apicultura, tradiȚie Și sursĂ de venit În mediul rural

23
P ub li c i a T e m a t i c ă N r . 3 2 , A N II APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Upload: doandiep

Post on 31-Dec-2016

238 views

Category:

Documents


8 download

TRANSCRIPT

Page 1: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 32, AN II

APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

Page 2: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

ABREVIERI ................................................................................................................................................................2

PREZENTARE ............................................................................................................................................................3

INTRODUCERE .........................................................................................................................................................5

SPRIJIN PENTRU APICULTURĂ .................................................................................................................................6

DE VORBĂ CU SPECIALIŞTII .................................................................................................................................7

ALINA VARADI. POVESTEA CASABIO .........................................................................................................................8IOAN-AURELIAN COZMA. „LAPTE ŞI MIERE” PE VALEA SOMEŞULUI ...................................................................10DR. ING. OTILIA BOBIŞ ŞI DR.ING. RODICA MĂRGĂOAN. LABORATORUL APHIS-DIA .........................................13

APICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ .......................................................................................................15

MIEREA, LA NIVEL EUROPEAN ŞI NAȚIONAL ........................................................................................................16FORME DE ASOCIERE ÎN APICULTURĂ ...................................................................................................................18POLITICI ÎMBUNĂTĂȚITE DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE ÎN DOMENIUL APICOL .........................................20INSTRUMENTE DE FINANȚARE PENTRU PROIECTELE DIN DOMENIUL APICULTURII .....................................23

APICULTURA LA ZI ...............................................................................................................................................25

ANTREPRENORIAT ÎN SECTORUL APICOL ............................................................................................................26BENEFICIILE PRODUSELOR APICOLE ŞI ALE APITERAPIEI .................................................................................28CURIOZITĂȚI APICOLE ............................................................................................................................................30

POVEŞTI DE SUCCES .............................................................................................................................................33

BENEFICII LOCALE DE DURATĂ OBȚINUTE DIN CREŞTEREA ALBINELOR ........................................................34FINANȚARE NERAMBURSABILĂ DE 25 000 DE EURO PENTRU UN TÂNĂR APICULTOR ....................................35ÎNZESTRARE TEHNOLOGICĂ ÎN PRODUCEREA MIERII ECOLOGICE ...................................................................37

GLOSAR ....................................................................................................................................................................39

BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................................................40

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Copyright fotografii: © shutterstock.com, Alina Varadi/CasaBIO, Ioan-Aurelian Cozma/Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Valea Someșului,

Otilia Bobiş şi Rodica Mărgăoan/Laboratorul APHIS-DIA - USAMV Cluj-Napoca, Taasli Mesila Ltd.

Fotografie copertă: © shutterstock.com

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

CUPRINS

Page 3: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

2 3

ABREVIERI

APIA

CE

DG AGRI

FEADR

GAL

ICDA

LEADER

MADR

PAC

PEI

PNA

PNDR

UE

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

Comisia Europeană

Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

Grup de Acțiune Locală

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură

Liaison Entre Actions de Développement de l’Économie Rurale (legături între

acțiuni de dezvoltare economică rurală)

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Politica Agricolă Comună

Parteneriatul European pentru Inovare

Programul Național Apicol

Programul Național de Dezvoltare Rurală

Uniunea Europeană

PREZENTARE

Page 4: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

4 5

INTRODUCERE

Responsabile pentru polenizarea a trei sferturi din principalele culturi alimentare, albinele furnizează un serviciu esențial pentru agricultura modernă. Încercați să vă imaginați lumea fără mere, pere, citrice, morcovi, struguri, măsline, roșii ori migdale sau o primăvară lipsită de florile câmpului.

Circa o treime din culturile de legume, fructe și flori din zonele temperate depind de serviciile albinelor, iar dacă extindem această abordare spre tropice, aproape toate plantele cu flori depind de insectele polenizatoare.

Așadar, albinele joacă un rol important în viața noastră, iar serviciile lor sunt gratuite. Pe de altă parte, datorită rolului socio-economic și științific, apicultura este o activitate care contribuie la dezvoltarea spațiului rural.

Prezenta publicație tematică expune principalele forme de sprijin pentru dezvoltarea durabilă a apiculturii românești. Aceasta se adresează atât crescătorilor de albine, cât și publicului larg, în vederea conștientizării tuturor oamenilor, cu privire la necesitatea protejării acestei resurse naturale prețioase.

Page 5: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

6 7

Sprijin pentru apicultură

Producția și consumul de miere în Europa

Uniunea Europeană (UE) este al doilea producător de miere la nivel mondial și joacă un rol important pe piața produselor apicole.

Conform datelor EUROSTAT, producția de miere a UE a fost de circa 217 300 de tone în 2011, reprezentând 13,3% din producția mondială.

Producția UE a înregistrat o creștere ușoară în ultimii zece ani (+6% față de 2010), cu variații anuale negative sau pozitive, în funcție de condițiile meteorologice.

Cu toate acestea, producția europeană de miere acoperă numai 60% din nevoile anuale ale europenilor.

Consumul de miere la nivel european reprezintă aproximativ 20-25% din consumul mondial, fiind de 0,70 kilograme pe persoană pe an. Așadar, UE este unul dintre cei mai mari importatori în domeniu, importul anual de miere variind între 120 000 și 150 000 de tone.

Principalii furnizori sunt China, cu 63 900 de tone (43% din importul total al UE), Argentina, cu 22 300 de tone, Mexic, cu 21 200 de tone, și Ucraina, cu 8 900 de tone de miere. De

asemenea, prețul mic al produselor apicole din China duce la scăderea exporturilor din statele membre ale UE.

Sprijin pentru apicultura europeană

În ultimii ani, UE a implementat programe și politici de sprijin destinate crescătorilor de albine. Aceste măsuri au avut în vedere problemele cu care se confruntă apicultorii europeni, respectiv pierderea masivă a coloniilor de albine, costurile de producție pentru miere și concurența acerbă de pe piață.

Obiectivele principale ale acestor programe au fost îmbunătățirea condițiilor de producție și asigurarea marketingului produselor apicole.

Programele de susținere includ asistență tehnică (cursuri de formare), măsuri pentru combaterea varoozei și raționalizarea transhumanței și sprijin pentru analiza mierii și cercetare aplicată.

Progresul apiculturii va contribui la creșterea competitivității acestui sector și la dezvoltarea economică a zonelor rurale, iar prin polenizare, coloniile de albine vor continua să acționeze ca furnizori de servicii importante de mediu, asigurând dezvoltarea durabilă a acestor zone.

DE VORBĂ CU SPECIALIŞTII

Page 6: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

8 9

Alina Varadi. Povestea CasaBIO

Povestea CasaBIO este un vis concretizat de peste cinci ani şi care s-a născut din dorinţa de a avea hrană sănătoasă. Aveam deja o alimentaţie curată, cunoşteam ce înseamnă o dietă echilibrată şi încercam doar să procurăm alimente care să ne hrănească trupul şi mintea şi să fie de calitate. De aici s-a ajuns la un concept, iar CasaBIO a devenit un nou stil de viaţă, hrană şi atitudine.

Alimentaţia noastră este un pic diferită faţă de dietele cunoscute, deoarece, experimentând foarte multe variante, am început să vedem plusurile şi minusurile din fiecare dietă testată. Aşa am descoperit că regimurile au fiecare partea lor bună şi partea mai puţin bună. Prin urmare, am inventat o nouă dietă: DIETA API VEGAN, un nou concept, bazat pe dovezi ştiinţifice, care să ajute în prevenţie şi să păstreze sănătatea trupului, minţii şi sufletului. La conceperea

acestei diete au participat mai mulţi medici, oameni de ştiinţă şi curioşi care au avut puterea şi voinţa să experimenteze. Văzând că obţinem rezultate bune, iar noi nu ne îmbolnăvim, am început să-i învăţăm GRATUIT şi pe alţii ce înseamnă să mănânci sănătos.

