atestat info

34
Colegiul Național “Mihai Eminescu” Suceava PROIECT PENTRU SUSȚINEREA ATESTATULUI LA INFORMATICĂ Tema:Aparatul cardiovascular Coordonator: Elev: Prof. Pintea Eugen Cobzie Bianca- Gabriela

Upload: bianca-biancaa

Post on 10-Nov-2015

313 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

atestat informatica

TRANSCRIPT

Colegiul Naional Mihai Eminescu Suceava

PROIECT PENTRU SUSINEREA ATESTATULUI LA INFORMATIC

Tema:Aparatul cardiovascular

Coordonator: Elev:Prof. Pintea Eugen Cobzie Bianca-Gabriela

CuprinsArgument3Inima4Cavitatile inimii5Structura Inimii7Vascularizatia si inervatia inimii9Arborele vascular10STRUCTURA ARTERELOR SI VENELOR10MAREA SI MICA CIRCULATIE11Circulatia mica11Circulatia mare11SISTEMUL LIMFATIC17CLASIFICAREA GANGLIONILOR17STRUCTURA GANGLIONILOR18Bolile Sistemului Circulator22

Argument

Motivul alegerii acestei teme a fost pasiunea pentru biologie,respectul pentru cei care i-au dedicat viaa i au contribuit la dezvoltarea acestui domeniu.nc din clasa a XI-a biologia mi-a trezit interesul, aa c am hotrt s aleg tema atestatului astfel nct s pot mbina utilul cu plcutul. Aceast lecie mi-a atras atenia nc de la prima predare deoarece nu seamna cu nicio lecie nvat pn atunci.Citind multe cri i urmrind multe documentare am ajuns la concluzia c biologia ascunde multe secrete fascinante, de aici rezultnd si dorina mea de a urma o facultate in domeniu.

InimaInimasaucorduleste organul reprezentativ alaparatului cardiovascular. Are un rol vital n circulaia sngeluii implicit n meninereavieii. Este situat n mediastin i are forma unei piramide triunghiulare sau a unui con turtit,culcat pe diafragm. Axul inimii este oblic dirijat n jos, la stnga i nainte,astfel c 1/3 din inim este situat la dreapta i 2/3 la stanga planului mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de 230-300 g, iar volumul este asemanator pumnului drept. Prezinta o fata convexa,sternocostala, si o fata planga,diagragmatica.

Cele doua fete se unesc printr-o margine mai ascutita,marginea dreapta. Marginea stanga,rotunjita,se prezinta ca o adevarata fata,fata pulmonara. Varful inimii,orientat in jos si spre stanga,este situat in spatiul 5 intercostal stang,unde acest spatiu este intersectat de linia medioclaviculara stanga. Baza inimii priveste inapoi si la dreapta;de la nivelul ei pleaca arterele mari ale inimii(aorta si trunchiul pulmonary) si sosesc venele mari(cele doua vene cave si cele patru vene pulmonare). La baza inimii se afla atriile,iar spre varf ventriculii. Pe fata sternocostala,intre cele doua ventricule se afla santul interventricular posterior. Intre atria si ventricule se gasesc santurile coronar stang si, respective,drept. In aceste patru santuri se gasesc arterele si venele inimii.

Cavitatile inimii

Atriile au forma aproximativ cubica,capacitate mai mica decat a ventriculilor,peretii mai subtiri si prezinta cate o prelungire,numite urechiuse. La nivelul atriului drept se gasesc cinci orificii:orificiul venei cave superioare,orificiul venei cave inferioare,prevazut cu valvula Eustachio,orificiul sinusului coronar,prevazut cu valvula Thebesius,orificiul urechiusei drepte si orificiul atrioventricular drept,prevazut cu valvula tricuspida;aceasta din urma proemina ca o palnie in ventricul.La nivelul atriului drept se disting doua portiuni:una,intre cele doua vene cave,numita portiunea sinusala(care la inceputul dezvoltarii este o camera distincta de atrii,dar foarte timpuriu este incorporate in atriul drept);cea de-a doua portiune este atriul drept propriu-zis,care prezinta o musculature speciala(muschii pectinai). ntre poriunea sinusal i atriul prorpiu-zis se afl creasta terminal de la care pornesc muchii pectinai.

La nivelul atriului stng sunt patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare, orificiul de deschidere al urechiuei stngi si orificiul atrioventricular prevzut cu valvula bicuspid. Cele dou atrii sunt separate prin septul interatrial. La nivelul acestuia,n viaa intrauterin exist orificiul Botallo,prin care cele dou atrii comunic ntre ele. Dupa nastere, acest orificiu se inchide prin aparitia fosei ovale,inconjurata de un relief muscular numit limbul fosei ovale(Vieussens).Ventriculele au o form piramidal triunghiular,cu baza spre orificiul atrioventricular. Pereii lor nu sunt netezi,ci prezinta pe fata interna niste trabecule carnoase. Trabeculele sunt de trei categorii: De ordinul I-muschii papilari,de forma conica, prin baza lor aderand de peretii ventriculilor,iar varful oferind insertie cordajelor tendinoase care se prind pe valvulele atrioventriculare. Cordajele tendinoase impiedica impingerea valvulelor spre atria in timpul sistolei ventriculare. Exista trei muschi papilari in ventriculul drept si numai doi in ventriculul stang. De ordinul II- care se insera prin ambele capete pe peretii ventriculari; De ordinul II-care adera pe toata intinderea lor de peretii ventriculari,facand relief in interiorul ventriculilor.

Structura Inimii

Din punct de vedere structural,inima este alcatuita din trei tunici care, de la exterior spre interior,sunt:epicardul,miocardul si endocardul.

Epicardul este foita visceral a pericardului seros si acopera complet exteriorul inimii.Este o membrana epitelio-conjuctiva subtire ce acopera suprafata cardiaca si constituie foita viscerala a pericardului. Intre foitele pericardului se gaseste cavitatea pericardica cu olama subtire de lichid, care favorizeaza alunecarea in timpul activitatii cardiace.

Miocardul cuprinde miocardul adult,contractile(de executie) si miocardul embrionar,de comanda(tesutul nodal). Miocardul adult este un muschi striat din punct de vedere morphologic,dar are proprietatile muschiului neted din punct de vedere functional,dar si o serie de proprietati caracteristice precum: Ritmicitatea este proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a impulsurilor contractiile generate de nodul sinoatrial. Aceste impulsuri sunt urmarea unor modificari metabolice care au loc in sistemul excitoconductor. Conductibilitatea este proprietatea miocardului in specil a tesutului nodal de a conduce unde de contractie de la nivelul nodului sinoatrial in intreg cordul. Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a raspunde printr-o contractie la stimuli adecvati. Contractilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atuci cind este stimulat adecvat. Contractiile miocardului se numesc sistole iar relaxarile diastole.

