garanþiile diplomatice ºi protecþia drepturilor omului filecurtea europeanã a drepturilor omului...

170 Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2014

Garanþiile diplomatice ºiGaranþiile diplomatice ºiGaranþiile diplomatice ºiGaranþiile diplomatice ºiGaranþiile diplomatice ºiprprprprprotecþia drotecþia drotecþia drotecþia drotecþia drepturilorepturilorepturilorepturilorepturilor

omuluiomuluiomuluiomuluiomului572

Ioana-Maria Cîmpean*,auditor de justiþie,

Institutul Naþional al Magistraturii

Rezumat:Garanþiile diplomatice reprezintã o instituþie relativ recentã, a cãrei folosire s-a

intensificat dupã 2001 în cadrul rãzboiului împotriva terorii. Neinterzisã explicit deniciun document internaþional, a dat totuºi naºtere la numeroase controverse. Unadintre cele mai importante critici aduse acestei instituþii vizeazã caracterul politic alacestor documente, impunându-se astfel o analizã a naturii acestor acte din perspectivadreptului internaþional public.

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a acceptat, încã din 1989, folosireagaranþiilor diplomatice. Jurisprudenþa Curþii în materie a evoluat, odatã cuperfecþionarea garanþiilor diplomatice, fiind stabilite criterii pentru apreciereaadmisibilitãþii in concreto a garanþiilor diplomatice.

Dreptul român prevede acceptarea garanþiilor diplomatice în cazuri limitate, darnu interzice oferirea unor astfel de asigurãri. Se pune, astfel, problema aplicabilitãþiiacestei instituþii în cadrul sistemului juridic român.

Abstract:The diplomatic assurances represent a fairly recent institution, whose usage

increased considerably after 2001 in the war on terror. Although not prohibited by anyinternational act, it gave rise to numerous controversies. One of the most importantscriticisms of diplomatic assurances concerns their political character. In this context,it is required an analysis of the nature of these acts from the perspective of publicinternational law.

The European Court of Human Rights has accepted the use of diplomaticassurances since 1989. Its caselaw in this matter evolved together with thedevelopment of diplomatic assurances and criteria were established so as to verifythe admisbility in concreto of these documents.

The Romanian law provides for the acceptance of diplomatic assurances in limitedcases but it does not prohibit their offerance. Consequently, it is raised the question ofthe aplicability of this institution in the Romanian legal system.

Keywords: diplomatic assurances, non-refoulement, political acts, unilateral acts,agreements, terrorism, European Court of Human Rights, risk of torture, flagrant breachof Article 5 ECHR, flagrant denial of justice

* E-mail: [email protected]

Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 1/2014 171

1. Introducere

Obiectul acestei lucrãri esteanaliza viabilitãþii instituþiei

garanþiilor diplomatice din perspectivaprotecþiei drepturilor omului. O instituþierecentã, neinterzisã explicit de niciundocument internaþional, dar care a datnaºtere la numeroase controverse.

Punctul de plecare în acest demerseste reprezentat de decelarea naturiijuridice a garanþiilor diplomatice dinperspectiva dreptului internaþional public:acte juridice sau politice? Analiza princi-palã a lucrãrii va purta asupra criteriilorstabilite jurisprudenþial de CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului pentruaprecierea admisibilitãþii in concreto agaranþiilor diplomatice. Aceste criterii suntdeosebit de relevante pentru a ajunge lapunctul terminus al demersului ºi anumecompatibilitatea acestui instrument cuprotecþia drepturilor omului ºi aplicabili-tatea acestora în cadrul sistemului juridicromân.

2. Noþiune ºi naturã juridicã2.1. Noþiune. Garanþiile diplomatice

(sau asigurãrile diplomatice)573 sunt acteunilaterale sau bilaterale folosite în cazulexpulzãrii sau extrãdãrii care conþinasigurãri în sensul cã persoana ceurmeazã a fi expulzatã sau extrãdatã va

fi tratatã în condiþiile stabilite de tratateleîn vigoare sau de statul de trimitere.

Trebuie precizat cã adjectivuldiplomatice, consacrat deja, nu reflectãcel mai bine natura instituþiei. În primulrând, nu sunt mijloace diplomaticepropriu-zise, întrucât, cel puþin uneledintre garanþii, au o evidentã naturãjuridicã ºi implicã proceduri judiciare574.În al doilea rând, denumirea se datoreazãmijlocului obiºnuit de transmitere aacestor garanþii ºi anume, prin ambasade.

Garanþiile diplomatice îºi datoreazãexistenþa principiului internaþional alnereturnãrii575. Acest principiu esteprevãzut de douã convenþii adoptate încadrul Organizaþiei Naþiunilor Unite (încontinuare O.N.U.): Convenþia privindstatutul refugiaþilor (1951) ºi Convenþiaîmpotriva torturii ºi altor tratamente saupedepse cu cruzime, inumane saudegradante (1954). Acest principiuinterzice returnarea unei persoane într-unstat în care viaþa sau libertatea sa ar fiameninþate pe motiv de rasã, religie,naþionalitate, apartenenþã la un anumitgrup social, opinii politice576 sau cândexistã motive serioase de a crede cãacolo aceasta riscã sã fie supusã latorturã577. Mai mult, deºi consacrat con-venþional, în timp, principiul nereturnãriia dobândit valoare cutumiarã578.

572 Lucrarea a fost realizatã sub coordonareadoamnei dr. Roxana Rizoiu, formator INM, ºi a primitPremiul pentru cea mai bunã lucrare scrisã la azecea ediþie a Concursului de referate privindjurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omuluipentru auditorii de justiþie, ce a avut loc în cadrulInstitutului Naþional al Magistraturii în data de 18iunie 2014.

573 În cadrul lucrãrii a fost folositã cu predilecþieprima sintagmã, deºi a doua este folositã maifrecvent în limba românã, întrucât apreciez cã adoua este mai corectã ºi este de naturã a evitaconfuziile cu asigurãrile propriu-zise (medicale,sociale etc.).

574 D. P. Forsythe, Human Rights inInternational Relations, Cambridge UniversityPress, Second Edition, New York, 2006, p. 155;De altfel, elaborând asupra mijloacelor diplomatice

drept instrumente apte sã rezolve probleme privinddrepturile omului, autorul nu menþioneazã garanþiilediplomatice.

575 Sau non-refoulement.576 Art. 33 alin. 1 din Convenþia privind statutul

refugiaþilor (1951).577 Art. 3 pct. 1 din Convenþia împotriva torturii

ºi altor tratamente sau pedepse cu cruzime,inumane sau degradante (1954).

578 UN High Commissioner for Refugees(UNHCR), The Principle of Non-Refoulement as aNorm of Customary International Law. Responseto the Questions Posed to UNHCR by the FederalConstitutional Court of the Federal Republic ofGermany in Cases 2 BvR 1938/93, 2 BvR 1953/93,2 BvR 1954/93, ww.refworld.org/docid/437b6db64.html.


Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului (în continuare Convenþia) nuprevede o interdicþie similarã celei dincele douã convenþii amintite mai sus. Cutoate acestea, Curtea de la Strasbourg ainterpretat art. 2 ºi 3 din Convenþie însensul includerii interdicþiei returnãrii uneipersoane în cazul în care existã motiveserioase pentru a se considera cã existãriscul ca persoana sã fie supusã pedepseicu moartea, torturii sau tratamentelorinumane. Este, astfel, vorba de un dreptimplicit579.

În acest context internaþional ºiregional, statele care trebuiau sã decidãasupra returnãrii au fost nevoite sãacþioneze cu o grijã deosebitã pentru anu încãlca obligaþia de a proteja indiviziiaflaþi sub jurisdicþia lor. Astfel, pentru aproteja persoanele care urmau sã fieextrãdate sau expulzate, statele detrimitere au solicitat garanþii diplomaticede la statele de primire în care exista unrisc dintre cele menþionate mai sus.

Garanþiile diplomatice au fost menþio-nate ºi luate în considerare pentru primadatã de CEDO în cauza Soering c.

Regatului Unit580 (1989), care de atuncia acceptat folosirea acestora înnumeroase cauze.

Folosirea asigurãrilor diplomatice s-aintensificat considerabil dupã 11septembrie 2001, în contextul Rãzboiuluiîmpotriva terorii, numeroase stateeuropene bazându-se pe acestea, cumar fi Regatul Unit, Germania, Italia, Rusia.De asemenea, deºi iniþial asigurãrilediplomatice au fost utilizate pentru aînlãtura riscul încãlcãrii art. 2 ºi 3, dincauza necesitãþii practice, folosireaacestor garanþii a fost extinsã ºi la art. 5ºi 6 din Convenþie581.

Astãzi, asigurãrile diplomatice primitede statele din cadrul Consiliului Europeiconþin promisiuni de a nu folosi pedeapsacapitalã, de a nu tortura ºi de a nu încãlcaîn mod flagrant dreptul la libertate ºisiguranþã sau dreptul la un procesechitabil, fiind un instrument folosit înspecial în cazul persoanelor suspectatede terorism.

2.2. Naturã juridicã. În mod cert,asigurãrile diplomatice sunt acteinternaþionale, deoarece sunt adresate deun stat altui stat sau sunt încheiate dedouã state. Controversatã este însãnatura lor: politicã sau juridicã? Acest fapteste deosebit de important pe planulrãspunderii statelor: nerespectareaasigurãrilor diplomatice oferite reprezintão încãlcare a unei obligaþii interna-þionale?582

Asigurãrile diplomatice îmbracã, deregulã, urmãtoarele forme: note diplo-matice, note verbale, memorandumuri deînþelegere. Unilaterale sau bilaterale,sunt, aparent, forme politice. Cu toate

579 J.G. Merrills, The development ofinternational law by the European Court of HumanRights, Second Edition, Manchester UniversityPress, 1993, p. 85. Autorul a folosit sintagma impliedrights în contextul analizei metodelor de interpretareale CEDO.

580 CEDO, Soering c. Regatului Unit, cerereanr. 14038/88, hotãrârea din 7 iulie 1989.

581 CEDO, Othman c. Regatului Unit.582 W. T. Worster, Between a Treaty and Not:

A Case Study of the Legal Value of DiplomaticAssurances in Expulsion Cases, https://www.academia.edu/1293852/Between_a_Treaty_and_Not_A_Case_Study_of_ the_Legal_Value_of_ Diplomatic_Assurances_in_ Expulsion_Cases, p. 5.

Date cu respectarea condiþiilorstabilite jurisprudenþial de CEDO,asigurãrile diplomatice reprezintã

un mijloc de protecþie eficientpentru individ împotriva torturii ºi

a altor încãlcãri flagrante adrepturilor sale.


acestea, dupã cum s-a observat îndoctrinã583, statele au tendinþa de aascunde acte juridice în documentepolitice. De asemenea, Curtea Interna-þionalã de Justiþie (în continuare C.I.J.) astatuat în întreaga sa jurisprudenþã cãforma nu este definitorie pentru calificareaunui document ca act juridic de dreptinternaþional public, acesta putând fiîncheiat în formã scrisã sau oralã584, ºicã intenþia pãrþilor de a se angaja juridic585

este elementul relevant. Prin urmare, estenecesarã o analizã a acestor acte înscopul decelãrii intenþiei statelor ºi,implicit, a naturii lor reale.

În ceea ce priveºte acte unilaterale,forma utilizatã cu precãdere solicitate estereprezentatã de notele diplomatice 586.Alte acte unilaterale folosite în materiesunt notele verbale sau declaraþii subjurãmânt ale unor oficiali (ex. procurori).Toate acestea sunt emise de statul dedestinaþie.