Chiar dacă am terminat o facultate tehnică, nutriţia este o mare pasiune a mea. Am urmat cursuri și în acest domeniu, am urmat şi alte specializări, doar că pentru mine tot partea practică este mai importantă. Îmi place să practic tot ce inventez și eu sunt prima care experimentează. Nu cred nimic până nu văd rezultate. Aşa am ajuns să am o experienţă în acest domeniu, nutriţia şi apiterapia fiind pe primele locuri în priorităţile mele.

CasaBIO vine cu o serie de idei inovatoare: o dietă echilibrată, gândire pozitivă, îndrumare gratuită pe dieta individualizată, monitorizare pe parcursul acesteia, cursuri din care să învăţăm cum funcţionăm şi cum să ascultăm semnalele corpului, hrănirea cu alimente diversificate, introducerea tuturor grupelor de alimente necesare funcţionării corecte a organismului uman.

Ce este nou în dieta propusă de noi? Minimum 10% din dieta zilnică ar trebui să conțină produse apicole, şi aici vorbim de păstură (un antibiotic natural de excepţie), polen crud (păstrat în congelator, un super-aliment care

oferă toţi nutrienţii necesari funcţionării corecte a organismului uman şi ajută la reglarea masei corporale), lăptişor de matcă (cu rezultate excepţionale în menţinerea optimismului), apilarnil (cu efecte importante pentru bărbaţi) şi, evident, miere (un dulce sănătos care merită consumat pentru că vine cu un aport nutritiv remarcabil).

Dacă s-ar consuma produse apicole la masa de dimineaţă, alături de sucuri de fructe proaspăt stoarse şi seminţe „trezite” (înmuiate în apă), oamenii și-ar putea asigura o greutate normală, care înseamnă, implicit, sănătate.

Faptul că am reuşit să creăm acest concept, să avem peste 5 000 de produse curate, marea majoritate BIO, şi că în jurul nostru s-a format un grup uriaş, care consumă alături de noi, reprezintă un bun indicator că produsele curate și vii ne hrănesc corect corpul.

Nicăieri în lume nu veţi regăsi gustul roşiilor româneşti, căldura sufletească şi uşa deschisă a românului! De aceea, mulţi români care sunt plecaţi spun: „Nicăieri nu e ca acasă, în România”. Avem încă multe produse curate, de calitate nutritivă, trebuie doar să le folosim şi să ne bucurăm că avem şansa să mai consumăm alimente sănătoase.

Ca un mesaj de suflet pentru toţi cititorii, vă recomand să consumaţi multe produse apicole, dacă vreţi să rămâneţi tineri şi sănătoşi. E un dar preţios, pe care îl avem din abundenţă aici, în România. Bucuraţi-vă că aveţi un pământ roditor care vă oferă multe bunătăţi, roade necesare sănătăţii voastre! Bucuraţi-vă de flori şi ocrotiţi natura, e atât de frumoasă România! Noi, CasaBIO, ne străduim să oferim bucate care hrănesc, informaţii utile despre funcţionarea noastră, gânduri pozitive şi multe produse apicole de calitate. Să ne fie de sănătate şi să ne bucurăm, viaţa e aşa de frumoasă!

Page 7: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

10 11

Ioan-Aurelian Cozma. „Lapte şi miere” pe Valea Someşului

Ideea cu apicultura a venit dintr-o experienţă reală, întrucât cunosc această ocupaţie din familie. Creşterea albinelor este potrivită pentru familiile cu resurse limitate. Aceasta începe de cele mai multe ori ca o pasiune, dar poate fi uşor transformată într-o afacere profitabilă şi care, în plus, ajută la înlocuirea zahărului din dieta familiei, adică produce o economie în dublu sens, care generează şi sănătate. Un alt avantaj major al apiculturii este că mierea şi celelalte produse apicole sunt mai uşor de împachetat, depozitat şi vândut, fapt care nu poate fi neglijat de un om de la ţară.

Primul proiect axat pe apicultură a fost „Producţia de miere pentru comunităţile sărace din centrul Transilvaniei”, realizat cu ajutorul Fundaţiei Heifer România şi care a beneficiat de finanţarea Fundaţiei Élevages sans Frontières, din Franţa. Proiectul-pilot a

fost realizat în 2008 şi era primul proiect social de acest fel din zona noastră. Mai derulasem două proiecte împreună cu această fundaţie care îşi propunea nu doar să asiste social o comunitate, ci şi să o înveţe cum să se descurce singură. Rezultatele au fost neaşteptat de bune. Am realizat o comunitate unită de apicultori. Prin proiect au fost cumpărate materialele necesare construirii unui stup, iar beneficiarii au debitat scândura și au montat şi vopsit stupii împreună. Am organizat primele cursuri de crescători de albine, teorie şi practică, mai ales practică, pentru fiecare beneficiar, în stupina mea. După primul an, am avut surpriza ca toţi beneficiarii să transmită darul mai departe altor beneficiari ai fundaţiei. Aşa a început prima experienţă socială prin muncă în zona noastră. Anul apicol bun şi măsurile de sprijinire a fermelor de subzistenţă au dus la rezultate semnificative. Astfel, au fost depuse

cereri de finanţare care au transformat 25 de beneficiari în 15 întreprinzători care au devenit persoane fizice autorizate. Şi, din familii care solicitau ajutor social de la primărie, cu puţin sprijin, în doar doi ani, s-au transformat în oameni pe picioarele lor, plătitori de impozite pentru stat. Dacă în 2008 aveam pe raza asociaţiei noastre un apicultor pe comună, cu 10-30 de familii de albine, acum avem în medie 10 apicultori pe comună şi aproximativ 2 500 de familii de albine în arealul în care lucrează asociaţia noastră.

Ca o consecinţă a proiectului-pilot, am început „Miere şi Salcâmi”, un proiect cu obiective mai îndrăzneţe şi care propunea crearea propriului habitat, un aspect fundamental pentru o dezvoltare durabilă.

Acest proiect a asistat nouă sate vecine din Nord-Vestul României (Băbeni, Câțcău, Gâlgău, Ileanda, Lozna, Poiana Blenchii, Rus, Vad şi Zalha). Această regiune era una dintre cele mai sărace din țară, cu rata şomajului ridicată, unde economia se bazează pe agricultura

Page 8: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

12 13

Dr. ing. Otilia Bobiş şi dr. ing. Rodica Mărgăoan. Laboratorul APHIS-DIA

Colectivul disciplinei Tehnologii Apicole şi Sericicole de la Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii a USAMV Cluj-Napoca este format din cadre didactice (prof. dr. ing. Liviu Al. Mărghitaş şi prof. dr. ing. Daniel Dezmirean), cercetători (dr. ing. Otilia Bobiş, dr. chim. Victoriţa Bonta, dr. ing. Rodica Mărgăoan), doctoranzi şi tehnicieni, participanți direcți în activitatea didactică şi de cercetare specifică. Studiile ştiinţifice, proiectele de cercetare, lucrările de licenţă şi tezele de doctorat realizate la disciplina Apicultură au vizat studierea în detaliu a produselor apicole (compoziţia chimică, compuşii bioactivi şi activitatea biologic activă a acestora, metode moderne de determinare a contaminanţilor, utilizarea produselor apicole în dezvoltarea unor produse inovatoare sau în medicină), a tehnologiilor şi a biotehnologiilor apicole (creşterea albinelor şi bolile acestora, baza meliferă etc.).

În vederea studierii compoziţiei chimice a produselor apicole şi a demonstrării influenței acestora asupra sănătății, în anul 2008 a fost înfiinţat Laboratorul de Controlul Calităţii Produselor Apicole (APHIS), prin finanţarea unor proiecte de cercetare. Laboratorul a fost dotat cu echipamente şi aparatură modernă şi pus la dispoziţia apicultorilor, achizitorilor, procesatorilor şi consumatorilor, prin obţinerea acreditării RENAR, pentru realizarea de încercări în beneficiul entităţilor interesate. La

ora actuală, laboratorul are autorizare sanitar-veterinară pentru funcţionare şi efectuarea de încercări pentru determinarea compoziţiei chimice la miere, polen, propolis, lăptişor de matcă şi ceară.