Din punct de vedere morfologic, inima este alcatuita din trei tunici si anume epicardul (fata externa), miocardul (regiunea mediala), endocardul (fata interna). Epicardul este foita viscerala a pericardului seros si acopera complet exteriorul inimii. Cealalt foi a pericardului seros este parietal i acoper faa profund a pericardului fibros, care are forma unui sac rezistent, cu fundul aezat pe diafragm. Pericardul fibros protejeaza inima El este legat prin ligamente de organele din jur - stern, coloan vertebral i diafragm.

Miocardul, stratul cel mai gros din structura inimii, cuprinde miocardul contractil, de execuie, i miocardul embrionar, de comand esutul nodal. Fibrele miocardului contractil sunt dispuse circular n atrii i oblic n ventricule. Musculatura atriilor este complet separat de musculatura ventriculelor, legtura anatomic i funcional fiind realizat de esutul nodal, alctuit dintr-o musculatur specific, ce pstreaz caracterele embrionare. Structural, esutul nodal se deosebete de cel de execuie prin aranjamentul neregulat al miofibrilelor care trec de la o celul la alta, formnd reele, i prin abundena sarcoplasmei, bogat n glicogen.

esutul nodal cuprinde: nodulul sinoatrial Keith-Flack, in atriul drept in proximitatea varsarii venei cave superioare nodulul atrioventricular Aschoff-Tawara, situat deasupra orificiului atrioventricular drept fasciculul atrioventricular Hiss, care pleaca din nodulul atrioventricular si se gaseste la nivelul portiunii membranoase a septului interventricular. Deasupra portiunii musculare a septului interventricular, fasciculul atrioventricular se imparte in doua ramuri care coboara in ventricul si formeaza reteaua Purkinje.

Endocardul reprezinta foita endoteliala ce captuseste interiorul inimii. El trece fara intrerupere de la atrii la ventricule, acoperind si valvulele, cordajele tendinoase si muschii papilari. Endocardul de la nivelul atriilor se continua cu intima venelor si arterelor. Endocardul inimii drepte este independent de endocardul inimii stangi. Pericardul este sacul fibros care inveleste inima in exterior, o seroasa care cuprinde, ca si pleura, doua foi : una viscerala, care acopera miocardul, si alta parietala, care vine in contact cu organele de vecinatate.Intre cele doua foi se afla cavitatea pericardiaca.

Vascularizatia si inervatia inimii

Inima este irigata de catre cele doua vene coronare (stanga si dreapta), cu originea in aorta ascendenta. Coronara stanga, dupa un scurt traiet, se bifurca in ramura interventriculara anterioara are coboara in santul interventricular anterior si in artera circumflexa care strabate santul coronar stang. Artera coronara dreapta se fixeaza in santul coronar drept si coboara prin santul interventricular posterior. Arterele coronare dau nastere la ramuri colaterale, care sunt de tip terminal, irigand regiuni din miocard, neanastomozandu-se intre ele. Daca una dintre aceste colaterale se obtureaza printr-un spasm prelungit sau printr-un tromb (embolus), teritoriul respectiv nu mai primeste substante nutritive si oxigen, se necrozeaza si aoare infarctul. Sangele venos al inimii este colectat de vene, si anume: vena mare a inimii, care urca prin santul interventricular anterior, vena mijlocie a inimii, care urca prin santul interventricular posterior, si vena mica a inimii, care strabate santul coronar drept. In cele din urma, sangele colectat de acestea ajunge in sinusul coronar (din santul atrioventricular stang) colectorul venos principal al inimii. Sinusul coronar se deschide in atriul drept printr-un orificiu prevazut cu valvula Thebesius. Limfa inimii ajunge in ganglionii traheobronsici si mediastinali, dupa ce a facut statie in ganglionii intermediari (asupra carora a Francisc Rainer a realizat un studiuin profunzime).Din vag se desprind nervii cardiaci (superiori si inferiori), cat si nervii cardiaci toracali. Exista 3 nervi cardiaci simpatici: superior origine: ganglionul cervical superior mijlociu origine : ganglionul cervical mijlociu inferior origine : ganglionul stelat

Nervii cardiaci simpatici si parasimpatici se impletesc formand plexul cardiac, localizat sub crosa aortei. In centrul acestui plex se afla ganglionul Wriesberg.

Arborele vascular

Arborele vascular este format din artere, vase sangvine prin care sangeke oxigenat circula de la inima spre tesuturi si viscere, vene prin care sangele incarcat cu dioxid de carbon este readus la inima si capilare, vase de un calibru minuscul, interpuse intre artere si vene, fiind intermediare in schimbul de substante intre sange si tesuturi.

STRUCTURA ARTERELOR SI VENELOR

Arterele si veneke au in structura peretilor lor trei tunici suprapue, care de la exterior spre interior sunt:adventitia, meia si intima. Calibrul arterelor scade de la inima spre periferie, cele mai mici fiind arteriolele, care se continua cu capilarele. Adventitia este alcatuita din tesut conjuctiv, detinand fibre de colagen si elastice. In structura adventitiei arterelor, ca si la vene, exista vase mici de sange care hranesc peretele vascular (vasa vasorum) si care patrund in tunica medie. In adventitie se gasesc si fibre nervoase vegetative, cu rol vasomotor. Tunica mijlocie (media) are structura diferita, in functie de calibrul arterelor. La arterele mari, de tip elastic, media este formata din lame elastice cu dispozitie concentrica, rare fibremusculare netede si tesut conjuctiv. In arterele mijlocii si mici, de tip muscular, media este groasa si contine fibre musculare netede, printre care sunt dispersate fibre colagene si elastice. Tunica interna/intima (endoteliu) este structurata intr-un rabd de celule endoteliale turtite, asezate pe o membrana bazala. Intima se continua cu endocardul ventriculilor. La artere, intre aceste trei tunici se afla membrane elastice, membrana elastica externa care separa media de adventitie. Peretele venelor, al caror calibru creste de la periferie spre intima, are in componenta aceleasi trei tunici ca si la artere, cu cateva deosebiri: cele trei tunici nu sunt bine delimitate, datorita absentei celor doua membrane elastice, tunica mijlocie a venelor este mai subtire, tesutul muscular neted al venelor este mai redus, adventitia este mai groasa. Intima de la nivelul venelor cave se continua cu endocardul atriilor. In venele situate sub nivelul cordului, unde sangele circula in sens opus gravitatiei, endoteliul acopera din loc in loc valvule in forma de cuib de randunica, care au rolul de a fragmenta si directiona coloana de sange.STRUCTURA CAPILARELOR Capilarele sunt vase sangvine de o capacitate mult mai mica (4-12 microni), raspandite in toate structurile tisulare si viscerale. In component lor distingem un periteliu la exterior, format dintesut conjuctiv cu fibre de colagen si reticulina prin care se insera fibre nervoase, o membrana bazala, bogata in mucopolizaharide si fibre de reticulina si un endolteliu unistratificat la exterior. In ficat si in glandele endocrine exista capilare specializate numite capilare sinusoide, cu un calibru mult mai mare (10-30 microni), avand peretele intrerupt pe alocuri, cu dilatari si stramtorari, lucru care favorizeaza schimburile, neavand niciun fel de periteliu, cu un lumen neregulat.

