Arta Meditativă a Atenţiei

Atenţia meditativă este o artă, sau o îndemânare dobândită care aduce claritate şi o inteligenţă care vede “adevarata natură a lucrurilor”. Printre varietatea de tehnici în meditaţia Budistă, arta atenţiei este firul comun care stă la baza tuturor şcolilor de meditaţie Budiste : Mahamudra în tradiţiaTibetană, Zazen în Budismul Zen şi meditaţia Vipassana în Theravada. Omniprezenţa ei este ilustrată în această poveste Zen: Un călugăr o dată şi-a intrebat profesorul, “Care este învăţătura fundamentală în Budism?” Maestrul a răspuns ”Atenţie”. Studentul nesatisfăcut de răspuns spune “nu întrebam de atenţie, dar voiam să ştiu învăţatura esenţială din Budism”. Maestrul raspunde, “Atenţie, Atenţie, Atenţie”. Aşa că, poate fi apreciat că esenţa practicii Budiste este de găsit în cuvântul atenţie!

Dar cum se face? Care este practica? Consiliere vagă pentru un meditator aspirant, cum ar fi “ fi atent ”, oferit cu bune intenţii, este puţin probabil să fie eficient. Este ca şi cu conducătorii din nuvela utopică Insula a lui Aldous Huxley care au învăţat păsările mynah să repete “atenţie” în speranţa de a-i antrena pe locuitorii insulei să fie atenţi - pur şi simplu nu funcţiona. Pentru a recunoaşte faptul că majoritatea dintre noi tind să funcţioneze într-un fel mai mult neatent , nefocusat , din care rezultă o experienţă superficială a vieţii, este să vezi necesitatea de a antrena atenţia rătăcitoare într-un fel sistematic, sub îndrumare.

Această antenţie antrenată are efectul de a descoperi, sau aşterne goale, lucrurile aşa cum sunt ele într-adevăr. Această atenţie “primară” este cea care vede prin “conţinutul” minţii până la procesele care îi stau la bază. Prin aşternerea goală a realităţii fenomenelor psihofizice, caracteristicile importante sunt dezvăluite fără a interfera cu ele. Arta acestei atenţii “goale” este de a înregistra pur şi simplu obiectul predominant din experienţa cuiva pe măsură ce acesta apare, fără preferinţe sau interferenţă, ca un martor. Asta înseamnă doar să înregistrezi sau să notezi fenomenele schimbătoare fără a reacţiona , fie ele senzaţie, sunet, gând ori stare de spirit. Totuşi, dacă vreo reacţie apare în timpul observaţiei, aşa cum este natural pentru mintea neantrenată, atunci şi aceasta trebuie notată. Acest fel de a cunoaşte are potenţialul de a descoperi adevarata natură a fenomenului observat şi în acest fel se obţine o conştiinţă necondiţionată, non reactivă care aduce cu ea o eliberatoare cunoaştere care vine din interior.

O Orientare către Uşile celor Şase Simţuri

A fi atent nu este o practică care necesită a fi limitată unei posturi cu picioarele încrucişate. Atenţia meditativă este o practică dinamică de a acorda atenţie îndeaproape la ceea ce faci în orice postură ori situaţie în care se întamplă să te aflii. Calea de a te orienta în această practică este literalmente de a-ţi “veni în simţuri”. Aceasta este, o strategie de a fi pe deplin conştient de toate activitaţile tale printr-o orientare conştientă către cele cinci simţuri şi al “şaselea simţ" – mintea. Uşile celor Şase Simţuri este numele pentru cele cinci simţuri fizice :ochi ,urechi, nas, limbă şi corp iar al şaselea simţ, care este un termen colectiv pentru cele cinci tipuri de conştiinţă: conştiinţa-ochilor, conştiinţa-urechilor, etc. Aşa că, practica este de a fi atent conştient la uşa predominantă ori simţului de bază. Spre exemplu, fiind în gardă la uşa-ochilor iţi permite

să observi efectele contactului dintre ochi şi obiectele vizibile şi felul în care relaţionezi cu ele. Această orientare către orice uşă a simţurilor aduce o conştientizare a ceea ce se întâmplă în timpul oricărei impresii create de senzaţii şi cu ea abilitatea de a monitoriza sentimentele asociate şi conştiinţa care se ridică din acestea.

Adevaratul înţeles al “atenţiei” indică practicarea ei: “să participi la” , “a fi prezent cu” . Fiind atenţi se dezvoltă “prezenţa minţii”. În timp ce sunt mai multe grade de atenţie (cel mai jos fiind lipsa atenţiei), poate fi spus că sunt două tipuri de atenţie: atenţie naturală, care este ”atenţie automată” şi cea intenţionată “lansată”, atenţia care este dezvoltată prin “atenţia meditativă”.

Atenţia lansată este ori pasivă, ori în sensul de a fi aplicată , activă. Modul pasiv este “atenţia goală”, asta însemnînd doar sa înregistrezi ce se întâmplă, într-o stare receptivă a minţii,fără reacţii. Modul activ al atenţiei este aplicat când orice tip de mişcare ori acţiune este făcută, incluzând gândurile active de reflectare asupra lucrurilor observate.

Încearcă acest Exerciţiu în a te Orienta Către o Uşă a Simţului

Verifică! Unde iţi este atenţia în acest moment prezent? Impresia cărui simţ este predominantă acum? Este uşa-ochilor, pentru că priveşti pagina, uşa-urechilor atrasă de sunete, sau este senzaţia de atingere a corpului în contact cu scaunul pe care stai. Acest moment este timpul de a stabili obiceiul de a fi prezent conştient la o uşă a simţului şi de a nota ce se întâmplă în timpul unei imersii a simţului.

Alege o uşă a simţului şi fi atent la ce se întâmpla acolo. Ce sentiment este prezent: care este calitatea acelui sentiment: este plăcut, neplacut sau neutru? Ce gânduri îi sunt asociate? Acordă o atenţie deosebită schimbărilor. Este util în a face un obicei din a te verifica pe tine însuţi în timpul rutinei zilnice: la ce uşă a simţului eşti; ce se întâmplă acolo; care sunt sentimentele asociate care se ridică?

Originea Dependenţei

Această strategie de a fi prezent la o uşă-simţ se leagă cu aplicarea practică şi studiul Originii Dependenţei, Pattica Samupada. Pe măsură ce trăim seria de întîmplări ocazionale, poţi să le interceptezi la legătura fie conştientă, impresie a simţului şi/ sau sentimentului . Abilitatea de a face asta iţi oferă potenţialul de a te elibera din ciclul de suferinţă condiţionată în care majoritatea oamenilor sunt prinşi fără a-şi dea seama.

Legea Originii Dependenţei este un subiect profund, este chiar esenţa Invăţăturilor lui Budha, ilustrată printr-un faimos schimb dintre Budha şi asistentul său personal, Ananda. Ananda spune, întâmplator, că el crede că este un lucru uşor să înţelegi. Budha îi răspunde prin a spune, “Nu-i chiar aşa Ananda, niciodată nu spune un asemenea lucru. Este din cauză că oamenii nu înţeleg originea, faptul că nu sunt în stare să o patrundă, că minţile lor sunt bete. Aşa cum un ghem de sfoară devine tot încurcat şi înodat, la fel şi fiinţele cad în capcană şi sunt incapabile a se elibera din roata existenţei, condiţiile suferinţei şi nivele ale iadului şi ruinei” .

