atlasul_sociologic

8/3/2019 ATLASUL_SOCIOLOGIC

http://slidepdf.com/reader/full/atlasulsociologic 1/38



SOCIOLOGIE ROMÂNEASCÃ

litãþilor prezente, în principal ale României dedupã 1989, presupune înþelegerea celui mai profund ºi poate spectaculos fenomen care areloc ºi anume „schimbarea socialã” aRomâniei. Credem cã, într-o anumitã mãsurã,aceastã schimbare socialã poate fi reflectatã prin Atlasul sociologic.

Elaborarea atlasului sociologic nu este po-sibilã fãrã cuantificarea rezultatelor cercetãriisociologice, respectiv fãrã o evaluare cantita-tivã a datelor astfel încât ele sã devinã compa-rabile în timp ºi spaþiu. În lipsã de date rele-

vante, mulþi sociologi formuleazã astfel pro- blemele sociale încât sã nu fie necesarã cuan-tificarea. Este ºi mai uºor ºi, uneori, mai con-venabil sã nu observi anumite date ale rea-litãþii. Fãrã sã negãm astfel de dezvoltãri alecunoaºterii sociologice, uneori având la bazã oimaginaþie sociologicã de invidiat, credem cãeste onest ºi la fel de util sã producem evaluãricantitative redate sub formã de hãrþi sau „icoa-ne”, prin care sã se echilibreze efortul celor care apeleazã mai puþin la date. Considerãmcã, prin aceasta nu facem decât sã realizãm odistribuþie echitabilã a investiþiei sociale încunoaºterea sociologicã. Altfel, dacã sistemular rãmâne asimetric sau dezechilibrat, rezul-tatele cunoaºterii sociologice ar deveni pãrtini-toare, fiind confiscate ºi controlate doar degrupul care apeleazã la teorie ºi imaginaþie ºimai puþin la cuantificãri riguroase. În plus, cre-dem cã o astfel de abordare, prin cunatificãrirelevante ale realitãþii sociale în anumite mo-mente sporeºte credibilitatea (ºi într-o oarecaremãsurã obiectivitatea) cunoaºterii sociologice.Aceasta deoarece, realitatea socialã fiind efe-merã, în lipsa unor puncte de reper anterioare

(în cazul nostru mãsurãtori care sã reflecterealitatea socialã la un moment dat sub formaunor hãrþi) trecutul poate fi redat aºa cum este,nu cum a fost . Are loc prin urmare o repove-stire a trecutului sub forma unui act social al prezentului. Cum repovestirea trecutului seface numai din perspectiva prezentului noi nu propunem decât sã facem ca aceastã repove-stire sã fie cât mai puþin subiectivã, fãrã sãuitãm cã adevãrul se schimbã deseori pentru cãsocietatea se schimbã. Nici nu s-ar putea altfel

atât timp cât multe descoperiri despre trecutsunt marcate de tehnologia prezentului, ceeace face ca adevãrul sã fie, în acelaºi timp, con-temporan.

De un astfel de gând nu erau strãini nicireprezentanþii ªcolii sociologice de la Bucu-reºti care, în 1940 au propus un „Plan pentruAtlasul sociologic al României” ca punct de plecare spre acea ºtiinþã a „naþiunii” pe care nuau mai putut sã o realizeze. Ei ne-au lãsat,totuºi, dincolo de multitudinea monografiilor sociologice, volumul „60 de sate” ºi 4 volume

de Enciclopedie a României, adevãrate punctede referinþã.

Dincolo de relevanþa „istoricã” a Atlasuluisociologic, acesta are ºi o certã valoare prac-ticã. Atlasul constituie un sistem de producereºi prezentare a datelor relevante în plan terito-rial pentru agenþii vieþii politice, economice ºisociale. Aceasta deoarece viaþa socialã a Ro-mâniei cunoaºte puternice diferenþieri zonalesau regionale, diferenþieri care nu au putut fianulate nici prin programul de „omogenizaresocialã” propus în perioada comunistã.

Cunoaºterea acestor diferenþieri care apar în procesul de dezvoltare a României, ca ºi amecanismelor spontane sau artificiale care le produc, permite fundamentarea legislaþiei carevizeazã investiþiile, planificarea regionalã ºiautonomia localã, astfel încât factorii distruc-tivi sã fie atenuaþi, iar costurile sociale sã fiecât mai mici.

Pentru a produce ºi cartografia informaþiasocialã relevantã din perspectiva dezvoltãriiregionale sau zonale trebuie identificate aceledimensiuni ale vieþii sociale care au cea mairelevantã „identitate” spaþialã ºi care se mani-

festã ca durabile pe perioade mari de timp.Prin urmare nu ne intereseazã, în accepþia atla-sului sociologic acele componente ale realitãþiisociale care nu prezintã discriminãri teritorialesau care sunt efemere, precum unele conflictede muncã care dispar odatã cu semnarea unor protocoale sau satisfacerea unor revendicãri.Producerea ºi cartografierea datelor relevante pentru atlasul sociologic nu se rezumã la pre-lucrarea ºi analiza unor statistici oficiale, deºiacest pas este necesar, ci necesitã cunoaºterea

2



în profunzime, prin intermediul anchetelor so-ciologice ºi sondajelor, a principalelor aspecteale vieþii sociale, începând cu locuirea ºi repro-ducþia demograficã, continuând cu structurasocialã ºi terminând cu comportamentele politice, culturale ºi religioase. Din acest punctde vedere „Atlasul sociologic al României” vafi nu numai o „proiecþie pe sol” a vieþii sociale,ci ºi o metodologie de producere sistematicã adatelor necesare unei astfel de acþiuni. Pentrurealizarea sa sunt necesare cercetãri sociolo-gice regionale sau zonale pe baza cãrora sã

poatã fi elaborat Atlasul sociologic.

Cercetarea sociologicã regionalã estefundamentalã pentru promovarea ºi progresulcunoaºterii ºtiinþifice la nivel sociospaþial.Aceastã importanþã rezidã, dupã pãrerea noas-trã, în urmãtoarele oportunitãþi:

– trecerea de la informaþiile primare (dateleconcrete) la semnificaþiile teoretice profundeale realitãþii sociale, înlesnind dialogul: cer-cetare empiricã – cercetare teoreticã;

– construirea unor „atlase tipologice” dincare pot fi extrase eºantioane ce permit cer-cetãri reprezentative la nivel regional ºi na-þional (de exemplu pe arii culturale, econo-mice, tipuri de aºezãri sau eºantionarea naþion-alã în trepte, urmând tipologia judeþelor,localitãþilor urbane, rurale ºi gospodãriilor sau persoanelor);

– stabilirea unei metodologii – cadru decercetare a procesului de dezvoltare a oraºelor în cadrul teritoriilor lor înconjurãtoare ºi înacest sens determinarea caracteristicilor ma-croproceselor sociale specifice evoluþiei aces-tor ansambluri, precum ºi a zonelor care func-

þioneazã ca sisteme sociospaþiale; – compararea localitãþilor ºi stabilirea anu-mitor „praguri” care sã desemneze trecereaunei localitãþi dintr-o grupã în alta de dez-voltare. (În acest sens pot fi depãºite uneledeficienþe legate de neoperaþionalizarea sausemnificaþia ambiguã a unor concepte precum„rural”, „urban”, „sat”, „oraº” etc.);

– elaborarea predicþiilor schimbãrilor pro- babile ºi a efectelor anumitor tendinþe de dez-voltare (se poate utiliza în acest sens prognoza

analogicã prin care se presupune cã anumitecomunitãþi se vor dezvolta în mod asemãnãtor cu altele de acelaºi tip);

– producerea unui cadru indispensabil(prin organizarea unor bãnci de date la nivelregional) pentru continuarea analizei, deschi-derea unor noi direcþii de cercetare ºi faci-litare a acþiunii de stabilire a problemelor pri-oritare de investigaþie într-o perioadã carac-terizatã printr-o mare mobilitate socio-terito-rialã, cum este etapa actualã de tranziþie laeconomia de piaþã.

Valoarea ºtiinþificã a cercetãrilor regionalesau zonale nu exclude ci, dimpotrivã, estestrâns legatã de importanþa acestui tip de cu-noaºtere pentru acþiunea de amenajare a aºe-zãrilor. Astfel, în ceea ce priveºte acþiunea deurbanism ºi amenajare a teritoriului, cercetarearegionalã vizeazã elaborarea unor indicatorisociali specifici, tipologii de aºezãri ºi ansambluri urban – rurale, evidenþierea unor disfunc-þii social-economice, precum ºi a unor zonefuncþionale etc., toate constituind date utile pentru orientarea investiþiilor, prevenirea unor

situaþii „critice”, promovarea unor aºezãri cuºanse mai mari de dezvoltare, asigurarea cudotãri corespunzãtoare etc.

Obiectivele Atlasului sociologic al României

Dintre obiectivele importante ale elaborãriiAtlasului sociologic al României amintim:

– fundamentarea ºtiinþificã a cercetãrii re-gionale care permite producerea Atlasului;

– identificarea principalelor caracteristiciale locuirii, în profil teritorial;

– determinarea structurii ºi dinamicii ocu-

paþionale ºi a nivelelor de pregãtire ºcolarã adiacente populaþiei, pe regiuni ºi medii rezi-denþiale;

– determinarea structurii fenomenelor socio-

demografice ºi a evoluþiei lor în timp, îndeosebia celor mai importante pentru identitatea socio-teritorialã: naºteri/decese, cãsãtorii/divorþuri,mãrimea gospodãriei, evoluþia familiei;

– determinarea relaþiei dintre comporta-mentul demografic, locuinþã ºi modul de viaþã în profil zonal ºi regional;

ATLASUL SOCIOLOGIC AL SCHIMBÃRII SOCIALE DIN ROMÂNIA 3




– identificarea pe baza evaluãrilor fãcute de populaþie a problemelor locale comunitare ºidinamicii acestora în profil teritorial; evidenþier-ea zonelor cu maximã gravitate din punctul devedere al percepþiei unor probleme comunitare;

– evoluþia comportamentului politic în pe-rioada de dupã 1990: atitudinea faþã de insti-tuþii ºi personalitãþi, opþiuni electorale. Modulde structurare al comportamentului politic înraport cu indicatorii de status social (vârstã,sex, etnie, religie, nivele de pregãtire ºcolarã, profesie ºi ocupaþie), în profil regional ºi reþele

de localitãþi; – determinarea comportamentului cultural

al populaþiei: relaþii de comunicare ºi infor-mare, consum de mass-media ºi activitãþi deelitã, orientãri valorice în raport cu statusulsocial ºi amplasarea teritorialã;

– determinarea comportamentului, atitu-dinii ºi sentimentelor religioase ale populaþieiîn profil zonal ºi pe tipuri de localitãþi;

– determinarea atitudinilor ºi sentimente-lor interetnice în profil regional.

Metodologia de cercetare„Atlasul sociologic al României” este con-

ceput ca o regionalizare sau proiecþie car-tograficã a structurii ºi vieþii sociale din þarãsub aspectele ei durabile ºi esenþiale.

Evident, o astfel de descriere nu poate firealizatã decât prin cercetãri succesive, antre-nând resurse importante de cunoaºtere. Esteesenþial însã ca eforturile de cercetare sã fiestructurate în jurul unui proiect coerent care sãducã, în final, la obþinerea unei imagini unitareasupra întregului social al þãrii.

Elaborarea atlasului se bazeazã, în esenþã,în accepþia specialiºtilor CURS, pe utilizarea: – datelor statistice ale Recensãmântului

populaþiei din ianuarie 1992, din anuarele sta-tistice ºi alte publicaþii ale CNS;

– sondajelor de opinie pe eºantioane repre-zentative la nivel naþional (eºantion probabilisttristadial cu stratificare în primele douã stadii);

– studiilor ºi sondajelor la nivel regional (arii istorice sau socio - culturale) ºi judeþean(zonal).

Unitatea principalã de analizã va fi indi-vidul în relaþia sa cu grupul sau organizaþia dincare face parte, respectiv cu:

– familia sau gospodãria; – grupurile de muncã sau de producþie; – grupurile informale, de comunicare

directã; – grupurile de status (comunitãþi virtuale)

constituite în funcþie de vârstã, sex, nivel de pregãtire ºcolarã, etnie, religie, opþiune politicã;

– grupurile de contiguitate teritorialã – vecinãtate, zonã, în cadrul localitãþii, locali-

tate, grup de localitãþi.Demersul privind elaborarea unui Atlas

sociologic al României postcomuniste a fostînceput în cadrul CURS în 1991, prin efectu-area unor cercetãri specifice pe problemelemobilitãþii sociale (coordonator DumitruSandu), modului de locuire (coordonator Dorel Abraham), structurii sociale (coordona-tor Corneliu Cârþânã), satului românesc (coor-donator Trãilã Cernescu), impactului social alreformei economice (coordonator MarilenaGânju), precum ºi prin realizarea în 1999 a

unor sondaje de opinie reprezentative la nivelnaþional ºi judeþean (coord. Dorel Abraham),referitoare la atitudinea populaþiei faþã deschimbãrile sociale, economice ºi politice, va-lorile tradiþionale ºi moderne etc.

O parte dintre aceste preocupãri, împreunãcu alte studii care pot fi încadrate în domeniulcercetãrilor regionale sau zonale sunt prezen-tate în numãrul de faþã al revistei „Sociologieromâneascã”. Nu înainte însã de a releva, chiar ºi succint, principalele experienþe teoretice ºiempirice din domeniul cercetãrii ºi ºtiinþeiregionale.

CERCETARE REGIONALÃ (ZONALÃ)ªI ªTIINÞÃ REGIONALÃ

Repere istorice

În funcþie de realitãþile studiate ºi disci- plinele care sunt implicate în cercetarea re-gionalã sau zonalã (termenii se suprapun, cel puþin parþial) sunt utilizate diverse metode ºi

4



tehnici, ceea ce ridicã serioase probleme îndesprinderea unui fir metodologic cãlãuzitor.Datã fiind varietatea investigaþiilor, care pot fiincluse în acest domeniu al studiilor sau cer-cetãrilor zonale ºi inexistenþa unor metode ºitehnici recunoscute unitare, ne propunem înacest cadru doar punctarea principalelor expe-rienþe realizate în acest domeniu însoþite, acolounde este cazul, de precizarea conceptualãnecesarã în vederea înþelegerii principalelor învãþãminte metodologice.

Pe plan mondial, unul dintre iniþiatorii cer-

cetãrii sociologice regionale sau zonale (influ-enþat de studiile franceze ale lui E. Demolins ºiFrédéric le Play) poate fi considerat socio-logul, urbanistul ºi biologul britanic Patrick Geddes. Din câte cunoaºtem, el este primulcare la începutul acestui secol a creat metode ºitehnici de cercetare sociologicã cu caracter zonal, adecvate mai ales investigãrii ºi siste-matizãrii urbane. Acest gen de cercetãri este prezentat într-o viziune interdisciplinarã, so-ciologia având în concepþia sa un rol unificator a unor pãrþi ca geografia, economia ºi antropo-logia. Metodologia de cercetare denumitãgeneric „Social Survey“ bazatã în principal petehnica „Simultaneous Thinking“ (gândirea si-multanã facilitatã de suprapunerea cartogra-melor) presupunea un studiu complet al uneiregiuni naturale unde oraºul este vãzut înstrânsã legãturã cu transformarea ariei saleînconjurãtoare. O atenþie deosebitã este acor-datã studiului prin sondaj al populaþiei carefaciliteazã redescoperirea oraºului ºi constituieo etapã esenþialã în planificarea lui. De altfel,P. Geddes, împreunã cu colegul sãu V. Bran-ford au fondat în 1903 Societatea sociologicã

din Londra (1).Metodele acestei ºcoli au fost dezvoltate îndiferite þãri cum au fost „Le Play Hause“ înFranþa, „London Schools of Economics“ înAnglia ºi „ªcoala socilogicã de la Chicago“ înSUA.

