferinţă. Această definiţie este utilă pentru că ne poate oferi posibilitatea de a simplifica formule

mai complicate, de felul formulelor (3) şi (6), prezentate mai sus. Trebuie reţinut, în acelaşi timp şi

faptul că deşi se suprapun reciproc, relaţia de preferinţă şi cea de indiferenţă, sunt totuşi diferite,

ceea ce iese în evidenţă prin intermediul proprietăţilor caracteristice acestor relaţii.

Astfel, relaţia de preferinţă se bucură de o serie de proprietăţi, şi anume:288

- proprietatea de ireflexivitate, ce poate fi redată prin formula:

( 9) v1 ~ P (v1, v1)

- proprietatea de a fi asimetrică, care poate fi exprimată prin formula:

(10) v1 v2 ~ [ P (v1, v2) & P (v2, v1)]

- proprietatea de tranzitivitate, va fi redată prin formula:

(11) v1 v2 v5 [ P (v1, v2) & P (v2, v5)] P (v1, v5 )

Se poate afirma că relaţia de preferinţă este un exemplu de relaţie de ordine289. Conform

formulei cu numărul (9) , trebuie precizat faptul că un decident este absurd să prefere o anume

variantă în raport cu ea însăşi, pentru că în condiţiile unui comportament raţional, unde prin

„raţional” se înţelege chiar „psihic- sănătos”, nicio variantă nu poate fi preferată în raport cu ea

însăşi. În acelaşi timp, din formula cu numărul (10) reiese că, pentru oricare două variante, v1 şi v2,

nu este admisibil ca un decident, fie el şi public, să exprime într- o anumită situaţie atât o opţiune

de forma „v1este preferată lui v2”, cât şi una de forma „v2 este preferată lui v1”. În acelaşi timp,

potrivit formulei numărul (11) şi în condiţiile unui comportament raţional din partea sa, pentru un

decident este perfect firesc şi chiar necesar ca, pentru oricare trei variante, să spunem v1, v2, şi v5,

287 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 280; 288 Idem, p 280 – 281; 289 Pentru proprietăţile relaţiilor, a se vedea capitolul Logică Formală Elementară din Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Logică juridică,

Editura Pro Transilvania, Bucureşti, 1998, iar pentru clasificarea relaţiilor, după proprietăţile lor, în relaţii de ordine şi relaţii de echivalenţă se pot consulta suplimentar: Speranţa, F.; Relaţii şi Structuri, Bucureşti, 1975, sau. Bieltz, P.; Logica, Bucureşti 1988;

100

oferite lui pentru a alege una din ele, dacă el a optat pentru v1 în raport cu v2,, iar când s-a pus

problema alegerii între v2, şi v5, el a optat pentru v2, urmând ca în final când are de ales între v1 şi

v5, decidentul în cauză trebuie să opteze pentru v1. 290

De regulă, indiferent de cauza care a stat la baza acestui comportament iraţional,

decidentul în cauză se scuză afirmând că „din două rele a ales varianta care i s-a părut mai bună” În

raport cu cele afirmate mai sus, trebuie adăugat faptul că la constituirea pragului de discriminare în

raport cu care se explică opţiunea unui decident oarecare, participă pe lângă o serie de importante

componente de natură psihologică şi morală, altele la fel de importante , ca de exemplu, convingeri

şi interese ale decidentului, capacitatea acestuia de a realiza o analiză exactă şi completă a

variantelor cu care se confruntă şi a raporturilor dintre ele, calitatea informaţiilor pe care el le are la

dispoziţie cu privire la variantele care formează obiectul deciziei publice în respectiva situaţie etc.

În comparaţie cu relaţia de preferinţă, relaţia de indiferenţă, se bucură mai întâi de

proprietatea de reflexivitate, cum rezultă şi din formula:291

(12) v1 I (v1, v1)

În al doilea rând, relaţiei de indiferenţă, îi aparţine şi proprietatea de a fi simetrică, aşa

cum reiese şi din formula:292

(13) v1 v2 [ I (v1, v2) I (v1, v2)]

În aceeaşi ordine de idei, relaţia de indiferenţă se bucură şi de proprietatea de a fi

tranzitivă, ce a fost constatată şi în cazul relaţiei de preferinţă, dar care de această dată, poate fi

redată cu ajutorul următoarei formule:293

(14) v1 v2 v5 [ I (v1, v2) & I (v1, v5)] I (v1, v5)

Menţionăm că spre deosebire de relaţia de preferinţă, care s-a dovedit a fi o relaţie de

ordine, cea de indiferenţă este o relaţie de echivalenţă fapt care are o importanţă deosebită.

De aici rezultă faptul că, această calitate a relaţiei de indiferenţă ne permite, într-o primă

fază, o nouă simplificare de scriere a formulelor. Mai exact, în loc de a scrie „I (v1, v2)” ori de câte

ori este nevoie, se poate scrie „v1 = v2”, unde semnul „ = „ semnifică faptul că între variantele α şi β

nu există nici o diferenţă, evident din perspectiva oricărui prag de discriminare pe care şi l-ar putea

imagina, sau l-ar putea lua în considerare decidentul public, ceea ce nu înseamnă că α şi β coincid (

că ar fi, de fapt, exact aceeaşi variantă). Pe de altă parte, ţinând seama de definiţia exprimată prin

formula cu numărul (8), ca şi de faptul că formulele (1) – (3), respectiv (4) - (6), epuizează toate

formele posibile pentru relaţia de preferinţă, rezultă că relaţia de indiferenţă este chiar una din cele

290 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 281; 291 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op. cit, p 282; 292 Idem; 293 Ibidem;