Putem descîlci încurcătura prin “înţelegerea” originii dependenţei prin a fi “conştient la o uşă-simţ “. Această experientă pe care o avem acum este rezultatul unor serii de întamplări care s-au ridicat datorită unor condiţii precedente şi sunt legate ca un lanţ de efecte cazuale, adică existenţa ciclică.

Este util să cunoaştem cum funcţionează cele unsprezece legături în ciclul Originii Dependenţei. Chiar şi o cunoaştere teoretică vă va îndrepta în direcţia corectă cu potenţialul de a te elibera de condiţionări şi cauze:

1. Cu Ignoranţă ca şi condiţionare, apar Formaţii Karmice sau Acţiuni Voliţionale

2. Cu Acţiuni Voliţionale ca şi condiţionare, apare Conştiinţa;

3. Cu Conştiinţa ca şi condiţionare, apar Mentalitate/Materialitate;

4. Cu Mentalitate/Materialitate ca şi condiţionare, apare Baza celor Şase Simţuri;

5. Cu Baza celor Şase Simţuri ca şi condiţionare, apare Contactul (imresii ale simţurilor);

6. Cu Impresii ale Simţurilor ca şi condiţionare, apar Sentimentele (vedana);

7. Cu Sentimente ca şi condiţionare, apare Înţelegerea;

8. Cu Înţelegerea ca şi condiţionare, apare Agăţarea;

9. Cu Agăţare ca şi condiţionare, apare Ataşare;

10. Cu Ataşare ca şi condiţionare, apare Devenirea;

11. Cu Devenire ca şi condiţionare, apar Durere, bătrîneţe şi moarte adică suferinţă condiţionată.

Aceasta este povestea iluminării lui Bahiya, cel îmbrăcat în robă de lemn, care a fost capabil să practice în acest fel. Bahiya, la început un negustor, în timp ce călătorea pe mare cu toată marfa sa, a naufragiat şi a fost aruncat pe mal gol. A găsit niste coji de copac cu care s-a acoperit şi un bol vechi şi a plecat în căutare de hrană dată pomană. Localnicii au fost impresionaţi de aparenta sa austeritate aşa că reputaţia sa ca fiind ascet a crescut. A fost testat când localnicii i-au oferit robe de calitate, dar ştiind că aceştia şi-ar pierde credinţa în el dacă ar accepta, a refuzat, continuând decepţia. Bahiya fu dus într-un templu şi venerat ca şi un Arahant (un Iluminat) aşa că, cu timpul, pînă şi el a ajuns să creadă ca este cu adevarat o fiinţă iluminată.

A trăit impecabil şi a obţinut puteri de concentrare bune. Stând în meditaţie într-o zi, se spune, că o zeitate binevoitoare (deva), care ia fost o dată rudenie de sînge, a reuşit să îl convingă pe Bahiya că nu este cu adevarat iluminat şi că ar trebui să meargă să se întâlnească cu Budha, un Arahant care ar putea sa îl ajute.

Bahiya a facut o lungă călatorie pentru a-l vizita pe Budha, la Savatti şi a ajuns la mănăstire chiar atunci când Budha era pe cale să plece în zilnica rundă pentru pomană. Bahiya l-a rugat de trei ori pe Budha să îl înveţe Dharma (învăţăturile lui Budha), înainte ca Budha să accepte sa îl înveţe la o oră atât de inoportună .

Budha i-a dat aceste instrucţiuni scurte :”Bahiya ar trebui să te antrenezi în acest fel:

Cu văzutul, va fi doar ce vezi; cu auzitul,va fi doar ce auzi; cu simţitul (atins ,gustat ,mirosit) va fi doar ce simţi; cu gînditul, va fi doar ce gîndeşti.

Cînd pentru tine, Bahiya, este pur şi simplu văz, auz, simţ şi gând, atunci tu nu vei fi acolo. Atunci tu, Bahiya, vei fi nici aici , nici acolo nici în amândouă- acesta este însuşi sfârşitul suferinţei”.

Prin această învăţătură scurtă, Bahiya a fost imediat Iluminat- prin non agăţare -în acest fel devenind Arahant.

Nu cu mult După ce Budha a plecat, Bahiya fu împuns fatal de o vacă. Când Budha s-a întors din zilnica rundă de pomană şi l-a găsit pe Bahiya mort, a aranjat incinerarea sa şi construirea unei stupe (Monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste) pentru el. Când a fost întrebat care a fost destinul lui Bahiya, Budha a spus, pentru că a prins subiectul meditaţiei în prezenţa profesorului şi a practicat aşa cum a fost instruit conform Dharma, Bahiya a atins Parinibbana, Iluminarea finală.

Tehnica Însemnării Mentale

Un procedeu folositor pentru a susţine atenţia meditativă este de a numi sau eticheta obiectele variate din timpul observaţiei propiului corp sau minţi. Folosit cu chibzuinţă, este o unealtă foarte folositoare pentru a concentra şi susţine atenţia. Observarea se face prin a-ţi crea o notiţă mentală, în mod repetat pentru orice se ridică în experienţa corpului/minţii. De exemplu, “auzit”, ”auzit”, ”gândit”, ”gândit”, ”simţit”, “simţit”, etc. Aceasta este un sprijin foarte puternic care ajută la stabilirea atenţiei goale, mai ales când eşti la începutul practicii , atunci când este vital să etichetezi sau să notezi sistematic cât de mult posibil pentru a-ţi întemeia atenţia.

Dacă nu, este foarte probabil sa te pierzi în peregrinări neobservate cu perioade lungi de neatenţie. Având succes, fie el şi parţial în a-ţi susţine atenţia, atunci însemnatul mental poate fi oprit, mai ales dacă acesta a devenit mecanic ori atât de stângaci încât interferează cu atenţia subtilă. Obţinând abilitatea de a-ţi monitoriza experienţa numai cu atenţia goală , vei fi nevoit să te întorci la însemnarea mentală numai atunci când atenţia îţi slăbeşte ,este pierdută sau este nevoie a fi restabilită. Însemnarea mentală poate fi combinată cu practica orientarii către impresia simţurilor, prin a numi obiectele fizice şi

psihice care se ridică la uşile celor şase simţuri. Fii atent sa nu analizezi ceea ce este observat, doar sa înregistrezi ori să-ţi notezi fără a reacţiona.

Cele Patru Sfere ale Atenţiei

Cele patru sfere ale atenţiei sunt structuri ori cadre de referinţă folosite pentru a oferi un suport practicii, ele sunt bazate pe Satipatthana Sutta şi pot fi folosite ca şi linii ajutătoare ori puncte de referinţă pentru a te ajuta în a-ţi direcţiona atenţia pe masură ce, cercetezi experienţele variate din mintea şi corpul tău.

1. Atenţia către Corp , direcţionată pentru a înţelege elementele primare ale corpului (pământ, aer, foc şi apă) adică tărie, moliciune, temperatură, fluiditate şi mişcare înăuntrul corpului şi/sau conştientizarea diferitelor posturi ale corpului, mişcări şi acţiuni din timpul acţiunilor zilnice.

2. Atenţia către Sentimente ori Senzaţii , observând calităţile sentimentelor fie ca plăcute, neplăcute ori neutre în acelaşi timp fiind grijuliu în a diferenţia sentimentul primar de povestea emoţională.

