CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN

BALSAN SABINA

1

CUPRINS

ARGUMENT 3

Cap. I. ASPECTE INTRODUCTIVE 4

Conceptul de transport internaţional 5Definiţia contractului de transport internaţional........................................................................5Elementele definitorii ale contractului de transport în comerţul internaţional..........................6

Drepturile, obligaţiile şi răspunderea expeditorului....................................................6Scrisoarea de trăsură (scrisoarea de cărat) ori conosamentul......................................7

Drepturile, obligaţiile şi răspunderea cărăuşului.............................................................7 Drepturile, obligaţiile şi răspunderea destinatarului........................................................7 Clasificarea contractelor de transport aerian internaţional..............................................8. Importanţa transporturilor internaţionale........................................................................8

Cap .II. Contractul de transport aerian internaţional de mărfuri..........................................9 Forma şi conţinutul contractului......................................................................................9 Răspunderea transportatorului aerian..............................................................................10 Transporturile aeriene internaţionale de călători şi bagaje 11 Compania de transport se obligă....................................................................................13 Pasagerii se obligă..........................................................................................................13

Cap III Concluzii 14

Bibliografie......................................................................................................................17

2

ARGUMENT

Transport aerian a încetat de mult să mai fie un mijloc de transport luxos și prohibitiv. Astăzi el este preferat de cei care vor să se deplaseze repede și de cei care au de transportat mărfuri perisabile sau de mare valoare. Pentru transport se folosesc atât avioane mixte, pentru pasageri și mărfuri, cât și avioane speciale pentru transportul mărfurilor. Din punct de vedere comercial, avioanele pot fi încărcate în regim de linie, ceea ce implică un trafic regulat, și în regim de charter (curse neregulate), curse pe bază de contracte între companiile aeriene și diferiti beneficiari ce doresc să exploateze pe o perioadă determinată avioanele luate în chirie. Decolarea și aterizarea avioanelor se poate face numai pe aerodromurile civile autorizate.  Aerodromul este o suprafață de teren sau de apă destinată a fi utilizată pentru sosirea, plecarea și manevrarea la sol a aeronavelor.  Aeroportul este aerodromul deschis operațiunilor comerciale. Transportul aerian efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor cu ajutorul aeronavelor.Printre particularitățile tehnico-economice ale transportului aerian se numără:

rapiditatea - este caracteristica esențială a transportului aerian. Aceasta este evidențiată de viteza mare de deplasare a aeronavelor ce nu poate fi egalată de nici un alt mijloc de transport;

regularitatea - constă în aceea că transportul aerian se efectuează după un program precis în orice perioadă a anului, atât ziua, cât și noaptea;

oportunitatea – se referă la faptul că acest mod de transport pune la dispoziția celor interesați, oricând și oriunde sunt amenajate puncte terminale, cel mai modern mijloc de transport. Transportul aerian a revoluționat transportul global, reducând dramatic timpul necesar călătoriei pe mari distanțe. Călătoriile peste oceane, care ar fi putut dura săptămâni sau chiar ani, acum pot fi făcute în câteva ore. Avioanele sunt vehiculele mai grele decât aerul, care folosesc aripi pentru a produce portanță. Avioanele transportă oameni, mărfuri, poștă, etc. Avionul a revoluționat de asemenea și războiul. Multe descoperii în domeniul aeronauticii, cum ar fi motorul cu reacție, au fost descoperite de savanți și ingineri militari. Primul zbor pilotat al unui avion a avut loc în 1903, fiind realizat de frații Wright la Kitty Hawk, în Carolina de Nord, S.U.A. Odată cu îmbunătățirea tehnologiei, zborurile mai lungi au devenit posibile. Zborul aviatorului american Charles Lindbergh peste Atlantic, în 1927, a ajutat la trezirea interesului public pentru călătoriile aeriene intercontinentale. Dezvoltarea tehnologică a produs avioane mai mari, mai rapide și mai durabile. Introducerea motorului cu reacție în 1941 a ajutat la inaugurarea avioanelor cu reacție în zborurile comerciale de după cel de-al doilea război mondial. Primul zbor al unui avion comercial cu reacție în S.U.A. a avut loc în 1958 și a fost făcut de către un Boeing 707. Boeing-ul 747 Jumbo Jet, care are o capacitate de peste 300 de locuri, a intrat în serviciu în 1970. Supersonicul franțuzesc Concorde și-a început serviciul în 1972.

3

Elicopterele. Un elicopter obține portanță de la un set de palete rotoare, și nu de la aripi fixe, așa cum fac avioanele. Elicopterele sunt folosite în orașe pentru a transporta călătorii din zonele suburbane la aeroporturi. Elicopterele asigură de asemenea evacuare medicală și acces la zone greu de ajuns, cum ar fi platformele petroliere și regiunile muntoase. Elicopterele sunt de asemenea importante vehicule militare. Forțele militare le folosesc pentru transportul de mărfuri, evacuare medicală și pentru luptă. Prima ridicare a unui elicopter de la sol a avut loc în 1907, când un elicopter francez s-a ridicat de la sol timp de câteva secunde. Totuși, mai era nevoie de multe ajustări până când elicopterele să poată deveni practice. Germania a produs primul elicopter practic în 1936, iar Armata S.U.A. a produs primul elicopter echipat pentru luptă în 1942. Elicopterele au fost folosite prima dată în scopuri militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Vehiculele mai ușoare decât aerul. Baloanele și dirijabilele sunt vehicule mai ușoare decât aerul, care se bazează pe aer cald sau gaze mai ușoare decât aerul pentru a obține portanță. Baloanele se bazează pe curenții de aer pentru propulsie și sunt folosite mai ales pentru recreere sau cercetări asupra vremii de mare altitudine. Dirijabilele și zeppelinele combină un balon cu gaz mai ușor decât aerul cu elici pentru navigație și manevrabilitate.

