Lumea e guvernată de personaje pe carecei ai căror ochi nu ajung până în culise

nu pot nici măcar să şi le închipuie.Benjamin Disraeli (Coningsby )

PP olitică, bani, religie, conspiraţii,comploturi şi nu în ultimul rând„Putere”. Când vorbim de politică, ne

dăm seama că vorbim de fapt de putere. Când vorbimde religie, la fel, puterea este elementul care domină.Banul este elementul care întreţine puterea: „banii suntputere”. În lucrarea de faţă, voi prezenta una dintreprincipalele organizaţii secrete şi oculte care mânuiescdestinele întregii omeniri, „Clubul Bilderberg”.

Studiind Ştiinţe politice, am ajuns să concluzionezcă lumea nu este şi nu se prezintă aşa cum o vedem noila televizor, cum ni se prezintă în presă. Omului derând i se dezvăluie doar ceea ce trebuie să ştie, ce-i esterezervat de către conducători, majoritatea marilorprobleme politice fiindu-ne ascunse. Sunt o mulţime delucruri pe care mulţi dintre noi nu le vom putea afla sauînţelege, niciodată. Fără să am pretenţia de a explicamersul Noii Ordini Mondiale şi funcţionarea acelorforţe pe care, în mod obişnuit, le numim „oculta”, voiîncerca să fac o cât mai buna prezentare a

controversatului „Club Bilderberg” şi asuprainfluenţelor care acesta le exercită asupra sistemului derelaţii internaţionale în mileniul în care trăim.Bineînţeles, mă voi referi şi la legăturile acestui cerc deputere cu celelalte organizaţii secrete, cum ar fi:Masoneria, „Skull and Bones”, „Ordinul capului demort”, Consiliul Afacerilor Externe (CFR), ComisiaTrilaterala, Iluminaţii bavarezi ai lui Adam Weishaupt,„Aristrocraţia Neagră”, Clube of Rome, ”JasonSociety”, „Grupul Jason”, Albert Pike si „Klu KluxKlan-ul” şi alte mici corporaţii. De asemenea, voiprezenta şi metodele prin care aceste organizaţii îşiexercită puterea, metodele lor de manipulare, deinfluenţare a opiniei publice, de subjugare a maselor,strategiile şi minciunile din politica mondială.„Protocoalele Înţelepţilor Sionului” sunt dovadaacestor lucruri şi de aceea o mică parte din conţinutullor va fi relatat şi de mine.

Pentru a redacta această lucrare, m-am documentatmult şi am ajuns să citesc lucruri care pentru o parte aopiniei publice sunt puţin credibile, chiar dacă suntinteresante şi captivante. Privitor la unele controversedin cuprinsul prezentei lucrări, timpul va fi cel care vacataliza clarificarea lor.

Într-un timp când planul noii ordini mondiale aînceput să capete contur, într-un timp când Războiulrece îşi făcea simţite influenţele asupra relaţiilorinternaţionale, în special între cele două mari puteri ale

Transilvania

2 / 20

09

<<< 82

A u r e l C S A T O

Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şiStudii Europene“Lucian Blaga” University from Sibiu, Faculty for Politic Sciences, International Relations andEuropean Studies

Aspecte din istoria şi organizarea Clubului Bilderberg (I)

Bilderberg Club’s History and Organization apects

Are you sure that you know who is leading you?Politics, money, religion, conspiracy and the last but not the last one: POWER. When we talk about politics, we

actually talk about POWER. Who are those who hold the absolute power? Who is behind the scenes? Who takethe most important decisions in this world? Two words must be said: Bilderberg Club. This paper will present thehistory and the main proceeding to one of the most (perhaps the strongest) organization in the world. So, aftersaying these words, let’s go through the mysterious world of this organization.

Keywords: Bilderberg, Rockefeller, Freemasonry, occult, secret societes, world supremacy, globalizationInstitution’s address: Calea Dumbrăvii, nr. 34, Sibiu, România, tel: +40-(269) 42.21.69,

fax: +40-(269) 42.21.69, e-mail: spriss@ulbsibiu.roPersonal e-mail: aurel_sibiu@yahoo.com

vremii, SUA şi URSS, a luat naştere o nouă organizaţiecare în timp va avea un cuvânt greu de spus în luareamarilor decizii mondiale. Acea organizaţie poartănumele de „Bilderberg”, nume adoptat după cel alhotelului unde a avut loc prima întâlnire a fondatorilor,hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda. Anulnaşterii: 1954 (29-31 mai).

Clubul Bilderberg nu este o instituţie secretă unică,dar, atât prin raza sa de acţiune, cât şi prin identitateamembrilor şi dimensiunile obiectivelor lui este cea maiambiţioasă dintre toate, fiind alianţa secretă cea maiextinsă de pe planetă. A izbutit să-şi ţină în umbrăadevăratele ţeluri oculte, printr-un ansamblu demecanisme orchestrat cu cea mai mare grijă, stimulatde mass-media, utilizând propaganda, dezinformarea,secretul şi trecerea sub tăcere a anumitor fapte, pentruca acestea să fie percepute confuz şi incitând lapasivitate socială, prin practicarea filozofiei haosuluiconstructiv ori a dezordinii create în folos propriu1.