3. Atenţia către Conştiinţă şi Starea de Spirit, conştiinţa este “a şti” orice, de exemplu o senzaţie fizică şi cunoaşterea ei . O atenţie deosebită se va acorda stării de spirit, de exemplu , fericire , supărare, agitaţie şi a observa cum se ridică şi dispar.

4. Atenţie către Conţinutul Mental, aceasta nefiind o analizare ori clasificare a întâmplărilor mentale, folosind atenţia numai pentru a înregistra pasiv lucrurile minţii- gânduri, idei şi concepte – ca şi un martor fară comentariu.

Cele Două Mouduri de Meditaţie

Sunt două moduri de meditaţie :Calmă (Samatha) şi Discernământ (Vipassana).

Meditaţiile calmante de seninătate folosesc tehnici de a te “fixa ,concentra” pe un singur obiect,excluzând toate celelalte obiecte , pentru a produce calmul şi focusul singular . Exemple fiind tehnici folosind vizualizarea, urmărirea respiraţiei, mantre şi contemplarea.

Al doilea mod de meditaţie este compus din practici care dezvoltă conştientizarea. Asta însemnând, a acorda atenţie îndeaproape obiectului predominant din experienţa ta fizică şi mental prin conştientizare de la moment la moment. Această atenţie meditativă te va conduce către o cunoaştere care vine din interior (intuitivă).

Abilitatea de a te dirija cu success în meditaţie depinde dacă eşti capabil să faci ajustările potrivite sau “reglajul fin” în timpul sesiunilor de practică. Această abilitate se bazează pe a înţelege aceste două moduri de meditaţie: de exemplu, dacă devii încordat în timpul Meditaţiei de Înţelegere, schimbând în modul de Meditaţie Calmă va calma şi relaxa mintea; sau dacă rămâi

blocat într-o stare de spirit potolită în timpul Meditaţiei Calmă , poţi înviora mintea cu un exerciţiu de conştientizare pentru a-i oferi o latură investigativă.

Starategia Practicii “De Tei Ori”

Este necesar să apreciezi natura ‘practicii’ aşa cum este aplicată meditaţiei deoarece poate fi înţeleasă greşit ca şi implicarea noţiunii de control. Aceasta fiind foarte departe de acest caz, deoarece meditatorul are nevoie de o receptivitate fluentă a experienţei fără a o controla în vreo formă. Aşa că ‘disciplina’ în contextul meditaţiei poate fi înţeles greşit ca şi impunerea dorinţei tale de a controla practica. De fapt , nu este mai mult decât urmarea direcţiilor şi aplicarea persistentă a instrucţiunilor cu sensibilitate. Aşa că o practică corectă este performanţa repetată de a dezvolta abilităţi, fără a controla ori interveni cu experienţa. Este dezvoltare –calea de a creşte !

Este important la începutul practicii să observi cum te raportezi la propria experienţă sau ce atitudine ai faţă de ea. Dacă se întamplă sa fie reactivă sau de judecată atunci este necesară schimbarea felului în care te raportezi la lucruri, situaţii sau oameni, prin a cultiva calităţi de acceptare, empatie şi de “a lăsa ,a da drumul”. Fiind mai îngăduitor şi acceptând mai multe, fără lupta de a obţine ceva, crează o stare meditativă naturală care facilitează practică.

Pentru a-ţi dirija practica cu success este necesară o abordare holistică şi de a lucra într-o structură care te susţine. Un asemenea sistem este găsit în “Starategia Practicii ‘De Tei Ori’ “ , acesta fiind un sistem complet şi integrat care susţine bunăstare psihologică a practicantului:

1 Reţinerea în comportament peantru a armoniza relaţiile ;

2 Reamintirea , mai ales cu privinţă la dezvoltarea artei meditative a concentrării;

3 Discernământul , acesta fiind înţelepciunea care vede adevarata natură a minţii şi a existenţei.

Reţinere şi Armonie

Tradiţional meditatorul trebuie să garanteze formal ori să accepte, cinci reguli de conduită constituind condiţii pentru meditaţie.

Ele sunt fundaţiile pe care o practică bună se bazează, fară ele o bună concentrare nu poate fi obţinută. Aceste reţineri este necesar a fi considerate şi acceptate, având în vedere că ele acţionează ca protectoare a bunăstării tale pe calea meditaţiei:

1 a te reţine de la a răni sau a lua viaţa;

2 a te reţine de la a lua ce nu este dat;

3 a te reţine de la folosirea greşită a simţurilor;

4 a te reţine de la a vorbi fals şi aspru;

5 a te reţine de la consumul de substanţe intoxicante care îţi confuză mintea.

Aceasta este etica ce stă la baza sistemului Practicii “De Trei Ori” . Dar acestea nu trebuie considerate simple lucruri pe care să nu le faci deoarece ele sunt echilibrate de cultivarea comportamentului pozitiv : sinceritate, generozitate, bunătate , s.a.m.d.

Reamintirea

Calitatea reamintirii ori deplina conştientizare este obţinută prin dezvoltarea şi dirijarea a trei abilităţi: Efort Corect, Atenţie Corectă, şi Concentrare Corectă. Efortul este corect în sensul de a provoca, susţine şi echilibra efortul; atenţia meditativă este corectă atunci când este îndeaproape şi imparţială către variatele obiecte asupra cărora meditezi aşa cum se ridică ele; concentrarea este corectă când se centrează asupra şi intensifică concentrarea meditativă.

Prea mult efort duce la o minte agitată; dacă nu e îndeajuns, face mintea nepăsătoare ; prea multă concentrare limitează conştientizarea; dacă nu e îndeajuns mintea îşi pierde concentrarea ; dar niciodată nu poate fi prea multă atenţie deoarece acuitatea (Capacitatea organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe şi de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime) atenţiei este factorul ce va aprofunda practica. Dirijarea cu succes a acestor abilităţi ale meditaţiei va produce întregirea minţii, ceea ce constitue o cerinţă pentru un discernământ fin reglat.

Discernământ şi Intuiţie (înţelegere , bună cunoaştere)

Discernământul este inteligenţa care descoperă adevarata natură a lucrurilor văzând prin ‘conţinutul’ minţii până la procesele ce-i stau la bază. Acesta se bazează pe o conştientizare non reactivă, o atitudine perfect adaptată şi o atenţie penetrativă care are potenţialul de a vedea ‘ce este cu adevărat’. Rezultatul unei asemenea practici este cunoaşterea care vine din experienţa celor trei caracteristici universale ale existenţei: schimbare, nesatisfacerea şi procesul impersonal care culminează într-o serie de înţelegeri intuitive care-ţi eliberează perspectiva de distorsiunile cauzate de ignoranţă.

Starategia “De Tei Ori” şi Impurităţile Mentale

Se spune că impurităţile mentale sunt prezente în trei planuri stratificate în minte :

1) în stare latentă 2) manifestate şi 3) exprimate

Aceste impurităţi , ori aceste trei otrăvuri ale lăcomiei, urei şi ignoranţei, pot fi abordate în trei feluri: în primul rând exprimarea lor poate fi reţinută prin a-ţi armoniza comportamentul; în al doilea rând, atunci când ele se manifestă în minte, de exemplu ca şi gânduri mânioase (ciudoase, de supărare), atunci ele pot fi foarte abil asuprite prin practici de concentrare într-o meditaţie calmă; în final atunci când vor fi văzute sursele lor de provenienţă ori nivelul în care ele se află în stare latentă, ele pot fi eradicate prin meditaţie de discernământ.