Produsele apicole au o importanţă deosebită

atât din punct de vedere nutritiv, cât şi terapeutic. Pentru înţelegerea şi explicarea beneficiilor pe care le aduc aceste produse, trebuie să fie cunoscută compoziţia lor chimică, să poată fi recunoscute produsele autentice de cele falsificate și trebuie făcute teste în laborator pentru demonstrarea activităţilor biologic active asupra organismului uman.

Mierea românească este o adevărată comoară națională, care poate fi protejată prin conştientizarea producătorilor că se

tradiţională şi pe creşterea animalelor, practicate la nivel de subzistenţă. Comunităţile sunt afectate de fertilitatea scăzută a solului şi de inundaţii care de cele mai multe ori distrug recolta pe suprafeţe însemnate. Mediul curat de-a lungul râului Someş, înconjurat de pajişti şi dealuri împădurite, este propice dezvoltării apiculturii.

Grupul-ţintă a cuprins peste 17 000 de locuitori. Scopul principal al proiectului a fost de a îmbunătăţi nutriţia şi de a creşte veniturile prin practicarea apiculturii, ca o nouă activitate pentru familiile sărace de fermieri.

În primii doi ani, Fundaţia Heifer România a furnizat, pentru 50 de familii de fermieri săraci, cinci colonii de albine, lăzi şi echipamente mici. Alte 600 de familii sărace de fermieri au primit câte 250 de puieţi de salcâm, adică un total de 150 000 de puieţi. După doi ani, acest dar a fost transmis mai departe. Am ajuns astfel ca în patru ani să împădurim 30 de hectare de teren degradat. Copacii păstrează umezeala de pe terenurile învecinate, reduc eroziunea solului şi fixează azotul din sol. Salcâmii vor genera nectar pentru albine şi seminţe pentru păsările din fauna locală. Prin urmare, participanţii la proiect vor spori veniturile familiei prin vânzarea de miere şi alte produse apicole. Prin creşterea albinelor, nivelul şi calitatea vieţii se măresc și este îmbunătăţită hrana prin suplimentarea alimentelor cu miere, polen și propolis. Apoi, albinele contribuie la creşterea producţiei agricole, datorită polenizării. Nu în ultimul rând, a fost trezit spiritul comunitar în zonă: am văzut primari şi copii de şcoală plantând puieţi de salcâm în acelaşi loc şi în același timp.

Ne-am hotărât apoi să facem un pas îndrăzneţ şi să înfiinţăm Cooperativa Agricolă a Văii Someşului, care să unească interesele mai multor producători, pentru a optimiza preţul şi condiţiile de vânzare. Cererea pe piaţa internă şi externă este mare şi pot spune cu mândrie că astăzi, după câţiva ani de muncă susținută, „curge lapte şi miere” pe Valea Someşului.

Page 9: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

14 15

APICULTURA ȘI DEZVOLTAREA RURALĂ

poate produce o varietate foarte mare de tipuri de miere, cu proprietăţi diferite, şi prin conştientizarea consumatorilor că mierea produsă la noi în ţară are calităţi şi proprietăţi deosebite.

Mierea ar trebui să fie un produs 100% natural, iar omul să nu intervină absolut deloc în procesul ei de „fabricare”, nici chiar pentru a hrăni suplimentar cu diferite siropuri de zahăr familia de albine. Pentru a evita punerea pe piaţă a unor produse cu valoare nutritivă şi autenticitate îndoielnice, produsele apicole şi mierea, în special, ar trebui să fie însoţite de buletine de analiză și de etichete corespunzătoare, care să cuprindă informaţiile necesare recunoaşterii tipului de miere, a producătorului şi a principalilor constituenţi ai compoziţiei chimice. De regulă, apicultorii hrănesc suplimentar albinele în perioada de toamnă, în vederea pregătirii stupului pentru iarnă. Situația iese din tipare atunci când apicultorul intervine cu hrană artificială în perioada de cules a nectarului, dând stupului hrană suplimentară sub formă de sirop de zahăr. În astfel de situații, mierea obținută în urma hrănirii artificiale a albinelor nu va mai avea parametrii obișnuiți, când albina face singură culesul de nectar și de polen.

Metodele de determinare a principalilor constituenţi din miere au evoluat, utilizându-se, în ultimul timp, în laboratoarele de profil din Europa şi din întreaga lume, metode spectrofotometrice, cromatografice (de lichide sau de gaze) și spectroscopice de absorbţie atomică, prin care pot fi determinați foarte precis şi în limite foarte scăzute compuşii minoritari din miere sau alte produse apicole.

Aceste metode sunt aplicate şi în Laboratorul APHIS-DIA, rezultatele determinărilor de rutină sau de cercetare fundamentală şi aplicată fiind recunoscute pe plan naţional şi internaţional.

Polenul de albine este singurul produs apicol care nu poate fi falsificat de om. Cu toate acestea, determinarea compoziţiei chimice şi mai ales a originii botanice este foarte importantă pentru a explica potenţialul nutriţional şi terapeutic al acestuia. Datorită faptului că fiecare sortiment de polen are proprietăţi diferite şi poate acţiona în consecinţă asupra unui organ sau poate aduce un aport specific de nutrienţi, se impune efectuarea analizei palinologice (a originii botanice), a conţinutului de animoacizi, acizi graşi sau macro şi microelemente. Aceste determinări se realizează în Laboratorul APHIS-DIA utilizând metode moderne, la standardele internaţionale existente în acest moment.

Lipsa standardelor naționale de calitate pentru produsele apicole face ca studiile realizate de Laboratorul APHIS-DIA de la USAMV Cluj-Napoca, în colaborare cu apicultori, distribuitori şi procesatori din ţara noastră, să fie îndreptate spre realizarea unei baze de date suficient de reprezentative, care să cuprindă compoziţia chimică a fiecărui produs apicol românesc. Prin urmare, s-ar putea solicita autorităţilor competente să ia în considerare îndeplinirea de standarde de calitate pentru propolis, polen, lăptişor de matcă, precum şi pentru îmbunătăţirea metodelor de determinare a compoziţiei chimice la miere, altele decât cele descrise în STAS-ul care există la ora actuală.

Page 10: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

16 17

Mierea, la nivel european și național

În țara noastră, apicultura reprezintă una dintre ramurile agriculturii cu cele mai vechi tradiții, știut fiind că strămoșii poporului român, dacii și tracii, creșteau albine pentru miere și ceară. În România au existat și există condiții naturale favorabile apiculturii, datorită resurselor melifere însemnate. Recunoscută pentru valorile ei curative și diversitatea sortimentală, mierea românească a obținut de-a lungul timpului numeroase medalii în competițiile internaționale de profil.

În medie, în România se produc 20 000 de tone de miere anual, cantitate care clasează țara noastră pe locul trei în Europa, după Spania și Germania, iar efectivele au atins aproximativ 1,47 de milioane de familii de albine. Aproape 40 000 de apicultori sunt înregistrați la nivel național și peste 60% dintre ei sunt membri ai Asociației Crescătorilor de Albine, cu un efectiv de 900 000 de familii de albine.

Conform Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cea mai mare producție de miere provine din județele Brăila, Caraș-Severin, Mureș, Sibiu și Vâlcea.

Mierea polifloră deține cea mai mare pondere în totalul producției din fiecare an (50%), urmată de mierea de salcâm (35%) și de cea de tei (15%). Totodată, producția anuală de polen a crescut la 50-60 de tone, iar cea de propolis la 25-30 de tone.

Producția de miere în sistem ecologic se ridică la circa 3 200 de tone, existând 130 000 de familii de albine certificate în sistem. Cea mai mare parte a producției provine de la micii producători, aceasta fiind o caracteristică definitorie a pieței interne.

În ceea ce privește consumul de miere, România se clasează printre țările cu cele mai scăzute rate din Europa. Conform statisticilor în domeniu, un român mănâncă în jur de 450-500 de grame de miere anual, un consum în creștere față de cel înregistrat cu 10 ani în urmă, dar, comparativ cu cele cinci kilograme consumate în Danemarca, două kilograme în Germania sau 1,5 kilograme în Olanda și Belgia, ne situăm spre sfârșitul clasamentului european. Cu un astfel de consum, este justificabil exportul mare al mierii românești (60% din producția autohtonă), principalele destinații fiind Germania, Marea Britanie, Italia, Franța, SUA, Canada, Japonia și China.