MAREA SI MICA CIRCULATIE Anatomia sistemului vascular presupune doua teritorii de circulatie:

Circulatia mare (sistemica) Circulatia mica (pulmonara)

Circulatia mica

Circulatie care incepe din ventriculul drept si se termina in atriul stang. Sangele venos di ventriculul drept paraseste inima prin trunchiul arterei pulmonare, se raspandeste in reteaua capilara din peretele alveolelor pulmonare, de unde se intoarce prin venele pulmonare in atriul stang. Snagele din mica circulatie, in deplasarea lui prin capilarele pulmonare, elimina bioxidul de carbon pe care il aduce de la nivelul tesuturilor si se incarca cu oxigen.

Circulatia mare

Circulatia sistemica incepe in ventriculul stang, prin artera aorta care transporta sangele cu oxigen si substante nutritive spre tesuturi si viscere. De la nivelul acestora, sangele incarcat cu dioxid de carbon este preluat de cele doua vene cave care-l duc in atriul drept. Artera aort pleac din ventriculul stng. Traiectul ei se submparte n trei poriuni i anume: aorta ascendent, arcul aortic i aorta descendent. AORTA DESCENDENTA ncepe din ventriculul stng i se termin la nivelul trunchiului brahiocefalic. Ea este prevzut cu trei valvule (valvulele sigmoide aortice). Din aorta ascendent pornesc, la nivelul valvulelor semilunare, cele dou artere coronare, dreapt i stng, care hrnesc inima. ARCUL AORTIC se ntinde de la trunchiul brahiocefalic pna la ligamentul arterial (canalul arterial obliterat). Din arcul aortic pornesc trei artere mari:

trunchiul brahiocefalic sau artera nenumit artera carotid comun stng artera subclavie stng

Trunchiul brahiocefalic se bifurc la rndul lui n artera carotid comun dreapt i artera subclavie dreapt.

Artera carotid comun se ntinde de la origine pn la marginea superioar a cartilajului tiroid, unde se bifurc n artera carotid extern i artera carotid intern. La locul de bifurcare, artera carotid comun prezint o uoar dilatare numit sinus carotidian, n pereii cruia se afl glomusul carotidian, o formaiune cu rol n reglarea presiunii arteriale (conine baroreceptori i chemoreceptori).

Artera carotid extern se ntinde de la marginea superioar a cartilajului tiroid pn la nivelul condilului mandibulei unde se mparte n dou ramuri terminale: artera temporal superficial i artera maxilar. nainte de bifurcare, ea d mai multe ramuri colaterale i anume arterele tiroidian superioar, lingual, facial, occipital, sternocleidomastoidian, auricular posterioar i faringian ascendent. Artera carotid extern prin ramurile ei prin ramurile ei terminale i colaterale, vascularizeaz o mare parte din organele gtului i capului, inclusiv dura mater, n afar de encefal i ochi. Artera carotid intern dup ce se desparte de carotida extrern, ptrunde n craniu prin canalul carotidian, dup care se mparte n mai multe ramuri i anume arterele: cerebral anterioar, cerebral mijlocie, coroidian, oftalmic i comunicant posterioar. Artera subclavie dreapt pornete din trunchiul brahiocefalic, iar cea stng direct din arcul aortic. Ambele artere subclaviculare au acelai traiect i acelai teritoriu de irigare. Artera subclavie se ntinde de la punctul de origine pn sub clavicul, unde se continu cu artera axilar. Pe traiectul ei, artera subclavie d mai multe ramuri: vertebral, toracic intern, tireocervical i costocervical. Artera vertebral ptrunde n orificiile arteriale ale apofizelor transverse cervicale, intr apoi n craniu i unete cu cea de pe partea opus, formnd artera bazilar. Ramurile arterei bazilare, prin cele 2 artere cerebrale posterioare, irig trunchiul cerebral, cerebelul i o parte din emisferele cerebrale. Artera bazilar se anastomozeaz cu ramurile cerebrale ale arterei carotide interne formnd poligonul arterial Willis, aezat la baza creierului, n jurul eii turceti. Artera toracic intern, numit i mamar intern, irig prin ramurile ei colaterale i terminale o parte din peretele toracic, peretele abdominal, bronhiile i diafragmul. Trunchiul tireocervical irig prin ramurile lui colaterale i terminale tiroida, faringele, esofagul, traheea, laringele i muchii coloanei cervicale. Trunchiul costocervical irig muchii profunzi ai cefii i primele 2 spaii intercostale. Artera transvers cervical hrnete o parte din muchii centurii scapulare. Artera axilar se ntinde de la marginea inferioar a claviculei pn la marginea inferioar a muchiului marele pectoral, de unde se continu cu artera brahial, ea d urmtoarele ramuri: torcal suprem, toracoacromial, toracal lateral (mamar extern), subscapular i arterele circumflexe humerale. Artera axilar, prin ramurile ei, irig o mare parte din regiunile trunchiului. Artera brahial se ntinde de la marginea inferioar a marelui pectoral pn la linia de flexie a cotului unde se bifurc n 2 ramuri terminale, i anume artera radial i ulnar. Prin ramurile sale colaterale (artera brahial profund i artera colateral ulnar), ea irig braul. Artera radial se ntinde de la cot pn la regiunea carpian, n dreptul degetului mare, unde se continu cu arterele minii. Artera ulnar se ntinde tot de la cot pn la regiunea carpian, de unde se continu cu arterele minii. Prin ramurile lor colaterale, arterele radiar i ulnar irig antebraul, iar prin ramurile terminale irig mna. Arterele minii rezult din anastomozarea arterei radiale i ulnare prin care se formeaz aa-numitele arcade palmar superficial i palmar profund. AORTA TORACALA se ntinde de la ligamentul arterial pn la diafragm. Din ea pornesc 2 feluri de ramuri: viscerale i parietale. Ramurile viscerale sunt reprezentate de arterele esofagiene, care irig esofagul, de arterele pericardice, care irig pericardul, i de arterele bronice, care irig bronhiile. Ramurile parietale sunt reprezentate de arterele frenice superioare i de arterele intercostale posterioare, care sunt n numr de 10 perechi i care irig peretele toracic. Arterele intercostale alctuiesc mpreun cu nervul intercostal respectiv mnunchiul vasculo-nervos intercostal, care se afl n anul costal din marginea inferioar a coastei.