În ceea ce priveºte cadrul legal,trebuie menþionatã cauza Testelenucleare, în care C.I.J. a afirmat pentruprima datã faptul cã declaraþiile unilateraleale statelor pot crea obligaþii legalespecifice dacã statul a avut intenþia de ase considera þinut de termenii decla-raþiei587. În scopul verificãrii acesteiintenþii, se vor avea în vedere conþinutulacestor declaraþii (i. textul) ºi

circumstanþele în care declaraþiile au fostfãcute (ii. contextul).588

În Principiile privind declaraþiileunilaterale ale statelor apte de a produceobligaþii juridice (2006)589 Comisia deDrept Internaþional a arãtat cã declaraþiileunilaterale fãcute în public ºi manifestândintenþia de a se obliga din punct de vederejuridic pot avea ca efect crearea deobligaþii legale. De asemenea, principiul3 cuprinde trei criterii care trebuie avuteîn vedere pentru a determina caracteruljuridic al declaraþiilor: conþinutuldeclaraþiilor, circumstanþele de fapt încare declaraþiile au fost fãcute ºi reacþiilela care au dat naºtere. Apreciez cãreacþiile se subsumeazã contextului, fiindastfel douã mari criterii, dupã cum astatuat C.I.J.

În ceea ce priveºte actele bilaterale,trebuie precizat cã dacã sunt încheiateîn formã scrisã, documentele încheiateîntre douã state cuprinzând asigurãridiplomatice sunt, de regulã, tratate însensul Convenþiei de la Viena privinddreptul tratatelor (1969). Este indiferentãdenumirea specificã: tratat, convenþie,acord, pact, protocol, statut, cartã,declaraþie, memorandum de înþele-gere590. Dacã sunt încheiate în formãoralã, atunci acestea sunt acordurisupuse drepturi internaþional cutumiar,având aceeaºi valoare juridicã.

583 I. Gâlea, Challenges for the Notion of„Treaty”. The Difference between Treaties andInternational Non-binding Acts in the Practice ofRomania, p. 2.

584 C.I.J. Nuclear Tests (Australia v. France,New Zealand v. France), Judgment, I.C.J. Reports1974, p. 457, par. 48.

585 C.I.J. Case concerning the Temple of PreahVihear (Cambodia v. Thailand), Merits, Judgmentof 1.5 June 1962: I.C. J. Reports 1962, p. 6, p. 31.

586 CEDO, Rrapo c. Albaniei, cererea nr. 58555/10, hotãrârea din 25 septembrie 2012, par. 72.

587 C.I.J. Nuclear Tests (Australia v. France,New Zealand v. France), Judgment, I.C.J. Reports1974, p. 457, par. 46.

588 C.I.J. Nuclear Tests (Australia v. France,

New Zealand v. France), Judgment, I.C.J. Reports1974, p. 457, par. 53. În speþã, C.I.J. a constatat înspeþã cã declaraþiile publice ale preºedintelui Franþeiprin care acesta exprima asumarea obligaþiei de astopa testele nucleare în Oceanul Pacific aureprezentat declaraþii unilaterale, obligatorii dinpunct de vedere juridic.

589 Guiding Principles applicable to unilateraldeclarations of States capable of creating legalobligations (2006), legal.un.org.

590A. Aust, Modern Treaty Law and Practice,Cambridge University Press, 2007, p. 23; A.Nãstase, B. Aurescu, Drept internaþional. Sinteze,Ed. VII, Ed. Ch. Beck, Bucureºti, 2012, p. 252-253;h t tps : / / t rea t i es .un .o rg /Pages /Overv iew.aspx?path=overview/definition/page1_en.xml.


ªi în materia tratatelor / acordurilor,C.I.J. a statuat în trei cauze importantecã analiza unui document bilateral dinperspectiva dreptului internaþional publictrebuie sã depãºeascã simpla observarea formei. Astfel, în cauza Templul PreahVihear s-a arãtat cã o hartã nesemnatãpoate deveni parte din tratat591. În cauzaPlatoul continental al Mãrii Egee, C.I.J. aarãtat cã nicio regulã de dreptinternaþional nu interzice ca un acordinternaþional sã ia forma unui comunicatcomun592. Iar pentru decelarea naturiiactului, se vor avea în vedere termeniiactului ºi circumstanþele încheierii sale.Nu în ultimul rând, în cauza Delimitãrimaritime ºi chestiuni teritoriale între Qatarv. Bahrein, C.I.J. a arãtat cãprocesele-verbale (minutes) pot fiacorduri internaþionale593.

În materia asigurãrilor diplomatice,actele bilaterale îmbracã, de regulã forma,memorandumului de înþelegere(Memorandum of Understanding, încontinuare M.o.U.). Potrivit paginii oficialea O.N.U., M.o.U. este inclus în categoriaactelor obligatorii în baza dreptuluiinternaþional (binding at international law).

În doctrinã a fost dezbãtutã naturaM.o.U, acte tot mai frecvent folosite.Astfel, existã douã opinii diametral opuse:potrivit lui Jan Klabbers, orice act prin carese asumã obligaþii nesupuse altei ordinijuridice este un tratat, iar potrivit lui

Anthony Aust, trebuie fãcutã distincþieîntre tratate ºi acorduri-neobligatorii(non-binding), statele putând, prinalegerea termenilor folosiþi, sã refuze sãse oblige juridic594.

Achiesez opiniei care trimite lajurisprudenþa C.I.J. ºi la analiza textuluiºi contextului595, considerând însã cãuneori aceastã analizã este dificilã.Analiza poate fi uºuratã prin aplicareaprezumþiei caracterului juridic al actelorinternaþionale (în lipsa unei declaraþiiexprese care sã afirme caracterul strictpolitic)596.

2.3. Garanþiile diplomatice – contraºi pro

Cei mai vehemenþi critici ai folosiriigaranþiilor diplomatice au fost organizaþiilenon-guvernamentale, având obiectprincipal de activitate protecþia drepturiloromului. ªi entitãþi din cadrul O.N.U.597,comitete ale Adunãrii Parlamentare aConsiliului Europei ºi ParlamentulEuropean au solicitat statelor membre sãse abþinã de la folosirea asigurãrilordiplomatice.

Cea mai importantã criticã adusãacestei instituþii constã în faptul cãeludeazã normele absolute de interzicerea torturii598 ºi principiul nereturnãrii599. Oa doua criticã importantã vizeazã efectullor juridic, acestea nefiind acte juridiceobligatorii, ci documente politice600.

591 C.I.J. Case concerning the Temple of PreahVihear (Cambodia v. Thailand), Judgment of 1.5June 1962: I.C. J. Reports 1962, p. 6, par. 32.

592 C.I.J. Aegean Sea Continental Shelf,Judgment, I.C.J. Reports 1978, p. 3, par. 96.

593 C.I.J. Maritime Delimitation und TerritorialQuestions between Qatar and Bahrain, Jurisdictionund Admissibility, Judgment, I. C. J. Reports 1994.p. 112 par. 25.

594 I. Gâlea, op. cit., p. 6-7.595 Idem, p. 7.596 W. T. Worster, op. cit., p. 44-45.597 Comitetul împotriva Torturii (C.A.T.),

Raportorii speciali în materia torturii, Comisariipentru Drepturile Omului etc.

598 Amnesty International, The United Kingdomfails on diplomatic assurances: AmnestyInternational’s preliminary response, PublicStatement 27 January 2011 AI Index: EUR 45/001/2011.

599 Amnesty International, Dangerous deals:Europe’s reliance on diplomatic assurances againsttorture, 2010, http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/droi/dv/201/201101/20110124_705dangerousdeals_en.pdf, p. 9.

600 Human Rights Watch, „DiplomaticAssurances” against Torture Questions andAnswers, http://www.hrw.org/sites/default/files/related_material/ecaqna1106web.pdf, p. 4,


Alte critici vizeazã faptul cã acestegaranþii nu prezintã încredere601, întrucâtîn statele de destinaþie tortura ºi relele-tratamente sunt practicate sistematic saureprezintã practici larg rãspândite. Deasemenea, lipsa de transparenþã ºiimpunitatea din aceste sisteme împiedicãgaranþiile diplomatice sã fie cu adevãrateficiente602.

S-a mai arãtat cã sistemele de monito-rizare ulterioare expulzãrii/extrãdãrii nusunt de naturã sã protejeze persoanelede torturã, fiind garanþii ipotetice ºi fãrãvaloare realã603. S-a mai invocatireparabilitatea torturii, în sensul cã odatãce a avut loc, consecinþele nu mai pot firemediate în totalitate604. Spre deosebirede asigurãrile privind pedeapsa capitalãsau judecarea de o curte militarã, carepot fi verificate cu uºurinþã, asigurãrileprivind tortura sau alte forme de abuznecesitã vigilenþa constantã a unuipersonal competent ºi independent605.

Totodatã, s-a formulat acuzaþia cã facparte din domeniul politic al statelor, maiexact din politica anti-teroristã606,reprezentând un mijloc de debarasare deanumite persoane nedorite în statul detrimitere607.

O altã criticã priveºte lipsa motivaþieiguvernelor de a admite încãlcareagaranþiilor oferite, întrucât acest fapt ar

presupune încãlcarea normei absolutecare interzice tortura608. De asemenea,în cazul neexecutãrii garanþiilordiplomatice, acestea nu pot fi executatesilit. A mai fost criticat caracterul secretal negocierilor atunci când sunt solicitateastfel de garanþii diplomatice609. Mai mult,deºi la nivelul Consiliului Europei s-aîncercat trasarea unor linii directoare înmaterie ºi a unui standard minim în anul2005, nu s-a reuºit acest lucru610.

Pe de altã parte, guvernele statelor ausubliniat utilitatea acestei noi instituþii. Potfi decelate urmãtoarele aspecte pozitive:În primul rând, sunt un instrument util înlupta împotriva terorismului întrucât numai permit protecþia aproape nemãrginitãde care beneficiazã suspecþii în state cutradiþie democraticã (safe havens).

În al doilea rând, urmãresc protecþiadrepturilor fundamentale, aºa cum suntpercepute de comunitatea internaþionalã.În acest sens, mecanismul de monitori-zare ulterior returnãrii apare ca uninstrument indispensabil. Jurisprudenþarecentã a CEDO a arãtat, în concret, cumtrebuie sã fie o monitorizare eficientã.

În al treilea rând, CEDO nu a interzisrecurgerea la garanþii diplomatice,procedând la o analizã de la caz la caz611.În acelaºi sens, nu existã o normã interna-þionalã, convenþionalã sau cutumiarã,

601 Amnesty International, The United Kingdomfails on diplomatic assurances: AmnestyInternational’s preliminary response, PublicStatement 27 January 2011 AI Index: EUR 45/001/2011.

602 Comitetul împotriva Torturii (C.A.T.),Concluding observations on the fifth periodic reportof the United Kingdom, adopted by the Committeeat its fiftiethsession (6-31 May 2013),www2.ohchr.org, p. 7.

603 L. W. Mouyal, op. cit., p. 122.604 Amnesty International, Dangerous deals…

p. 12.605 R. K. Goldman, Report to the Economic and

Social Council on the Protection of Human Rightsand Fundamental Freedoms while CounteringTerrorism, UN High Commission for Human Rights,UN Doc. E/CN.4/2005/103 (Feb. 7, 2005), par. 56.

606 Amnesty International, The United Kingdomfails... În acest document s-a evidenþiat cã RegatulUnit a încheiat memorandumuri de înþelegere cuLiban, Iordania, Libia ºi Etiopia ºi cã are înþelegeriîn cazuri particulare ºi cu Pakistan.

607 Human Rights Watch, op. cit., p. 6.608 Amnesty International, Dangerous deals..,

p. 9.609 Columbia Law School Human Rights

Institute, Promises to Keep Diplomatic AssurancesAgainst Torture in US Terrorism Transfers, http://www.law.columbia.edu/ ip images/Human_Rights_Institute/Promises%20to%20Keep.pdf,p. 34.

610 Columbia Law School Human RightsInstitute, op.cit., p. 63.

611 Amnesty International, Dangerous deals…,p. 15.


care sã interzicã garanþiile diplomatice612.În al patrulea rând, este îndepãrtatã o

sursã de pericol, de multe ori concret. Înal cincilea rând, nu existã o alternativãviabilã la acest mecanism. Eliberareasupravegheatã este costisitoare,temporarã ºi limitatoare a drepturilorfundamentale613, iar eliberarea simplãpoate pune în pericol serios comunitatea.