CAP. I.

ASPECTE INTRODUCTIVE

1.1. Scurt istoric

Din cele mai vechi timpuri, transporturile au fost prezente în activităţile cotidiene ale oamenilor. Pe măsură ce societatea a evoluat, importanţa transporturilor în sistemul complex al civilizaţiei umane a crescut continuu. Chiar dacă, după conţinut, transporturile sunt plasate în domeniul producţiei materiale, deoarece sunt în principal o rezultantă a producţiei şi în acelaşi timp o ramură componentă a economiilor naţionale, ele realizează legături directe de intercondiţionare de tip cauză-efect nu numai în sfera civilizaţiei materiale, ci şi în celelalte domenii ale activităţilor sociale.

Cu ani în urmă, un savant englez observa că „energia atomică reprezintă, de la roată încoace, singura mare invenţie umană”. Dincolo de dorinţa de subliniere a importanţei revoluţionare a celor două invenţii, cuprinsă în afirmaţia de mai sus, rămâne un adevăr incontestabil: folosirea roţii a reprezentat un uriaş pas înainte în dezvoltarea societăţii umane.

Obiectul care este considerat ca fiind primul vehicul din istorie avea un aspect oarecum ciudat şi prezenta unele similitudini cu roaba. Corpul realizat grosolan din cioplirea unui singur trunchi se sprijinea pe o singură roată, rigidizată pe o axă. Roata prezenta o construcţie simplă şi rezulta din secţionări longitudinale succesive ale unui trunchi de copac. Dar efectuarea primelor transporturi a implicat consumuri energetice apreciabile din partea omului însuşi. Nu este deci de mirare că printre primele probleme pe care inventivitatea umană a căutat să le rezolve s-a numărat, în paralel cu descoperirea unei modalităţi de transport cu consum redus de efort propriu, şi găsirea unei energii de alternativă. Apoi, trecerea la o treaptă superioară de evoluţie a atras după sine creşterea nevoilor societăţii

4

umane, o dată cu creşterea surplusurilor de produse. Este momentul în care intervine apariţia transportului ca activitate distinctă, o dată cu dezvoltarea vieţii sociale şi a apariţiei schimburilor de produse. De la carele rudimentare trase de animale şi plutele ale căror origini se pierd în negura vremurilor şi până la mijloacele de transport moderne care au cucerit pământul, apa, aerul şi vidul cosmic, aventura ingeniozităţii umane, stimulată de dorinţa de satisfacere a unor nevoi economice (şi nu numai) a făcut ca în zilele noastre să avem tot mai frecvent sentimentul apartenenţei la un „sat planetar”, în care distanţele geografice pot fi parcurse într-un timp din ce în ce mai scurt de către oameni, dar şi de către mărfurile de care oamenii din toată lumea au nevoie pentru a trăi. Poate că nu întâmplător căile de care se folosesc mijloacele de transport se numesc şi căi de comunicaţie... şi de aici până la comunicare nu e decât un pas. Trăim într-o lume în care informatizarea şi globalizarea nu mai sunt doar concepte teoretice, ci se insinuează în existenţa cotidiană, aducând şi bune şi rele.

În lumea contemporană, derularea schimburilor comerciale internaţionale implică, în mod obligatoriu, recurgerea la anumite trasee – rutiere, feroviare, aeriene sau navale – pentru vehicularea persoanelor, mărfurilor şi serviciilor. De aceea, schimburile comerciale sunt de neconceput în absenţa unui sistem de transport rutier, feroviar, aerian şi maritim bine articulat. În acest context, reprezentanţii autorizaţi ai statelor lumii şi-au concentrat eforturile în următoarele direcţii: construirea unei reţele de transport internaţional, a cărei infrastructură este în continuă perfecţionare, şi elaborarea unor reglementări care să garanteze fluiditatea traficului, precum şi siguranţa cât mai deplină a transportului de persoane şi de mărfuri, prin asigurarea unor mijloace de securitate maximă.

1.2. Conceptul de transport internaţional

Transporturile au fost dintotdeauna definite a fi căi de comunicaţie - rutiere, feroviare, fluviale, maritime, aeriene - prin care se asigură traficul de persoane şi marfă dintr-un loc în altul.

Fiecare ramură şi fiecare mijloc de transport s-a dezvoltat într-o ambianţă economică generală, potrivit unor principii specifice.

Cele mai importante principii care guvernează transportul internaţional sunt aceleaşi care guvernează şi transportul intern, şi anume: rapiditatea, fluiditatea, siguranţa, la care se adaugă unele principii specifice ramurii respective.

Conceptul de transport internaţional include un sistem de comunicaţii care depăşeşte frontierele naţionale ale statelor. Acest concept defineşte cooperarea dintre două sau mai multe state şi managementul şi structurarea subsistemelor astfel încât acestea să se subsumeze sistemului internaţional respectiv.

