Apare în fiecare zi de lucru«Abonamentul: pentru Aiistro-Ungaria pe an 24 cor., pe V2 * n 12 cor., fâ '/f an 6 cor. Pentru Romftnia ţi streinătate pe an 40 franci, pe V2 ir iO franci., pe 7« 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an.

damnai r - i W i ........ . Ti«n«,■ ,■

R e d a c ţ i a ,T i p o g r a f i a şi Admin i s t r a ţ i a : B R A Ş O V , PIAŢA MARÉ Nr« 30.

Telefon: Nr. 226.

Pentru Braşov pe an 20 cor., pe V2 «n 10 cor., pe .1/, an 5 cor. Cu dusul acasă: abonamentul regulat. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 2 0 ' bani,

■WP ■*î-

de

Aurel C. Popovici.Actual mon te, preocuparea noas-

fta tuturora esté soarta şcolilor noastre primare. Şi tot acum fu vorba

0 pace cu guvernul unguresc ! De e, care ar fi fost să se încheie meiul marinimoasei făgăduinţe

bguvernului că el va binevoi să ne răsplătească cu două sau trei gim­nazii, eventuala noastră capitulare pe toată linia... Găsesc dar că e necesar Édiscutam odată principiul însuş al Învăţământului public. Căci trebuie Í căutăm şi să găsim terenul cel1 favorabil pentru lupta, pe care

Übuie s’o purtăm nu numai pentru salvarea şcolilor azi primejduite, ci

întreg învăţământul nostru romanesc de acum şi în vi­

itor. Trebuie să ne dăm seamă de îjw principiu, care ne poate câştiga

chiar şi între Ungurii mai gân-

Chestiunea noastră naţională este, in parte, o chestie de libertate a

irii, în deosebi a instrucţiunii şi aţiunii prin şcoală. Zic: în

5 pentrucă sunt scriitori cari că ori şi ce chestiune de uaţio-

nu ar fi altceva decât o afa- de şcoală, ceeace nn este de

ioc exact. A fî naţional însemnează, M|Hma linie, să cauţi să păstrezian să conservi, chiar cu ultima energie, tot ce constituie caracterul naţional al poporului tău: limba sa, portul său, credinţele, obiceiurile, in­stituţiile şi tradiţiile sale, istoria, literatura sa, manifestările sale ar­tistice ş. a. Ceea ce revine la o con- cepţîune politică profund conserva- loare. Şi e incontestabil că ea con­stituie însaş temelia orişicărei poli­tice cu adevărat naţionale. Căci j

Eîşi va pune întrebarea: care îopul luptelor naţiunilor din

monarhia noastfâ, va trebui să se convingă că ori şi câte scopuri ar admite, scopul principal e conserva­rea individualităţii morale deosebite a fiecărei naţiuni. Doar rostul însuş al naţionalităţii, în lume, întocmai ca al vieţii omului este, în prima linie, conservaţiunea proprie.

Numai că omul este trecător pe acest pământ. Naţionalitatea însă nu trebtiie să fie trecătoare, — iată ce vrea sau ce simte fiecare naţionalist adevărat. Dar tocmai spre a se con­serva, o naţionalitate trebuie să aibă şi putinţa de mişcare, deci libertatea necesară desvoltârii sale fireşti: cul­turii sale.

Prin urmare, toţi câţi ţin să contribuie la apărarea naţionalităţii! noastre, în împrejurări grele ca ale noastre, trebuie să fie călăuziţi pe de o parte de principii conservatoare, pe de alta de principii liberale. In- tr’ttn stat naţional şi independent, oamenii pot diferenţia aceste idei, le pot formula în două doctrine mai mult sau mai puţin antagoniste, grupându-se unii într’un partid de conservare, alţii Sntr’un partid de schimbare sau liberal — cum s’a şi întâmplat. Dar când o naţionalitate este primejduită chiar în conservarea fiinţei sale şi împiedecată în libera ei desvoltare, — atunci ar fi o fu­nestă greşală de tactică, dacă oamenii ei conducători ar imita diferenţiările de partide din alte ţări şi s’ar diviza şi ei în partide speciale de conser­vare — şi de libertate sau democra- tice-sociale ş. a. Dacă la toate po­poarele solidaritatea este un princi­piu cardinal în chestiunile mari, de interes permanent, la noi, ea este condiţiunea cea mai indispensabilă a succesului. Şi numai ea, aceasta ga­ranţie de izbândă ne poate uni pe toţi într’o mare şi puternică oştire politică, numai ea poate armoniza, în acelaş partid naţional, cele două principii fundamentale în vieaţa unui

popor, do cari vorbii. Aşa se explică şi tapţut că Românii din România, deşi ei înşişi sunt împărţiţi în par­tide, ne sfătuesc cu stăruinţă: să rămânem strâns uniţi, să nu ne luăm după diviziunile lor, ci să avem In vedere situaţiunea noastră deosebită de a lor.

Noi, Românii din Transilvania şi Ungaria, n’am cerut nici-odată ca noi singuri, sau cu naţionalităţile nema­ghiare împreună, să guvernăm ţara. S’ar putea ziee însă, că în cazul din- tâiu nici nu am fi avut dreptul, noi fiind o minoritate. Dar Maghiarii n’au fost şi nu sunt şi azi o minoritate ? — In cazul al doilea, principiul ma­jorităţii ar fi eu noi. Pretenţiunile noastre politice însă fiind tocmai prin - cipii de conservare naţională şi de libertate, noi n’am cerut şi nu cerem îngenunchiarea altora din puterea gu­vernamentală, ci respectarea bunelor instituţii din trecut — d. e. autono­mia Transilvaniei — şi mai multă libertate de presă, de întruniri, de asociare şi învăţământ, decât e aceea, pe care o ave*n de fapt

.... Voind dar să menţinem naţiona­litatea noastră, neapărat, că trebuie să cere?*», mai multă libertate, mai ales în materie de educaţiune şi ins­trucţiune publică. Dar guvernele ma­ghiare, ca cele mai multe de pe con­tinent, au tot centralizat învăţămân­tul public şi au tot redus libertatea confesiunilor de a-şi înfiinţa şi admi­nistra şcoale, încât a vorbi azi de li­bertate în chestiuni de învăţământ pare ceva neobişnuit. Şi totuşi, ţări cu adevărat libere, ca Englitera şi Statele Unite, nici n’au avut şi nici azi nu au ministere de instrucţie publică, în înţelesul nostru. In Bel­gia, Statul intervine şi, în timpul din urmă, şi Englezii au căutat şi caută să intervină, întru câtva, în afacerile de învăţământ, dar cu toate aceste: libertatea cetăţenilor de a-şi crea ei înşi-şi, după propriile lor idei şi do­

rinţe de educaţie şi instrucţie, şcoale pentru copiii lor, a fost şi este în afară de ori-ce discuţie.>. De fapt, sunt nenumăraţi scrii­tori politici, tocmai cei mai de seamă, cari contestă Statului ori şi ce drept de a ferici el, cu a lui ştiinţă şi mo­rală laică şi versatilă — pe copiii supuşilor săi. Chestiunea educaţiunii şi instrucţiunii copiilor, fiind o afacere de conştiinţă şi de convingere perso­nală a fie-cărui părinte, aceşti scrii­tori califică drept încălcare a liber­tăţii individuale ori-ce pretenţiune a Statului de a-şi rezerva sieşi dreptul de înfiinţare de şcoli sau de a dicta el ce limbe, ce fel de filosofie şi re- ligiune, ce fel de ştiinţe, şi în ce mă­sură şi după ce teorii pedagogice să se propună în şcoli înfiinţate de con­fesiuni, de corporaţiuni sau alte so­cietăţi sau de oameni particulari.

