atropa belladonna

3
Matraguna - Atropa belladonna L. fam. Solanaceae Etimologie Numele genului de Atropa a fost creat de Linne, spre a sublinia marea toxicitate a acestei plante, Atropos fiind in mitologia greaca romana una dintre cele trei zeite (parce la romani, moire la greci), care, calauzeau destinele omenești și careia ii revenea menirea sa curme firul vietii; atropos (gr.) = neinduplecat sau a - negatie și trepein (nu tropein) - a intoarce. Numele speciei provine de la latinescul bella = frumoasa italicnescul donna - femeie, deoarece femeile venetiene și cele din Florenta in timpul Renașterii utilizau sucul din bacele de matraguna ca mijloc de infrumusefare. In antichitatea greaca și romana matraguna nu a fost folosita ca planta medicinala a fost cultivata in gradina cu plante otravitoare din Pergam, fiind utilizata, în special de regii Bitiniei (tinut din Asia mica) in scopuri criminale. Descriere Atropa belladonna este о planta perena, erbacee, viguroasa. Radacina pivotanta incepe sa se formeze in primul an; rizomul gros și radacinile ramificate apar in urmatorii ani. Radacinile, lungi de 35-45 cm și groase de 2,5-4 cm, de culoare brun-deschis la exterior albicioasa la interior, patrund vertical in sol. Tulpina este solitara in primul an, de talie mijlocie și saraca in ramificatii. In anii urmatori planta formeaza о tufa viguroasa, compusa din mai mutlte tulpini inalte de 1- 1,5 (2) m și groase de 1,5-2 cm, ramificate de la baza, de culoare verde- violacee, mai intensa la baza acestora. Frunza are limbul de forma eliptica, ovata, cu marginea intreaga, varful ascutit baza ingustata in petiol. Marimea frunzelor difera pe aceea§i planta și de la un exemplar la altul: astfel, lungimea variaza intre 8 15 cm, iar latimea este cuprinsa intre 4 și 8 cm. Nervurile secundare formeaza un unghi de 40-45° cu nervura principals, fiind arcuite in apropierea marginii. Pefiolul, lung de 1 -3 cm, are forma semicilindrica §i marginea slab aripata in apropierea limbului. Floarea este solitara, nutanta și apare la subsuoara frunzelor la puncte de ramificare a tulpinii, fiind prinsa cu un pedicel de circa 2 cm

Upload: alina-alina

Post on 19-Jan-2016

55 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Atropa Belladonna

Matraguna - Atropa belladonna L.fam. SolanaceaeEtimologieNumele genului de Atropa a fost creat de Linne, spre a sublinia marea toxicitate a acestei plante, Atropos fiind in mitologia greaca romana una dintre cele trei zeite (parce la romani, moire la greci), care, calauzeau destinele omenești și careia ii revenea menirea sa curme firul vietii; atropos (gr.) = neinduplecat sau a - negatie și trepein (nu tropein) - a intoarce. Numele speciei provine de la latinescul bella = frumoasa italicnescul donna - femeie, deoarece femeile venetiene și cele din Florenta in timpul Renașterii utilizau sucul din bacele de matraguna ca mijloc de infrumusefare. In antichitatea greaca și romana matraguna nu a fost folosita ca planta medicinala a fost cultivata in gradina cu plante otravitoare din Pergam, fiind utilizata, în special de regii Bitiniei (tinut din Asia mica) in scopuri criminale.

DescriereAtropa belladonna este о planta perena, erbacee, viguroasa.Radacina pivotanta incepe sa se formeze in primul an; rizomul gros și

radacinile ramificate apar in urmatorii ani. Radacinile, lungi de 35-45 cm și groase de 2,5-4 cm, de culoare brun-deschis la exterior albicioasa la interior, patrund vertical in sol.

Tulpina este solitara in primul an, de talie mijlocie și saraca in ramificatii. In anii urmatori planta formeaza о tufa viguroasa, compusa din mai mutlte tulpini inalte de 1- 1,5 (2) m și groase de 1,5-2 cm, ramificate de la baza, de culoare verde-violacee, mai intensa la baza acestora.

Frunza are limbul de forma eliptica, ovata, cu marginea intreaga, varful ascutit baza ingustata in petiol. Marimea frunzelor difera pe aceea§i planta și de la un exemplar la altul: astfel, lungimea variaza intre 8 15 cm, iar latimea este cuprinsa intre 4 și 8 cm. Nervurile secundare formeaza un unghi de 40-45° cu nervura principals, fiind arcuite in apropierea marginii. Pefiolul, lung de 1 -3 cm, are forma semicilindrica §i marginea slab aripata in apropierea limbului.