Aşadar, transportul internaţional este un sistem de comunicaţii căruia îi sunt subsumate mai multe subsisteme, articulate într-o structură armonioasă în măsură să asigure traficul de călători şi de marfă dincolo de frontierele statelor, sistem care este guvernat de principiile rapidităţii, fluidităţii şi siguranţei cât mai depline.

1.3. Definiţia contractului de transport internaţional

5

O componentă majoră a procesului complex al derulării traficului internaţional o constituie managementul şi structurarea subsistemelor care alcătuiesc transportul internaţional.

Un loc important în acest proces revine contractului de transport, care trebuie să conţină clauze în măsură să garanteze o prestaţie de calitate şi într-un înalt grad de siguranţă.

Potrivit Codului comercial român, contractul de transport se încheie între „expeditor sau acela care dă însărcinarea pentru transportul unui lucru şi întreprinzătorul care se obligă a-l face în numele său propriu şi în socoteala lui, ori între unul dintre aceştia şi cărăuşul ce se însărcinează a-l face”. Aceste elemente definesc atât contractul de transport intern, cât şi contractul de transport internaţional, însă în cazul contractului de transport internaţional intervin unele particularităţi. Acest tip de contract se încheie între expeditor, persoană fizică ori juridică, ce însărcinează pentru transportul dincolo de graniţele naţionale al unor persoane, bunuri sau servicii şi un întreprinzător, care se obligă a efectua transportul în numele său propriu ori pe socoteala lui sau între unul dintre aceştia şi cărăuşul, care se însărcinează a-l face în aceleaşi scopuri. Drepturile şi obligaţiile expeditorului sunt corelate cu cele ale cărăuşului, ambii găsindu-se într-un raport comercial de cooperare.

În cadrul oricărui contract de transport internaţional există elemente de extraneitate specifice. În contextul mai larg al dreptului comerţului internaţional, identificarea unor asemenea elemente poate fi făcută fie printr-o convenţie internaţională, fie, în lipsa acesteia, de legislaţia internă a statului al cărui sistem de drept constituie lex causae. În dreptul român, atât în convenţiile internaţionale la care România este parte, cât şi în legislaţia internă, sunt reglementate, de regulă, două criterii de definire a caracterului internaţional al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comerţului internaţional, şi anume:

a) un criteriu de natură subiectivă, ca părţile la raportul juridic, persoane fizice sau juridice, să aibă domiciliul, respectiv sediul, în state diferite. Aşadar, elementele de extraneitate relevante sunt legate de sediul persoanei juridice şi, respectiv, domiciliul persoanei fizice; şi

b) un criteriu de natură obiectivă, şi anume ca marfa, lucrarea, serviciul sau orice alt bun care face obiectul raportului juridic să se afle în circuit (tranzit) internaţional, adică în executarea acelui raport juridic bunul să treacă cel puţin o frontieră. În acest caz, elementul de extraneitate specific este legat de locul situării bunului care face obiectul raportului juridic.

În materia transporturilor este adoptat, de regulă, prin convenţiile internaţionale, criteriul obiectiv al internaţionalităţii. Astfel, aceste convenţii prevăd, în general, că este internaţional acel transport în care punctul de plecare şi cel de sosire al mărfurilor se află pe teritoriile a două state diferite. Asemenea dispoziţii există, de exemplu, în Convenţia de la Varşovia de unificare a unor reguli relative la transportul aerian internaţional (art. 1), Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (C.M.R.), din 1956 (art. 1, pct. 1), Regulile uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al mărfurilor (C.I.M.), din 1980 (art. 1, par.1) şi Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare (Convenţia de la Hamburg), din 1978 (art.1, pct. 6 şi art. 2).

1.4. Elementele definitorii ale contractului de transport în comerţul

internaţional

6

1.4.1. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea expeditoruluiExpeditorul are obligaţia să înmâneze cărăuşului, concomitent cu bunurile ce vor fi

transportate, şi scrisoarea de trăsură (care poate fi la ordin sau la purtător). O dată cu scrisoarea de trăsură, expeditorul va încredinţa cărăuşului actele vamale ori celelalte acte necesare, de ale căror cuprins şi legalitate este răspunzător.

Expeditorul are dreptul să ceară suspendarea transportului şi restituirea bunurilor transportate sau să pretindă predarea lor altei persoane decât celei indicate în scrisoarea de trăsură, însă plătind cărăuşului cheltuielile efectuate de acesta şi pagubele directe şi imediate suferite.

1.4.2. Scrisoarea de trăsură (scrisoarea de cărat) ori conosamentul

Scrisoarea de trăsură pentru bunurile transportate pe căile terestre ori conosamentul, în cazul transportului pe mare, trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, referiri concrete la natura, greutatea, măsura ori numărul bunurilor care vor fi transportate, calitatea, sigiliile şi mărcile aplicate alături de numele şi adresa expeditorului, precum şi numele şi adresa cărăuşului.

Pe de altă parte, aceste documente vor cuprinde locul de destinaţie al mărfurilor, persoana destinatarului, preţul transportului şi sumele datorate cărăuşului pentru prestaţia sa, cu precizarea necesară că în acest document, care poate fi la ordin sau la purtător, se menţionează timpul în care trebuie efectuat transportul.