Căci, interesul adevărat alStaţu- lui nu este ca toţi oamenii să fie „egal" de „învăţaţi" după aşa numi­tele „idei" ale unor demagogi, cari nu ştiu nici ce este egalitatea, nici ce este ştiinţa, cari nu pricep, că în­săşi ştiinţa, în înţelesul ei adevărat, e eterna inegalitate însăşi• — Un asemenea scop deci nu se poate a- tinge nici-odată pe pământ. Iar întru cât învăţământul se egalizează mereu, în mod artificial, prin abuzul de pu­tere, pe care-1 comit unii sau alţii din­tre guvernanţi, el nu mai produce oameni întregi, ci marionete sau pă­puşi guvernamentale.

In Statele Unite, imensa majori­tate a populaţiunii e anglo-saxonă, limba oficială e cea engleză. Cu toate acestea, acolo ori-ce crâmpeiu de na­ţionalitate străină poate să-şi înfiin­ţeze şcoli cu ori-ce limbă de propu­nere doreşte. Statul n’are nici un drept a opri înfiinţarea unor aseme­nea şcoli. Mai întâiu, că cei-ce înfiin­ţează şcoli nici nu-1 întreabă, pentru că nu sunt constrânşi a-i cere „o concesiune" spre a-şi creşte şi ins-

FOILETONUL «GAZ. TRANS.« Scaunul.E r i — Mâne.

i Miei n-ai ştiut şi fâr’ să vreai tari pomenit trăind;

Îi vreai, nu vreai, dar nu şti când >i fl, ce-ai fost — pământ.

Tu plângi acum, nici nu visezi C& vine chiu şi cânt —| vei cânta; dar far’ să vreai fe-i pomeni plângând.

Iereu rămneşti păn’ eşti copil, limneşti să ri mai mare —

t’nbătrânind din nou te plângi viaţa-i trecătoare.

4 frig şi plouă-i ger acum Bar vine vreme bună,Ca să dispar’ apoi şi ea Ia ger şi în furtună.

voie bună-al vieţii rost «trece—şi dureri..

J „Mâneu îl aştepţi mereu |-1 plângi apoi pe „Eri“.

lbro.

N’am văzut-o nici-odată. Am auzit numai, că era înaltă, subţire, că avea pă­rul negru, ochii mari — dacă erau albaş­tri, verzi, negri sau altfel nimeni n’a ştiut să-mi spue — şi mâinile mi ci, In dreapta ţinând veşnic o umbreluţă scurtă.

Aceşti e portretul făcut de cineva care a văzut-o pe stradă, cu două zile In- nainte de moartea ei.

Eu cred însă, că era mai mult scundă decât înaltă, dar părea înaltă pentru-că boala o slăbise şi pentru-că purta umbre­luţă aşa de mică. Dar nu numai pentru astea a-şi putea să spun, că nu era înaltă, ci şi pentru un al treilea motiv, care e atât de puternic, încât mă face şl acum să spun tuturor celor ce au cunoscut-o: nu era înaltă! Multora le era ciudă, dar cei mai mulţi se mărginesc să-mi z ică : — de unde ştii tu, dacă n’ai văzut o nici­odată ?

Asupra vârstei n’am nimic de z is ; deci cred şi eu, că a avut două-zeci şi opt de ani, după spusa celui din urmă iubit ai ei, care a fost la îngropare. Că a fost fru­moasă, nu mai încape vorbă: numai fe­meile frumoase nu le poţi privi uşor în ochi, sau dacă io priveşti nu mai ştii să

spui cum sunt, mici, mari, negri, albaştri, verzi... şti numai, că ai văzut doi ochi frumoşi.

Cel din urmă iubit a întâlnit-o Sn cea din urmă seară a celui din urmă Oc- tom vrie al veacului trecut. De ce s’a în­tâmplat ace?stă ciudată potrivire de »cel din urm&caau »cea din urmă«— pe care »cel din urmă iubit« o socotea ca o potrivire misterioasă şi fatală, hotărât să-i fie »cea din urmă« — nu ştiu. Iarăşi nu ştiu de ce se întâmplase ca amândoi să aibă no­rocul ca în seara aceea să poarte câte o crizantemă: ultimile din toamna aceea? Cine ştie I

S’au împrietenit repede, dapă câte-va vorbe; el sănătos, cu obrazu de carmin, ea bolnavă, timidă, pală şi cu vine albas­tre pe obrajii catifelaţi — el bărbat şi ea femeie. S’au iubit patru luni întregi şi la începutul celei de a cincea ea a murit. Trăise câte-va zeci de zile şi din veacul cel nou. De va Q murit în cea din urmă zi a lunei Februarie sau în prima a celei următoare, nici el nu ştia bine, dar »tre­buie să fi murit în cea din urmă zi a lui Februarie«.

Venise de departe, din ţările cu soare cald şi cer albastru. Văzuse lume multă, luând de pretutindeni câte un regret în sufletul ei de rândunică, dar lăsând de

sigur o amintire duioasă în urmă: — ce femeie nu lasă smintiri duioase?

Era cea mai neîntrecută dintre bale­rinele unui local de noapte, combinând, creând mereu jocuri, tot-deauna dându-le un caracter personal, simbolizând starea ei sufletească: —- era floare bătută de vân t; era trestie ; era pasăre sburătoare ; era felină îmblânzită.. . tot ce vreţi în sfârşit.

Jn cea din urmă seară când a jucat, ai d zis, că un crin îşi scutură brusc pe­talele lui albe, exalând un parfum trist în aerul vioriu al sălei.

Toţi cari au văzut-o, întăresc această vedenie, pe care mişcările corpului ei o impunea privirilor.

Şi de*atunci n’au mai yăzut-o; peste două zile a murit.

Lucruriie şi-au urmat în parte calea lor obişnuită. Cele lalte balerine, au ţinut să o înlăture din amintirea mulţime! ace­leia de tineri şi bătrâni — care acum în- târziau cu cupele pline pe masă mai mult ca ori-când — dar n’au putut. Nu ştiu de ce, dar după moartea ei a început să se bea mai puţin. In semn de doliu adânc, în sală la masa ei, scaunul pe care ea obişnuia să şadă, a rămas neatins, nimeni nu îndrăsnea să se aşeze, fie din frică la

Pagina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E ! Nr. 76.— 1911

trui copiii cum le convine lor. Aşa e şi în Englitera, în Elveţia şi în Bel­gia. Dacă ar fi d. e. câte-va mii de Români în acele ţări, ei ar avea drep­tul să-şi înfiinţeze 3— 4 — ori şi câte — gimnazii complete, cu limba de de propunere românească pentru toate obiectele de învăţământ, lată ce va să zică libertatea învăţămân­tului.