În al ºaselea rând, instituþiaasigurãrilor diplomatice este de naturã sãîncurajeze cooperarea internaþionalã.Sunt ajutate alte state sã-ºi derulezepropriile proceduri judiciare, uneori chiarprin solicitarea unor îmbunãtãþiri aleacestora. Statul de destinaþie, pe de altãparte, este scutit de desfãºurarea unuiproces penal departe de locul sãvârºiriifaptelor, de multe ori fãrã probe necesare.În al ºaptelea rând, statele cu rapoartenegative în domeniul protecþiei drepturiloromului sunt „aduse” pe calea respectãriidrepturilor fundamentale.

În al optulea rând, un argumentputernic în favoarea acestei instituþii estereprezentat de supunerea garanþiilordiplomatice controlului judiciar, asigu-rându-se, astfel, verificarea efectivitãþiiacestora de un judecãtor independent deexecutivul care doreºte returnareapersoanei614.

3. Jurisprudenþa Curþii Europene aDrepturilor Omului

3.1. Aspecte generale privindextrãdarea ºi expulzarea

Potrivit unui principiu de dreptinternaþional necontestat, statele, sub

rezerva angajamentelor asumate printratate, deþin atributul suveran alcontrolului intrãrii, ºederii ºi îndepãrtãriistrãinilor de pe teritoriile lor615.

Chiar dacã aparent este vorba doarde un drept suveran al statului, s-arecunoscut cã statele din cadrulConsiliului Europei au obligaþia de aacorda protecþia instituitã de art. 2 ºi 3din Convenþie acestor persoane careurmeazã a fi expulzate/extrãdare. Îndoctrinã s-a apreciat cã aceastareprezintã o adevãratã protecþieextrateritorialã616, întrucât statulcontractant este responsabil pentru risculde a-i fi aplicatã pedeapsa cu moartea,de a suferi rele tratamente sau de a fitorturat în þara în care urmeazã sã fietrimis.

Aceastã obligaþie de protecþie a celorcare urmeazã sã fie trimiºi în altã þarã s-aconturat încã din anii ’70 în jurisprudenþafostei Comisii. S-a decis, astfel, cã înanumite circumstanþe excepþionale,expulzarea ºi extrãdarea pot fi contrareConvenþiei dacã existã serioase temerispre a se crede cã persoana ar urma sãfie supusã în statul de destinaþie unortratament interzise de art. 3 Convenþie.617

Curtea Europeanã a confirmat ºi nuanþataceastã jurisprudenþã618, extinzând-o ºila alte articole.

Un element important în analizacompatibilitãþii extrãdãrii cu Conv. E.D.O.este riscul supunerii celui extrãdat/expulzat la torturã/tratamente inumane/pedeapsa cu moarte ºi, nu în ultimul rând,la un proces flagrant inechitabil sau la o

612 L. W. Mouyal, op. cit., p. 123.613 Columbia Law School Human Rights

Institute, op. cit., p. 91-92.614 Columbia Law School Human Rights

Institute, op. cit., p. 98-99. În cadrul acestuidocument, s-a mai arãtat cã, de regulã, instanþeleamericane refuzã evaluarea unor astfel de asigurãridiplomatice, apreciind cã nu au o asemeneacompetenþã.

615 C. Bîrsan, Convenþia europeanã a drepturilor

omului. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Ed.a 2 a, Bucureºti, 2010, p. 181.

616 J. L. Charrier, p. 36, apud C. Bîrsan, op.cit., p. 181.

617 Comisia E.D.O. X c. Germania, Cererea nr.6315/1973, Decizia din 30 septembrie 1974: X. c.Franþei; Cererea nr. 10074/1982, Decizia din 13decembrie 1984.

618 C. Bîrsan, op.cit., p. 183.


privare arbitrarã de libertate. Dacã existãun asemenea risc, interdicþia extrãdãrii ºia expulzãrii este absolutã, datã fiindnatura drepturilor protejate619. În acestsens, este indiferentã gravitatea faptelorcomise ºi natura infracþiunilor. Trebuieprecizat cã nu este necesar ca riscuriledin þara de destinaþie sã aibã vreo legãturãcu fapta imputatã persoanei.

De asemenea, datã fiind protecþiaabsolutã acordatã oricãrei persoane dedispoziþiile art. 2 ºi 3, dar ºi de art. 5 ºiart. 6 din Convenþie, este necesar casusþinerile statului care a dispus trimitereapersoanei sã se coroboreze cu dateprovenite din surse obiective, cum ar firapoarte ale unor agenþii O.N.U. sau aleunor organizaþii neguvernamentale cureputaþie în domeniul protecþiei drepturiloromului (ex. Amnesty International) privindsituaþia din statul de destinaþie. Nu oricerisc împiedicã trimiterea: este necesar cariscul sã fie serios.

În practicã, probleme au fost ridicatede returnarea persoanelor suspectate decriminalitate organizatã ºi terorism. Însituaþiile de mai sus, unele state pârâteau invocat necesitatea aplicãrii acestormãsuri de autoritate în cadrul luptei împo-triva criminalitãþii organizate (în special,traficul de droguri) ºi a terorismului620.

Curtea a recunoscut gravitateacrimelor de care reclamanþii sunt acuzaþi,adevãrate flagele ale societãþii, ºidificultãþile acestei luptei împotrivaacestora. Cu toate acestea, Curtea asubliniat în repetate rânduri cã, datã fiindvaloarea absolutã a drepturilor protejatede art. 2 ºi 3 din Convenþie, nu prezintãimportanþã gravitatea faptelor de carepersoana este acuzatã621. Astfel, chiar o

persoanã care a comis crime odioasebeneficiazã de protecþia Convenþiei înceea ce priveºte art. 2, 3 ºi 5, 6 (în caz deîncãlcãri flagrante).

În contextul luptei împotrivaterorismului, CEDO a reiterat naturaabsolutã a acestor drepturi ºi a analizatmai multe garanþii diplomatice, primacauzã în materie fiind Saadi c. Italiei622.Aceasta a fost urmatã de numeroasecauze în care statele au invocat elimi-narea riscurilor tratamentelor contrareConvenþiei prin garanþiile amintite. Ceamai importantã hotãrâre în materie a fostdatã în cauza Othman (Abu Qatada) c.Regatului Unit623. În secþiunea urmãtoareva fi analizatã jurisprudenþa în materie,urmând a se rãspunde la întrebarea dacãCEDO s-a îndepãrtat de jurisprudenþastabilitã în cauza Saadi, permiþândgaranþiile diplomatice.

3.2. Aspecte referitoare la garanþiilediplomatice

În majoritatea cauzelor privindextrãdarea/expulzarea au fost invocateîncãlcãri ale art. 3 din Convenþie624. Art.3 § 1 din Protocolul nr. 4 prevede cã niciopersoanã nu va putea fi expulzatã de peteritoriul statului al cãrui cetãþean este, iararticolul urmãtor interzice expulzareacolectivã a strãinilor. În afarã de acesteprevederi, nu existã vreo restricþie privindexpulzarea sau extrãdarea strãinilor, ºi,spre deosebire de Declaraþia Universalãa Drepturilor Omului, Convenþia nuprevede dreptul la azil.

În numeroase cazuri de expulzare/extrãdare au fost solicitate sau oferitegaranþii diplomatice pentru a înlãtura, înspecial, relele tratamente. Jurisprudenþa

619 Ibidem, p. 187.620 Ibidem, p. 197-193.621 CEDO, D. c. Regatului Unit, cererea nr.

30240/96, hotãrârea din 2 mai 1997 par. 47.622 CEDO, Saadi c. Italiei, cererea nr. 37201/

06, hotãrârea din 28 februarie 2008.

623 CEDO, Othman c. Regatului Unit, cerereanr. 8139/09, hotãrârea din 17 ianuarie 2012.

624 F. G. Jacobs, R. C.A. White, The EuropeanConvention on Human Rights, Oxford UniversityPress, 1996, 2nd edition, p. 60.


Curþii a evoluat odatã cu dezvoltareasubstanþialã a garanþiilor diplomatice.Trebuie precizat, dintr-un început, cãjurisprudenþa a rãmas constantã asupraunui aspect: garanþiile diplomatice, nusunt, prin ele însele, hotãrâtoare,decisive. Astfel, pot fi inadecvate saucombãtute prin probe contrare625.

A. Soering c. Regatului Unit. Înaceastã cauzã a fost invocatã încãlcareaart. 3 din Convenþie626. Dl. Soering erareþinut în Regatul Unit în vedereaextrãdãrii sale în S.U.A., unde era inculpatpentru comiterea unor asasinate. Încererea sa adresatã CEDO, dl. Soeringa arãtat cã executarea deciziei deextrãdare a sa în S.U.A. ar antrenaîncãlcarea de cãtre Regatul Unit a art. 3din Convenþie, întrucât în S.U.A. ar trebuisã aºtepte multã vreme în închisoare, înaºa-numitul culoar al morþii, în aºteptareaeventualei sale condamnãri la moarte ºia eventualei executãri a pedepsei. Deasemenea, a arãtat cã suferea de anumitetulburãri mentale ce ar agrava ºi mai multstarea sa psihologicã, dacã ar trebui sãrãmânã o perioadã îndelungatã în loculde detenþie.

CEDO a statuat cã, având în vedereperioada îndelungatã ce trebuie trãitã decondamnat sub semnul sindromuluiincriminat, cu temerea iminentã a sosiriimomentului execuþiei, situaþia persoanãa inculpatului, în special vârsta fragedãºi starea sa mentalã la momentul comiteriifaptelor, extrãdarea domnului Soeringcãtre S.U.A. ar fi de naturã sã-l supunã laun risc real de tratamente interzise de art.3 din Convenþie. Astfel, executareadeciziei de extrãdare ar constitui oîncãlcare a acestui text627.

Douã elemente nu au fost analizatede Curte: posibilitatea încãlcãrii art. 2 ºieficienþa garanþiilor diplomatice oferite deS.U.A. Cu privire la primul aspect, trebuieprecizat cã din ansamblul circumstanþelorreieºea posibilitatea încãlcãrii ºi a acestuiarticol, existând posibilitatea careclamantul sã fie condamnat la moarte.Trebuie menþionat cã Protocolul nr. 6adiþional la Convenþie privind abolireapedepsei cu moartea pe timp de pace,deºi semnat în anul 1983, a intrat învigoare abia în anul 1998628, nefiind deciaplicabil în anul 1989.

Astãzi, soluþia ar fi diferitã, CEDOneezitând sã invoce din oficiu încãlcareaart. 2 din Convenþie, cu atât mai mult cucât a revenit asupra jurisprudenþeiSoering629. Astfel, în cauza Oçalan c.Turciei, Curtea a apreciat cã practicaaboliþionistã a cvasi-tuturor statelorcontractante reflectã acordul acestora dea abroga, sau cel puþin de a modifica,excepþia pedepsei cu moarte pe timp depace, aceasta fiind o formã de sancþiuneinacceptabilã, inumanã, care nu mai esteautorizatã de art. 2630.

Cu privire la al doilea aspect, trebuiereþinut în primul rând cã, nefiind aduseniciun fel de critici garanþiilor diplomatice,se poate considera cã, în general, CEDOapreciazã cã acestea sunt permise.Totuºi, rãmâne întrebarea: de ce nu aufost analizate garanþiile diplomatice oferitede procurorul din Virginia, în sensul cãnu va fi solicitatã ºi aplicatã pedeapsa cumoartea pentru a verifica dacã nu cumvariscul unui tratament contrar art. 3 a fostînlãturat? Rãspunsul este posibil printr-odeducþie, fiind aplicabilã a doua parte a§69 conform cãreia, procedura de

625 D. Harris, M. O’Boyle, C. Warbirck, Law ofthe European Convention on Human Rights, OxfordUniversity Press, 2 nd edition, 2009, p. 84.