Iată aici un exemplu cum Starategia “De Tei Ori” este folosită pentru a rezolva cele mai tulburătoare emoţii negative pe care le avem – furie.

Mai întâi, reţineţi comportamentul într-o situaţie în care furia apare, în acest fel neacordându-i şansa de a fi exprimată; imediat ce furia apare la suprafaţă în minte sub forma gândurilor negative atunci tehnica meditaţiei calme va linişti furia din minte. Dar doar prin meditaţia de discernământ, unde iluzia-egoului este văzută la sursa ei primară, ca şi noţiunea de ‘eu’ şi ‘al meu’ , şi furia în stare latentă poate fi văzută cu posibilitatea de a o eradica de la sursă.

Cele Trei Practici de Meditaţie

1. Meditaţie din Şezut – unde concentraţia primară este asupra elementelor corpului timp în care este întdreptată către alte sfere ale atenţiei pe măsură ce ele apar.

2. Meditaţie Mergând – unde păşitul sau mişcările piciorului din mers sunt obesrvate în detaliu şi atenţia este concentrată pe mişcare ca fiind obiectul primar.

3. Acţivităţile Zilnice- meditatorul etichetează continuu mişcările şi acţiunile corpului

Înlănţuind aceste trei aspecte ale practicii va crea un fir neântrerupt al conştientizării pe tot decursul zilei, fie unul general, ori pe măsură ce practica devine fluentă, o notare precisă şi detaliată a fiecărei acţiuni şi mişcări poate fi susţinută (continuată, neobosită) .

Instrucţiuni pentru Meditaţia din Şezut

Primul pas este de a găsi o postură în şezut echilibrată. Tu ar trebui să fii relaxat şi totuşi coloana ta vertebrală să fie dreaptă- poate ai observat cum unul de 5 ani stă drept înr-un fel echilibrat fără a depune efort. Permite-i capului tău să se echilibreze liber pe coloană, verificând să nu fie tras pe spate sau fix. Permitei bărbiei tale să cadă astfel încât ochii şi urechile sa fie aproximativ la acelaşi nivel.

Dacă şezi pe podea, foloseşte perne astfel încât genunchii tăi sa fie sub şolduri şi în contact cu podeaua (altfel coloana ta se va prăbuşi) ori dacă nu foloseşte un scaun cu o bază fermă (nu canapea). Dacă ai o postură cu spatele arcuit (căzut, lăsată în faţă) doar va creşte presiunea asupra picioarelor şi discomfortul din spate. Încearcă să radiezi iubire-bunătate deasupra şi dedesubt şi în toate direcţiile împrejurul tău pentru a verifica că nu ţii ori că iţi contracţi zona sp-atelui sau a feţei (corpului) etc. Asigură-te că respiraţia ta este liberă şi uşoară- orice restricţii indică o postură fixă. Îndreaptăţi conştiinţa către parţile corpului care intra în contact cu perna, pamânt sau scaun, înmuindu-te pe suprafeţele care te susţin.

Este util să petreci 5 minute scanând corpul în acest fel.

Ţine minte că nu există aşa ceva precum o ‘postura perfectă’ iar dureri datorită posturii vor veni şi pleca fiind o parte naturală a practicii în desfăşurare. Dacă durerea devine copleşitoare ori este

datorată unei răni, ajustează poziţia cu grijă după ce observi senzaţiile variate. Oricum , pe măsură ce concentrarea se dezvoltă, senzaţii de căldură, rigiditate şi mâncărime vor apărea ca şi parte din contemplarea sentimentelor şi senzaţiilor, şi este important a fi observate cu grijă fără a mişca .

Este important sa-ţi îngrijejşti postura cu înţelepciune, nu prin nesensibila putere a voinţei. Postura se va îmbunătaţii cu timpul, dar este nevoie să lucrezi cu corpul, nu să foloseşti forţa împotriva lui. Dacă ai multă durere în timpul perioadei de şezut , schimbă postura, aşeazăte pe un taburet, scăunel ori scaun, ori stai în picioare o perioadă.

Verificarea posturii

Este şoldul înclinat spre spate? Asta va cauza căderea.

Mijlocul spatelui ar trebui să îşi reţina curbura naturală neforţat, astfel încât abdomenul să fie în faţă şi ‘deschis’.

Imaginează-ţi că cineva te împinge uşor între omoplaţi, dar păstreaza-ţi muschii relaxaţi.

Observă, şi gentil eliberează, orice tensiune din zona gâtului şi umerilor.

Odată ce te-ai stabilit comfortabil într-o poziţie în care stai drept şi în echilibru poţi începe meditaţia. Pe baza lucrului din general spre rafinat, adică de la corp la minte, simte senzaţia atingerii a tărimii ori a moalelui de la contactul corpului cu pământul ori scaunul (elementul pământ). Aceasta te va ajuta să îţi ancorezi atenţia spre corp, mai ales când este asistată de etichetarea mentală de ‘atingere’ . După aceasta intră în armonie cu mişcarea naturala de ridicare şi coborâre a părţii inferioare a abdomenului făcând o notiţă însemnare mentală ori etichetare de ‘ridicare’,’ridicare’ simultan cu mişcarea ascendentă şi ‘coborâre’ concomitent cu mişcarea în jos.

O dată stabilită mişcarea abdomenului ca şi bază fi precaut să te agăţi de ea. Dacă vreun obiect secundar se ridică, apare, cum ar fi gândit, senzaţii ori stări de spirit şi ele trebuiesc observate până când vor dispărea. Atunci dacă nimic nu-ţi va mai distrage atenţia întoarce-te la a observa mişcarea de ridicare şi coborâre a abdomenului ca fiind obiectul tău principal, dar întotdeauna fi pregătit să tratezi obiectele secundare atunci când ele apar.

Este important a fi alert la caracteristicile specifice ale variatelor elemente aflate sub observaţie, de exemplu seria de senzaţii care provin din mişcarea abdomenului (elementul vânt) sau caracteristicile specifice găsite în durere cum ar fi căldură, pulsaţie, etc (elementul foc). Postura tradiţională de şezut oferă condiţiile potrivite de mediu şi îţi permite să te concentrezi intens şi să sesizezi, la un nivel microscopic, elementele corpului si evenimentele subtile ale minţii.

Tehnici folosite în Meditaţia Mergând

În timp ce meditaţia este de obicei asociată cu o postură în şezut, Meditaţia de discernământ (Vipassana) exerciţiile pot fi practicate în timp ce mergi. Mergând în meditaţia de Înţelegere (Intuitivă) în esenţă este despre conştientizarea mişcării pe masură ce observi părţile componente ale pasului. Alternând meditaţia mergând cu meditaţia în şezut ajută la păstrarea echilibrului în practica meditaţiei.

Meditaţia mergând este deasemeni o abilă cale de a energiza practica dacă efectul de calmare a celei din şezut te face să fii amorţit sau devii prea concentrat. De fapt poate fi modul preferat pentru meditaţia de Înţelegere(Intuitiva) pentru ca este meditaţie în acţiune.