Din producția de miere la nivel mondial, Uniunea Europeană (UE) acoperă aproximativ 13%. Spania este cel mai mare producător de miere (33 000 de tone anual), urmată de Germania, România și Italia (cu aproximativ 22 000 de tone fiecare) și de Portugalia (21 000 de tone).

În UE, piața mierii, în sistemul de cerere și ofertă, este definită prin două produse

distincte: mierea pentru masă, consumată ca atare, și mierea industrială, utilizată în industriile alimentară (ca îndulcitor), farmaceutică și cosmetică. Chiar dacă există o continuă concurență indirectă dată de înlocuitori la preț mai mic, comerțul cu

miere se face la nivel ridicat. Acest fapt este posibil datorită folosirii mierii în compoziția anumitor alimente, atât pentru savoarea specifică oferită, cât și pentru valoarea pe care o asigură prin simpla ei menționare pe etichetă ca ingredient.

Page 11: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

18 19

Forme de asociere în apicultură

Diversitatea în producția agricolă este dată în, general, de fermele mici și de cele de familie, care se adaptează mai ușor la schimbările de pe piață, însă practicarea oricărei forme de agricultură presupune costuri mari, generate în principal de schimbările climatice. Aceste costuri, în continuă creștere, se reflectă atât în nivelul solicitat de producție, cât și în prețurile pieței și reprezintă argumentul solid care stă la baza nevoii de asociere a fermierilor.

Asocierea crescătorilor de albine poate accelera semnificativ adaptarea producțiilor apicole la cerințele pieței și poate duce la obținerea de sprijin financiar pentru dezvoltarea tehnologiilor și exploatațiilor. De

asemenea, prin asociere se crește gradul de conștientizare asupra importanței aplicării unor tehnologii de producție unitare.

Ținând cont de prevederile OG nr. 37/2005 privind recunoașterea și funcționarea grupurilor și organizațiilor de producători pentru comercializarea produselor agricole și silvice, formele asociative recunoscute sunt:• societăți comerciale, conform Legii nr.

31/1990, republicată, cu modificările ulterioare;

• societăți agricole și alte forme de asociere în agricultură, conform Legii nr. 36/1991;

• asociații și fundații, conform Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la

asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005;

• cooperative agricole, conform Legii cooperației agricole nr. 566/2004;

• orice altă formă juridică de asociere, conform legislației în vigoare.

În România, apicultorii se confruntă cu dificultăți legate de stupăritul pastoral, achizițiile tehnico-materiale, valorificarea avantajoasă a produselor oferite de stup și combaterea bolilor și dăunătorilor. Soluția la aceste probleme poate fi asocierea, care conduce atât la atragerea de subvenții din partea statului, cât și la accesarea fructuoasă a fondurilor europene.

Cea mai mare parte a mierii românești este vândută direct consumatorilor de către crescătorii de albine, iar acest fapt este legat în principal de nivelul neprofesionist

la care se practică apicultura. Astfel, pentru a se asigura cel mai bun preț pentru mierea comercializată, apicultorii ar trebui să fie conștienți de oportunitățile oferite de formele de asociere.

Absența unor informații clare asupra beneficiilor asocierii, comunicarea relativ slabă între apicultorii din aceeași comunitate și sprijinul insuficient din partea autorităților de la nivel local reprezintă probleme care încetinesc acest proces, chiar dacă în ultima perioadă au fost făcute demersuri importante în acest sens.

Mecanismele și politicile europene încurajează crescătorii de albine să opteze pentru afilierea la oricare dintre formele asociative, în vederea dezvoltării unor abordări concertate care să contribuie la dezvoltarea sectorului apicol.

Page 12: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

20 21

Politici îmbunătățite de cercetare și dezvoltare în domeniul apicol

Apicultura este un sector important al agriculturii europene, care contribuie la asigurarea securității alimentare și la conservarea ecosistemului și a biodiversității.

În Uniunea Europeană (UE) există în jur de 630 000 de apicultori și 16 milioane de stupi care produc 234 000 de tone de miere pe an, generând circa 400 de milioane de euro.

Cu toate acestea, producția de miere acoperă numai 54% din cererea la nivel european. Astfel, pentru dezvoltarea acestui sector, UE acordă sprijin prin programele apicole naționale și prin măsuri specifice de dezvoltare rurală.

Dezvoltarea durabilă a sectorului apicol poate fi realizată prin implementarea unor măsuri specifice de cercetare, iar progresul științific realizat la nivel național și european poate fi tradus prin politici și practici îmbunătățite.

Cei mai mulți dintre apicultori nu dispun de cunoștințe adecvate în domeniul metodelor de management, al tehnologiilor și standardelor moderne, axându-se preponderent pe experiența dată de practica tradițională.

De asemenea, nivelul lor de conștientizare cu privire la metode moderne și inovatoare este insuficient pentru a putea răspunde

cererii pieței și a îndeplini standardele comunitare.

Oameni de știință și crescători de albine - un dialog esențial, care duce la rezultate concrete

O colaborare strânsă între crescătorii de

albine și cercetătorii de la nivel național și european permite asigurarea unui răspuns prompt la provocările cu care se confruntă apicultorii, privind controlul și combaterea varoozei, tehnologia apicolă, culturile modificate genetic și albinele, modificările climatice și ecosistemice, măsurile de combatere a dăunătorilor, piața mierii etc.

În acest context, pe lângă plățile directe acordate prin Pilonul I al Politicii Agricole Comune (PAC), Comisia Europeană (CE) sprijină dezvoltarea proiectelor de cercetare prin programe specifice finanțate prin Orizont 2020, cel mai amplu program de cercetare și inovare pus în aplicare de UE. Acesta va duce la mai multe inovații capitale, descoperiri și premiere mondiale, aducând ideile din laboratoare pe piață. În cei șapte ani de implementare, prin Orizont 2020 vor fi acordate finanțări de 80 de miliarde de euro.

În plus, pentru a asigura o cooperare eficientă între entități, a fost introdus un

concept nou, Parteneriatul European pentru Inovare (PEI). Parteneriatele de acest fel au scopul de a aborda punctele slabe, blocajele și obstacolele cu care se confruntă sistemul european de cercetare și inovare și care împiedică sau încetinesc dezvoltarea și introducerea pe piață a ideilor bune.

Parteneriatele europene pentru inovare identifică măsurile necesare pentru a depăși blocajele (de la dezvoltarea suplimentară a tehnologiilor la ajustarea modelelor de piață și la creșterea cererii) și pentru a stimula acțiunile în sectoarele public și privat. Aceste parteneriate nu înlocuiesc programele de finanțare sau procesele de reglementare, ci oferă o platformă comună de cooperare.

Conceptul PEI este strâns legat de Strategia Europa 2020 a CE, documentul în care se subliniază rolul cercetării și inovării ca elemente-cheie în procesul de adaptare a UE la provocările viitorului, iar noua PAC accentuează rolul inovării ca activitate indispensabilă pentru pregătirea sectorului agricol european pentru viitor.

Pentru diseminarea rezultatelor și pentru a facilita accesul crescătorilor de albine la noile informații și tehnici din domeniu, sunt organizate diferite evenimente (conferințe și activități de informare) la nivel regional, național și european, cu scopul de a transpune în practică soluțiile identificate.

Strategia generală a cercetării științifice din apicultură are în vedere și necesitatea conștientizării permanente a publicului larg

în legătură cu importanța creșterii albinelor și rolul vital al acestora din punct de vedere economic, ecologic, dar și social. Astfel, la nivel național și european sunt puse în practică diverse proiecte de conștientizare și informare, care pot fi implementate cu finanțare nerambursabilă.

La nivel național, dezvoltarea apiculturii, valorificarea produselor apicole și soluțiile la problemele întâlnite, inclusiv activitatea de cercetare, țin, cu precădere, de competențele Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură (ICDA).