101

trei forme ale relaţiei de preferinţă. Ca atare, se poate afirma că, relaţia de preferinţă se bucură, în

plus, şi de relaţia de trihotomie294, ceea ce înseamnă, de fapt că relaţia poate lua numai una din

următoarele trei forme:295

P (v1, v2), P (v2, v1) sau v2 = v1

Cu alte cuvinte, pentru orice pereche de variante v1 şi v2 care ar reprezenta, într-o

anumită situaţie, obiectul deciziei publice pentru un anumit decident, în condiţiile unui

comportament normal din partea acelui decident, una şi numai una din aceste trei formule este

adevărată. În plus, faptul că relaţia de preferinţă se bucură şi de trihotomie, este foarte important

pentru caracterizarea deciziei sociale, dar şi a speciei acesteia, şi anume a deciziei publice, deoarece

acesta este singurul tip de relaţie de ordine care permite decidentului o alegere clară şi exactă,

lipsită de orice echivoc.296

Pentru o mai bună înţelegere a proprietăţilor de care se bucură relaţiile de preferinţă şi

indiferenţă, relaţiile de ordine, cum ar fi spre exemplu, relaţiile dintre două sau mai multe variante

dintre care un decident urmează să aleagă una (în principiu pe cea mai bună), diferitele relaţii

existente între două sau mai multe persoane, de pildă relaţiile de rudenie, cele dintre anumite

persoane şi diferite instituţii, sau cele dintre instituţii, de exemplu, relaţii de subordonare,

colaborare, coordonare, şi chiar relaţiile dintre state, numite de regulă, „relaţii diplomatice”, au o

importanţă deosebită pentru o corectă interpretare a multiplelor situaţii specifice nu doar activităţii

juridice sau administrative, ci oricărei acţiuni care presupune exprimarea unei opţiuni sau adoptarea

unor soluţii. Dacă se consideră că, la nivel general, oricărei situaţii de acest fel îi corespunde o

mulţime de elemente (variante disponibile ca obiect al deciziei, persoane, instituţii, state etc.) şi

dispunem de un prag de discriminare între aceste elemente, astfel încât, pentru cel puţin două dintre

acestea se poate afirma că unul dintre ele are cumva prioritate faţă de celălalt, vom spune că între

respectivele elemente există o relaţie de ordine, sau că mulţimea care le conţine este o mulţime

ordonată într - un anume fel.297 Din acest punct de vedere, trebuie reţinut faptul că, în funcţie de

proprietăţile caracteristice ei, se pot deosebi mai multe feluri de relaţii de ordine, respectiv mai

multe feluri de mulţimi ordonate, ce se vor trece în revistă în cele ce urmează, precizând de la

început că fiecare tip de relaţie de ordine influenţează în mod specific rigurozitatea şi eficienţa

actului (procesului) decizional.298

294 Speranza, F.; Op. cit. ; 295 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op. cit, p 282; 296 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 283; 297 Idem; 298 Idem;

102

În ceea ce priveşte consecinţele, posibile ale fiecărui tip de astfel de relaţie de ordine,

respectiv, ale fiecărei mulţimi caracterizată de una sau alta dintre aceste relaţii ce au fost prezentate

mai sus, este important să se reţină următoarele299:

a) În cazul mulţimilor parţial ordonate singurul lucru care se poate afirma despre

elementele unei astfel de mulţimi, fie v1 şi v2 acestea, este doar acela că fie „v1 are prioritate faţă de

v2”, fie că „v2 are prioritate faţă de v1”;

b) În situaţia în care mulţimea în cauză este total ordonat, se poate afirma că

decidentul dispune de un prag de discriminare satisfăcător doar pentru a compara unul cu celălalt

oricare două elemente conţinute de acea mulţime;

c) Dacă mulţimea considerată este strict ordonată, în această situaţie decidentul

dispune de un astfel de prag de discriminare între elementele acelei mulţimi, ce îi permite, pentru

oricare două elemente ale mulţimii în cauză, să aleagă una şi numai una din următoarele două

variante, v1 are prioritate faţă de v2” sau „v2 are prioritate faţă de v1”;

d) În cazul în care mulţimea care conţine pe v1 şi v2 este total şi strict ordonată,

înseamnă că decidentul dispune de un prag de discriminare suficient de puternic, astfel încât, dacă

este sincer din cele trei variante posibile pentru variantele menţionate, „v1 are prioritate faţă de v2”,

„v2 are prioritate faţă de v1” sau „v1 are prioritate faţă de v2şi nici v2 are prioritate faţă de v1”, este în

măsură să exprime propria opţiune pentru numai una din ele.

Revenind la distincţia dintre cele două tipuri de decizie socială şi în speţă decizie publică

(decizie individuală şi decizie de grup), trebuie reţinut faptul că în cazul în care alegerea finală este

cea a unui grup, la care însă se ajunge pe baza opţiunilor exprimate de membrii acelui grup, adică în

condiţii normale, dependenţa deciziei unui grup de deciziile individuale proprii agenţilor

(cetăţenilor) care intră în alcătuirea acelui grup poate fi exprimată prin următoarea formulă:300

(15) P = (P1, P2, ... , Pn)

în care decizia grupului este redată prin P, iar deciziile individuale proprii agenţilor care

aparţin acelui grup sunt redate de P1, P2, ... , Pn. În contextul de faţă, trebuie reamintit faptul că, în

imensa majoritate a situaţiilor de acest fel, decizia grupului nu coincide cu cea a fiecărui agent

individual din acel grup. Ceea ce face ca opţiunile unora din membrii grupului să nu coincidă în

final cu opţiunea grupului din care ei fac parte se poate explica prin aceea că de la deciziile

individuale proprii agenţilor care alcătuiesc grupul decident conduc la opţiunea respectivului grup

numai prin intermediul unei anumite reguli de decizie care defineşte în fiecare caz în parte

cvorumul, adică numărul minim de opţiuni individuale în favoarea unui variante, necesar conform

