SCOALA NORMALA “VASILE LUPU”, IASI

LUCRARE DE SPECIALITATE PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICAREA COMPETENTELOR PROFESIONALE

PROFIL: PEDAGOGICSPECIALIZAREA: INSTRUCTOR

ANIMATOR, INSTRUCTORACTIVITATI EXTRASCOLARE

COORDONATOR:DIRECTOR PROF.UNGUREANU MIHAELA

CANDIDATABSOLVENTA:

TARANU LORENA-LILIANA

SESIUNEA MAI, 2006

SCOALA NORMALA “VASILE LUPU”

SESIUNEA MAI 2006

CUPRINSARGUMENT

I 1.Contextul international-modificari intervenite la nivel planetar 2.Contributia Consiliului Europei la desemnarea ideii de pluralism cultural

II 1.Rolul scolii in materializarea strategiilor interculturale 2.Aspecte ale educatiei pentru intelegere internationala

III 1.Despre cultura 2.Bazele teoretice ale pedagogiei interculturale 3.Demersurile educatiei interculturale 4.Educatia interculturala-metodologie si mijloace

ConcluziiAnexeProiect de lectieJocul de rolEvaluarea unitatii de invatarePersoane cu nevoi specialeBibliografie

ARGUMENT

“Oricare educatie, oricum ar fi ea, depinde in mare masura de valoareapersonala a celor care o realizeaza.”

ROBERT DOTTRENS

Ritmul scimbarii din societatea noastra a crescut mult in ultimele decenii. Schimbarile au fost pentu unii transformari progressive, pentru altii, evenimente neasteptate si bruste.S-au extins mai multe flageluri: terorismul, razboiul, traficul de stupefiante, de arme, violenta, traficul de fiinte umane. O reintoarcere la etica este necesara.

Deschiderea granitelor, fenomenele de emigrare, imigrarea, fenomenul de globalizare, dezintegrarea statala au pus in contact culture diferite, proces ce conduce in multe cazuri la asimilare, integrare, dar si la segregare si marginalizare.

In ultimii ani s-au facut eforturi considerabile pentru recunoasterea diversitatii culturale, dialogul multicultural devenind astfel un instrument al stabilitatii.

Scoala, ca principala instanta de culturalizare, este antrenata in materializarea unor strategii de permeabilitate, deschidere fata de alte expresii spirituale, de iesire din sine.

A accepta alteritatea si interdependenta, a crea conditiile exprimarii personalitatii altuia, a pune bazele unui comportamen solidar – acestea reprezinta deziderate pe care educatorul, in aceste vremi, este chemat sa le realizeze.

O abordare interculturala in educatie – care se vrea o veritabila formare a elevului si nu o simpla informare – trebuie sa ofere mijloace nu numai de a admite diferentele dintre copii(la nivel psihologic, social si cultural) ci si de a recunoaste la copil implicatia acestor elemente si legaturile lor in socializare si scolarizare.

Egalizarea sanselor educative si dezvoltarea unei educatii de calitate – pluralista si deschisa spre lume, pentru toti tinerii – trebuie sa ramana o prioritate.

Idealul educational in invatemantul preuniversitar romanesc vizeaza dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, formarea personalitatii autonome si creative.

Demersurile educationale isi orienteaza actiunile spre urmatoarele finalitati:

formarea personalitatii prin insusirea valorilor culturii nationale si universale;

educarea in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei;

cultivarea sensibilitatii fata de problematica si de valorile morale si civice; formarea capacitatii intelectuale, a disponibilitatilor affective si a

abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;

asimilarea tehnicilor de munca intelectuala, necesara autoinstruirii pe parcursul intregii vieti;

dezvoltarea armonioasa prin educatie fizica si sport, educatie pentru sanatate;

realizarea idealului educational, derivate din traditiile umaniste, din valorile democratiei din aspiratiile societatii ronmanesti si pastrarea ideii nationale.

In contextual unei societati care se schimba, invatamantul romanesc trebuie sa-si asume o noua perspectiva asupra functionarii si evolutiei sale in care parteneriatul educational trebuie sa devina o prioritate, parteneriat care sa implice: familia, autoritatile locale, agentii economici, organizatiile nonguvernamentale.

CAPITOLUL II 1. Contextul international-modificari intervenite la nivel planetar

“Sa fii liber nu inseamna sa faci tot ce vrei, ci sa stii ca poti sa vrei”

Jean Paul Sartre

Traim intr-o lume traversata de conflicte interetnice si de crize identitare.Dupa prabusirea sistemului mondial bipolar, omenirea traieste in cadrul procesului globalizarii efectele contradictiei dintre integrarea politica pe baza solidaritatii de interese si dezintegrarea statala pe criterii identitare, dintre omogenizarea economica si pulverizarea culturala.

Globalizarea modelului societatii deschise si libere a facilitat contactul intim ale unor culture diferite.Incrucisarea a generat uneori fenomene periculoase precum crima organizata, fundamentalismul religios, terorismul.

Schimbarile care au bulversat planeta in acest sfarsit de secol au fost pentru unii transformarii progresive, pentru altii evenimente neasteptate si bruste.Toate sectoarele si toate aspectele vietii noastre au fost atinse de aceste schimbari.

In plan politico-economic se fac simtite mai multe miscari:pe deoparte tendinta de generalizare a luptei pentru puterea centrala si pe de alta parte revendicarea identitati nationale sau regionale. In timp ce in anumite regiuni se incearca constituirea unor state nationale, in alte parti se ridica un semn de intrebare asupra rolului statului national si societatea contemporana. Se constata o saracire continua a regiunilor cele mai sarace si o imbogatire a celor mai bogate, care se lupta pentru a-si proteja privilegiile.

Omenirea constientizeaza ca, atat timp cat economicul va domina asupra spiritului iar socialul ramane undeva in umbra, globalizarea problemelor nu va permite rezolvarea lor.

Datorita progreselor medicinei si ale igienei, a unei rate crescute a natalitatii, cresterea demografica este galopanta.Se prevede ca in anul 2020 populatia gobului sa ajunga la opt miliarde de locuitori.Desi poate fi perceputa ca o forma de dinamism, crestera demografica impiedica multe tari sa se dezvolte economic si antreneaza probleme ale malnutritiei si de educatie.Insecuritatea si subdezvoltarea favorizeaza procreatia, iar in tarile dezvoltate, au o rata foarte mica a natalitatii, se pune problema reinnoirii generatiilor, realizata uneori doar prin imigratie.

In domeniile medicinei si igienei, rezultatele cercetarii medicale au permis eradicarea unor boli, dar au aparut altele precum SIDA, care mobilizeaza eforturi importante si care reclama vigilenta si solidaritate.

Aparitia economiei de piata a dus la cresterea complexitatii dinamicii migratorii. Internationalizarea fenomenului a avut repercursiuni importante asupra mediului, asupra populatiei si implicit asupra educatiei.Fenomenul migratiei trebuie privit intr-o perspectiva mai larga: protectia imigrantilor tinde

sa se inscrie in contextul drepturilor omului, fenomenul migrator este regandit in relatiile sale cu dezvoltare, dreptatea sociala, pacea, protectia mediului. Acest fenomen presupune relatii interculturale.

Unele comunitati, preocupate de a-si mentine puterea si teritoriul se reinchid pentru a se putea proteja mai bine si creeaza limite in adoptarea altor grupuri, care pot duce uneori la excludere.Se gasesc aproape pretutindeni exemple de excludere legate de diferentele culturale si deseori de forta stereotipurilor.Unele comunitati refuza instalarea pe teritoriul lor a unui adapost pentru refugiati, cetatenii unei comunitati considera ca este contrar propriilor lor interese invatamantul inlimba materna pentu copiii unor cetateni de alta etnie, sau nu sunt de accord cu stabilirea pe teritoriul lor a familiiilor de tigani. Aceste fenomene, aceasta teama de pierdere a identitatii collective si individuale provoaca rezistenta la deschidere si sunt folosite in mod nefast in politica.

Niciodata mijloacele de comunicare nu au fost atat de performante. Mobilitatea in acest domeniu este mare, producatorii si beneficiarii nu mai au patrie. Relatiile sociale si interpersonale sunt la randul lor puternic influentate de mijloacele de comunicare. Raporturile intre scris si vorbit se transforma, iar imaginea capata o importanta majora. Mijloacele de comunicare, de informare isi asuma o mare responsabilitate.

Una din preocuparile recente vizeaza economia deoarece explozia progreselor stiintelor tinde sa puna in pericol patrimonial genetic al plantelor, animalelor, oamenilor, securitatea planetei.

In ultimii ani s-au extins mai mute flageluri. Terorismul, razboiul, traficul de stupefiante au luat forme noi, violente, ucigase; fabricarea armelor si raspandirea lor constituie o amenintate, mai mult decat un mijloc de separare. O reintoarcere la etica este necesara. Bazele etice si juridice ale omenirii se vor constitui prin intermediul recunoasterii si respectarii drepturilor omului.

In ultimii ani s-au facut eforturi considerabile pentru recunoasterea diversitatii culturale. Filozofia pluralismului cultural este avansata si sustinuta de multiple organisme internationale si constituie un suport actional in multe state democratice.

Multiculturanismul se poate realiza prin strategia proiectelor commune, adica prin aducerea reprezentantilor diverselor culture la identificarea unor interese commune, in sfere extra-culturale petru ca prin cointeresarea la efort instructiv sa se ajunga la cunoastere, acceptare, respect reciproc. Dialogul multicultural devine astfel un instrument al stabilitatii.