Apoi ce fel de libertate mai este aceea, d. e. în Ungaria, dacă toate şcolile ţării trebuie să fie fă­cute după placul câtor-va miniştrii? Ce libertate mai rămâne, dacă într’o ţară toţi părinţii sunt siliţi a-şi creşte copiii după părerile filosofice, literare, ştiinţifice ale d-lui ministru de instrucţie? — Mai mult: dacă a- cestuia îi s’a dat până şi dreptul să dicteze dumnealui ce şi cum să se propună chiar şi în şcolile confesio­nale, cari au un caracter privat? Dacă legea îi dă dreptul să ordone dum­nealui în ce anume limbă să fie cres­cuţi mii şi milioane de copii?

— V a urma —

Ordinea de zi a camerei. Camera îşiîncepe activitatea în 21 Aprilie. Contele Khuen se află la moşia sa şi mâne, Marţi pleacă la Viena pentru reluarea tratative­lor cu guvernul austriac, privitoare la re­formele puterii de apărare a ţării şi a pro- cedurei penale militare. Guvernul ungar speră, că pănă Miercuri va termina trata­tivele cu succes. In acest caz ministrul de honvezi Hazay Samu va prezenta camerei în zilele prime ale lunei Maiu proiectele militare.

După vacanţele de Paşti se va dez­bate în cameră indemnitatea, care se crede că se va vota în două zile. Urmează bud- getul, anume proiectul de budget al minis­terului de comerciu, apoi în rând budge­tele min. de honvezi, agricultură, finanţe şi culte. Dezbaterea acestora va dura cam o lună. Deci cam la începutul lui Iuriie vor veni la ordinea zilei reformele militare. Khuen a declarat, că el ţine raporturile parlamentare de acum foarte potrivite pen­tru votarea proiectelor militare, pe când opoziţia promite o luptă înverşunată con­tra lor. Dar poate să aibă dreptate Khuen.

Dela Românii din Viena. Intre Ro­mânii din Viena domneşte mare nemulţu­mire, din cauză că rezultatul oficial al re- cenzământului arată, că la Viena nu se află decât 132 persoane, cari vorbesc ro­mâneşte. — Aceasta e imposibil, pentrucă numai comunitatea bisericei greco-orien- tale române numără 1000 de membri.

Romanii macedoneni şi împăcarea cu Grecia. O delegaţie a Românilor macedo­neni, compusă din dom nii: Dr. Leonte, Dr. V. Dudumi, T. Dinischiotu, Dr. P. Pucerea

început, fie din pietate mai la urmă. L’am văzut şi eu : un scaun ca toate scaunele cu patru picioare şi cu fundul de paie. Dar era, par-că mai negru, mai bine vop­sit decât celelalte.

Lângă el, pe un alt scaun, veşnic iu­bitul stă trist, intorcându-şi capul spre el din timp în timp, ca în vremile când ea era acolo, aproape...

Şi ochii lui o vedeau şi acum ca şi atunci. Locul, pe care ea de atâtea-ori îl umpluse cu trupul, locul care mai înainte îşi îndepărta aerul la venirea ei, acum pă­rea, că o aşteaptă, că ii atrăgea ca un vid fiinţa ei aeriană: aerul se aduna, se strân­gea mai des, închipuind-o forma ei încet, încet ca o părere de vis. Privirea lui ab­sentă o vedea bine, dar nimeni nu-1 credea.

A trebuit însă să plece aiurea... şi a plecat.

Scaunul a rămas tot acolo. Nimeni nu 1 atingea ; praful îl învăluise fin, ca bruma prunele de toamnă, nimeni nu-1 ştergea nici-odată. Ajunsese un lucru de temut în cele din urmă, şi când din în­tâmplare vre-un nou venit voia să se aşeze pe ei, se găsea în tot-deauna cineva care să-l sfătuiască să nu se aşeze— dacă

şi V. Covată s a prezentat d-lui prim mi­nistru P. Carp, aducându-i la cunoştinţă doleanţele Românilor macedoneni cu oca­zia apianărei conflictului româno-grec. Faţă de răspunsul d-lui prim-ministru, macedo­nenii sunt hotărâţi a duce lupta înainte* Duminecă seara s-a ţinut, o nouă întru­nire în sala societăţei de cultură macedo­română.

--------- VBustul lui Eminescu şi Bariţiu.

In şedinţa comitetului central al »Asociaţiunii pentru literatura şi cultura poporului român«, ţinută la 13 Aprilie a. c. secretarul literar d-1 Octavian Goga a prezentat următoarea propunere:

Onorat comitet centraliE un obicei consacrat^ ca 'aducerea

aminte a marilor bărbaţi, cu cari a fost învrednicit un neam, să fie onorată de pietatea posterităţii, prin ridicarea de mo­numente, cari le proslăvesc amintirea. Un astfel de monument nu e numai un act de recunoştinţă — eternizarea unei sbuc- nîri de lumină din trecutul unui neam — ci e un impuls de muncă şi vrednicie pen­tru generaţia prezentului, ale cărei în­demnuri sunt într-o intimă înlănţuire or­ganică cu frământările zilelor de eri.

Purcezând din această judecată, toate popoarele îşi cinstesc astfel mai marii. Piaţa oricărui orăşel din occident ne arată în bronz ori în marmoră chipul unei fi­guri concrescute cu sufletul celor din jur. La poalele piedestalului se opresc trecă­torii şi în vreme ce descifrează numele celui întrupat de dalta artistului, mintea lor evoacă memoria lui şi sufletul le ră­mâne robit câteva clipe măcar de aureola nemuritorului. Aşa se face educaţia mul­ţimii, se trezeşte respectul ei pentru fapta bună şi se introduc pe încetul în conşti­inţa obştească principiile unui altruism, din care răsar preocupaţiuni superioare.

Fireşte, că noi Românii din această ţară, atât de zbuciumaţi în viaţa noastră, nu ne putem asemăna nici pe ,acest tă­râm cu alte popoare. Nu, că n-am avea eroi, cari cu personalitatea lor escepţio- nală să străjuiască la răspântiile vremu­rilor... Asemeni mari drumeţi s au ivit şi la noi în drumul veacurilor. Dar u-am avut cu ce să le însemnăm aducerea a- minte, decât doar în inimi a mai licărit recunoştinţa celor puţini... Şi ştiţi, că vre­mea stinge toate candelele... Ca nişte co­pii săraci, cărora nu le dă mâna să ridice o cruce pe movila, care le-acopere părin­ţii, aşa şi noi, trei milioane de suflete răs- leţite pe întinsul unei ţări, n-avem un singur bronz, care să ne oprească în loc...

Socot, că e datoria »Asociaţiunii«, care are în grija ei problemele sufleteşti şi culturale ale bietului nostru popor, ne­sfârşit de bun şi de fără noroc, să des­chidă şi în această direcţie o perspectivă nouă. Neamul nostru a fost dăruit cu mulţi bărbaţi, cari ar merita cu prisosinţă

praful nu-l făcuse mai dinainte să- re­nunţe.