Perioada premergătoare formării grupului a începutpe la jumătatea celui de-al doilea război mondial, dupăce sovieticii au înfrânt armatele germane la Stalingradşi Kursk, în 1942 şi 1943. Strategii europeni şiamericani şi-au dat seama că se apropia apusul luiHitler, pe care, de altfel, îl ajutaseră să ia puterea, astfelîncât elita bancară, legiuitorii internaţionali şi unelemonarhii europene au decis să se întrunească, într-oîncercare de a defini tacticile prin intermediul cărora sănu permită comunismului să se extindă în restul lumiişi să-şi impună propriul punct de vedere în organizarealumii. Americanii arătau că natura regimului sovieticera una expansionistă, iar influenţa lui trebuia oprită înzonele de importanţă strategică pentru SUA.

Datorită faptului că această organizaţie îşi păstreazăcaracterul secret şi că nimeni din afara ei, cel puţinpână acum, nu ştie care sunt adevăratele sale intenţii, auapărut o serie de lucrări care contestă la modul cel maidur acţiunile clubului. Aşadar naşterea şi activitateaclubului se bazează pe o serie de teorii pe care mulţidintre noi le numim „conspirative”.

Legat tot de contextul istoric în care clubul a luatnaştere trebuie amintit şi Planul Marshall sau mai binespus adevărata faţă a planului care a favorizat avântulClubului „Bilderberg”. În acea epocă, ConsiliulAfacerilor Externe (CFR), nucleul american al clubului,şi-a proiectat idealurile postbelice în „ZonaMare”(zona numită de americani ca fiind alcătuită dinEuropa Occidentală, vechiul Imperiu Britanic,Orientul Mijlociu, cu resursele lui incomparabile şiLumea a treia). Aceasta din urmă, avea menirea săîndeplinească o funcţie esenţială: aceea de sursă dematerii prime şi piaţă de desfacere a industrieioccidentale.

În anul 1954, când s-a constituit oficial aceastăorganizaţie, graţie efectelor Planului Marshall, Europase întrema lent de pe urma tragediei provocată de aldoilea război mondial. Americanii au încurajat bătălia

Războiului rece în stilul viclean, propus Rotschild, de apune naţiunile să se înfrunte între ele, în vreme cefiecăreia i se acordau credite, a ţinut sub controlclimatul politic al Europei.

Pe 5 iunie 1947, George Marshall, secretar de stat alSUA, a ţinut un discurs la Universitatea Harvard,invitând ţările europene să participe la un plan decooperare în scopul reconstrucţiei economice, cuexigenţe explicite în vederea liberalizării comerţului şicreşterii productivităţii. Truman a ratificat PlanulMarshall la 3 aprilie 1948, şi a creat Administraţia deCooperare Economică (ACE), condusă de Paul G.Hoffman. În acelaşi an, ţările participante (Austria,Belgia, Danemarca, Elveţia, Franţa, GermaniaFederală, Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia,Marea Britanie, Suedia, Turcia, Statele Unite, Ţările deJos) au semnat acordul pentru fondarea ODCE caagenţie coordonatoare.

Banii care proveneau din SUA aveau ca obiectivesenţial renaşterea capacităţii de consum a clasei mediieuropene, care începea să dispună de bani, pe care să-icheltuiască pe produse fabricate în SUA. Aceastăgenerozitate, fără pereche în istorie, a adus beneficiiformidabile corporaţiilor americane. În cei patru anicât a durat acordarea ajutoarelor americane, Europa aprimit peste 13 miliarde de dolari (la valoarea foartemare de atunci a dolarului) şi a atins o prosperitatesuperioară celei de dinainte de război. Dar, în spateleacestei aparente generozităţi a SUA, Planul Marshall afost mecanismul prin care SUA şi-a introdus sistemulde gestiune în Europa. Planul Marshall era nucleulcentral al noii doctrine de stăvilire a înaintării UniuniiSovietice şi a fost iniţiat în cadrul War and Peace StudyGroups (grupuri de studiu al războiului şi păcii,organizaţie creată de către CFR), cărora FundaţiaRockefeller le-a oferit circa 50.000 de dolari pentrufinanţarea primului an al proiectului2.