Interculturalitatea inseamna mult mai mult decat simpla convietuire, fie si pasnica, a cunoasterii diferite. Ea inseamna: realitatea unor multiple impletite influente reciproce: plurilingvismul, elemente comune de civilizatii si cultura materiala, influente reciproce in sfera habitatului, portului, inclusive in obiceiurile alimentare.Pluralismul cultural recunoaste ca fiecare cultura produce semnificatii de valoare universala si pune problema nu numai a apararii diversitatii ci si a

dialogului culturilor care recunosc, dincolo de diferentele lor, ca fiecare contribuie la imbogatirea experientei umane.

Nu se poate concepe o cultura care nu ar avea nici o relatie cu altele; identitatea naste diferenta; mai mult, o cultura nu evolueaza decat prin contactele sale.

Culturile nu sunt statice. Ele se afla intr-un camp de relatii multiple, prin fiintele umane creatoare care le integreaza si le transforma. Fiecare individ asigurat ca face parte dintr-o cultura ce are toate atributele demnitatii si valorii. Nu este onest sa discreditezi alte culture ca fiind minore, bizarre, socante sau sa avansezi ierarhii valorice intr culture. Nu trebuie sa sacralizam anumite culture in defavoarea altora.

Educatia este producatoare de cultura si numai reproducatoare. Acest fapt ii confera o mare responsabilitate: educatiei ii revine sarcina de a allege intr o perspective segregationista care construieste baraje sau o perspectiva de schimb care stimuleaza diversificarea intereselor culturale, curiozitatea, creativitatea, deschiderea.

Drepturile omului sunt interdependente si indivizibile: ele vizeaza domeniile: civic, politic, economic, social si cultural. “Declaratia universala a drepturilor omului” precizeaza ca: “cea mai inalta aspiratie a omului este edificarea unei lumi in care fiintele umane sa fie libere sa vorbeasca si sa creada, a unei lumi eliberate de teroare si mizerie”. Un om sarac nu este un om liber. Respectarea drepturilor omului este conditionata de dezvoltare, dar o dezvoltare care san u fie evaluate numai dupa interesele economice ale celor bogati, facand abstractie de somaj, slabirea sistemului educativ, dezordine sociala, ci o dezvoltare care sa asigure drepturile economice si sociale ale unei mari mase de populatie.

Obstacolele in calea respectarii drepturilor omului sunt numeroase. Documentele organizatiilor internationale care militeaza pentru drepturile omului mentioneaza in acest sens: rasismul si excluderea sub toate formele sale, violenta fizica, atentatul la integritate corporala si tortura, rapirile, sexismul, mutilarile, agresiunile sexuale impotriva femeilor si copiilor, turismul sexual, exploatarea muncii copiilor. Mai sunt citate: absenta educatiei, conditiile socio-economice defavorabile, coruptia, intoleranta, terorismul, comertul de arme, traficul de stupefiante.

I 2. Contributia Consiliului Europei la desemnarea ideii de pluralism cultural

Multiculturalismul European este o bogatie potentiala, cu conditia sa nu diminueze sau sa anuleze identitatea fiecarei culturi. Multiculturalismul reprezinta anumite principii care vizeaza instaurarea modurilor de comunicare, de schimburi, de conexiune intre multiplele modele culturalepunand in relatie si in egalitate moduri de gandire si coduri de expresie diferite. Insasi constiinta identitatii culturale se fortifica prin depasirea mediului cultural al carei valori cu greu mai pot fi percepute in propria cultura.

Un document al UNESCO precizeaza:“Se poate spune ca o buna educatie culturala trebuie sa-i permita

persoanei a transcede aspectele culturii sale, percepute ca fiind limitative si a pune in libertate aspiratiile…”

Politicile educative si culturale se cer a fi deschise nu numai la valorile nationale, ci si la valorile internationale, caci cooperarea economica si politica va deveni imposibila daca nu se va alia cu spiritul de comprehensiune si de cooperare in domeniile culturii si educatiei.

O educatie apta sa ia in consideratie sau, mai mult sa se deschida diverselor valori este singura capabila sa raspunda nevoilor lumii de maine.

O contributie importanta in desemnarea ideii de interculturalitate si de sensibilizare a principalilor factori politici l-a avut si il are Consiliul Europei.

Creat la 5 mai 1949 de 10 state, Consiliul Europei numara acum 46 de membri. Romania a aderat la Consiliul Europei in 1993. Consiliul Europei este o organizatie interguvernamentala. Trateaza toate chestiunile majore cu care se confrunta societatea europeana in afara de problemele apararii. Programul lui cuprinde urmatoarele domenii de activitate: drepturile omului, cooperarea juridical, coeziunea sociala, educatie, cultura, patrimonial, sportul, tineretul, democratia locala si cooperarea transfrontaliera, protectia mediului, amenajarea teritoriala.

Obiectivele acestei organizatii sunt:1. Protectia drepturilor omului, a democratiei pluraliste si a suprematiei

dreptului.2. Favorizarea constientizarii si incurajarea dezvoltarii identitatii si

diversitatii culturale ale Europei.3. Cautarea solutiilor pentru problemele cu care se confrunta societatea

europeana: discriminarea minoritatilor, xenofobia, intoleranta, protectia mediului, clonarea umana, drogurile, terorismul, crima organizata etc.

4. Dezvoltarea stabilitatii democratiei in Europa prin sustinerea reformelor politice, legislative, constitutionale.

Scopurile Consiliului Europei sunt interzise in statutul acestuia. Conform Art.1 “Consiliul European are viziunea…, de a crea legaturi mai stranse intre membrii

sai in vederea protejarii si stimularii idealurilor si principiilor care stau la baza nasterilor commune, precum si in vederea incurajarii progresului lor economic si social”.

La Strasbourg, in 1997, sefii de stat si de guverne ai celor 40 de state membre la acea vreme au adoptat un plan de actiune bazat pe 4 principii fundamentale: democretia si drepturile omului, coeziune sociala, securitatea cetatenilor si educatia pentru democratie si diversitate culturala.

In 1983, ca urmare a proiectului lansat de Consiliul Europei intitulat “Formarea educatorilor pentru educatie interculturala” a fost emisa Recomandarea 184 a Comitetului Ministrilor Statelor Membre unde se precizeaza: societatile cu caracteristici pluriculturale constituie un fenomen ireversibil

pozitiv; promovarea svhimburilor spirituale constituie o modalitate ce favorizeaza

mai buna cunoastere si cooperare intre popoare; prezenta in scoli a diferitelor etnii constituie o bogatie si un important atu

doar atunci candsunt promovate politici educative ce incurajeaja deschiderea spirituala si comunicarea reciproca;

educatorii trebuie sa beneficieze de o pregatire interculturala atenta la valorile diversitatii si la specificitate.

Desi organizatiile internationale si regionale UNESCO (1945) si Consiliul Europei (1949) s-au preocupat sad ea educatiei o dimensiune politica, internationala si democretica, experienta pare sa ramana adesea la nivelul militantismului. Efectele actiunilor sunt prea modeste pentru a contracara manifentarile de violenta, de intoleranta si de excludere, iar conflictele s-au inmultit ca numar si localizare. S-a pus astfel in evidenta faptul ca problemele educative se articuleaza pe o realitate de ansamblu si totodata pe alegerile politice si economice ale societatii la nivel local si international.

Pentru anul 1995, proclamat Anul International al Tolerantei, UNESCO a vrut sad ea un dou sens tolerantei in directia intelegerii ca puterea noastra de a aprecia fiecare persoana reprezinta baza etica a pacii, a securitatii si dialogului intercultural. In apelul lansat de UNESCO se spune:

“Sa ne creasca copiii si adolescentii intr-un spirit de intelegere si deschidere catre ceilalti, catre cultura si istoria lor, ca si spre umanitatea lor fundamentala care este in egala masura a noastra;

Sa ii invete ca este important sa refuse violenta si sa adopte mijloace pasnice de rezolvare a dezasudarilor si conflictelor;

Sa incube generatiilor viitoare sentimente de altruism, de deschidere si respect fata de semeni, de solidaritate si intelegere, bazate pe siguranta propriei identitati si pe capacitatea de a recunoaste dimensiunile multiple ale omului in contexte culturale si sociale diferite.”In acest sfarsit de secol, mari schimbari au bulversat planeta. Dar

schimbarile cele mai necesare n-au avut loc. Realitatea ne impune o

interdependenta a elementelor naturii, a grupurilor umane si a indivizilor pe toata planeta.

Interculturalul in educatie ca si in ansamblul relatiilor sociale poate face parte dein noile si utilele concepte reclamate de medii din ce in ce mai largi si mai diverse.

A accepta alteritatea si interdependenta, a acorda drepturi egale celuilalt ca si siesi, a fundamenta comportamentul si alegerile pe solidaritate, ar reprezenta o revolutie in modul de gandire ca si in legile de guvernare sociala.”

II 1. Rolul scolii in materializarea stragiilor interculturale

“O educatie buna este izvorul intregului bine in lume”

Immanuel Kant

Traim intr-o epoca a interferentelor. Intalnirile dintre personae sau culturi se amplifica si se diversifica de la o zi la alta. Nu este usor sa intretii relatii optime cu altii, sa intelegi si alte moduri de gandire, de simtire, de actiuni.