Nu ştiu cum, dar mereu îmi aţin­team ochii asupra lui. îmi atrăgea privi­rile ; de eram cu spatele, trebuia să mă întorc spre el, îmi da de veste nu ştiu auume prin ce, dar desigur tot prin acel «ce», cu care femeile, poate fără să-şi dea seama, isbutesc să facă pe bărbaţi să le caute cu privirea — printr’un parfum, ştiu eu, ca parfumul violetelor ascunse într’un tufiş — dând de veste, că o floare nobilă e aproape. f

Am devenit încetul cu încetul trist; mi-am cercetat sufletul; mi-am cercetat trupul; mi-am privit faţa în oglindă cea­suri întregi, să văd dacă nu sunt bolnav, căutând în mine pricina acestei tristeţi nedefinite. Dar zadarnic. Scaunul el în­suşi, exercita asupră-mi această ciudată influenţă. M’am dus la stăpânul loca­lului să i-1 cer. Mi Ta vândut şi l’am dus acasă. :

Intre scaunele mele roşii,, părea şi mai negru. Treceau săptămâni întregi, fără să mai îmi pierd o noapte in sala aceea. Scaunul mă ţintuia în casă! de pe drum mă chema spre el, şi îmi grăbeam paşii ca şi cum aşi fi avut acasă un bol-

o asemenea cinste din partea urmaşilor. Cred însă, că trebuie aleasă de astădată din pleiada de mari figuri ale trecutului nostru, o personalitate, în care să se în­trupeze aspiraţii şi năzuinţi ce frămân­tă tocmai zilele noastre, tăcând astfel din prilejul ridicării unui monument un prilej de adâncire a marilor probleme curente.

O astfel de mare problemă a acestor zile este unitatea culturală a neamului românesc. Cred, că întrunesc şi opiniile Domniilor-Voastre, când îmi exprim cre­dinţa, că dintre figurile luminoase ale tre­cutului apropiat, prin a căror activitate s-au creiat cele mai puternice temeiuri pentru apropierea sufletească a păturii largi de cărturari de pe întreg cuprinsul pământului românesc, personalitatea lite­rară a lui Mihail Eminescu răsare pe în­tâiul plan. Cel mai mare cântăreţ al nea­mului, care a atins culmi de gândire şi de simţire, neajunse încă de poezia noa­stră, Eminescu a prins în versul lui zbu­ciumul intelectualului român, cu sufletul plămădit din rostui vremei mai nouă şi reoglindeşte prin scrisul lui, mai mult ca oricare altul, frământarea sufletească a epocii noastre.

' Propun deci, ca onoratul comitet să binevoiască a lua iniţiativa pentru a se ridica un bust lui Eminescu aici în ora­şul nostru, aducând prin aceasta un pri­nos de pietate amintirii poetului nemuri­tor şi*un nou impuls în nobila muncă grea pentru unitatea culturală a neamului românesc.

Măsurile concrete ce-ar trebui luate din acest prilej ar fi următoarele: Comi­tetul central al »Asociaţiunii« noastre decide ridicarea unui bust al lui Mihail Eminescu în Sibiiu şi spre acest scop:

1. Votează 500 coroane, însărcinând biroul a face un apel cătră public, pentru a contribui la adunarea sumei corăspun- zătoare.

2. însărcinează pe secretarul literar a se pune în legătură cu sculptorii ro­mâni şi a prezenta proiecte amănunţite, pe baza cărora comitetul va decide la tim­pul său.

Rog onoratul comitet să binevoiască a primi aceasta propunere, izvorâtă din, sentimentul de veneraţiune ce nutrim cu toţii în faţa umbrelor mari ale trecutului nostru.

S i b i i u , 13 Aprilie a. c. ~ \

Octavian Goga, \ secre t,,A sociat*“

Comitetul central a primit această propunere, dar a primit şi o a doua pro­punere, făcută de d-1 Partenie Gosma, ca să se ridice un bust şi lui Gheorghe Ba- riţiu. îndemnăm publicul nostru a sprijini întruparea acestor frumoase propuneri.

nav ce mă aştepta cu nerăbdare. N’aveam nici o vedenie cu toate astea.

Aşa a trecut multă vreme, până la un an dela moartea ei. In ultima noapte a lui Februar, am venit mai târziu de pe străzi, obosit, trist şi vesel în acelaşi timp, fiind-că peste zi din înaltul unei ferestre deschisă şi închisă in grabă, cine-va mi-a aruncat o ramură de mimoză cu gestul unei femei geloase, pentru care i-am surâs. Intr’un târziu îndreptându-mă spre casă, mă întrebam: de ce i-am su­râs? de ce rn-am lăsat ademenit? Şi nu ştiu de ce îmi tulburam ziua aceea, de care trebuia să mă bucur ! Pe semne vre’un suflet, prieten neştiut mie, ascuns undeva departe de mine, îmi văzuse prin­tr’un simţ necunoscut nouă încă, acest surâs, care i se cuvenea numai lui, şi îmi da de veste. De sigur aşa trebuie să fi fost. Cine ar putea tăgădui aceste în­ştiinţări secrete?

Dar cine să fi fost? rPe cer era lună mare şi luminoasă.

Am ajuns; pe masă într’o fiolă aveam două roze ce păreau de ceară în bătaia razelor albastre ale lunei.

Am făcut un pas, privind spre scaun şi fără să mai pot înăbuşi un ţipăt, m’am

Logodn ă princiară.

Ziarele din Viena, Budapesta şi Bu­cureşti aduc ştirea senzaţională despre î căsătorie între un arhiduce austriac «princesa Eiisabeta, fiica cea mai marei moştenitorului de tron român. Şi aceasta căsătorie, despre a cărei plănuire se ştlii mai de mult în cercurile celor două curţi, se aduce in legătură cu politica, cu n discutata împăciuire dintre Români Unguri.

lată informaţiile ziarelor;

«A z Est» află următoarele din Viena: E un secret public în cercurile curţii ueze, că se proiectează căsătoria moşteni' torului presumtiv, arhiducele Kari Fram losef, fiul cel mai mare al arhiducelui Otto, cu fiica Împăratului Wilhelm, princi­pesa Victoria Louise. Acest proiect de d- sátorié « însă lipsit de temei. Există ii schimb un proiect mult mai pozitiv, cari nu datează de eri, aialtăeri. De mult vorbeşte de proiectul unei căsătorii Intri curţile din Viena şi Bucureşti. Logodnici este principesa iîlisabeta, fiica j rincipelo moştenitor al României, care a împliniţi™ ani astă toamnă.

Logodna va avea loc in toaiip anului curent, cârd principesa implineşf| 17 ani. m

Ziarele din Budapesta şi Viena mai află din Bucureşti următoarele :

«Tratativele în chestia căsătoriei ar h»ducelui Karl Prânz losif cu principe« Eiisabeta a României au început de mul timp.

Când arhiducele Francisc Ferdinaa şi-a făcut întâia vizită ia Sinaia, s’a dh cutat şi asupra acestui proiect de ci sătorie.

Propunerea a fost bine primită li curtea din Bucureşti, s’a atras însă atei ţia arhiducelui, că înainte de a se faci logodna, ungurii şi românii din Ungaria trebue să se împace, de oare-ce nu poate, ca viitoarea regină să între înlft dinastie, care ar fi duşmană românii din Ungaria.