1.4.3. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea cărăuşului

Cărăuşul are obligaţia de a expedia lucrurile în bună şi cuvenită formă, după ordinea în care le-a primit. În cazul în care forţa majoră ori cazul fortuit îl împiedică pe cărăuş sau îl fac să întârzie, el are obligaţia de a-l încunoştiinţa de îndată pe expeditor. Acesta din urmă poate rezilia contractul de transport, plătind numai cheltuielile făcute de către cărăuş, iar dacă împiedicarea are loc în timpul transportului, cărăuşul are dreptul şi la plată în raport cu drumul făcut.

Cărăuşul răspunde de pierderea sau deteriorarea bunurilor transportate şi tot el va răspunde pentru întârziere, putând chiar pierde întregul preţ al transportului dacă întârzierea sa a dublat timpul stabilit pentru transport. Obligaţia transportatorului încetează când lucrurile au ajuns la destinaţie, iar destinatarul poate dispune de ele.

1.4.4. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea destinatarului

7

În momentul în care cărăuşul predă bunurile, destinatarul are dreptul să verifice starea lor şi obligaţia să plătească preţul transportului, conform scrisorii de trăsură, precum şi toate celelalte cheltuieli.

Drepturile şi obligaţiile expeditorului, cărăuşului şi ale destinatarului bunurilor transportate nu fac numai obiectul clauzelor stipulate de părţi în contractele încheiate, ci şi al normelor elaborate la nivel naţional şi internaţional privind elementele esenţiale ale contractelor de transport din fiecare ramură în parte (rutier, feroviar, maritim, aerian sau combinat), care reglementează termenele, condiţiile şi modalităţile în care se efectuează transportul respectiv.

1.5. Clasificarea contractelor de transport aerian internaţional

În funcţie de căile de comunicaţie utilizate pentru transportul care face obiectul contractului internaţional, contractele de transport internaţional se clasifică în:

- Contracte de transport internaţional aerian- Contractul interline- Contractul de reprezentanţă pentru vânzări generale- Contractul de operare în pool- Contractul de handling- Cursele de mărfuri charter- Curieratul în trafic aerian- Transporturile aeriene internaţionale de călători şi bagaje

1.6. Importanţa transporturilor internaţionaleÎn cadrul dezvoltării relaţiilor economice internaţionale, a lărgirii şi diversificării

schimburilor comerciale între state, un rol de seamă revine transporturilor şi expediţiilor internaţionale pe cale rutieră, feroviară, navală sau aeriană.

Transporturile reprezintă o latură importantă a producţiei materiale, care prin rolul lor de deplasare a mărfurilor influenţează puternic şi celelalte ramuri ale economiei mondiale; inclusiv comerţul internaţional este asigurat prin acest intermediar de nelipsit: transporturile.

Constituind mijlocul material efectiv pentru concretizarea relaţiilor economice interstatale, transporturile internaţionale pot fi considerate pe drept cuvânt aparatul circulator al întregii economii mondiale.

Transporturile internaţionale de mărfuri au devenit în zilele noastre o componentă majoră importantă pentru fiecare ţară în realizarea schimburilor economice internaţionale. Prin rolul important pe care îl au, ele contribuie direct la:

- realizarea acordurilor interstatale de cooperare economică;- realizarea unui sistem de distribuţie cât mai apropiat de necesităţile beneficiarilor

de import;- introducerea în circuitul mondial a tuturor zonelor de pe Glob prin crearea

posibilităţilor de realizare a datoriei statelor de participare la diviziunea internaţională a muncii;

8

- păstrarea şi conservarea proprietăţilor fizice, chimice, mecanice şi organoleptice ale mărfurilor pe durata deplasării lor de la furnizorii producători până la beneficiarii finali;

Pe plan mondial există o preocupare permanentă şi crescândă de a se da cât mai repede în consum mărfurile care provin din procesul productiv. În această privinţă, transporturile internaţioanle au un rol din ce în ce mai important, durata transportului fiind un factor preponderent, chiar în condiţiile unor costuri de transport mai ridicate.

Se poate astfel afirma că transporturile internaţionale contribuie la aprovizionarea ritmică a diferitelor ţări cu materii prime şi materiale de import, cu utilaje necesare industriei şi bunurilor de larg consum destinate populaţiei, precum şi la desfacerea ritmică a produselor destinate exportului şi necesare realizării fondului valutar. Orice perturbare a nenumăratelor cicluri de transport care asigură funcţiunile economice ar duce la haos general.

Transporturile au un rol important şi în domeniul activităţilor cotidiene: turismul, excursiile, deplasările ocazionale sau periodice, transportul la şi de la locul de muncă. Existenţa marilor întreprinderi sau aglomerărilor urbane este condiţionată de aceste mijloace de transport în comun sau individuale care asigură fluxul continuu de oameni în cele mai diferite sensuri, direcţii şi intensităţi. Urbanizarea şi organizarea teritoriului ţin seama, în primul rând, de asigurarea căilor de transport, aşa cum rezultă din caracteristicile mijloacelor folosite în prezent.

Indiferent de mijlocul de transport utilizat, cerinţele calitative sunt aceleaşi: viteza de transport, siguranţa şi confortul maxime.