Unde se plaseaza educatia fata de modificarile petrecute la scara planetara?

Scoala, ca principala instanta de culturalizare este antrenata in materializarea unor strategii de permeabilitate, deschidere fata de alte expresii spirituale, de iesire din sine, cum ar fi:

formarea unor comportamente in perspective interculturala; aptitudinile de a comunica; cooperarea, instaurarea increderii; respectul de sine si al altora, toleranta fata de opiniile diferite; luarea de decizii in chip democratic; solutionarea problemelor interpersonale; aptitudinea de a evita altercatiile fizice.

Fiecare persoana in formare construieste si reconstruieste identitatea sa personala si identitatea sa culturala. Acest process se deruleaza initial in cadrul familial. Odata cu intrarea in scoala, identificarea sa va lua ca suport alte grupuri de referinta. Tanarul descopera comportamentul celorlalti, referentele culturale, moduri diferite de viata de ale sale.

El intra - si este determinant acest lucru – intr-un nou system in care va trai noi experiente si va experimenta noi relatii. Copilul invata sa redefineasca toate aceste particularitati care impugn conduite adaptate. Interiorizeaza treptat grupurile de apartenenta in strategii collective si individuale si elaboreaza un sentiment de adeziune la un grup identitar, intre altele, cultural.

O abordare interculturala in educatie – care se vrea o veritabila formare a elevului si nu o simpla informare – ar trebui sa ofere mijloace nu numai de a admite diferentele dintre copii ce si de a recunoaste la copil implicatiile acestor elemene si legaturile lor in socializare si scolarizare.

Nu este vorba de a constitui o suma de cunostinte, de date informationale ci de a propune demersuri interogative destinate sa impulsioneza schimbarea, sa provoace o mutatie.

Abordarea interculturala in educatie pleaca de la idea ca o mai buna intelegere intre oameni este posibila. Ea se vrea un antidote al resismului, xenofobiei si a altor forme de excludere. Se inscrie in cautarea unei logici a pacii care se doreste a fi una dintre verigile active in sfera educatiei. Ea are pretentia de a participa in scoala la crearea colectiva a unui spatiu cultural care accepta,

insereaza, reelaboreaza semnificatiile culturale ale membrilor diferitelor comunitati in contact.

A accepta alteritaea si intedependenta, a crea conditiile exprimarii personalitatii altuia, a pune bazele unui comportament solidar – acestea reprezinta deziderate pe care educatorul, in aceste vremuri, este chemat sa le realizeze.

De la crearea lor, organizatiile internationale s-au preocupat sa dea educatiei o dimensiune politica, internationala si democratica. In fata intereselor economice si a problemelor politice ale lumii, exista tendinta de a plasa educatia printre responsabilitatile secundare ale statelor si comunitatilor.

Adunarea generala a Natiunilor Unite a proclamat deceniul care a inceput la 1 ianuarie 1995 – Deceniile Educatiei pentru drepturile omului.Acest fapt subliniaza rolul essential pe care il joaca educatia in lumea moderna sip e care il va juca din ce in ce mai mult intr-lue in care resursele umane si creativitatea vor valora mai mult decat resursele industriale.

II 2. Aspecte ale educatiei pentru intelegere internationalaSistemele educative sunt diverse, educatia este peste tot ancorata si

articulata pe viata sociala locala. Organizatiile internationale vehiculeaza, utilizeaza tot mai mult termenul de educatie internationala utilizata in principal de catre UNESCO.

In << Recomandarea asupra “educatiei pentru intelegere internationala, cooperare si libertate fundamuntala” >> se precizeaza ca educatia trebuie sa contribuie la dezvoltarea aptitudinilor si a competentelor care permit individului sa ajunga la o cunoastere critica a problemelor internationale, la intarirea pacii mondiale si a luptei impotriva tuturor reformelor de rasism, fenoment sau apartheid. Cele mai marcante aspecte ale edeucatiei pentru intelegere internationala sunt:

A. Educatia pentru drepturile omului se sprijina pe principiile care stau la baza “Cartii Natiunilor Unite”, a “Democratiei Universale a Drepturilor Omului”. Printre scopurile acestei laturi ale educatiei se numara:

incurajarea atitudinilor de toleranta, de respect, de solidaritate; acumularea de cunostinte despre drepturile omului atat in dimensiunea lor

nationala cat si internationala; aducerea la cunostinta individului a mijloacelor prin care drepturile

omului pot fi traduse in realitatea sociala si politica;Forurile preocupate de educatia pentru drepturile omului doresc sa

contribuie la: lupta contra analfabetismului, egalizarea sanselor la educatie, realizarea unei deschideri spre o cumunicare plurilingva, cunoasterea populatiei vulnerabile si cu nevoi speciale, a cunoasterii acestei navoi si a manierelor de a le raspunde, lupta contra violentei si mijloacele de rezolvare a conflictelor intr-o maniera pasnica, realizarea parteneriatelor educationale, adeziunea comunitatilor

sociale la noile orientari in educatie, stimularea cooperarii intre institutiile educationale si mass-media in scopul de a face cunoscute drepturile omului, si de a-si asuma impreuna responsabilitatea educarii populatiei in spiritul respectarii acestora, a tolerantei, a comunicarii interculturale si a pacii.

B. Educatia pentru democratie si civism subliniaza faptul ca valorile democratice sunt absolute necesare pentru exercitiul afectiv al drepturilor omului si al libertatilor sale fundamentale. Notiunea de civism desemneaza drepturile si indatoririle unui individ participant la viata unei colectivitati politice.

Educatia civica desemneaza toate practicile educative si toate continuturile care au drept scop transmiterea si deprinderea regulilor de viata individuala si sociala.

C. Educatia pentru pace si dezarmare Pace nu inseamna doar absenta razboiului. Lupta pentru pace are ca

fundament valorile universale ale respectului vietii, libertatii, solidaritaii, tolerantei, drepturilor omului si egalitatii. Pacea implica si comunicarea si vietuirea intr-o comunitate sociala, negocierea si rezolvarea conflictelor intr-un mod pasnic.

Pregatirea elevilor in acest domeniu pune accent pe raporturile existente intre dezarmare pe de o parte si pacea si securitatea internationala, cooperarea intre state, progresul economic si social pe de alta parte. Educatia pentru pace se refera si la dreptul fiecarei persoane de a refuza serviciul military si dreptul de a se opune obligativitatii de a participa la un razboi sau de a ucide

D. Educatia pentru tolerantaToleranta decurge din intelegerea ideii ca puterea noastra de a aprecia

fiecare persoana reprezinta baza etica a pacii, a securitatii si a dialogului intercultural. Educati in spiritul tolerantei, copiii vor creste cu deschidere catre ceilalti, catre istoria si cultura lor; vor refuza violenta, vor adopta mijloace pasnice de rezolvare a dezacordurilor si conflictelor, vor avea o atitudine de deschidere si respect fata de semeni.

E. Educatia pentru dezvoltareEa vizeaza cultivarea la copii a unor atitudini si valori precum

solidaritatea mondiala, toleranta, pacea, dreptatea sociala si constiinta mediului inconjurator. Cunostintele si competentele astfel achizitionate ar trebui sa le permita promuvarea acestor valori si aducerea unor modificari in viata lor si a comunitatii lor.

F. Educatia pentru mediu are drept scop schimbarea viziunii pe care noi o avem asupra lumii si intelegerea relatiilor care se tes in interiorul sistemelor ecologice, intre om si natura.

G. Educatia interculturalaCand spunem intercultural, spunem im mod necesar interactiune,

solidaritate, schimb, reciprocitate, interdependenta. Spunem, deasemenea, recunoasterea valorilo, a modurilor de viata, a reprezentarilor simbolice la care se raprteaza fiintele umane, recunoasterea interactiunilor care intervin la un moment dat intre multiplele aspecte ale aceleiasi culture, diferite in timp si spatiu. Abordarea interculturala faciliteaza observarea dinamicii declansate de comunicare, migratie, miscari ale populatiei. Ea trebuie realizata astfel incat interactiunile sa concure la un respect reciproc si la imbogatirea comunitatilor.

A te preocupa de o problema nu inseamna in mod necesar si a avea mijloace pentru a o rezolva. Pentru rezolvarea sarcinilor educatiei de interes international tre buie urmarite si urmatoarele aspecte:

o aprofundare conceptuala a problemelor; un aport de cunostinrte obiective; modalitati educative vii si active; o formare a formatorilor, a adultilor, mai ales a cadrelor didactice; elaborarea de instrumente pedagogice adecvate; o colaborare cu comunitatea sociala si mai ales cu mass-media; o cooperare internationala.

Sa nun e limitam insa numai la a invata si dicuta despre dimensiunea internationala a educatiei, despre o abordare interculturala ci si sa traim intr-um mod mai democratic, egalitar, sa participam la actiuni vizand promovarea dreptatii sociale.

Mai mult ca oricand, acum sunt necesare spiritul critic si contributia cetatenilor de azi si de maine pentru a face sa prevaleze rationamentul si realitatea asupra irationalului, comuniunea de spirit asupra comuniunii de sange.

Legislatiile unor state incalca anumite drepruri ale omului sau ale copilului. Aceasta are consecinte negative asupra accesului la educatie sau asupra calitatii educatiei.