299 Ibidem, p 284; 300 Idem, p. 285

103

legii sau unui regulament special, pentru ca această variantă să poată fi considerată opţiunea validă

a respectivului grup, în calitatea acestuia de decident efectiv. Trebuie menţionat faptul că în formula

cu numărul (15), reprezintă, într-o manieră generală, o regulă de decizie oarecare. Se va nota că

orice regulă de decizie poate fi gândită având un rol analog celui îndeplinit de un operator

propoziţional prin care ia naştere o funcţie de adevăr301, în sensul că, aşa după cum un operator

propoziţional transformă valorile de adevăr proprii variabilelor propoziţionale în valoarea de adevăr

a funcţiei de adevăr din care ele fac parte, în mod analog, regula de decizie transformă opţiunile

agenţilor dintr-un grup în opţiunea respectivului grup. Ţinând seama de aceste precizări, se poate că

formula cu numărul (15), reprezintă, de fapt, într-o formă generală, o funcţie de decizie socială

(publică).302

Înainte de a prezenta câteva exemple concrete de reguli de decizie şi în consecinţă, a

unor exemple concrete de funcţii de decizie, se impun câteva precizări suplimentare. Mai întâi,

trebuie precizat că fiecare funcţie de decizie reclamă specificarea lui din formula (15). Spre

exemplu, considerând aceeaşi pereche de variante ca obiect al deciziei, (v1, v2), întâlnim, ca să ne

referim doar la cele mai frecvente funcţii de decizie, următoarele reglementări: “varianta v1 va fi

adoptată numai dacă ea întruneşte aprobarea a cel puţin jumătate plus unu din agenţii din C”,

“varianta v1 va fi adoptată numai dacă ea întruneşte aprobarea a cel puţin două treimi din agenţii

din C” sau “ varianta v1 va fi adoptată numai dacă ea întruneşte aprobarea tuturor agenţilor din C”.

În alcătuirea reglementărilor de acest fel, expresii ca “cel puţin jumătate plus unu”, “cel puţin două

treimi”, “(aprobarea) tuturor” etc. există pentru reguli de decizie speciale, respectiv sunt exemple

pentru diferite posibilităţi de concretizare a lui din formula (15).303

Din analiza acestor trei exemple de reguli de decizie (nu singurele posibile), dacă n este

numărul total de agenţi din C, fiecare regulă de decizie în parte stipulează că pentru adoptarea

variantei v1, de exemplu, de către întregul grup C, este obligatoriu ca această variantă să întrunească

aprobarea a unui număr m indivizi din C, unde 0 m n şi unde m este cardinalul submulţimii Q

al lui C, adică numărul agenţilor din Q, unde Q reprezintă cvorumul definit din perspectiva regulii

de decizie304. Dacă avem în vedere şi faptul că, de fiecare dată, în cazul în care decizia finală

(efectivă) revine grupului format din anumiţi agenţi ale căror opţiuni individuale au importanţă

pentru opţiunea respectivului grup, şirul opţiunilor individuale ale agenţilor în cauză poate fi

301 Pentru caracterizarea generală a operatorilor propoziţionali şi pentru definiţia termenului de funcţie de adevăr, a se vedea capitolul Logică Formală Elementară – din Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit.; 302 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 286; 303 Idem; 304 Varianta m = 0, corespunde unei situaţii speciale, adică, fie uneia de tip tribal în care opţiunea este în mod definitiv stabilită, indiferent de voinţa membrilor tribului , de către zeu sau totem, fie a uneia specifice unei societăţi dictatoriale în care ceea ce vrea dictatorul „vor automat” şi ceilalţi membrii ai societăţii „chemaţi să aleagă”;

104

reprezentat ca o conjuncţie logică de n decizii individuale. În aceste condiţii, dacă se presupune că

alegerea grupului, ce va fi redată prin P, a rezultat din opţiunile exprimate de exact m agenţi din

acel grup, atunci dependenţa opţiunii grupului de alegerile făcute de cei m agenţi menţionaţi poate

fi redată prin următoarea formulă:305

(16) P1 (v1, v2) ,… , Pm (v1, v2) P (v1, v2)

Prin această formulă se poate pune în evidenţă şi faptul că cele trei reguli de decizie date

aici ca exemplu produc trei exemple distincte de funcţii de decizie, după cum urmează. Astfel, dacă

regula de decizie este cea exprimată de cuvintele „cel puţin jumătate plus unu”, funcţia de decizie

produsă de această regulă, cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de „regula

majorităţii simple” poate fi exprimată prin formula cu numărul (16), dar numai cu condiţia, impusă

de regula de decizie menţionată, ca valoarea lui m să fie cea desemnată de formula:

(I) (n2) + 1 m n

Prin urmare, în cazul în care lui m îi corespunde valoarea redată de următoarea

formulă:306

(II) 2n/3 m n

Formula (16) corespunde funcţiei de decizie produsă de regula de decizie exprimă prin

cuvintele „cel puţin două treimi”, cunoscută sub denumirea de „regula majorităţii de două treimi

(pentru adoptarea unor decizii publice aceasta fiind identică cu majoritatea calificată)”. În cele din

urmă, în cazul în care valoarea lui m este:307

(III) m = n

aceeaşi formulă (16) exprimă funcţia de decizie generată de regula de decizie cunoscută

sub numele de „regula consensului”, sau sub acela de „regula unanimităţii”, şi care ar putea fi

explicată prin faptul că: „alegerea unei anumite variante de către un grup C va fi considerată alegere

validă a acelui grup, numai dacă absolut toţi agenţii din C au fost favorabili (au ales) acelei

variate”.308

Trebuie precizat că între aceste trei exemple de funcţii de decizie există o deosebire

importantă. Astfel, luând în consideraţie că există doar două variante distincte (v1, v2), ordinea lor

fiind astfel fixată înainte de a se pune problema alegerii uneia dintre ele, funcţia de decizie prin

majoritate simplă, exprimată de formula (16) în situaţia în care lui m îi corespunde valoarea redată

prin formula (I), este imparţială între v1 şi v2 deoarece fie că este vorba de v1, fie că este vorba de v2,

de fiecare dată adoptarea uneia din aceste variante impune un număr minim (n2) + 1 decizii