Bărbaţii politici maghiari cu marţ influenţă şi-au exprimat părerea, că trebui începută o acţiune pentru îujdîci rea româno-maghiară.

Aceşti bărbaţi au emis părerea, în fruntea acestei acţiuni să fie un I bat de stat, care nu este membru al vernului şi care se bucură de multă cere în ambele tabere.

Acest bărbat a fost eles in persoai contelui Tisza, care a declarat în disciif sul său la Arad, că doreşte împăcări româno-maghiară.

Acţiunea aceasta n’a avut nici rezultat.

Sunt speranţe însă, că noua imt care de împăcare, ce se va face la toamni va da rezultate bune.

La aceasta ştire, însoţită de roman- ticismul împăciuirii, noi numai atâta ai ugăm, că cei ce au ales pe Tisza de Ini' păciuitor, au greşit mult.

tras înapoi spre uşă să es. De pe scauij care a pârăit sec, s’a ridicat o umbri neagră de iemee, nu era înaltă, în od peste care se revărsase luna, plutea lumină mată, ca venită de undeva de parte. Pe firele violete ale lunei a d|g rut ca un fum, ca un suflet al lemot rămas iu odae. Nu mă mai îndoesc. Eaifost. Dar ce a căutat la mine? Şii de în ultima noapte a lui Februar, cândîmplinea un an dela moartea ei?

Avea dreptate e l : «trebuie să fij rit în cea din urmă zi a lui Februar»! dar şi eu aveam dreptate: nu era Io De atunci scaunul şi-a perdut toată terea lui de vra jă ; trec zile când nici mă gândesc la e l ; trec nopţi, când oiii nu mai vin acasă să-l văd ; petrec aiu­rea, trec în fiecare zi pe sub fereastra,< pe care cu acelaşi gest cineva roi*ar mimoza şi iubesc. Totuşi scaunul mi-e drag. Când nu voiu mai iubi, îşi va recăpăta misterioasa insufla de care mă tem. Poate... Dar cine ştie?

(«Ramuri»). V. Lasc

Nr. 76—1911 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3.

E x te rn e .Rusia şi răscoaia albaneză.

Dăm in cele următoare unele din pă­rerile ruseşti, exprimate de ziarul »Mos- covschia Viedomosti«, despre stările din Albania.

Zice, că revoluţia albaneză pare a am de urmare inevitabilă, războiul turco- muotenegrean şi apoi o răscoală generală In Macedonia. Bulgaria şi Serbia vor lua apărarea fraţilor lor, iar Grecia încă va ataca pe Turcia pentru realizarea idealu­lui ei.

In asemenea caz România şi Austro- Uogaria, cari de mult se pregătesc şi co­chetează împreună, vor căuta să tragă foioase cât mai mari posibile.

Imperiul Habsburgilor va voi să-şi împlinească rolul istoric, ocupând cât mai ,flpuit teritoriu în spre Salonic, iar Româ­nia va încerca să'Şi întindă frontiera şi amiflcaţiunile nordice ale Balcanilor do­brogeni.

Când Bosnia şi Herţegovina a fost anexată; Rusia a fost atât de slabă, încât n-a putut să împiedece această trunchiere. Acuma însă, în urma aplanărei conflictu­lui cu China, dacă cumva se vor produce tomplicaţiuni în Balcani, dacă Austria se $ atinge de Muntenegru sau Serbia, ori M România va înainta cu un singur pas in interiorul Bulgariei, Rusia este datoare Bă intervie cu toată hotărârea, ce i-o dic­tează împrejurarea.

Actuala situaţiune a Balcanilor, zice numitul organ, este mai grea decât cea dela 1876, care a precedat războiul ruso- turc. Evenimentele de azi dovedesc, că delegarea problemei Orientului european se apropie, şi Rusia trebue să fie ia pos­tul ei, spre a nu se rezolva chestiunea în defavoarea statelor slave, pentru care protectoarea lor a făcut atâtea sacrificii.

Succesele Albanezilor.

î »Budapesti Hirlap« află din Belgrad, «ă 4000 Albanezi au atacat din două părţi oraşul Scutari. Lângă Bojai a avut loc o luptă sângeroasă, care s-a terminat cu victoria Albanezilor.

Lângă Tuzi Turcii au pierdut 93 ta- iar 127 au fost făcuţi prizonieri, res-

a refugiat în Muntenegru.meni,

TMuntenegru în faţa Turciei.

Din precauţiune pentru desfăşurarea evenimentelor din Albania, micul regat muntenegrean a dat ordin să se mobili­zeze toată armata, şi a şi trimis o parte Ia frontiera turcă. Peste tot nu se văd, decât numai pregătiri de războiu, iar spi­ritele supuşilor regelui Nicbita sunt foarte agitate contra Turcilor.

Războiul între micul Muntenegru şi marea Turcie, pare un lucru curios. De aceea credem nimerit să dăm câte-va date asupra forţelor, de cari poate dispune re­gatul muntenegrean.

Peste tot el poate mobiliza 11 bri- gade de infanterie, adecă 5S batalioane şi 12 baterii artilerie (cu 84 tunuri). Afară de aceasta mai poate opune 9 batalioane

k şi 8 baterii de rezervă. Numărul total al n p a te i, în asemenea caz se urcă la 50.000 pldaţi.

Revolta viticultorilor francezi.

Din Paris se telegrafiază, că o co- loană de manifestanţi cu steaguri roşii şi cântând Internaţionala, au încercat să a- jungă până ia sub-prefectură. Manifestan­ţii au aruncat cu pietre în soldaţii cari i-au risipit. Un comisar şi mai mulţi ofi­ţeri au fost răniţi. Ordinea a fost restabi­lită pe la 11 noaptea.

Luptele în Mexico.

O telegramă din New-York anunţă, că trupele americane au trecut Sâmbătă, pentru prima oară pe teritorul mexican, anume la Douglas îu Arizona.

In apropierea acestei localităţi însă, pe teritoriul mexican se dedea o luptă între revoluţionari şi trupele guvernului jexicân. Trupele guvernului au fost în- ţrănte’şi su trebuit să se refugieze pe te­ritoriul american. Ele au fost trimise spre âouglas. Revoluţionarii au urmărit trupele

pe teritoriul american, trăgând focuri pra lor. Cu această ocaziune au fost iţi mai mulţi americani. In acest mo-

cent au intervenit trupele americane şi Mu respins pe revoluţionari pe teritoriul mexican.

Ş T I R I .— 4 Aprilie v.

Studenţii noştri excursionişti, în călă­toria spre Italia, au trecut prin Constan- tinopol şi au sosit la Atena. De aici au plecat azi, spre Mesina în Sicilia. Din A- tena am primit următoarea depeşă:

Atena, 17 Aprilie ora 830 Plecăm spre Mesina. Toţi sănătoşi Dr. Blaga.

Proces de presă- In 13 Aprilie st. n. s’a ţinut la tribunalul din Lugoj pertrac­tarea d-lui N. Mitru, proprietar şi redactor al «Plugarului Român» şi «Baba Satului» din Timişoara, pentru articolul umoristic; „Ungurul, neamţul, românul şi ţiganul“ ; apărut în n-rul 21 din 6 Nov., 1910 al foii umoristice „Baba Satului", pentru care d. N. Mitru pe motiv că, acel articol conţine politică, a fost pedepsit cu 120 cor., în caz de neplătire 12 zile temniţă. Atât acuzatul cât şi procurorul au făcut apel.