In multe regiuni se constata devalorizarea educatiei si deprecierea celor care o realizeaza. Educatia nu poate sa raspunda asteptarilor, mai ales in materie de democratie, de drepturi ale omului si de intelegere internationala, daca comunitatea o sacrifice altor prioritati. Institutia educative si corpul profesoral au nevoie de recunoastere, de sprijin, de mijloace inclusive financiare.

Odata cu pricatizarea institutiilor scolare se poate percepe o tendinta de a adanci inegalitatile sanselor educative care va avea consecinte dezastruoase asupra formarii viitorului societatii. Unitatile scolare cu plata selectioneaza cei

mai buni elevi si pe cei de care au nevoie pentru a asigura rentabilitatea si semnele institutiei. Parintii aleg scoli vestite incurajandu-se astfel pe plan social tendintele egocentriste, etiliste care se infiltreaza si in viata scolii.

Egalizarea sanselor educatice si dezvoltarea educatiei de calitate pluralista si deschisa spre lume, pentru toti tinerii, trebuie sa ramana o prioritate.

III 1.Despre cultura

“Cine spune culturalitate, spune in mod necesar…interactiune, schimb, deschidere,reciprocitate, solidaritateobiectiva”

MICHELIN REYInvatamantul romanesc se gaseste in plina reformare,schimbare, reinoire.

Reforma invatamantului romanesc are ca “nod gordian” al reusitei atitudinei educatorilor fata de diferitele dimensioni ale schimbarii. Prin profesia lor, educatorii sunt cei care dau viata transformarilor proiectate la nivelul sistemului de invatamant prin reformele care vizeaza calitatea educatiei. Este momentul sa se imprime intregii reforme intelectuala.

Educatia interculturala se adreseaza tuturor elevilor si consta sa-i sensibilizeze la respectarea diversitatii, la toleranta, solidaritate. Educatia interculturala corespunde unei optiuni ideologice si politice si pregateste viitorii cetateni pentru o viata armonioase in societatile multiculturale. Ea nu este o disciplina scolara, o extensie a programei pentru predarea culturilor si nici o folclorizare.

Este un fapt stiut ca cele mai multe tensiuni interednica au drept sursa nerecunoasterea suficienta din punct de vedere cultural. Fiecare societate dezvolta cultura sa ca raspuns adaptive la conditiile ecologice si socio – istorice: nu este cazul de a judeca culturile, in bines au in rau mai ales nu in raport cu o cultura particulara.

Acest aspect al diversitatii nu impiedica individual sase identifice cu propriul grup sis a I se respecte sistemul de valori, dar trebuie s ail ipiedice sa-l imouna cu orice pret celorlalti.

Cultura nu este innascuta si dobandita, iar diversele sale aspecte constituie un system. Se vorbeste de asemenea de mostenire culturala pentru a reda cat mai bine pricesul de transmisiune sociala, fara a uita modificarile ce intervin de la o generatie la alta, in functie de schimbarile conditiilor de viata.

Fenomenul de cultura desemneaza un ansamblu moatenit social si transmis de conduite si simboluri purtatoare de semnificatii, un system de reprezentari si un system de limbaj care se exprima sub forme simbolice, un mijloc prin care oamenii comunica, isi perpetueaza si dezvolta cunostintele si atitudinile fata de viata.

Cultura furnizeaza raspunsuri pentru toate actiunile individului asupra problemei vietii, ofera mijloace de interactiune cu mediul inconjurator, adduce liniste individului si-l orienteaza printr-un ansamblu de traditii religioase si istorice.

Cultura presupune o imagine a lumii si un loc al omului in univers. In general manifesta o rezistenta in a admite alta feluri de comportamente si alte moduri de abordare a lumii valorilor. Manifestam de asemenea si o tendinta spre stereotipuri.

Stereotipul este o credinta exagerata, stigmatizanta, legata de una sau mai multe trasaturi ale unor categorii de personae, a carei functii este de a justifica o conduita fata de aceasta categorie.

Numeroasele stereotipuri vehiculate in legatura cu copii care provin din grupul dominant paralizeaza relatile dintre educator si elev; dintre educator si familie.

A te intreba asupra locului culturii tale in multitudinea culturilor lumii a renunta la impunerea acesteia si a nu o mai considera ca singura demna de a fi impartasita, toate acestea tin de conceptual de relativism cultural, considerat ca un principiu de baza al abordarii interculturale in educatie.

In scoala, cultura inseamna in egala masura cultura altora ca si propria cultura. Abordarea interculturala nu poate fi conceputa ca o acumulare de cunostinte asupra celuilalt, care ar fi plasat astfel in situatie de obiect, dimpotriva, abordarea interculturala ofera celuilalt statutul de subiect: celalalt este in noi insine.

In Romania traiesc laolalta mai multe gripuri minoritare, asezate aici in diferite inconjurari istorice. Dupa evenimentele din 1989 au existat mai multe conflicte deschise, mai ales intre romani si maghiari, sau romani si tigani, sau chiar intre romani apartinand unor confesiuni diferite. Aceste dimensiuni se pot atenua printr-o educatie pentru interculturalitate.

Societatea noastra trece printro mutatie profunda. Articulatia interculturala a sistemului scolar ar constitui un mijloc eficace pentru trecerea la o societate democratica, deschisa, permisiva, deopotriva pluralista si solidara, ar conferi o dimensiune noua raporturilor interumane cotidiene, ar domina fenomenele de marginalizare psiho-sociale.

Institutia scolara, dezvoltand o cultura proprie, face parte in mod intrinsic din societate. Influenta optiunilor politice, economice si sociale asupra scolii antreneaza practice scolare particulare. Aceste elemente modifica, in anumite momente istorice, contactele culturale dintre societate si scoala.

III 2. Bazele teoretice ale pedagogiei interculturaleFundamentele stiintifice ale unei pedagogii interculturale se

regasesc in diferitele stiinte sociale si umane.Psihologia generala nu poate furniza in sine, baze stiintifice pertinente

pentru o pedagogie interculturala, deoarece ea considera individul in el insusi, independent de contextual sau. O mare parte a psiholofiei sociale furnizeaza contributii esentiale pentru pedagogia interculturala: este vorba de studiul atitudinilor, valorilor, stereotipurilor, aculturatiei.

Psihologia interculturala studiaza direct interactiunea dintre indivizi si grupuri de origini culturale diferite, ceea ce este comun si ceea ce este diferit, stabileste legaturi intre social si psihic.

Psihologia interculturala studiaza influenta culturii asupra comportamentului uman, deci studiaza individul in contextul sau. Ea permite indeosebi o privire inapoi asupra propriei noastre societati si a institutiilor sale,asupra propriei enculturatii.

Antropologia are ca arie de studia fenomenele schimbarii sociale si aculturatii; se intereseaza de minoritati, de imigranti, de cauzele emigrarii si de “viziunea despre lume2 a emigrantilor. Emigrantii au, in raport cu tarile de primire, o distanta culturala mai mare, ceea ce amplifica riscurile neintelegerii si respingerii. Antropologia culturala nu se reduce numai la stadiul migrarilor: ea vizeaza si transmiterea culturala, adica cum isi perpetueaza o societate cultura de-a lungul generatiilor.

Sociologia Importanta contextului socio-economic este de necontestat. Problemele de

xenofobie si rasism nu se pot rezolva doar prin pedagogie, fara schinbarea structurala a societatii. Exista o interactiune de factori multipli care intervin in chip divers, in functie de subgrupe sau chiar de indivizi: conditia parintilor, conditiile economice, elemente specifice ale culturii de origine, avataruri, relationare.

Una din realitatile secolului xxI este ca nici o tara nu vrea sa fie o tara de imigrare, de nedezvoltarea unei politici restrictive in ceea ce priveste imigrarea si acordarea azilului. Dar imigranti exista totusi ceea ce va duce la societati multiculturale. Riscuri grave ale acestei situatii sunt:formarea de minoritati neasimilabile, segregare culturala, instituire de ghetouri.

O societate multiculturala nu actioneaza prin segregare ci prin integrare, nu permite ca grupurile sa ramana isolate ci urmareste a creea un sentiment de securitate culturala tuturor celor care doresc sa mentina un anumit grad de specificitate culturala si in acelasi timp a da tuturor o sansa egala de participare la viata politica si economica a tarilor.

Comunicarea interculturala O regula de prima importanta pentru o comunicare interculturala eficace

este, intai de toate, de a cunoaste conventiile propriei culture. Specialistii in acest domeniu – al comunicarii interculturale – studiaza interactiuni culturale ce

pot merge de la turism sau sejur de studii in strainatate, la negocierea diplomatica sau comerciala, sau la cooperare in problema dezvoltarii.

Alte discipline care concura la conturarea bazei teoretice a interculturalitatii sunt stiintele limbajului, geografia umana, istoria, stiintele politice, relatiile internationale sau studiile asupra dezvoltarii.

III 3. Demersurile educatiei interculturaleEducatia interculturala a copiilor si tinerilor are un dublu obiectiv:

de a-i face apti sa recunoasca inegalitatea, rasismul, stereotipurile si prejudecatile;

de a le transmite cunostinte si competente care sa le permita sa reactioneze fata de aceste atitudini cand vor fi confruntati cu ele in societate.

Educatia interculturala implica preocuparea privind anumite aspecte ale naturii umane precum atitudini, sentimente, perceptii, valori si experiente.Demersul intellectual nu este sufficient pentru a sesiza acesti factori, este indispensabil sa i se adauge o dimensiune experimentala.