626 CEDO, Soering c. Regatului Unit, citatãanterior.

627 CEDO, Soering c. Regatului Unit, citatã

anterior, par. 109-111.628 http://conventions.coe.int/Treaty/en/

Treaties/Html/114.htm629 F. Sudre, op. cit., p. 267.630 CEDO, Oçalan c. Turciei, cererea nr. 46221/

99, hotãrârea din 12 mai 2005, par. 196.


aplicare a pedepsei capitale în Virginiapermite judecãtorului sã aibã în vederesolicitãrile fãcute de guvernul RegatuluiUnit în urma asigurãrilor oferite deprocurorul competent din Virginia. Deasemenea, Guvernatorul din Virginiaputea lua în considerare solicitãrileguvernului Regatului Unit în cadrulsolicitãrii clemenþei. Interpretând acestparagraf ce prezintã procedurile din statulVirginia, se ajunge la concluzia cãrespectivele garanþii oferite de procurornu erau obligatorii pentru judecãtorul careaplica pedeapsa. Din acest motiv, analizaasigurãrilor diplomatice de cãtre CEDOnu era utilã.

Hotãrârea mai prezintã importanþã ºidatoritã interpretãrii dreptului internaþionalpublic. Analizând sfera de aplicare aConv. E.D.O., Curtea a arãtat cã prinConv. E.D.O. nu se solicitã statelorcontractante sã impunã standarde altorstate631. S-a dat, astfel, eficienþãprincipiului de drept internaþional publicconform cãruia tratatele produc efectedoar în privinþa statelor care sunt pãrþi laacesta. Prin urmare, S.U.A. nu era þinutãsã respecte Conv. E.D.O. De asemenea,s-a dat eficienþã unui alt principiu: lipsarãspunderii statului pentru actele unui statterþ. Rãspunderea Regatului Unit a fostatrasã nu de actele S.U.A. ci de propriaacþiune de expulzare.

Totodatã, s-a creat o rãspundereextrateritorialã a statelor contractante,întrucât actul statului contractant este înstrânsã legãturã cu acte din afarateritoriului sãu, Soering fiind prima cauzãîn care s-a pus problema rãspunderiistatului de trimitere în cazul deportãrii.

Contrar principiului de drept internaþionalpublic care permite statului sã-ºi defi-neascã întinderea propriei competenþe,statul membru al Consiliului Europei nupoate îndepãrta dincolo de frontierele salepersoane aflate sub jurisdicþia sa632.

Un alt element semnificativ al acesteihotãrâri este reprezentat de afirmareaposibilitãþii ca o procedurã de extrãdaresã ridice o probleme pe tãrâmul art. 6dacã reclamatul a suferit sau existã risculsã sufere o denegare flagrantã de justiþieîn statul de destinaþie633. S-a statuat cãîn cauza de faþã nu rezulta un asemenearisc.

Principiile statuate în cauza Soeringse aplicã ºi în situaþia expulzãrilor634,dupã cum s-a arãtat în cauza Cruz Varasc. Suediei635.

Cu privire la consecinþe, trebuieprecizat cã, dacã iniþial nu guvernul S.U.A.nu a putut oferi garanþii suficiente cã dl.Soering nu va fi plasat în culoarul morþii,ulterior hotãrârii CEDO a oferit o asigurarefermã cã va interzice urmãrirea penalã ad-lui Soering în statul Virginia pentruinfracþiunea de omor calificat (statulVirginia aplica pedeapsa capitalã).Primind aceste garanþii, Regatul Unit l-aextrãdat pe dl. Soering în S.U.A. unde afost judecat ºi condamnat la douã sentinþepe viaþã consecutive636. Astfel, situaþiajuridicã a fost rezolvatã prin folosireagaranþiilor diplomatice.

B. Saadi c. Italiei. Reclamantul dinaceastã cauzã637, domnul Saadi, acuzatde comiterea unor fapte de terorisminternaþional în Italia, era supus uneiproceduri de extrãdare în Tunisia, undefusese condamnat de un tribunal militar

631 CEDO, Soering c. Regatului Unit, citatãanterior par. 86.

632 J. F. Renucci, Tratat de drept european aldrepturilor omului, Ed. Hamangiu, 2009, p. 783.

633 CEDO, Soering c. Regatului Unit, citatãanterior, par. 113.

634 D. Harris, M. O’Boyle, C. Warbirck, Law ofthe European Convention on Human Rights, Oxford

University Press, ed. a 2-a, 2009, p. 83.635 CEDO, Cruz Varas c. Suediei, cererea nr.

15576/89, hotãrârea din 20 martie 1991.636 R. A. Lawson ºi H. G. Schermers, op. cit., p.

328.637 CEDO, Saadi c. Italiei, cererea nr. 37201/

06, hotãrârea din 28 februarie 2008.


la o pedeapsã de 20 de ani închisoarepentru apartenenþã la o organizaþieteroristã ce acþiona în strãinãtate în timpde pace ºi incitare la terorism.

CEDO a arãtat cã nu poate subestimaamploarea ºi pericolul pe care îlreprezintã terorismul pentru societate, darcã aceste elemente nu sunt de naturã sãpunã în discuþie caracterul absolut al art.3 din Convenþie. Prevederile acestuiarticol impun ca o persoanã pentru careexistã un risc real de a fi supusã la reletratamente în statul de destinaþie sã nufie extrãdatã sau expulzatã în acea þarã,regulã care nu suferã nici un fel deexcepþie638.

Curtea a mai arãtat cã riscul de fisupus relelor tratamente nu poate fi pusîn balanþã cu periculozitatea pe carepersoana respectivã ar reprezenta-opentru societate în cazul neexpulzãrii /neextrãdãrii, întrucât sunt noþiuni care potfi apreciate doar independent. Astfel,faptul cã persoana poate prezenta oameninþare serioasã pentru comunitate încazul nereturnãrii nu reduce în nici un felriscul relelor tratamente. Pentru acestmotiv, nu ar fi corect sã se impunã unstandard mai ridicat de probã atunci cândpersoana este consideratã a reprezentao ameninþare pentru societate deoareceevaluarea riscului este independentã deun astfel de test639.

Pentru ca o mãsurã de extrãdare sauexpulzare sã fie contrarã art. 3 dinConvenþie, condiþia necesarã ºi suficientãimpusã de text este demonstrarea exis-tenþei unor motive serioase ºi confirmate,pentru acea persoanã, a riscului îndiscuþie640. Pe fondul cauzei, CEDO acercetat dacã exista un asemenea riscpentru reclamant ºi dacã riscul a fostînlãturat prin garanþiile diplomatice oferite.

Cu privire la primul aspect, s-a conchiscã exista un risc real ca reclamantul sã

fie supus unor tratamente contrarii art. 3în cazul extrãdãrii în Tunisia. CEDO aavut în vedere rapoartele AmnestyInternational ºi Human Rights Watchprivind Tunisia care descriau o situaþietulburãtoare, acestea menþionândnumeroase ºi repetate cazuri de torturãºi tratamente inumane aplicate persoa-nelor acuzate de terorism de cãtre poliþie.

Cu privire la al doilea aspect, Curteaa cercetat dacã riscul poate fi exclus pebaza probatoriului. În primul rând, s-aarãtat cã vizitele Crucii Roºii în închisorinu exclud riscul întrucât personalulacestei organizaþii are o obligaþie deconfidenþialitate. De asemenea, nu estepermis accesul altor organizaþii.

De asemenea, CEDO a analizatgaranþiile diplomatice solicitate deguvernul italian guvernului tunisian, însensul cã reclamantul nu va fi supustratamentelor contrare art. 3 din Conv.E.D.O. Curtea a constatat cã autoritãþiletunisiene nu au oferit astfel de asigurãri,deºi au rãspuns de douã ori. Astfel, laprimul rãspuns, autoritãþile tunisiene auafirmat doar cã sunt pregãtite sã acceptetransferul cãtre Tunisia a cetãþenilortunisieni deþinuþi. În al doilea rãspuns,trimis cu o zi înaintea ºedinþei Mariicamere, ministrul de afaceri externetunisian a precizat cã legile tunisienegaranteazã drepturile prizonierilor ºi cãTunisia era parte la tratatele ºi convenþiileinternaþionale relevate. Cu privire la acestaspect, CEDO a constatat cã existenþaunor astfel de legi ºi aderarea la tratateleinternaþionale având ca obiect respec-tarea drepturilor fundamentale nu sunt, înprincipiu, suficiente prin ele însele pentrua oferi protecþie împotriva riscului relelortratamente în situaþia în care surse demnede încredere au raportat practici aleautoritãþilor sau tolerate de acesteamanifest contrare principiilor Convenþiei.

638 CEDO, Saadi c. Italiei, citatã anterior, par.137-138.

639 CEDO, Saadi c. Italiei, par. 139.640 CEDO, Saadi c. Italiei, par. 140.


Se poate observa cã „asigurãrile” dateîn cauzã au fost considerate inexistente,fiind generale. Curtea a precizat cã, înipoteza în care garanþiile solicitate deItalia ar fi fost oferite, Curtea ar fi avut încontinuare obligaþia de a examina dacãacestea ofereau, în aplicarea lor practicã,o garanþie suficientã cã reclamantul va fiprotejat împotriva tratamentelor inumane.Greutatea care se va acorda asigurãrilordiplomatice oferite de statul de destinaþiedepinde, în fiecare caz, de circumstanþelerelevante din momentul respectiv641.

C. Einhorn c. Franþei. În aceastãcauzã642, S.U.A. a solicitat Franþei extrã-darea cetãþeanului american Einhorn,condamnat în lipsã pentru omor. S.U.A.a oferit asigurãri adecvate, în sensul cãreclamantul va putea fi rejudecat, lasolicitarea sa, cã va beneficia de unproces echitabil cã pedeapsa cu moarteacu va fi cerutã împotriva lui. Pe bazaacestor asigurãri, autoritãþile franceze audispus extrãdarea reclamantului în S.U.A.

În cererea adresatã CEDO, domnulEinhorn a susþinut cã aceastã extrãdarereprezintã o încãlcare de cãtre Franþa aart. 3 din Convenþie, întrucât reintrodu-cerea pedepsei capitale de cãtre statulPennsylvania îl expune supuneriisindromului culoarului morþii, pedeapsãinumanã ºi degradantã. De asemenea,risca pedeapsa cu închisoarea pe viaþã,fãrã posibilitatea liberãrii condiþionate.

Cu privire la primul aspect, CEDO aarãtat cã principiul neretroactivitãþii legiipenale împiedicã, în caz de rejudecare,condamnarea sa la moarte, aspectconfirmat, sub prestare de jurãmânt deprocurorul competent ºi de notele verbaletransmise de Ambasada S.U.A. în Franþa.Curtea a apreciat cã garanþiile oferite destatul american au fost de naturã sãconvingã cã nu mai exista riscul unei

condamnãri la moarte643.Cu privire la al doilea aspect invocat,

CEDO a precizat cã în anumitecircumstanþe o condamnare la închisoarepe viaþã, fãrã posibilitatea liberãriicondiþionate, poate fi incompatibilã cu art.3. Totuºi, în cauzã, guvernatorul statutuluiputea comuta pedeapsa închisorii peviaþã într-o altã pedeapsã susceptibilã deliberare condiþionatã. Având aceste învedere, cerere domnului Einhorn a fostrespinsã ca inadmisibilã.

În aceastã cauzã, trebuie subliniatãimportanþa deosebitã a garanþiilordiplomatice în luarea deciziei de inadmi-sibilitate. Astfel, s-a considerat, deºi nus-a menþionat expres, cã asigurãrile erauobligatorii pentru judecãtorul cauzei.

D. Othman c. Regatului Unit644. Dedeparte, cea mai cunoscutã ºi maiimportantã cauzã în materie.

În cauzã, domnul Othman era uncetãþean iordanian aflat pe teritoriulRegatului Unit, unde avusese statutul derefugiat ºi fusese anchetat ºi arestatpentru infracþiuni de terorism. El a fosteliberat în urma abrogãrii legii ce incriminaaceste fapte. Ulterior, autoritãþileRegatului Unit au luat hotãrârea de a-ldeporta în interesul securitãþii naþionale.