Floarea este solitara, nutanta și apare la subsuoara frunzelor la puncte de ramificare a tulpinii, fiind prinsa cu un pedicel de circa 2 cm lungime, acoperit cu peri glandulari. Tipul florii este 5. Caliciul are forma unei palnii, divizata pana la jumatate in 5 lacinii ovate, acuminate, glandulos pubescente. Corola este campanulat-tubuloasa, de 2,5- 3,5 cm lungime, cu 5 lobi lat triunghuilar ovati, obtuzi sau ascutiti, u§or reflect; la exterior corola are culoarea bruna-violcta sau bruna-ro§ietica, iar in interior galbuie. Cele 5 stamine sunt concrescute cu corola. Gineceul prezinta un stil de culoare violeta și un stigmat verde.

Fructul este о baca aproape sferica, putin turtita, cu dimetrul de 1,2-1,5 cm, de culoare verde la inceput și neagra lucioasa la maturitate.

RaspandirePlanta este raspandita spontan și se cultiva in Europa, Asia Mica.Create prin taieturile de paduri, mai ales in cele de fag, in locuri insorite.

Este considerata ca о planta nestabila. Indata ce lastari§ul padurii о umbrește și-i impiedica dezvoltarea, matraguna dispare.

Page 2: Atropa Belladonna

Organul utilizat, recoltareDe la matraguna cu scop terapeutic se folosesc frunzele - Belladonnae folia

și radacinile - Belladonnae radices. In unele tari se mai utilizeaza partile aeriene -Belladonnae herba, alcatuite din ramurile ce au о grosime pana la 5 cm și sunt acoperite de cat mai multe frunze. Culegerea frunzelor incepe cu putin timp inainte de inflorire §i continua in toata perioada de inflorire, pe timp frumos și numai dimineata, dupa ce s-a ridicat roua. Radacinile se recolteaza toamna dupa terminarea vegetatiei sau primavara devreme, inainte de aparitia mugurilor la suprafata pamantului. Ele se curata imediat de partile aeriene, apoi se spala repede de pamant și se zvanteaza. Radacinile prea groase se despica in lungime, pentm a se grabi uscarea lor, iar cele prea lungi se taie in bucati de 10 cm.

Compozitia chimica Principiile active sunt reprezentate de alcaloizi cu nucleu tropanic (0,13-1%), cel mai important dintre care este L-hiosciamina (78-98% din total). Dupa taierea plantei, in timpul extractiei alcaloizilor din produsul vegetal sau al prepararii diferitor preparate galenice, L-hiosciamina sufera un proces de racemizare, racemicul DL-hiosciamina purtand denumirea de atropina. In cantitati mai mici se contin scopolamina, apoatropina, beladonina și baze volatile.

Afara de alcaloizi se mai contin flavonozide (derivatii cvercetolului și chempferolului), cumarine (scopoletol, esculetol), etc.

lntrebuintariIn unul din tratatele știintifice editat in 1500 in Strasbourg matraguna era

numita Solanum mortale. La inceput matraguna era renumita nu atat prin proprietatile sale curative, cat prin cele toxice. Sucul acestei plante nu rareori se folosea pentm fmisarea divergentilor intre adversari. Așa, dupa datina, scotienii cu ajutoml sucului de matraguna i-au distrus pe danezi, care le ocupase tara. Vazand, ca nu se poate caștiga lupta cu arma au apelat la hatrie. Retragandu-se le lasau pe campul de lupta ca trofee butoaie cu bere otravita cu sue de matraguna. Folosind aceasta bautura trofeica vitejii luptatori danezi au cazut in amorteala și așa au fost biruiti de scotieni.

Proprietatile farmacologice sunt determinate de alcaloidul principal atropina, care se clasifica la remedii colinolitice. Atropina poseda de asemenea proprietati neurogene și spasmolitice.

Preparatele medicamentoase ale matragunii se folosesc ca remedii spasmolitice și analgezice la ulcer stomacal și duodenal, gastrite cronice hiperacide, afectiuni ale cailor și vezicei biliare etc.

In practica oftalmologica atropina (solutii) se folosește la dilatarea pupilei cu scop diagnostic (se studiaza fundul ochiului, se determina refractia).

Ca preparate medicamentoase se folosesc: Atropina sulfat (pulbere, comprimate, solutie, unguent oftalmologic, pelicule oftalmologice), tinctura. Frunzele intra in componenta speciilor antiastmatice. Din frunze radacini se pregatesc extracte uscate și dense, care intra in componenta multor preparate medicamentoase complexe, așa ca comprimatele Becarbon, Besalol, Bepasal, Belastezin, Urobesal, Spasmocystenal, Calmogen, supozitoarele Anuzol, Betiol. Solutanul se folosește in astm bron§ic, Beloidul la insomnie, nevroze.