De-a lungul timpului, experții acestei instituții au elaborat și au implementat o serie de studii și proiecte în domenii legate

Page 13: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

22 23

de tehnologia apicolă, genetica și ameliorarea albinelor, chimia și tehnologia produselor apicole, resursele melifere și polenizare, patologia albinelor, apiterapie etc.

Spre exemplu, ICDA a dezvoltat în parteneriat proiectul „Studii cu privire la elaborarea unor noi formule de suplimente nutritive pentru creșterea rezistenței naturale a coloniilor de albine la diferiți factori de risc”, implementat prin Programul PNII - Capacități.

În concluzie, cercetarea are un rol fundamental în dezvoltarea apiculturii,

contribuind la conservarea și ameliorarea continuă a fondului genetic apicol, realizarea de tehnologii performante în scopul aplicării unui management durabil al exploatațiilor și resurselor melifere în concordanță cu cerințele UE, perfecționarea metodelor de condiționare a produselor apicole în vederea păstrării calității lor, perfecționarea metodelor de analiză fizico-chimică a produselor apicole și extinderea acreditării acestora, precum și realizarea de noi medicamente și metode de prevenire și combatere a bolilor și dăunătorilor, atât pentru apicultura convențională, cât și pentru cea ecologică.

Instrumente de finanțare pentru proiectele din domeniul apiculturii

Pentru creșterea competitivității sectorului apicol, Uniunea Europeană (UE) a stabilit o serie de măsuri de finanțare destinate apiculturii și sprijinirii crescătorilor de albine. Finanțarea UE se realizează în baza PAC, prin intermediul FEADR. La ora actuală, în România, proiectele din domeniul apiculturii pot fi dezvoltate cu sprijin nerambursabil prin:• Programul Național Apicol (PNA) 2014-2016

(inclus în Pilonul I din PAC);• Programul Național de Dezvoltare Rurală

(PNDR) 2014-2020 (inclus în Pilonul II din PAC).

Sprijin financiar acordat prin PNA 2014-2016

PNA are în vedere sprijinirea financiară a activităților legate de profilaxia și combaterea varoozei, efectuarea analizelor fizico-chimice ale mierii, achiziționarea materialului biologic pentru refacerea efectivului de familii de albine în vederea obținerii produselor apicole de cea mai înaltă calitate, achiziționarea stupilor și tipărirea și multiplicarea ghidului de bune practici în apicultură.

PNA 2014-2016 a fost aprobat prin HG 1050/2013, iar valoarea sprijinului financiar alocat apiculturii convenționale și celei ecologice este de 44 545 756,82 lei. Fondurile alocate, atât din bugetul de stat,

cât și din bugetul UE, sunt distribuite pentru următoarele tipuri de acțiuni:• asistență tehnică pentru apicultori și

grupuri de apicultori, prin realizarea sistemului informatic pentru identificarea stupilor;

• combaterea varoozei, prin achiziționarea de medicamente și funduri de stupi pentru control sau funduri de stupi antivarooa;

• refacerea efectivului de familii de albine, prin achiziționarea de mătci, roiuri pe faguri și/sau familii de albine;

• raționalizarea stupăritului pastoral, prin achiziționarea de stupi în vederea reformării celor uzați în urma deplasării în pastoral.

Pentru acțiunile prevăzute în PNA, termenul-limită de depunere a cererii și a documentelor care o însoțesc este 1 august al fiecărui an.

În ceea ce privește finanțarea acestor acțiuni, Comisia Europeană (CE) participă cu 50% din cheltuielile eligibile, iar restul de 50% este asigurat din bugetul național. Exercițiile financiare ale programului se stabilesc de la 16 octombrie a fiecărui an până la 15 octombrie a anului următor, iar acțiunile cuprinse în acesta sunt aplicate anual de beneficiari, de la 16 octombrie a anului în curs până la 31 august a anului următor. Plățile aferente se fac în timpul exercițiului financiar. Contribuția UE

Page 14: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

24 25

la programul de îmbunătățire a producției și comercializării produselor apicole a fost aprobată prin Decizia Comisiei Europene nr. 5126 din 12.08.2013, iar cursul euro a fost stabilit de Banca Centrală Europeană în 31 decembrie 2012, la valoarea de 4,4445 lei, conform art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 1.913/2006 al Comisiei din 20 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului agromonetar al euro în sectorul agricol și de modificare a anumitor regulamente.

Beneficiarii PNA sunt apicultori persoane fizice și juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și familiale constituite potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, cu modificările și completările ulterioare, organizate în asociații de crescători de albine, federații, uniuni apicole, cooperative agricole sau grupuri de producători, recunoscute conform legislației în vigoare.

Finanțare nerambursabilă prin PNDR 2014-2020

Pentru menținerea ratei de creștere din sectorul apicol, sprijinirea apicultorilor, inclusiv a tinerilor apicultori orientați spre afaceri de mici dimensiuni din acest sector, prin PNDR 2014-2020 se acordă finanțări nerambursabile prin Măsura 4 - „Investiții în active fizice” (SM 4.1 - „Investiții în exploatații

agricole”) și Măsura 6 - „Dezvoltarea exploatațiilor și întreprinderilor” (SM 6.1. - „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” și SM 6.3 - „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”).

Acestea au în vedere creșterea competitivității exploataților apicole prin dotarea cu utilaje și echipamente performante în raport cu structura actuală, precum și investițiile pentru modernizarea fermei (în special a celor de dimensiuni medii și asocieri de ferme mici și medii) și îmbunătățirea calității activelor fixe. În plus, prin dezvoltarea planurilor de afaceri pentru fermele de mici dimensiuni, care necesită valori de sprijin relativ scăzute, sub-măsurile dedicate tinerilor fermieri și fermelor mici pot oferi sprijin adecvat pentru a susține apicultorii români. Valoarea sprijinului variază în funcție de sub-măsură, tipul de beneficiar, numărul familiilor de albine etc.

În afara măsurilor menționate, apicultorii mai pot primi finanțare prin Măsura - „Dezvoltarea locală LEADER”, prin intermediul grupurilor de acțiune locală.

Pe de altă parte, CE asigură sprijin financiar pentru proiectele care au în vedere măsuri de cercetare, prin Programul Orizont 2020*, sau acțiuni de conservare a biodiversității și a populației de albine sălbatice, prin instrumentul financiar LIFE**, prin care pot fi asigurate fonduri nerambursabile pentru proiecte de biodiversitate și de mediu.

* Orizont 2020, disponibil la: ec.europa.eu/programmes/horizon2020 ** LIFE 2014-2020, disponibil la: ec.europa.eu/environment/life

APICULTURA LA ZI

Page 15: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

26 27

Antreprenoriat în sectorul apicol

În întreaga lume, antreprenoriatul este considerat motor al dezvoltării economice, al creării de locuri de muncă și al creșterii competitivității firmelor la nivelul comunităților, orașelor, regiunilor și națiunilor. Promovarea antreprenoriatului în sectorul apicol poate determina o accelerare a dezvoltării economico-sociale durabile, prin valorificarea superioară a potențialului apicultorilor, a albinelor și a produselor obținute. În acest sens, este necesară încurajarea practicării apiculturii de către cât mai multe persoane, asigurând stabilitatea habitatului și a biodiversității datorită rolului esențial pe care îl au albinele în menținerea echilibrului ecologic și în perpetuarea multor specii din regnul vegetal.

În România, activitatea de creștere a albinelor se desfășoară în condiții deosebit de favorabile, obținându-se producții apicole însemnate, grație potențialului melifer și calității aerului și solului.

Sectorul apicol necesită o colaborare coordonată între apicultori și operatorii economici care activează în domeniu, cu scopul de a spori comunicarea și de a oferi sprijin în procesul de deschidere a unor noi firme. Înființarea de societăți de profil, desfășurarea activității de creștere a albinelor și valorificarea materiei prime aferente au la bază tendința în creștere a consumatorilor

de a achiziționa produse benefice sănătății. Astfel, se încurajează diversificarea ofertei de produse, modernizarea tehnologiei utilizate, comerțul on-line și căutarea unor oportunități de comercializare a produselor apicole în străinătate.