În paralel, s-a prezentat şi o propunerecomplementară: crearea Europei Occidentale aCărbunelui şi Oţelului care a devenit ComunitateaEuropeană a Cărbunelui şi Oţelului în 1952 care, dealtfel, a fost primul pas al mişcării de unificare aEuropei al cărui principal propulsor a fost Joseph H.Retinger (specialist în operaţiuni financiare, evreu deorigine poloneză, stabilit în SUA, important membru almasoneriei din Suedia). El a fost ideologul şipromotorul Clubului Bilderberg. În anul 1952,Retinger i-a cerut prietenului său, Prinţul Bernhard deOlanda, să-l ajute să-i atragă pe liderii NATO săparticipe, alături de alţi lideri mondiali, la o dezbateredeschisă şi sinceră pe teme internaţionale. Retinger şi-acontactat cunoscuţii americani, David Rockeffeler,ambasadorul William Averrell Harriman şi directorulAgenţiei Centrale de Investigaţii (CIA), generalulWalter Bedell Smith, care a şi dat un răspuns interesant:„De ce naiba n-ai venit întâi la mine?”. CIA s-aimplicat profund în organizarea Clubului „Bilderberg”

83 >>>

şi de atunci a păstrat eficient secretul atât al existenţeiacestuia, cât şi al obiectivelor interne şi securităţiimembrilor săi. Alţi oameni importanţi contactaţi decătre Retinger au fost: Paul Rijkens, preşedintele firmeimultinaţionale Unilever, Charles D. Jackson, consilierspecial al preşedintelui Eisenhower şi al CIA în materiede atacuri psihologice de război şi preşedinte alComitetului pentru Europa Liberă. Familia de evrei deorigine engleză Rotschild a avut importante contribuţiieconomice. Nu trebuie uitat nici controversatul HenryKissinger, care începuse să lucreze pentru Rockefellerîncă de pe atunci.

Prima întrunire a clubului a avut loc între 29-31 mai1954, în localitatea olandeză Oosterbeek, la hotelul„Bilderberg”, al cărui proprietar era Prinţul Bernhardal Olandei. Suveranul avea strânse legături cu Shell Oilşi cu holdingul internaţional Société Générale dinBelgia. El a fost gazdă şi maestru de ceremonii.

În cursul primei întâlniri, participanţii şi-au afirmatindignarea faţă de politica macabră a senatoruluiJoseph Raymond McCarthy şi „vânătoarea devrăjitoare” concepută de către acesta. Ideologia luinaţionalistă bloca drumul planurilor globale ale celorprezenţi şi numeroşi europeni şi-au manifestat teama înlegătură cu posibilitatea ca SUA să evolueze spre odictatură fascistă. În a treia zi, prinţul Bernhard aanunţat: „Deşi nu figura pe agendă, s-a vorbit atât demult despre mccarthism că, dacă vom avea timp, am săcer ca Jackson să expună opinia americană despre el.”C.D. Jackson a domolit temerile manifestate de o seriede bilderbergi europeni, dând asigurări: „Fie că moare deglonţul unui asasin, fie că dispare în mod tradiţionalamerican, vă spun că, atunci când vom asista laurmătoarea noastră întrunire, McCarthy va fi dispărutde pe scena americană. McCarthy a murit în 1957, în

urma unor complicaţii derivate din alcoolismul săucronic, după cum au menţionat surse oficiale, darînainte fusese criticat de către Senat, pierzându-şiîntreg prestigiul şi puterea. Toate acestea i-au convinspe europeni că americanii se ţineau de cuvânt. După cea participat la întrunirea inaugurală, Jorge McGhee, dela Departamentul de Stat al SUA, a afirmat, că:„diferendele cele mai aprige între europeni şi americanis-au risipit încă de la prima întrunire a ClubuluiBilderberg. De atunci, n-a mai existat nicicând unconflict atât de îndârjit între noi şi Europa”. Secretarullui Retinger, John Pomian, a rememorat într-o carte asa momente de la acea întrunire: „Totul era foarte nouşi diferit. Ne-am dus în Olanda. Nu existau reporteri,iar securitatea era copleşitoare, cu gărzi în fiecare colţdin hotel. La deschidere, toţi erau neliniştiţi, nervoşi, şise priveau de sus în jos ca străinii. Se temeau să nuspună ceva în plus. Prinţul Bernhard mergea de la unul

la altul, afişându-şi farmecul personal.Treptat, atmosfera s-a destins iar cei defaţă au început să converseze între ei.Prinţul şi-a păstrat calmul, iar cândsimţea că încordarea creştea, îi făcea petoţi să se destindă cu câte o frazăingenioasă, ori impunându-şiautoritatea. Deşi era un bărbatîncântător, ştia să fie şi sever.Reimpunea ordinea într-un mod atâtde subtil, că nimeni nu se putea simţiofensat”3.