În esenþã, reclamantul a invocat în faþaCEDO cã deportarea sa ar fi contrarã art.3, 5 ºi 6 din Convenþie. El a susþinut cãprofilul sãu de terorist înseamnã cã estede un real interes pentru autoritãþileiordaniene, iar dacã s-ar întoarce, s-arconfrunta cu rejudecarea pentruinfracþiunile pentru care a fost condamnatin absentia, cu o lungã duratã de arestpreventiv, dar ºi cu un risc real de torturãpentru a se obþine de la el o mãrturisiresau de a se obþine alte informaþii. Deasemenea, se confrunta cu risculpedepsei cu moartea sau extrãdarea în

641 CEDO, Saadi c. Italiei, par. 148.642 CEDO, Einhorn c. Franþei, cererea nr.

71555/01, decizia din 16 octombrie 2001.

643 CEDO, Einhorn c. Franþei, par. 26.644 CEDO, Othman c. Regatului Unit, citatã

anterior.


alte þãri, cum ar fi S.U.A. Întemeindu-sepe art. 6, reclamantul a pretins cãrejudecarea procesului sãu ar fi flagrantnedreaptã, întrucât exista un risc real caprobele obþinute prin torturã sã fie admiseîmpotriva lui.

Deportarea reclamantului de cãtreRegatul Unit se fãcea în baza unui M.o.Uîncheiat cu Iordania, cu aplicabilitategeneralã, prin care statele se angajau,între altele, sã ofere anumite drepturipersoanelor returnate cum ar fi cazareadecvatã, hranã, ºi tratament medical,tratament în mod uman ºi adecvat, înconformitate cu standardele acceptate peplan internaþional, aducerea de îndatãînaintea unui judecãtor, pentru cãlegalitatea detenþiei sale sã poatã fidecisã, dreptul de a primi vizita unuicentru de monitorizare etc.

a. Art. 3 din Convenþie ºi garanþiilediplomatice. În cadrul par. 183-189 dinhotãrârea Othman, CEDO a reluatjurisprudenþa sa în materie, reafirmândanumite principii generale aplicabile înmaterie.

Cu privire la asigurãrile diplomatice,Curtea a admis cã existã o îngrijoraregeneralã în cadrul comunitãþii interna-þionale cu privire la practica solicitãrii deasigurãri pentru a permite deportareacelor consideraþi a fi o ameninþare laadresa securitãþii naþionale. Totuºi, CEDOa arãtat cã nu trebuie sã se pronunþeasupra corectitudinii practicii de a solicitaasigurãri, sau sã evalueze consecinþelepe termen lung ale acestei practici,sarcina sa fiind doar aceea de a examinadacã asigurãrile obþinute într-un anumitcaz sunt suficiente pentru a elimina oricerisc real de rele-tratamente645. Se poateobserva cã instanþa europeanã a evitatsã se pronunþe asupra corectitudiniipracticii solicitãrii de asigurãri diplomatice.

Din cele statuate, se poate interpreta, pera contrario, cã legalitatea acestuimecanism nu este pusã în discuþie. Altfel,CEDO nici nu le-ar fi luat în considerare.

În continuare, Curtea a stabilit cuclaritate modul sãu de abordare cu privirela asigurãri în cauze cu privire la aplicareaart. 3 în cazuri de expulzare. Etapeleacestui raþionament sunt, astfel: 1.Verificarea existenþei unui risc real de reletratamente în þara în care reclamantulurmeazã a fi returnat; 2. Verificarea dacãasigurãrile oferã, în aplicarea lor practicã,o garanþie suficientã cã reclamantul va fiprotejat împotriva riscului de maltratare.

Cu privire la primul aspect, CEDO aarãtat cã în cadrul examinãrii existenþeiriscului va fi luatã în considerare situaþiageneralã a drepturilor omului în aceastãþarã ºi caracteristicile specifice alereclamantului646.

Cu privire la al doilea aspect, s-a arãtatcã asigurãri diplomatice oferite de cãtrestatul de destinaþie constituie un factorrelevant. Cu toate acestea, asigurãrile însine nu sunt suficiente pentru a asigura oprotecþie adecvatã împotriva riscului derele tratamente. Astfel, existã o obligaþiede a examina dacã asigurãrile oferã, înaplicarea lor practicã, o garanþie suficientãcã reclamantul va fi protejat împotrivariscului de maltratare. Ponderea acordatãasigurãrilor din statul primitor depinde, înfiecare caz, de circumstanþele de lamomentul faptelor. În evaluarea aplicãriipractice a asigurãrilor se va examina înprimul rând dacã situaþia generalã adrepturilor omului în statul primitorexclude acceptarea vreunui fel deasigurãri. Cu toate acestea, doar în cazurirare situaþia generalã într-o þarã vaînsemna cã nu se poate acorda niciopondere asigurãrilor647.

645 CEDO, Othman c. Regatului Unit, par. 186.646 CEDO, Othman c. Regatului Unit, par. 187.

647 CEDO, Othman c. Regatului Unit, par.187-188.


De asemenea, CEDO a evaluat, înprimul rând, calitatea garanþiilor oferite ºi,în al doilea rând, dacã, în luminapracticilor statului de primire, acestea potfi invocate. În acest sens, Curtea a arãtatcã va avea în vedere, printre altele,urmãtorii factori, în cazul fiecãruia fãcândtrimitere la cauze anterioare relevante:

i. dacã termenii asigurãrilor au fostdezvãluiþi în faþa Curþii;

ii. dacã garanþiile sunt specifice sausunt generale ºi vagi;

iii. cine a dat asigurãrile ºi dacã aceapersoanã poate obliga statul acreditar;

iv. în cazul în care asigurãrile au fostemise de cãtre guvernul central a statuluide primire, dacã autoritãþile locale se vorconforma acestora;

v. dacã se referã la asigurãri cu privirela un tratament care este legal sau ilegalîn statul primitor;

vi.dacã acestea au fost date de cãtreun stat contractant;

(vii) durata ºi forþa relaþiilor bilateraleîntre statul trimiþãtor ºi cel de primire,inclusiv istoricul statului care primeºte cuprivire la respectarea unor asigurãrisimilare;

(viii) dacã conformarea autoritãþilor laasigurãri poate fi verificatã în mod obiectivprin intermediul unor mecanisme demonitorizare diplomatice sau de altãnaturã, inclusiv asigurarea accesuluineîngrãdit la avocaþii;

(ix) dacã existã un sistem eficient deprotecþie împotriva torturii în statul dereºedinþã, inclusiv dacã este dispus sãcoopereze cu mecanismele internaþionalede monitorizare ºi dacã este dispus sãinvestigheze acuzaþiile de torturã ºi sãpedepseascã pe cei responsabili;

(x) dacã reclamantul a fost anteriormaltratat în statul de reºedinþã ºi

(xi) dacã fiabilitatea asigurãrilor a fostexaminatã de cãtre instanþele naþionale

ale statului de trimitere/contractant.În ultimii ani se observã creºterea

importanþei factorului monitorizãrii. Este,de altfel, singurul care se asigurã cãgaranþiile oferite sunt respectate. Este cuatât mai important în contextul afirmãriiºi dovedirii, în anumite cazuri, cãpersoanele extrãdate au fost torturate648.Trebuie precizat cã este posibil ca în viitorCEDO sã aibã în vedere ºi alþi factori, înacest sens fiind sintagma între altele. Deasemenea, Convenþia este un instrumentviu care trebuie interpretat în luminacondiþiilor de viaþã actuale.

Bazându-se pe rapoarte ale Comite-tului împotriva Torturii, confirmate de cãtrerapoartele Amnesty International, HumanRights Watch ºi Centrul NaþionalIordanian pentru Drepturile Omului649,Curtea a constatat cã, fãrã asigurãri dinpartea guvernului iordanian, ar exista unrisc real de rele tratamente, dacãreclamantul s-ar întoarce în Iordania, faptcu care pãrþile au fost de acord.

În continuare, CEDO a analizat dacãasigurãrile cuprinse în M.o.U., însoþite demonitorizarea de cãtre centrul Adaleh, arelimina orice risc real de maltratare areclamantului. Reclamantul a arãtat cã încazul în care Iordania nu-ºi respectãobligaþiile sale legale, internaþionale,multilaterale de a nu tortura, nu se poateaºtepta din partea sa sã se conformezecu asigurãri bilaterale fãrã caracterobligatoriu. Curtea a precizat cã nu astabilit o regulã absolutã cã un stat carenu este în conformitate cu obligaþiilemultilaterale nu poate fi invoca garanþiibilaterale. De asemenea, nu existã niciointerdicþie de a solicita asigurãri atuncicând existã o problemã sistematicã cuprivire la torturã ºi rele tratamente în statulde reºedinþã. Mai mult decât atât, Curteanu a considerat cã situaþia generalã cuprivire la drepturile omului în Iordania

648 Columbia Law School Human RightsInstitute, op. cit., p. 85, 93.

649 CEDO, Othman c. Regatului Unit, par. 191.


exclude acceptarea asigurãrilor din parteaguvernului iordanian650.

Analizând M.o.U.-ul încheiat întreRegatul Unit ºi Iordania, CEDO aconstatat cã cele douã guverne au fãcuteforturi reale pentru a obþine ºi, respectiva oferi asigurãri transparente ºi detaliatepentru a se asigura cã reclamantul nu vafi maltratat la întoarcerea sa în Iordania.Acest M.o.U., este superior, atât îndetaliu, cât ºi în formalitate, oricãrorasigurãri pe care Curtea le-a examinatanterior ºi altor asigurãri examinate decãtre Comitetul O.N.U. împotriva torturiiºi Comitetul pentru Drepturile Omului aO.N.U. M.o.U. este specific, cuprinzãtorºi unic prin faptul cã a fost examinatamãnunþit de cãtre un tribunal indepen-dent, S.I.A.C., care a primit probeprezentate de ambele pãrþi care au fãcutobiectul unor ample examinãri încruci-ºate.

De asemenea, Curtea a examinatcontextul în care asigurãrile au fost date.Având în vedere declaraþiile domnuluiLayden (Reprezentant Special alRegatului Unit pentru Deportarea cuGaranþii) ºi alte dovezi înaintate S.I.A.C.,Curtea a considerat cã existã probesuficiente pentru ca aceasta sã conchidãcã asigurãrile au fost date cu bunãcredinþã de cãtre un guvern al cãrui relaþiibilaterale cu Regatul Unit au un trecutfoarte puternic. Mai mult decât atât,garanþiile diplomatice au fost aprobate lacele mai înalte niveluri ale guvernuluiiordanian, cu aprobarea expresã ºisprijinul regelui însuºi651.

Totodatã, s-a arãtat cã, indiferent destatutul M.o.U. în legea iordanianã,asigurãrile au fost date de cãtre funcþio-nari care sunt capabili sã lege din punctde vedere juridic statul iordanian. Din celestatuate de Curte, se poate observa cãnu prezintã relevanþã legislaþia statului de

destinaþie cu privire la asigurãri, ci esteimportantã angajarea rãspunderii statuluipe plan internaþional. Or dacã un stat ºi-aasumat anumite obligaþii internaþionale,nu va putea invoca dreptul intern pentrua justifica neexecutarea acestora652.CEDO a mai avut în vedere faptulasigurãrile au aprobarea ºi sprijinul unoroficiali de rang înalt ai G.I.D., garantândastfel punerea în executare. S-a conchiscã toþi aceºti factori pledeazã în favoarearespectãrii termenilor M.o.U.

În continuare, a fost analizat conþinutulM.o.U., avându-se în vedere criticilereclamantului. S-a arãtat cã o primãgaranþie împotriva torturii este dreptulreclamantului la un avocat la prezentareasa în faþa procurorului în termen de 24 deore de la întoarcere, fiind diminuatsemnificativ orice risc de maltratare carear putea apãrea dintr-o lipsã de claritateîn M.o.U., admiþându-se însã cã ar fi fostpreferabilã prezentarea reclamantului înfaþa unui judecãtor civil, iar nu a unuiprocuror.