Va trebui sa găseşti o suprafaţă plană cuprinsă între cinci şi zece metri lungime pe care poţi să mergi înainte şi înapoi. Braţele ar trebui să atârne natural cu mâinile prinse încet (nu strans) în faţă. Priveşte către un punct aproximativ la doi metri în faţă pe pământ pentru a evita eventualele distrageri vizuale. Stabileşte-ţi atenţia prin a obserava la început postura în care stai şi senzaţia de atingere a picioarelor la începutul drumului pe care vei merge. După care pe masură ce mergi păstrează-ţi atenţia pe talpa piciorului , nu pe picior sau altă parte a corpului.

Primele cinci minute poţi să observi doar trei părţi ale fiecărui pas: ‘ridicatul’,’împinsul’,’coborâtul(căzutul)’ ,’atinsul’ şi’apăsatul’- concomitent cu experienţa în sine a mişcărilor.

În timp ce mergi şi observi părţile paşilor îţi vei găsi mintea încă gândind. Nu-ţi fă griji, păstreazăti concentrarea pe observarea paşilor, atât timp cât gândurile rămân doar ‘gânduri de fond’. Oricum, dacă te găseşti mergând ‘pierdut în gânduri’ trebuie să te opreşti şi să observi cu vigoare gânditul ca şi ‘gândit’, ‘gândit’, ‘gândit’. După, restabileşteţi atenţia pe mişcare şi continuă. Ai grijă ca notatul mental să nu devină atât de mecanic încăt să pierzi experienţa mişcării.

Încearcă să ai o perioadă minimă de jumatate de oră de mers şi să o dezvolţi spre o perioadă de o oră . Strategic este mai bine să ai o perioadă de mers înainte de o sesiune de meditaţie din şezut , deoarece aduce un echilibru practicii. Dacă poţi alterna între sesiunile de mers şi şezut fără a avea pauze majore vei dezvolta o continuitate a conştientizării care natural va continua într-o conştientizare a acţivităţilor zilnice.

Conştientizarea Activităţilor Zilnice

Acei care văd viaţa de zi cu zi un obstacol pentru Dharma (învăţăturile lui Budha) nu văd Dharma în acţiunile lor de zi cu zi: Ei nu au descoperit că nu există acţiuni de zi cu zi înafară de Dharma.

-Eihei Dogen

Pentru aprofundarea conştientizării, continuitatea, care oferă un avantaj practicii, trebuie menţinută pentru cel puţin câteva ore în timpul zilei. Continuitatea se ridică prin atenţie precisă şi

grijulie la mişcări, acţiuni, sentimente şi stări de spirit, oricare ar fi proeminente, pe cât este posibil de mult în timpul rutinei zilnice.

Nimic nu poate fi clasat ca fiind neimportant atunci când observatul activităţilor zilnice: treburi domestice , mâncat, spălat pe dinţi, observă în mod repetat fiecare moment şi activitate pentru a stabili obiceiul astfel încât să devină a doua natură a le observa în rutina ta zilnică. Bineînţeles , aceasta nu este uşor de stabilit aşadar este nevoie de răbdare şi perseverenţă -mai ales prin a fi blând cu tine însuţi atunci când te simţi frustrat de uitarea (neatenţia) continuuă !

Dacă întâmpini dificultăţi, propune-ţi să faci un exerciţiu zilnic de atenţie folosind un mecanism de declanşare care îţi readuce aminte (ca şi un memento). De exemplu, poţi folosi contactul cu apa drept un trăgaci pentru a-ţi reaminti de a fi prezent la orice faci în timp ce faci, de exemplu spălatul: pe mâini,al vaselor, a grădinii, al câinelui, etc. dacă ai succes şi numai o dată în a acorda atenţie deplină ar putea fi începutul stabilirii obiceiului de a fi atent.

Este de ajutor să consolidezi efortul de a fi atent într-o viaţă zilnică prin a revizui observaţiile zilnice – dar fără a analiza şi a-ţi face însemnări ale practicii într-un jurnal de meditaţie.

Conştientizarea Sentimentelor

Budha a spus, “toate lucrurile converg în sentimente” . Conştientizarea sentimentelor este factorul pivotant în meditaţie. Foarte multe dificultăţi în practica meditaţiei au la baza reacţii la sentimente neplăcute pe care nu le-am observat ori care nu au fost luate în considerare. Ne trăim majoritatea vieţii într-un efort neoprit de a înmulţi sentimentele plăcute şi de a evita sentimentele neplăcute. Dacă nu recunoaştem sentimentele ,ele persistă şi devenim blocaţi în diferite stări – pozitive ori negative. Cu toate acestea, sentimentul în sine în forma sa primară este neutru atunci când pur şi simplu înregistrează impactul unui obiect ca fiind plăcut, neplacut ori indiferent. Numai atunci când sunt completări emoţionale, cum ar fi atunci când este implicată povestea personală a cuiva , apar frica, ura şi anxietatea. Sentimentele şi emoţiile sunt separabile. Multe din impresiile mai slabe pe care le primim din timpul zilei se opresc ca fiind simple înregistrări ale unor sentimente slabe şi scurte. Aceasta arată că este psihologic posibil oprirea la sentimentul gol, primar.

Atenţia la sentimente, chiar şi atunci când ele sunt slabe şi scurte, poate fi susţinută pe parcursul zilei când mintea este calmă şi alertă, pentru că, cu adevarat sunt multe ocazii când nu eşti total preocupat şi eşti capabil să observi clar locul de provenienţă al lor. Dacă totuşi, nu eşti capabil la început să diferenţiezi sentimentele, ca şi strategie încearcă să îţi pui o întrebare de control : “ce sentiment este prezent?”. Pe această cale, poţi sorta amestecătura de sentimente confuze care este de obicei prezentă.

Este de o importanţă deosebită a disocia sentimentele de până şi cel mai mic gând de “eu ” sau “al meu” nu ar trebui să fie nici o referinţă la ego de gen ‘eu simt’, nici vreo idee vreun gând că ai fi propietarul sentimentului: ‘Eu am un sentiment plăcut ori eu am durere’ mai curând “Sunt

sentimente plăcute” sau “este durere” . Conştientizarea sentimentelor fără a face referinţă la ego permite meditatorului să îşi păstreze atenţia concentrate pe sentiment în sine (singur, doar pe). Acesta este înţelesul din Satipattana Sutta “El contemplează sentimentul în sentiment”

Mai întâi ar trebui să dezvolţi o conştientizare a sentimentelor atunci când apar, diferenţiindu-le clar ca fiind plăcute, neplăcute sau neutre. Când este prezentă atenţia, nu exista aşa ceva cum ar fi sentimente mixte. Atenţia ar trebui păstrată pe parcursul scurtei perioade a sentimentului specific până când acest sentiment se termină. Dacă punctul de dispariţie al unui sentiment este văzut în mod repetat cu o claritate din ce în ce mai mare, va deveni mult mai uşor să prinzi şi în final să opreşti gândurile şi emoţiile care în mod normal urmează cu regularitate şi sunt legate din obicei; dacă sentimentul este neplacut, apare o reacţie negativă; dacă este plăcut, apare înţelegerea în profunzime. În acest fel mintea mai mult reacţionează : face şi desface legături. Rezultatul fiind faptul că eşti prins în ciclul de suferinţe condiţionate la punctul de legătură dintre sentimente şi înţelegere. Dar nu este nevoie să se întâmple asta. Prin interceptarea sentimentului primar la o uşă a simţurilor, fără emoţia care urmează, sentimentul nu va merge mai departe, aşadar nici un ataşament, nici facere sau desfacere de legături, sfârşitul poveştii, sfârşitul suferinţei.