AORTA ABDOMINALA se ntinde de la diafragm pn la bifurcarea ei n cele 2 artere iliace comune, la nivelul vertebrei L4. Din ea pornesc 3 feluri de ramuri: Trunchiul celiac este prima ramur visceral din care se desprind arterele gastric stng, hepatic i splenic, ce irig organele respective. Artera mezenteric superioar d urmtoarele ramuri: pancreatico duodenal, jejunale i ileale, ileocolic, colic dreapt i colic medie. Prin aceste ramuri, artera mezenteric superioar irig pancreasul, intestinul subire i jumtatea dreapt a cadrului colic. Artera mezenteric inferioar vascularizeaz restul colonului i partea superioar a rectului prin arterele colic stng, sigmoidiene i rectal superioar. Artera suprarenal medie irig glanda suprarenal, cea renal, rinichiul . Arterele testiculare la brbat i ovarian la femeie irig testicului, respectiv ovarul. Artera frenic inferioar irig diafragmul iar arterele lombare irig muchii spatelui i muchii lai ai abdomenului. Aorta abdominal se bifurc la nivelul vertebrei lombar 4 n 2 ramuri principale, numite arterele iliace comune. Ele se ntind de la locul de bifurcare a aortei abdominale pn la articulaia sacro-iliac, unde se bifurc n arterele iliac intern i extern. Artera ilicac intern sau hipogastric d ramuri viscerale i parietale. Ramurile viscerale sunt reprezentate de arterele vezicale care prin ramurile lor irig vezica urinar i organele genitale, de artera uterin prezent la femeie care irig uterul, tuba uterin, ovarul i vaginul, de artere deferenial prezent la brbat i care irig canalul deferenial, de artera rectal mijlocie, care contribuie la irigaia rectului, de artera ruinoas intern, care irig organele genitale externe i muchii perineului. Ramurile parietale sunt reprezentate de arterele fesiere, care irig muchii fesieri, de artera lateral care irig cavitatea pelvian, de artera ileolombar, care irig muchii abdominali profunzi, i de artera obturatoare care irig o parte din muchii coapsei. Artera iliac etern se ntinde de la locul unde se bifurc artera iliac comun pn la ieirea din bazin (ligamentul inghinal), unde se continu cu artera femural. De pe traiectul ei se desprind arterele circumflex iliac profund, care hrnete muchii lai ai abdomenului i epigastric inferioar, care se anastomozeaz cu epigastrica superioar. Artera femural se ntinde de la nivelul ligamentului inghinal pn la nivelul inelului tendinos al muchiului adductorul mare, de unde se continu cu artera poplitee. De pe traiectul ei se desprind ramuri colaterale, din care cele mai importante sunt: artera epigastric superficial, care irig pielea i esutul subcutanat din regiunea abdomenului inferior, artera circumflex iliac superficial, care irig tegumentele abdomenului inferior, artera femural profund, care irig articulaia coxofemural i o parte din muchii coapsei. Artera poplitee se gsete n groapa poplitee (regiunea postrioar a genunchiului), ntinzndu-se de la inelul tendinos al muchilui adductor mare pn la inelul tendinos al muchiului solear.Artera tibial anterioar se ntinde de la inelul tendinos al muchiului solear pn la ligamentul cruciat, de unde se continu cu artera dorsal a piciorului (pedioas). Prin ramurile ei colaterale iorg regiunile anterioar i lateral ale gambei. Artera tibial posterioar se ntinde de la inelul tendinos al muchiului solear pn la anul retromaleolar intern, unde se bifurc n arterele plantare. Ramurile ei colaterale irig regiunea posterioar a gambei. Artera dorsal a piciorului este o ramur terminal a arterei tibiale anterioare. Ea se termin la nivelul primului spaiu interosos, contribuind la alctuirea reelei arteriale a piciorului. Arterele plantare (medial i lateral) sunt ramuri terminale ale arterei tibiale posterioare. Din artera plantar lateral ia natere arcul plantar, din care pornesc arterele metatarsiene plantare care, la rndul lor, dau natere arterelor digitale plantare. Sistemul arterial al micii circulaii este format din trunchiul arterei pulmonare i din ramurile lui. Trunchiul arterei pulmonare pleac din ventriculul drept i dup 3-4 centimetri se mparte n artera pulmonar stng i artera pulmonar dreapt. Artera pulmonar stng are un traiect orizontal i o lungime de circa 3 centimetri. Dup ce ptrunde n plmn, ea se mparte n 2 ramuri principale pentru cei doi lobi pulmonari. Acestea, la rndul lor, se divid n ramuri din ce n ce mai mici, terminndu-se n reeaua capilar din jurul alveolelor pulmonare. Artera pulmonar stng e legat de aort prin ligamentul arterial, care rezult din obstruarea canalului arterial (canalul arterial este prezent la embrion i ft i face legtura ntre cele 2 vase mari). Artera pulmonar dreapt are un traiect aproape orizontal i o lungime de circa 5-6 centimetri. Dup ce ptrunde n plmn, ea d trei ramuri principale pentru cei 3 lobi pulmonari.

Sistemul venos al marii circulaii este reprezentat de totalitatea venelor care conduc sngele n vena cav superioar i cav inferioar ce se deschid n atriul drept. VENA CAVA SUPERIOARA i afluenii ei. Vena cav superioar colecteaz sngele venos de la nivelul extremitii cefalice, al membrelor superioare i al trunchiului (partea supradiafragmatic a acestuia). Vena cav superioar este aezat n mediastinul anterior, are o lungime de 6-8 centimetri i se ntinde de la cartilajul primei coaste pn la atriul drept. Ea are ca origine trunchiurile venoase brahiocefalice iar ca afluent marea ven azygos. Marea ven azygos este aezat n mediastinul posterior, pe flancul drept al coloanei vertebrale. Ea are ca origine vena lombar ascendent dreapt, care ptrunde n torace i devine marea ven azygos. Aceasta colecteaz ngele din pereii trunchiului prin venele intercostale i prin vena hemiazygos, situat pe flancul stng al coloanei vertebrale. Venele brahiocefalice dreapt i stng, numite i vene anonime, sunt 2 trunchiuri venoase care iau natere din unirea venelor jugulare interne cu venele subclaviculare. Dintre afluenii venelor brahiocefalice menionm venele tiroidiene inferioare, vertebrale i toracice interne. Ele culeg sngele din regiunile i organele sinonime. Vena jugular intern colecteaz snge venos din craniu, orbit i parial de la fa. Ea formeaz mpreun cu artera carotid comun i cu nervul vag mnunchiul vasculonervos al gtului. Dintre afluenii acestei vene menionm venele tiroidiene superioare, faringiene, linguale, oftalmice i faciale. Aceste vene colecteaz sngele din regiunile i organele sinonime. Tot n vena jugular se mai vars sistemul venos al craniului, format din sinusurile durei mater craniene, care sunt nite caviti spate n grosimea acestei membrane cptuite cu un endoteliu. n aceste sinusuri este colectat, prin venele encefalice superficiale i profunde, sngele din encefal. Dintre sinusurile durei mater le amintim doar pe cele mai importante i anume sinusurile sagital superior, sagital inferior i coronar, care sunt nepereche i sinusurile transvers, cavernos, petros i occipital care sunt pereche. VENA CAVA INFERIOARA adun sngele venos din organele abdominale i pelviene, din pereii cavitii abdominale i din membrele inferioare pe care l vars n atriul drept. Ea ezult dun unirea celor 2 vene iliace comune i urc pe dinaintea coloanei vertebrale, fiind aezat la dreapta aortei. n drumul su este acoperit de duoden, pancreas i ficat. Vena cav inferioar strbate diafragmul, ptrunde apoi n pericard i se vars n atriul drept. n vena cav inferioar se vars 2 categorii de vene afluente: viscerale, care aduc sngele din viscerele abdominale i pelviene i parietale care aduc sngele de la pereii abdominali. Venele viscerale afluente venei cave sunt: venele spermatice i ovariene, vena suprarenal dreapt care colecteaz sngele de la nivelul glandelor suprarenale, venele renale, venele hepatice care colecteaz sngele de la nivelul viscerelor abdominale ncepnd de la cardia i pn la rect. Acestea din urm strng sngele adus de vena port la ficat.