305 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 286; 306 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 286; 307 Idem, p, 287 308 Ibidem;

105

individuale favorabile ei. Altfel spus, considerând că tocmai situaţia (I) este specifică formulei (16)

şi că în această situaţie formula (16) ar avea valoarea de adevăr adevărul, reiese că şi următoarea

echivalenţă ia tot valoarea de adevăr adevărul:

(17) P1(v1, v2) ,… , Pm(v1, v2) P (, ) P1(v1, v2) ,… , Pm(v2, v1) P(v2, v1)

care arată că regula majorităţii simple este imparţială în ceea ce priveşte şansele pe care

le are fiecare din cele două variante de a fi ea cea aleasă , în sensul că atât pentru alegerea lui, în

sensul că atât pentru alegerea lui v1, cât şi pentru alegerea lui v2 de către C este nevoie de exact

acelaşi număr de opţiuni individuale favorabile acelei variante. Dacă lucrurile se privesc în sens

invers, adică să ne raportăm la numărul de voturi necesare pentru respingerea uneia dintre variante,

putem constata faptul că se ajunge la o concluzie asemănătoare: indiferent dacă este vorba de v1 sau

de v2, pentru ca varianta respectivă să fie respinsă este nevoie de exact acelaşi număr de voturi, de

aici putând trage concluzia că regula majorităţii simple este imparţială şi în ceea ce priveşte şansele

pe care le are fiecare din cele două variante de a fi ea cea respinsă. Dată fiind această particularitate

de excepţie a regulii majorităţii simple, această regulă de decizie se poate afirma că este singura

regulă de decizie autoduală309, şi totodată, singura regulă de decizie logic - democratică, adică

absolut imparţială.

În schimb în cazul în care m din formula (16) ia valoarea din situaţia (II), lucrurile stau

cu totul altfel, deoarece în acest caz, dacă este adevărată formula (16), atunci echivalenţa din

formula (17) nu mai are valoarea de adevăr adevărul. Explicaţia este următoarea. Presupunem, în

continuare, că ordinea variantelor oferite decidentului este dată şi că v1 şi v2, sunt variante opuse

(de pildă, v1 = se aprobă hotărârea “x” , iar v2 = se respinge hotărârea „x”). În aceste condiţii, dacă

pentru alegerea de către C a lui v1 este necesar ca valoarea lui m să fie cea descrisă de formula (II),

pentru alegerea lui v2 este este suficientă o valoare mult mai mică pentru m şi anume, cea descrisă

de formula:310

(IV) (n/3) + 1 m n.

Cu alte cuvinte, pentru alegerea de către C a lui v1 este nevoie de cel puţin două treimi

de decizii individuale ale agenţilor din C favorabile variantei v1, în timp ce pentru respingerea

variantei v1 este suficient ca o treime plus unu din agenţii din C să prefere pe v2. De aici se poate

desprinde concluzia că pentru adversarii lui v1 este mai uşor, decât pentru partizanii lui v1, să-şi

atingă scopul. Reiese că regula majorităţii de două treimi nu este imparţială în ceea ce priveşte

şansele pe care le are fiecare dintre cele două variante de a fi ea cea aleasă, cu alte cuvinte, această

regulă de decizie este formal (logic) - nedemocratică şi pentru a nu fi şi concret (în plan real)

309 Bieltz, P.; Logica Alegerii şi Decizia Socială, Probleme de Logică, VIII, Bucureşti, 1981; 310 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 288;

106

nedemocratică, la această regulă de decizie se poate recurge numai în situaţii speciale. Într-adevăr,

cu toate că regula majorităţii de două treimi nu este imparţială în ceea ce priveşte “competiţia”

dintre variantele v1 şi v2, tocmai această particularitate formală a funcţiei de decizie exprimată mai

sus se poate dovedii avantajoasă în anumite condiţii concrete, mai exact, în acele situaţii în care

acest lucru este impus de natura variantelor care alcătuiesc obiectul deciziei şi de efectul social pe

care îl poate avea alegerea uneia sau alteia din variantele în cauză. Astfel, dată fiind semnificaţia

variantei v1, unde v1 ar reprezenta, de exemplu, varianta modificării unei legi fundamentale, de pildă

a Constituţiei, folosirea acestei reguli în Parlament, poate fi recomandabilă, tocmai că ea cere un

număr mai mare de opţiuni individuale favorabile pentru adoptarea lui v1; în schimb într- o altă

situaţie ea se poate dovedi complet nerecomandabilă tocmai pentru că introduce asemenea condiţii

restrictive pentru adoptarea lui v1 şi cu mult mai uşor de realizat pentru adoptarea lui v2, cu alte

cuvinte, pentru respingerea (blocarea) lui v1. În această ordine de idei, se va reţine că adoptarea

legilor constituţionale de către Camera Deputaţilor şi Senat se poate face numai cu o majoritate de

două treimi, adoptarea unei legi organice presupune o majoritate absolută întâlnită şi sub denumirea

de majoritate simplă absolută311, ce se stabileşte în raport cu numărul total al membrilor fiecărei

camere, iar adoptarea legilor ordinare reclamă o majoritate relativă, numită şi “majoritate simplă

relativă”312, care se stabileşte în raport cu numărul parlamentarilor prezenţi la şedinţa fiecărei

camere şi presupune doar un număr mai mare mai mare de voturi pentru decât numărul voturilor

împotrivă. De reţinut este faptul că, adesea, prin Regulamentul Camerelor, sau chiar prin

reglementările conţinute în legea ordinară ce urmează a fi dezbătută şi votată este stabilit un număr

minim de parlamentari ce trebuie neapărat să participe la vot, numit “cvorum”, pentru ca respectiva

lege să fie adoptată sau respinsă.313

Nu trebuie uitat faptul că în cele prezentate mai sus s - a făcut referire numai la unul din

tipurile de funcţie de decizie care este produsă de regula “majoritate de două treimi”. De exemplu,

următoarea disjuncţie:

(18)P1(v1, v2) ,… , Pm (v1, v2) P(v1, v2) V P1(v2, v1) ,… , Pm (v2, v1) P (v2, v1),

în care lui m îi corespunde valoarea din situaţia (II), exprimă o altă formă a deciziei cu

majoritate de două treimi care înseamnă: „oricare din variante, v1 sau v2, va fi adoptată de C numai

dacă cel puţin două treimi din agenţii din C au optat pentru respective variantă”. În acest mod

formulă, regula majorităţii de două treimi este imparţială faţă de v1 şi v2 deoarece în cazul în care

nici v1 şi nici v2 nu întruneşte numărul menţionat de decizii individuale favorabile ei, respingerea

311 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 288; 312 Idem; 313 Pentru o mai bună înţelegere a problematicii numărului de voturi necesar pentru adoptarea unei legi, a se vedea Ionescu, C.; Instituţii politice şi drept constituţional, Editura Universitară, Bucureşti 2007 şi de acelaşi autor Administraţie parlamentară, Suport de curs – SNSPA, 2007;

107

uneia din cele două variante nu va mai antrena obligatoriu acceptarea celeilalte, chiar dacă aceste

variante sunt opuse.314

Trebuie precizat şi faptul că nici regula de decizie prin unanimitate, caracteristică

funcţiei de decizie redată prin formula (16) exclusive în condiţiile în care lui m îi corespunde

valoarea din situaţia (III), nu este totdeauna imparţială în raport cu v1 şi v2, deoarece, dacă v1 şi v2 ar

fi variante mutual opuse, este suficient ca un singur agent să prefere pe v2 lui v1 pentru ca v1 să fie

respinsă. Această situaţie poate fi însă evitată printr-un tip special de unanimitate denumit „regula

adoptării deciziilor prin consens”315. Funcţia de decizie redată prin disjuncţia din cadrul formulei

(18), dar cu precizarea că lui m îi revine valoarea din (III), sau printr-o disjuncţie analogă, pentru

care nu ar fi necesară precizarea că m = n, întrucât, în această nouă disjuncţie, indicele „m” din

formula (18) a fost înlocuit cu indicele „n”. În această nouă situaţie, regula unanimităţii, devine

imparţială faţă de v1 şi v2, deoarece, pentru adoptarea oricăreia din aceste variante este obligatorie

lipsa oricărei obiecţii faţă de respectiva variantă. Cu alte cuvinte, dacă totuşi ar exista una sau mai

multe obiecţii faţă de una din variante, aceasta nu va avea ca rezultat respingerea acelei variante şi

acceptarea automată a celeilalte. În acest fel, regula consensului exclude posibilitatea constiutuirii

în interiorul lui C a unui subgrup care să-şi impună punctul de vedere în ceea ce priveşte opţiunea

validă a grupului C, indiferent de punctul de vedere al altor agenţi din C.316

În plus faţă de cele expuse mai sus, trebuie reţinut că oricare din regulile de decizie

discutate poate fi reformulată în aşa fel încât să corespundă unor situaţii speciale. Reformularea se

impune, pentru că în mai multe situaţii în care se pune problema alegerii unei variante din mai

multe posibile termenul „cvorum” este folosit cu un al doilea înţeles, în raport cu cel utilizat până

acum: acela de număr minim de persoane prezente, pentru ca o adunare să fie juridic sau

regulamentar valid-constituită pentru a fi îndreptăţită să adopte anumite hotărâri. Iată un exemplu

de astfel de situaţie în legătură cu regula de decizie cunoscută sub denumirea de „regula majorităţii

de două treimi”.Acest al doilea înţeles al termenului „cvorum” devine prioritar, astfel încât, pentru a

lua o hotărâre validă, indiferent de regula de decizie pa baza căreia opţiunile individuale proprii

agenţilor din C se vor transforma în alegerea validă a grupului C, nici nu se pune problema unei

hotărâri valide a grupului în cauză, dacă la luarea acelei hotărâri nu participă, în sensul că sunt

prezenţi două treimi din agenţii din C. Prin urmare, după ce s-a constatat că se află de faţă cel puţin

două treimi din agenţii din grupul C, se trece la manifestarea opţiunilor agenţilor prezenţi şi în

măsura în care actul normativ arată că alegerea lui C, de pildă pentru v1, va fi validată numai dacă

două treimi din numărul celor prezenţi au optat pentru această variantă. Diferenţa în această situaţie

314 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 289; 315 Regulă prin care se iau deciziile în Guvernul României; 316 Bieltz, P.; Gheorghiu, D.; Op cit, p 290;

108

este evidentă. Iniţial, când s-a discutat despre regula majorităţii de două treimi, s-a avut în vedere

două treimi din numărul total de agenţi din C, iar acum se au în vedere două feluri de “majorităţi de

două treimi”, prima dintre ele fiind prioritară, în sensul că fără realizarea ei nu se pune problema

realizării sau nerealizării celei de- a doua. Pentru a diferenţia între aceste două tipuri de majoritate

de două treimi, respectiv pentru a reprezenta funcţia de decizie produsă de regula majorităţii de

două treimi în această situaţie specială, se va nota numărul agenţilor din C prezenţi cu n*, unde n*

n, iar n fiind numărul total al agenţilor din C. 317

În atare condiţii, formula (16) ca şi disjuncţia exprimată prin formula (18), corespund

noii situaţii, cu înţelesul specificat şi cu modificarea semnalată, dar numai dacă este îndeplinită

condiţia:318

(v) 2n*3 m n*

Analiza logică a relaţiilor de putere

Aspectele la care vom face referire în cele ce urmează sunt legate de extinderi ale

logicii deontice care vizează, în principal, domeniul acţiunii sociale şi în speţă al acţiunii

administrative, în sensul că ele sunt legate de felul în care normele juridice de drept administrativ

influenţează comportamentul unor unor subiecte de drept (cetăţeni, colectivităţi locale etc.) şi de

rezultatele (efectele) unei astfel de influenţe. 319

În ceea ce priveşte limbajul folosit, printre simbolurile şi formulele la care se va apela

vor fi regăsite ,în continuare, variabilele propoziţionale p, q, r etc. Care vor fi utilizate pentru a

desemna evenimente, fapte, acte, acţiuni, conduite sau propoziţii care descriu evenimente, fapte,

acte acţiuni, sau conduite. În plus faţă de acestea se vor adăuga alte simboluri, tradiţional, cum ar fi

cele utilizate pentru operatori propoziţionali, dar şi unele semne noi, cum ar fi:320