Când atenţia goală, asta însemnând, înregistrarea sentimentului fără a reacţiona într-o stare de receptivitate , este direcţionată către apariţia şi dispariţia sentimentelor, completările poluante sunt ţinute în frâu şi inhibate dintr-o viitoare elaborare . Aşa că gradat sentimentele de bază slăbesc şi cad deoparte – unul îşi pierde interesul – astfel obiectivitatea şi libertatea faţă de pasiune se dezvoltă, care este un natural, “a da drumu , a lăsa, a elibera” fără efort .

Budha asemuieşte sentimentele cu baloanele (himera) . Dacă poţi vedea natura sentimentelor ca fiind sub formă de balon, umflându-se şi explodând, legătura lor cu “a apuca, apucarea” şi ataşamentul va fi slăbită din ce în ce mai mult până când într-un final lanţul va fi rupt. Prin această practică, ataşamentul, care este un fel de blocare pe sentimente, va fi abil eliminat. Asta neânsemnând că această practică va duce la o rece distanţare ori la retragere emoţinală . Din contră mintea şi inima vor deveni mai deschise şi libere faţă de febra ataşării .

Din acest mod de a vedea va fi asigurat un spaţiu interior pentru dezvoltarea emoţiilor mai fine : iubire şi bunătate, compasiune, răbdare şi toleranţă .

Realizarea Echilibrului în Meditaţie

O imagine des folosită pentru a descrie practica atenţiei meditative este aceea a mersului pe sfoara întinsă. Pentru a avea succes în această artă trebuie să acorzi atenţie echilibrului tău. În meditaţie asta se aplică mai ales la cum relaţionezi te raportezi la lucruri –atitudinea ta.

Mintea neantrenată constant se întinde pentru a trage obiecte dezirabile ori împinge deoparte obiecte neplăcute. Obiceiul de a împinge şi trage este cauza a mult necaz şi dezechilibru . Aşadar

păstrându-ţi echilibrul ajuţi la dezvoltarea unei minţi care nu se agaţă ori respinge, place ori displace şi este fără ataşament ori fără a judeca.

Dezvoltarea abilităţii de a-ţi ajusta şi dirija efortul în practică este esenţial. Un anume fel de efort este implicat în conştientizare în fiecare moment, dar nu ar trebui să fie un efort în a obţine orice în viitor. Efortul ar trebui sa fie focalizat pe prezent, doar a acorda atenţie cu calm la ce se petrece în acel moment.

Budha a dat un exemplu de cât de atenţi ar trebui să fim. El a spus de o persoană căreia i-a fost ordonat să meargă printr-o mulţime cu un ulcior plin ochi cu apă în echilibru pe capul său. În spatele său mergea un soldat cu o sabie. Dacă o singură picătură s-ar vărsa soldatul iar tăia capul! Aşa că poţi fi sigur că acea persoana cu ulciorul a mers foarte atent . Asta este calitatea atenţiei necesară în meditaţie.

Cu toate acestea, trebuie să fie conştientizare relaxată, dacă este prea multă forţă ori tensiune cea mai mică bruscare va cauza vărsarea apei. Persoana cu ulciorul trebuie să fie relaxată şi ritmică, curgând cu scena schimbatoare, cu toate acestea fiind atent în fiecare moment.

Acesta este felul de grijă pe care ar trebuii să îl avem în practicarea conştientizării , a fii relaxat şi totuşi alert. Acest fel de antrenament ajută să îţi menţii echilibrul şi abilitatea de a trăi în armonie cu alţii.

Menţinerea echilibrului în meditaţie este o problemă de a armoniza trei factori: efort, concentrare şi conştientizare. Prea mult efort face mintea agitată, în timp ce prea multă concentrare îngustează conştientizarea şi restricţionează atenţia într-un singur punct. Efort şi concentrare sunt factori activi, în timp ce conştientizarea este pasivă . pe măsură ce practici, păstrează în minte caracteristicile acestor trei factori pentru că aplicarea lor adecvată îţi va permite să te ajustezi, armonizezi şi să-ţi păstrezi practică metitaţiei în echilibru.

Fiecare tip de meditaţie necesită o formă diferită de concentrare. În meditaţia Calmă sau Senină (Samatha) meditatorul fixează un singur obiect, ignorând alte obiecte pentru a deveni absorbit într-un obiect. Meditaţia de Înţelegere(intuiţie) (Vipassana) este o cunoaştere de la moment la moment a variatelor obiecte aşa cum apar ele fără a te fixa în particular pe nici un obiect. De fapt meditaţia de Înţelegere ( intuiţie) efectiv este o chestiune de intensificare a conştientizării mai curând decât concentrare. Aşa că , dacă doreşti să schimbi modul de meditaţie, din Senină în Intuitivă (înţelegere), fixarea pe un obiect trebuie abandonată pentru a permite o conştientizare deschisă de la moment la moment a orice este predominant în experienţa ta.

Aşa cum Intuitivă (de înţelegere) este practică conştientizarii, nu este necesar să induci concentrarea ca atare, pentru că suficientă concentrare se va ridica natural prin menţinerea atenţiei continuu. Nu este nici o problemă în a avea prea multă conştientizare, aşa cum este cu efortul şi concentrarea. Nu este ceva ce poţi face prea mult mai degrabă este probabil sa nu fie îndeajunsă conştientizare pentru a ajuta echilibrarea factorilor a efortului şi concentrării. Aşa că ,

într-adevăr este mai important a face efort înspre menţinerea conştientizării, deoarece o continuitate a atenţiei va produce calm şi o îndulcire a minţii care este acelaşi beneficiu obţinut din meditaţia concentrării.

Cinci căi de a menţine echilibrul

A fi martorii propiei trăiri - tu observand imparţial orice trăire, în timp ce o trăieşti, astfel creând o conştiinţă ‘martoră’.

A da drumul - mai degrabă decât căutarea satisfacerii dorinţelor şi impulsurilor , este nevoie de un anume grad de libertate pentru a crea un spaţiu pentru a putea vedea

Îndepartarea Cenzorului - o atitudine de acceptare a tuturor gândurilor, sentimentelor, emoţiilor şi senzaţiilor în conştientizare fără discriminare ori selecţie

O Atitudine de Neutralitate – O înregistrare neutră a evenimentelor fizice şi mentale fără nici cea mai mică postură ori poziţionare către ele.

A Fi Receptiv- Meditaţia nu este despre a fi departe de trăire ci despre a fi alert, sensibil şi intim cu ceea ce este observat, dintr-un loc al receptivităţii.

Iubirea-bunătăţii Meditaţia

Meditaţia de iubirea-bunătăţii poate fi folosită pentru a susţine practica conştientizării pentru a menţine mintea deschisă şi armonioasă. Asigură un bun echilibru care susţine meditaţia de Înţelegere(intuitivă). Iubirea bunătăţii a fost gândul lui Buddha pentru a dezvolta iubire altruistă. Ura nu poate coexista cu iubirea bunătăţii. Se disipă dacă îi furnizăm gânduri bazate pe iubirea bunătăţii.

Este un fapt al vieţii că mulţi oameni sunt tulburaţi de stări de spirit şi moduri de a gândi negative cu toate acestea fac puţin pentru a dezvolta abilităţi pentru a rezolva aceasta.