Obiectivul fundamental al educatiei interculturale rapida in pregatirea persoanelor pentru a percepe, a accepta, a respecta si experimenta alteritatea. Scopul il reprezinta netezirea terenului intalnirii cu celalalt. A face educatie pentru deschidere internationala presupune ca insusi procesul educational sa se realizeze intr-un mediu international, prin punerea alaturi a purtatorilor unor expresii culturale diferite. “Altul” este un prilej de descoperire si constientizare a realei identitati. In cautarea celuilalt ne descoperim pe noi insine, ne dam seama de ceea ce suntem, speram, meritam. Frumusetea existentiala ne este data de celalalt, de miracolul iesirii din sine, de proiectarea in altul, de iubirea celui apropiat, ca si acelui indepartat.

Fiecare persoana este chemata sa realizeze valori pentru a putea ajunge la deplinatate a existentei ei. Scoala este o institutie sociala cu statut aparte, ea insasi constituie o valoare institutionala. Functia scolii din punct de vedere al valorilor este atat conservative cat si reconstructive. Scoala se preocupa mai mult de om. Culturalizarea omului este o opera fara egal si constituie finalitatea oricarui demers educativ. Educatia il ajuta pe copil sa se orienteze in campul valorilor, sa aleaga, sa ia decizii. Omul se gaseste in fata alternativelor si trebuie sa aleaga neincetat. Scoala pregateste tinerii, atat pentru alegeri actuale cat si pentru alegeri posibile, viitoare. Fiecare individ poate fi adus in starea de a-si trai viata cu masura si responsabilitate.

Cultura reprezinta scopul fundamental al educatiei, un mijloc de prelungire si emancipare a vietii.

Obiectul de studiu al pedagogiei interculturale nu este constituit din culturi(de aceasta se ocupa etnografia, etnologia), nici de contactul dintre

culturi(de aceasta so ocupa antropologia), nici de relatiile interindividuale sau intergrupale(care fac obiectul de studiu al psihologiei, sociologiei).

Realitatea vizata de pedagogia interculturala este una noua, referitoare la fenomenul de interactiune culturala, realizata deliberat prin programele de educatie.

Oamenii nu sunt obisnuiti sa accepte idea conform careia, din punct de vedere constitutive sunt diferiti, ca nu pot fi aliniati toti la aceleasi standarde valorice. Cunoasterea si intelegerea altuia este un process progresiv si complex. Ceilalti ii dezaproba sau ii exclud pe indivizii neobisnuiti.

Primele contacte cu alteritatea sunt insotite de sentimente de insecuritate, frica sau chiar adversitate deschisa fata de celalalt. Simplul contact, prin punerea unor grupuri culturale unele langa altele, nu conduce automat interactivitatea optima.

Scoala este un loc al omogenizarii sociale, unificand cunostintele si radiindu-le la valori generale.

Problema comunicarii interculturale in invatamant conduce la solutionarea unor probleme ca:

cum percepe cadrul didactic diferenta culturala; cum isi adapteaza stilul comunicativ la profilul cultural al elevului; care sunt pericolele folosirii in educatie a unor stereotipuri de categorisire

a alteritatii; care este aportul cadrelor didactice, al elevilor si al parintilor la

dezamorsarea unor tensiuni interculturale.Educatia interculturala vizeaza dezvoltarea unei educatii pentru toti, in

spiritul recunoasterii diferentelor ce exista in interiorul aceleiasi societati si mai putin o educatie pentru culturi diferite. Ea constituie o optiune ideologica in societatile democratice si tinteste pregatirea viitorilor cetateni in asa fel incat ei sa faca cea mai buna alegere si sa se orienteze in contextul multiplicarii sistemului de valori.

Educatia interculturala prezinta doua dimensiuni: o dimensiune a cunostintelor si o dimensiune a experientei.

a) Dimensiunea ce vizeaza cunostintele are drept scop sa furnizeze tinerilor, dupa capacitatea lor de intelegere, mijloace contextuale pentru a percepe realitatea si a interpreta informatiile pe care le primesc de a le asigura o informare vasta si obiectiva pe cat posibil, sa le permita sa se situeze si sa comunice intr-o lume diversa.

Educatia interculturala se poate articula pe toate disciplinele de invatamant pentru ca toate pot sa invite la toleranta, la respectarea drepturilor omului, la dezvoltare, fie ca este vorba de fiintele umaniste si sociale(istoria, geografia, limbile straine, disciplinele artistice) sau de stiintele exacte(matematica, biologia).

Drepturile omului sunt prezente in continuturile disciplinei “Educatie civica” (ca disciplina autonoma in clasele a III-a si a IV-a) in cele ale

optionalului “Educatie pentru o cetatenie democratica”(clasa a V-a si a VIII-a), fie incluse intr-un ansamblu mai vast: istorie, ecologie, geografie. In cadrul acestor discipline sunt prezentate institutiile politice locale, nationale, functionarea statutului de drept, legislatia. Drepturile, conceptele, desfasurarea vietii locale, trebuie integrate intr-o perspective internationala pentru a evita egocentrismul. Studiul drepturilor omului le va permite elevilor intelegerea unor notiuni precum: justitie, egalitate, libertate, pace, drept, democratie. Le va sublinia caracterul individual si interdependent al drepturilor omului.

Intelegerea internationala se construieste in egala masura prin intermediul istoriei. Aceasta ofera o reconstructie a raporturilor sociale ale trecutului plecand de la cunostintele pe care le are precentul. Istoria ofera elevilor o sinteza relativ la tot ce se stie in legatura cu societatile si-i ajuta sa sesizeze relatiile care leaga evenimentele in timp, astfel incat ei sa poata aprecia cauzele si efectele lor, schimbarile si evolutia in timp.

Istoria trebuie redimensionata la scara lumii contemporane. Elevii trebuie ajutati sa faca o legatura intre trecut, present si viitor, sa vada ca societatile si conditiile de viata viitoare sunt fondate pe problemele de ieri si de azi si pe modul in care acestea sunt analizate si rezolvate. Elevii trebuie ajutati sa constientizeze faptul ca ei pot sa influenteze viitorul.

Profesorii trebuie sa suscite interesul elevilor pentru o abordare critica a manualelor si a documentelor – intelegand prin aceasta informatiile transmise prin mass-media – si sa-i ajute sa depisteze prejudecatile partinitoare, atitudinile egocentriste, rasiste sau sexiste care dauneaza unei intelegeri obiective a realitatii interculturale si internationale.

Educatia prin mass-media sau “critica informatiei” pot deveni discipline de invatamant de care va profita educatia interculturala, in preocuparea sa de a se distanta, de a obiectiva si depasi prejudecatile.

Odata cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare si cu fascinatia pe care au produs-o acestea asupra omenirii, ele au devenit cele mai puternice mijloace de informare, de educatie si aculturatie. Mass-media poate constitui o scoala paralela.

Desigur, mass-media sunt subiectul a numeroase presiuni: economice, financiare, politice si culturale. Dar multijurnalistii lupta pentru libertatea de exprimare si ofera o imagine a diversitatii si a libertatii democratice. Mijloacele de informare constituie o retea de comunicare precisa care poate servi la intelegere internationala si interculturala. Mijloacele de informare locela pot sa asigure relatia cu comunitatea sociala.

Matematica si stiintele exacte permit, deasemenea, o deschidere spre intelegere internationala si interculturala, realizeaza o imagine asupra aportului diverselor culturi la dezvoltarea stiintifica. Tinerii trebuie sa inteleaga ca violenta si razboiul sunt strans legate de cercetarea stiintifica moderna care a fost prost utilizata. Institutiei razboiului ii poate fi opusa cultura pacii.

O trezire a interesului pentru studiul limbilor straine care suscita la copii o curiozitate lingvistica si culturala, precum si o dorinta de comunicare cu copiii de limbi si culturi diferite este nu numai benefice pentru dezvoltare, dar este si un mujloc foarte eficace de a promoca intelegerea interculturala. Studiul limbilor straine va permite punerea in evidenta a imprumuturilor reciproce(semantice sau lexicale) intre limbi, observarea circulatiei cuvintelor si a faptului ca, precum culturile, limbile vii se transforma in contact unele cu altele. La toate varstele, invatarea limbilor este importanta. Ea trebuie valorificata in programme de invatamant.

b)Dimensiunea exoerientei se refera la faptul ca scoala nu este doar un loc de instruire, de achizitie a cunostintelor, este si un spatiu de viata si experienta, de solidaritate si acceptare reciproca. Intreg invatamantul este un process de comunicare, el depinzand de calitatea relatiilor pedagogice.

Elementele importante ce privesc acceptarea sunt: climatul clasei si al scolii, calitatea mesajului educativ, modul in care elevii beneficiaza ei insisi de drepturile pe care sunt invatati sa respecte in cazul celorlalti, solidaritatea pe care ei o percep si de care beneficiaza, posibilitatea lor de exprimare.

Este important ca toti elevii, indifferent de origine si oricare ar fi diferentele intre ei, sa poata sa traiasca intr-un mod pozitiv comunicarea si sa se simta in mod egal acceptati. A fi acceptat este o conditie sine qua non pentru a fi acceptat.

In comportamentul elevilor trebuie sa prinda contur aspecte legate de ascultarea celuilalt, colaborarea, impartirea competentelor, apararea drepturilor celuilalt, ajutorul reciproc.

Relatia cea mai apropiata de adevar care se poate stabili este una de amicitie si respect reciproc, toti indivizii acceptandu-se cu greselile si calitatile lor, cu valorile, cu diferentele si asemanarile lor.