În ceea ce priveºte dezvoltarea metodolo-giei cercetãrii sociologice zonale în urmãtoareledouã–trei decenii meritã semnalatã în specialcontribuþia sociologilor urbani care au folosit,în abordarea ariilor naturale ºi sociale ale

oraºelor, ceea ce este esenþial pentru conceptulde regiune sau regional: ideea determinãrii spe-cificului unor teritorii. Astfel, R. Park, E.Burgess ºi R. McKensie – reprezentanþi aiªcolii sociologice de la Chicago - oferã o seriede elemente metodologice privind studiulecologiei umane. În analizele lor ei accentueazãasupra miºcãrilor de populaþie ºi bunuri, asupraschimbãrilor de locuire ºi ocupaþie etc. careafecteazã diviziounea muncii ºi relaþiile popu-laþiei cu solul. De asemenea, ei orienteazã cer-cetarea spre investigarea comportamentului

uman în ambianþa urbanã þinând seama atât dedistribuþia populaþiei, produsã de interese profe-sionale ºi economice, cât ºi de criterii legate degusturi sau temperamente. Ei reuºesc sã deli-miteze diferite arii concentrice de dezvoltare aoraºului (populaþie distribuitã în funcþie de sta-tusul social în cinci cercuri concentrice) precumºi a unor „regiuni morale“ (2).

În paralel cu sociologii ºi, într-un fel, înain-tea lor, metode ºi tehnici de cercetare regionalãau fost elaborate de cãtre geografi. Ideea deregiune are o lungã istorie dar primele prezen-tãri sistematice ale conceptului provin din se-colul al XVIII-lea când geografii au gãsit uni-tãþile administrativ – politice ca o bazã inadec-vatã pentru descrierea ºi gândirea ariilor natu-rale. Ideea regionalã a fost mult discutatã în prima jumãtate ºi la sfârºitul sec. XIX, iar deatunci gândirea regionalã a rãmas proeminentãîn geografie. În primele patru decenii ale sec-olului douãzeci au fost dezvoltate metodologiide abordare a unor „þãri“ sau regiuni rurale dis-tincte ca mod de viaþã (în special de cãtreºcoala francezã al cãrei reprezentant de seamãera Vidal de la Blanche), regiuni naturale (teo-

retizate mai întâi de A. I. Herbertson) ºi regiu-ni definite printr-un singur factor sau criteriu(clasificãri de acest gen au fost realizate în spe-cial de geografi ºi economiºti.

Între cele douã rãzboaie se întâlnesc ºi altedezvoltãri ale concepþiei regionale (Unstead1937) reflectate în special în identificarea re-giunilor generice (tipuri asemãnãtoare care potfi regãsite în diferite pãrþi ale lumii) ºi regiunispecifice (arii cu individualitãþi distincte, nere- petabile).





Toate tipurile de regiuni enumerate au încomun faptul cã, în conþinut erau relativ omo-gene în raport cu criteriile dupã care s-a efec-tuat delimitarea sau regionalizarea. Dar tot înaceastã perioadã au fost delimitate ºi regiunilenodale, bazate pe conexiuni între lucruri ºilocuri, a cãror metodologie a fost dezvoltatãmai ales în SUA ºi Germania de I. C. Galpin,R. E. Park, R. D. Mc.Kenzie, H. S. B. Gras, W.Christaller ºi R. E. Dikinson (3).

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, pelângã perfecþionarea tehnicilor de abordare

regionalã amintite, s-au impus câteva direcþiinoi, dintre care menþionãm aici doar cele pecare le considerãm semnificative pentru cer-cetarea zonalã.

La ideea regiunilor nodale s-a adãugat ceade regiune funcþionalã, în sensul de stabilire aunor organizãri ºi relaþii funcþionale între locuri(Robinson, 1953, Hartshorne, 1959 etc.). Re-gionalizarea unicriterialã a fost înlocuitã saucompletatã de aceea multicriterialã bazatãîndeosebi pe analize factoriale (metodã suge-ratã de Kendal încã în 1939 ºi Hagood în 1941)ºi aplicatã pe larg mai ales în SUA de cãtresociologii rurali (Lively ºi Gregory, 1954 etc.).

În deceniile ºapte ºi opt o importanþã cres-cutã a fost acordatã modelãrii matematice încunoaºterea regionalã mergând înspre conside-rarea regiunilor ca sisteme (Chorley 1964,Lowry 1964, Forrester 1969, Loglin 1970,Haggett 1973 ºi într-un fel, specialiºtii reuniþi în„Clubul de la Roma“). Din câte cunoaºtem apli-carea metodei sistemice în analiza acestor rea-litãþi, deºi o idee recunoscutã, nu s-a soldat însã,cu excepþia modelelor sistemice urbane sau acelor globale, cu elaborarea ºi testarea unui

model sistemic în delimitarea ºi cunoaºterea particularitãþilor funcþionale ale regiunii.În planul metodelor ºi tehnicilor de inves-

tigaþie toate aceste preocupãri au condus ladezvoltarea aparatului statistico – matematicadecvat analizei regionale cantitative. Dinacest punct de vedere saltul metodologic esteconsiderabil, trecându-se, în câteva decenii, dela identificarea informalã ºi aproape intuitivã a„frontierelor“ regionale (de multe ori provin-cialismul ca tip de conºtiinþã socialã exprimatã

în atitudini, comportamente politice ºi literarestãtea la baza decupajului regional) la deli-mitãri cu ajutorul unor procedee matematiceca poligoanele lui Thiessen (Bogue, 1949), mi-nimizarea distanþei (Yeates, 1963), analiza dis-criminantã (Sebestyen, 1962), teoria grafurilor (Nystuen ºi Dacey, 1961, Boudeville, 1966)etc. În general, regionalizarea a fost privitã cao problemã de clasificare tipologicã.

Perfecþionarea metodelor ºi tehnicilor decercetare ºi analizã regionalã nu s-a realizatunitar pe ansamblul disciplinelor ºtiinþifice

interesate în acest gen de investiþii. Dacã pânã pe la mijlocul secolului XX, geografia ºi so-ciologia au dominat oarecum preocupãrile decercetare regionalã, în prezent abordãrile eco-nomice ºi economico – ecologice au dobândito importanþã crescutã. De altfel, proliferareastudiilor economice ºi ecologice regionale acondus la crearea „ºtiinþei regionale“, ca unnou domeniu interdisciplinar al ºtiinþelor so-ciale, centrate pe dimensiunea locaþionalã aactivitãþilor umane (clasificarea acestora înspaþiu în contextul structurii ºi funcþionãrii lor)ºi pe semnificaþia acestei dimensiuni în descri-erea formelor ºi comportamentului social.

Fundamentarea ºtiinþificã, din perspectivãeconomicã a abordãrilor sau analizelor regio-nale, a avut loc la începutul secolului XX, încadrul ªcolii germane a economiei spaþiale.Dintre reprezentanþii de marcã a acestei ºcoliamintim pe I. von Thünen, Alfred Weber,Walter Cristaller ºi August Lösch. Modelele lor teoretice au reprezentat ceea ce se numeºte„teoria locului central“. Ca punct de pornire

poate fi luatã în considerare lucrarea lui vonThünen „Der isolierte Staat“ din 1926. Înce-

pând din 1930 cercetarea regionalã, din per-spectivã economicã, devine sistematicã ºi pro-greseazã de la analiza sectorialã – agriculturã,comerþ, industrie etc. la modelul general, sta-

bilit de Lösch, a balanþei spaþiale a sistemului.În paralel au fost elaborate diverse modele demãsurare a miºcãrilor (migraþiei) populaþiei înfuncþie de atractivitatea comercialã a diferitelor zone. Modelul gravitaþional al atracþiei (W.Reilly, 1931) ºi regula ierarhiei urbane ale luiG.K. Zipf (1946) sunt de referinþã în acest sens.

6



Pe mãsura dezvoltãrii acestui domeniu decercetare ºtiinþificã, în 1954 s-a înfiinþat Aso-ciaþia Internaþionalã a Specialiºtilor în ªtiinþaRegionalã denumitã Asociaþia ªtiinþei Regio-nale, moment din care expresia „ºtiinþã regio-nalã“ este sistematic utilizatã.

În esenþã, constituirea ºi dezvoltarea ºtiin-þei regionale s-a bazat pe integrarea în analizaspaþialã a unor metode ºi concepte din econo-mie, sociologie, geografie, matematicã, geopo-liticã, econometrie.

Având un caracter interdisciplinar, ºtiinþa

regionalã a permis dezvoltarea în cadrul sãu aunor discipline precum: planificarea (amena- jarea) regionalã, sociologia regionalã, econo-mia regionalã, economia urbanã, dezvoltareaspaþialã durabilã, prognoza regionalã º.a.m.d.(Cea mai evoluatã dintre aceste discipline parea fi economia regionalã. Poate ºi datoritã apli-cabilitãþii imediate a rezultatelor obþinute înacest domeniu în politicile de dezvoltare).Unul dintre cei care au contribuit hotãrâtor ladezvoltarea ºtiinþei regionale, economistulWalter Isard priveºte aceastã abordare nunumai ca o activitate interdisciplinarã ci ºi ca onouã disciplinã unificatoarea. În lucrarea sadin 1960 denumitã „Metode de analizã regio-nalã; o introducere în ºtiinþa regionalã “, W.Isard se axeazã pe evidenþierea dimensiuniispaþiale a vieþii, propunând studierea relaþiilor interregionale ale sistemelor populaþiei, resur-selor, amplasãrii economice ºi industriale, ins-tituþiilor sociale, balanþei de plãþi, pieþei, lo-curilor centrale, ariilor urbane metropolitane ºichiar valorilor, motivaþiilor ºi scopurilor so-ciale. Pe mãsura dezvoltãrii ºtiinþei regionaleau apãrut diferite asociaþii naþionale de ºtiinþã

regionalã în diferite þãri, iar din 1961 au fostþinute în Europa simpozioane anuale de ºtiinþãregionalã. Începând cu anii ‘80 sunt publicate peste 30 de reviste de ºtiinþã regionalã (4).

Primul manual important de ºtiinþã regio-nalã (Isard ºi colab., Methods of Regional Analysis, 1960) este consacrat, în esenþã,regiunilor economice. În concepþia autorilor problema principalã a unei regiuni este comportamentul ei economic reflectat în activitã-þile de care are nevoie pentru a atenua fluctu-

aþia forþei de muncã, valorificarea resurselor naturale, remedierea neajunsurilor etc. Dacã laînceput ºtiinþa regionalã era axatã pe metodede analizã a dezvoltãrii economice, în ultimultimp promotorii sãi consacrã o parte importan-tã din lucrãrile lor integrãrii diferitelor tehnici,astfel ca planurile de dezvoltare regionalã sãþinã seama atât de consideraþii tehnologice ºieconomice, cât ºi de aspectele sociologice,economice ºi politice (5).

Sfera cercetãrilor regionale din ultima jumãtate de secol nu se reduce însã la tipul de

analizã promovat de noua ºtiinþã regionalã.Paralel cu afirmarea acestei ºtiinþe s-au afirmat pe lângã cele arãtate ºi alte modalitãþi de abor-dãri regionale, mai mult sau mai puþin ase-mãnãtoare cu analiza regionalã de tip econo-mic. Astfel un gen de cercetare regionalã sauzonalã cu caracter sociologic era cel denumit„analiza ariilor sociale“ (Social Areas Ana-lysis). Termenul este introdus de Eshre F.Shevky care, în 1949, scrie împreunã cuMarilyn Williams „The Social Areas of Los Angeles“ (6). Pentru definirea acestor ariisociale ei folosesc în analizã unitãþile de recen-sãmânt („census tracts“) pe care le clasificã înacord cu criteriile: rang social (ocupaþie, etnie,venit); urbanizare (proporþia de femei ocupate,tipul caselor) ºi segregare (proporþia de mino-ritari). Aceastã modalitate de cercetare regio-nalã nu s-a impus însã ca o direcþie prioritarãdatoritã faptului cã, nepresupunând o abordareinterdisciplinarã, neglija o serie de aspecteeconomice, ecologice etc.de mare importanþãîn acþiunea de planificare regionalã.

Un alt tip de studii regionale în care ºi-augãsit câmp larg de aplicare diverse discipline

ºtiinþifice (istorie, sociologie, geografie, filolo-gie, antropologie, economie, psihologie etc.)sunt studiile de arie sau zonã (Area studies).Apãrute dupã al doilea rãzboi mondial în SUA,aceste studii desemnau programe interdiscipli-nare de cercetare a unor regiuni, þãri, pãrþi alelumii (exemplu: programele de cercetare aariei sovietice, programul sub-saharian africanetc.) ºi erau organizate dupã principiul „cu-noaºte-þi duºmanul“. Instituþiile care patronea-zã acest tip de studii sunt denumite „centre





areale“. Obiectul acestor studii care au dobân-dit pe parcurs un caracter ºtiinþific era popu-laþia, ca un sector definit geografic, trãind ºiacþionând într-un anumit mediu. În general, înfuncþie de interesele iniþiatorilor centrelor carele promoveazã (mai cunoscute fiind cele dinSUA, Anglia, Franþa) ariile de „cercetare“ suntvariat delimitate, ceea ce face ca ºi teoria ºimetodologia cuprinsã în cursurile de studiiareale þinute la universitãþi, centre areale etc.sã fie controversatã. De multe ori acest gen decercetãri se realizeazã sub forma unor anchete

pregãtitoare pentru mari lucrãri de investiþii. Înultimele decenii astfel de anchete au tendinþade a se înmulþi, pe de o parte din raþiuni teore-tice cum ar fi necesitatea de a nu detaºa omulde mediul sãu înconjurãtor, progresul ecolo-giei, studiul interdisciplinar al complexitãþiisociale, pe de altã parte din motive tehnicelegate în special de îmbunãtãþirea mijloacelor de culegere, prelucrare ºi analizã a datelor (7).

Mai recent, spre sfârºitul secolului XX este propusã o nouã perspectivã de analizã a spaþi-ului ºi urbanizãrii ºi anume aceea a unei noimorfologii sociale. Plecând de la oraºul tra-diþional, înþeles ca spaþiu al locuitorilor sãi ºitrecând prin dezvoltarea metropolitanã timpurie, în care se intersectau spaþial douã cate-gorii de populaþie – locuitorii oraºului ºinavetiºtii – se propune un nou tip de dezvoltaremetropolitanã (8). Este vorba de a doua ºi atreia generaþie de expansiune metropolitanã prin care, mai întâi, celor douã categorii de populaþie li se adaugã cea a consumatorilor sauutilizatorilor de oportunitãþi urbane (o popu-laþie venitã din întreaga þarã ºi din afarã pentrua se bucura de patrimoniul turistic, facilitãþile

comerciale etc. ale oraºului) ºi, apoi, o a patracategorie de populaþie, un fel de „clasã mij-locie internaþionalã” sau ”oameni de afacerimetropolitani”, cum mai este denumitã. Se areîn vedere o populaþie asociatã fenomenului demondializare ºi care reprezintã funcþionariidiferitelor organizaþii internaþionale ºi dele-gaþii diferitelor corporaþii, asociaþii, firme destat sau private etc. populaþie care apeleazã lahoteluri, servicii, centre comerciale, restau-rante º.a.m.d., producând o anumitã standardi-

zare internaþionalã a infrastructurilor ºi servici-ilor din oraºele capitalã, în special, sub formacentrelor de afaceri, fast-food-urilor, catering-ului ºi a altor forme de colonizare.

Cu toatã marea varietate de abordãri, ca otrãsãturã dominantã în studiile ºi cercetãrileregionale apare caracterul lor interdisciplinar ºi strânsa legãturã cu planificarea regionalã.Din punct de vedere metodologic constatãm cã,cercetãrile regionale se dezvoltã în trei direcþii particulare: studii urbane ºi regionale destinaterezolvãrii concrete a unor probleme de planifi-

care, mai ales de alocare a bunurilor; cercetã-rile de tip academic – de teorie ºi metodã – în planificarea regionalã ºi axarea pe înþelegereamaturã a rolului ºi limitelor modelelor formalede mãsurare cantitativã. Principalele obiectivecare atrag atenþia specialiºtilor, din cercetareaºi planificarea regionalã, sunt: integritatea en-vironmentului ºi calitatea vieþii (9). Interesulmanifestat în ultimul timp pentru studiile ºicercetãrile de acest gen rezultã ºi din multi-tudinea reuniunilor ºtiinþifice internaþionalecare, indiferent cã se referã la dezvoltarea aºe-zãrilor, protecþia mediului, administraþia regio-

nalã sau la comportamentul social, au printreobiectivele prioritare de lucru metodologia cu-noaºterii ºi planificãrii regionale. Unele semi-narii interregionale de sistematizare pentrudezvoltarea urbanã, regionalã ºi naþionalã, suntorganizate sub coordonarea ONU, iar con-tribuþiile ºtiinþifice sunt publicate în diversereviste de specialitate.