Totuşi până şi atunci când mintea se amărăşte este în capacitatea celor mai mulţi oameni să deştepte sentimente de iubire a bunătăţii pentru a o îndulci. Iubirea bunătăţii, ca şi o practică a meditaţiei, reantrenează specific mintea să depăşească toate formele negativităţii. Aduce schimbări pozitive ale atitudinii prin a dezvolta sistematic calitatea ‘iubirii acceptării’. În acest fel, acţionează ca un fel de auto-psihoterapie, o cale de a vindeca mintea tulburată pentru a o elibera de durere şi confuzie.

Iubirea bunătăţii este prima care se practică dintr-o serie de meditaţii care produc patru calităţi ale iubirii: Prietenie (metta), Compasiune (karuna), Aprecierea Bucuriei (mudita) şi Echilibrul sufletesc (upekkha). Calitatea de a fi prietenos este exprimată ca şi căldura care ajunge afără şi îi îmbrăţişează pe alţii. Atunci când iubirea bunătăţii se maturizează, natural se va revărsa în compasiune, deoarece empatizează cu dificultăţile lumii ; unul este nevoie a fi îngrijorat de inamicul său apropiat, mila, care numai mimează calitatea îngrijorării fără empatie. Expresia

pozitivă a empatiei este o apreciere a calităţilor benefice ale altor persoane ori a norocului acestora mai degrabă decât sentimente de gelozie faţă de ele, care este inamicul Aprecierii Bucuriei. Această serie de meditaţii duce la maturitate în stadiul de echilibru sufletesc continuu. Acest echilibru sufletesc are nevoie de a fi cultivat în contextul acestei serii de meditaţii, altfel are tendinţa de a se manifesta ca şi inamicul său apropiat, indiferenţa ori îndepartare. Va rămâne îngrijitoare şi vigilentă cu sentimente de acceptare către toţi oamenii ,relaţii şi situaţii fără discriminare şi răspândită egal .

Practica Sistematică a Iubirii bunătăţii

Pentru a primi totalitatea beneficiilor, meditaţia iubirii bunătăţii este nevoie a fi dezvoltată sistematic până la un nivel de absorbţie meditativă ori focusarea către un scop unic. Ţinta acestei practici este de a dezvolta cei cinci factori de absorbţie a concentrării: primi doi sunt factori întâmplători - gândul aplicat şi gândul susţinut, urmat de trei efecte – extaz, minte calmă şi unicitatea sau unificarea minţii. Cei cinci factori de absorbţie contracareaza cele cinci impedimente ori obstacole ale meditatorului: gândul aplicat prin energie susţinută şi efort, depăşeşte impedimentele lenii şi amorţelii; gândul susţinut stabilizând mintea, depăşeşte îndoiala provenită din scepticism care are caracteristici şovăielnice; extazul , cu efervescenţa sa înălţătoare, triumfă asupra sentimentelor de reavoinţă; mintea calmă, eliberând stresul acumulat, contracarează, neliniştea agitaţia minţii ; unicitatea ţine rătăcirile minţii din câmpurile senzoriale pentru a inhiba senzualitatea. Atingerea unei concentrări adânci prin acest cadru mental pozitiv va avea tendinţa de a imprima noua condiţionare pozitivă scriind peste structurile negative vechi. În acest fel, obiceiurile vechi negative sunt schimbate, eliberându-te pentru a putea forma căi noi şi pozitive de a relaţiona.

Cum să faci meditaţie de iubirea-bunătăţii

Practica începe cu dezvoltarea iubirii acceptării faţă de sine dacă ai trăiri de rezistenţă acestea indică prezenţa sentimentelor de nevrednicie. Nu contează, asta înseamnă ca e de lucru, şi însăşi practica este proiectată în aşa fel pentru a depăşi orice sentimente de neâncredere, incertitudine ori negativitate. Atunci eşti pregătit să dezvolţi iubire bunătate către ceilalţi.

Patru tipuri de oameni sunt alese pentru a le transmite iubire şi bunătate:

O persoană pe care o respecţi, iubită – cum ar fi un profesor spiritual

O persoană pe care o iubeşti foarte mult - cum ar fi un membru apropiat din familie ori prieten

O persoană neutră - cineva pe care îl şti dar către care nu ai nici un sentiment special de exemplu o persoană de la un ghişeu

O persoană ostilă – cineva cu care întâmpini dificultăţi

Începând cu tine însuţi, apoi mergând sistematic de la persoană la persoană în ordinea mai sus artată va distruge barierele dintre cele patru tipuri de persoane şi tine însuţi. Va distruge diviziunea din propia-ţi minte, sursă a unei mari parţi din conflictul pe care îl trăim.

Doar o vorbă de avertizare, este cel mai bine să alegi o persoană de acelaşi sex ori dacă ai preferinţe sexuale către cei de sexul tău atunci o persoană de sex diferit. Astfel se evită riscul de a stârni inamicul apropiat al iubirii şi bunătăţii, dorinţa. Încearcă persoane diferite pe care să practici deoarece unele persoane nu încap cu uşurinţă în categoriile de mai sus, dar păstrează ordinea prescrisă.

Căi de a trezi sentimente de iubire şi bunătate

Vizualizare – Adu-ţi aminte o poză mentală. Să vezi pe tine ori persoana către care este direcţionat sentimentul zâmbind către tine ori pur şi simplu fiind bucuroasă

Prin reflectare- reflectă asupra calităţilor pozitive ale unei persoane şi actele de bunătate pe care le-a făcut. Şi către tine însuţi, fă o afirmaţie , o declaraţie pozitiva despre tine însuţi, folosind cuvintele tale.

Auditiv – asta este cea mai simpla cale, dar probabil cea mai eficientă. Repetă intern o mantră rugăciune sau un cuvânt ori frază cum ar fi ‘iubire şi bunătate’.

Vizualizările , reflectările şi repetiţia iubirii şi bunătăţii sunt căi pentru a te ajuta să trezeşti sentimente de iubire şi bunătate. Le poţi folosi pe toate ori una care funcţionează cel mai bine pentru tine. Atunci când sentimentele pozitive apar, schimbă de la dispozitiv către sentiment , deoarece sentimentul este focusul primar. Ţine mintea fixată pe sentiment, dacă se abate adu-o înapoi la dispozitiv ori dacă sentimentul este slăbit sau dispare atunci întoarce-te la dispozitiv , adică foloseşte vizualizarea pentru a aduce înapoi ori pentru a întări sentimentul.

Al doilea stadiu este Pătrunderea Direcţională, unde sistematic proiectezi sentimentul, trezit, de iubire şi bunătate către toate punctele busolei: nord, sud, est, vest, sus, şi jos, şi peste tot împrejur. Această pătrundere poate fii intensificată , prin a aduce în minte prieteni şi comunităţi din oraşe şi ţări din întreaga lume.

Pătrunderea non specifică tinde să se întâmple spontan pe masură ce practica se maturizează. Nu este discriminatorie. Nu are un obiect specific şi implică doar sentimente naturale de iubire universală. Atunci când se ridică, practica a ajuns la maturitate în ideea că a schimbat iubirea preferenţială, care este o iubire ataşată, într-o iubire necondiţionată, care îmbrăţişează tot !