Un astfel de climat nu se poate realiza de la sine. Trebuie ca educatorii sa traiasca ei insisi comunicarea si aceasta sa fie reala si pozitiva fiindca elevii sunt la fel de receptivi la ceea ce sunt si traiesc educatorii lor ca si la ceea ce spun ei sau ii invata. Organizarea clasei si a scolii trebuie sa fie realizata intr-o maniera favorabila acestui climat si anume:

sa se asigure o organizare democratica a clasei sau a grupului, care sa permita fiecaruia sa invete sa se exprime, sa discute, sa reflecteze, sa tina cont de celalalt;

sa dea ocazia fiecarui elev sa experimenteze diferite roluri(lider), sa cunoasca diferite forme de a conduce, de a recepta si analiza relatiile de putere in cadrul grupului, de a depista abuzurile si de a invata sa reactioneze la ele;

sa urmareasca calitatea relatiilor dintre elev: gradul de participare a elevilor la viata grupurilor depinde de prestigiul lor, prestigiu determinat de situatia socio-economica, de etnie, capacitati psihice, rezultate scolare.

Inegalitatile scolare pot fi reduse organizand activitati de grup care sa determine colaborarea;

sa stapaneasca fenomenele de violenta. Acest fapt se poate realiza daca educatorii sunt atenti si depisteaza situatiile conflicuale si nu lasa sa se instaleze comportamente violente si sentimental ca este normal acest lucru. Tinerii care au tendinta sa fie violenti trebuie sa aiba ocazia sa invete ca exista si alte mijloace de comunicare decat violenta;

sa asigure respectarea drepturilor elevilor cu cerinte educationale speciale, veghind in acelasi timp ca ei sa fie bine primiti si integrati grupului si institutiei sis a se bucure de sprijinul si intelegerea de care au nevoie;

sa asigure copiilor cu dificultati scolare, relationale, afective, sprijin psihologic de specialitate.

III 4. Educatia interculturala – metodologie si mijloace

Pentru a asigura o educatie interculturala, pedagogii nu dispun de o metodologie anume cid oar de mijloace care sunt capabile de a dezvolta o dinamica interculturala. Trebuie acordata prioritate si dezvoltate acelei dimensiuni capabile de a promova drepturile omului si trebuie totodata largite perspectivele solidaritatii. Este necesar sa fie promovate metode active care sa solicite interesul si creativitatea elevilor, care sa faca apel la toate capacitatile lor si care sa le permita sa se exprime sis a colaboreze.

Este necesar sa fie promovata egalitatea sanselor prin colaborarea tuturor membrilor grupului, care sa faorizeze comunicarea, socializarea si rezolvarea pe cale pasnica a conflictelor. Invatarea in clasele eterogene si pluriculturale va constitui un avantaj pentru fiecare sin u un handicap pentru ca implica un spirit de deschidere si acoperare nu unul de selectionare si respingere.

Educatia trebuie sa se adreseze ansamblului comunitatii locale si sa raspunda unei mari diversitati de cerinte: educatia sanitara si vietii de familie, initiere in viata civica, invatarea limbilor, dezvoltarea rurala, activitati pentru timpul liber,educatia economica si casnica.

In legatura cueducatia economica si casnica,necesitatea realizari ei rezida din faptul ca relatiile economice de la nivelul macro se rasfrang in mod determinant asupra individului si colectivitatii, avand astfel un rol important in formarea omului. Cerintele economice determina calificarea fortei de munca si in acelasi timp impun atitudini si orientari productive in toate sectoarele de activitate. Initierea in teoria si practica economica favorizeaza dobandirea constiintei si conduitei economice ca teme ale unei vieti echilibrate si cu o buna integrare in planul vietii sociale. Cunoasterea si intelegerea faptelor economice in substratul lor cauzal ajuta la cresterea calitatii productiei de bunuri si prin aceasta la inbunatatirea calitatii vietii.

Deschiderea unitatii educative spre exterior raspunde unei mari diversitati de obiective: informarea comunitatii asupra anumitor probleme, desprinderea comunicarii, a vietii civice, lupta impotriva diferitelor forme de violare a drepturilor omului, stabilirea de contacte interculturale.

Tipuri de activitati desfasurate in scopul realizarii educatiei interculturale

Problemele omului contemporan s-au multiplicat in mod evident, situatie ce-i poate bulversa echilibrul launtric, astfel incat gasirea solutiilor la micile si marile dileme ale sale a devenit o necesitate, iar a fi competitiv este o conditie esentiala.

Procesul educational este un act de socializare, de culturalizare, de formare si de dezvoltare a personalitatii, dus la implinire de echipa didactica. Aceste finalitati se realizeaza preponderent la nivelul clasei de elevi, sub indrumarea educatorilor, ca mentori si organizatori ai acestora. Aspectul complex al sprijinirii dezvoltarii personalitatii, realizat de cadrele didactice nu coincide cu sarcinile profesorilor consilieri, nici cu ale psihipedagogului scolar, agenti care intervin complementar in procesul educational.

Pentru realizarea finalitatilor actiunilor educationale ce vizeaza interculturalitatea, se pot organiza multiple si variate activitati:

invitarea in scoala sau in mediul educativ, a unor persoane avizate din exterior care sa reprezinte puncte de vedere diferite, medii sociale, culture diferite;

utilizarea fondului de carte, a centrelor de documentare audio-vizuale in scopul cunoasterii lucrarilor prezentand drepturile omului, libertatile fundamentale, documentare privind situatia mediului, probleme legate de suprainarmare, excluderea minoritatilor entice, nationale sau religioase(prezentare de carte, expozitii de carte, activitati comune realizate cu muzeul municipal, Casa de cultura, Clubul Copiilor, vizionarea de documentare a unei mari biblioteci tematice);

Utilizarea noilor tehnologii ale comunicarii, care permit accesul mai larg la educatie si al altor categorii sociale;

Participarea la manifestari artistice care sa nu fie investiri financiare si sa promoveze doar colaborarea si spiritul de competitie;

Reactii la manifestari artistice care sa nu fie investitii financiare locale si internationale prin care elevii trebuie sa dovedeasca ca nu sunt indiferenti si ca pot sa-si exprime solidaritatea cu cei afectati de atentate, razboaie, catastrofe ecologice;

Implicare scolilor in parteneriate scolare de tip Comenius, Socrates, Perceptiile negative comportamentele ostile pot sa se inverseze daca grupurile sunt cooptate intr-un proiect colectiv. Aceasta creeaza interdependenta pozitiva intre grupuri si schimba imaginea pe care paricipantii o au unii despre ceilalti. Invers, daca un grup are interesul sa

combata alt grup, el tinde sa ii atribuie caracteristici care sa-i justifice un comportament nefavorabil. Competitia adduce imagini negative, iar cooperarea , imagini pozitive;

Noile tehnologii faciliteaza diferite forme de schimb – astfel poate fi realizata corespondenta scolara intre copii prin schimburi de desene, caiete, video, audio;

Colaborarea cu organizatiile nonguvernamentale ale caror obiective sunt in relatie cu intelegerea, educatiei interculturalea, cu drepturile omului, emanciparea grupurilor minoritare, pacea, dezvoltarea, protectia mediului

Celebrarea unor zile dedicate drepturilor omului(“Ziua Drepturilor Copilului” - 20. XI – data aniversara a “Declaratiei Drepturilor Copilului” din 1959, adoptata de O.N.U.; “Ziua Drepturilor Omului” – 10. XII – data aniversara a “Declaratiei Universale a Drepturilor Omului” din 1948, proclamata de O.N.U.).Aceste activitati pot fi propuse de scoala si prim mediatizare poate fi implicata si comunitatea locala. Se pot organiza: concursuri, sondaje a opiniei prin chestionare, spectacole, expozitii pe diverse teme (sanatate, dezvoltare, SIDA,trafic de fiinte umane, violenta, securitate, cooperare, propuneri de afise, pliante). Cu aceste ocazii se vor difuza informatii asupra drepturilor omului si ale copilului si se va sensibiliza opinia publica.

Activitati dedicate cunoasterii continentului Europa (sarbatoarea Zilei Europei – 9 mai ) a tarilor membre, a Consiliului Europei (membri, rolulul membrilor), a steagului european (12 stele de aur pe un fond albastru, adoptat in 1955), a semnificatiilor lor, valori si principii esentiale pe care este construit Consiliul Europei.Pentru cunoasterea continentului si a istoriei lui se pot desfasura activitati

precum: trasarea frontierelor, localizarea pe harta a statelor, compararea suprafetelor, marcarea pe harta a vechilor imperii si precizarea urmelor lasate de ele (in plan material, juridic, cultural), studiul migratiilor in istoria europeana, numirea personajelor importante pe secole.

Observarea peisajului lingvistic si evaluarea incidentei lui asupra noastra(care sunt limbile vorbite in regiunea noastra (dialecte), originea lor, imprumuturi lingvistice, contacte cu o publicatie ( institutie din exterior) pentru utilizarea in mod real a unei limbi straine.

Realizarea arborelui genealogic mergand pana la a treia, a patra generatie; identificarea cazurilor de emigrare, imigrare si analiza cauzelor acestui fenomen(de ce au emigrat, ce au gasit la sosire, ce au luat cu ei) simularea unor situatii de emigrare.

