13.04.23 11:07 AM

Aș fi putut înțelege că nu mă mai iubești .Aș fi putut ințelege că ai realizat că nu sunt eu

persoana alături de care să îți dorești un viitor.

Aș

Aș fi putut înțelege că te-ai schimbat,că nu mă mai vezi la fel,că nu mă prețuiești la fel.Aș fi

putut ințelege că nu mă consideri destul de bună pentru tine, că îți dorești altceva.

Aș fi putut înțelege că vrei o altă persoană în viața ta.Aș fi putut înțelege că te-ai îndragostit de

altcineva, fără să te obosesc cu lamentări, cu reproșuri și cu întrebări fără rost.

Aș fi putut înțelege că vrei să pleci,să nu mă mai vezi, să uiți de mine, ca și cum n-aș fi făcut

vreodată parte din lumea ta.

Aș fi putut înțelege că nu mai insemn nimic pentru tine, daca mi-ai fi spus toate acestea cu

sinceritate și cu puțină blândețe...

Cu acea blândețe cu care ar trebui să anunți un suflet dependent de dragostea cuiva că-i

iei totul. Că-l lași singur, fără niciun vis.

Aș fi înțeles totul, oricât de greu mi-ar fi fost să accept...Dar n-am reușit să înțeleg trădarea.

N-am reuși să înțeleg lașitatea și lipsa de demnitate de care ai dat dovadă.

N-am reușit să înțeleg lipsa de respect pe care mi-ai arătat-o atunci când m-ai lăsat să cred

ca eu port vina nefericirii noastre.

N-am reușit să-ți înțeleg lipsa de considerație și atitudinea perfidă.

N-am reușit să-ți înțeleg lipsa conștiinței și cruzimea cu care mi-ai prelungit agonia când

ai vazut cât de greu îndur supliciul de a mă simți nedorită, neiubită,în plus.

N-am reușit să înțeleg de ce n-ai făcut măcar un ultim gest de omenie și să mă părasești

“frumos”, cu eleganță.

Fară amintiri urâte, fără să mă faci să te detest.Fără să-mi împovărezi sufletul cu regrete

și cu complexe nemeritate.

Și nu, n-am reușit să înțeleg de ce nu te-ai gândit măcar o clipă și la mine, la faptul că este deja

prea mult că îmi năruiești un vis și că n-ar mai trebui să îmi năruiești și încrederea în oameni.

N-am reușit să înțeleg de ce m-ai irosit, de ce m-

ai risipit, de ce m-ai folosit.

N-am reușit să-ți înțeleg egoismul și indiferența.

N-am reușit să înțeleg cum te puteai bucura atât de curând de o altă iubire, de alte

îmbrățișări, de alte visuri, de alte promisiuni...

N-am reușit să înțeleg cum ai putut să devii dintr-o dată un străin nepăsător.

N-am reușit să înțeleg de ce ți-a fost mai ușor să taci, să te prefaci și să mă amăgești.

N-am reușit să înțeleg de ce nu m-ai lăsat liberă din clipa în care n-ai mai avut nevoie de mine, de ce m-ai lăsat să visez în continuare și să lupt inutil să te

fac fericit.

N-am reușit să înțeleg de ce m-ai supus

îndoielilor, spaimei și nesiguranței.

N-am reușit să înțeleg cum e posibil ca iubirea să devina indiferență atât de ușor...

Aș fi putut înțelege că ai decis ca povestea noastră de iubire să nu aibă un final fericit pentru mine, dar n-am reușit să înțeleg de ce ai ales să îmi oferi un final

apoteotic, nemeritat, plin de regrete și dureri.

Aș fi putut înțelege că nu mă mai iubești, dacă mi-ai fi vorbit cu sinceritate și cu puțină

blândețe...

...pentru că te-am iubit atât de mult încât aș fi

putut înțelege că trebuie să te pierd...