Dintre autorii strãini cu contribuþii la dez-voltarea ºtiinþei regionale, din diferite perspec-tive (specialitãþi) amintim:

– din perspectivã economicã: von Thünen,Ricardo, A. Weber pânã la cel de-al doilea

rãzboi mondial (A. Lösch, Hoyt în anii 1940),Zipf, Reilly, W. Isard ºi W. Leontief în anii ‘50 – ‘60; Fr. Perroux ºi I. Friedmann în anii ‘70;S. Sallez, H. Odun ºi J. Perrin, J.Goddard înanii ‘80;

– din perspectivã geograficã, pentrudiferite perioade din sec.XX, Vidal de laBlanche, W. Christaller, B. Berry, H. P.Haggett, P. Claval, W. Burgess, D. Harwey;

– din perspectivã sociologicã s-au impusde-a lungul secolului XX, P. Geddes, M.

8



Weber, M. Mauss, R. Park, W. Burgess, Ph.Hauser, Chaumbard de Lauwe, I. Ziolkowski,M. Castells, S. Amin, I. Wallerstein, A.Giddens, G. Martinotti.

Un loc aparte în cadrul preocupãrilor deºtiinþã regionalã (sau ºtiinþelor regionale cumsunt denumite de cãtre unii specialiºti) îl ocupãeconomia regionalã care încearcã sã se desprin-dã într-o disciplinã de sine stãtãtoare. În gene-ral, în cadrul economiei regionale este studiatcomportamentul agregatelor macroeconomiceîn relaþia sa cu spaþiul regional. Astfel, conform

unor studii de specialitate, economia regionalãare ca obiective ºtiinþifice studierea (10):

– localizãrii (amplasãrii) obiectivelor eco-nomice;

– creºterii economice regionale; – determinãrii echilibrului spaþial; – mobilitãþii spaþiale a factorilor de pro-

ducþie; – eficienþei structurilor spaþiale; – substituirii spaþiale a factorilor; – utilizãrii metodelor ºi tehnicilor econo-

mico-matematice de analizã ºi decizie prinîncorporarea aspectelor spaþiale în teoriile eco-nomice tradiþionale;

– strategiilor ºi politicilor economiceregionale.

Prin economia regionalã se încearcã sã serãspundã la unele întrebãri privind factorii caredeterminã gradul de ocupare într-o regiune,nivelul de trai diferenþiat pe regiuni, creºtereaeconomicã diferitã de la o regiune la alta, fac-torii care determinã migraþia interregionalã etc.Din acest punct de vedere economia regionalãanalizeazã atât raporturile interregionale, cât ºi

pe cele intraregionale, existente la nivelul fie-

cãrei þãri. Scopul este de a fundamenta ºtiinþi-fic politicile regionale prin care sã se atenuezedezechilibrele regionale ºi sã se identifice mã-surile adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor de „dezvoltare regionalã“ (termen care vizeazãefectul politicilor regionale).

Metodologia utilizatã în economia regio-nalã cuprinde în esenþã metoda conturilor (conturile producþiei ºi veniturilor, conturile balanþei de plãþi, conturile fluxurilor de fon-duri, conturile input - output, contul avuþiei

regionale), metoda analizei spaþiale ºi a pre-þurilor în spaþiu diferenþiat; legile de atracþiecomercialã ale pieþelor; teoria localizãrii (I.N.von Thünen, Alfred Weber, H. Hotelling,August Lösch); modelele ocupãrii ºi venituri-lor în plan regional ºi modelele creºterii regio-nale (modelele neoclasice unisectoriale ºi bisectoriale, modele bazate pe cererea exte-rioarã regiuniim modelele cauzalitãþii cumula-tive). Strâns legatã de economia regionalã esteeconomia urbanã, ea presupunând însã ometodologie specificã de analizã (11).

Conceptul de regiune

Regiunea reprezintã un concept cu o sem-nificaþie largã, subsumând adesea alte noþiunicu care uneori este confundat, cum sunt cel dezonã, arie, aglomerare etc.

„Aria“ reprezintã în general acea parte ateritoriului care redã spaþiul de influenþã alunui oraº, producãtor, piaþã etc. fiind redat deobicei prin „ariile de atracþie“ (comercialã, deforþã de muncã etc.).

Regiunea reprezintã un spaþiu suficient decuprinzãtor pentru a funcþiona relativ indepen-dent, deºi are strânse legãturi cu restuleconomiei.

Delimitarea regiunii este funcþie de criteri-ile sau metodologiile adoptate. În mod clasicse vorbeºte de trei tipuri de regiuni (12):

1. regiuni omogene determinate prin uti-lizarea unor criterii-cheie cum sunt: criteriuleconomic (de exemplu, venitul pe locuitor);criteriul geografic (de exemplu, topografiacomunã, o resursã naturalã comunã); criteriulsocial politic (de exemplu, o istorie comunã, o

anumitã culturã identitarã comunã etc.);2. regiuni polarizate (nodale) determinate prin interdependenþele ºi dominaþia create decãtre un centru polarizator sau nodal;

3. regiuni pentru planificare determinate încadrul unor programe specifice de dezvoltareregionalã asigurate de un anumit cadru insti-tuþional – administrativ.

De multe ori regiunea este privitã ºi ca ounitate administrativ – teritorialã a unei þãriunde pe lângã o determinare spaþialã pe baza





unor criterii istorice, culturale, economice sausociale i se conferã ºi o anumitã autonomie înraport cu puterea centralã.

Conceptul de regiune este însã utilizat ºi lanivel internaþional, în special în cazul teritori-ilor de frontierã ale unor þãri vecine, sau chiar regiuni formate din grupuri de þãri situate înacelaºi spaþiu geografic ºi strâns interrelate (deexemplu, þãrile nordice sau Þãrile Asiei de Sud – Est). Oficiul de statisticã al UE propune oclasificare similarã a regiunilor în cadrul No-menclatorului unitãþilor teritoriale pentru sta-

tisticã (NUTS) pentru a obþine o statisticãregionalã. În 1999 România a aprobat Planul Naþional de Dezvoltare Regionalã (propus deComitetul Naþional de Dezvoltare Regionalã) prin care se aratã care sunt mãsurile de dez-voltare regionalã, pentru perioada 2000 – 2002, conform cu cerinþele UE în privinþaeconomiei de piaþã ºi care decurg din progra-mul de aderare a României la UE.

În România existã deja o clasificareregionalã în funcþie de dezvoltarea economicã – socialã utilizabilã în statistica UE, clasificare

care cuprinde 8 regiuni de dezvoltare dis-tribuite în raport cu axele cardinale.I. Lajugie formuleazã o definiþie sinopticã

a regiunii: regiunea este o arie geograficãreprezentând o entitate care face posibilãdescrierea fenomenelor naturale ºi umane,analiza datelor socio-economice ºi aplicareaunei politici (13). Ea se bazeazã pe 2 caracte-ristici principale - omogenitatea ºi integrareafuncþionalã - ºi se aflã în relaþii de interdepen-denþã cu alte agregate regionale, cu spaþiulnaþional ºi internaþional.

Delimitare conceptualã:raportul regiune – zonã

În înþelesul sãu larg, conceptul de zonã seasociazã cu cel de regiune dar are ºi semnifi-caþii diferite, în funcþie de realitãþile ºi disci- plinele la care se raporteazã. Uneori el estesubstituit ºi termenilor de areal, arie, ecosis-tem, geosistem, city-region etc., ceea ce faceca definirea sa sã devinã ºi mai dificilã. Totuºi,deºi nu existã un consens de pãreri, de cele mai

multe ori literatura de specialitate încadreazãcercetãrile zonale în cele de tip regional. Dar,aºa cum remarca încã din anii ‘30, cunoscutulsociolog ºi urbanist american Louis Wirth, „înconceptul de regiune nu se cuprinde o singurãidee clarã, fãrã ambiguitãþi, ci mai curând oserie întreagã de noþiuni ºi definiþii“ (14).

Þinând seama de aceastã ambiguitate con-ceptualã, prima întrebare care se impune nueste, dupã pãrerea noastrã, cea legatã de cãu-tarea unei definiþii mai mult sau mai puþinexacte, ci de a vedea în ce mãsurã conceptul de

„regiune“ continuã sã ofere explicaþii satis-fãcãtoare proceselor ºi fenomenelor social-economice care caracterizeazã dezvoltarealocalitãþilor în etapa contemporanã. Privindlucrurule din aceastã perspectivã, considerãmcã regiunea, în înþelesul sãu tradiþional nu mai„corespunde“ decât parþial noilor realitãþi.Argumentele care susþin o astfel de afirmaþierezidã atât din evoluþia obiectivã a realitãþilor concrete, cât ºi din progresul teoriei cunoaº-terii sociologice. ªtiinþa regionalã porneºte dela studiul comunitãþilor regionale ca sisteme pluraliste de civilizaþie în cadrul aceleiaºi naþi-uni, reflectând în principal fie o dezvoltareeconomicã pronunþat diferitã, fie moduri deviaþã deosebite. Evoluþia regionalã este para-doxalã. Pe de o parte, din punct de vedere eco-nomic, datoritã în principal extinderii în totmai multe state a dezvoltãrii economice echili- brate la nivel naþional, se constatã cã economiaregionalã nu poate fi detaºatã de ansambluleconomiei, chiar dacã ea prezintã particula-ritãþi regionale clare. Din punct de vederesocial, multe diferenþieri regionale la nivelnaþional devin mai puþin semnificative. În

plus, definirea socialã a regiunii ca un tip deconºtiinþã colectivã sau ca o stare de spirit acondus la ceea ce literatura denumeºte regio-nalism care, deºi câteodatã a avut efecte con-structive, mobilizatoare, alteori a dat naºtere ºiunor fenomene de ºovinism regional ºi provin-cialism. Pe de altã parte, extraordinara valori-ficare a resurselor locale ºi rapida mobilitategeograficã ºi socialã, ca ºi dezvoltarea accele-ratã a mass-media locale au fãcut (chiar ºiacolo unde nu existã o politicã unitarã de dez-

10



voltare naþionalã) ca multe diferenþieri sã seaccentueze la nivel regional. Aºa cum am arã-tat, cu timpul studiile regionale au cunoscut omare diversificare. Specialiºtii în cercetãri re-gionale, proveniþi din diverse discipline ºtiinþi-fice, au constatat existenþa unor regiuni geo-grafice (delimitate în funcþie de caracteristicifizice cum ar fi solul, vegetaþia, clima etc.),regiuni istorice (desemnând teritorii cu anu-mite mãrturii ºi tradiþii istorice), regiuni eco-nomice (redând valorificarea superioarã a unor particularitãþi fizice cum ar fi zãcãmintele

minerale, fertilitatea solului etc.), regiuni so-cio-culturale (bazate pe unele particularitãþiculturale cum ar fi limbajul, religia, folcloruletc.), regiuni administrative (reprezentândcadrul de rezolvare a anumitor probleme eco-nomice, sociale, culturale ºi politice), regiunimetropolitane sau polarizante (caracterizate prin dominarea unui mare centru urban asuprahinterlandului sãu) ºi chiar regiuni funcþionale(rezultate în urma tipologiei funcþionale aaºezãrilor). În funcþie de criteriul luat în con-sideraþie, nivelul la care era definitã o regiunevariazã de la sensul local pânã la cel supra-naþional, ceea ce nu de puþine ori a condus laconfuzii ºi a îngreuiat comparabilitatea rezul-tatelor obþinute în diferite analize regionale.Sociologia regionalã sau sociologia dezvoltãriiregionale, cum mai este denumitã, este influ-enþatã nemijlocit de aceastã situaþie, ceea ceface ca obiectul sãu de studiu sã fie greu dedelimitat. O definiþie nu tocmai recentã aratãcã „din punct de vedere sociologic, o regiuneeste echivalentã cu o comunitate regionalã – un grup de oameni care trãiesc laolaltã într-oanumitã regiune, în condiþii de interdepen-

denþã reciprocã, care sunt supuºi aceloraºiinfluenþe, dezvoltându-ºi, prin urmare, o seriede trãsãturi comune ºi împãrtãºind un senti-ment de apartenenþã comunã“ (15). Se observãînsã cã ºi aceastã definiþie este tributarã con-ceptului de regiune, iar autorul ei, profesorul polonez I.A. Ziolkowski, specialist în metodo-logia dezvoltãrii regionale, renunþã sã maiofere criteriile ºi tehnicile de identificare ºidelimitare spaþialã a regiunii. De fapt, deºiexistã o multitudine de studii ºi cercetãri

regionale, nu existã pânã în prezent o meto-dologie unitarã de delimitare ºi cercetare aacestor realitãþi, regiunile fiind identificate fieintuitiv, fie în funcþie de necesitãþile cercetã-torului care studiazã anumite fapte ºi fenome-ne. De abia în ultimii ani se lucreazã, în specialîn cadrul CE la definirea criteriilor unitare pen-tru delimitarea regiunilor de dezvoltare înEuropa.

Pornind de la aceste elemente, care scot înevidenþã neclaritatea conceptului de regiune,ca ºi de la realitãþile þãrii noastre unde vechea

delimitare teritorial – administrativã pe regiuninu ºi-a dovedit în continuare viabilitatea dato-ratã în principal schimbãrilor cantitative ºi ca-litative intervenite în structura forþelor de pro-ducþie, a populaþiei ºi a aºezãrilor considerãmcã este mai potrivitã utilizarea termenilor deregiune istoricã sau de regiune de dezvoltarecu înþelesul lor de zonã, concept rãspândit dealtfel în literatura de specialitate ºi în activi-tatea practicã de amenajare a teritoriului ºilocalitãþilor, atribuindu-le însã un conþinutadecvat scopului ºi obiectivelor stabilite pen-tru cercetarea sociologicã zonalã. O primãoperaþie care se impune este aceea de a definiconceptul în aºa fel încât sã putem caracterizazona atât din punct de vedere al limitelor teri-toriale, cât ºi al factorilor de conþinut.

„Zona“ este un concept care a devenit întimp tot mai larg. Dacã la început termenulreprezenta o bandã transversalã tãiatã într-osferã, în prezent el reprezintã un spaþiu care posedã anumite caracteristici care-l diferen-þiazã de altele, dar care nu-i permit sã func-þioneze relativ independent.

Zone sau subzone se pot delimita în

diverse domenii, dar se pare cã nicãieri nu seîntâlneºte o multitudine de aspecte ºi formezonale ca în sociologie. În literatura de spe-cialitate, zonele sunt definite fie la modul ge-neral ca „expresie vie a unei forme concrete pecare a cãpãtat-o viaþa umanã în funcþie de cir-cumstanþele locale (geografice, istorice, poli-tice) ºi de particularitãþile spiritului uman, dedezvoltare a acestuia“ (16), ca o „unitatedinamicã“ sau „un complex de relaþii econo-mice ºi sociale specifice, conturate pe baza





anumitor coordonate“ (17), fie în sens oper-aþional unde zona este constituitã dupã criteri-ul „zonei de influenþã urbanã“ (18) sau unde„din punct de vedere zonal, ceea ce ne intere-seazã nu este numai oraºul ºi periurbanul sãu,ci zone cu mult mai largi, în speþã judeþele întotalitatea lor“ (19).