Vena port ia natere din unirea venei mezenterice superioare cu vena splenic, dup ceaceasta din urm s-a contopit cu vena mezenteric inferioar. Vena splenic colecteaz sngele de la nivelul pancreasului, stomacului i duodenului. Vena mezenteric superioar adun sngele de la intestinul subire i de la jumtatea dreapt a colonului. Vena mezenteric inferioar colecteaz sngele de la rect i de la jumtatea stng a colonului. Vena mezenteric inferioar se unete cu vena splenic. Vena port astfel format ia parte la alctuirea pediculului hepatic alturi de canalul coledoc i de artera hepatic. Ajuns n hilul hepatic, ea se divide n ramuri din ce n ce mai mici care ajung n spaiile dintre lobulii hepatici. Ramurile venei porte din aceste spaii trimit ramificaii n lobulii hepatici unde se capilarizeaz. Din capilarele sinusoide iau natere venele centrolobulare, care se unesc la baza lobulilor n vene sublobulare, formnd n cele din urm venele hepatice care colecteaz tot sngele din ficat i l duc n vena cav inferioar. Cele mai importante vene parietale care se vars n vena cav inferioar sunt venele forenice inferioare care colecteaz snge de la diafragm i venele lombare care colecteaz snge de la pereii abdominali.

Vena iliac intern, numit i vena hipogastric prin afluenii ei viscerali colecteaz sngele de la uter, vagin , rect , vezica urinar i organele genitale externe, iar prin afluenii parietali alctuii din venele fesiere, obturatoare, sacrale laterale i ileolombare adun sngele de la pereii bazinului. Vena iliac extern e o continuare a venei femurale, se ntinde de la ligamentul inghinal pn la articulaia sacroiliac intern i formeaz vena iliac comun. Pe traiectul ei primete ca afluent vena circumflex iliac profund i vena epigastric inferioar care colecteaz snge din peretele abdominal inferior.

Venele membrului inferior sunt superficiale i profunde. Venele superficiale nu urmeaz traiectul arterelor, fiind aezate sub piele. La nivelul piciorului, aceste vene sunt dispuse n 2 reele: reeaua venoas dorsal i reeaua venoas plantar. Din aceste reele se formeaz 2 vene superficiale mari: vena safen mare i mic. Vena safen mare ia natere de pe faa dorsal a piciorului, trece naintea maleolei interne i urc pe faa intern a gambei, apoi a coapsei pn n regiunea inghinal, unde se curbeaz i se vars n vena femural. Vena safen mic ia natere tot pe faa dorsal a piciorului, trece napoia maleolei externe, urc pe faa osterioar a gambei pn la regiunea poplitee, unde strbate fascia i muchii acestei regiuni, vrsndu-se n vena poplitee. Venele superficiale se anastomozeaz cu cele profunde prin venele comunicante de la diferite nivele. Venele profunde ncep la nivelul degetelor cu venele digitale plantare, ce se continu cu venele interosoase plantare, care se vars n arcada venoas plantar. Din aceast arcad se formeaz venele tibiale anterioare i posterioare i venele fibulare. Acestea urmeaz traseul artereleor omonime i formeaz vena poplitee, care se continu cu vena femural.

Vena femural urmeaz traiectul arterei femurale, ntinzndu-se de la inelul muchioului adductor mare pn la ligamentul inghinal, unde se continu cu vena iliac extern. Pe traseul ei primete aflueni care colecteaz sngele din muchii coapsei i de la regiunea abdominal inferioar. Sistemul venos al micii circulaii: mica circulaie ncepe cu artera pulmonar care ia natere din ventriculul drept i se termin cu venele pulmonare care se vars n atriul stng. Arteriolele care ajung la nivelul acinilor pulmonari dau natere capilarelor din peretele alveolocapilar. Acestea se strng apoi n venule i n vene de calibru din ce n ce mai mare, formnd n cele din urm dou vene pulmonare pentru fiecare plmn.

SISTEMUL LIMFATIC Sistemul limfatic este totalitatea ganglionilor, vaselor si structurilor limfatice ce transporta limfa, care ulterior ajunge in circulatia venoasa. Limfa, asemeni lichidului interstitiar, are o compozitie similara plasmei, insa cu un cumul proteic inferior plasmei. Sistemul limfatic are doua trasaturi importante care-l deosebeste de sistemul circulator: Capilarele sale sinuoase si mult mai neregulate formeaza retele terminale, fiind adaptat la functia de drenare, in comparatie cu capilarele sangvine care sunt intermediari intre artere si vene. Pe traectul vaselor limfatice, la locul de confluenta a acestora, se gasesc o serie de formatiuni caracteristice, numite ganglioni limfatici. Acestia au forme variate, cu dimensiuni medii de 2-5 mm pana la 1-2 cm. In conditii normale ei sunt de o consistenta relativ moale, insa pot suferi si o hipertrofie ganglionara, inflamandu-se si devenind durerosi la palpare. CLASIFICAREA GANGLIONILOR Ei se clasifica in grupe ganglionare, insa in cadrul acestei grupari se exclud ganglionii solitari precum ganglionul epitrohlean, din proximitatea epicondilului medial al humerusului.Principalele grupe ganglionare sunt : Ganglionii pericranieni localizati circular in jurul craniului (ganglionii occipitali, mastoidieni, paratiroidieni, submandibulari, submentali) colecteaza limfa extremitatii cefalice ; Ganglionii cervicali, localizati la gat, inconjurand vena jugulara interna colecteaza limfa viscerocraniului ; Ganglionii axilari colecteaza limfa toracala, a glandelor mamare si a membrului superior ; Ganglionii inghinali colecteaza limfa membrului inferior, a organelor genitale externe, cat si peretele anterior al abdomenului ; Ganglionii iliaci, localizati de-a lungul vaselor iliace comune colecteaza limfa de la viscerele pelviene ; Ganglionii mediastinali colecteaza limfa peretilor toracelui si de la viscerele toracice ; Ganglionii celiaci localizati in curbura mica a stomacului si fata inferioara a ficatului colecteaza limfa de la ficat, stomac, splina, duoden si pancreas. Ganglioni lombo-aortici, localizati in jurul aortei lombare colecteaza limfa de la rinichi, uretere si glande suprarenale ; Ganglioni mezenterici superiori colecteaza limfa de la jejuno-ileon, cec, colon ascendent si jumatatea dreapta a colonului transvers ; Ganglionii mezenterici inferiori colecteaza limfa de la jumatatea stanga a colonului transvers, colonul descendent, sigmoid si partea superioara a rectului.