Datorită importanţei şi rolului acestei activităţi sociale, transporturile au beneficiat de reglementări juridice din cele mai vechi timpuri. Garantarea liberei circulaţii a persoanelor şi mărfurilor a ocupat un loc central în toate codurile, sistemele legislative şi ulterior în reglementările internaţionale. Viaţa a impus reglementarea pe baza tratativelor directe şi prin consens a tuturor problemelor legate de desfăşurarea transporturilor internaţionale.

Cap.II.

2.2. Contractul de transport aerian internaţional de mărfuri

2.2.1. Forma şi conţinutul contractului

Contractul internaţional pentru transportul de mărfuri dintr-o ţară în alta se manifestă sub forma scrisorii de transport aerian (Air Waybill). Scrisoarea de trăsură reprezintă dovada primirii mărfii de către compania aeriană pentru a fi transportată şi acceptarea condiţiilor generale pe care le are faţă de beneficiar. Aceste condiţii se bazează pe „Protocolul privind

9

modificarea Convenţiei pentru unificarea unor reguli privind transportul internaţional”, semnat la Haga la 28 septembrie 1955, şi Convenţia de la Varşovia.

Scrisoarea de transport aerian se întocmeşte în trei exemplare originale şi mai multe copii (în funcţie de necesităţile beneficiarului de transport).

Primul exemplar original poartă menţiunea „Pentru transportator” şi este semnat de expeditor şi rămâne la cărăuş.

Al doilea exemplar original poartă menţiunea „Pentru destinatar” şi este semnat atât de expeditor, cât şi de transportator, însoţeşte marfa până la destinaţie şi se predă destinatarului.

Al treilea exemplar original poartă menţiunea „Pentru expeditor”, este semnat de transportator, după primirea mărfii la transport, şi rămâne la expeditor pentru a fi negociat. Copiile scrisorii de trăsură sunt folosite pentru a confirma primirea de către destinatar, pentru îndeplinirea formalităţilor vamale şi pentru rezilierea unor decontări pentru prestări etc. Principalele menţiuni pe care trebuie să le cuprindă o scrisoare de transport aerian sunt:

punctele de plecare şi de destinaţie;menţiunea că transportul este supus prevederilor Convenţiei de la Varşovia;greutatea, volumul, numărul şi dimensiunea coletelor, felul ambalajelor, marcajul şi

starea mărfii predată la transport;documentele anexate la scrisoarea de transport aerian necesare îndeplinirii

formalităţilor vamale, fiscale, fitosanitare şi de altă natură;numele şi adresa destinatarului, eventual numele şi adresa agentului acestuia, care

urmează să preia marfa pe aeroportul de destinaţie;menţiuni în legătură cu modul de plată a taxelor de transport şi acelor accesorii;numele şi adresa expeditorului.Expeditorul răspunde pentru exactitatea datelor privitoare la marfă înscrise în

scrisoarea de trăsură şi va suporta orice daună pe care o poate avea transportatorul sau orice altă persoană angajată de acesta din cauza declaraţiilor inexacte sau insuficiente. Expeditorul răspunde pentru faptul că la predarea mărfii nu a transmis instrucţiunile cu privire la operaţiunile tehnice sau comerciale pentru a pune pe cărăuş în situaţia de a acţiona în cunoştinţă de cauză.

Transportatorul aerian nu este obligat să solicite instrucţiuni şi nici să verifice documentele primite de la expeditor dacă sunt suficiente sau corect întocmite.

2.2.3. Răspunderea transportatorului aerianTransportatorul aerian răspunde pentru daunele ivite în caz de distrugere, pierdere sau

avariere a mărfii care face obiectul transportului, dacă evenimentul care a pricinuit daunele respective s-a produs în timpul călătoriei. Răspunderea cărăuşului aerian include şi perioada în care mărfurile se aflau în grija sa pe aeroport, la bordul aeronavei sau într-un loc oarecare, în caz de aterizare în afara unui aeroport.

Transportatorul aerian răspunde şi de daunele provocate de transportarea cu întârziere a mărfii respective. Cu toate acestea cărăuşul aerian nu poate fi ţinut răspunzător dacă dovedeşte că el şi prepuşii lui au luat toate măsurile necesare pentru a evita daunele respective sau că aceste măsuri erau peste putinţă de luat. De asemenea, cărăuşul nu răspunde

10

pentru pagubele rezultate din natura sau viciul propriu al mărfurilor transportate. Enunţurile din scrisoarea de trăsură cu privire la greutate, dimensiuni, numărul coletelor şi ambalajul mărfii fac dovada, până la proba contrarie, că transportatorul aerian a preluat-o ca atare şi trebuie s-o predea destinatarului. Primirea mărfurilor fără protest din partea destinatarului presupune, până la proba contrarie, că marfa i-a fost predată de către cărăuş în stare bună şi în conformitate cu cele înscrise în scrisoarea de trăsură.

Dacă marfa primită de destinatar a fost avariată, acesta trebuie să întocmească un protest imediat după ce a descoperit acest lucru, dar nu mai târziu de 7 zile pentru bagaje şi 14 zile pentru mărfuri. Pentru cazurile de întârziere la transport, protestul poate fi înaintat în cel mult 21 zile de la data primirii mărfii de către destinatar.

La transporturile succesive, efectuate de mai multe organizaţii de transport, răspunderea este solidară, a tuturor companiilor aeriene participante, atât faţă de expeditor, cât şi faţă de destinatar.

Prin Protocolul de la Haga s-a limitat răspunderea cărăuşului până la nivelul de 25.000 franci aur pentru fiecare kilogram de bagaje sau marfă. În caz că expeditorul şi-a declarat interesul la eliberare, atunci această răspundere este la nivelul înscris în scrisoarea de transport aerian ca interes la eliberare (cu excepţia cazurilor când se dovedeşte că suma declarată de expeditor ca interes la eliberare este mai mare decât valoarea reală a mărfii).

2.2.4. Transporturile aeriene internaţionale de călători şi bagajeTransportul aerian internaţional pe curse regulate se caracterizează prin faptul că se

organizează şi operează curse aeriene cu o regularitate cunoscută pe o perioadă de timp şi cu tarife şi condiţii prestabilite. Acesta se armonizează la nivelul internaţional în cadrul conferinţelor de orarii şi tarife IATA (Asociaţia Transportatorilor Aerieni Internaţionali). Ele sunt organizate şi derulate pe baza şi în cadrul prevederilor din acordurile bilaterale în contextul definit de „LIBERTĂŢILE AERULUI – CONVENITE” şi de către transportatorii aerieni autorizaţi expres.

După natura traficului şi interesele transportatorilor cursele aeriene regulate pot fi:a) curse regulate de pasageri la care, în completare, se pot lua în calele aeronavei

marfă şi poştă.Transportul pasagerilor pe curse regulate poate fi format din:pasageri în călătorii de afaceri;pasageri în călătorii individuale;pasageri în călătorii turistice de grup.b) curse regulate cargo (aeronavă configurată numai pentru transporturi de marfă).c) curse regulate combinate la care cabina aeronavei este amenajată parţial pentru

transportul de pasageri, parţial pentru transportul de marfă.Reglementarea transporturilor aeriene internaţionale de călători şi bagaje este realizată

prin Convenţia de la Varşovia din 1929, aşa cum a fost modificată la Haga în anul 1955.Conform Convenţiei de la Varşovia se stabileşte obligaţia transportatorului de a emite

un document de transport, constatator al contractului de transport, călătorului pentru el şi bagajele lui. Din economia taxelor rezultă că documentul de transport (biletul de călătorie)

11

este cerut ad probationem, el făcând dovada încheierii şi condiţiilor contractului până la proba contrarie.

Lipsa, neregularitatea sau pierderea documentului (biletului de călătorie, buletinului de predare a bagajului) nu afectează nici existenţa, nici validitatea contractului de transport, care rămâne supus regulilor Convenţiei de la Varşovia.

În schimbul plăţii taxei de transport de către călători, transportatorul are obligaţia eliberării unui bilet de călătorie în care se va menţiona: aeroportul de plecare şi cel de destinaţie; precizarea dacă cele două aeroporturi sunt situate pe teritoriul aceluiaşi stat Înaltă Parte Contractantă şi dacă urmează a se face escale pe teritoriul unui alt stat, indicându-se una din escale; avizul prin care se face precizarea că atunci când călătorul întreprinde o călătorie la o destinaţie finală sau o escală într-o altă ţară decât cea de plecare, transportul este supus prevederilor Convenţiei de la Varşovia care, în afara altor reglementări, limitează răspunderea cărăuşului aerian în caz de deces sau leziune corporală şi în caz de pierdere sau avariere a bagajelor.

Dacă totuşi îmbarcarea pasagerului şi luarea în primire a bagajelor s-au făcut cu consimţământul cărăuşului, fără eliberarea documentului de transport sau fără ca acesta să cuprindă avizul de limitare a răspunderii cărăuşului în caz de moarte sau leziune corporală a cărăuşului, de pierdere sau avariere a bagajului, potrivit Convenţiei nu va avea dreptul să se bucure de dispoziţiile de limitare a răspunderii.

Răspunderea cărăuşului pentru moartea sau leziunea corporală suferită de pasager va putea fi antrenată dacă accidentul cauzator s-a produs la bordul navei sau în cursul operaţiunilor de îmbarcare-debarcare. Convenţia de la Varşovia limitează răspunderea transportatorului la suma de 250.000 franci pentru fiecare călător.

Dacă prin sentinţa judecătoriei sesizate s-a stabilit despăgubirea sub formă de rentă, totalul rentelor pe care le va achita transportatorul nu va putea depăşi limita celor 250.000 franci.

În cazul pierderii sau distrugerii bagajelor rămase în supravegherea pasagerului, răspunderea cărăuşului aerian este limitată la 5.000 franci de călător.

Transportul aerian de bagaje se execută pe baza unui contract încheiat între proprietarul bagajului, prin prezentarea acestuia şi plata tarifului corespunzător, şi transportator care, în urma primirii la transport a bagajului, va elibera un buletin de bagaje. În afara condiţiilor de executare a contractului, buletinul de bagaje, dacă nu este combinat cu biletul de călătorie sau nu este inclus în acesta, va cuprinde menţiunile necesare referitoare la aeroportul de plecare şi cel de destinaţie, dacă acestea sunt situate pe teritoriul aceleiaşi Înalte Părţi Contractante, iar dacă sunt prevăzute una sau mai multe escale pe teritoriul unui alt stat, se va indica una din acestea. Buletinul de bagaje mai cuprinde avizul prin care se precizează că transportul are ca destinaţie finală sau are escală pe teritoriul unui alt stat decât cel de plecare, el este supus prevederilor Convenţiei de la Varşovia cu privire la limitarea răspunderii transportatorului aerian în caz de pierdere sau avariere a bagajelor.

Ca orice document de transport aerian, buletinul de bagaje face dovada încheierii contractului de transport de bagaje şi condiţiilor de transport până la proba contrară. Lipsa, neregularitatea sau pierderea buletinului de bagaje nu efectuează nici existenţa, nici validitatea contractului de transport, fiind aplicabile prevederile Convenţiei.

12

În cazul transportului de bagaje, dacă transportatorul acceptă să ia în primire bagaje pentru transport fără eliberarea unui buletin de bagaje sau fără ca buletinul să fie inclus în biletul de călătorie, transportatorul nu are dreptul să pretindă şi să obţină beneficiul limitării răspunderii sale. Primirea bagajelor de către pasager la destinaţie sau retragerea lor la o escală pe parcurs, fără rezerve, creează prezumţia că ele au fost predate în bună stare şi în conformitate cu prevederile buletinului de bagaje. Această prezumţie poate fi combătută prin proba contrară făcută de pasager, care a constatat unele pagube ulterioare.

Transportatorul aerian răspunde de dauna cauzată prin pierderea sau avarierea bagajelor înregistrate pe tot timpul cât se află în detenţia şi paza sa, cu alte cuvinte când paguba a fost provocată de un eveniment produs în timpul cât bagajele se aflau pe aeroport, în magazie sau la bordul aeronavei. Executarea cu întârziere a transportului poate atrage răspunderea cărăuşului aerian dacă întârzierea a fost cauza care a provocat daune bagajelor.

Exonerarea de răspundere a transportatorului va putea avea loc numai dacă se face dovada că dauna provine din culpa exclusă a proprietarului bagajelor şi va avea o răspundere diminuată, când la producerea daunei a contribuit şi persoana lezată. Răspunderea limitată la 250 franci pe kilogram se aplică şi în cazul bagajelor, afară de cazul declarării interesului la predare, făcută de expeditor, în schimbul unei taxe suplimentare.

Orice clauză stabilită de părţi prin care s-ar urmări înlăturarea sau diminuarea răspunderii, sub limita fixată prin Convenţie, este lovită de nulitate absolută.

Prin Convenţie este reglementată şi procedura pe care trebuie să o urmeze reclamantul pentru a obţine recuperarea daunelor de la cărăuş. Astfel, în caz de avariere a bagajelor, destinatarul trebuie să adreseze transportatorului un protest după descoperirea pagubei, dar cel mai târziu în termen de 7 zile de la data primirii lor. În caz de întârziere, protestul trebuie introdus în ziua în care bagajul a fost pus la dispoziţia proprietarului.

Dreptul la acţiune, prescrierea dreptului la acţiune şi competenţa instanţei de judecată sunt aceleaşi ca şi în cazul pierderii, avariei sau întârzierii în contractul de transport internaţional de mărfuri.

În vederea rezervării de locuri pentru cursele aeriene este necesar depunerea unei scrisori de cerere pentru rezervarea şi cumpărarea de bilete de avion pentru cursele regulate de pasageri.

În momentul eliberării biletelor, acesta constituie un contract între compania de transport aerian şi pasageri, prin care se stabilesc drepturi şi obligaţii părţilor.

a. Compania de transport se obligă:să asigure rezervarea până la capăt de linie, precum şi în continuare pe alte linii

aeriene prin conexiune până la destinaţia finală;protejarea companiilor aeriene naţionale, prin încheierea de acorduri cu alte companii

străine pentru acordarea de facilităţi reciproce;acordarea de facilităţi pasagerilor în funcţie de clasa cu care efectuează zborul pentru

transportul bagajelor; în general în clasa economic (Y) se acceptă 20 kilograme de bagaj, în cazul călătoriilor spre S.U.A. se acceptă un număr de două colete de câte 30 kilograme sau spre Asia 30 kilograme de bagaj personal.

13

b. Pasagerii se obligă:să respecte orele de plecare a curselor şi orele lor de îmbarcare;să-şi asigure vizele de tranzit, precum şi viza de intrare/ieşire în ţara de destinaţie.În caz de forţă majoră, renunţarea la locul rezervat anticipat se face cu 24 de ore

înainte pentru cursele pe Europa şi 48-72 de ore înainte pe celelalte curse, în caz contrar se percep penalizări de până la 10% din valoarea biletului.

Tarifele de transport aplicabile la cursele de pasageri se diferenţiază în funcţie de:clasa de servicii cerută;felul călătoriei (dus sau dus-întors);durata dintre plecare şi retur;condiţiile aferente tarifului în funcţie de:- perioada de valabilitate a biletului de călătorie;- condiţiile de extindere a valabilităţii şi de rambursare;- condiţiile de modificare a rezervărilor;- de schimbare a transportatorului.Tarifele pot fi:- normale – au valabilitate 1 an şi valoare în funcţie de condiţiile solicitate de pasager,

acestea putând fi:- Y – clasa economic;- C – business class;- F – clasa I = first class.- speciale – au condiţii şi valabilităţi deosebite pentru pasagerii individuali sau grupuri

de pasageri, ele având clasa specială de rezervare minim/maxim obligatoriu de şedere 1-6 luni. În acest caz, pentru ca valoarea să fie cât mai scăzută, are obligativitatea rezervării ferme sau cu dată fermă de plecare, cât şi la înapoiere.