Se întâlnesc, de asemenea, diferite realitãþigeografice, economice, urbanistice sau socialedesemnate ca „zone“ ºi descrise ca atare fãrãca sã se defineascã sau sã precizeze întotdeau-na criteriile ºi modalitãþile folosite pentru deli-mitarea lor. În asemenea cazuri se ajunge sã sedesemneze prin termenul „zonã funcþionalã“atât un ansamblu de locuit dintr-un oraº sau o platformã industrialã (acceptatã ca atare deurbaniºti), cât ºi anumite teritorii interjudeþeneca „zona funcþionalã carpato-dunãreanã oltea-nã“, „zona funcþionalã banaticã. sud-vesticã“,„zona funcþionalã a Marmaþiei ºi Þãrii de Sus“etc. (20), ceea ce face ca ºi conceptul de zonãsã fie dificil de operaþionalizat. O atenþie spe-cialã este acordatã în literaturã zonelor periurbane (suburbane, preurbane etc.) definite în

funcþie de influenþa exercitatã de oraº asupralocalitãþilor care-l înconjoarã ºi caracterizatemai variat din punct de vedere al conþinutului(21). Un conþinut aparte ºi o sferã mai largãsunt atribuite zonei în ºtiinþele politice unde prin zonã sau regiune se înþelege o parte a te-ritoriului unei þãri, grup de þãri, continent sau aglobului desemnate sub aspectul unor interesecomune, aderarea la anumite tratate sau con-venþii etc. Existã în aceastã accepþie zonedenuclearizate, de ocupaþie, de preferinþe,explozive etc., care însã fac obiectul de studiual altor discipline ºtiinþifice (politologie, so-ciologia relaþiilor internaþionale etc.). Defini-þiile ºi exemplele date, la care se pot adãuga ºialtele, deºi nu lipsite de valoare pentru clarifi-carea teoreticã a aparatului conceptual sau pentru cunoaºterea ºtiinþificã a unor aspectezonale specifice, se dovedesc insuficiente pen-tru diagnosticarea realitãþii sociale, a dezvoltã-rii localitãþilor ºi teritoriului pe etape, în per-spectivã. Acest neajuns se datoreazã în principal faptului cã ele nu sunt întotdeauna prece-

date de o metodologie adecvatã de identificarea zonelor ºi de cunoaºtere a fenomenelor decreºtere ºi dezvoltare care se desfãºoarã la ni-vel zonal.

Definiþia, care considerãm cã suplineºteunele din lipsurile amintite ºi este fructuoasã

pentru cercetarea zonalã sau regionalã a loca-litãþilor, pleacã de la ideea cã zona poate fiabordatã, studiatã ca un sistem de localitãþi(sistem zonal). Cercetarea zonalã implicã înaceste condiþii definirea zonei în termenii unuisistem socio-spaþial, fãrã ca aceasta sã însemnecã investigaþia sociologicã se va mãrgini numaila identificarea ºi descrierea acestor sisteme.

Necesitatea unei abordãri sistemice în stu-diul localitãþilor este recunoscutã în literaturade specialitate ºi existã, în acest sens, demer-suri metodologice edificatoare în ceea ce priveºte analiza comunitãþii sãteºti, oraºului ºia delimitãrii de „sisteme funcþionale“ pe bazaidentificãrii unor arii de convergenþã în jurulcentrelor polarizatoare (22). Considerãm cãcercetarea regiunii sau zonei ca sistem, bazatã pe luarea în consideraþie a diferitelor tipuri de

localitãþi ºi a variatelor interrelaþii care se sta- bilesc între ele, nu numai a influenþei centrelor polarizatoare, lãrgeºte cadrul teoretic ºi aplica-tiv al cercetãrilor zonale. Considerarea regiuniisau zonei ca sistem de localitãþi se impune,dupã pãrerea noastrã, din raþiuni legate de:

– complexitatea evoluþiei colectivitãþilor umane, în principal de dinamica raportului sat – oraº;

– mãsurarea prin „sistem de indicatori“ aactivitãþilor ºi fenomenelor social-economice;

– intervenþia pentru o amenajare ºi dez-voltare armonioasã.

Experienþe semnificative privind cercetarearegionalã în România ºi elaborarea Atlasului sociologic

În România existã o bogatã experienþã în privinþa cercetãrilor regionale sau zonale (cumau fost adesea denumite de sociologi) în care pot fi regãsite informaþii preþioase pentrucunoaºterea ºtiinþificã a procesului de dez-voltare regionalã.

12



Premergãtoare cercetãrilor sociologice detip regional sau zonal, dar care au o valoaresemnificativã pentru evoluþia acestui tip decunoaºtere sunt monografiile rurale (desprestarea agriculturii) pe zone administrative(judeþe) ale lui Ion Ionescu de la Brad de lasfârºitul secolului trecut, monografiile deregiuni, dupã H. H. Stahl în numãr de peste 44în perioada 1936-1944, dintre care meritã a fisemnalate cele elaborate de S. P. Radianu,Gheorghe D. Scraba ºi alþii (23).

Timp de câteva decenii, care au urmat în-

ceputurilor de cercetare regionalã sau zonalã,atenþia sociologiei a fost îndreptatã spre studi-ul comunitãþilor. Aceastã schimbare de accent,concentrarea pe acþiunea monograficã a comu-nitãþilor avea, aºa cum remarca Ion Chelcea, o justificare istoricã, necesitatea existenþei unor date despre satele româneºti, „impuls naþionalcare avea sã antreneze la lucru mai ales pe pre-oþi ºi învãþãtori” (24).

Experienþa cercetãrii comunitãþilor rurale,inclusiv cea practicatã timp de 10 ani (1925-1935) de ªcoala Sociologicã de la Bucureºtiaratã cã, cu toatã perfecþionarea metodologicãa metodei monografice de studiere a satului ºicu toatã extinderea cantitativã a investigaþiilor de acest gen, se impunea o preocupare tipolo-gicã prin care sã se depãºeascã limitele des-criptivismului excesiv. Experienþa ªcolii So-ciologice de la Bucureºti, de la sfârºitul dece-niului patru ºi primii patru ani de dupã rãzboi,este ilustrativã în acest sens. S-a procedatiniþial la deplasarea accentului de la studiereaexhaustivã a unei colectivitãþi la analiza unei probleme-cheie, de obicei a unor fenomeneacute. Amintim, în acest sens, cercetãrile efec-

tuate de Institutul Social Român Banat-Criºana pe problema depopulãrii Banatului,rezultatele investigãrii din acest unghi devedere a satelor Belinþ ºi Gârbova fiind publi-cate în 1938 sub coordonarea lui C. Grofºore-anu, E. Botiº, I. Nemoianu etc. (25). Tot înaceastã direcþie, a studierii unor aspecte sem-nificative, se încadreazã ºi cercetãrile de„monografie sumarã” a cãror promotor a fostAnton Golopenþia, care a publicat în „Curierul Serviciului Social” din 1939 un studiu numit

„Monografia sumarã a satului” (26). Tehnicamonografiei sumare este legatã de tentativa dea reuºi un studiu comparativ al comunitãþilor sãteºti, prin monografierea sumarã, concomi-tentã a unor sate alese din diferite zone ale þãriiaºa cum rezultã de altfel ºi din volumele IV ºiV din seria celor „60 sate româneºti”. Din pãcate, deºi cercetãrile au acoperit 60 de sate,aproape toate capitolele lucrãrii finale se bazeazã pe informaþiile adunate numai într-unele din ele (37 sate pentru structura popu-laþiei, 21 sate pentru fãrâmiþarea proprietãþii,

34 sate pentru starea economicã, 16 sate prinmonografii sumare). Corelarea activitãþilor între diferite tipuri de sate a fost numai spo-radic realizatã.

A urmat apoi o reconsiderare a unitãþii propriu-zise de investigaþie prin trecerea de la satla zone – regiuni sau eºantioane de sate repre-zentative (27).

Renunþarea la cercetarea unei localitãþi înfavoarea investigãrii unor „zone” sau regiunise explicã în principal prin neputinþa de aepuiza, pe calea monografiei, toate localitãþiledin þarã (aºa cum îºi propusese ªcoala So-ciologicã de la Bucureºti); necesitatea integrã-rii fiecãrei localitãþi într-un ansamblu regionalîn care deþine un anumit rol, aspect consemnatchiar în titlul unor lucrãri reprezentative, ca încazul studiului „ Nerej, un sat dintr-o regiunearhaicã ” elaborat de H. H. Stahl. Pentru adesemna însã zonele care urmau sã fie studi-ate, în funcþie de criteriile utilizate în deter-minarea ariei de cercetare, s-au dat diferitesoluþii:

– Cercetarea unor arii delimitate teritorial-administrativ. Sunt ilustrative, în acest sens,

cercetãrile din 1939 ale zonei Dâmbovniculuiorganizate de A. Golopenþia ºi M. Pop; – Decuparea unor arii unitare ºi relativ

omogene potrivit criteriilor naturale, sociale ºiculturale (etnografic). Conform acestei idei s-acercetat zona Valea Almaºului (16 sate) decãtre o echipã a Institutului Social Banat-Criºana ºi regiunea Þãrii Oltului (69 sate), zonãdeterminatã geografic, istoric ºi etnografic;

– Definirea ºi studierea unei probleme spe-cifice pentru o anumitã zonã, aºa cum a proce-





dat Lucia Apolozan în studiul portului ºi indus-triei casnice din Munþii Apuseni.

Dezbaterile în jurul acestor probleme aucondus la necesitatea elaborãrii unor mono-grafii bazate pe relaþia dintre „satul-pilot” ºi„zonã”. În aceastã acþiune, conform celor douãdirecþii de cercetare, fie se pornea de la studiulaprofundat al unui sat ales mai mult sau mai puþin intuitiv (aºa cum s-a procedat cu satulDrãguº pentru Þara Oltului sau cu satul Runcu pentru nordul Gorjului), fie se încerca studiuldirect al unor date sau zone în vederea tipolo-

gizãrii lor. În acest context se înscrie ºi con-cepþia Dr. G. Banu de elaborare a unor „plãºisociale model” (asemnãtoare „plãºilor sanitaremodel”), care sã cuprindã toate aspectelesociale din cadrul unui teritoriu administrativ.Aceastã experienþã de cercetare zonalã s-adovedit a fi utilã amenajãrii teritoriale, îm- pingând spre luarea în consideraþie a ansam- blului teritorial-administrativ sau urban-rural.Recunoaºterea necesitãþii cercetãrilor zonale ºidezvoltarea lor cantitativã nu s-a soldat însã ºicu elaborarea unei metodologii adecvate, câtde cât unitare, de cercetare. Totuºi, preocu- parea de a elabora anumite îndrumãri meto-dologice a existat, dar ele se referã mai mult latehnica monografierii satului ºi mai puþin lacea a cercetãrilor zonale (28). O preocupareexpresã de acest gen este concretizatã în 1940în capitolul Plan pentru „Atlasul sociologic alRomâniei”, ultimul capitol din volumul „În-drumãri pentru monografiile sociologice”dedicat de reprezentanþi ai ªcolii Sociologicede la Bucureºti îndrumãrilor monografice în1940, dupã 15 ani de cercetare sociologicã.Planul era menit sã redea în „icoane sintetice”

– a cãror apropiere sã formeze punctul de ple-care pentru concluzii de valoare mai generalã – acea ºtiinþã a naþiunii spre care reprezentanþiiªcolii Sociologice de la Bucureºti nãzuiau.

Principalele aspecte importante pentru me-todologia cercetãrii zonale, urmãrite în acest plan se referã la determinarea ariilor, centruluiºi zonelor de difuziune ale formelor de viaþãsocialã, precum ºi corelaþiile („paralelismele”)dintre diferite fenomene sociale sau dintreacestea ºi cadrele lor de viaþã. Este interesat de

reþinut cã, în viziunea autorilor, Atlasul socio-logic ar urma sã înfãþiºeze nu serii de fapte izo-late, ci pe cât posibil ansambluri sau „faptecentrale” care sã fie urmãrite atât în tipul lor general, cât ºi în variaþia spaþialã. Aceastã„icoanã spaþialã” a vieþii sociale româneºti ar urma sã fie obþinutã pe etape, de la sat laregiune, zone de atracþie din jurul centrelor urbane pânã la „marginile unitãþii naþionale”.Instrumentarul metodologic propus se baza pevechea metodã monograficã axatã pe „cadre ºimanifestãri”. Aceastã idee, a cercetãrii globale

a unitãþilor sociale o regãsim de altfel ºi în planul de lucru propus de Dimitrie Gusti în1946 Consiliului Naþional de Cercetãri. Acest plan viza în esenþã inventarierea tipurilor desate existente în România, în funcþie de rãs- pândirea lor ºi pe urmã cercetarea amãnunþitãa fiecãrui sat din toate tipurile.

Un aport subsanþial la perfecþionarea me-todologiei studiilor ºi cercetãrilor zonale esteadus de geografi. Studiile geografilor au acu-mulat un bogat material faptic la nivel de„arie”, „areal”, „zonã”, „bazin hidrografic”,„regiune geograficã”. Geografii au fost primiila noi care au întocmit hãrþi tipologice alesatelor dupã caracteristici morfologice legatede formã (risipite, rãsfirate, adunate) ºi acti-vitãþi economice dominante (agricole, indus-trie, mixte). Astfel, V. Mihãilescu realizeazãîncã din 1927 o tipologie a aºezãrilor rurale dinRomânia (29). De altfel, una din hãrþile de bazã ale Atlasului geografic naþional, reflectãariile tipologice funcþionale ale aºezãrilor dinþara noastrã. De cele mai multe ori zona, caunitate de analizã, a fost precedatã de amplemonografii, promovate atât de sociologi, cât ºi

de geografi, care au facilitat elaborarea anumi-tor tipologii regionale. Meritã a fi semnalate înacest sens cartogramele densitãþilor de popu-laþie pe km. pãtrat, sat de sat (H. H. Stahl) hartaariilor de convergenþã social-economicã (I.Matei), studiul reþelei de oraºe (arh. A.Gheorghiu).

Am amintit aceste preocupãri deoarecedeºi nu s-a ajuns la o delimitare ºtiinþificã aunitãþii de investigaþie, zona subînþelegându-sea fi unitatea teritorial-administrativã: sat,

14



plasã, judeþ – ºi nu s- a reuºit o unificare ametodelor de cercetare la teren pentru a obþinedate ºtiinþifice comparabile, ele au meritul de aexprima anumite moduri de punere ºi rezol-vare a problemelor zonale care ne scutesc derepetãri aditive.

Preocupãrile sociologice de abordare re-gionalã a continuat în anii experienþei socia-liste a României, fie prin participarea unor sociologi la activitatea de sistematizare region-alã, pânã în 1966, fie prin efectuarea unor investigaþii zonale specifice dupã 1966, axate

în principal pe studiul procesului de urbanizare(30). Au fost efectuate cercetãri de tip zonal îndiferite arii precum zonele Slatina, Braºov,Piteºti, Cluj, Craiova, Vaslui, Bucureºti. Suntmai cunoscute cercetãrile coordonate de M.Constantinescu, H. H. Stahl, I. Drãgan de laCatedra din Bucureºti; I. Aluaº, A. Mihai laCluj; V. Miftode la Iaºi; M. Cernea la Braºov;M. Merfea la Vaslui, T. Herseni - Boldeºti. Din punctul de vedere al metodelor de cercetare aufost elaborate elemente metodologice-cadru privind determinarea zonelor sau regiunilor,tipologizarea aºezãrilor, determinarea indica-torilor sociali semnificativi pentru studiul lanivel regional, analiza de sistem a zonei sauregiunii. Au fost întreprinse, mai ales de cãtregeografi ºi sociologi ºi cercetãri regionalespecifice cum sunt cele privind determinareaariilor periurbane sau a funcþiei regionale amarilor oraºe cum sunt cele care vizauBucureºtiul în 1973 ºi 1980 – 1983 (IonIordan, Dorel Abraham), sau au fost studiatefenomenele demografice în plan regional (Vl.Trebici, D. Sandu 1984).

Dupã 1990 au existat preocupãri sistemat-

ice ale etnografilor, geografilor, sociologilor,demografilor pentru analiza regionalã a feno-menelor, fiind deja elaborate atlase etno-grafice, geografice ºi religioase. În perioada1991-1994 a fost iniþiatã, în cadrul Centruluide Sociologie Urbanã ºi Regionalã (CURS), ocercetare anualã prin care sã fundamentezeelaborarea unui Atlas social al României. Aufost produse ºi publicate parþial primele ima-gini privind structura socialã a României dinanii 1991-1994. Deoarece datele nu au ajuns sã

fie prezentate într-un veritabil Atlas, ne-am propus începând din 1999 sã reluãm, actua-lizãm ºi continuãm în cadrul CURS, cu colab-orarea unor specialiºti de la Universitatea Bu-cureºti, Centrul de demografie al Academieietc. cercetarea de tip regional pe care sã ela- borãm Atlasul sociologic al României. Dejasunt adunate ºi prelucrate sumar date privindstructura demograficã, structura socialã, locui-rea ºi comportamentul politic.

