Aprecierea instantei in cazul pactului comisoriu

S. C. X incheie cu Y un contract de inchiriere in care era inclus un pact comisoriu de gradul IV in care se prevedea ca neindeplinirea obligatiilor duce la rezilierea contractului. Y nu plateste, iar S. C. X il cheama in judecata pe Y solicitand evacuarea acestuia si obligarea la plata a 1400 lei reprzentand chiria din perioada mai-decembrie 2009 si penalitatile de intarziere.

Instanta de fond admite in parte obligarea la plata a 1400 si respinge rezilierea contractului si evacuarea acestora pe motiv ca i-ar pune intr-o situatie dificila pe parati datorita problemelor de sanatate.

Instanta de apel decide admiterea cererii asa cum a formulat-o reclamantul retinand ca se va rezilia contractul avand in vedere pactul comisoriu de gradul IV care prevede ca neindeplinrea in tot sau in parte duce la rezilerea contractului. Mai retine ca hotararea instantei de fond este gresita deoarece faptul ca i-ar pune intr-o situatie dificila daorita problemelor de sanatate nu reprezinta un motiv legal si mai precizeaza ca acest contract incheiat de parti este un veritabil contract de adeziune si ca in cazul acestora, chiar daca este inserat un pact comisoriu instanta de judecata poate avea o marja de apreciere mai mare trimitinand la principiul executarii cu buna-credinta a obligatiilor. Atfel, clauza comisorie poate fi oarecum cenzurata atunci cand culpa debitorului este minora si cand nu ii produce un prejudiciu grav creditorului, insa motivul pentru care dispune in speta evacuaarea este faptul ca ca paratul nu achitase nici in timpul in care se judeca pe fond, nici la apel.

Urmatoarea instanta invoca legea speciala conform careia atunci cand chiriasul nu a achitat cel putin 3 luni poate sa rezilieze contractul si faptul ca sunt bolnavi nu are relevanta juridica.

Prin cluaza rezolutorie partile inteleg sa renunte la interventia justitiei, iar pactul comisoriu de gradul IV prevazut in vechiul Cod Civil asimila simpla neexecuatre cu punerea in intarziere, astfel ca S. C. X a considerat reziliat contractul cerand instantei evacuarea parailor. Conditiile in care pactul comisoriu isi realizeaza efectele sunt indeplinite si nici nu suntem intr-un caz de forta majora, insa asa cum a precizat si cea de-a doua instanta se poate apela la art. 970 alin. (1) din vechiul Cod Civil care preciza „Conventiile trebuie executate cu buna-credinta. Ele nu obliga numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa.” Instanta nu poate interveni in contractul dintre parti, iar in cadrul pactului comisoriu nu intereseaza cat de minora este neexecutarea si buna sau reaua-credinta a creditorului, ea puntand interveni doar atunci cand e vorba de a verifica daca exista neexecutarea unei obligatii stipulate in pact. Nu se poate

neglija dispozitia din vechiul Cod Civil in care se vorbeste in mod expres de echitate si faptul ca in jurisprudenta este uneori admisa, avand in vedere situatia de fapt, a „cenzurarii” pactelor comisorii. Instanta nu va putea aprecia buna sau reaua-credinta a creditorului si cat de grava este neexecutarea in virtutea pactului comisoriu, insa o va putea face in aprecierea echitatii consacrata expres in art. 970 alin. (1) din vechiul Cod Civil. Avand in vedere situatia de fapt, putem constata ca Y nu este de rea-credinta, iar prejudiciul pe car i-l aduce lui S. C X nu este asa mare (avand in vedere ca suma de plata era de 1400 lei, din care jumatate erau penalitatile de intarziere). Consider ca prima instanta a dat o solutie echitabila tinand cont de situatia de fapt a paratului. Cea de-a doua instanta analizand situatia din prisma art. 970 alin. (1) din vechiul Cod Civil putea sa constate ca avand in vedere situatia dificila a lui Y, S. C. X s-a folosit cu rea-credinta de beneficiul pe care il avea in virtutea pactului comisoriu (instanta a mai si apreciat contractul ca unul de adeziune), prejudiciul nu este asa mare in compoaratie cu situatia lui Y si putea dispune nerezilerea contractului.

In noua regelmentare acest pact comisoriu isi are corespondentul in art. 1553 alin. 2 teza a II-a, el putandu-se invoca tot in aceleasi conditii ca si pactul comisoriu de gradul IV din vechiul Cod Civil. Si in acest caz, instanta nu va putea aprecia cat de minora este neexecutarea si buna sau reaua-credinta a creditorului, dar va putea verifica daca exista neexecutarea unei obligatii prevazute in pact. Diferenta intre fosta si actuala reglementare este ca in noua reglementare nu exista un articol in care sa fie prevazuta expres executarea cu buna credinta a contractului. In art. 14 alin. 1 din Noul Cod Civil este prevazut ca „Orice persoana fizica sau persoana juridica trebie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri”, de aici poate sa reiasa si obligatia de executare cu buna-credinta a contractului. Si in cazul noii regelementari instanta ar fi putut sa dea aceeasi solutie de nereziliere a contractului, avand in vedere art. 14 alin. 1 si teoria abuzului de drept, apreciand ca prejudiciul adus S. C. X nu este asa mare avand in vedre situatia de fapt si ca reclamantul s-a folosit abuziv de dreptul sau la executarea intocmai a contractului.