Relansarea sectorului apicol românesc are în vedere dezvoltarea durabilă prin ocuparea forței de muncă din domeniul prelucrării produselor, precum și extinderea rețelei comerciale prin care sunt comercializate respectivele produse.

Crearea unei întreprinderi apicole competitive și durabile necesită elaborarea unei strategii de vitalizare și transformare a sectorului apicol prin descoperirea unor oportunități de piață și promovarea de produse diversificate și de calitate.

Antreprenoriatul în apicultură se poate dezvolta prin acțiunile apicultorilor în domeniul promovării, prin selectarea eficientă a posibilelor canale de distribuție din țară și din străinătate, controlul calității produselor apicole, conversia spre apicultura ecologică, utilizarea ambalajelor personalizate și etichetarea produselor. Aceste aspecte determină creșterea valorii adăugate, prin dezvoltarea de noi produse, și crearea unei imagini proprii, prin realizarea unei identități vizuale unice și promovarea brand-ului. Pentru a deveni antreprenori de succes, apicultorii

trebuie să caute și să evalueze informațiile relevante din mediul înconjurător, pentru a descoperi și a pune în practică oportunitățile care există pe piață.

În cadrul firmelor apicole este necesară formarea unei elite manageriale capabile să coopereze cu întreprinderile de profil din țară și din străinătate, pentru a face schimb de cunoștințe privind cele mai performante metode în domeniu. Deținând cunoștințele, competențele și abilitățile necesare, apicultorii pot implementa cu succes strategii specifice pentru firmele lor.

O funcție esențială a antreprenorului în economiile în curs de dezvoltare este tocmai aceea de a mobiliza resurse cum sunt capitalul și forța de muncă specializată. Pentru a face

posibil acest deziderat, apicultorii trebuie să achiziționeze tehnologii moderne de colectare, procesare și ambalare la standarde europene. Ei trebuie să se informeze dacă există cerere pentru produsele apicole pe care doresc să le comercializeze, astfel încât firmele lor să poată deveni viabile. Studiind piața și identificând astfel nevoile grupului-țintă de consumatori, coeficientul de risc al unei noi afaceri poate fi redus semnificativ.

Antreprenoriatul în sectorul apicol este generator de beneficii, având valoare socială (crearea de relații de colaborare între apicultori), valoare economică (sporirea veniturilor apicultorilor) și valoare pentru mediul înconjurător (ca determinant al dezvoltării durabile prin conservarea biodiversității).

Page 16: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

28 29

Beneficiile produselor apicole și ale apiterapiei

Produsele apicole sunt cunoscute și folosite încă din vremuri preistorice, fiind apreciate în întreaga lume, ca sursă de hrană, dar și pentru proprietățile lor terapeutice.

Mierea rezultă din munca depusă de albine, care transformă zaharurile găsite pe florile și pe frunzele plantelor într-o pastă semilichidă, cu o compoziție chimică extrem de complexă. Aceasta poate fi monofloră (polenul provine de la o singură floare) și polifloră (polenul provine de la mai multe flori). Fiecare sortiment de miere are proprietăți speciale: mierea polifloră este cea mai complexă, conform specialiștilor, și este recomandată pentru tratarea anorexiei, datorită conținutului bogat de fier, mierea de tei are cea mai plăcută și puternică aromă, diminuează starea de febră, durerile gastrice, de cap și este un remediu în pneumonii, astm bronșic și stări nervoase, mierea de salcâm este un bun antiseptic, stimulează pofta de mâncare și îmbunătățește activitatea ficatului, mierea de brad, cea mai rară, are proprietăți curative asupra sistemului respirator, mierea de mentă lecuiește tusea, este un bun analgezic și favorizează digestia, mierea de floarea-soarelui ajută la întărirea memoriei și la dezvoltarea intelectului, datorită conținutului în lecitină pură, stimulează sistemul imunitar și reglează tensiunea arterială, mierea de rapiță este bună pentru regenerarea și menținerea elasticității pereților vasculari și scăderea nivelului de colesterol, mierea de

levănțică alină durerile de gât și diminuează tusea, mierea de castan comestibil are efecte antibacteriene, antiinflamatorii și expectorante, mierea de castan sălbatic reglează tensiunea arterială, iar mierea de măr și cea de mure au efecte tonice.

Lăptișorul de matcă este considerat „elixirul tinereții”, datorită multiplelor proprietăți terapeutice pe care le are. Conține vitamina C, vitamine din complexul B, aminoacizi, oligoelemente (potasiu, fosfor, fier, calciu, siliciu, enzime și coenzime), protide (proteine), lipide, glucide și minerale. Este recomandat în tratarea hipertensiunii arteriale și a spasmelor arterelor coronare, ajută la reîntinerirea și tonifierea țesuturilor afectate de chimioterapie, oferă soluții terapeutice pentru anumite afecțiuni dermatologice, stopează căderea părului și previne maladia Alzheimer.

Polenul, una dintre cele mai bogate surse de seleniu, este eficient în tratarea afecțiunilor legate de colon și tranzitul intestinal și îmbunătățește activitatea creierului.

Păstura sau polenul crud contribuie la întărirea sistemului imunitar, reduce nivelul colesterolului și este utilizată în tratamentul cancerului.

Propolisul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut. Datorită varietății mari

de substanțe benefice conținute, este folosit în tratarea multor afecțiuni care țin de următoarele domenii medicale: oftalmologie, dermatologie, radiologie, radioterapie, otorinolaringologie, oncologie, boli infecțioase și pulmonare.

Un alt produs important al stupului, mai puțin cunoscut pentru beneficiile aduse, este veninul de albine. Prin caracteristicile lui, acesta stimulează circulația sângelui, este antibacterian și antiinflamator și combate artrita.

Ceara de albine este frecvent utilizată în industria cosmetică, iar ca medicament este folosită la tratarea astmului.

Apiterapia reprezintă tratarea diverselor afecțiuni cu produse apicole naturale sau combinații ale acestora. Prima formă de

apiterapie a fost descoperită de Hipocrate, considerat „părintele medicinei”, cel care a utilizat proprietățile curative ale veninului de albine în tratarea artritei și a altor afecțiuni similare. Astăzi, apiterapia este o alternativă naturală a tratamentului medical, fundamentată științific prin nenumărate studii și experimente clinice. Această terapie a devenit populară din momentul în care a avut succes în tratamentul sclerozei multiple.

Prin proprietățile lor specifice, produsele apicole au o valoare binomă, adică îndeplinesc simultan funcția de aliment și de medicament. Acestea nu doar vindecă, ci și hrănesc și aduc aportul necesar de energie. În ciuda evoluției tehnologice din ultimii ani, mierea este singurul produs din lume care nu a putut fi obținut în mod artificial. Acest fapt accentuează și mai mult valoarea ei curativă și, implicit, importanța existenței albinelor.

Page 17: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

30 31

Curiozități apicole

Apicultura este o ramură a zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și exploatării albinelor, în scopul obținerii de produse apicole de calitate și al sporirii producției de semințe la plantele agricole

entomofile (la care polenizarea se face prin intermediul insectelor).

Obținerea mierii reprezintă principalul scop al apiculturii, din cele mai vechi timpuri și până

în zilele noastre. Mierea este un produs apicol provenit din transformarea și prelucrarea nectarului de către albine și depozitarea lui în celulele fagurilor, pentru a constitui hrana populației din stup. Mierea a fost folosită încă din Antichitate, reprezentând prima substanță dulce utilizată de om, în special de preoți, în cadrul ritualurilor, și de vraci, ca medicament, iar mai târziu a devenit și aliment.

În continuare, vă prezentăm o serie de curiozități din viața albinelor și din apicultură.

Ştiați că...

... albina este unica insectă domesticită de om?

... putem întâlni una dintre cele aproximativ 20 000 de specii de albine cunoscute până în prezent oriunde pe glob, mai puțin în Antarctica?

... durata de viață a reginei este de 50-60 de ori mai mare decât a albinei lucrătoare?