Cu privire la lipsa unui avocat în timpulinterogatoriului, mai ales în faþa G.I.D., s-aarãtat cã refuzul accesului la un avocatpentru un deþinut, în special în timpulinterogatoriului, este un motiv serios deîngrijorare întrucât dreptul deþinutului dea avea acces la consiliere juridicã este ogaranþie fundamentalã împotriva relelortratamente. Cu toate acestea, în cazul defaþã, riscul este redus substanþial de altemãsuri de siguranþã cuprinse în M.o.U. ºiacordurile de monitorizare.

De asemenea, Curtea înlãturã risculcã reclamantul sã fie maltratat în timpuleventualelor interogatorii de cãtre C.I.A.,cã va fi plasat într-un centru de detenþie-fantomã a G.I.D. sau C.I.A. în Iordania,sau cã va fi supus la predarea în afaraIordaniei. Deºi predarea nu este abordatãîn mod specific în M.o.U., acesta specificã


651 CEDO, Othman c. Regatului Unit, par. 195.652 M. Shaw, op. cit., p. 133.


faptul cã reclamantul va fi deportat înIordania, reþinut ºi rejudecat pentruinfracþiunile pentru care a fost condamnatîn contumacie în 1998 ºi 1999. Dacã va ficondamnat, va fi închis într-un centru dedetenþie al G.I.D. Ar fi total incompatibilcu M.o.U. ca Iordania sã-l primeascã pereclamant ºi, în loc sã-l rejudece, sã-l þinãîntr-un loc secret în Iordania sau sã-lpredea unui stat terþ653.

Cu privire la posibilitatea ca în dreptuliordanian M.o.U. sã nu fie obligatoriu dinpunct de vedere juridic, CEDO a constatatcã, fiind o asigurare împotrivacomportamentului ilegal, ar trebui sã fietratatã cu mai mult scepticism decât încazul în care statul se angajeazã sã nufacã ceea ce este permis de legislaþianaþionalã. Curtea a arãtat cã ar exista unstimulent real ºi puternic, pentru Iordania,pentru a evita sã fie vãzutã ca încãl-cându-ºi cuvântul ºi cã sprijinul pentruM.o.U. la cele mai înalte niveluri dinIordania reduce în mod semnificativ risculca oficialii G.I.D., care au participat lanegocierea M.o.U., sã tolerezenerespectarea termenilor sãi.

Curtea a mai subliniat cã din cuprinsultuturor actelor rezultã clar cã Adaleh vaavea acces la reclamant pe toatã duratadetenþiei. A apreciat cã, în ciuda unorlimitãri, acest centru finanþat de RegatulUnit va monitoriza satisfãcãtor situaþiareclamantului, fiind în mãsurã sã verificecã asigurãrile au fost respectate654.

Având în vedere toate aceste aspecte,s-a conchis cã întoarcerea reclamantuluiîn Iordania nu l-ar expune la un risc realde rele tratamente, în consecinþã aceastãexpulzarea nu ar fi o încãlcare a art. 3 dinConvenþie.

b. Art. 5 din Convenþie. Aspectul dinplângere analizat prin prisma art. 5 a fostacela cã reclamantul ar fi expus la un riscreal de negare flagrantã a dreptului sãu

la libertate datoritã posibilitãþii, înconformitate cu legislaþia iordanianã, aunei detenþii incommunicado de pânã la50 de zile.

În primul rând, CEDO a rãspuns laîntrebarea dacã art. 5 se aplicã într-un cazde expulzare în sens afirmativ. Astfel, unstat contractant ar încãlca art. 5 în cazulîn care extrãda un reclamant într-un statîn care ar fi expus la un risc real deîncãlcare flagrantã a acestui articol. Cutoate acestea, ca ºi în cazul art. 6, trebuiesã se aplice un nivel de gravitate ridicat.O încãlcare flagrantã a art. 5 va avea locîn cazul în care, de exemplu, statulprimitor l-ar deþine pe reclamant în modarbitrar timp de mulþi ani, fãrã nicio intenþiede a-l judeca, sau în cazul în care unreclamant ar fi în pericol de a fi închispentru o perioadã importantã în statulprimitor, dupã ce a fost condamnatanterior într-un proces flagrant nedrept655.

Aplicând aceste principii în cauzã,CEDO a constatat cã nu exista un riscreal de încãlcare flagrantã a art. 5 în ceeace priveºte arestarea preventivã areclamantului în Iordania întrucât recla-mantul trebuie adus la proces în cincizecide zile, termen departe de durataperioadei de detenþie necesarã pentru oîncãlcare656.

c. Art. 6 din Convenþie. Reclamantuls-a plâns cã ar fi expus la un risc real dedenegare flagrantã de dreptate, dacã arfi rejudecat în Iordania pentru infracþiunilepentru care a fost condamnat in absentia.

În cadrul principiilor generale, Curteaa reafirmat principiul stabilit jurispru-denþial, stabilit pentru prima datã în cauzaSoering c. Regatului Unit, ºi anume cã oproblemã ar putea fi ridicatã în modexcepþional pe terenul art. 6 de cãtre oexpulzare sau o decizie de extrãdare, încondiþiile în care persoana ce urmeazãsã fie returnatã a suferit sau suferã un




risc de denegare flagrantã de dreptate înstatul solicitant.

„Denegarea flagrantã de dreptate”presupune un proces care este vãditcontrar dispoziþiilor art. 6 sau principiilorcuprinse în acesta. Urmãtoarele forme denedreptate ar putea echivala cu o dene-gare flagrantã de dreptate: condamnareaîn lipsã fãrã posibilitate, ulterioarã, de aobþine o redeschidere a cauzei; un processumar ºi realizat cu un dispreþ total faþãde dreptul la apãrare; detenþia fãrã accesla un tribunal independent ºi imparþialpentru a avea verifica legalitatea detenþiei;refuzul deliberat ºi sistematic de accesla un avocat, mai ales pentru o persoanãdeþinutã într-o þarã strãinã657. Denegareaflagrantã de dreptate merge dincolo desimple nereguli sau lipsã de garanþii încadrul procedurilor de judecatã, care arputea conduce la o încãlcare a art. 6, dacãau loc în statul contractant în sine,trebuind sã fie încãlcare a principiilorprocesului echitabil care este atât defundamentalã încât sã constituie distru-gerea a însãºi esenþei dreptului garantatde articolul respectiv.658.

În continuare s-a rãspuns la o altãîntrebare: admiterea probelor obþinuteprin torturã reprezintã o denegare fla-grantã de dreptate? Curtea a rãspunsafirmativ, argumentând dupã cumurmeazã.

Un prim motiv ar fi cã admitereaprobelor obþinute prin torturã ar servi doarpentru a legitima indirect un fel decomportament imoral pe care autorii art.3 din Convenþie au cãutat sã-l interzicã.Un al doilea motiv ar fi cã probele obþinuteprin torturã ar trebui excluse pentru cã “nusunt de încredere, sunt nedrepte,jignitoare la adresa standardelor obiºnuitede umanitate ºi decenþã ºi incompatibile

cu principiile care ar trebui sã anime untribunal care doreºte sã administrezejustiþia”. Dovezile obþinute prin torturãdãuneazã iremediabil procesului;înlocuieºte statul de drept cu forþa ºiîntineazã reputaþia oricãrei instanþe careo admite659.

Reconfirmând soluþia din cauzaGäfgen c. Germania660, Curtea a reiteratcã în sistemul Convenþiei interzicereautilizãrii probelor obþinute prin torturã estefundamentalã, aceastã soluþie fiindconfirmatã de dreptul internaþional. Astfel,s-a observat cã puþine normeinternaþionale referitoare la dreptul la unproces echitabil sunt mai fundamentaledecât excluderea probelor obþinute printorturã661.

CEDO a arãtat cã nu exclude cã sepot aplica considerente similare ºi în cazulprobelor obþinute prin tratamenteinumane. Cu toate acestea, cu privire lafaptele din prezenta nu a fost consideratnecesar sã se rãspundã la aceastãîntrebare662. Se poate constata cã s-aextins astfel protecþia ºi asupratratamentelor inumane, fiind însã incertdacã se aplicã cu aceeaºi forþã.

Aplicând principiile în speþã, cu privirela anumite probe obþinute împotrivareclamatului prin torturarea unor martori,s-a arãtat cã dacã aceºtia au fostmaltrataþi în modul în care aceºtia pretind(bãtaie la tãlpi), ºi cum cicatricile acestorasugereazã, este vorba despre torturã.

În continuare s-a examinat douãchestiuni: (i) dacã un risc real de admiterea dovezilor obþinute în urma torturii estesuficient; ºi (ii) în caz afirmativ, dacã odenegare flagrantã de dreptate ar puteaapãrea în acest caz.

Cu privire la primul aspect, CEDO aarãtat cã este suficient sã existe un risc



660 CEDO, Gäfgen c. Germaniei, cererea nr.22978/0, hotãrârea din 1 iunie 2010, par. 166.



real de admitere a acestor dovezi, fiindnedrept sã se impunã o sarcinã ºi maimare de probã asupra reclamantului. Aufost avut în vedere, în principal, dificultãþilespeciale în probarea acuzaþiilor de torturãîntrucât este practicatã în secret, de multeori de cãtre anchetatori cu experienþã,care sunt calificaþi sã se asigure cã nulasã semne vizibile pe victimã663. CEDOa constatat, bazându-se pe rapoartecredibile ale Comitetului împotriva torturiiºi ale organizaþiilor non-guvernamentaleamintite mai sus, nu numai cã tortura estepracticatã pe scarã largã în Iordania, cila fel este ºi utilizarea de dovezi obþinuteîn urma torturii de cãtre instanþe. Deasemenea, în acest sistem accentul estepus pe obþinerea de confesiuni. Mai mult,autoritãþile din sistem acceptã asemeneapractici, neanchetând în mod real plângeriprivind tortura ºi neexcluzând asemeneaprobe664.

Cu privire la al doilea aspect, s-a arãtatcã existã o mare probabilitate cadeclaraþiile incriminatoare ale celor doimartori sã fie admise la rejudecareacauzei reclamantului ºi cã aceste doveziar fi considerabile, poate decisive,împotriva lui. S-a constatat, astfel, cãexistã un risc real ca rejudecarea cauzeireclamantului sã echivaleze cu odenegare flagrantã de dreptate665.

Fãrã îndoialã, în viitor CEDO va trebuisã stabileascã care ipoteze ar puteareprezenta denegãri flagrante dedreptate. Întrucât Curtea a fãcut referirela standardele internaþionale cele mai debazã, apreciez cã vor trebui analizateconvenþii internaþionale ºi cutume înmateria procesului echitabil. O prevedererecentã semnificativã este reprezentatãde art. 8 pct. 2 din Statutul Curþii PenaleInternaþionale care aratã cã este crimã derãzboi fapta de a priva cu intenþie un

prizonier de rãzboi sau oricare altãpersoanã protejatã de dreptul sãu de a fijudecatã regulamentar ºi imparþial. Deasemenea, sunt crime de rãzboicondamnãrile pronunþate ºi execuþiileefectuate fãrã o judecatã prealabilã, datede un tribunal legal constituit ºi curespectarea garanþiilor judiciare generalrecunoscute ca indispensabile. Deºiaceste crime presupun existenþa unuiconflict armat, apreciez cã prevederile potfi avute în vedere pentru stabilireacaracterului cutumiar al acestor norme cuatât mai mult cu cât prevederi similare seregãsesc ºi în statutele Tribunalelorad-hoc pentru Fosta Yugoslavie ºiRwanda.

d. Importanþa hotãrârii. Consecinþe. Înprimul rând, hotãrârea este deosebit deimportantã, deoarece a reconfirmatadmisibilitatea folosirii asigurãrilordiplomatice. Curtea nu s-a îndepãrtat dela jurisprudenþa din cauza Saadi, ci înconcret, a constat cã garanþiile oferiteerau suficiente, de naturã a înlãtura riscuride încãlcare ale art. 3, 5, 6 în condiþiilespecifice. Un alt element relevant estesistematizarea factorilor avuþi în vederela aprecierea garanþiilor diplomatice, utiliinstanþelor naþionale în analiza unor astfelde asigurãri.