Identificarea situatiilor in care elevii au avut sentimentul ca fac parte din majoritatea/minoritate: ce au simtit, cine detine puterea, ce minoritati identifica in comunitatea lor.

Realizarea unui itinerar cultural: “Cultura mea, cultura ta, cultura noastra”

Desfasurarea unor actiuni in favoarea protejarii mediului: identificarea speciilor pe cale de disparitie, a amenintarilor care planeaza asupra mediului, intocmirea unei liste cu masuri de protectie a unei zone, identificarea unor probleme de mediu local, realizarea de afise, postere, pliante.

Initierea tinerilor in viata comunitatii drepturile si responsabilitatile cetateanului, participarea tinerilor in viata locala, identificarea organizatiilor de tineret la care pot adera tinerii, mobilitatea tinerilor.

Derularea de activitati din programul de sanatate: despre consumul de medicamente, efectele fumatului, boli transmilibile.

Responsabilitatile in derularea,valorificarea si evaluarea acestor activitati revin nu numai scolii ci si altor factori: asistenti sociali, agenti de politie, juristi, medici, reprezentanti ai O.N.G.-uri, mass-media. Pentru aceasta se pune problema ca toti acesti factori sa reflecteze, sa traiasca si sa actioneze tinand cont de drepturile omului, de a actualiza si dezvolta capacitatea de colaborare.

Nu este vorba de a cere educatorilor aplicarea strica a metodelor de invatamant in vederea realizarii educatiei interculturale se de a le suscita si alimenta creativitatea, de a aborda integrat cunostintele in vederea unei comunicari interculturale.

Este timpul sa se treaca de la o gandire egocentrica la o gandire solitara, care sa-si gaseasca sursele in cunostintele acumulate si care se repercuteze asupra practicii profesionale si a comportamentului.

Mijoacele metodologice si pedagocice ne vor ajuta pe noi cadrele didactice:

Sa raspundem nevoilor fiecarui elev mai ales ale celor defavorizati sau/si cu probleme deosebite, sa le recunoastem aptitudinile, sa avem grija sa fie recunoscuti in cadrul grupului;

Sa initiem activitati de invatare in grupurui cooprante, sa organizam proiecte colective, jocuri, gestionand astfel comunicarea, negocierea;

Sa familiarizam elevii cu utilizarea artistica a documentelor, a manualelor, adica a informatiei;

Sa mediem conflictele, sa descoperim prejudecatile, sa ajutam pe elevi sa le depaseasca;

Sa adoptam strategii novatoare, sa cooperam cu partenerii locali, cu mass-media;

Sa evaluam nu numai in termen de selectie si competitie, ci si din punct de vedere al raporturilor sociale care se pot dezvolta.

Concluzii

Ritmul schimbarii din societatea noastra a crescut mult in ultimele decenii. Intalnirea diferitelor culturi continua sa fie un factor major, rezultatul reprezentandu-l schimbarile.

“Descoperirea altora inseamna descoperirea relatiilor sin u a barierelor.” (Claude Le’vi Strauss)

Perceptiile societatii multiculturale au evoluat. Nu se obtine un mozaic prin plasarea culturilor una langa alta, nu se va obtine vreun castig acolo unde orice se reduce la cel mai mic numitor comun.

Educatia interculturala propune procese pentru a permite descoperirea relatiilor mintale si surmontarea barierelor.

Termenul de interculturalitate implica actiune, schimb, surmontarea barierelor, reciprocitate, solidaritate obiectiva.

Pentru ca societatea noastra sa devina real interculturala, fiecare grup social trebuie sa fie capabil sa traiasca in conditii de egalitate privind cultura si stilul de viata. Numeroase forte-sociale, economice, politice trebuie sa se combine pentru a avea o asemenea societate.

Educatia interculturala este unul dintre instrumentele principale de care dispunem astazi si care ne pot ajuta sa avansam in posibilitatile oferite de societatile multiculturale.

Educatia interculturala trebuie sa aiba loc inlauntrul societatii, ca un intreg. Ea trebuie centrata asupra sistemului de relatii al copiilor, al tinerilor, deoarece ei sunt viitorii cetateni ai societatilor interculturale. Ei sunt de asemenea un important canal de comunicare cu adultii si pot facilita dezvoltarea relatiilor, intelegand mai rapid necesitatea schimbarii.

Pedagogia interculturala este aplicarea intentiilor culturale la realitatea pedagogica. Ea priveste atat relatia cadru didactic-elev, cat si metodele de invatamant, obiectivele, continuturile.

La invatarea normelor si valorilor trebuie sa se adauge invatarea modalitatilor de a fi si de a trai.

In scoala si societatea interculturala, tanarul va achizitiona instrumente de identificare, va invata sa se recunoasca pe sine si pe celalalt intr-un proces de schimb identitar, sa treaca peste divergente, contradictii, sa stapaneasca conflictele relationale.

Cadrele didactice trebuie sa consimta la depunerea unor eforturi practice si intelectuale pentru a educa in spiritul interculturalitatii grupurile a caror asdasd este, din punct de vedere cultural, din ce in ce mai diversificata, atat din cauza mediului socio-economic, a locului de rezidenta, a credintelor, a optiunilor ideologice, cat si a originii entice.

Comunicarii pedagogice nu-i este suficienta doar claritatea mesajului, ci ii sunt necesare receptivitatea elevului si semnificatia mesajului receptat.

Pedagogia interculturala plaseaza elevul in centrul actului educativ, conditioneaza dezvoltarea persoanei, prin acceptarea printer ceilalti a fiecaruia, asa cum este el.

Cultura nu trebuie perceputa ca un corset paralizant pentru elevi, trasand diferente si stigmatizandu-i, ci trebuie sa-i puna pe picior de egalitate.

Abordarea interculturala nu trebuie sa se focalizeze pe diferente.“Nimeni nu educa pe altcineva,Nimeni nu face cult pe altcineva,Nimeni nu elibereaza pe altcineva,Dar ne educam, ne facem culti, ne eliberam,In timp ce mergem impreuna”

(FRAIRE)

ANEXE

“Tu esti mai vechi decat Eu”Simion Mehedinti

Reflectati la urmatorul afis care poate fi citit intr-un restaurant turcesc din Paris:

“Dumnezeul tau este evreu.Masina pe care o ai este japoneza,Pizza este italiana,Iar conscons-ul este Algerian.Democratia pe care o practice este greceasca,Cafeaua ta este braziliana, Ceasul iti este elvetian,Camasa este Indiana.Radioul tau este coreean.Vacantele tale sunt turcesti,Tunisiene sau marocane.Cifrele tale sunt arabe,Scriitura iti este Latina,Si…ii reprosezi vecinului tau ca este strain.”

In ultima perioada o serie de studii incearca sa demonstreze influent ape care mass-media o are asupra mintii umane in general si a copiilor in particular. Din nefericire aceste studii arata ca abuzul de televiziune, la fel ca oricare abuz, are impact negative asupra tinerei generatii. La aceasta concluzie a ajuns si VIRGILIU GHEORGHE, autorul cartii “Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor in ziua de azi”.

Referitor la modelarea mentalitatilor si a comportamentelor, lucrarea de mai sus previne asupra pericolului pe care-l reprazinta televiziunea, prin activarea mecanismelor psihologice de imitatie, prin impunerea propriilor modele in mentalul individual si cel colectiv. Predominanta pe unicul ecran al mesajului violent are efecte deosebit de puternice in modelarea orizontului de constiinta si comportament al tinerilor.

Iata cateva idei subliniate de autorul lucrarii: VIOLENTA NASTE VIOLENTA. Oamenii ajung sa supraestimeze prezenta violentei in lumea reala. Sporeste

sentimentul fricii, al insecuritatii in fata pericolului vazut ca imminent. Traind permanent sentimental unei agresiuni potentiale, oamenii nu numai ca

devin mai stresati, mai irascibili, dar se si pregatesc sa raspunda cu violenta, in legitima aparare, la un eventual atac.

Indivizii, intr-o masura tot mai mare, percep aceasta violenta ca pe o componenta legitima si implicita a institutiilor sociale. Daca lumea in care traim este una violenta, violenta devine mijloc si necessitate.

Apare o desensibilizare a oamenilor in fata violentei, a durerii, a suferintei; violenta devine tot mai mult, un mijloc dezirabil pentru rezolvarea problemelor si impunerea intereselor, pentru dobandirea placerii sau a confortului dorit.

Tinerii devin tot mai impulsive, mai putin capabili sa-si controleze impulsurile violente. De la joaca pana la obsesie, comportamentul violent devine o constanta a comportamentului generatiilor crescute cu televizorul.

Proiect de lectie

Unitatea de invatare: Reguli ale grupului (clasa a III-a)Secventa de continut: Drepturi in cadrul grupului (2 ore)Obiective de referinta: Elevii vor fi capabili sa:2.1. identifice drepturile universale ale copilului;2.2. identifice reguli cu privire la raporturile persoanei cu lucrurile, plantele si cu ceilalti oameni;3.2. formuleze criterii simple in functie de care se pot constitui diferite grupuri;4.1. formuleze enunturi simple pro si contra in solutionarea unor dileme;

Obiective operationale: Elevii vor fi capabili sa:O1- examineze drepturile universale ale copilului;O2- identifice nevoia de reguli;O3- sesizeze consecintele incalcarii regulilor;O4- asculte opinii diferite;O5- lucreze in grup.