1) primele două litere mici de la începutul alfabetului latin, respectiv a şi b, care

desemnează agenţi (subiecte de drept), care au o anumită conduită sau se angajează în realizarea

unor diferite acte (fapte) sau acţiuni;

2) litera mare R este folosită ca un predicat de două locuri321, în formule ca Rap,

formulă elementară care se citeşte „ a realizează, (produce) fapta adoptă conduita p” iar litera mare

I, corespunde tot unui predicat de două locuri, dar este utilizată în al doilea tip de formulă

elementară, de pildă IaRbp, care se citeşte: „a influenţează în aşa fel pe b, încât b realizează p”.

Cu ajutorul simbolurilor de mai sus, se pot construi şi diferite formule neelementare,

317 Idem; 318 Ibidem; 319 Prezentarea acestor aspecte se bazeză pe ideile avansate şi dezvoltate de anumiţi logicieni şi filosofi, Henrik von Wright, Georg ,

op. cit, dar în cea mai mare parte pe cele propuse de Pörn, I., The Logic of Power, Oxford, 1970, căruia îi datorăm chiar anumite denumiri şi simboluri.

320 Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 262; 321 A se vedea în acest sens Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., Elemente de logica predicatelor, p. 486;

109

cum ar fi spre exemplu următoarea implicaţie logică:

IaRbp Rap

Formula de mai sus, ce arată că „dacă este adevărat că a influenţează în aşa fel pe b,

încât b realizează p, atunci este adevărat că a realizează p, este considerată un exemplu de

implicaţie logică şi drept urmare, dacă antecedentul acestui condiţional este adevărat, consecventul

său nu poate fi fals, după cum reiese şi din citirea acestei formule.

Simbolurile şi formule menţionate se dovedesc utile pentru a pune în evidenţă opt

modalităţi fundamentale prin care a poate influenţa cumva comportamentul lui b în raport cu p , în

sensul că îl determină sau nu pe b să facă sau nu ceea ce reprezintă p. Despre cele opt tipuri

fundamentale de influenţare de către un subiect de drept a conduitei altui subiect de drept, putem

susţine că sunt implicate, chiar dacă nu în mod evident, în orice normă juridică sau de un alt fel

(socială, politică, morală, tehnică, de joc, etc.). Şi aceasta tocmai prin intermediul operatorului

deontic aflat în construcţia acelei norme.

Trebuie reţinut faptul că analiza modalităţilor de influenţare de către un subiect de drept

a felului în care se comportă un alt subiect de drept, permite o întregire a sensului pe care îl are

prezenţa modurilor deontice în alcătuirea normelor juridice şi chiar o mai exactă înţelegere a

efectelor pe care le au diferite reglementări legale.

Fiecare din cele opt modalităţi fundamentale de influenţare a conduitei cuiva are o

anumită denumire, o formulă specifică şi o interpretare (citire).

Prima modalitate se numeşte „realizare „ sau „producere” şi este redată de următoarea

formulă:322

1) IaRbp - care se citeşte „ a influenţează în aşa fel pe b, încât fie că b realizează p, fie

că b conservă existenţa lui p”

A doua formulă se numeşte „ realizare contrară „ sau „contra - producere”.

2) IaRb~ p – se citeşte astfel: „a influenţează în aşa fel pe b, încât b fie că realizează

contradictoriul lui p, fie că distruge p, fie că blochează realizarea (producerea ) lui p.

Al treilea tip fundamental de influenţare numit „ prevenire” sau „ blocare” este redat de

următoarea formulă:323

3) Ia ~ Rbp – din care reiese că a influenţează în aşa fel pe b, încât b fie că nu

realizează (nu produce) p, fie că nu conservă existenţa lui p.

A patra modalitate se numeşte „prevenire contrară” sau „contra – blocare” este redată

322 Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit., p. 264; 323 Idem;

110

sintetic de formula :324

4) Ia ~ Rb ~ p – din care reiese că a influenţează într-o asemenea măsură conduita lui

b, încât b fie că nu realizează contradictoriul lui p, fie că nu distruge p.

Cele patru modalităţi de influenţare a comportamentului cuiva descrise de primele patru

formule sunt mai puternice decât cele descrise de următoarele patru.

Cea de-a cincea modalitate de influenţare este numită „tolerare” şi este exprimată

simbolic de următoarea formulă: 325

5) ~ IaRbp – din care reiese, că de această dată a nu influenţează pe b, în aşa fel încât b

este liber fie să realizeze ( să facă, să producă), fie să conserve existenţa lui p.

„Tolerarea continuă” sau „contra – tolerarea” este cea de-a şasea modalitate de

influenţare şi îi corespunde formula:326

6) ~ IaRb~p – din care reiese că a nu influenţează pe b, astfel încât b este lăsat fie să

producă contradictoriul lui p, adică pe non - p, fie să îl distrugă pe p, fie cel puţin să blocheze

realizarea (producerea) lui p.

Permiterea este o modalitate de non – acţiune a subiectului de drept x asupra conduitei

lui b, care îi conferă acestuia din urmă un grad semnificativ de autonomie. Reprezentată de

formula:327

7) ~ Ia ~Rbp – permiterea constă în aceea că a nu influenţează pe b, în aşa fel încât b

are fie libertatea de a nu produce (realiza) p, fie pe aceea de a nu conserva existenţa lui p.