SCHIMBÃRI ÎN STRUCTURA SOCIALÃA ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 1990-1999

1. Repere teoretico-metodologice

Dupã schimbarea regimului politic comu-nist produsã prin Revoluþia din decembrie1989, în România au avut loc schimbãri so-ciale semnificative care-i determinã pe so-ciologii ºi analiºtii acestei problematici sã vor- beascã despre un nou spaþiu social sau o nouãstructurã socialã. Dincolo de schimbãrile pro-duse la nivel economic ºi politic, cele mai pro-funde ºi dureroase schimbãri, în sensul costu-lui social pe care-l implicã, sunt cele care afec-teazã condiþiile de viaþã, comportamentele ºimentalitãþile populaþiei.

Fenomenul schimbãrii sociale a Românieidin ultimii ani a fost abordat din diverse per-spective variind în funcþie de accentul pus peaspectele macro sau microsociale, pe eviden-þierea modificãrilor structurilor hard (grupurisociale, instituþii) sau soft (orientãri valorice)ale societãþii, pe gradul de omogenizare ºidiferenþiere socialã (polarizare), pe eviden-

þierea modalitãþilor de penetrare sau impact astructurilor de tip occidental (mecanismele deînaintare a frontierei sau de constituire a „for-melor fãrã fond“), pe consens sau conflictesociale etc, etc.

Totuºi, cu toatã contribuþia lãudabilã, une-ori de excepþie dacã þinem seama de ingenio-zitatea analizelor, nu a fost posibilã pânã în prezent determinarea unui tablou sintetic al principalelor schimbãri sociale apãrute în viaþa populaþiei României în ultimul deceniu.





Ipoteza noastrã este cã schimbãrile socialecare caracterizeazã populaþia României au re-levanþã ºtiinþificã ºi practicã dacã analizãmîntreaga perioada 1989-1999, deoarece, chiar dacã aceastã etapã este extrem de scurtã pentrua surprinde modificarea status-quo-ului ºi tran-formarea unei þãri din perspectivã istoricã, ease constituie într-o etapã de rupturã sau frac-turare socialã în care dezorganizarea ºi consti-tuirea unei noi structuri sociale cunosc ritmurifoarte rapide. Schimbãrile sociale care au apã-rut în aceastã perioadã nu pot fi însã evidenþi-

ate pe deplin prin indicatorii statistici obiºnuiþicum sunt produsul intern brut pe cap de lo-cuitor, venitul mediu, ponderea unor clase saucategorii sociale. Sunt necesari indicatori caresã reflecte fenomenele de mobilitate profesio-nalã sau ocupaþionalã, de marginalizare, de precaritate a locului de muncã, slãbirea legã-turilor sociale, insecuritatea inegalitãþilor ge-nerate de subdezvoltare sau de strategiile desupravieþuire. Concomitent sunt necesari indi-catori care sã reflecte încercãrile populaþiei deadaptare ºi participare la dezvoltarea uneieconomii de piaþã în România. Este vorba, pe

ansamblu de schimbarea status-quo-ului din1989 prin intensificarea miºcãrii în spaþiul so-cial, prin creºterea mobilitãþii sociale ºi acce-lerarea participãrii la economia de piaþã. Înacest sens, în modelul nostru de analizã suntutilizaþi trei tipuri de indicatori:

ai mobilitãþii profesionale ºi/sau ocu- paþionale:

ai marginalizãrii sau excluziunii sociale; ai integrãrii sau participãrii la dezvol-

tarea economiei de piaþã.În lipsa unor date sau indicatori statistici de

ansamblu, care sã mãsoare acest proces de

fracturare ºi restructurare socialã din ultimeledecenii, ca ºi a puþinelor studii de caz prin caresã se evidenþieze biografiile sociale reprezen-

tative ale drumurilor parcurse de indivizi în perioada de tranziþie, problematica schim- bãrilor sociale a fost abordatã în cadrul unuisondaj naþional cu reprezentativitate judeþeanãrealizat de CURS în nov. 1999. Au fost de fapt42 de eºantioane reprezentative la nivel de judeþ cu o marjã maximã de eroare de 3,3%fiecare*. Volumul eºantioanelor a cuprins lanivel naþional 38.840 gospodãrii. Pentru ana-liza la nivel naþional eºantionul a fost ponder-at astfel încât sã corespundã criteriilor regionale ºi pe tipuri de localitãþi, la nivelul

întregii þãri, reþinând în analizã 37.427gospodãrii. Pentru studiul nostru care-ºi prop-une determinarea mobilitãþii sociale în deceni-ul analizat, a fost reþinutã în analizã numai populaþia adultã care în 1990 avea alte ocupaþiidecât cele de elev-student ºi pensionar (pentrulimitã de vârstã), deci se constituia cel mai bine în subiect al schimbãrilor posibile petre-cute între 1989-1999. Volumul acestei popu-laþii investigate a fost de 27.072 persoane.Datele au fost culese în cadrul unui contract cuARLD, instituþie cãreia îi mulþumim ºi peaceastã cale pentru cã a acceptat sã valori-

ficãm, în scopuri ºtiinþifice, datele „nepolitice“ale cercetãrii. Prin urmare demersul nostru se bazeazã, în esenþã, pe datele culese prin sondaje reprezentative dar utilizãm, ca punct de pornire, ºi unii indicatori regãsiþi în ancheteletrimestriale ale CNS (Institutul naþional de sta-tisticã) asupra forþei de muncã din gospodãrii.

Supoziþia este cã schimbãrile sociale apã-rute în ultimul deceniu în România au o dublãdeterminare. Pe de o parte asistãm la ieºirea

populaþiei de sub incidenþa politicilor de plani-ficare centralizatã, de pregãtire a forþei demuncã conform „planului unic“, de repartizare

a acesteia în teritoriu fãrã a se þine cont de oserie de factori subiectivi (interese, opþiuni ºiaspiraþii de realizare socialã în ºi prin carierã) ºi

16

* Chestionarul elaborat de CURS a beneficiat ºi de sugestii din partea S.Chelcea (UniversitateaBucureºti), Alina Mungiu-Pippidi (SAR), Gheorghe Onuþ (Universitatea Braºov), Sebastian Lãzãroiu(SNSPA).

Eºantioanele la nivel judeþean au fost stratificate în primul stadiu în acord cu tipurile de localitãþi ºialeatoare în al doilea stadiu respectând selecþia persoanelor conform unui pas statistic, din listele electorale.Prelucrarea datelor ºi prezentarea lor sub formã graficã a fost realizatã de Daniel Chindea.



obiectivi (condiþiile economice ºi financiare alefamiliilor ºi comunitãþilor locale). Prin urmare,

populaþia ocupatã a pierdut anumite certitudinioferite de statutul lor profesional anterior, mar-cat de paternalismul statului, în care chiar dacãmai existau schimbãri profesionale ele eraulimitate ºi relativ controlate ºi, oricum, aveauloc pe fundalul siguranþei pãstrãrii postului ºi aunei vieþi de pensionar previzibile.

Pe de altã parte, populaþia se confruntãdupã 1989 cu pericolul disponibilizãrii ºi cumultiplele incertitudini apãrute pe piaþa

muncii, generatoare atât de posibilitãþi sporitede ascensiune profesionalã dar ºi de margina-lizare sau de excludere din circuitul activitã-þilor economice ºi sociale utile. Prin urmare,mutaþiile profunde care au avut loc în so-cietatea româneascã ca urmare a instituiriidemocraþiei politice, a schimbãrii formelor ºiraporturilor de proprietate, a abolirii principi-ilor centraliste ºi birocratice de comandã îneconomie, concomitent cu pierderea locurilor de muncã ºi afirmarea spiritulului concurenþial pe piaþã au determinat efecte directe ºi indi-recte, asupra resurselor umane în general ºi aforþei de muncã în special.

Ideea de bazã a cercetãrii noastre este cãcele mai semnificative schimbãri sociale dinultimul deceniu sunt legate de forþa de muncãsau de activitatea profesionalã a populaþiei. Carezultat al schimbãrilor în plan profesionalstructura socialã devine astfel, din punct devedere al categoriilor sociale, mai puþin li-zibilã. Au apãrut noi profesii ºi domenii deactivitate în timp ce ponderea ºi importanþacelor legate de structura ocupaþionalã ºi dis-tribuþia pe domenii, specifice economiei

dinainte de 1989 s-au diminuat. De fapt, am putea spune cã deºi schimbarea vechilor struc-turi este, în general, lentã, în ultimii 10 ani aisecolului XX fosta structurã socialã în caredomina clasa muncitoare (care forma împre-unã cu þãrãnimea ºi intelectualitatea cunoscu-tul triunghi stalinist) a fost înlocuitã de o strat-ificare nouã în care proporþia populaþiei ocupate în servicii este în creºtere.

Din pãcate aceste schimbãri sociale au fostasociate cu unele rãsturnãri valorice prin care

anumite profesii care pretind investiþii intelec-tuale mari ºi-au diminut ponderea ºi au pierdutdin prestigiu.

2. Indicatori semnificativi ai schimbãrii în structura ocupaþionalã

Categoriile ocupaþionale ºi profesionalesunt elemente de maximã importanþã ale strat-ificãrii sociale. Ele apar ºi evolueazã în bazadiviziunii sociale a muncii implicând mobili-tatea diverselor grupuri de populaþie în spaþiul

social, atât pe orizontalã – structura pe ramuri – cât ºi pe verticalã, prin schimbarea statusuluiocupaþional ºi social.

Schimbãrile intervenite în structura popu-laþiei ocupate pe ramuri ale economiei naþio-nale ºi forme de proprietate în anul 1999 comparativ cu anul 1991 se prezintã ca în tabelul 1.

Direcþiile principale de schimbare manifes-tate în cei 10 ani de tranziþie în evoluþia struc-turii pe ramuri a economiei naþionale (scãdereaconsiderabilã a populaþiei ocupate în industriecu 1,1 milioane persoane ºi creºterea ponderii populaþiei ocupate în agriculturã de la 27% lacirca 40% cu peste 12 puncte procentuale)sugereazã derularea unui proces de restruc-turare cel puþin din punctul de vedere al afec-tãrii populaþiei ocupate. Din pãcate restruc-turarea socialã nu s-a desfãºurat în sensul uneimodernizãri a structurii ocupaþionale specificãcapitalismului postindustrial. Mai degrabã putem vorbi de conservarea unei structurii deocupare înregistratã de România pânã prin anii’60, concomitent cu extinderea sectorului pri-vat, a activitãþilor comerciale, financiar-ban-care, de administraþie publicã ºi servicii. Prin

urmare, mobilitatea în structura ocupãrii relevã pentru România un proces concomitent dedezindustrializare ºi reagrarizare a ocupãrii încondiþiile unei creºteri modeste a sectorului deservicii ºi a capacitãþii sale de a crea locuri demuncã pentru populaþia eliberatã din industrie.

Structura populaþiei ocupate pe sectoare deactivitate (primar, secundar ºi terþiar) consem-natã în prezent în România poate fi asimilatãþãrilor aflate în faza incipientã de dezvoltareindustrialã sau în „curs de dezvoltare”(circa





30% populaþie ocupatã în sectorul terþiar faþãde minim 50% în þãrile dezvoltate cu econo-mie de piaþã).

În profil teritorial structura populaþiei ocupate pe ramuri ºi sectoare de activitate esteconcordantã cu indicele de dezvoltare eco-nomico-socialã a regiunilor istorice: regiunileîn componenþa cãrora intrã majoritar judeþe cunivel scãzut ºi foarte scãzut de dezvoltare eco-

nomicã (Moldova, Muntenia, Oltenia) au ostructurã de ocupare caracterizatã prin proporþiridicate de populaþie ocupatã în agriculturã ºi ponderi scãzute în servicii. Zonele cu indici dedezvoltare economico-socialã foarte ridicatã(Bucureºti, Transilvania) dispun de o structurãde ocupare în care sunt predominante servici-ile ºi industria (îndeosebi cea prelucrãtoare).Dobrogea, cu cel mai ridicat coeficient alstructurii de ocupare în sfera serviciilor dar ºicu valoarea cea mai redusã a acestuia în indus-

trie, are un nivel mediu de dezvoltare econo-mico-socialã.

Deºi populaþia ocupatã în sectorul privat adevenit majoritarã în România începând cuanul 1995 ºi a ajuns la o pondere de 62% în1999, structura sa pe ramuri ºi sectoare deactivitate la nivel naþional nu întruneºte cerin-þele unei economii de piaþã moderne, douã trei-mi din persoanele din sectorul privat desfãºu-

rându-ºi activitatea în agriculturã. Industria ºiserviciile sunt slab reprezentate de sectorul pri-vat la nivel naþional, în populaþia ocupatã. Otendinþã favorabilã o regãsim însã în mediulurban unde ponderea populaþiei ocupate în ser-vicii (sector privat) este mai mare de 50%.

Structura populaþiei ocupate dupã statutul profesional în anii 1991 ºi 1999, pe total þarã ºimedii rezidenþiale are urmãtoarea configuraþie:

Principalele schimbãri în structura ocupãriidupã statul profesional rezidã în continuarea

18

Tabelul 1. Structura populaþiei ocupate pe ramuri ale ec.naþionale în anii 1991 ºi 1999 (trim. II)

Sursa: Calcule CURS dupã date CNS; Recensãmântul populaþiei ºi locuinþelor 1992, Anchetaasupra forþei de muncã în gospodãrii (AMIGO), trim. II 1999

* structura populaþiei ocupate în sectorul privat pe ramuri; ** pondere sector privat pe ramurã

19991991Total Total ∗ ∗∗

Agricultori,silvicultori,pescuit 28,9 43,5 66,5 94,6

Industrie (total).ind.extractivã.ind.prelucrãtoare.en.electricã,termicã,gaze si apã

35,32,631,31,4

23,21,719,42,1

12,80,112,50,2

11,94,639,67,2

Constructii 4,6 3,6 3,6 61,2Com ert ,5 8,2 10,7 81,0

Hotelurisi restaurante 2,0 1,1 1,2 66,3Transport si depozitare 5,5 3,4 1,5 28,3Postã si telecomunicatii 0,9 1,0 0,4 28,1Activitãti financiare, bancare si deasigurãri

0,4 0,8 0,2 17,9

Tranzactii imobiliare 3,9 1,4 1,0 44,3

Adm inistratie publicã si apãrare 0,9 4,9 0,1 1,4Învãtãmânt 3,9 4,0 0,1 1,7Sãnãtate si asistentã socialã 2,9 3,0 0,3 6,1Alte ram uri 3,5 2,2 1,6 44,3



procesului de reducere a numãrului ºi ponderiisalariaþilor ºi sporirea lucrãtorilor pe cont propriu, a patronilor ºi a lucrãtorilor familialineremuneraþi.

Patronii reprezintã o foarte micã proporþieîn structura populaþiei ocupate (1,0% în 1999)chiar dacã numãrul lor a crescut de circa 5 orifaþã de 1991. 86% dintre aceºtia îºi desfãºoarã

activitatea în oraºe ºi 14% în mediul rural. Dincei 125.205 patroni existenþi în 1999, 87.029(70%) desfãºurau activitãþi în comerþ, 15.203(12%) în industria prelucrãtoare, 7.429 (6%) înactivitãþi hoteliere ºi restaurante ºi 4.950 (4%)în construcþii ºi transport. Pe de altã parte, estede remarcat cã numãrul lucrãtorilor pe cont pro-

priu în industria prelucrãtoare este mai mare înrural decât în urban (31.931 respectiv 24.543)tendinþã care – dacã ar continua – ar avea efecte

benefice atât pentru structura de ocupare dinmediul rural cât ºi în configuraþia generalã aacesteia la nivel naþional. Din pãcate se pare cã

formarea clasei capitaliºtilor români a avut locmai degrabã prin rapt din patrimoniul unitãþilor de stat, realizat mai ales prin cunoscutul mecan-ism al firmelor „cãpuºã” decât printr-o acumu-lare treptatã bazatã pe investiþie, eficienþã eco-nomicã ºi „ spirit capitalist” în sens weberian.

Principala modificare structuralã la nivelulgrupelor majore de ocupaþii în perioada ana-lizatã este datã de creºterea ponderii agriculto-rilor ºi reducerea proporþiei muncitorilor cali-ficaþi ºi necalificaþi. Ponderile specialiºtilor cu

ocupaþii intelectuale ºi a lucrãtorilor operatividin servicii ºi comerþ nu s-au modificat semni-ficativ în aceastã perioadã dar s-au accentuatdiscrepanþele dintre urban ºi rural, la acestegrupe de ocupaþii.

3. Hãrþile schimbãrii în structura populaþieiactive a României în ultimul deceniu

al secolului XX Structura populaþiei active cunoaºte schim-

bãri semnificative în perioada 1989-1999, aºacum rezultã din datele sondajelor CURS dinnoiembrie 1999.

Structura populaþiei active din 1999 reflec-tã, de fapt, starea de tranziþie a României spreo economie de piaþã ºi o societate capitalistãdezvoltatã economic.

Se observã cã în timp s-a diminuat drastic ponderea muncitorilor de la 50% în 1989, la30% în 1999, alte categorii de oameni precumagricultorii cu gospodãrie proprie, lucrãtorulfamilial neremunerat, ºomerii ºi cei fãrã ocu- paþie, au sporit semnificativ, determinând onouã structurã ocupaþionalã, mai diversificatãºi aducãtorare de noi inegalitãþi.

Mobilitate ocupaþionalãDe fapt ce s-a întâmplat cu populaþia ocu-

patã a României în ultimii 10 ani ai secoluluiXX? Rãspunsul este oferit prin procentele primite la întrebãrile care urmeazã:


Tabelul 2. Structura populaþiei ocupate dupã statutul profesional în anii 1991 ºi 1999(total þarã ºi medii rezidenþiale) în %

Sursa: Calcule proprii dupã date CNS- Recensãmântul populaþiei ºi locuinþelor 1992, Anchetaasupra forþei de muncã în gospodãrii (AMIGO), trim. II 1999

1991 1999Statutul profesional

Total Urban Rural Total Urban Rural

Salariat 80,4 97,2 58,8 58,3 91,0 28,5Patron 0,3 0,5 0,1 1,0 1,7 0,4Lucrãtor pe cont propriu 14,3 1,2 31,0 22,3 5,4 37,8Lucrãtor familialNeremunerat

2,1 0,2 4,5 18,0 1,9 32,7

M embru al unei societãtiagricole sau cooperatiste

2,9 0,9 5,6 0,4 0,1 0,6



Proporþia de 28% din populaþia ocupatãcare ºi-a schimbat locul de muncã în perioadaanalizatã sporeºte numãrul celor antrenaþi în

mobilitatea ocupaþionalã. Ponderea celor afectaþi de schimbareaocupaþiei ºi/sau a locului de muncã, adicã demobilitatea ocupaþionalã sau socio-ocu- paþionalã (dacã þinem seama de impactul aces-tor miºcãri asupra statusului social) se ridicã la peste 40% din totalul populaþiei ocupate.

Totuºi, existã o corelaþie slab semnificativãîntre cele douã tipuri de schimbãri. Aceastaînseamnã cã schimbarea ocupaþiei nu a fostînsoþitã în majoritatea cazurilor, de schimbarea

locului de muncã. Chiar am putea spune cã, înmod curios, în esenþã, schimbarea ocupaþiei nua fost însoþitã de schimbarea locului de muncã,

ºi nici invers, aºa cum s-a afirmat adesea în publicistica din România. Este vorba, de fapt,de o mobilitate ocupaþionalã care presupunedoar pentru peste o treime (36%) dintre ceiafectaþi, schimbarea atât a domeniului de ac-tivitate cât ºi a locului de muncã. Practic avemde-a face cu trei categorii de populaþie afec-tate de mobilitatea socio-ocupaþionalã : circa otreime ºi-a schimbat în cei zece ani numai ocu- paþia; o treime care ºi-a schimbat din punct devedere profesional doar locul de muncã ºi o


Dupã 1989, dvs. v-aþi schimbat ocupaþia? Nu 73%Da 22%Da, de cel puþin 2 ori 5%

Iatã cã mai mult de 1 din 4 indivizi devârstã activã ºi-au schimbat ocupaþia în ultimii10 ani, o cincime dintre cei afectaþi de acest tipde mobilitate, chiar de mai multe ori, cea ce

reprezintã, dacã se comparã datele cu imobilis-mul dinainte de 1989, o schimbare majorã.

Dupã 1989, dvs. aþi schimbat locul demuncã?

Nu 72%Da 20%Da, cel puþin de 2 ori 8%

20

Tabelul 3. Structura populaþiei active în 1989 ºi noiembrie 1999

Sursa: CNS – Anuarul Statistic al României, 1990 pentru 1989 ºi sondaj CURS pentru 1999

1989 (în % ) 1999 (în % )

Fãrã ocupaþie 2,2 7,2

Casnicã 7,6 12,2

Lucrãtor familial neremunerat 0,5 1,4

Somer - 9,5

Agricultor cu gospodãrie proprie 2,6 8,3

Agricultor în CAP, asociatie agricolã 9,3 0,5

Lucrator agricol (IAS,silviculturã, etc.) 1,6 0,6

M uncitor necalificat 6,8 4,7

M uncitor calificat 43,1 26,0

Lucrãtor cu studiimediiîn serviciisi comert 9,7 9,9

Lucrãtor pe cont propriu 1,1 2,3

Tehnician/maistru 4,6 3,1

Specialisticu ocupatiiintelectuale 9,8 10,8

Cadre de conducere 0,9 1,1

Patron 0,1 2,4



treime care ºi-a schimbat atât ocupaþia cât ºilocul de muncã.

Desigur cã, pe ansamblu, proporþia de peste 40% din populaþia ocupatã antrenatã înmobilitatea socio-ocupaþionalã nu se referã lao categorie socialã omogenã ºi nici nu poate ficaracterizatã numai pozitiv sau negativ. O parte a acestei populaþii a fost antrenatã într-omobilitate socialã ascendentã dobândind cali-ficare ºi status social superior, cel puþin din punct de vedere al venitului. O mare parte afost antrenatã într-o mobilitate descendentãconducând la sporirea celor ocupaþi în agricul-turã, în economia subteranã etc., cu un statussocial inferior. Evident cã dihotomia ascen-dent-descendent, pozitiv-negativ nu trebuieabsolutizatã, unele schimbãri având un carac-ter ambivalent.

Marginalizare socialãO categorie aparte de schimbãri au fost

suportate de cãtre populaþia ocupatã afectatãde ºomaj ºi cea disponibilizatã sau care a ieºitla pensie mai devreme de vârsta normalã de

pensionare. Categoriile marginalizate sauexcluse social sunt rezultatul atât al rupturii profesionale, cât ºi al dezagregãrii ºi desocia-lizãrii prin care trece populaþia României în perioada de tranziþie. Practic, categoriile so-ciale afectate de schimbãrile amintite suntimpuse spre periferia societãþii ºi spre izolarediminuându-se posibilitãþile de a mai juca unrol social important. În lipsa unei organizãriinterne ºi a sentimentului de apartenenþã la ungrup social, marginalizaþii nu constituie o forþãcolectivã ºi cu atât mai puþin un grup sau clasãsocialã chiar dacã uneori apeleazã la anumiteforme de protest, cum s-a întâmplat cu o partea minerilor disponibilizaþi din Valea Jiului. Peansamblu, aceste categorii sunt cuprinse desãrãcie, de sentimentul inutilitãþii ºi disperãrii.Redundanþa ºi marginalizarea socialã sunt maimult decât o formã a mobilitãþii descendente.Sub presiunea procesului de Reformã econo-micã iniþiatã dupã 1989 aproape 40% din po- pulaþia ocupatã a suportat, într-un fel sau altul,costurile sociale ale tranziþiei de acest tip.

Astfel, 19% din totalul populaþiei ocupate aRomâniei a fost afectatã de ºomaj. Adicã 1 din4 persoane ocupate au suportat, în perioada1990-1999, vicisitudinile ºomajului.

O altã categorie, de circa 9% din populaþiaocupatã a intrat în categoria celor care au fostdisponibilizaþi sau concediaþi din diferitemotive, principalul fiind acela al restrângerilor de activitate (în urma restructurãrii, privatizãriietc.).

Aceleaºi presiuni economice legate de re-structurarea economiei, la care este drept s-au

adãugat ºi o serie de factori individuali legaþiîn special de dorinþa schimbãrii domiciliuluide la oraº la sat au determinat ieºirea la pensiemai devreme a circa 11% din populaþia ocu- patã.

Trebuie precizat însã cã procentele amin-tite trebuie analizate în context. Pe de altã partegrupurile sau categoriile de populaþie amintitesunt practic total distincte, adicã procentele secumuleazã, cu excepþia a 1% din cazuri care autrecut prin toate cele trei forme de marginali-zare sau excluziune socialã (ºomaj, disponibi-lizare, pensionare timpurie).

Dacã luãm în considerare ºi schimbãrile profesionale atunci, pe ansamblu, doar 0,1%din populaþia activã a fost afectatã de toateschimbãrile amintite (datorate mobilitãþii pro-fesionale ºi pierderii într-un fel sau altul, alocului de muncã). ªi tot puþini, doar o pro- porþie de 1% din populaþia afectatã a suportat,cum s-a arãtat, atât costurile ºomajului cât ºi pierderea locului de muncã ºi pensionarea timpurie. Aceste date aratã cã spectrul schim- bãrilor de mobilitate profesionalã ºi de mar-ginalizare socio-ocupaþionalã (pensionare tim-

purie, concedieri etc.) a afectat majoritatea populaþiei active a României ºi anume circa otreime a fost afectatã de mobilitatea profesio-nalã sau ocupaþionalã ºi mai mult de o treime(aproape 40%) de procesul de marginalizare(ºomaj, disponibilizaþi, pensionare timpurie).Prin urmare putem spune cã mai puþin de ocincime din populaþia ocupatã a României arãmas în afara acestor procese de mobilitate profesionalã/ocupaþionalã ºi de marginalizare,într-o perioadã de 10 ani de tranziþie.





Integrare ºi participare la economia de piaþã

O altã dimensiune a schimbãrilor care au

afectat populaþia activã a României este reflec-tatã de implicarea în cursuri de recalificare ºiîn activitãþi de afaceri proprii. Forþând niþellucrurile, am putea spune cã astfel de schim- bãri reflectã ceea ce se cheamã spirit anteprenorial

Datele de sondaj aratã cã peste 6% din po- pulaþia activã a urmat în perioada 1989-1999cursuri de calificare.

De asemenea, 7% din populaþia activã aRomâniei a început dupã 1989 o afacere proprie.

În fapt, este vorba, pe ansamblu, de o pon-dere de circa 13% din populaþie care s-a impli-cat mai activ în economia de piaþã fie prin dor-inþa de a se adapta la noile exigenþe profesio-nale apãrute, ridicându-ºi nivelul pregãtirii profesionale, fie printr-un comportament de tipanteprenorial specific oamenilor de afaceri.

Schimbãri în profil teritorial Impactul schimbãrilor amintite atât în pla-

nul ratei ocupaþionale ºi marginalizãrii sociale

cât ºi a adaptãrii la economia de piaþã estediferit în plan teritorial. Diferenþele sunt sem-nificative atât pe urban-rural cât ºi pe provincii

istorice. Aceste schimbãri produc astfel inega-litãþi sociale în profil teritorial care, redate car-tografic, reflectã proiecþia pe sol a schimbãriisociale sau a regionalizãrii sociale a Românieidin ultimul deceniu al secolului XX.

Prezentãm în continuare principalele dateale schimbãrii sociale a structurii populaþieiocupate a României în profil teritorial, însoþitede hãrþile corespunzãtoare ºi grupate pe celetrei categorii: mobilitate socio-ocupaþionalã,marginalizare socialã ºi adaptare la economiade piaþã.

Mobilitate ocupaþionalãMobilitatea ocupaþionalã a afectat ca

volum, în egalã mãsurã, populaþia activã rezi-dentã în mediul urban ºi rural. Dacã ne gândimla conservatorismul mai accentuat al moduluide viaþã rural în raport cu cel urban atuncifenomenul poate pãrea paradoxal. Dacã þinemseama însã cã ruralul a primit o bunã parte dinforþa de muncã „disponibilizatã” într-un fel saualtul din urban ºi care s-a îndreptat spre activi-

22

Tabelul 4. Mobilitatea ocupaþionalã din perioada 1989-1999 în raport cu mediul rezidenþial(ponderea celor care si-au schimbat ocupaþia ºi locul de muncã, în totalul populaþiei ocupate)

M ediu REG IUNI

Nivel naþional

U r

b a n

R u r a

l

M

o l d o v a

M

u n t e n

i a

D o

b r o g e a

O l t e n

i a

B a n a t

T r a n s

i l v a n

i a

C r

i s a a n a M

.

B u c u r e s t i

A schim atocupatia

cel putin o datãcel putin de 2 ori 225 216 234 235 225 176 233 187 245 215 208

Total % 27 27 27 28 27 23 26 25 29 26 28

A schim batLocul de m uncãCelputin odatã 20 22 18 20 18 16 23 15 23 19 22

Celputin 2 ori 8 10 5 8 6 9 5 9 7 8 14

Total % 28 32 23 28 24 25 28 24 30 27 36



tatea agricolã din rural, atunci situaþia nu maisurprinde .

În prezent 38% din populaþia ocupatã seregãseºte în rural, o bunã parte a acesteia provenind din oraºe.

Doar intensitatea fenomenului de mobili-tate ocupaþionalã este mai crescutã în urban, ponderea celor care ºi-au schimbat ocupaþia decel puþin douã ori în ultimii zece ani ai secolu-lui XX fiind de peste 6% din totalul populaþieiocupate din oraºe, pe când procentul corespun-zãtor pentru rural este de 4%.

Diferenþa urban-rural se manifestã mai put-ernic în cazul schimbãrii locului de muncã.Astfel, în perioada 1990-1999 aproape otreime din populaþia ocupatã din urban ºi-aschimbat locul de muncã, pe când în rural doar 23% din populaþia ocupatã ºi-a schimbat loculde muncã.

Intensitatea mobilitãþii oferite de schimbarea locului de muncã este, de asemenea, maimare în urban decât în rural, ponderea celor care ºi-au schimbat de cel puþin 2 ori locul demuncã în perioada analizatã fiind de 10% înoraºe, comparativ cu 5% procentul corespun-zãtor pentru rural.

Mobilitatea profesionalã evaluatã prinschimbarea ocupaþiei ºi/sau a locului de muncãeste diferitã însã de la o regiune la alta ºi de laun judeþ la altul.(vezi harta pe regiuni cu aba-terile respective faþã de media naþionalã)

Astfel, mobilitatea ocupaþionalã cea mairedusã a fost înregistratã în Dobrogea ºi Banat,unde indicii de schimbare a ocupaþiei cel puþino datã în 1990-1999, sunt de 23% ºi respectiv25%, iar cele mai afectate regiuni din acest punct de vedere au fost Transilvania cu indici

de 29% ºi Bucureºtiul cu 28%.Moldova ºi Muntenia, regiuni preponder-ent rurale au fost afectate de aceastã mobili-tate, la medie, tocmai din motivele de migrareurban-ruralã de care s-a amintit.

Intensitatea schimbãrii ocupaþiei a fost maimare în Bucureºti, 8% din populaþia ocupatãde aici schimbând de cel puþin 2 ori ocupaþia înaceastã perioadã.

În ceea ce priveºte schimbarea locului demuncã , cel mai puþin afectate au fost regiunile

Muntenia ºi Banat (în proporþie de 24% din populaþia ocupatã), pe când cel mai afectate aufost Transilvania ºi Bucureºtiul, cu indice de30% pentru Transilvania, ºi respectiv 36% pentru Bucureºti.(vezi harta pe regiuni cu aba-terile faþã de media naþionalã). RegiuneaBucureºti se detaºeazã clar la acest capitol alschimbãrii locului de muncã, ceea ce reflectãoportunitãþile ºi dinamismul specifice mareluioraº-capitalã aflat în semiperiferia sistemuluimondial.

Intensitatea fenomenului schimbãrii locu-

lui de muncã a fost mai ridicatã tot în Bucu-reºti unde 14% din populaþia ocupatã ºi-aschimbat locul de muncã de cel puþin 2 ori în perioada 1989-1999.

Marginalizarea socio-ocupaþionalã sauexcluziunea socialã în profil teritorial

Procesul de excluziune socialã sau demarginalizare socio-ocupaþionalã a afectat înmod diferit localitãþile urbane ºi rurale pre-cum ºi cele opt regiuni (ºapte provincii isto-rice plus oraºul Bucureºti), aºa cum rezultãdin tabelul 5.