STRUCTURA GANGLIONILOR La exterior, ganglionii sunt inveliti intr-o capsula fibroasa, din care patrund spre septuri conjuctivo-vasculare ce delimiteaza o serie de loji in care este cuprins parenchimul glandular, ce detine o zona corticala si una medulara. Zona corticala, formata din conglomerate limfocitare, unde septurile sunt mai rare, prezinta foliculi limfocitari. In medulara, tesutul limfoid se dispune dub forma de cordoane foliculare, anastomozate intre ele. Formatiuni comune le reprezinta sinusurile, in care se deschid vasele limfatice aferente ale ganglionilor, care patrund in ganglion si strabat capsula fibroasa de la periferia acestuia Vasele limfatice eferente ies din ganglion prin hilul acestuia, prin care patrund si vasele nutritive ale acestuia. Ganglionii limfatici realizeaza mai multe functii : produc limfocite si monocite, formeaza anticorpi, au rol in circulatia limfei, opresc patrunderea unor substante straine (la persoanele tatuate, ganglionii regionali sunt colorati fiindca au retinut substanta cu care a fost tatuata persoana respectiva), au rol de bariera in intinderea infectiilor (in cazul unor infectii ganglionii regionali sunt hipertrofiati). Limfa colectata de la diverse tesuturi si organe interne, dupa ce au strabatut ganglionii regionali, unde s-au imbogatit cu limfocite si monocite, circula prin vasele eferente ale ganglionilor spre trunchiurile limfatice mari. Aceste trunchiuri limfatice sunt : Trunchiul jugular Trunchiul subclavicular Trunchiul bronho-mediastinal Trunchiul lombar Trunchiul intestinal

Toate aceste trunchiuri ajung in final la doua colectoare principale :

1. CANALUL TORACIC

Canalul toracic reprezinta cel mai mare colector limfatic si incepe printr-o dilatatie numita cisterna chyli( sau cisterna Pecquet), situata in dreptul vertebrei L2. Urca anterior de coloana vertebrala, inapoia aortei, strabate diafragma si patrunde in cavitatea toracica, in regiunea mediastinala posterioara. Ajuns la nivelul T4, se indreapta spre stanga si inainte pentru a se deschide in unghiul venos, format din unirea venei jugulare interne din stanga cu vena subclaviculara stanga (unghiul Pirogoff). Ultima sa portiune se gaseste in mediastinul superior. Canalul toracic are o lumgime de 25-30 cm si un calibru de 2-3 mm, fiind prevazut cu valvule pe interior. Canalul toracic coleteaza limfa din patrimea inferioara stanga si dreapta si din patrimea superioara stanga, primind ca afluenti trunchiurile lombare, trunchiul intestinal si trunchiurile jugular, subclavicular si bronhomediastinal din partea stanga.

2. VENA LIMFATICA DREAPTA

Avand o lungime 1-2 cm, se deschide in locul de unire dintre vena jugulara interna din dreapta cu vena subclaviculara dreapta. Aceasta colecteaza trunchiul jugular, subclavicular si bronhomediastinal din partea dreapta.

SPLINA Splina este un organ abdominal intraperitoneal, nepereche localizat in hipocondrul stang. Prezinta o capsula in care exista fibre musculare netede si din care pornesc septuri ce nu compartimenteaza organul. Parenchimul splinei se numeste pulpa. Macroscopic, daca sectionam orgaanul fara sa il fixam, el apare rosu cu puncte albe. Acestea reprezinta pulpa alba iar partea rosie se numeste pulpa rosie. Circulatia la nivelul splinei Arterele dau ramuri trabeculare ce dau la randul lor ramuri ce se distribuie parenchimului. Aceste ramuri se inconjoara de tesut limfoid si formeaza arterele centrale ale pulpei albe. Din acestea se desprind ramuri - arteriolele foliculilor limfoizi din pulpa alba splenica. Ramurile terminale ale a. centrale sunt arteriolele penicilate (au forma de pensula - scurte si drepte) care conduc sangele spre sinusurile venoase ale pulpei rosii. Exista doua ipoteze privind trecerea sangelui din arteriolele penicilate in sinusurile venoase. Prima sustine ca exista continuitate intre arteriolele penicilate si sinusurile venoase, circulatia fiind de tip inchis si sangele neparasind arborele circulator. A doua ipoteza sustine ca arteriolele penicilate se termina printre cordoanele de celule ale pulpei rosii. Sangele strabate spatiul dintre aceste celule pana la capilarele sinusoide ale pulpei rosii. Aceaasta circulatie este deschisa deoarece sangele paraseste arborele circulator. Din sinusoidele pulpei rosii iau nastere venele pulpei rosii care se unesc si formeaza venele trabeculare ce nu prezinta un perete muscular propriu. Acestea vor forma in final venele splenice ce parasesc splina prin hil.Splina nu are circulatie limfatica.

Pulpa alba a splinei este alcatuita din:

mansonul de tesut limfoid care inconjoara arteriola si se numeste teaca limfoida periarteriala. Mansonul contine predominant limfocite T. foliculii limfoizi splenici care sunt alcatuiti din manta si centru germinativ, Ei semana cu foliculii secundari insa se asociaza cu o arteriola pozitionata excentric, acest ansamblu (folicul si arteriola) alcatuind corpusculul Malpighi. Foliculii contin prediominant limfocite B. La limita dintre pulpa alba si pulpa rosie exista zona marginala ce contine sinusuri, numite sinusuri marginale. Aici se deschid ramurile arteriolelor foliculare si ramuri din artera centrala a pulpei albe. Aceasta zona este importanta d.p.d.v. functional deoarece este locul prin care patrund anumite tipuri de limfocite circulante iar antigenele vin pe cale sangvina. Pulpa rosie este alcatuita din cordoane celulare ce delimiteaza sinusurile venoase. Sinusurile pulpei rosii au in structura lor celulel epiteliale cu propritati contractile. Aceste celule au forma alungita cu axul lung paralel cu axul sinusului iar in jurul sinusului sunt dispuse circular fibre de reticulina. Apar estfel niste spatii prin care patrund elementele figurate ale sangelui Fiziologia aparatului cardiovascular

FIZIOLOGIA CORDULUI Aparatul cardiovascular asigur circulaia sngelui n organism. La toate vertebratele, sngele circul printr-un sistem nchis de vase (artere, capilare, vene). Propulsia sngelui prin arborele vascular se datorete inimii, a crei activitate nentrupt de pomp creaz i menine o diferen de presiune ntre captul arterial i cel venos al arborelui vascular. A. Proprietile funcionale ale miocarduluiB. Funcia de pomp automat a inimii se datorete unor proprieti funcionale fundamentale ale peretelui su muscular: automatismul, excitabilitatea, conductibilitatea i contractilitatea.