Iubire şi bunătate este o meditaţie a inimii şi nu ar trebui văzută doar ca o practică, din şezut, formală, scoasă din viaţa cotidiană. Aşa că ia-ţi vibraţiile pozitive afară pe străzi, acasă, la muncă, în relaţii. Aplicarea practicii în viaţa de zi cu zi este o chestiune de direcţionare intenţionată a unei atitudini prietenoase şi a fi deschis către toata lumea cu care relaţionezi fără discriminare.

Să ai fericire în inimă!

Fie-vă inima fericită!

Practica Meditaţiei Zilnice

Cea mai des asociată imagine cu meditaţia este aceea a unui budha care stă şezut într-o postură cu picioarle încrucişate. În timp ce o asemenea reprezentare este indubitabil inspirantă şi estetic placută , din nefericire sugerează neiniţiatului că meditaţia este statică, “ca o statuie” preocupare practicată numai în săli de meditaţie.

Pentru ca mediataţia să aibă vreo relevanţă pentru viaţa cotidiană este necesar a fi facută acasă. Asta nu înseamnă doar rezidenţa ci oriunde atenţia ta se întâmplă să fie. Pentru a medita acasa este necesară o abordare practică şi dinamică care nu este restricţionată de vre-un timp particular, loc ori postură. Ar tebui integrată în activităţile cotidiene ale vieţii şi să devină baza pentru un stil de viaţă meditativ acasă şi în viaţa de zi cu zi.

Cu toate acestea trebuie acceptat că a integra meditaţia în viaţa zilnică nu este uşor. Aşadar este nevoie să începi să faci asta intenţionat; buna intenţie nu este suficientă. Este nevoie de angajament. Aşa că analizează-ţi priorităţile : ce e mai important orele petrecute în faţa ecranului de televizor ori jumătate de oră sau aşa de meditaţie în poziţia şezut? Şedinţa zilnică de şezut de acasă este ancora practicii. Chiar şi dacă este folosită ca şi o formă de igienă mentală, cum ar fi relaxare, practica zilnică va contribui considerabil către armonizarea relaţiilor din familie şi servici.

Este importantă menţinerea sesiunii de meditaţii zilnice acasă deoarece este o cale ce susţine şi stabilizează practica. Cu o viaţă agitată este uşor să te convingi că nu ai timp pentru a menţine sesiunile regulat ori când te simţi obosit că ar trebui pur şi simplu să renunţi. Natural, atunci când devii stresat ori prea obosit, este o rezistenţă în a face faţă stresului prin meditaţie. Dar de obicei este doar o rezistenţă iniţială pe care trebuie să o înfrunţi până treci prin ea. De asemenea, nu-ţi evalua practica, gândindu-te că dacă meditaţia nu este de o calitate suficient de bună îţi pierzi timpul. Totul contează, trebuie să persişti deoarece este vital în a menţine obiceiul practicii pentru a obţine beneficiile de pe termen lung.

Merită să dam un citat al Sfinţeniei Sale , a lui Dalai Lama, pentru un aspect mai plin de compasiune al practicii.

“Eu însumi simt şi deasemeni spun altor Budhisti că întrebarea de Nirvana va veni mai târziu. Nu este prea multă grabă. Dar dacă în viaţa de zi cu zi duci o viaţă bună, onestă cu iubire, cu compasiune, cu mai puţin egoism atunci automat te va conduce la Nirvana. Opus acesteia, dacă vorbim despre Nirvana, vorbim despre filozofie dar nu ne sinchisim prea mult cu practica din viaţa de zi cu zi , atunci s-ar putea să ajungi la o Nirvana ciudată dar nu vei ajunge la Nirvana

corectă pentru că practica ta zilnică este nimic. Noi trebuie să implementăm învăţăturile în viaţa cotidiană. ”

Este o zicală care spune că începutul şi sfârşitul unei călătorii sunt în esenţă aceleaşi . Asta este adevarat mai ales pentru meditaţie. Pentru că nu trebuie să mergi nicăieri pentru a-ţi descoperi adevarata natură în afără de unde poţi fi acum, meditând la baza ta de acasă.

Acest Moment!

Putem sa îi fim recunoscători lui Buddha pentru aceste învăţături, dar prin adevărata implementare a învăţăturii prin mâncarea fructului admiraţiei, primeşti beneficiile. În timp ce nu este uşor, totodată nici complicat nu este şi nu este altceva mult mai mult ce ai nevoie să ştii pentru a aplica în practică instrucţiunile de bază pe care tocmai le-ai citit. Începe acum prin a acorda atenţie la ce se întâmplă în corp şi minte şi acordă atenţie acestui moment! Întârzierea în speranţa găsirii unor instrucţiuni mai bune ori aşteptarea manifestării cumva a unor condiţii ideale înainte să practici înseamnă doar prelungirea chinului. Munca este în prezent , aşa că binecuvantarea este a prezentului.

Ven.Pannyavaro

Buddha Dharma Education Association

PO Box K1020 Haymarket

Sydney NSW 2000

Despre profesor …

Ven.Pannyavaro este un călugăr Budhist australian care şi-a dedicat viaţa aspectelor meditaţionale ale învăţăturilor lui Buddha. În timpul pregătiri sale monahale, a practicat sub îndrumarea câtorva maeştri în meditaţie, inclusiv Ven. Sayada U Janaka din Centrul Meditaţional Chanmyay, Burma, care este cel dintâi discipol al renumitului maestru meditator din Burma, care a dispărut dintre noi Ven. Mahasi Sayadaw.

Ven.Pannyavaro a ajutat la construirea unui număr dintre primele cele mai de devreme comunităţi budhiste şi centre din Australia. El a primit întreaga hirotonisire la Wat Borvornivet, sub Rajahul Sangha al Tailandei, Somdet Phra Nyanasamvara. Pe perioada a 25 de ani de antrenament, el a studiat şi practicat meditaţia în toate ţările majoritare Budhiste Thervada incluzând perioade lungi de practică intensivă de meditaţie Satipatthana-Vipassana în centrele Mahasi Sayadaw în Burma.

Acum , calificat ca şi profesor de meditaţie, care empatizează în mod normal cu problemele şi nevoile meditatorilor din Vest, el combină lungul său antrenament şi experienţa vieţii pentru a aduce împreună o abordare practică şi aprofundată a învăţăturii meditaţiei Viapassana.

Venerabilul Pannyavaro, a fondat BuddhaNet, O reţea informaţională de calculatoare, în 1993. El a folosit prima oara calculatoarele pentru publicaţii simple de desktop, şi cu darul modemului a descoperit comunitatea on-line şi BuddhaNet a venit în existenţă. BuddhaNet a fost primul ( Bulletin Board System, adeseori cunosct sub acronimul BBS, este un computer sau un tip de computer , pe care se foloseşte un anumit tip de software care permite utilizatorilor sistemului să se conecteze şi să se logheze într-un sistem utilizând un program de terminal. Iniţial, aceste sisteme erau accesibile doar printr-o linie telefonică utilizând un modem, dar în anii timpurii 1990, unele dintre acestea au devenit accesibile viaTelnet sau radio.) care mai tarziu a evoluat în primul website Budhist al Australiei. Acestă reţea de Informare Budhistă de pe internet este una dintre cele mai mari şi populare website-uri Budhiste din lume cu mai mult de 50.000 vizite pe zii .

Adresa web ; http://www.Buddhanet.net

E-mail : ven.pannayavaro@buddhanet.net

Traducere şi adaptare Canibalu şi Duggy.