Ultima modalitate fundamentală de influenţare , sau mai bine spus de neinfluenţarea a

lui Z de către x, permiterea contrară sau contra - permiterea, va fi redată prin intermediul

formulei:328

8) ~ Ia ~Rb ~p – care, presupunând că este adevărată, ne arată că a nu influenţează pe b,

lăsându-i acestuia autonomia de a lege, fie să nu realizeze, contradictoriul lui p, adică non – p, fie

pe aceea de a nu-l distruge pe p.

Aceste opt tipuri fundamentale de influenţare, redate simbolic de formulele (1) - (8) de

mai sus, sunt implicate în situaţii speciale care pot fi descrise în felul următor: un subiect de drept

oarecare (un cetăţean sau o autoritate publică), să spunem a, încearcă să influenţeze într-un fel sau

altul conduita (acţiunile) unui alt subiect de drept, să spunem b. În ceea ce priveşte şansele lui x de

a avea succes într-o asemenea întreprindere, este important ca x să ţină seama de precizarea făcută

324 Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit, p. 264; 325 Idem, p. 265; 326 Ibidem; 327 Ibidem; 328 Ibidem;

111

cu privire la puterea diferită a acestor tipuri elementare de influenţare, de faptul că, tocmai datorită

forţei lor diferite, între aceste modalităţi de influenţare există anumite raporturi de subordonare, dar

şi de o altă situaţie specială: se poate observa că oricare din primele patru modalităţi fundamentale

de influenţare îşi află în una din ultimele patru modalităţi de acest fel propria sa negaţie.329

329 Bieltz, Petre şi Gheorghiu, Dumitru, Op. cit, p. 266;

Aplicaţii

1) Arătaţi dacă propoziţiile următoare sunt simple sau compuse:

a) Proprietatea este publică sau privată.

b) Guvernul nu a fost demis conform alineatului (2).

c) Parlamentul României este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.

d) Ion şi Marian sunt colegi de partid.

e) Este fals că Primarul „x” a fost anchetat pentru corupţie.

f) Primarii şi consilierii locali sunt aleşi pentru un mandat de 4 ani.

g) Partidul “X” nu a câştigat alegerile alegerile locale datorită disputelor interne.

h) Marin este prefect şi Ionel subprefect.

i) Nu este adevărat că partidul “x” a câştigat alegerile generale.

j) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în şedinţă comună.

k) Preşedintele Senatului şi Primul Ministru sunt egali în faţa legii.

2) Formalizaţi următoarele propoziţii şi stabiliţi, pentru fiecare formulă în parte, dacă este o lege

logică, o formulă inconsistentă sau o formulă contingentă:

a) Dacă un membru din Corpul de rezervă al prefecţilor îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.

9 alin (2) din Legea privind instituţia prefectului şi nu depăşeşte vârsta de 65 de ani, atunci

el poate fi numit în funcţia de prefect fără concurs.

b) Dacă şi numai dacă miniştrii nu depun jurământul, atunci ei nu sunt validaţi şi nu încep

exercitarea funcţiei.

c) Dacă unei persoane i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege printr- un act administrativ

şi acea persoană are capacitatea de a sta în justiţie, atunci se poate adresa instanţei

judecătoreşti competente.

d) Dacă şi numai dacă reclamantul nu mai are actul administrativ contestat, instanţa va cere

administraţiei pârâte să-i comunice actul atacat iar autoritatea publică respectivă este

obligată să răspundă de îndată cererii instanţei.

e) Ion este funcţionar public, iar, dacă doreşte să devină avocat, atunci el va studia ştiinţele

juridice.

f) Dacă Preşedintele României intră în imposibilitate definitivă de exercitare a atribuţiilor,

mandatul acestuia încetează şi intervine vacanţa funcţiei.

112

113

g) Dacă şi numai dacă o persoană îndeplineşte condiţiile specifice prevăzute de legea pentru

ocuparea funcţiilor publice şi are vârsta de cel puţin 30 de ani, acea persoană poate participa

la concursul organizat pentru osuparea funcţiei de prefect.

h) Dacă Legea Pensiilor a fost adoptată de Parlament dar nu a fost promulgată de Preşedintele

României, atunci ea nu poate fi trimisă spre publicare la Monitorul Oficial.

3) Demonstraţi că formulele următoare sunt legi logice (utilizând metoda tabelelor de adevăr

complete sau metoa tabelelor de adevăr incomplete)

a) ( p V q) (q V p)

b) [ (p q) & (q r) ] (p r)

c) ( p & q ) ( q & p )

d) [ ( p q ) & ( q r ) ] ( p r )

e) [ p V (q & r) ] [ (p V q ) & ( p V r) ]

f) p V p

g) [ p v ( p & q ) ] p

h) [(p v q) v r] [ p v (q v r)]

4) Verificaţi validitatea următoarelor argumente (utilizând metoda tabelelor de adevăr complete sau

metoa tabelelor de adevăr incomplete):

a) Dacă partidul “x” a obţinut rezultate bune în timpul guvernării şi a organizat bine campania

electorală, atunci va câştiga alegerile. Partidul “x” nu va câştiga alegerile, deşi a obţinut

rezultate bune în timpul guvernării. Deci nu a organizat bine campania electorală.

b) Funcţionarul public “x” îşi creşte singur copilul minor şi este singurul întreţinător de familie.

Dacă funcţionarul public “x” este singurul întreţinător de familie, atunci el poate refuza

detaşarea. Funcţionarul public “x” este singurul întreţinător de familie. Prin urmare, el poate

refuza detaşarea.”

c) Dacă Dan candidează pentru un loc de primar în comuna „x”, atunci el este suspendat, pe

perioada campaniei electorale, din postul de Secretar de Stat ocupat. Dan este suspendat, pe

perioada campaniei electorale, din postul de Secretar de Stat ocupat, iar, dacă doreşte să

devină primar, atunci trebuie să câştige alegerile locale. Dan doreşte să devină primar. Prin

urmare, el este suspendat, pe perioada campaniei electorale, din postul de Secretar de Stat

ocupat.”