Metode: lucrul in grupuri mici, studiul de caz, jocul de rol, activitati plastice.Materiale: fise de lucru, copii ale regulamentului de ordine interioara, ale Conventiei Internationale pentru drepturile copilului, prevederi ale Legii invatamantului, reviste, foarfece, lipici, markere.

Desfasurarea activitatii

Se imparte clasa in grupuri (4) si se da fiecarui grup o jucarie (un cub, un creion, o bila, un bloc de desen).

Elevii sunt indemnati sa se joace cu obiectul primit. Obiectele vor trece de la un grup la altul. Dupa ce elevii au incercat toate obiectele, sunt intrebati daca au putut sa se joace si daca nu, de ce? Elevii vor observa lipsa unor reguli ale jocului si imposibilitatea de a desfasura o activitate in absenta lor. Se trece la lectia noua.

Fiecare grup va primi cate o fisa de lucru si cate o copie a materialelor (copiile amintite). Se da timp de lucru 10 minute in care elevii citesc materialele si raspund la intrebarile din fise:

1. Este nevoie ca un document international sa apere drepturile copilului? De ce?

2. Care sunt principalele drepturi ale copilului?3. Ce drepturi sunt inscrise in Legea invatamantului?4. Regulamentul de ordine interioara al scolii este in consecinta sau

contravine celorlalte doua?5. Care sunt prevederile care se refera direct la elevii clasei a III-a?

Elevii sunt indrumati sa citeasca foarte atent si apoi sa formuleze cate un raspuns la fiecare intrebare.

Se cere grupelor sa propuna si alte prevederi care sa fie introduce in R.O.I. Se scriu pe tabla propunerile; se bifeaza cele cu care sunt toti de accord. Primele 3 propuneri care au intrunit cel mai mare numar de voturi vor fi inaintate conducerii scolii.

In continuare fiecare grupa va realiza o lucrare in care sa ilustreze drepturile copilului sau incalcari ale acestora. Posterele vor fi afisate si elevii isi vor spune parerile.

Autoevaluarea: cum s-au simtit in ora? Ce au invatat nou? Cum se vor schimba de acum inainte?

In ora a doua se vor interpreta jocurile de rol. Instructiunile se vor prezenta fiecarui grup. (3 grupuri)

Grupa nr. 1: Un copil dintr-un sat izolat a fost prins in timp ce fura dintr-un magazin. Politistul din comuna aplica rele tratamente minorului in timpul anchetei. Organele abilitate se deplaseaza la fata locului pentru a-l apara. Rolurile sunt: copilul, politistul, reprezentantul protectiei copilului, asistent social.

Grupa nr.2: Intr-un sat, un copil de 8 ani, care traia numai cu mama lui, in loc sa fie trimis la scoala, era trimis sa pasca oile. Ii este incalcat acestui copil vreun drept? Care? De ce?Rolurile sunt: mama, baiatul, invatatorul, primarul, directorul scolii.

Grupa nr.3: Un invatator avea obiceiul sa-si loveasca elevii ori de cate ori acestia greseau. Odata, i-a fisurat timpanul unei eleve. Fata a stat in spital o saptamana si si-a pierdut acuitatea auditiva. Aparati-o!Rolurile sunt: invatatorul, mama elevei, colega de banca, directorul scolii, medical.

Dupa interpretarea si analiza fiecarui caz se concluzioneaza ca drepturile sunt insotite si de obligatii. Se cere elevilor sa dea exemple si de alte situatii de nerespectare a drepturilor copilului si de solutii care sa resolve aceste probleme.

Dintre metodele care favorizeaza intelegerea conceptelor si ideilor, valorifica experienta proprie a elevilor, dezvolta competente de comunicare si relationare, de deliberare pe plan mental si vizeaza formarea unei atitudini active ce evidenteaza discutia si jocul de rol.

Discutia are semnificatia unui schimb reciproc si organizat de informatii si de idei, de impresii si de pareri, de critici si de propuneri in jurul unei teme in scopul examinarii si clarificarii in comun a unor notiuni si idei, al consolidarii si sistematizarii datelor, conceptelor, al solutionarii unor probleme care comporta alternative.

Utilizarea discutiei prezinta numeroase avantaje dintre care crearea unei atmosphere de deschidere, facilitarea intercomunicarii si a acceptarii

punctelor de vedere diferite, optimizarea relatiilor cadru didactic-elevi si statornicirea unui climat democratic la nivelul clasei. Prin discutie se exerseaza abilitatile de ascultare active si de respectare a regulilor de dialog.

Pentru ca toti elevii sa se simta in siguranta si capabili sa participe la discutii, se stabilesc reguli pe care toti elevii trebuie sa le inteleaga sis a le respecte.

Exemple de reguli: Asculta persoana care vorbeste. Vorbeste cand iti vine randul. Ridica mana daca doresti sa spui ceva. Nu intrerupe pe cel care vorbeste. Critica idea sin u persoana care o exprima. Nu rade de ce spune colegul tau. Incurajeaza-ti colegii sa participle la discutii.

Invatatorul prezinta subiectul discutiei si apoi modereaza, avand grija sa orienteze cu subtilitate raspunsurile elevilor facilitand exprimarea punctelor de vedere si lansand intrebari care sa provoace continuarea discutiei.* Trebuie evitate intrebarile cu raspunsuri de “da” sau “nu”. Se vor pune intrebari la care pot fi date mai multe raspunsuri.* Pentru aprofundarea problemei puse in discutie se vor adresa intrebari de genul “De ce credeti ca…”* Pentru clarificarea perspectivei asupra cazului se va intreba “Ce s-a intamplat”* Intrebarea “De ce s-a intamplat aceasta?” incurajeaza intelegerea cauzelor si efectelor, deplasand accentual spre cautarea motivelor.* Intrebari de genul “Se putea intampla si astfel? Cum?” mobilizeaza ideea ca actiunile sunt de fapt rezultatul unei alegeri sau sunt influentate de faptul ca nu s-a ales cea mai buna alternative.* Pentru a da posibilitatea elevilor sa devina capabili de a exprima empatia se vor adresa intrebari de genul: “Ce ai fi facut tu intr-o astfel de situatie?, Ce crezi ca a simtit persoana respectiva?”.* Intrebarile esentiale care trebuie puse pentru a stimula dezvoltarea morala a elevilor sunt: “A fost corect?, De ce?”.

Nu este permisa monopolizarea discutiei de anumiti elevi, trebuie incurajati toti elevii.

Invatatorul va accentua in mod pozitiv partea de raspuns corecta.

Jocul de rol

Metoda jocului de rol se bazeaza pe ideea ca se poate invata nu numai din experienta directa ci si din cea simulate. Scopul este de a-i pune pe participanti in ipostaze care nu le sunt familiare, tocmai pentru a-i ajuta sa inteleaga situatiile respective si alte persoane care au puncte de vedere, interese, procupari, motivatii diferite.

Simularea prin joc de rol duce la cresterea gradului de adaptabilitate, la ameliorarea relatiilor dintre persoane, dezvoltand in acelasi timp gandirea critica, capacitatea de exprimare si cea empatica.

Etapele metodei:1. Stabilirea obiectivelor care le urmarim, tema, problem ape care jocul de

rol trebuie sa le ilustreze si personajele de interpretat.2. Pregatirea fiselor cu descrierile de rol.3. Se stabilesc impreuna cu elevii “actorii” si “observatorii”.4. Stabilirea modului in care se va desfasura jocul de rol (ca o povestire, ca o

sceneta, ca un proces)5. interpretarea.6. Evaluarea activitatii impreuna cu actorii, observatorii, spectatorii:

Ce sentimente v-au trezit situatiile interpretate? A fost o interpretare conforma cu realitatea? A fost rezolvata problema? Cum? De ce? Ce alt final ar fi fost posibil? Ce ati invatat din aceasta experienta?

Evaluarea unitatii de invatare:Persoane cu nevoi speciale

I. Obiective de evaluat:1.1. sa recunoasca si sa descrie intelesul unor termeni specifici limbajului civic;1.2. sa exprime in scris enunturi simple cu referire la situatii de viata cu continut civic;

4.1. sa formuleze enunturi simple pro si contra in solutionarea unei dileme.

II. Continutul probei:1. Identificati enunturile adevarate si pe cele false, folosind simbolurile A si F:

A. Un copil nevazator nu poate fi un prieten adevarat.B. Nu trebuie sa numesti “handicapat” pe cel care nu se descurca

singur.C. Daca nu auzi nu poti sac anti la pian.D. La concursurile sportive nu pot participa persoane cu deficiente.E. Nu poti sa alegi ceea ce esti, dar poti sa folosesti cat mai bine ceea

ce ai.2. Motivati prin cateva enunturi unul din punctele de mai sus.3. Realizati un desen care sa reprezinte o persoana cu handicap.4. Explicati prin cateva propozitii, care sunt nevoile speciale ale persoanei

pe care o reprezinta desenulrealizat.III. Acordarea calificativelor:

Suficient Identifica 3

raspunsuri corecte Formuleaza un

argument Realizeaza correct

desenul Identifica tipul de

handicap

Bine Identifica 4

raspunsuri corecte Formuleaza unul

sau mai multe argumente

Realizeaza corect si artistic desenul

Identifica tipul de handicap si explica simplu desenul

Foarte bine Identifica 5

raspunsuri corecte (2A, 3F)

Formuleaza 2 sau mai multe argumente

Realizeaza correct si artistic desenul

Identifica tipul de handicap si explica desenul utilizand un limbaj adecvat