Automatismul (funcia cronotrop)

Este proprietatea inimii de a se autoexcita, de a elabora stimuli ritmici. Scoas din corp, inima continu s se contracte, dac i se asigur irigarea cu lichid nutritiv corespunztor. Activitatea automat a inimii se datorete existenei esutului miocardic embrionar (nodal) care activeaz ntr-o ordine ierarhic astfel: nodulul sinoatrial (Keith-Flack) care elaboreaz ritmul sinusal, cu o frecven medie de 75 de stimuli pe minut. Acesta este ritmul normal al inimii; nodulul atrioventricular (Aschoff-Tawara) care genereaz ritmul nodal cu o frecven de 40 de stimuli pe minut. Cnd ritmul sinusal este suprimat, nodulul Aschoff-Tawara preia comanda, imprimnd inimii ritmul nodal; fasciculul atrioventricular His i reeaua Purkinje, genereaz ritmul idioventricular cu o trecven de 25 de stimuli pe minut. n mod normal, inima se supune centrului de automatism cu ritmul cel mai nalt. Elaborarea automat a stimulilor se datorete instabilitii potenialului de repaus al celulelor miocardului embrionar. Membrana acestor celule se atodepolarizeaz lent n timpul diastolei, iar cnd depolarizarea lent diastolic atinge un nivel critic, se produce un potenial de aciune propagat.

b. Excitabilitatea (funcia batmotrop)

Reprezint proprietatea celulelor miocardice de a rspunde la un stimul printr-un potenial de aciune propagat. Aceasta este proprietatea comun a tuturor structurilor excitabile nervoase, musculare sau glandulare i nu numai a muchiului cardiac. Excitantul fiziologic al miocardului este stimulul generat n centrele de automatism, dar inima poate fi excitat i prin curent electric sau prin excitani mecanici ( de exemplu creterea presiunii n cavitile inimii). Orice excitant natural sau artificial, trebuie s aib o anumit intensitate, numit valoare prag. Spre deosebire de muchii scheletici, inima nu este excitabil n timpul contraciei (sistol), ci numai n perioada de relaxare (diastol). Astfel este asigurat ritmicitatea fazelor de contracie i relaxare a inimii care nu intr niciodat n contracie tetanic, aa cum se ntmpl cu muchiul scheletic cnd este excitat cu frecvene ridicate. Aceasta este legea inexcitabilitii periodice a inimii. Inima nu rspunde prin contracie la stimuli care au valoare sub prag i d un rspuns maxim la orice stimul de valoare peste prag, indiferent de intensitatea stimulului; este legea "tot sau nimic". c. Conductibilitatea (funcia dromotrop)

Este proprietatea miocardului de a conduce stimulii la ntreaga mas miocardic. Excitaia ia natere la nivelul nodulului Keith-Flack difuzeaz n atrii, cuprinde nodulul Aschoff-Tawara de la care, prin fasciculul His i reeaua Purkinje, este condus la fibrele musculare ventriculare. De la nodulul sinusal, stimulul se rspndete lent cu o vitez de 0,05 m/s, prin musculatura atriilor-0,5 m/s iar n fasciculul His-4 m/s. ntrzierea conducerii excitaiei prin nodulul atrioventricular asigur intrarea succesiv n contracie nti a atriilor i apoi a ventriculelor, ceea ce asigur funcia de pomp a inimii. d.Contractilitatea (funcia inotrop)

Este proprietatea miocardului de a dezvolta o tensiune ntre capetele fibrelor sale. Prin contracie crete presiunea din cavitile inimii. Fora contractil a miocardului este direct proporional cu grosimea peretelui muscular fiind mai mare n ventricule dect n atrii, mai mare la ventriculul stng dect la ventriculul drept. Fora de contracie a inimii este direct proporional cu lungimea iniial a fibrelor miocardice produs de umplerea diastolic; acesta reprezint legea inimii studiat i stabilit de Starling. Experimental el a constatat c o ntoarcere venoas corespunztoare, chiar mrit i o rezisten a aortei mrit, determin o umplere mai bun a cavitilor inimii; fibrele cardiace se alungesc prin "dilatare tonogen" i astfel sunt capabile ca, n sistol s dezvolte o contracie mai mare, realizndu-se un debit sistolic mrit (la subiecii antrenai). Se ntlnesc situaii cnd fora de contracie scade, sngele nu este expulzat n totalitate i are loc dilatarea cavitilor inimii-"dilatare miogen" cu pierderea elasticitii i mrirea timpului de relaxare. n aceste condiii nu se mai realizeaz o adaptare a inimii la efortul prestat (la subiecii sedentari). Miocardul ca i muchiul striat transform energia chimic nmagazinat n moleculele de ATP (adenozin trifosfat), n energie mecanic. Refacerea ATP-ului are loc pe seama CP (fosfocreatin) i a glicolizei. Miocardul poate utiliza i alte surse de energie n afar de glucoz, ca acidul lactic, acizii grai i corpii cetonici.