114

d) Funcţionarul public „x” este transferat în interesul serviciului sau la cererea acestuia. Dacă

funcţionarul public „x”este transferat în interesul serviciului, dar nu există acordul scris al

acestuia, atunci actul de transfer este nul. Există acordul scris al acestuia, iar actul de transfer

nu este nul. Prin urmare, funcţionarul public „x” este transferat în interesul serviciului.”

e) Dacă prefectul propune eliberarea din funcţie a subprefectului, iar Ministerul Administraţiei

şi Internelor avizează propunerea favorabil, atunci subprefectul poate fi eliberat din funcţia

publică. Dacă propunerea a fost făcută în condiţiile legii, atunci Ministerul Administraţiei şi

Internelor o avizează favorabil. Prefctul propune eliberarea din funcţie a subprefectului.

Rezultă că, subprefectul poate fi eliberat din funcţia publică.”

115

Bibliografie

Anderson, D.R., Dennis J., Williams T. A; Management Science: Quantitative Approches to

Decision Making, Fifth Edition St. Paul, West Publishing Ca, 1988;

Antoniu, G.; Bulai, C.; Chivulescu, G. ; Dicţionar juridic Penal, Editura Ştinţifică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1976;

Aristotel; Organon, I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957;

Bălan, E. ; Drept administrativ şi procedură administrativă, Editura Universitară, Bucureşti,

2002;

Bieltz, P., Gheorghiu, D. ; Logica – Manual pentru clasa a IX – a licee şi clasa a XI – a şcoli

normale, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. – Bucureşti, 1998;

Bieltz, P., Gheorghiu, D. ; Logică juridică, Editura Pro Transilvania, Bucureşti, 1998;

Catherine, R; Le style administratif, Edition Albin Michel, 2005;

Corbeanu, I.; Corbeanu, M.; Teoria Generală a Dreptului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

Crăciun , Dan, Logica şi teoria argumentării, Editura tehnică, Bucureşti, 2000;

Dobre, M.; O teorie logică asupra autorităţii, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006;

Enescu, G.; Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985;

Flew, A. ; Dicţionar de Filosofie şi Logică, Traducere din engleză de D. Stoianovici, Edituara

Humanitas, 1996;

Gheorghe, M.; Metoda logică în drept, Vol.1. Logică formală elementară, Editura All Beck,

Bucureşti, 2005;

Gheorghe, M.; Retorica tradiţională şi retorica modernă, Editura All, Bucureşti, 1998;

Hoţu, A. ;Leordean, A.;Determinarea şi motivarea acţiunii sociale, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,

1981;

Iorgovan, A.; Tratat de drept administrativ, Vol. I şi II, Ediţia 4, Editura All Beck, Bucureşti

2005;

Iorgovan, A.; Regimul juridic al decretelor prezidenţiale şi al răspunderii Preşedintelui

României pentru emiterea acestora, în Revista de Drept Public, nr. 1/2005, p. 74;

Joja, A.; Studii de logică, Vol . III, Editura Academiei Republicii Socialiste România,

Bucureşti, 1971;

Kant, I. ; Logică generală,Traducere de Alexandru Surdu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1985, pentru versiunea românească;

Knealle, W.; Knealle, M.; Dezvoltarea logicii, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 1974, Traducere

de Cornel Popa;

116

Kotarbiński, T.; Tratat despre lucrul bine făcut, Editura politică, Bucureşti, 1976;

Lazăr, Carmen Teoria generală a dreptului - Suport de curs în format electronic -

http://idd.euro.ubbcluj.ro;

Leordean, A.; Curs de logică, Editura Militară, Bucureşti, 1992;

Marica, M. A.; Logică, Suport de curs în format electronic, disponibil la adresa

http://www.scribd.com/doc/78519496/15063894-Logic;

Mateuţ, G; Mihăilă, A; Logica juridică, Editura Lumina Lex, 1998;

Mercier, J. ; L' administration publique - De l' École classique au nouveau management public,

Les presses de l' Université Laval, 6e triage: 2008;

Negoiţă, A. ; Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Editura “Atlas Lex” SRL, Bucureşti,

1993;

Negoiţă, A. ; Drept administrativ, Editura Sylvi, Bucureşti, 1998;

Piţurcă, Aurel Introducere în ştiinţa politică, Suport de curs în format electronic

http://cis01.central.ucv.ro/csv/curs/isp/;

Popa, C.; Teoria Acţiunii şi Logica Formală, Editura Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1984;

Popa, C.; Noi funadamente în logica deontică. În Analele Universităţii Spiru Haret, nr. 4, 2002,

Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002;

Ştefănescu, D.,O.; Costreie S.; Miroiu A.; Logică şi argumentare, manual pentru clasa a IX-a,

Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2000;

Vârgolici, N.; Redactare şi corespondenţă, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003, disponibil

la adresa http://ebooks.unibuc.ro/StiinteCOM/comunicare/index.htm;

Von Wright, H., G.; Normă şi acţiune, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982,

pentru traducerea în limba română;

Von Wright, H., G.; Explicaţie şi înţelegere, Traducere de Mihai. D. Vasile, Editura Humanitas,

1995;

Legislaţie

Constituţia României;

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în M.Of. al României nr.

365/29 mai 2007;

Legea nr. 21/1991, legea cetăţeniei române, republicată în M.Of. al României nr.

576/13aug.2010;

Legea nr. 60/1991, privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice republicată în M.Of.

al României nr. 888/29 sep. 2004;

117

Legea nr. 67/2004, privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în

M.Of. al României nr. 333/17 mai. 2007;

Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, publicată în M. Of. al României nr. 1154/7

dec. 2004;