Despărţământul «Zsrnsşti» al Asocia'ţlunel pentru literatura română şi cultura poporului român invită la convenirea so­cială, care se va aranja Marţi, a treia zi de Paşti (12/25 Aprilie) 1911 în şalele ho­telului din ZerneştL începutul la 8 oare seara. Comitetul despărţ.

Program : I. Producţiune. 1. I. Vidu : Chor bărbătesc. 2. Dr. H Petra Petrescu: Lectură din lucr. sale proprii. 3. D-şoara Marioara P. D im a; a) Sinding «Frühlings­rauschen». b) Brediceanu «Preludiu» şi «Hora». 4. a) T. Popovici: Ştii mândro, chor bărb. b) I. Vidu ; Piângerea unei flo­ricele, chor bărb. 5. D-ra Ecaterina Pitiş : Lectură, din poeziile sale propri. 6. a) G. Dima: Chor bărbătesc. b )K iriac : Morariul, chor bărb. II. Teatru ; Nevasta lui Cerce­luş, tarsă într’un act de P. Locusteanu.III. Dans.

Promoţie. Din Cernăuţi ni se scrie, că la facultatea teologică deia Universita­tea de acolo, Sâmbătă în 15 Aprilie, talen­tatul tânăr, Ilomulus Gândea, fiul proto- presbiterului din Avrig (^ara Oltului) a trecut rigorosul al Il-lea cu succes emi­nent. Senatul universitar i-a făcut propu­nerea să-şi înainteze cerere, recomandân du-1 totodată, ca să fie promovat ia gra­dul de doctor în Sf. Teologie <Subaitspi- ciis imperatoris*. p nul Cândea va fi~3îh Avrig, al doite^jpromovat în morlul acesta, primul fiind fericitul George Lasar.

Aniversări regale în România. Fami­liile dinastiei române vor sărbători la 7 Aprilie patru aniversări. Una va fi aceea a M. S. Regelui, care va împlini 72 ani. In aceeaşi zi regele Carol a fost ales prin­cipe domnitor al României printr-un ple­biscit naţional. Tot ia 7 Aprilie familia princiară va sărbători a 27 aniversare a naşterei principesei Beatrice de Saxa Co­burg şi Gotha, sora A. S. R. Principesa Maria, precum şi aniversarea căsătoriei principesei Alexandra de Hohenlohe-Lan- genbourg, altă soră a A. S. R. Principesa Maria.

Sătenii bulgari din Poradim ia RegeleCarol. In vederea solemnităţei, ce se va face la Petersburg cu ocazia celebrărei morţei fostului împărat Alexandru al III al Rusiei, o delegaţie de săteni bulgari din satul Poradim (Bulgaria), unde se ştie, că a fost cuartierul generai al armatelor ruseromâne în timpui războiului din 1877— 78, se va duce ia Petersburg să de­pună o cocoană de lauri ia capela Sf. Pe­tru şi Pavel. Această delegaţie se va pre­zenta şi regelui Carol, dupâ-ce se va îna­poia din Petersburg. Deiegaţiunea va porni cu trenul din Poradim la Rusciuk iar jde aci va trece la Vama, de unde se va îm­barca pe un vas militar rus, ce-i va fi pus la dispoziţie de guvernul rus, şi se va duce la Odessa. Dela Olessa îşi va continua drumul cu trenul Ja Petersburg, in ţara noastră delegaţia va intra prin Ungheni, iar de aci va merge ia Bucu­reşti, spre a se achita de misiunea ce are faţă de regele nostru.

Modificarea uniformei militare fran­ceze. Ministrul francez de război a hotă rât să introducă în toată armata franceză uniforma cenuşie, după modelul uniformei austriace. In aceiaş timp se va modifica şi croiala unitormei. Culorile şi distincţiu- nile bătătoare la ochi so vor evita pe cât va fi posibil. Ofiţerii vor avea aceiaşi uni­formă ca şi soldaţii, cu singura deosebire că uniforma ofiţerilor va fi prevăzută cu trese şi rozete înguste. Ofiţerii vor primi săbii scurte cu teci de mătase cenuşie.

Excursia studenţilor bulgari ia Atena.Am fost înregistrat, la timpul său ştirea că studenţii bulgari proectează o excursi* une în Atena. Din Sofia vine acum vestea că studenţii bulgari vor pleca cu voporul

de aci, la 19 Aprilie dimineaţa. In Atena se vor da în onoarea lor jocuri olimpice.

Ragele Bulgariei decorat La 14 Aprilie ministrul Austro-Ungariei baronul Giskra a fost primit în audienţă solemnă de regele Ferdinand, căruia i-a predat or­dinul «Liniei da aur». In această privinţă ziarul „Poster Lloyd» scrie: s’a comunicat că împăratul Franz Iosef a conferit ordi­nul Liniei de aur şi regelui Bulgariei. A- supra acestui act al Coroanei presa a făcut diverse comentarii prezentând pe de-oparte faptul ca lipsit de ori-ce importanţă poli­tică iar pe de altă atribuindu-i o prea mare importanţă politică. Credem a şti, că ade­vărul este că acordarea ordinului Liniei de atir regelui Bulgariei este un act per­sonal al monarhului, care nu este însă lipsit de importanţă. In tot cazul raportu­rile cu Bulgaria sânt azi din cele mai bune. La Sofia s’au manifestat, ce-i dreptul, cât­va timp sentimente neamicale faţă de A- ustria, aceasta n’a împiedecat însă pe con­ducătorii politicei austro-ungare să aibă aeeaşi bună-voinţă faţă de Bulgaria In in­teresul menţinerei păcei în Balcani.

Biblioteca Academiei Române, in luna Martie 1910 s’au consultat 3105 volume şi broşuri tipărite de către 1228cetitori; 173 manuscripte, 882 documente, 387 cărţi ve­chi (1508— 1830) au fost comunicate la 222 cetitori.

Colecţiunile Bibliotecei au sporit în această lună cu 405 volume şi broşuri, 251 numere de reviste române, 163 reviste străine, 11 volume manuscripte, 440 docu­mente, 1365 foi volante, şi 1 obiect de mu­zeu. Biblioteca e deschisă în fiecare zi de lucru pentru cărţile tipărite dela 8 dimi­neaţa până la 6 seara, pentru manuscripte şi documente dela 8 la 12 şi dela 1 la 6.

Necrolog. Cu inimă de soţ aduc ia cu­noştinţa rudeniilor, prietenilor şi cunoscu­ţilor, că soţia mea Silvia Eufemia Vidu nasc. Codrean, az,i în 2/15 Aprilie 1911 şi-a încredinţat blândul suflet în mânile Crea­torului, — la etatea de 44 ani. Rămăşiţe'e pământeşti se vor depune în cimiteriul ro­mân gr. or. din Lugoj, — Luni în 4/17 Aprilie a. c. la orele 3 după ameaz, Lugoj, la 2/15 Aprilie 1911. Ioan Vidu, soţ.

- Producţiune şi petrecere. Reuniunearomână do cântări şi muzică din Reşiţa montană în vită la representaţiunea teatrală, urmată de dans, care se va ţinea, Luni în 24 Aprilie c. n. (A doua zi de Paşti) în sala «Panonia». Se va reprezenta: « Bărbaţii fermecaţi» comedie în trei acte.

Şedinţa ordinară, a reprezentanţei o- răşeneşti a Braşovului se va ţinea Mercuri în 19, eventual Joi în 20 Aprilie c. n. în sala cea mare a sfatului. începutul în fie­care zi ia 3 ore p. m. La ordinea zilei 18 obiecte.

Salvare în timp de incendiu. DinNew-York se telegrafiază : Dela groazni­cul incendiu din Green-stret, se fac aci zilnic în toate fabricele experienţe de sal­vare în timp de incendiu. Experienţele se fac sub supravegherea şefilor, după plata lucrătorilor. Eri în fabrica de motoare Smitb s-a putut vedea bunui rezultat al acestor experienţe. Seara după terminarea muncei supraveghetorul, după ce împărţi salariile la 50 lucrătoare ocupate cu îm­pachetarea Ia etajul al patrulea, dădu a- larma de foc. Cele 50 de fete se scoborâră liniştite două câte două pe o scară ce du­cea direct spre parter. Conform prescrip­ţiilor, experienţa se repetă de două ori. Cele 50 de fete se întoarseră deci în saia de lucru, reiuându-şi fiecare locul şi aştep­tând comanda. Pe neaşteptate isbucniră însă flăcări uriaşe între hârtiile şi cutiile din depozit. Supraveghetorul aviză ime­diat pompierii şi sub comanda sa lucră­toarele se coborâră în linişte, fără a se Întâmpla vre-un accident, in momentul când lucrătoarele ajunseră jos, întregul depozit din etajul al patrulea era o mare de flăcări.

Introducerea cuitivărei seminţelor de iarbă în Ungaria. Economii din Ungaria cari doresc a se ocupa cu cultivarea ren­tabilă a seminţelor de ierburi, sunt făcuţi atenţi, că firma Edmund Mauthner, ces. şi reg. iiferant de curte pentru seminţe, a angajat un cultivator de seminţe expert pe care*l pune la dispoziţia economilor şi care la dorinţă nu numai că va da toate instruc­ţiunile de lipsă în mod gratuit, dar chiar şi spesele de călătorie le va purta numita firmă din al său propiu.

Dacă luăm în conziderare, că în anul din urmă, s-au importat în Austro-Unga­ria diferite seminţe de ierburi, în valoare de 2Vs- 3 milioane coroane, e de recoman­dat, că economii noştrii să dea cea mai mare atenţiune acestei acţiuni.

Candidat de advocat. In cancelaria sub­semnatului advocat din Mediaş află unt candidat de advocat cil praxă, momentan aplicare, pe lângă eondiţiuni favorabilei. Dr. Dionisie Roman, advocat.

A v i z .In luna trecută a. c. am fost înştiin­

ţat pe calea pressei, publicul nostru in­teresat, că inteligenţa română din Timi­şoara a decis In principiu înfiinţarea unei societăţi de ajutorare pe baza reciproci­tăţii şi l-am recercatj ca până la înfiinţa­rea acestei societăţi româneşti să nu se angajeze la societăţi străine, ci să se re- zerveze pentru societatea proiectată de noi.

In urma acestei înştiinţări, ni s-au cerut din mai multe părţi informaţiuni asupra proiectatei societăţi, ba ni s-au pus chiar în perspectivă din diferite ţinuturi româneşti intrarea de membrii în massă la proiectata societate.

»Revista Economică« din Sibiiu, în Nr. 13 din a. c. a declarat însă mişcarea noastră de nizuinţă centrifugală, aptă spre a produce disolidarizare pe terenul nostru financiar-economic şi spre a face concu­renţă înfiinţândei bănci de asigurare ro­mâneşti »Fortuna«.

Deşi noi nu am putut împărtăşi a- ceste vederi, am declarat tot în pressă, că întru cât »Fortuna« va lua între ramii săi de operaţiune şi asigurarea zestrei pentru fete şi a unei sume pentru etablarea bă­ieţilor deveniţi maioreni, râmi cari erau suscepuţi în programul proiectatei noastre societăţi, noi, ca să nu fim bănuiţi de nă­zuinţe centrifugale şi dizolidarizare pe te­renul nostru economic-comercial, abstăm dela proiectul nostru.

La aceasta tot »Revista Economică«, organul oficial al »Solidarităţii«, sub a că­rei egidă se înfiinţează »Fortuna« în Nr. 15 din 8 Aprilie a. c. a declarat, că asigu­rările de zestre pentru fete şi de spese de etablare pentru băieţii ajunşi la maioreni- tate încă se vor cultiva din partea »For­tunei«, prin ce realizarea proiectului nos­tru nu mai formează necesitate pentru publicul nostru.

îndemnăm deci pe toţi cei ce au ma­nifestat un interes deosebit pentru proiec­tata noastră societate, să mai aibă puţină răbdare până ia înfiinţarea faptică a »For­tunei«, când apoi li-se va da posibilitatea de a se pune în contact direct cu »For­tuna«, care cultivând toţi ramii de opera­ţiune luaţi în programul nostru, va satis­face pe deplin, culant şi sigur toate tre­buinţele de asemenea natura a publicului nostru.

Aceste informaţiuni servească şi c& răspuns tuturor acelora, cari interesân- du-se de proiectul nostru — acum aban­donat — au cerut dela subscrisul diferite lămuriri.

Dr. Aurel Cosma.

B i b l i o g r a f i e .A apărut

tRevista politică şt literară» Nr. 7,cu următorul sumar:

Aurel C. Popovici: Libertatea învăţă­mântului; — George Coşbuc: In Paradi«, Cânt XIX, din Dante ; - - E. Lovinescu: Critica şi istoria literară; — P. Pădure: Cântece (poezii după Heine şi Goethe); — P. Papazissu : Poezie; — Ionel: in atelier (nuvelă); — M. Străjanu: Cântarea Româ­niei ; — Teodor Raica : «Sermo rusticus» (filologie); — Dr. V. Niţescu: Glosse (Ba­nul e stricăcios, Răsplată, Nu-’mi dau fata după muncitor); — I. Adam : Glume ţă­răneşti (nuvele); — Al. Ciura : Cronica li­terară (Bucureştii, cari se duc, de Henri Stahl); * ** : Informaţiuni: (Cosbuc la Blaj, Şezătoare literară la Sibiiu, Concertul ti­nerimii din Cluj); — ***: Note politice; Redacţional.

Revista politică şi literară apare Ia Blaj (Balâzstalva) sub conducerea dlui A- urel Ciato şi cu colaborarea celor mai dis­tinşi scriitori.

Castul abonamentului pe un an : 12 cor. Pentru învăţători şi preoţi dela sa t: 8 cor. In România şi străinătate: 15 cor. — Reproducem în nrul de azi articolul d-lui Aurel C. Popovici.

POSTA REDACŢIUNEI.

O. 1.« I I . Ii&puş. Adresaţi-vă pentru des­luşiri d-lui Arsenie Vlaicu, directorul şcoaleior comerciale române din Braşov.

; Proprietar : D r. A u re l M ureşianu , Succesorii.

1 Redactor resp. loan Spuderoa .

Pagina 4. GAZETA TRANS I LVANI E I . Nr. 7G— 1911.

á l o n c a . © c o r s e t e . S t r a d a 2 v Æ i ï a . a , e l T ’T ’ e i s s 2 i T r . 3 .

Dn corset cn Dn corset

bálimé veritabileii .. .«»»> áicji , cel mai non fason francez

se p o t p r o c u ra , d u p ă m ă s u ră sa u g a ta s in g u r n u m a i la

'~me

(ftct

Mi

â â l o z i < â . e c o r s e t e . S t r a d a , Z L Æ ü r a e l t ^ T e i s s 3 .*'t t f t t * i i / i F A'í t 4 * ’i v-r-i \ t ' .1 -7$ V <4 w < l.-t ■ ■ r- « ■ r* #■ . « « îi » * j S ^ • ^ ţ t a >><. . .»» •. « . f ■« r-t f Vf ■*» « > «\ •■

■HMM' 'V /.

Recomandăm cetitorilor ziarului nostru, Magazinul de haine

I şi Oonfecţiuni de dame

ţi-;. ■-ţjB - 'yi;

Braşov, Strada Inului Nr. 26.unde pot cumpăra de superioritate constatată

haine pentru bărbaţi, băeţi şi copii, asemenea

şi pentru dame şi fe t iţe : Jacheta, Costume de dame, Foi, Hafatnr), Bluz?, Jupoane etc.

CU pbsta se efectuează complet

cu

Când se comandă, notaţi lăţimea peptului, co­loarea stofli şi cam cu ce preţ.

1148,7-100

Centru ce nu convine se dau ban ii îndărăt.

u

’^ £.ea^|p*|p| ^ 86 adresează, cine doreşte a-şi

S Â O â Prooui’a varietăţi autentice d e :

*P o m î r o d i t o r iarbori pentru aleer plante de ornament, conifere,

plante împrejmuit, fructe cu boabe, pueţi, etc.

Viţe altoite(calitate superioară)

viţă europeană şi americană ou şi fără rădăcini. (Catalog instructiv gratis.

m i m

P o mi

_______ I M I U Íi i n f e s s i

iler. »G AZE TA TR A N S ILV A N IE I“ cu numărul â 10 J:. ’ , Se vinde la tutungeria d-ltii Dumitru Pop, zaraf str. - eller Nr. 4 şi ia Eremias Nepoţii.

■ _ 7

Cuooscând multele lipsuri ale publi­cului românesc din, provincie, m’am hotă­rât să deschid în Budapesta birou de informaţii şi

A g e n tu r . RomâneascăOrice informaţie relativ la petiţiile

îoaiutate la minister şi la alte foruri, ori­ce informaţii comerciale şi în general In orice cauză dau in răstimp de 2—3 zile ori şi cui, rezolvând toate chestiile îu modul cel moi cinstit.

Urgitez rezolvirea petiţiilor. Vorbesc n pers iană cu referentul cauzei şi rog rezolvire favorabilă.

Fac tot felul de mijlociri comerciale şi comande.

Preţuri moderate, serviciu prompt, informaţii detailate.

La aviz aştept la gară.

L. Olariu.Budapest, Lajos utca 141, III. 19

L ic i t a ţ ie m in u e n d ă .

Fabrica de tors lână a falitului Bar- bu Dender din Hosszufalu, în inven­tarul massei sub Nr. 183— 142, pre­ţuita In inventar cu 11,870 coroane, mişcătoarele ce să ţin de aceasta fa­brică. Un motor, doi pepteni de pep- tenat lâna, două maşini de tors şi alte recuizite, se vor vinde pe calea licitaţiunei verbale în 30 Aprilie 1911 st. n. fa 3 oare p. m în Satulung (Hos­szufalu), la faţa locuiui afabriceifa litului. Amatorii de licitaţie sunt da­tori a depune, după statoritul preţ de strigare 5000 coroane’ vadium de 10°/0 la mâna subscrisului curator al masei. Comisiunea îşi susţine drep­tul de a accej ta sau nu ofertul plus oferentului şi declară că nu răspun­de pentru calitatea maşinelor şi re- cuizitelor ce se vând- In cazul pri* mirei celui mai mare ofert de licita­ţie, cumpărătorul e dator a plăti pre­ţul de cumpărare până în 15 Maia 1911 şi e dator a să îngriji de trans­portul mişcătoarelor cumpărate. Miş­cătoarele ce sunt de vândut pot fi privite până la ziua licitaţiei prin in- terveoţiunea subscrisului curator al marséi, dela 8— 12 oare a. m.

Dr. Fekete Endre.advocat şi curator al masei.

Schimbare de local.Am onoarea a aduce la cunoş­

tinţa On. publi c, că mi-am strămutat magazinul cu ceasornice, obiecte de aur şi argintărie din strada Vămei Nr. 7 dela i8 Aprilid a. c. în

Strada Vămei Nr. 13si de aci înainte s’află şi obiecteoptice,

Itugându-mă de o cercetare nu meroasă semnez cu toată stima

1422, 1— 2Eduard Bieder-

ceasornicar.

1La Dr. Aurel Oiatu, medic prac­

tic român în Giaz, Jakominigaâse 63, se primesc numai decât trei ti­neri români, sau trei coconiţe rbniânb din familie mai bună, cari voeso sa studieze sau sâ petreacă în Graz, îa locuinţă cu întreţinere deplină. Pre ţul de persoana 90 cor. pe luni Piano încă e la dispoziţie. Cu inrfor- maţiuni mai detailate serveşte bucu­ros Dr. Ciatu.

„ A ju t o r u l “societate pe acţii în Şefca-mare.

Pe baza decisului Nr 1951/1911 finn. a onor Tribunal regesc din Eli* sabetopole (Erzsébetváros), relativi» fuzionarea „Lîacoţana“ institutul dé credit şi economii, societate p acţii în Şeica-mare, în societate pe acţii „Ajutorul“ diu loc; prin aceasta avem onoare a aviza pe onor. cre­ditori ai „Racoţanei“ a şi valadite drepturile asupra pretecsiunilor până în 1 Septembrie st. n. a,c., ce ev«#* tual ar avea faţă de fostul institut

Ş e i c a - m a r e , 7 April 1911.

1415. i-3. Direcţiunea.

Kalmár &. EngelF a b r ic ă d e înot o a ră Şi maşiniD eposit şi B ureau m m 1 n n flm — Fabrica- V. I i lp ó t r in g ««m IM N Vi titte*. Renume mondial LfUiml LU1 „Benzin

„ O R IG IN A L “.

Instalaţie motor Sauggas. Cea mai ief­tină exploatare.

„B enz ln“ M oto r cu u le i brut.

J%ÎT"Diesel Sistem

Cél m ai recunoseut fabrleatRecomándá Locomobile Benzin. Garni túri de imblátit, construite miracu’o?

de simplu. .—

Garanţie deplină. Condiţii fa vorab ile le Devisiuni şi preţuri curente gratis i franco.

T IP A R U L T IPOG RAFIE I A . MUREŞ1ANU, BRAŞOV.