Marginalizarea socialã în perioada 1989-1999 în raport cu mediul rezidenþial ºi peregiuni

Procesul de marginalizare socialã calculat prin cei trei indicatori a fost mai accentuat înmediul urban unde a afectat circa 43% din populaþia ocupatã, faþã de mediul rural unde ponderea celor afectaþi de acest tip de excluzi-une socialã se ridicã la 35%. Procentul de peste o treime marginallizaþi în mediul rural, întotalul populaþiei ocupate în localitãþile rurale,

este totuºi mare dacã avem în vedere stabili-tatea tradiþionalã a satului.Marginalizarea în acest mediu a fost afec-

tatã însã ºi de schimbarea din mediul industri-al–urban care a determinat ca peste 20% din populaþia ocupatã în agriculturã sã provinã dinfoºtii navetiºti rural-urban sau dintre cei careau migrat din oraºe la sate în urma pierderiilocurilor de muncã.

Procesul de marginalizare socialã a afectatsemnificativ toate zonele, ceva mai puternic,




SOCIOLOGIE ROMÂNEASCÃ24

T r a n s i l v a n i a

2 8 , 6

M o l d o v a

2 7 , 9

M u n t e n i a

2 6 , 3

O l t e n i a

2 5 , 4

B u c u r e º t i

2 8 , 2

B a n a t

2 5 , 1

D

o b r o g e a

2 2 , 9

C r i º a n a

M a r a m u r e º

2 5 , 9

L e g e n d a :

s u b m e d i e

p e s t e m e d i e

M e d i a = 2 6 , 9

H A R T A 1 : M o b i l i t a t e o c u p a þ i o n a l ã

î n p e r i o a d a 1 9 9 0 - 1 9 9 9 , p e r e g i u n i ( %

)

S u r s a : S o n d a j C U

R S – n o i e m b r i e 1 9 9 9




H A R T A

2 : M o b i l i t a t e p r i n s c h i m b a r e a l o c u l u i

d e m u n c ã , î n p e r i o a d a 1 9 9 0 - 1 9 9 9 , p e

r e g i u n i ( % )


R S – n o i e m b r i e 1 9 9 9


2 9 , 7

M o l d o v a

2 7 , 5

M u n t e n i a

2 4 , 3

O l t e n i a

2 7 , 1

B u c u r e º t i

3 6 , 0

B a n a t

2 4 , 4

D o b r o g e a

2 4 , 2

C r i º a n a

M a r a m u r e º

2 7 , 3

L e g e n d a :

s u b m e d i e

p e s t e m e d i e

M e d i a = 2 7 , 7




dacã însumãm datele pentru cei trei indicatori,regiunile preponderent urbane cum sunt:Transilvania ºi Bucureºtiul, cu specificul sãude mare eterogenitate, afectat în primul rândde pensionãri timpurii ºi disponibilizãri/con-cedieri, dar ºi Oltenia, zonã de interes a unor aglomerãri urbane industriale ºi cu localitãþiminiere afectate mai ales de pensionarii timpurii, (la acest ultim indicator ar trebui sã avemîn vedere ºi regiunea Criºana-Maramureº care,de asemenea, include multe localitãþi miniere).Din punct de vedere al marginalizãrii sociale,

anumite judeþe mai urbanizate sau cu zoneminiere consistente aduc o contribuþie semni-ficativã la situarea regiunilor respective în ca-tegoria celor cu valori peste medie din punctde vedere al dramatismului excluziunii sociale(vezi hãrþile privind marginalizarea socialã prin ºomaj, disponibilizãri/concedieri ºi pen-sionare timpurie cu abaterile faþã de medianaþionalã). Din punct de vedere al ºomajuluianumite regiuni preponderent rurale cum suntMoldova, Muntenia ºi Oltenia „concureazã”cu cele mai urbanizate tocmai pentru cã ele audevenit locul de primire al migranþilor ºomeri,

în special dar ºi al celor disponibilizaþi în par-ticular. Pensionarea timpurie a afectat maidegrabã vestul þãrii ºi Bucureºtiul.

Integrare în economia de piaþãAºa cum s-a observat peste 13% din popu-

laþia ocupatã a României s-a mobilizat, s-aimplicat sau a fãcut ceva efectiv, sub forma cur-surilor de calificare (6%) sau a iniþierii unor afaceri pe cont propriu (7%). Dacã la aceºtiaadãugãm ºi pe cei circa 8% care intenþioneazã sãse implice în economia de piaþã, dar nu avut

posibilitãþi pânã în prezent, atunci am puteaspune cã tot a 5-a persoanã de vârstã activã tindespre un comportament anteprenorial. Aceasta nu

înseamnã însã cã, populaþia mobilizatã înaceastã direcþie a obþinut ºi rezultate pozitive.Deºi procentele celor cu comportament de tipanteprenorial sunt asemãnãtoare cu situaþia dinCehia, de exemplu (vezi Karel Capek, EmerginLabor Market and Job prospects in the CzechRepublic” în Social Reform in East-CentralEurope, eds. Stein Ringen and Claire Wallace,Praga, 1994) efectul asupra condiþiilor de viaþãeste mult mai redus în cazul României.

Cei doi indicatori prin care s-a evaluat, îndemersul nostru, implicarea populaþiei în eco-nomia de piaþã aratã cã nivelul acestei im-

plicãri, sau adaptãri la economia de piaþã, vari-azã atât în funcþie de mediul urban-rural, cât ºiîn profil regional.

26

Tabelul 5. Ponderea celor care au devenit ºomeri, au fost disponibilizaþi/concediaþi ºi au fost pensionaþi timpuriu, în totalul populaþiei ocupate

M ediu REGIUNI

Nivel naþional

U r b

a n

R u r

a l

M

o l d

o v a

M

u n t e n

i a

D o

b r o

g e a

O l t e n

i a

B a n

a t

T r a n s i l

v a n

i a

C r

i s a a n a M

.

B u c u r e s t i

A devenitsom er dupã 1989:cel putin o datã 18 19 16 19 18 16 18 16 18 15 17cel putin de 2 ori 2 2 1 3 1 2 1 1 2 1 2

Total % 20 21 17 22 19 18 19 17 20 16 19

A fost disponibilizat 9 10 7 9 8 10 9 9 9 8 12

A iesitla pensie m aidevreme

11,5 12 11 9 11 9 14 13 11 14 13

Total general % 40,5 43 35 38 38 37 42 39 40 38 44




H A R T A

4 : M a r g i n a l i z a r e s o c i a l ã p r i n d i s p o n i b i l i z ã r i s a u c o n c e d i e r i , î n p e r i o a d a 1 9 9 0 - 1 9 9 9 ( % )


R S – n o i e m b r i e 1 9 9 9


8 , 5

M o l d o v a

8 , 9

M u n t e n i a

7 , 6

O l t e n i a

8 , 8

B u c u r e º t i

1 1 , 7

B a n a

t

8 , 8

D o b r o g e a

9 , 6

C r i º a n a

M a r a m u r e º

7 , 9

L e g e n d a :

s u b m e d i e

p e s t e m e d i e

M e d i a = 8 , 7




H A R T A

5 : M a r g i n a l i z a r e s o c i a l ã p r i n p e n s i o n a

r e t i m p u r i e î n p e r i o a d a 1 9 9 0 - 1 9 9 9 , p e r e g i u n i ( % )


R S – n o i e m b r i e 1 9 9 9


1 1 , 2

M o l d o v a

9 , 4

M u n t e n i a

1 0 , 7

O l t e n i a

1 4 , 3

B u c u r e º t i

1 2 , 9

B a n a t

1 3 , 4

D o b r o g e a

9 , 4

C r i º a n a

M a r a m u r e º

1 3 , 8

L e g e n d a :

s u b m e d i e

p e s t e m e d i e

M e d i a = 1 1 , 5




Comportamentul anteprenorial este maiintens în mediul urban decât în rural fiind, cavolum de populaþie implicatã activ în adapta-rea la economia de piaþã, dublu în oraºe decâtla sate. Aceasta nu înseamnã însã cã populaþiaurbanã este mai orientatã spre capitalism ci

doar cã la nivelul oraºelor au existat mai multeoportunitãþi (resurse umane ºi economice, me-diu de afaceri etc.,etc.) decât în rural.

Agricultorii au continuat din pãcate, înlipsa unui sprijin substanþial din partea statu-lui, sã producã, adoptând un comportamenteconomic de tip medieval, în special în lucrul pãmântului.

Pe regiuni, comportamentul anteprenorials-a manifestat mai puternic, peste medie, înspecial în Bucureºti ºi în regiunile din vestul ºicentrul þãrii (vezi hãrþile: Integrare în econo-mia de piaþã prin comportament anteprenorial

ºi prin cursuri de recalificare, în perioada1990-1999, pe regiuni cu abateri faþã de medianaþionalã).

În loc de concluzii Aºa cum rezultã din datele prezentate, va-

lul schimbãrilor în viaþa socialã a României,din perioada 1989-1999 a avut în centrul sãu populaþia ocupatã, respectiv cei circa 10 mi-lioane de oameni angajaþi în câmpul muncii.

Circa 90% din populaþia ocupatã a Româ-

niei din aceastã perioadã a fost implicatã, însens pozitiv sau negativ, ascendent saudescendent, în vâltoarea schimbãrilor care auafectat cariera profesionalã ºi integrarea so-cialã, în esenþã structura socialã a României.Grosso-modo am putea spune cã jumãtate din-

tre ei au fost implicaþi într-o mobilitate pozi-tivã (schimbãri de ocupaþie ºi loc de muncã, însens ascendent, cursuri de recalificare ºi im- plicare în afaceri), iar cealaltã jumãtate într-oschimbare cu impact social negativ (mobili-tate descendentã ºi marginalizare sau excluzi-une socialã). Este vorba de o perioadã a isto-riei României care, datoritã volumului ºiintensitãþii schimbãrilor care o caracterizeazã,va fi probabil consideratã etapã de referinþã înceea ce priveºte viteza schimbãrii cursuluiistoriei unei þãri.

În studiul nostru am adoptat perspectivaecologiei sociale (sau a morfologiei sociale însens durkheimist) de analizã a schimbãrilor din societate. În acest cadru nu a fost prezen-tatã însã decât o parte, aceea a morfologiei schimbãrilor sociale care vizeazã populaþiaocupatã a României. Aceste schimbãri la nive-lul populaþiei ocupate au influenþat evidentmodul de viaþã al tuturor românilor (inclusiv al pensionarilor ºi elevilor-studenþilor) fie ºinumai pentru faptul cã aceasta este categoria

30

Tabelul 6. Integrarea în economia de piaþã în perioada 1989-1999 în raportcu mediul rezidenþial ºi pe regiuni

M ediu R E G I U N I

Nivel naþional

U r

b a n

R u r a

l

M

o l d o v a

M

u n t e n

i a

D o

b r o g e a

O l t e n

i a

B a n a t

T r a n s

i l v a n

i a

C r

i i s a a n a M

.

B u c u r e s s i

A început o afacerepe cont propriu (celputin odatã)

7 10 4 5 5 6 6 7 8 8 11

A urmat cursuri decalificareCelputin odatã 5 7 3 4 4 4 4 6 6 6 6Celputin de 2 ori 1 2 1 1 1 1 1 1 2 1 1

Total general % 13 19 8 10 10 11 11 14 16 15 18




H A R T A 6 : I n t e g r a r e î n e c o n o m i a d e p i a þ ã p r i n c o m p o r t a m e n t a n t r e p r e n o r i a l î n p e r i o a d a 1 9 9 0

- 1 9 9 9 , p e r e g i u n i ( % )


R S – n o i e m b r i e 1 9 9 9


8 , 2

M o l d o v a

5 , 3

M u n t e n i a

5 , 3

O l t e n i a

6

B u c u r e º t i

1 1 , 1

B a n a t 7 , 4

D o b r o g e a

6 , 3

C r i º a n a

M a r a m u r e º

8 , 4

L e g e n d a :

s u b m e d i e

p e s t e m e d i e

M e d i a = 7




H A R T A 7 : I I n t e g r a r e î n e c o n o m i a d e p i a þ ã p r i n c u r s u r i d e r e c a l i f i c a r e î n p e r i o a d a 1 9 9 0 - 1 9

9 9 , p e r e g i u n i ( % )


R S – n o i e m b r i e 1 9 9 9


7 , 8

M o l d o v a

5 , 3

M u n t e n i a

5 , 4

O l t e n i a

5 , 2

B u c u r e º t i

7 , 2

B a n a t 9 , 8

D o b r o g e a

5 , 1

C r i º a n a

M a r a m u r e º

7 , 2

L e g e n d a :

s u b m e d i e

p e s t e m e d i e

M e d i a = 6 , 2



socialã care produce ºi administreazã venitulsocietãþii. În cadrul acestui studiu nu ne-amocupat decât tangenþial de etiologia schim-bãrilor în structura socialã a României dinultimul deceniu al secolului XX. Deocamdatãne-am propus sã arãtãm ºi sã ilustrãm prinhãrþi de atlas social dimensiunile ºi structuraschimbãrilor în cadrul populaþiei ocupate aRomâniei. (Datele se completeazã cu celeanalizate în alte studii ale acestui numãr alrevistei, bazate, în esenþã, pe aceeaºi cercetare,ºi care se referã la mobilitatea intergeneraþio-

nalã, modul de locuire, atitudinea faþã de refor-ma economicã ºi orientãrile valorice ale popu-laþiei). Rãmâne sã analizãm în continuarecauzele ºi mecanismele prin care se realizeazãschimbãrile amintite în structura socialã.Evident cã anumite categorii socio-profesio-nale au fost afectate de schimbãrile amintitemai mult, altele mai puþin, în anumite zonetransformãrile au fost mai intense (în special înBucureºti ºi Transilvania), în altele mai reduse.Totuºi dimensiunile schimbãrilor arãtaterãmân semnificative, ca ºi costurile sociale pecare le-au determinat, neevaluate încã. Desigur cã ºi disparitãþile în profil regional au anumiteexplicaþii. În primul rând cã regiunile nu suntomogene ºi situaþia este relativ diferitã la nive-lul judeþelor ºi localitãþilor pe care acestea leinclud. Existã ºi aceste date dar nu s-a benefi-ciat de spaþiu pentru a fi prezentate aici. În aldoilea rând decalajele care apar nu sunt nea- pãrat legate de cadrul spaþial existent deºi re-sursele naturale ºi infrastructura localã (zon-alã) au importanþa lor, ci mai degrabã de fac-torii ºi mecanismele care genereazã region-alizarea spaþiului social. Diferenþele structurii

sociale în profil teritorial sunt puternic depen-dente de specificul socio-ocupaþional al popu-laþiei implicate, acesta fiind determinat ºi el, larândul sãu, de specificul dezvoltãrii economiceºi sociale a zonelor ºi localitãþilor, de moºte-nirea culturalã localã etc.

În fine populaþia ocupatã vãzutã ca subiectal schimbãrii a fost afectatã diferit în funcþie deactorii sociali implicaþi în acest proces. (vezitabel: Relaþia dintre structura socio-demogra-ficã ºi tipurile de schimbãri în structura popu-

laþiei ocupate).De pildã, bãrbaþii au fost implicaþi într-o

proporþie mai mare decât femeile în procesulde mobilitate ocupaþionalã ºi marginalizare prin disponibilizare dar ºi în participare lamediul de afaceri specific economiei de piaþã, pe când femeile au fost tot mai afectate deºomaj dar au particpat într-o proporþie maimare decât bãrbaþii în cursuri de calificare.

Tinerii de 18-30 de ani au fost subiectulcelor mai multe schimbãri. Ei au fost antrenaþiîn proporþii superioare altor categorii de vârstã

(în proporþie de peste jumãtate dintre ei) în procesul de mobilitate ocupaþionalã (schimbarea ocupaþiei ºi/sau a locului de muncã) ºicursuri de calificare dar au fost afectaþi în pro- porþie mai mare ºi de ºomaj ºi disponibilizãri.

Populaþia ocupatã din grupa de mijloc (31-55 de ani) s-a implicat mai mult decât alte cat-egorii de vârstã în iniþierea unor afaceri propriiiar cei în vârstã de 56 ani ºi peste constituiemajoritatea celor care s-au pensionat înainte determen.