În al doilea rând, a fost stabilitã expresaplicabilitatea art. 5 ºi 6 în cauze deexpulzare/extrãdare. În al treilea rând,prin analiza M.o.U.-ului, CEDO a oferit unexemplu de asigurãri diplomatice viabile,care au înlãturat riscul torturii ºi risculprivãrii flagrante de libertate.

În al patrulea rând, CEDO a analizatsituaþia dreptului internaþional la acestmoment, stabilind caracterul de iuscogens al normei de interzicere a torturiiºi a fost statuat expres cã folosireaprobelor obþinute prin torturã reprezintão denegare flagrantã de dreptate.

663 CEDO, Othman c. Regatului Unit, par. 276.664 CEDO, Othman c. Regatului Unit, par.

277-278.



Astfel, în hotãrâre s-au evidenþiatpunctele slabe din M.o.U.-ul menþionat,în special lipsurile în materia procesuluide rejudecare a reclamantului, oferindstatelor o viziune asupra conþinutuluigaranþiilor diplomatice. De altfel, acestelipsuri au fost corijate ulterior. Chiar dacãhotãrârea CEDO a împiedicat deportareadomnului Othman, ulterior au avut loccomunicãri numeroase între miniºtri ºi alþioficiali britanici ºi iordanieni. Oficialiiordanieni au dat asigurãri cã guvernuliordanian nu va interfera în procesuljudiciar ºi cã vor asigura caracterulechitabil al acestuia. Astfel, instanþa derejudecare urma sã fie compusã din 3judecãtori civili, aleºi de ConsiliulMagistraþilor. G.I.D. nu va fi implicatã înnici un fel nici în arestarea domuluiOthman, nici în interogarea ºi detenþiaacestuia, ºi nu va încerca sã influenþezeprocesul de rejudecare.

De asemenea, instanþa englezã aconstatat cã reputaþia curþii iordaniene seîmbunãtãþise ºi cã puterea judiciarãiordanianã urmãrea garantarea unuiproces. Cu privire la admisibilitateaprobelor obþinute prin torturã, a fost luatãîn considerarea modificarea constituþieiiordaniene care excludea aceste probe.Totuºi, s-a afirmat cã existã, totuºi, riscul,ca mãrturiile obþinute prin torturã sã fiefolosite împotriva d-lui Othman. Pe de altãparte, CEDO a fixat un standard ridicatpentru aprecierea unui denegãri flagrantede dreptate, ceea ce nu este cazul.666

Având acestea în vedere, dl. Othman afost expulzat. Întrucât noua decizia deexpulzare nu a mai fost contestatã în faþa

CEDO, se poate aprecia cã autoritãþileiordaniene ºi britanice au colaborat pentrurealizarea unor garanþii diplomaticeconforme cu cerinþele stabilite de CEDOîn cauza Othman.

3.3. Aspecte referitoare la naturajuridicã a asigurãrilor diplomatice

CEDO nu doar a acceptat folosireaasigurãrilor diplomatice în materiaexpulzãrii/ extrãdãrii, cum ar putea pãreadin cauzele de mai sus, ci a solicitatexpres folosirea acestora667, considerândcã asigurã un minim de protecþie în cazulextrãdãrii. Totuºi, pentru a reduce risculunui tratament contrar Convenþiei în statulde trimitere, este necesar, între altele, cagaranþiile sã fie demne de încredere ºi sãse aprecieze cã statul de primire poateîndeplini aceste asigurãri.

În general, CEDO a evitat sã sepronunþe explicit asupra caracteruluijuridic al asigurãrilor diplomatice, deºilipsa caracterului obligatoriu a fostinvocatã adesea de opozanþii asigurãrilordrept principal argument împotrivaacestor garanþii668. Cu toate acestea, dinanaliza jurisprudenþei rezultã cã pentru afi eficiente, ele trebuie sã fie considerateobligatorii de statul care le formuleazã.Astfel, CEDO a statuat cã pentru a fieficiente, este necesar sã prevadãobligaþii punctuale, specifice, necon-diþionate669 iar nu o simplã trimitere laobligaþia statului de a respecta tratateleinternaþionale la care este parte sau oobligaþie generalã de cooperare.

În mai multe cauze, CEDO nu a acor-dat niciun efect asigurãrilor diplomaticetocmai datoritã caracterului vag, general

666 England and Wales Court of Appeal (CivilDivision), [2013] EWCA Civ 277, Case No: T2/2012/3138, http://www.bailii.org/ew/cases/EWCA/Civ/2013/277.html.

667 CEDO, M.S. c. Belgiei, cererea nr. 50012/08, hotãrârea din 31 ianuarie 2012, par. 131.

668 Human Rights Watch, op.cit. Amnesty

International, Europe must halt unreliable‘diplomatic assurances’ that risk torture, http://www.amnesty.org/en/news-and-updates/report/europe-must-halt-unreliable-diplomatic-assurances-risk-torture-2010-04-12,12.04.2010.

669 CEDO, Rrapo c. Albaniei, cererea nr. 58555/10, hotãrârea din 25 septembrie 2012, par. 73.


al conþinutului670. Apreciez cã în acestecauze s-a apreciat implicit de Curte cãnu s-au asumat valabil obligaþiiinternaþionale, neexistând intenþia de a seangaja juridic. Analizând cauza Othmanse poate afirma cã urmãtoarele criteriiprezentate de Curte sunt relevante pentrudecelarea caracterului juridic al asigu-rãrilor unilaterale: 1. Caracterul specificsau general ºi vag al asigurãrilor diplo-matice (text) ºi 2. Dacã statul de primireeste obligat prin acþiunile autoritãþii/persoanei care a emis asigurãrilediplomatice, 3. Durata ºi intensitatearelaþiilor bilaterale dintre statul de trimitereºi statul de primire, inclusiv dacã statulde primire a respectat astfel de obligaþiidiplomatice (context). Un importantcriteriu care nu poate inserat într-una dincele douã categorii este controluljudecãtoresc al garanþiilor diplomatice.

Pentru a decela caracterul de tratat/declaraþie unilateralã, trebuie analizatetextul actului ºi contextul în care acesta afost adoptat. Cu privire la text, în cazulM.o.U. se poate observa cã, în general,spre deosebire de actele unilaterale,acesta nu se limiteazã la o anumitãpersoanã ºi la o situaþie specificã, fiindaplicabil tuturor persoanelor care suntreturnate dintr-unul din cele douã state.De asemenea, sunt relevanþi termeniifolosiþi. Statele evitã folosirea unortermeni precum obligatoriu, se obligã,intrã în vigoare. Totuºi, sunt relevantesintagme precum se va/ se vor (will), care,arãtând o acþiunea concretã din viitor, sedistanþeazã de o formulare politicã.Totodatã, este relevant dacã se prevãdobligaþii concrete. O altã probã acaracterului legal este permiterea

supravieþuirii unor obligaþii – spre exempludacã ulterior încetãrii M.o.U. acestacontinuã sã se aplice persoanelorextrãdate/expulzate în temeiul sãu671.

Cu privire la context, prezintãdeosebitã importanþã practica statelor,fapt avut în vedere de CEDO. Spreexemplu, Regatul Unit se foloseºte foartemult de acest instrument internaþional, iarunele M.o.U. cu S.U.A. au fost chiardepuse la O.N.U., pãrþile considerând cãau valoare de tratate. De asemenea,Regatul Unit ºi Iordania au relaþiidiplomatice de o perioadã îndelungatã ºinu existã dovezi ale nerespectãriiînþelegerilor în trecut.

Deºi a evitat sã afirme explicit cãasigurãrile diplomatice au forþã juridicãobligatorie, CEDO a ajuns la o astfel deconcluzie, dupã cum rezultã din statuareacã asigurãrile bilaterale trebuie luate înconsiderare, chiar în situaþia în care statulrespectiv a încãlcat convenþii interna-þionale multilaterale672.

Existã, totuºi, o cauzã mai puþincunoscutã în care CEDO a afirmatcaracterul obligatoriu al asigurãrilordiplomatice din perspectiva dreptuluiinternaþional este Al-Moyad c.Germaniei673. Aceastã excepþie esteimportantã deoarece asigurãrile oferite înspeþã de autoritãþile nu erau diferite decele din alte cauze.

4. Compatibilitatea garanþiilordiplomatice cu sistemul juridic român

În cele ce urmeazã va fi prezentatcadrul normativ din România în materiaextrãdãrii ºi a expulzãrii, evidenþiindu-semotivele de refuz al returnãrii.

670 CEDO, Saadi c. Italiei, cererea nr. 37201/06, hotãrârea din 28 februarie 2008, par. 147-148.

CEDO, Savriddin Dzhurayev c. Rusiei, cerereanr. 71386/10, hotãrârea din 25 aprilie 02013, par.174.

CEDO, Klein c. Rusiei, cererea nr. 24268/08,

hotãrârea din 1 aprilie 2010, par. 55.671 W. T. Worster, op. cit., p. 49.672 CEDO, Othman c. Regatului Unit, citatã

anterior.673 CEDO, Al-Moayad c. Germania, cererea nr.

35865/03, decizia din 20 februarie 2007, par. 69.


Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privindcooperarea judiciarã internaþionalã înmaterie penalã constituie cadrul normativdin materia extrãdãrii. Art. 4 alin. 1prevede cã aceastã lege se aplicã în bazaºi pentru executarea normelor interesândcooperarea judiciarã în materie penalã,cuprinse în instrumentele juridiceinternaþionale la care România este parte.Astfel, extrãdarea se face în bazatratatelor încheiate de România cu altestate (ex. Tratatul din 10 septembrie 2007de extrãdare dintre România ºi StateleUnite ale Americii etc.).

Art. 19 alin. 1 lit. b aratã cã suntpersoane care nu pot fi extrãdatesolicitanþii de azil, beneficiarii statutului derefugiat sau ai protecþiei subsidiare înRomânia, dacã extrãdarea ar avea loc înorice stat în care viaþa ori libertateaacestora ar fi pusã în pericol sau în carear fi supuºi la torturã, tratamente inumaneºi degradante.

Art. 21 stabileºte motivele obligatoriide refuz al extrãdãrii. Acestea sunt, întrealtele: a) nerespectarea dreptului la unproces echitabil (…); b) existenþa unormotive serioase sã se creadã cãextrãdarea este solicitatã în scopulurmãririi sau pedepsirii unei persoane pemotive de rasã, religie, sex, naþionalitate,limbã, opinii politice sau ideologice ori deapartenenþã la un anumit grup social; c)situaþia persoanei riscã sã se agravezedin unul dintre motivele enunþate la lit. b);d) cererea este formulatã într-o cauzãaflatã pe rolul unor tribunale extraordinaresau în vederea executãrii unei pedepseaplicate de un asemenea tribunal (…).

Art. 22 alin. 2 stabileºte ca motivopþional de refuz sau de amânare aextrãdãrii situaþia în care predareapersoanei poate avea consecinþe de ogravitate deosebitã pentru ea, în specialdin cauza vârstei sau a stãrii de sãnãtate.

Conform art. 27, dacã fapta pentrucare se cere extrãdarea este pedepsitãcu moartea de cãtre legea statului

solicitant, extrãdarea nu va putea fiacordatã decât cu condiþia ca statulrespectiv sã dea asigurãri considerate caîndestulãtoare de cãtre statul român cãpedeapsa capitalã nu se va executa,urmând sã fie comutatã.

Art. 32 alin. 1 prevede cã în cazul încare se solicitã extrãdarea unei persoaneîn vederea executãrii unei pedepsepronunþate printr-o hotãrâre datã în lipsãîmpotriva sa, statul român poate refuzaextrãdarea în acest scop, dacã apreciazãcã procedura de judecatã a nesocotitdreptul la apãrare recunoscut oricãreipersoane suspectate sau acuzate desãvârºirea unei infracþiuni. Totuºi,extrãdarea se va acorda dacã statulsolicitant dã asigurãri apreciate casuficiente pentru a garanta persoanei acãrei extrãdare este cerutã dreptul la onouã procedurã de judecatã care sã îisalvgardeze drepturile la apãrare.