În general, ca instrumente de plată a biletelor pot fi folosite: plata cash, cu cec, ordin de plată, cărţi de credit.Pentru asigurarea locurilor rezervate, precum şi pentru informaţiile pasagerilor de pe întregul Glob, se foloseşte un sistem computerizat, propriu companiilor aeriene, denumit SITA.

Cap III

3.1. CONCLUZII

Trecerea în revistă a contractelor care reglementează transporturile aeriene internaţionale nu poate îndreptăţi decât concluzia că aceste contracte sunt esenţiale pentru buna desfăşurare a activităţilor de transport internaţional, indiferent de calea de transport aleasă de expeditor pentru a transporta mărfurile (sau persoanele, în cazul transportului de pasageri) la destinaţia prevăzută prin clauzele contractuale.

Abordarea succintă, dar sistematică a acestor tipuri de contract internaţional pune în evidenţă rolul important al dreptului în reglementarea unui sector foarte important al activităţii umane din toate timpurile, sector economic cu atât mai important astăzi cu cât posibilităţile tehnice moderne fac din ce în ce mai facil accesul rapid şi în foarte bune condiţii al oamenilor din orice colţ al planetei la bunurile de care au nevoie.

14

Transporturile au un rol important şi în domeniul activităţilor cotidiene: turismul, excursiile, deplasările ocazionale sau periodice, transportul la şi de la locul de muncă. Existenţa marilor întreprinderi sau aglomerărilor urbane este condiţionată de aceste mijloace de transport în comun sau individuale care asigură fluxul continuu de oameni în cele mai diferite sensuri, direcţii şi intensităţi. Urbanizarea şi organizarea teritoriului ţin seama, în primul rând, de asigurarea căilor de transport, aşa cum rezultă din caracteristicile mijloacelor folosite în prezent.

Indiferent de mijlocul de transport utilizat, cerinţele calitative sunt aceleaşi: viteza de transport, siguranţa şi confortul maxime.

Datorită importanţei şi rolului acestei activităţi sociale, transporturile au beneficiat de reglementări juridice din cele mai vechi timpuri. Garantarea liberei circulaţii a persoanelor şi mărfurilor a ocupat un loc central în toate codurile, sistemele legislative şi ulterior în reglementările internaţionale. Viaţa a impus reglementarea pe baza tratativelor directe şi prin consens a tuturor problemelor legate de desfăşurarea transporturilor internaţionale.

Constituind mijlocul material efectiv pentru concretizarea relaţiilor economice interstatale, transporturile internaţionale pot fi considerate pe drept cuvânt aparatul circulator al întregii economii mondiale.

Transporturile internaţionale de mărfuri au devenit în zilele noastre o componentă majoră importantă pentru fiecare ţară în realizarea schimburilor economice internaţionale. Prin rolul important pe care îl au, ele contribuie direct la:

realizarea acordurilor interstatale de cooperare economică;realizarea unui sistem de distribuţie cât mai apropiat de necesităţile beneficiarilor de

import;introducerea în circuitul mondial a tuturor zonelor de pe Glob prin crearea

posibilităţilor de realizare a datoriei statelor de participare la diviziunea internaţională a muncii;

păstrarea şi conservarea proprietăţilor fizice, chimice, mecanice şi organoleptice ale mărfurilor pe durata deplasării lor de la furnizorii producători până la beneficiarii finali.

Importanţa transporturilor internaţionale pentru viaţa economică a tuturor statelor lumii justifică pe deplin dezvoltarea pe care a cunoscut-o ramura de drept care se ocupă cu studiul contractelor şi problematicii specifice acestui domeniu care se bucură de un interes atât de mare. Nu este mai puţin adevărat că bunul mers al relaţiilor sociale reglementate de normele de drept al transportului internaţional nu poate găsi acoperire în realitatea economică în lipsa cooperării în plan politic a tuturor statelor lumii. În lumea contemporană se dovedeşte asfel a fi vital acordul tuturor actorilor politici în vederea realizării scopului comun: o bunăstare economică tot mai mare pentru toate zonele planetei, deziderat care stă, alături de păstrarea păcii şi asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, la fundamentul cartei ONU şi a tuturor legilor fundamentale ale statelor lumii.

15

16

BIBLIOGRAFIE

Drăgan, Jenică (2005) Dreptul comerţului internaţional, Ed. Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti

Miga-Beşteliu, Raluca (2000) Organizaţii internaţionale interguvernamentale, colecţia

Studii Juridice, Ed. All Beck, Bucureşti

Sitaru, Dragoş-Alexandru (2004) Dreptul comerţului internaţional – Tratat – Partea

generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti

Stanciu, Virgil; Caraiani, Gheorghe (1997) Transporturile şi expediţiile aeriene, Ed.

Lumina Lex, Bucureşti

Teodoru, Paul (1985) De la roată la farfuria zburătoare, Ed. Albatros, Bucureşti

www.e-transport.ro

17