Bolile Sistemului Circulator

FlebitaFlebitaesteinflamarea unei vene, care afecteaza, n general, membrele inferioare. Eaesteexpresia mniei si frustrarii datorate unei diminuari a bucuriei de a trai. Suntem nclinati sa-i acuzam pe ceilalti de propriile noastre lipsuri si de situatia penibila de blocaj emotiv si energetic n care ne aflam.Pentru a trata flebitaestenecesara cresterea energiei din atriul drept. In acest scop se va mentine palma dreapta in dreptul piciorului, la o distanta de 10-20 de centimetri fata de acesta, iar palma stinga va fi indreptata spre inima, la o distanta de 30-40 de centimetri fata de corp.Aceasta modalitate de mentinere a palmelor mai poate trata senzatia de greutateceapare in picioare dupa strabaterea unei distante mai mari pe jos sau pentru cei care depun efort fizic intens. Se vor mentine palmele in modalitatea descrisa timp de 3 minute, zilnic.Fibrilatia atrialaesteo aritmie frecventa ce apare in special la persoane invarsta.In mod normal bataile inimii sunt ritmice.In fibrilatia atriala semnale electrice anormale determina camerele superioare ale inimii, numite atrii,satremure sau sa fibrileze. O inima aflata in fibrilatie nu poate pompa tot atat de mult sange ca una normala.Fibrilatia atriala creste riscul pentru accidentul vascular cerebral (AVC).Inima in fibrilatie face ca sangelesase acumuleze la nivelul atriilor.Aceasta acumulare poate duce frecvent la formarea de cheaguri in atrii.Daca inima pompeaza acest cheag in circulatie, acesta poate ajunge la nivelul creierului.Cheagul poate obstrua fluxul sangelui catre creier, determinand producerea unui accident vascular cerebral.De aceea, medicii specialisti recomanda ca marea majoritate a persoanelor cu fibrilatie atrialasafie tratate cu warfarina sau aspirina.Aceste medicamente impiedica formarea de cheaguri.Cauze:Fibrilatia atrialaestedeterminata de disfunctii ale activitatii electrice ale inimii. Boli care afecteaza miocardul (muschiul inimii) sau suprasolicita inima, frecvent determina aparitia fibrilatiei atriale.Aceste boli sunt:-hipertensiuneaarteriala, o afectiune in care sangele exercita o presiune crescuta asupra peretilor arterelor; valorile normale ale tensiunii arteriale sunt: 119 mmHg tensiunea arteriala sistolica si 79 cea diastolica-afectiunilecoronarelor si infarctul miocardic acut: bolile arterelor coranare sunt cauzate de formarea placilor de ateroscleroza (depozite de lipide in peretele vaselor) in interiorul lor; aceste vase alimenteaza miocardul cu sange bogat in oxigen-insuficientacardiaca apare atunci cand inima nu mai poate pompa eficient sangele in circulatie-afectiuniale valvelor inimii (valvulopatii): cel mai frecvent este interesata valva mitrala (valva situata intre atriul si ventriculul stang); aceste afectiuni apar cand valva e deteriorata sau ingustata si nu mai poate controla eficient fluxul de sange prin sau la iesirea din inima-cardiomiopatiile: afectiuni in care muschiul inimii este afectat si astfel scade cantitatea de sange care poate fi pompata de inima-miocarditele: afectiuni inflamatorii ale miocardului si pot apare dupa infectii virale, fungice sau alte infectii ca difteria, reumatismul articular acut sau tuberculoza-boalareumatismala cardiaca: afectiune a inimii in care sunt distruse miocardul si valvele, in cadrul bolii numite reumatism articular acut-bolicongenitale ale inimii: modificari ale structurii inimii prezente de la nastere-pericarditele(afectiuni inflamatorii a invelisului extern al inimii) si endocarditele (afectiuni inflamatorii ale portiunii interne a peretelui cardiac): in evolutia acestor boli pot apare leziuni ale miocardului si/sau valvelor-sindromulWolff-Parkinson-White: determina ritmuri rapide si neregulate (aritmii) ale inimii.HipertensiuneaLa adulti, hipertensiunea este definit drept o presiune sistolic mai mare sau egal cu 140 mm Hg, ori o presiune diastolic mai mare sau egal cu 90 mm Hg. Presiunea sanguin are o distributie continu in rndul populatiei, fr o linie clar de demarcatie intre normotensivi si hipertensivi. Hipertensiuneaesteprincipala cauz a afectiunilor cardiace, care reprezint factorul major de deces in lumea occidental.Una din relatiile fundamentale ale fiziologiei circulatoriiestereprezentat de faptul c "presiunea sanguin arterial = fluxul cardiac x rezistenta periferic". Dac fluxul cardiac sau rezistenta periferic se ridic, indiferent de cauz, si presiunea sanguin creste. Exist mai multi factori siguri care contribuie la hipertensiune, dar nu exist o cauz singular. Vrsta, modul de viat, predispozitia genetic, toate joacunrol important.Hipertensiunea trebuie tratat cnd se depisteaz pentru c are valori ridicate de 2-3 ori intr-o perioad de 3-6 luni. Cndunpacient are o afectiune de organ final (hipertrofie ventricular stng, insuficient renal sau afectiuni cardiovasculare), tratamentul trebuie instituit mai repede.De asemenea, in cazul unei hipertensiuni maligne (valoarea diastolic > 130 mmHg), tratamentul trebuie inceput imediat.Antihipertensivele vor fi date intotdeauna impreun cu alte recomandri, pentru a se reduce posibilitatea producerii altor incidente vasculare. Printre acestea se numr: renuntarea la fumat, scderea in greutate, reducerea consumului de alcool, intensificarea activittii fizice, reducerea aportului de sare in diet.Exist mai multe clase de medicamente disponibile.Acestea includ: diureticele, beta-blocantii, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei-(IEC), blocantii canalului de calciu, antagonistii angiotensinei II, medicamentele cu actiune la nivel central.Varicelen situatia n care venele nu mai asigura o circulatie corespunzatoare a sngelui, se pot dilata, dnd nastere la veritabile "lacuri" de snge. Cnd sunt situate superficial, aceste venedevinvizibile, dilatate si produc adesea simptome caracteristice - oboseala, senzatia de greutate sau durere n membrul respectiv. n cazurile severe, varicele se pot rupe, sau pot da nastere la leziuni ulcerate, deschise, la suprafata pielii. Localizarea cea mai frecventa a varicelorestela nivelul membrelor inferioare, la gambe si coapse. Varicele pot aparea att la femei ct si la barbati la orice vrsta, nsa cel mai frecvent afecteaza femeile n perioada cnd au copii si mai trziu.Antecedentele familiale de varice si naintarea n vrsta cresc riscul de aparitie a varicelor.Cauzele varicelor nu sunt complet ntelese.n unele cazuri, absenta sau slabirea valvelor venoase care previn scurgerea retrograda a sngelui n sens gravitational pot duce la o proasta circulatie venoasa. n alte cazuriestevorba de slabirea peretilor venosi.Mai rar varicele sunt consecinta unor boli ca flebita sau a unor anomalii congenitale ale venelor.Bolile venoase varicoase sunt n general progresive si nu pot fi prevenite complet.Cu toate acestea, s-a constatat ca purtarea ciorapului elastic, mentinerea unei greutati corporale n limite normale si exercitiul fizic regulat pot fi benefice.AterosclerozaAteroscleroza reprezinta procesul patologic de obstructie (stenozare) a lumenului arterial, din cauza depunerilor succesive de strate de lipide plasmatice, cheaguri de sange, colesterol, acumulari de calcar etc. Desi, in stare incipienta poate exista inca din stadiul intrauterin, ateroscleroza debuteaza cu precadere in jurul varstei de 20-25 de ani, se agraveaza progresiv pana la 50-60 de ani, dupa care incepe sa se manifeste pregnant prin simptomele bolii coronariene.Aterosclerozaeste unproces lent si de lunga durata, de aceea a fost obligatoriu asociata imbatranirii, varsta la care apar. Acum se cunoaste ca ea apare dupaunnumar de ani, depinzand de agresivitatea factorilor de risc, moment care corespunde intamplator batranetii. Cand se asociaza mai multi factori favorizanti ai aterosclerozei, efectele lor nu se aduna, ci se multiplica.