Cu toate presiunile pe care diferiteorganisme de presă le-au exercitatpentru ca enigmaticul Club„Bilderberg” să-şi deschidă porţilepentru public, abia în 1989, acesta aemis un comunicat în care, după ce şi-a schiţat sumar originile, şi-a rezumat

motivul primei întruniri în următorii termeni:„Întrunirea a reflectat îngrijorarea multor cetăţeniamericani importanţi de pe ambele ţărmuri aleAtlanticului cu privire la faptul că Europa Occidentalăşi SUA nu colaborau pe cât de strâns ar fi trebuit închestiuni de importanţă critică. S-a căzut de acordasupra faptului că, în dezbaterea regulată şi extra-oficială, ar fi de ajutor să se promoveze o mai bunăînţelegere între forţele şi tendinţele principale, careafectaseră naţiunile occidentale în dificila perioadăpostbelică”. Rezultatul a fost atât de bun, că ei auhotărât să se reîntâlnească anual, atât pentru a evaluarezultatele măsurilor stabilite la întâlnirea prealabilă, câtşi pentru a avansa, fixând mereu noi obiective.

O întrebare se impunea e la sine: cine face selecţiapentru întâlnirile anuale? Personalităţile convocatedepind în mare măsură de evenimentele de vârf aleanului în curs, de stadiul aplicării hotărârilor din anulprecedent, de prognozele experţilor, de noile puncte decriză ivite. Coordonator este Etienne Davignon,

Transilvania

2 / 20

09

<<< 84

Hotel de Bilderberghttp://en.wikipedia.org/wiki/File:Bilderberg_-_Oosterbeek.jpg

politician şi om de afaceri belgian. La selecţie participăşi organizaţii tangente: Clubul de la Roma, ComisiaTrilaterală, Council on Foreign Relations (CFR),„Chatham House” (Royal Institute of InternationalAffairs). Din punct de vedere al eligibilităţii,personalităţile româneşti sunt rarisime. A participatdoar Mugur Isărescu, cunoscut pentru statutul de„mare preot” al finanţelor româneşti.Incompatibilitatea persoanei preşedinţilor de după1989 este evidentă. S-au făcut şi speculaţii în legăturăcu posibilii magnaţi români sau eminenţe cenuşii aleinfluenţei efective în noua geopolitică est-europeanăcare ar putea fi invitate în viitorii ani4.

Prinţul Bernhard al Olandei (1911-2004) –fondator al Grupului Bilderberg, a avut un destindescendent, de la măreţie la decădere. Conte german,Bernhard Leopold zur Lippe-Biesterfeld devineconsort al reginei Iuliana a Ţărilor de Jos – Casa deOrange, după ce, în tinereţe, a simpatizat cu mişcareaHitlerjugend, perioadă escamotată ulterior. În anul1961 a înfiinţat organizaţia World Wildlife Fund. Marecolecţionar de maşini Ferrari, devine în 1976protagonistul unui imens scandal de corupţie, legat decomisioane la achiziţionarea de avioane Lockheedpentru armata olandeză. Ca urmare, îşi pierde dreptulde a purta uniformă militară, cariera fiindu-i în mareparte compromisă. Urmează alte scandaluri: braconajîn 1988 şi finanţare de mercenari albi pentru Africa deSud. Nu a fost incriminat niciodată. În anul 1980, fiicasa, Beatrix, a urcat pe tronul Ţărilor de Jos. ReginaJuliana a murit în martie 2004, măcinată de boalaAlzheimer, iar Bernhard a urmat-o în decembrie 2004,chinuit de o tumoare canceroasă. Avea 93 de ani şi lăsaîn urmă cea mai ermetică şi influentă instituţie dedecizii cu efecte globale5.

Intrigant de mâna întâi, Joseph Retinger a fost opiesă esenţială în opera de cimentare a unităţiieuropene. Retinger s-a născut la Cracovia în 1887, într-o familie bogată de origine iudeo-austriacă, iar deeducaţia lui s-a ocupat un membru al SocietăţiiFabiene6. Când a împlinit 18 ani, a plecat să studieze laParis, unde a avut primele contacte cu sferele socialeînalte. Prietenia lui cu colonelul american MendellHouse l-a ajutat să adere la activităţile Mesei Rotundeşi ale CFR. A dus o viaţă aventuroasă, cu călătoriineîntrerupte, care l-au aruncat pe scenele politico-diplomatice ale conflictelor europene din primajumătate a secolului al XX-lea. Activitatea lui freneticăse caracterizează printr-un paralelism şocant cuaventurile celebrilor agenţi itineranţi ai francmasonerieiiluministe. La Paris a studiat şi la Şcoala de ŞtiinţePolitice, apoi, la München, a studiat psihologia. Maitârziu, în anul 1914, s-a înscris la London School ofEconomics, unde a menţinut contacte intense cuinfluentele cercuri fabiene britanice. Iniţiat înfrancmasoneria suedeză, a plecat în SUA, unde şi-aextins relaţiile la nivel înalt. În Mexic, a sprijinit