Se poate observa cã Legea nr. 302/2004 include mai multe elemente caretrebuie luate în considerare la analiza uneicereri de extrãdare. Este vorba atât deriscuri ale încãlcãrii drepturilorfundamentale prevãzute de art. 2 ºi 3 dinConv. E.D.O., cât ºi ale art. 6 (cauza estepe rolul unor tribunale extraordinare,judecare în lipsã). De asemenea, legesolicitã asigurãri în sensul cã nu va fiexecutatã o persoanã, cã pedeapsa estecomutatã. Se observã cã nu se solicitãneaplicarea pedepsei capitale, cineexecutarea acesteia. Totodatã, sesolicitã asigurãri pentru a garantapersoanei a cãrei extrãdare este cerutãdreptul la o nouã procedurã de judecatãcare sã îi salvgardeze drepturile laapãrare

O prevedere legalã cuprinzãtoare estecea privind motivul facultativ de refuz alextrãdãrii dacã predarea persoanei estesusceptibilã sã aibã consecinþe de ogravitate deosebitã pentru ea. Apreciezcã pot fi incluse nu doar motive umanitare(vârstã înaintatã sau foarte fragedã ºi


nicio rudã în statul solicitant, boalã foarteavansatã), ci ºi posibile încãlcãri ale art.5 ºi 6 din Conv. E.D.O., care sunt, cusiguranþã, motive foarte grave.

În ceea ce priveºte expulzarea, cadrulnormativ este reprezentat în principal deCodul penal (Legea nr. 286/2009 intratãîn vigoare la data de 1 februarie 2014).Conform art. 66 alin. 1 lit. c, strãinului îipoate fi aplicatã pedeapsa interziceriidreptul strãinului de a se afla pe teritoriulRomâniei pe o perioadã de la 1 la 5 ani.Conform alin. 4 al aceluiaºi articol,aceastã pedeapsã nu se va dispuneatunci când existã motive întemeiate dea crede cã viaþa persoanei expulzate estepusã în pericol ori cã persoana va fisupusã la torturã sau alte tratamenteinumane ori degradante în statul în careurmeazã a fi expulzatã. Se observãpreluarea parþialã a jurisprudenþei CEDO,fãcându-se referire doar la riscuri sub art.2 ºi 3 din Convenþie. Judecãtorul naþionalva trebui însã sã examineze ºi risculîncãlcãrii flagrante a art. 5 ºi 6, dupã cuma fost statuat în cauza Othman.

Un alt normativ incident este O.U.G,nr. 194/2002 privind regimul strãinilor înRomânia. Conform art. 81 alin. 1 dinOrdonanþã, împotriva strãinilor cu ºedereilegalã ºi a foºtilor solicitanþi de azil, OficiulRomân pentru Imigrãri poate dispunemãsura returnãrii de pe teritoriulRomâniei. Alin. 2 face referire la alte douãsituaþii în care persoana este expulzatãºi anume cazul strãinilor declaraþiindezirabili, ºi cazul strãinilor pentru careinstanþa a dispus mãsura de siguranþã aexpulzãrii.

Legea nr. 122 din 4 mai 2006 privindazilul în România reglementeazãprincipiul nereturnãrii în cadrul art. 6.Astfel, conform alin. 1, împotrivasolicitantului de azil nu pot fi luate mãsuride expulzare, extrãdare sau de returnareforþatã de la frontierã ori de pe teritoriulRomâniei, cu excepþia cazurilor prevãzutela art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind

prevenirea si combaterea terorismului. Deasemenea, conform alin. 2, persoanacare a fost recunoscutã ca refugiat saucãreia i s-a acordat protecþie subsidiarãeste protejatã împotriva expulzãrii,extrãdãrii ori returnãrii în þara de originesau în orice stat în care viaþa ori libertateasa ar fi pusã în pericol sau în care ar fisupusã la torturi, tratamente inumane oridegradante.

Va fi permisã îndepãrtarea de peteritoriul României, dacã: a) existã motivetemeinice ca persoana în cauzã sã fieconsideratã un pericol la adresa securitãþiistatului român; sau b) persoana în cauzã,fiind condamnatã pentru o infracþiunegravã printr-o hotãrâre definitivã,constituie un pericol la adresa ordiniipublice din România. Aceastã derogarenu se aplicã în cazul alin. 2 (dacã în statulde destinaþie viaþa ori libertatea sa ar fipusã în pericol sau în care ar fi supusã latorturi, tratamente inumane oridegradante).

Potrivit art. 129 împotriva strãinilorcare fac obiectul procedurii de stabilire astatului membru responsabil nu se pot luamãsuri de expulzare sau de returnareforþatã de pe teritoriul României.

O altã prevedere semnificativã esteart. 77 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004,conform cãruia predarea unei persoaneprin expulzare, readmisie, reconducere lafrontierã sau altã mãsurã de acelaºi feleste interzisã ori de câte ori ascundevoinþa de a se eluda regulile de extrãdare.

Un alt act normativ incident este Legeanr. 535 din 25 noiembrie 2004 privindprevenirea ºi combaterea terorismului.Conform art. 44 din lege, împotrivacetãþenilor strãini sau apatrizilor desprecare existã date sau indicii temeinice cãintenþioneazã sã desfãºoare acte deterorism ori de favorizare a terorismuluise dispune mãsura de declarare capersoanã indezirabilã pentru Româniasau de întrerupere a dreptului de ºedereîn þarã. Aceste prevederi se aplicã în mod


corespunzãtor ºi solicitanþilor de azil,refugiaþilor ºi victimelor conflictelor armateale cãror statut ºi regim sunt reglementateprin legi speciale.

Se observã cã în cazul expulzãrii moti-vele de refuz sunt mai puþin numeroasedecât cele din cazul extrãdãrii. Totuºi, art.77 din Legea nr. 302/2004 previneeludarea regulilor de extrãdare. Dacã încazul extrãdãrii, prevederile legalenaþionale pot fi interpretate în sensulincluderii altor riscuri grave pentrupersoanã cum ar fi încãlcãri ale art. 5 ºi6, în cazul expulzãrii nu existã temeipentru o astfel de interpretare. Astfel, vatrebui aplicatã direct jurisprudenþa CEDOamintitã mai sus.

4.1. Oferirea de garanþii diploma-tice. Cu siguranþã, un stat din cadrulConsiliului Europei nu va solicita statuluiromân garanþii diplomatice, ºi cu atât maipuþin, un stat din cadrul Uniunii Europene,unde la baza cooperãrii stã încredereareciprocã între state. De asemenea,ambele organizaþii internaþionale au cafundament respectarea drepturilorfundamentale.

Nu este însã exclus ca un alt stat terþsã solicite garanþii diplomatice. Apreciezcã, în lipsa unei interdicþii, autoritãþileromâne pot oferi astfel de asigurãri. Spreexemplu, directorul Agenþiei Naþionalepentru Penitenciare ºi judecãtorul delegatla închisoare pot oferi garanþii cã opersoanã nu va fi torturatã ºi supusãrelelor tratamente.

Pentru efectivitatea asigurãrilor, este,însã necesar, ca autoritãþile sã seconsidere legate de garanþiile oferite.Astfel, o garanþie în sensul cã persoanaanchetatã nu va fi condamnatã nu va legaîn niciun caz instanþa românã. Procurorulgeneral/ sau procurorul competent arputea emite garanþii doar în sensul cãpersoana nu va fi trimisã în judecatã,urmând a se aplica o soluþie de clasaresau de renunþare la urmãrirea penalã.

Conform criteriului iii. enunþat în cauzaOthman ºi menþionat mai sus, esteimportantã persoana/autoritatea care adat asigurãrile, mai ales dacã aceapersoanã poate obliga statul acreditar.Apreciez cã este vorba de posibilitateaangajãrii rãspunderii statului de destinaþie.Astfel, pentru a fi conformã cu standardeleCEDO, garanþiile trebuie sã fie cuprinseîntr-un act juridic încheiat de ºeful de stat,prim-ministru, ministrul de externe sau,la nivel departamental, de miniºtrii deresort. Un astfel de ministrul poate ficonsiderat procurorul general al Ro-mâniei. Apreciez cã acesta are com-petenþa de a încheia tratate sau de aangaja rãspunderea statului prin declaraþiiunilaterale, în domenii specifice, þinândde competenþa sa.

Din punct de vedere al aplicãriiConvenþiei, emiterea în sine a unor astfelde garanþii nu poate fi cenzuratã întrucâtactul bilateral/unilateral nu este de naturãsã vatãme persoana aflatã pe teritoriulaltui stat.

4.2. Acceptarea garanþiilor diplo-matice. Din expunerea de mai sus acadrului normativ rezultã cã legea românãsolicitã asigurãri doar în materia extrãdãriiºi doar în douã situaþii: executareapedepsei capitale ºi judecarea inabsentia. Garanþiile trebuie sã fieapreciate ca fiind suficiente.

Legea nu prevede alte situaþii în carese solicitã garanþii. Prin urmare,constatând existenþa unui risc de reletratamente în statul de destinaþie,judecãtorul român va trebui sã refuzeextrãdarea/ expulzarea, chiar în cazuloferirii unor garanþii. Aceasta întrucâtlegea românã oferã, în acest caz, oprotecþie superioarã celei convenþionale.Este, însã, posibil ca legiuitorul român sãintroducã prevederi privind admisibilitateaunor astfel de garanþii ºi cazuri privindtortura sau tratamentele inumane.

O altã problemã este autoritatea caresolicitã astfel de garanþii. În lipsa unor


precizãri, trebuie conchis cã instanþa vasolicita astfel de garanþii. Nu este însãexclus ca Ministerul Public, demarândprocedura extrãdãrii, sau Oficiul pentruImigrãri, procedând la expulzare, sãobserve asemenea riscuri, ºi sã le soliciteanterior. Problema care se pune ulterioreste dacã aceste actori naþionali trimitdirect solicitãri sau prin intermediulMinisterului Justiþiei sau al Ministerului deExterne674.

Tot în acest context se pune problemaevaluãrii credibilitãþii garanþiilordiplomatice. Apreciez cã, spre deosebirede S.U.A., în cazul României, statmembru al Consiliului Europei, unjudecãtor independent trebuie sãhotãrascã dacã garanþiile sunt credibileºi înlãturã riscul unui tratament contrarConvenþiei.

5. ConcluziiÎn majoritatea cazurilor, garanþiile

diplomatice, declaraþii unilaterale sau

acorduri internaþionale, sunt acteobligatorii din punct de vedere juridic.Analiza unor acte aparent politice trebuiesã priveascã textul acestora ºicircumstanþele în care actul a fost încheiatpentru decelarea adevãratei naturi.

Folosite pentru înlãturarea unor riscuride încãlcare a art. 2, 3, 5 ºi 6 dinConvenþie, garanþiile diplomatice suntregãsite în practica a numeroase state.Deºi admisibilitatea acestei instituþii a fostcontestatã în faþa Curþii de la Strasbourg,CEDO a admis ºi chiar solicitat garanþiidiplomatice. Se poate conchide cã, datecu respectarea condiþiilor stabilitejurisprudenþial de CEDO, asigurãrilediplomatice reprezintã un mijloc deprotecþie eficient pentru individ împotrivatorturii ºi a altor încãlcãri flagrante adrepturilor sale. De asemenea, nu trebuieneglijat faptul cã aceastã instituþie recentãîncurajeazã cooperare judiciarã întrestate, fiind o importantã unealtã în luptaîmpotriva terorismului.

674 În S.U.A., spre exemplu, în cazul extrãdãrii,garanþiile diplomatice sunt atributul Departamentuluide Stat (State Department) acesta negociindu-le ºievaluându-le de la caz la caz. În cazul altor tipuri

de returnare, sunt competente alte agenþii de stat.Columbia Law School Human Rights Institute, op.cit., p. 34, 37.

garanþiile diplomatice ºi protecþia drepturilor omului filecurtea europeanã a drepturilor omului...

Documents