... larva din care se naște o regină își mărește greutatea de 3 000 de ori în cinci zile, în timp ce larva din care se naște o albină lucrătoare de numai 1 500 de ori?

... de obicei, albinele culeg nectar de la o distanță de maximum doi kilometri de stupină și numai în caz de necesitate de la cel mult trei kilometri?

... familiile slabe de albine zboară până la un kilometru distanță pentru culegerea nectarului,

Page 18: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

32 33

în timp ce familiile puternice până la doi-trei kilometri?

... cuvântul „nectar” înseamnă „băutura zeilor” și, conform unei legende, dă viață veșnică?

... în Germania, consumul de miere pe cap de locuitor este de aproximativ patru kilograme pe an, reprezentând una dintre cele mai mari rate de acest fel din lume?

... pentru a obține un kilogram de miere, albinele colectează nectarul din aproximativ două milioane de flori?

...o albină poate să viziteze 24 de flori într-un singur minut?

...albinele pot comunica între ele în trei moduri, cu ajutorul antenelor, prin miros și prin „dans”?

... „dansul” în cerc al albinelor înseamnă că

hrana se află la o distanță mai mică de 100 de metri față de stup, în timp ce acela în formă de opt arată direcția și faptul că hrana este la o distanță mai mare de 100 de metri?

... raza de zbor a albinei de la stup până la cules de hrană depinde de puterea familiei, condițiile climatice, sezon, perioada zilei, intensitatea și concentrația nectarului plantelor melifere?

... albinele nu văd culoarea roșie, dar văd ultravioletele, invizibile ochilor oamenilor?

... albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre?

... șansele de a fi înțepat de o albină cresc dacă afară este vânt?

... în agricultură, polenizarea plantelor entomofile poate crește producția cu până la 75-80%?

... liniile de înaltă tensiune au o influență negativă asupra activității și vitalității albinelor, afectându-le productivitatea și făcându-le agresive?

... în unele țări, albina reprezintă simbolul hărniciei și al fidelității?

... pe monedele unor țări, cum sunt Italia și Norvegia, se regăsește chipul albinei?

... în anii ’80, parazitul Varroa destructor, adus din Asia, a decimat populațiile europene de albine?

... există mai multe specii de plante și animale (melisă, mierea-ursului, merișor-de-miere etc.) ale căror denumiri au legătură cu albinele sau produsele lor?

... albinele străine care încearcă să intre în stup sunt recunoscute de cele care păzesc stupul după mirosul specific feromonilor de alarmă secretați de glanda olfactivă Nassonov?

... mumificarea (îmbrăcarea cu ceară a

agresorilor omorâți, pentru a-i izola de stup și a le grăbi deshidratarea) este metoda prin care albinele apără igiena proprie față de diversele vietăți care le invadează stupul?

POVEȘTI DE SUCCES

Page 19: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

34 35

Beneficii locale de durată obținute din creșterea albinelorTitlul proiectului: Albinele din Scoția stimulează economia locală și sensibilizează comunitatea din Tayside cu privire la mediul înconjurător Proiect finanțat prin Axa 4 - LEADER, Măsura 123 - „Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere”Beneficiar: Scottish Bee Services Ltd Localizare: Forfar, Tayside, ScoțiaRegiunea de dezvoltare: TaysidePerioada de implementare: 1 septembrie 2011 – 30 septembrie 2013 Buget total: 209 301 euro Finanțare nerambursabilă: 183 651 euroCofinanțare (contribuția beneficiarului): 25 650 euro Teme abordate: diversificarea economiei rurale, creșterea calității vieții în mediul rural

Acest proiect LEADER a sprijinit înființarea unei noi cooperative de fermieri și comercianți pasionați de apicultură, a dezvoltat noi trasee pentru a atrage vizitatorii și a crescut gradul de conștientizare cu privire la importanța albinelor și a activității de polenizare a acestora la nivelul mediului natural local, și nu numai.

Scottish Bee Services Ltd a fost înființată ca răspuns la declinul înregistrat în producția locală de miere, produs extrem de important pentru economia și mediul din Tayside. Numărul albinelor din această regiune scoțiană fusese redus considerabil de o infecție

bacteriană virulentă, cunoscută sub numele de foul brood, astfel încât sprijinul financiar primit prin intermediul LEADER a contribuit la identificarea soluțiilor de combatere a bolii și a sprijinit activitatea de conștientizare cu privire la importanța susținerii producției de miere la nivel local.

Cooperativa a dezvoltat un program de sănătate și igienă și a instalat o unitate de sterilizare a echipamentelor specifice apiculturii, prima de acest fel din Scoția. Unitatea este disponibilă atât pentru operatorii comerciali, cât și pentru pasionații de apicultură din întreaga parte rurală a regiunii Tayside, la un preț accesibil. În plus, au fost dezvoltate trasee și sunt organizate vizite sezoniere în cadrul fermelor participante, conduse de specialiști în domeniu. Vizitele au sensibilizat agricultorii și administratorii de terenuri în ceea ce privește culturile de masă și diversificarea acestora, aspecte esențiale în obținerea mierii. Pe lângă această activitate, a fost realizată o nouă bază de date care face legătura între producători și cultivatori. Aceste inițiative au contribuit la menținerea populației de albine, vitală pentru conservarea biodiversității, la protecția mediului, susținerea economiei locale și sprijinirea unei rețele de producători.

Proiectul a demonstrat modalitățile prin care pot fi atinse obiective de mediu benefice și de durată pentru economia locală.

Finanțare nerambursabilă de 25 000 de euro pentru un tânăr apicultorTitlul proiectului: Sprijinirea unui tânăr fermier în vederea dezvoltării stupinei saleProiect finanțat prin Axa 1 a Programului Național de Dezvoltare Rurală, Măsura 112 - „Instalarea tinerilor fermieri” Beneficiar: Valentin Velikov Localizare: satul Esenitsa, municipiul Valchi Dol, regiunea Varna, BulgariaRegiunea de dezvoltare: VarnaPerioada de implementare: 11 februarie 2010 – 11 februarie 2015 Buget total: 27 750 euro Finanțare nerambursabilă: 25 500 euroCofinanțare (contribuția beneficiarului): 2 250 euro Teme abordate: valorificarea potențialului agricol și/sau creșterea productivității fermelor agricole, creșterea competitivității în sectorul agricol și forestier

Ferma beneficiară a acestui proiect este situată la poalele munților Stara Planina, într-un loc în care natura este protejată, iar albinăritul are o tradiție îndelungată. Această zonă este propice practicării apiculturii, având în vedere că aici se regăsesc peste 1 190 de specii de plante.

Rezervația locală adăpostește 116 specii de fluturi, 18 specii de reptile și amfibieni, 203 specii de păsări și mai mult de 30 de specii de mamifere.

Prin proiect s-a avut în vedere creșterea producției de miere din stupina unui tânăr fermier și susținerea necesară în vederea comercializării acesteia și a altor produse apicole.

Beneficiarul a înființat ferma apicolă în 2009, prin cumpărarea a 75 de colonii de albine și organizarea unei stupine. În 2010 a aplicat pentru finanțare prin intermediul Măsurii 112, cu intenția de a dezvolta exploatația și de a dobândi echipamentul necesar practicării apiculturii la scară mai largă.

Începând din 2012, ferma a făcut trecerea de la convențional la producția ecologică, beneficiarul punând în aplicare dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice. Totodată, Valentin Velikov a beneficiat și de sprijin prin Măsura 143 - „Furnizarea de servicii de consiliere și consultanță pentru agricultori” și Măsura 111 - „Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe”.

Obiectivele proiectului au fost:• mărirea numărului de colonii de albine de

la 75 la cel puțin 265; • creșterea venitului anual generat de fermă

cu cel puțin 150% în primii trei ani; • modernizarea exploatației agricole și

Page 20: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

36 37

asigurarea conformității cu cerințele europene privind siguranța alimentară, protecția mediului și igiena și bunăstarea animalelor;

• asigurarea conformității fermei cu standardele comunitare în domeniul produselor ecologice.