înfiinţarea Partidului Revoluţionar Instituţional şi,mandatat de acesta, a purtat tratative diplomatice cuVaticanul. În fine, la încheierea celui de-al doilea războimondial, Joseph Retinger şi-a construit o magnificăreţea de contacte şi relaţii de influenţă, care se întindeaîn Europa şi în toată America. Despre el se spunea că,de cum ridica receptorul, putea vorbi cu preşedinteleStatelor Unite. Cu toată restrânsa lui importanţăpublică, a avut o mare influenţă în cele mai discrete şiselecte anticamere ale puterii. Subliniindu-i rolul şidiscreţia, Bernhard de Olanda i-a adus un ultim omagiuîn aceşti termeni: „Istoria cunoaşte numeroasepersoane importante care, în viaţă, au fost centrulatenţiei generale. Ele au fost admirate şi lăudate de toţişi nimeni nu le ignoră numele. Există, totuşi şi altele, acăror influenţă, mai mare, le-a marcat personalitatea petimpul vieţii, deşi nu sunt cunoscute decât într-un cercfoarte restrâns de iniţiaţi. Joseph Retinger a fost unadintre aceste persoane.”7

Henry Kissinger s-a născut în Germania în 1923 şi,fiind evreu, a plecat de acolo împreună cu familia, dupăvenirea la putere a lui Hitler, zece ani mai târziu. ÎnStatele Unite a studiat la Harvard şi a devenit profesorde government: o disciplină care permitea abordareasimultană a teoriei sistemelor politice, a dreptuluiconstituţional şi a problemelor administraţiei publice.Dar opera de care a rămas cel mai profund legat a fostun amplu studiu, publicat în 1957, A World Restored,lucrare despre marii oameni de stat care reconstruiserăechilibrele europene după războaiele lui Napoleon:Castlereagh, Metternich, Talleyrand. În calitate deconsilier pentru probleme de securitate al preşedinteluiRichard Nixon şi al lui Gerald Ford, apoi secretar destat, a fost primul străin ajuns la conducerea politiciiexterne americane şi a fost primul care a revendicat înmod public criterii de acţiune diplomatică-echilibru alputerilor, real-politik – pe care clasa politică şi opiniapublică din Statele Unite le priviseră cu o neîncrederemoralizatoare8.A jucat un rol-cheie în strategia SUAfaţă de URSS între anii 1969 şi 1977. Kissinger este celcare a propus şi a promovat politica de „destindere” cuUniunea Sovietică. Tot el a negociat tratatele delimitare a înarmării strategice (SALT I) şi pe cel alrachetelor antibalistice. În iulie şi octombrie 1971,Kissinger a făcut două vizite secrete în China, mijlocitede Nicolae Ceauşescu, pregătind întâlnirea istoricăîntre chinezi şi americani, din 1972, care a marcatînceputul normalizării relaţiilor dintre cele două state,care aveau să încheie relaţii diplomatice în anul 1978. Înanul 1973, a obţinut Premiul Nobel pentru Pace pentrucontribuţia sa decisivă la încetarea războiului dinVietnam9.

Membrii marcanţi ai Clubului „Bilderberg” suntreprezentanţii familiei Rotschild. Multe enigmeacoperă centrul ascuns al Băncii internaţio nale aRotschilds-ilor. În anul 1750, Mayer Amschel Bauer apreluat banca tatălui său în Frankfurt, dându-i numele

85 >>>

Rotschild (după placheta roşie de deasupra uşii de laintrare care reprezenta semnul revoluţionar al evreilordin Europa de est). Mayer Rotschild a avut 5 băieţi şi 5fete. Numele fiilor săi a fost Amschel, Salomon,Nathan, Carol, Jacob (James). Prosperitatea lui Mayer aînceput sub protecţia prinţului Wilhelm al IX-lea deHessen-Hanau, cu care a luat parte la şedinţelemasonice din Germania. Wilhelm, un prieten al caseidomnitoare engleze de Hanovra, primea sume enormede bani prin închirierea de mercenari germani caseiregale engleze. Această armată a fost aceeaşi care aluptat contra lui George Washington în „Valley Forge”.Mayer Rotschild a fost şi bancherul personal alprinţului Wilhelm al IX-lea10. Din cauza unor tulburăripolitice, prinţul Wilhelm a tre buit să fugă dinGermania în Danemarca şi a depus în banca luiRotschild 600.000 lire sterline, soldul mercenarilor.Nathan Rotschild, fiul cel mare al lui Mayer, a luataceşti bani, a plecat în Anglia şi a deschis acolo o bancă.Aurul care servea de garanţie provenea de la „EastIndia Company”. Nathan obţinea profituri împătriteîmprumutând bani ducelui de Wellington care îşifinanţa operaţiile militare. Au mai fost scoase profituriimense din vânzarea mai târziu a aurului (depus cagaranţie) în mod ilegal. Aceasta a fost originea averiiimense a familiei Rotschild. Acum s-a dat startul unuiconsorţiu bancar internaţional, când fiecare fiu al luiMayer a deschis o bancă în capitalele europene:Amschel în Berlin, Salomon la Viena, Jacob la Paris şiCarol în Neapole. Salomon devenise şi el mason, catatăl său. Mayer Amschel Rotschild a lăsat printestament cum să se administreze averea de cătreurmaşi. Averea urma să fie administrată exclusiv debărbaţii familiei, cel mai mare având un vot hotărâtorîn cazul unor diferenţe sau decizii importante. Toateconturile urmau să fie ţinute absolut secret, mai cuseamă faţă de guvernele ţărilor unde se aflau11. În anul1773 a avut loc o întâlnire importantă în casa lui MayerAmschel Rotschild, la care au participat 12 evrei bogaţice acordau credite foarte mari. La această întâlniresecretă, s-a discutat elaborarea unui plan spre a puteacontrola averea întregii lumi. Participanţii au constatatcă prin înfiinţarea Băncii din Anglia au reuşit săcontroleze economia întregii ţări, dar planul lor era săpoată avea un control abso lut asupra averii întregiilumi. Un asemenea plan a fost discutat în astfel decercuri cu câteva secole înainte. La această datăRotschild l-a prelucrat din nou. Acest plan poartănumele „Protocoalele înţelepţilor Sionului”. Ele au fostsecrete până în anul 1901, când printr-o întâmplare aucăzut în mâna unui profesor rus, S. Nilus, care le-apublicat. Victor Marsden le-a tradus în engleză în anul1921, un exemplar se află la British Museum dinLondra12.

Familia Rotschild a simpatizat cu cauza sionistă şi afost cea mai mare protectoare a evreilor care, făcândpionierat, au emigrat în Palestina, pentru a se stabili

acolo în calitate de colonişti. Este importantă în acestsens activitatea unui dintre fiii lui James, Edmond(1845-1934), care a finanţat crearea celei de-a douacolonii evreieşti în Israel, alcătuită din emigranţi sosiţidin Rusia. Un nepot de-al lui Nathan, Lionel (1868-1937), a fost un cunoscut zoolog şi fondator alMuzeului de Istorie Naturală Rotschild din Londra. Afost membru al Camerei Comunelor şi unul dintremarii adepţi ai sionismului. Lui i-a adresat LordulBalfour13 o scrisoare în care guvernul britanic se declaradispus să creeze un „cămin naţional” pentru evrei înPalestina. Banii familiei Rotschild au ajutat şi la lansareafamilie Rockefeller14.

Clanul Rockefeller. O declaraţie a lui DavidRockefeller este elocventă pentru identificareaobiectivelor globale ale Clubului „Bilderberg”:„Suntem recunoscători lui Washington Post, NewYork Times, Time Magazine şi altor mari publicaţii aicăror directori au participat la întâlnirile noastre şi şi-aurespectat promisiunile de discreţie pentru aproape 40de ani. Ne-ar fi fost imposibil să ne dezvoltăm planulpentru planetă dacă am fi fost sub luminareflectoarelor pe parcursul acestor ani. Dar lumea adevenit mai sofisticată şi pregătită să meargă către unguvern mondial. Suveranitatea supra-naţională a eliteiintelectuale şi a bancherilor mondiali este cu siguranţăpreferabilă auto-determinării naţionale practicate însecolele trecute.”15 Prin această declaraţie, DavidRockefeller, fost şef al Băncii Chase Manhattan şifondator al Comisiei Trilaterale, s-a auto-definit cafiind unul dintre luptătorii pentru o guvernare globală.Cu alt prilej, David Rockefeller arăta: „Pentru mai binede un secol, extremişti la oricare capăt a spectruluipolitic au fost ocupaţi cu incidente bine mediatizate,cum ar fi întâlnirea mea cu Castro, pentru a atacafamilia Rockefeller influenţa exagerată pe care susţin cănoi o exercităm asupra politicii americane şi instituţiiloreconomice. Unii cred că suntem parte a unei cabalesecrete ce lucrează împotriva celor mai bune intereseale Statelor Unite, caracterizând familia mea şi pe mineca „internaţionalişti” şi de conspirare cu alţii din jurullumii pentru a construi o politică globală mai bineintegrată şi o structură economică – o singură lume,dacă vreţi. Dar dacă asta este acuzarea, mă fac vinovatşi sunt mândru de asta.”16 David Rockefeller esteconsiderat tatăl autentic, din umbră, al ClubuluiBilderberg, având şi calitatea de mason. El a pus înpractică acest proiect ambiţios cu proprii lui bani, aşacum mai înainte procedase şi cu Trilaterala, fondată în1973.

Prima mare personalitate a familiei Rockefeller afost John Davidson Rockefeller, care s-a născut în1839, la Richford (New York), într-o familie caredescindea din imigranţi iudeo-germani, sosiţi în SUA înanul 1733. După o lungă experienţă în domeniulpetrolier, acesta a înfiinţat de unul singur companiaStandard Oil, care a marcat ascensiunea sa decisivă,

Transilvania

2 / 20

09

<<< 86

care a culminat cu dominaţia practic absolută atrustului Rockefeller în industria petrolului. În aceastăascensiune şi-a zdrobit concurenţii prin tot soiul devicleşuguri, extorsiuni, mituiri şi ilegalităţi. Expresiapreferată a fondatorului dinastiei era „Dumnezeu săbinecuvânteze Standard Oil”, iar lozinca imperiului săueconomic este: „Pentru binele omenirii”. Una dintrecăile prin care şi-a consolidat imperiul a fost penetrareabăncilor, care a culminat, în anul 1955, cu fuziuneadintre Chase Manhattan Bank, prezidată, începând din1969, de David Rockefeller, nepotul fondatoruluidinastiei şi actualul patriarh. Tatăl său, John D.Rockefeller, a creat o serie de fundaţii filantropice,cărora le-a transferat mare parte din activele sale17.Aceste instituţii au dispus în ultimele cinci decenii de oputere şi influenţă hotărâtoare în elita politică şifinanciară mondială. Mari personalităţi din perioadapostbelică, ca şi cele care au preluat ştafeta în generaţiaurmătoare au provenit direct din organismele deconducere ale fundaţiilor: Walt W. Rostow, ZbigniewBrzezinski şi Henry Kissinger. Încă din anul 1936,Fundaţia Rockefeller era o precursoare în domeniulcontrolului natalităţii. Legile de impozitare americanepermit persoanelor şi familiilor bogate să-şi protejezebanii în exces de taxe prin utilizarea lor într-o fundaţienonprofit care va folosi banii pentru munca de caritatesau educaţie. Ghiciţi ce s-a întâmplat? Controlulpopulaţiei este socotit drept „caritabil” şi „educativ”sub incidenţa legii şi astfel uriaşe fundaţii americanecorupte îşi dedică o mare parte din fonduri pentrudistrugerea familiilor şi omorârea copiilor lumii a treiaşi totul fără a plăti nici o taxă. În plus, unii dintre ceimai bogaţi oameni albi ai lumii sunt cei mai mariavocaţi ai controlului populaţiei: Bill Gates, Ted Turnerşi Warren Buffet. Cele mai active fundaţii pe aceastălinie sunt Fundaţia Ford, Fundaţia Rockefeller,Fundaţia McArthur şi Pathfinder International18. Peaceeaşi cale, Fundaţiile Rockefeller au finanţat mişcăripseudo-spirituale moderne şi chiar secte precum HareKrishna. David Rockefeller a subvenţionat personalfelurite societăţi, pseudo-iniţiatice, care dau asigurări căreprezintă tradiţia pierdută, cum e cazul celei numiteAMORC19. Clanul Rockefeller n-a ezitat să obţinăbeneficii din momentele cele mai delicate care aucaracterizat aceste ultime secole, negociind cu criminalişi dictatori de tot soiul, în vremuri de pace şi de război.Atât Războiul din Vietnam, cât şi cel arabo-israeliandin 1973, au provocat numeroase denunţuri, în caretrusturile petroliere (EXON şi SOCONY ale luiRockefeller) erau acuzate că, pe de o parte, obţineaubeneficii din primul trust şi determinau creştereapreţului la ţiţei, prin al doilea trust. Acest lucru a fostafirmat de Washington Observer şi jurnalistul deinvestigaţie C. Baker, în cartea sa intitulată Rockefeller şimarea farsă a crizei energetice20. Iată mărturia interesantă aproducătorului de film şi fostului politician AaronRusso despre Clanul Rockefeller (Nicholas

Rockefeller). Aaron Russo: „Într-o zi am primit untelefon de la Terry, o femeie pe care o ştiam şi ea mi-azis: „Vrei să te întâlneşti cu un Rockefeller?” şi am fostde acord! Între timp am devenit prieteni (cu NicholasRockefeller) şi a început să-mi spună multe lucruri: „Vafi un eveniment Aaron. Şi după acest eveniment veivedea că o să intrăm în Afganistan, aşa că vom preluacontrolul conductelor de petrol din Marea Caspică,vom intra în Irak pentru a le lua petrolul şi a stabili obază în Orientul Mijlociu şi vom intra şi în Venezuelapentru a încerca să scăpăm de Hugo Chavez. Veţivedea oameni intrând în peşteri, căutând oameni pecare nu-i vor găsi niciodată.” Râdea de faptul că avemun război împotriva terorismului şi că nu există unduşman adevărat. Vorbea despre faptul că, având unrăzboi împotriva terorii, nu-l vei câştiga niciodatăpentru că e un război etern, aşa încât poţi restrângemereu libertăţile cetăţeneşti. La întrebarea: „Cum veţiconvinge oamenii că acest război e adevărat?” mi s-arăspuns: „Prin media. Media poate convinge pe oricinecă e adevărat. Doar continui să vorbeşti despre lucruri,să le spui la nesfârşit şi în cele din urmă oamenii vorcrede. Când au creat Rezervele Federale (FED), în1913, prin minciuni au creat 9/11, ceea ce este altăminciună, cu ajutorul 9/11 luptă împotrivaterorismului şi apoi intră în Irak, care este o altăminciună şi apoi vor intra în Iran. Un lucru duce lacelălalt, apoi la altul şi la altul.” Am întrebat: „De cefaceţi asta? Care este rostul? Aveţi toţi banii din lume,aveţi toată puterea. Să faceţi rău oamenilor, nu e unlucru bun. Care este scopul final?” Răspunsul a fost:„De ce îţi pasă de oameni? Ai grijă de tine şi de familiata. Scopul final e ca oricine din lume să aibă cipulRFID21. Să aibă banii şi toate celelalte pe cipurile alea.Şi dacă cineva protestează împotriva a ceea ce facem, îioprim cipul.”22 Pe plan internaţional, David Rockefellereste cel mai cunoscut membru al clanului. Din anii1960 şi până azi, el a dat ocol planetei în avionulpersonal cu reacţie, pentru a se întâlni şi negocia cu şefide stat şi prim-miniştri de orice sorginte ideologică.Peste tot a fost primit cu respect reverenţios, mai alesîn ţările fostului lagăr sovietic. Timp de 35 de ani, acestmembru al prolificei dinastii a fost preşedinte al ChaseManhattan Bank, de unde a extins în întreaga lumeurzeala reţelei de interese economico-politice a StatelorUnite. În plus, deşi este acuzat că a menţinut relaţiiobscure cu dictatori de talia lui Saddam Hussein şiAugusto Pinochet, se apără astfel în autobiografia sa:„Mi-ar plăcea să fi făcut lucrurile mai bine, dar n-amfăcut nimic atât de grozav, încât să mă căiesc.” Preferăsă fie cunoscut pentru mecenat şi binefaceri, duse labun sfârşit prin intermediul Fundaţiilor Rockefeller23.

(Va urma)

87 >>>

References

1. Euteneur, Thomas J., Global network of evil,“Seminarians for International Life” Magazin, 2005.

2. Harsan, Carol, Bilderberg 2007, The reception globaldecisions, “Ziua” newspaper, 05.12.2007.

3. Helsing, Jan Van, Secret organizations and their powerin the 20th century, Published by “Samizdat”, Bucharest,2004.

4. Lozano, Martin, The new world order, Published byAlba Long Editorial, 1996.

5. Martin, Cristina, Bilderberg Club, World masters,Litera Internaţional, , 2007.

6. Rockefeller, David, Memories, Rao, Bucharest,2007.

7. Romano, Sergio, 50 years of global history,Published by Romanian Cultural Fundation,Bucharest, 1995.

8. Shapiro, Michael, 100 most influential Hebrew of alltime, Published by Paralela 45, Piteşti, 2005.

Note:

1. Cristina Martin –Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii, EdituraLitera Internaţional, Bucureşti, 2007, p. 19-20.2. Ibidem, p. 32-33.3. Ibidem, p. 37-38.4. http://www.romanialibera.ro/a96921/bilderberg-2007-anticamera-deciziilor-globale.html, 27-03-2008.5. Carol Harsan, Bilderberg 2007 – anticamera deciziilor globale,în Ziua, 31-mai-2007.6. Fabian Society, asociaţie socialistă engleză, fondată în1883-1884 de un grup de intelectuali, din care au făcutparte George Bernard Shaw şi Graham Wallas.

7. Martin Lozano, Noua Odine Mondială, Editura Alba LongEditorial, 1996, p.13.8. Sergio Romano, 50 de ani de Istorie Mondială, EdituraFundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995, p. 56.9. Michael Shapiro, Cei mai influenţi 100 evrei din toatetimpurile, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005, p.134.10. Jan Van Helsing, Organizaţiile Secrete şi Puterea lor în sec.XX, Editura Samizdat, Bucureşti, 2004, p.24.11. Ibidem, p.25.12. Ibidem, p.25.13. Declaraţia Balfour din 1917, fundamentul ulterior alstatului Israel.14. Cristina Martin, op. cit., p.50.15. Extras din discursul ţinut în cadrul întâlnirii GrupuluiBilderberg la Baden Baden, în anul 1991.16. David Rockefeller, Memorii, Editura Rao, Bucureşti,2007, f.n.17. Cristina Martin, op. cit., p.44.18. Thomas J. Euteneur, Reţeaua mondială a Răului în RevistaSeminarişti pentru Viaţă Internaţional, 2005, p. 2.19. Antiquae et Misticae Ordo Rosae Crucis.20. Cristina Martin, op.cit., p.46.21. Identificare prin Radio Frecvenţă.22. Rolă de film, Zeitgeist, film documentar în regia lui RobMcGann, 2006.23. Cristina Martin, op. cit. p.47.

Transilvania

2 / 20

09

<<< 88

Harta ţărilor de provenienţă a persoanelor care au participat la una sau mai multe conferinţe Bilderberghttp://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/82/Bilderberg_Attendees.png