În funcþie de nivelul de pregãtire (educaþie)se observã cã cei mai afectaþi de ºomaj au fostabsolveþii de ºcoalã profesionalã. Cei mai im- plicaþi în schimbarea ocupaþiei ºi care au urmatcursuri de calificare au fost absolvenþii deliceu. Absolvenþii de studii superioare au fostmai afectaþi de schimbarea locului de muncã(37% din categoria respectivã ºi-au schimbatcel puþin o datã locul de muncã în cei 10 ani)ºi de intrarea în afaceri (peste 17% din catego-ria celor cu studii superioare au înfiinþat cel puþin o firmã în cei 10 ani).

Din punctul de vedere al ocupaþiei deþi-nute, categoriile cele mai implicate în schim-

bãri au fost patronii, muncitorii, maiºtrii-tehni-cienii ºi lucrãtorii cu studii medii. (Mai puþinafectaaþi au fost agricultorii ºi casnicele).

Desigur cã nu toate categoriile ocupaþio-nale amintite au fost atrase în mod egal înschimbãrile la care ne referim. Maiºtrii-tehni-cienii au fost mai implicaþi în mobilitatea ocu- paþionalã prin pensionarea timpurie. Patroniiîn participarea la afaceri, schimbarea loculuide muncã ºi a ocupaþiei. Muncitorii sunt ceicare au suportat intens primele douã tipuri de





schimbãri: mobilitate ocupaþionalã (în specialschimbarea locului de muncã) ºi marginalizaresocialã (în special ºomaj, disponibilizãri ºi pensionare timpurie). Ei au participat mai puþin la integrarea în economia de piaþã prinimplicarea în afaceri ºi urmarea unor cursuride calificare.

Antrenarea în sens pozitiv sau negativ înschimbãrile sociale amintite este semnificativlegatã de venitul mediu al populaþiei respec-tive, mãrimea venitului fiind cauzã sau efect alacestor schimbãri. Cei cu venituri sub medie

au fost mai afectaþi de ºomaj, disponibilizãri ºi pensionare timpurie iar cei cu venituri pestemedie au fost mai implicaþi în schimbarealocului de muncã, afaceri ºi cursuri de califi-care.

Practic, cei mai mulþi dintre cei cu veniturisub medie dar afectaþi puternic de valul schim- bãrilor sunt muncitorii ºi lucrãtorii cu studiimedii. Ei sunt nu numai targetul schimbãrilor ci ºi categoriile sociale mai puþin pregãtite pentru aºa–zisa reformã economicã a guver-nelor postdecembriste. De altfel, cei mai afec-taþi de efectul negativ al schimbãrilor, ºomaj,disponibilizãri, pensionare timpurie sunt ºi ceicare cred mai mult decât alte categorii cã sta-tul este cel care „trebuie sã asigure tuturor unloc de muncã ºi un trai decent”. Oare nu suntîndreptãþiþi sã creadã acest lucru?

De fapt care este relevanþa morfologiei sociale a schimbãrilor amintite?

Cu toatã amploarea lor, schimbãrile înstructura populaþiei ocupate a României dinultimul deceniu al sec.XX nu sunt rezultatulunei modernizãri reale a economiei. Dacãþinem seama de specificul acestor schimbãri ºi

de categoriile sociale implicate putem observacã ele sunt mai degrabã rezultatul lipsei unui program sau proiect social realist, destinat dezvoltãrii þãrii dupã 1989. De altfel, investiþi-ile în proiecte de dezvoltare au fost nesemni-ficative în cei zece ani de postcomunism. Înaceste condiþii schimbãrile apar mai degrabãca rezultat al prelucrãrii în mod imitativ a unor mecanisme formale (instituþii, legi, politicietc.) de tipul „formelor fãrã fond” decât a con-struirii organice a unui „fond” sau conþinut

adecvat . Mai mult, în perioada analizatã, înnumele unei reforme economice utopice s-audistrus practic ºi acele elemente ale societãþiiindustriale dinainte de 1989 care mai funcþio-nau, mergând de la anumite întreprinderi pânãla degradarea infrastructurilor agricole ºiurbane, a serviciilor de sãnãtate ºi învãþãmântetc., etc.

În lipsa programelor concrete de dez-voltare ºi mai ales a resurselor care sã le punãîn operã, populaþia ocupatã a suportat mãsurile politice ºi economice sau, lipsa acestora,

printr-un proces de adaptare care a condusmai degrabã la schimbãri generatoare de sub-dezvoltare decât la modernizare ºi dezvoltare.Un exemplu ilustrativ pentru acest fenomeneste cel al miºcãrii populaþiei spre rural ºi agri-culturã. Aproape 40% din populaþia ocupatã aRomâniei se regãseºte în perioada analizatã înagriculturã fãrã ca aceastã concentrare sã aibãla bazã un program de investiþii pentru dez-voltare, respectiv fãrã ca aici sã se fi concentratceea ce se cheamã câmpul productiv al þãrii.Este vorba mai degrabã de o ruralizare a ocu- pãrii forþei de muncã bazatã pe expulzareaunei pãrþi a populaþiei ocupate din oraºe, careîn lipsã de alte oportunitãþi se îndreaptã spremediul rural ºi munca pãmântului suportândceea ce am denumit fenomenul de margi-nalizare sau excluziune socialã. În lipsa stimu-lentelor necesare agriculturii din partea statuluise ajunge la practicarea unei agriculturi de sub-zistenþã, de tip medieval, în care forþa demuncã este subutilizatã sau vândutã pentruhranã iar productivitatea muncii rãmâne ex-trem de scãzutã.

Tabloul schimbãrilor în structura socialã

aratã, pe de o parte cã anumite schimbãri aucondus la marginalizare, izolare socialã sauexcluziune socialã accentuând fenomenul de sãrãcie (mobilitate ocupaþionalã descendentã prin disponibilizãri, ºomaj pe termen lung ºi pensionãri timpurii) ºi, pe de altã parte, de omobilitate socialã ºi integrare în economia de piaþã cu conotaþii de modernizare (mobilitateocupaþionalã ascendentã, iniþierea unor afa-ceri, urmarea unor cursuri de calificare). Prinschimbãrile amintite ºi prin altele legate de

34



miºcarea elitelor, s-a produs o accentuatã polarizare a societãþii prin care, la o extremã,sunt o categorie de privilegiaþi care devin totmai bogaþi ºi la cealaltã extremã (clasa demijloc neextind practic) o categorie de deza-vantajaþi, de sãraci care devin tot mai mulþi.

Din pãcate cele care dominã, cel puþin din perspectiva costurilor sociale, sunt aceleschimbãri care au adus o parte importantã a

populaþiei în starea de supravieþuire, aºa cumse întâmplã în zonele monoindustriale undesãrãcia devine practic generalizatã la nivelcomunitar. Rezultatele se vãd cu ochiul liber,se extinde patologia socialã sub forma econo-miei subterane, corupþiei, violenþei, sãrãciei,iar societatea în cadrul cãreia toate acestea auloc este aceea a subdezvoltãrii.





D u p ã 1 9 8 9 , d v s .

a t i s c h i m

b a t

o c u p a t i a ?

D u p ã 1

9 8 9 , d v s . a t

s c h i m

b a t l o c u l d e

m

u n c ã ?

D u p ã 1

9 8 9 , d v s . a t i

f o s t s o m

e r ?

D u p ã 1

9 8 9 , d v s . a t i

f o s t d i s p o n i b i l i z a t

( c o n c e d i a t ) ?

D u p ã 1 9 8 9 , d v s .

v - a t i p e n s i o n

a t

î n a i n t e d e t e r m e

n ?

D u p ã 1

9 8 9 , d v s . a t

î n c e p u t o

a f a c e r e

p r o p r i e ?

D u p ã 1

9 8 9 , d v s . a t

u r m

a t

c u r s u r i d e

r e c a l i f i c a r e ?

c e l p u t i n o

d a t ã

c e l p u t i n

o

d a t ã

c e l

p t i n o

d a t ã

c e l p u t i n o

d a t ã

c e l p u t i n o d

a t ã

c e l p u t i n

u n a

c e l p u t i n

o

d a t ã

B a r

b a t

2 9 . 4 %

3 0 . 9 %

1

8 . 8 %

9 . 4 %

1 1 . 9 %

8 . 6 %

5 . 7 %

S E X

F e m

e i e

2 4 . 5 %

2 4 . 6 %

1

9 . 8 %

8 . 1 %

1 1 . 1 %

5 . 5 %

6 . 8 %

1 8 -

3 0

a n

i

3 9 . 8 %

4 2 . 7 %

3

4 . 8 %

1 1 . 8 %

1 . 3 %

7 . 9 %

1 2 . 2 %

3 1 -

5 a n

i

2 8 . 7 %

3 3 . 5 %

2

4 . 3 %

1 1 . 4 %

7 . 9 %

9 . 1 %

7 . 8 %

V â r s t a

( î n

a n

i

î m

p l i n i t i

5 a n

i s

i p e s t e

1 9 . 7 %

1 1 . 7 %

4 . 7 %

2 . 4 %

2 0 . 6 %

2 . 6 %

1 . 2 %

s c . e

l e m

e n t a r a

2 1 . 7 %

1 6 . 1 %

1

3 . 7 %

6 . 2 %

1 3 . 3 %

2 . 0 %

1 . 9 %

s c . p r o

f e s

i o n a

l a

2 9 . 7 %

3 2 . 3 %

2

7 . 6 %

1 3 . 0 %

1 2 . 8 %

6 . 1 %

6 . 0 %

l i c e u

3 1 . 8 %

3 6 . 1 %

2

2 . 7 %

9 . 7 %

9 . 3 %

1 1 . 0 %

1 1 . 0 %

U l t i m

a

s c o a

l ã

a b s o

l v i t ã

s t u

d i i s u p e r

i o a r e

2 5 . 2 %

3 6 . 6 %

9 . 3 %

4 . 6 %

7 . 1 %

1 7 . 2 %

9 . 3 %

s u

b

m

e d i e

2 7 . 8 %

2 5 . 5 %

2

2 . 1 %

9 . 8 %

1 4 . 2 %

5 . 0 %

5 . 1 %

V e n

i t

p e s t e m

e d i e

2 4 . 4 %

3 3 . 5 %

1

1 . 6 %

5 . 9 %

5 . 7 %

1 2 . 2 %

9 . 4 %

c a s n

i c a

1 3 . 9 %

1 1 . 7 %

1

3 . 0 %

3 . 7 %

4 . 5 %

3 . 1 %

4 . 0 %

a g r

i c u

l t o r

1 9 . 6 %

1 2 . 8 %

4 . 8 %

2 . 9 %

1 1 . 1 %

1 . 2 %

0 . 6 %

m

u n c

i t o r

3 1 . 6 %

3 2 . 2 %

2

7 . 1 %

1 2 . 6 %

1 3 . 1 %

6 . 1 %

6 . 8 %

l u c r a t o r s t u

d i i m

e d i

i

3 0 . 2 %

3 5 . 3 %

1

9 . 6 %

7 . 7 %

1 1 . 4 %

1 1 . 6 %

1 0 . 1 %

l u c r . c o n t p r o p r

i u

2 5 . 8 %

2 2 . 8 %

1

4 . 2 %

2 . 4 %

7 . 8 %

2 0 . 5 %

7 . 1 %

t e

h n

i c i a n , m

a i s t r u

3 1 . 0 %

3 1 . 2 %

1

4 . 1 %

7 . 5 %

1 7 . 5 %

1 3 . 7 %

7 . 3 %

i n t e

l e c t u a

l i , c o n

d u c e

r e

2 2 . 1 %

3 2 . 3 %

8 . 9 %

4 . 7 %

8 . 8 %

1 4 . 3 %

9 . 0 %

O c u p a t

i a

p r

i n c

i p a

l ã î n

p r e z e n t

p a t r o n

3 8 . 1 %

5 2 . 4 %

0 . 6 %

0 . 0 %

0 . 0 %

5 7 . 1 %

0 . 0 %

A c o r

d

2 6 . 8 %

2 6 . 4 %

2

0 . 0 %

9 . 0 %

1 2 . 1 %

5 . 8 %

5 . 9 %

D e z a c o r

d

2 9 . 3 %

3 6 . 3 %

1

6 . 9 %

8 . 2 %

9 . 0 %

1 3 . 8 %

8 . 8 %

S t a t u

l s

ã

a s

i g u r e t u t u r o r

u n

l o c

d e

m

u n c

ã s

i u n

t r a

i d e c e n t .

N S

/ N R

1 6 . 7 %

1 6 . 1 %

1

1 . 9 %

5 . 5 %

7 . 5 %

3 . 3 %

2 . 6 %

T a b e l . R e l a þ i a d i n t r e s t r u c t u r a s o c i o - d e m o g r a f i c ã º i t i p u r i l e d e s c h i m b ã r i î n s t r u c t u r a p o p u l a þ i e i o c u p a t e



1. Geddes, Patrick (1904). City Development:A Study of Parks, Gardens and Culture -Institutes. A Report to the CarnegieDoufermline Trust. Edinburg.

2. Park, R. E, Burgess, E. W. McKensie, R. D.(1925), „The City“ Chicago, University of Chicago Press.

3. Despre istoricul ºi clasificarea abordãrilor regionale din perspectivã regionalã ele-mente detaliate se regãsesc în lucrãrileautorilor:

David Grig „Regions, models and classes“ înR. I. Chorley and Peter Haggett,(1967).„Integreted Models in Geography“, Lon-don;

Berry Briam I. L. and Duane F. Marble (eds)(1968). „Spatial Analysis. A Reader in Sta-tistical Geography“. New Jersey;

Hagget, Peter (1973) .“L’analyse spatial engéographie humaine“, Armand Colin.Paris.

Friedmann, John (1975). „Regional PolicyReading in Theory and Applications“. TheMit Press. London.

Duncan Timms (1975).“The Urban Mosaic.Towards a Theory of Residential Differen-tion“. Cambridge University Press.

Holland, Stuart (1976).“Capital Versus theRegions“. The Macmillan Press. Ltd.

4. Benko,G. B.(1984). „ Regional Science: Evolution over thrity years“ in Interna-tional Journal of Epistemology of socialscience. UNESCO no.4 .

5. Isard, Walter este una dintre personalitãþile

cele mai proeminente ale analizei regio-nale. El a dezvoltat metodele de analizãoferind specialiºtilor (economiºti, geografi,sociologi, ingineri, urbaniºti) instrumentede cunoaºtere cantitativã necesare rezol-vãrii problemelor de planificare urbanã ºiregionalã sau implantãrii de întreprinderi.De pildã, în vol.II al lucrãrii sale „Me-todele analizei regionale“, destinat opti-mizãrii dezvoltãrii regionale, autorul tra-teazã tipurile (canalele) de sintezã a datelor

diferitelor metode ºi tehnici de cercetareregionalã. El desprinde urmãtoarele canalede sintezã metodologicã: integrarea ana-lizelor luând în calcul costul comparativinterregional al complexelor industriale;modelele de agregare punând accentul pestructura urbanã ºi metropolitanã; cadrelede agregare implicând atracþia gravitaþio-

nalã; modelul de agregare care defineºtescopurile sociale pornind de la un sistemde valori ºi canalul agregat operaþionalintegrând valori ºi obiective. În esenþãdemersul sãu metodologic se bazeazã peutilizarea programãrii liniare interre-gionale. Un exemplu de analizã unitarã din punct de vedere economic ºi ecologic aunei regiuni este oferit în lucrarea sa„Geologie - Economic Analysis for Regional Development“, The Free Press, New York 1972.

6. Broom, Leonard , Selznick, Philip, (1968).

în „Sociology. A Text with Adapted Redinngs“. New York.

7. Grawitz, Madelein (1972). „Methodes de sciences sociales“ Dalloz.

8. Martinotti, Guido (1996). în „ Four Populations: Human Settlement and Social Morphology in Contemporarz Metropolis”in European Review. Academia Euro- peanã, vol. 4

9. Fredman, John (1975).“ Regional Policy Reading in Theory and Applications“ TheMit Press.

10. Nicolae, V. ºi Constantin, Daniela L.(1998). „ Bazele economiei regionale ºiurbane“ Oscar Print Bucureºti.

11. Constantin, Daniela L. (1998). „ Elementede analizã ºi previziune regionalã ºiurbanã “ Oscar Print Bucureºti.

12. Richardson, Harry (1973). „ Regional and Urban Economics“ Pitman Publishing Ltd.London.

13. Lajugie, I., Delfaud, P., Lacour, C. (1979).„ Espace regional et aménagement du terri-


NOTE ªI TRIMITERI

atlasul_sociologic

Documents