Principalele activități ale proiectului au fost reprezentate de creșterea ratei de reproducere a albinelor din cadrul fermei și achiziționarea de noi stupi și echipamente moderne de apicultură, precum și de introducerea unor procese mecanizate de lucru.

Rezultatele proiectului au constat în: • mărirea numărului de colonii; • creșterea productivității fermei și

îmbunătățirea condițiilor de creștere a albinelor;

• îmbunătățirea mecanizării agricole prin intermediul unor noi metode de producție și inventariere;

• îmbunătățirea condițiilor de lucru;• adoptarea în cadrul fermei a tuturor

standardelor europene pentru apicultură, producția de miere și produse apicole.

Beneficiarul consideră că Măsura 112 - „Instalarea tinerilor fermieri” le permite fermelor noi să aibă un start eficient și posibilitatea de a se dezvolta.

Apicultorul bulgar face tot posibilul să realizeze la standarde cât mai înalte activitatea din cadrul fermei lui, iar pe viitor și-a propus să acceseze finanțare și prin intermediul Măsurii 214 - „Plăți de agromediu”.

Înzestrare tehnologică în producerea mierii ecologiceTitlul proiectului: Apicultura ecologică - Taasli Mesila Ltd. Proiect finanțat prin Axa 1, Măsura 121 - „Modernizarea exploatațiilor agricole” Beneficiar: Taasli Mesila Ltd. Localizare: satul Roela, comitatul Lääne-Viru, Estonia Regiunea de dezvoltare: Lääne-EestiPerioada de implementare: 19 aprilie 2010 – 5 noiembrie 2011Buget total: 2 144 euro Finanțare nerambursabilă: 857 euro Cofinanțare (contribuția beneficiarului): 1 287 euro Teme abordate: restructurarea, dezvoltarea potențialului fizic și promovarea inovației

Compania Taali Mesila este o afacere de familie în domeniul apicol inițiată în anul 2001, toți cei patru membri (mama, tata, fiica și fiul) participând la activitățile zilnice ale acestei întreprinderi agricole.

Mierea produsă, comercializată în magazinele ecologice de pe teritoriul Estoniei, provine din nectarul cules de albine în pădurea Alutaguse. Tot timpul verii, albinele sunt „la datorie”, făcând tururi ample în jurul colțului vestic al pădurii, pentru a aduna polen. Mierea produsă astfel este colectată din stupi și ambalată în borcane în ferma Taali. Pentru beneficiarii acestui proiect, apicultura este o îndeletnicire transmisă din

generație în generație. Nu doar cunoștințele sunt moștenite, ci și echipamentele folosite, deoarece producția de miere necesită unelte specifice. Chiar și acum, în cadrul fermei apicole se folosesc dispozitive fabricate în urmă cu 40 de ani.

Cu toate acestea, toate lucrurile se învechesc, iar timpul petrecut cu repararea lor este și el o investiție, mai ales că verile sunt extrem de prețioase pentru apicultori. În afacerile apicole, totul depinde de vreme, așa că apicultorii trebuie să profite la maximum de zilele frumoase de vară, iar veniturile lor în afara sezonului depind de acest fapt. De aceea, ei nu pot pierde timp prețios cu reparații de rutină. Acesta este unul dintre motivele pentru care beneficiarul a urmărit constant cataloagele de specialitate, pentru a vedea ce este nou pe piață în materie de utilaje și echipamente care pot fi utilizate în producție.

Întreprinderea estonă avea nevoie de noi dispozitive apicole, destinate modernizării procesului de fabricație și dezvoltării produselor și serviciilor proprii.

Scopul investiției a fost îmbunătățirea calității producției ecologice de miere, iar principala activitate a constat în achiziționarea unui utilaj de topitorie pentru a separa mierea de ceara de albine, ceea ce

Page 21: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

38 39

GLOSAR

Apicultură – ramură a zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și exploatării albinelor, în scopul obținerii de producții apicole ridicate și al sporirii producției de semințe la plantele agricole entomofile.

Apiterapie – tratarea și/sau prevenirea diverselor afecțiuni cu produse apicole naturale neprelucrate sau combinații ale acestora, alternativă naturală a tratamentului medical, fundamentată științific prin studii și experimente clinice.

Produse apicole – substanțe pe care le secretă sau le produce albina prin culegerea, transformarea, prelucrarea și depozitarea unor substanțe naturale, colectate de om din stup sau direct de la albine (veninul). Cele mai cunoscute produsele apicole sunt mierea, lăptișorul de matcă, polenul, păstura, propolisul, veninul și ceara de albine.

Varooză – boală parazitară produsă de un acarian de mici dimensiuni, Varroa destructor, din genul Varroa,

la familiile de albine. Acarianul parazitează albinele în stadiul de larvă, pupă și adult și se hrănește cu hemolimfa. Femela se localizează pe toracele sau abdomenul albinei și intră în celulă cu puțin timp înainte de a fi căpăcit puietul. Înmulțirea se produce în celulele fagurilor din cuib, unde femela depune ouă, preferate fiind celulele de trântori. Acarienii se hrănesc pe larvă, se dezvoltă până la stadiul de adult, iar femelele se împerechează și ies din celulă odată cu albina tânără și caută alte celule sau albine. Parazitarea cu acest acarian poate duce la moartea puietului sau slăbirea albinei (scurtarea duratei de viață, modificări de comportament sau creșterea sensibilității la îmbolnăvire), iar infestarea puternică poate duce chiar la dispariția familiei de albine. Parazitul adult are o formă ovală turtită, culoare roșcat-maronie și dimensiuni mici, de 1,1-1,5 mm. Diagnosticul bolii se poate face observând resturile de pe fundul stupului și prin examinarea puietului din celule sau a albinelor lucrătoare.

permite obținerea unei cantități mai mari de miere de calitate.

Înainte de achiziționarea utilajului, ferma pierdea până la 10% din cantitatea de miere în timpul procesului de separare a acesteia de plafonul de ceară.

Deși pare un procent mic, dacă se ia în considerare o producție anuală de 5-6 tone, ar însemna că aproximativ 500 de kilograme de miere ecologică erau folosite ca hrană pentru albine, în loc să fie comercializate, rezultând o scădere semnificativă a veniturilor.

Investiția realizată de familia de apicultori a permis extinderea unei întreprinderi inovatoare, creșterea continuă a durabilității producției ecologice într-o zonă rurală și promovarea metodelor de producție ecologică în regiune.

Prin achiziționarea de echipamente relativ ieftine, afacerile din mediul rural care au o producție ecologică sunt capabile să se extindă. Acest fapt face ca și alte firme să devină conștiente de diverse tipuri de investiții, ajutând la promovarea metodelor ecologice de producție la scară mai largă.

Page 22: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

40

Popovici, A., Mărghitaş, L.A., 2013. Antreprenoriatul în apicultură. Editura AcademicPres, Cluj-Napoca.

DG AGRI, Evaluation of the CAP measures related to apiculture Agriculture and Rural Development DG - Final Report, iulie 2013, disponibil la: http://ec.europa.eu/agriculture/honey/reports

*** Fişele măsurilor PNDR 2014-2020, versiunea martie 2015, disponibile la: www.madr.ro

*** Hotărârea nr. 1050/2013 pentru aprobarea Programului Naţional Apicol pentru perioada 2014-2016, a normelor de aplicare, precum şi a valorii sprijinului financiar.

*** Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la punerea în aplicare a măsurilor privind sectorul apicol prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului.

*** Regulamentul (CE) nr. 797/2004 al Consiliului din 26 aprilie 2004 privind acțiunile de îmbunătățire a condițiilor de producție și comercializare a produselor apicole.

*** eea.europa.eu

*** enrd.ec.europa.eu

*** www.apdrp.ro

*** www.apiculturaonline.ro

*** www.beeseurope.eu

*** www.eagra.ro

*** www.ec.europa.eu

*** www.icdapicultura.ro

*** www.madr.ro

*** www.ruraltaysideleader.com

*** www.taalimesila.ee

BIBLIOGRAFIE

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected]

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

Page 23: APICULTURA, TRADIȚIE ȘI SURSĂ DE VENIT ÎN MEDIUL RURAL

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale