Abonamentul Pentru monarchie :

Pe an 6 fl., Vi an $ t , l!i an I fl. ;o cr. I Pentru străinătate: Pe I an 18 frcs., Vi

» an o frcs., Ѵ4 an 4 frcs. co cm.

Fóea apare în fiecare S â m b ă t ă .

Fóe bisericescă-politică.

Inserţiunl Un şir garmond:

odată 7 cr.. a doua oră 6 cr., a treia oră 5 cr., şi de fiecare publicà-ţiune timbru de 30 cr.

Tot ce privesce fóea să se adreseze la «Re-dacţiunea şi Admini-

straţiunea Unirii > in

B l a s .

Anul V. Blaş 6 Aprilie 1895. Numërul 1 4 .

Regim teroristic. Gând ministeriul Bánffy şi-a pré­

sentât programul seu în parlamentul terii, a făcut promisiunea solemnă, că va Împlini pretensiunile naţionalităţilor nemagiare, întru cât acelea ar fi înte­meiate pe legile terii.

"Soi de atunci am accentuat în co­lonele foii nóstre, că acesta promisiune va rëmàné literă mortă.

De ce ne-am temut, nu am scăpat. |Ministeriul Bánffy în loc să uşureze ''éttrea de nesuferit, creată popórelor nemagiare de guvernele anteriore, a tgraval-o încă şi mai mult, mai vîrtos to ceea ce privesce pe Români. *

Persecuţiunile pornite în contra in-teliginţei române delà procesul memo­randului încoce nu numai s'au înmulţit tub guvernul Bánffy, ci au îmbrăcat şi o formă neobicînuită. Nu este destul, ça se aruncă omenii în temniţe pentru tteteete de nimica, ci guvernul voesce tó foloseecă înse-şî auctorităţile biseri-geaci ca instrumente pentru nefericirea Ip terorisarea preoţilor si înveţătorilor rimam.

Primim într'adevër din mai multe p&r$. mîormaţiunea, că cutezarea gu-mrnuM a mers până acolo, încât a •cerut delà auctorităţile bisericesc!, să mspendeze ori să transfereze într'alte

||nnturi pe preoţii şi înveţători! români, em au arat curajul a se afirma şi a lacra ca Români.

Este acesta cea mai miserabilă

procedură din partea unui guvern, care are la dispuseţiunea sa gendarmi, pro­curori, temniţe şi sute de alte mijlóce pentru terorisarea cetăţenilor.

Se vede apriat, că acolo, unde gu­vernul nu află motive suficiente pentru a nimici pe óre cine prin procurori şi temniţe, acolo cercă, să afle un alt factor, care să iea asupră-şi odiul persecuţiunii şi nedreptăţii.

Acesta dovedesce ură faţă cu tot, ce este românesc, şi perfidie ne mai pomenită.

Numai un guvern, care uresce preste mesura pe Români, nu sefmulţă-mesce cu persecuţiunile, ce le póté în­scena cu ajutoriul organelor sale şi a întregii puteri de stat, ci recurge la o auctoritate, care nu stă la dispuseţiunea lui. Asemenea numai un guvern condus de cea mai perfidă politica póté veni la idea, să nimicescă pe fraţii de un sânge unul prin altul.

Caracteristic este în procedura acesta şi dispreţul, cu care se portă guvernul faţă cu auctorităţile nóstre bisericesc!. Suntem adecă convinşi, că cu preten-siuni ca cele indigitate guvernul nu ar păşi nici odată la o auctoritate bi­sericescă magiara, ér când o face acesta faţă cu o auctoritate română, el ne arată, că o socotesce inferioră aucto-rităţilor bisericesci magiare.

Căuşele, pentru cari Românii sunt espuşi la atâtea persecuţiuni, sunt de tot neînsemnate.

Un cântec românesc este destul,

ca comune întregi să fie espuse şica-nărilor şi persecuţiunilor. Crima cea mai mare, ce s'a comis de es. în Tiur, este cântarea românéscâ, şi pentru acesta, este ţinută întregă comuna în agitaţiune continua de aprópe un an de $île dim partea organelor administrative.

Fiecare popor îşi are cântecele sale, espresiunea idealurilor, pentru cari el se însufleţesce. Românilor nici ast­fel de cântece nu le este iertat a mai avé, dacă voesc, să nu fie tîrîţi în temniţă.

Avem o grămadă de Români arun­caţi în temniţe. Familiile acestora au lipsă de ajutoriu din partea tuturor Ro­mânilor. Dar cine colecteză ori con­tribue pentru un atare scop nobil şi uman, nu este sigur, că nu va fi pe­depsit fără cruţare.

Când a murit Kossuth Lajos, de-tronatoriul familiei domnitóre, îndată s'au început colecte în totă ţara pentru a-i ridica monument. Nimeni nu a îm-pedecat aceste colecte. Dar când şi Românii voesc, să colecteze bani pentru monumentul lui ïancu, care s'a luptat pentru tron şi în contra cutropiriï né-mului românesc de şovinismul panma-giarisator, ministrul pornesce în contra acestei acţiuni patriotice cea mai aprigă luptă, ameninţând pe toţi Românii cu temniţe şi cu amende în bani, dacă vor contribui ceva pentru monumentul amintit.

Tote confesiunile din ţară primesc ajutore de bani din teri străine. Gu-

Feuilleton. Florile sfintei Scripturi.

I. Una dintre podóbele cele ma! de frunte

tle grădinilor nóstre sunt florile. Tot aşa era |i la Romanii şi Elinii cei vechi. Folosirea de tot enormă a florilor a făcut, ca cultura

1 lorilor să fie o profesiune forte proventuosă. Cel ce aducea o veste veselă, asela se încununa cu fiori. La ospeţe şi la bachanaiil cununile de fiori erau una dintre recerinţele cele na! de frunte. Toţi, cel ce aduceau jertfe, se lacununau cu flori, şi animalele de jertfă şi altarele încă se împodobiau cu cunun! de flori. Sciut este, că învingëtoriî încă se încununau

?св flori. Uşile mirilor se împodobiau cu ghirlande de verdeţă şi de flori. Mirele, mirésa fi însoţitorii lor purtau cununi de flori. Dar nici la solemnităţile funebrale nu lipsiaù florile. Casa, în care era mortul, mortul insu-şî. coDBciugul, rugul, mormintele se împodobiau cu flori. în satele, prin cari trecu óstea lui *lesandrn îtitoreêndu-se din India, au trebuit ai se aşternă drumurile cu flori şi cununi, înainte a mers regele cu prietinii sei şi cu

garda sa, toţi în căruţe şi împodobiţi cu flori şi cununi. Apoi a urmat óstea, asemenea în căruţe şi împodobită cu fiori şi cununi. Când a sosit în Roma vestea despre mórtea îrapé-ratului Otho, poporul a purtat icónele împë-ratului Galba încununate cu laur şi cu flori delà un templu la altui, eră în locul, în care a fost curs sângele lai Galba celui lovit de morte, poporul acum a ridicat o colina de cununi (Tacit. Hist. II, 55).

îu Orientul cel vechio, nu aflăm o predi­lecţie aşa de mare pentru flori şi pentru culti­varea lor. Escepţie formeză Egiptul, a cărui mo­numente cuprind unde şi unde daruri de jertfă stătătore din flori, şi India, dar numai în cântă­rile erotice, în cari frumósele se représenta îm­podobite cu flori. Florile în Orient erau prea de tote dilele : fiesce care luncă oferia aspectul unei grădini de flori. Ele erau prea puţin aromatice: uleurile cele fine oferiau mirosuri plăcute cu mult mal intensive. Florile erau prea trecetóre: temperatura cea înaltă le nimicia prea iute. Afară de câteva flori şi plante, cari aveau un caracter simbolic forte hotărlt (în Egipt lotosu! şi papyrul) ori serviau de model pentru ornamenticâ (crinul şi capri-foiul în monunentele Asiriei) florile pe lângă totă frumseţa lor cea strălucită abia le osebiau

omenii de „erba câmpului, carea astâdji este şi mâne se aruncă în cuptoriu" (Mt. 6, 30). Ele preste tot erau uu simbol al nestator­niciei lucrurilor. De aceea la prilejuri de veselie Orientalii nici odată nu împletiaă cununi de flori. în Cântarea cântărilor 3, 11 adevărat că cetim acestea: „teşiţi, fetele Sionulul, şi vedeţi pe împăratul Solomon cu cununa, cu carea l-a încununat pe el mama lui în diua nuntei lui şi îu diua veseliei inimii lui." Dar cununa asta nu a fost de flori, ceea ce se vede din esplicarea tradiţională a ra­binilor referitóre la cununa acesta a lui Solomon. Mirésa Evreii o numiau „kallah", ceea ce adevërat că ar puté să însemne şi „în­cununată", darin realitate însamnă „împletită" în familia, în care întră ea părăsindu-şi casa. părinţescă. Aşa se esplică deci uşor, cum de s'au conservat la Orientali numiri de flori aşa de puţine. Ele în limba evreescă nu trec preste numërul de cinci.

II. Acestea cinci numiri încă nu sunt de

tot hotărîte. Nici chiar crinul, care se amin­tesce mal adese ori ca alte flori în s. Scrip­tură, nu formeză escepţie în privinţa asta. Crinul evreesce se chemă „şuşan". Acest

Pag. 106 U N I R E A

т е т и і se bucură, dacă aceste ajutore sunt multe şi grase pentru unitarii şi calvinii magiari. Românii înse delà guvernul nostru nu primesc nici un ajutoriu nici pentru şcole, nici pentru biserici afară de unele dotaţiuni siste-misate înainte de era constituţională. De afară încă nu le este iertat, să ceră nici să primescă, şi acum de curênd ministrul de culte şi instrucţiunea pu­blică a dat ordin, să se erueze, cari biserici şi cari şcole române capătă Ajutore din teri străine.

După ce nici numele de naţiune română nu-ţi este iertat a-1 mai pro­nunţa fără a trece de trădătoriu; după ce de drepturi politice pentru Români ca popor nici urmă nu mai este în totă ţara ; după ce Românii şi ca indivizi şi cetăţeni, dacă ţin la némul lor, nu se împărtăşesc de beneficiile statului In proporţiune dreptă cu celealalte po-póre conlocuitóre : acum nu mai rëmâne alta, decât ca prin terorism şi întem­niţări să se omóre şi consciinţă de Român în pepturile acelora, cari n'au avut fericirea de a se nasce Magiari.

Acésta este ţinta, care o urmă-resce guvernul lui Bánffy. înse în loc ca să ajungă la acesta ţintă nebună, el nutresce tot mai mult ura şi urgia între poporële terii şi duce patria co­mună spre o mare prăpastie.

Dumne4eu nu ajută acelora, cari calcă în picióre legile firii şi legile moralei. Şi fiindcă esterminarea unui popor nu se póté întîmplă fără a se vătema aceste legi, suntem de convin­gere, că şi guvernul lui Bánffy va cade cu ruşine, pentru ca mai curênd ori mai târdiu să căpetăm un guvern, care condus de principiile moralei adevărate, să restabilescă dragostea, încrederea şi bunaînţelegere între tote poporële pa­triei pe basa egalităţii, frăţietăţii şi dreptăţii.

Din congregaţtunea comitatului Albei inferiore.

în 30 Martiu a. c. s'a ţinut adunarea generală de primăvară a comitatului Albei inferiore.

La acésta s'aü presentat dintre Români numai dnil: Gavrilă Pop canonic, Dr. Au­gustin Bunea secretariă mitropolitan, Dr. Vas. Hossu şi Iuniă Brut Hodoş directorul „Patriei", toţi din Blaş.

To te obiectele delà ordinea фіеі tu iiumër de 59 s'ar fi primit fără discusiune, dacă membru români nu şi-ar fi ridicat glasul la dóué puncte din program. Semn înve­derat, că din congregaţiuni a perit spiritul dătător de viaţă şi interesul viü de odinioră cătră afacerile administraţiunii publice.

La punctul 3 din program comitetul permanent a propus, ca ministeriul cădut al lui Dr. Wekerle să fie salutat prin o adresă, tn care să se accentueze meritele, ce şi-lea câ­ştigat pentru ţară, şi să i-se esprime recu-noscinţă.

Aci s'a ridicat dl canonic Gavrilă Pop şi a cerut, ca acest punct să se lea delà or­dinea dileï. El a dis între altele: Membrii români ai congregaţiunii nu se pot învoi, să se salute şi laude un guvern, care a adus cele mal periculóse legi pentru naţionalităţile nemagiare, cum este legea despre asile, legea despre căsătoria civilă, şi despre matriculele de stat. Românii nu se Intristeză, ci se bu­cură, că a cădut un guvern, care totdeuna s'a nisuit, să stirpescă naţionalităţile şi să realiseze idea de stat magiar naţional, care nici odată nu se va puté réalisa, pentru că este utopie.

T o t ă mişcarea pentru conservarea şi desvoltarea individualităţii naţiunii române guvernul lui Wekerle a timbrat-o de antipa­triotică şi dacoromanistică, şi aceia, cari aü luptat pentru realisarea aspiraţiuniloră po­porului român, au primit ca resplată tot felul de şicanări, persecuţiuni şi întemniţări. Acestea aü amărît adânc pe Români, tocmai pe cum odinioră persecuţiile nemţilor îndreptate in

contra bărbaţilor politici ai Magiariloră I-t amărît şi revoltat pe aceştia. înzădar ^ Ungurii, că ei nu persecuteză poporul, numai pe agitatorii poporului român, cà inteliginţa românescă, care conduce popori român în tote mişcările naţionale, încă faci face parte din acela, şi loviturile date intej liginţel române le simţesce şi poporul, cărui fii sunt toţi, cel ce luptă pentru causa I

Din motivele acestea dl Gavrilă cere din nou, ca adresa proiectată pentru nisteriul cădut al Iul Wekerle să se iea deli] ordinea dileï.

Se înţelege delà sine, că membrii giari şi jidani au primit cu însufleţire punerea comitetului permanent, şi astfel pn punerea dlui Gavrilă Pop a cădut.

La punctul 11 din program comitetul permanent a propus, ca raportul vicecomitelyl despre administraţia comitatului in decursul anului 1894 să se iea la cunoscinţă, esprimân-du-ee vicecomitelui şi oficialiloru din central mulţămită şi recuuoscinţâ.

La punctul acesta Dr. Augustin Bun a reflectat urmátórele:

Vicecomitele comitatului nostru menti recunoscinţă, pentru că ne-a presentat ui raport detaiat, din care putem cunósce actif vitatea organelor administrative tn toţi ramil administraţiunii publice. înse cu părere dej reü trebue să declar, că Românilor presenjg în acésta adunare li-s'a causât forte mari durere vëdênd, că la pagina 8 din raportul acesta Iotă mişcarea politică a Românilor! preste tot şi în special a celor de pe teri toriul comitatului nostru este presentată întrtj lumină sinistră şi tendenţiosă, care póté se­duce pe cei ce nu cunosc poporul români Domnul vicecomite vre, să facă pe cetitori raportului sëu, să credă, că poporul romii constă din dóue clase: una de agitatori fări| suflet în contra statului, a constituţiuniî, ; legilor esistente şi a poporului magiar, de ţeranl proşti fără cultură, buni de es-l ploatat în tote direcţiunile.

Protestez în contra acestei distincţiuul tendenţiose, pentru că întreg poporul români

cuvînt l'au tradus mal ales cu „crin" (xgivov, lilium),dar şi cu „corona Impërâtésca" (fritillaria imperialis), cu „tulipán" (lilium chalcedonicum, tulpia gesneriana) şi cu „oiţa, flórea Pascilor" (anemone coronaria), ba şi cu „trandafirul". Tristram s'a hotărît pentru traducerea cu „oiţa" (anemone coronaria) cea în colórea parafocului. Ea este una dinte florile cele mai frumóse, se găsesce în Palestina pretu-tindenea şi e o podobă a florei acestei teri. Arabil o numesc susan. Din acele-şi cause recomandă alţii traducerea cu „tulipánul" (lilium chalcedonicum) şi фс, că Mântuitoriul a avut acésta flore înaintea ochilor, când a dis la Mt. 6, 28: „Şi de haină ce văgrijiţi? Socotiţi crinii câmpului, cum cresc: nici se ostenesc, nici torc, eră фс voue, că nici So­lomon întru totă mărirea sa nu s'a îmbrăcat ca unul dintru aceştia."

Cu tote acestea vom preferi traducerea tradiţională cu „crin alb". Cuvîntul şuşan îl aflăm în s. Scriptură şi ca numele unei cetăţi. Neemie 1, 1 : „Eram în Susan Avira." Estira 1, 2 : „Când a şedut în scaun împă­ratul Artaxerxe în cetatea Susis." Dan. 8, 2 : „Eram în Susa cetatea cea împerătescă, carea este în ţara Elamului." Cetatea asta a fost strălucita reşedinţă de érnà tà 2ovaa a împeraţilor Persiei. Numirea ei Grecii o derivă espres delà „suson* (aovaov, pl. aovaa) şi die, că acest cuvînt e persese şi însamnă „crin". I-s'a dat cetăţii acest nume, pentru «ă ea era zidită în mijlocul unei grădini «norme de crini şi trandafiri. Grecii aü

adoptat cuvîntul străin „suson" şi au numit cu el „crinul alb" (Athen. XII, c. 1; Dion. Scholastis ad vers. 1074 la Cels I, p. 385; Dioscoride III, c. 116: oi ös aovoiov xa-Xovoi Isigtvov xgivov, „ei numesc susion crinul alb"). După ce susan însamnă deci întru adevër crin, după ce patria ei are să se cerce pe scoborîşurile apusene ale po-deiului persese, şi după ce la Frigii cei de viţă arică, cari nu erau Elini şi se numeră între locuitorii cel mai vechi ai Asiei mici, acela-şi cuvînt încă însemna crin întocmai ca şi la Arabi până în фиа de astădj, putem <Jice,căşi evreescul „şuşan" însamnă „crin alb". Crinul alb în Palestina se cultiva în grâdini. Cânt. 6, 1 : „Frăţiorul meu s'a pogorît în grădina sa la năstrăpile mirosului, să pască în grădini şi să colegă crini, eu frăţiorului meu, şi frăţiorul meu mie, cel ce pasce între crini." Dar el crescea şi selbatic. Cânt. 2, 1 : „Eü flórea câmpului, crinul văilor. Ca crinul între spini, aşa e iubita mea între fete." Aşa cresce el şi în dilele nóstre în Palestina. Asta se întîmplă în Orient şi cu alte flori, şi prin acésta se deosebesc luncile Orientului în chip forte caracteristic de luncile nóstre. Păiuşiî crininilor, chiar şi ai celor din grădini, se tăiau şi se aruncau in foc, şi aşa şi crinii eraü ca „érba câmpului, carea astădji este şi mâne se aruncă în cuptoriu" (Mt. 6, 30).

Deja de mult s'a făcut observarea, că crinii înfloresc în colori diferite. Căletoriul Wetzstein a vëdut în Hauran, spre resărit delà Damasc, crini forte frumoşi de colore

violetă închisă. Cu tote acestea nu alta, feti numai neasemănata colore albă şi mirosul forte plăcut al crinulni a făcut, ca flóred acosta să fie recunoscută de regină între florii până nu i-s'a sculat ca rivală rosa şi nu i-aj răpit scaunul regesc. Dar şi după desastrul acesta crinul totuşi şl-a păstrat frumósa щ semnare simbolică. El însamnă frumseţi virginală neatinsă. Cânt. 2, 1 : „Eü flóra câmpului, crinul văilor. Ca crinul între spinlj aşa e iubita mea Intre fete."

Homer cunósce numai crinul alb. numesce Xsigtov (lilium) şi фсе despre el| că e „minunat la vedere". Pelea lui Aias dtój el, că e „albă ca crinul". Colórea albăi presupune şi mituj despre nascerea crinului Din peptul deltei ïuno, carea durmia, curgei încă lapte şiroiu, după ce pruncul Herculi se săturase. Ce a rămas din laptele aceli pe ceriu, s'a făcut calea laptelui, eră ce i curs pe pămînt, a produs crini. Aristofam pune crinul alăturea cu trandafirul (Nub. 911) Virgil lasă albinele, să sbóre în jur de crin albi („apes aestate serena floribus insiduul variis et candida circum lilia fundantur" Aett VI, 707). Рііпійфсе: „Aprópe aşa de nobi ca şi trandafirul este crinul. El începe, si Infloreacă pe vremea, când trandafirii suni deja deplin desvoltaţi, şi atunci stând intri el oferesce un aspect minunat. El e al strălucit." Colórea asta albă curată a crinuli au cântat-o de multe ori poeţii latini.

(Va urma.)

Hr. 14 U N I R E À Pag. 107

rmézi un organism viu consciä de dreptu­r i sate, o individualitate etnici, care tntocmal

M şi Magiarii are aspiraţiuniie sale politice ţi culturale, de cari nu se va iăpăda nici «daţi. Aceia, cari conduc mişcarea politică l poporului român, nu sunt agitatori, ci nisce fttiţenl leali, cari voesc, s i elupte şi popo-|flloi român posiţiunea, ce i-se cuvine in Cătatul nostru. Dacă domnul vicecomite pentru justificarea distincţiunii sale face alusiune la procesul memorandului, eă sunt dator, să ac-ieeutuez, că acest proces este judecat de lumea Îţulti dinafară şi chiar şi de unii bărbaţi ma-'gtar! ou minte din ţară cu totul altmintrea, ; decât cum tl judecă domnia sa. Mulţi vèd in acel proces o persecuţiune politică însce­nată pentru o faptă leală, pentru o petiţiune

yidreaată capului încoronat al terii. Şi când fpoporul român din comitatul acesta şi-a ma-nifestat simpatia şi aderenţa cătră aceia, cari lerafl traşi Înaintea tribunalului din Cluş şi treceau cu drumul de fer prin teritoriul co­mitatului nostru, el n'a voit, să demonstre in contra statului şi a legilor, ci a voit, să do­vedeşti, că petiţinea adresată de fruntaşii jèl cătră un factor constituţional conţine ade-jtëratele sale gravamine şi dreptele sale postulate. t Românii n'au fost nici odată şi nu sunt iki astăzi nepatriotici. Osemintele strămo-jilor lor tocmai aşa zac tu pămîntul acestei :|êri, ca şi ale strămoşilor dvóstre. Dacă Äagiarü şi-au versat sângele pentru patrie, atunci dvóstre trebue să sciţi, că şi sângele Bomânilor a îngrăşat acest pămînt. Românii, w şi dvóstre, îşi aduc şi astătll tributul lor de avere şi sâuge pe altariul patriei.

Dacă înse Românii voesc, să trecă ca jîomânî în ţara acésta, nimeni nu are dreptul, li se supere ori să-i persecuteze, căci pe ètfm dvóstre vë iubiţi limba, Românii încă sunt datori, eă şî-o iubescă. Dacă dvóstre ir* daţi totă silinţa, să faceţi progrese în cul­tură, să vă apropiaţi cât mai tare de popo­tele civilisate şi chiar să ţineţi pas cu din­tele, atunci trebue să sciţi, că şi Românii toesc, să progreseze în cultura lor proprie naţională, să o desvólte şi să o facă tot aşa de tnfloritóre pe pămîntul acestei patrii eo-jnune, cum este şi a celoralalte poporë eu-jopene.

Dl vicecomite accentueză în raportul |èu, că din partea Românilor s'aü audit gla-juri ameninţătore („fenyegető nyilatkozatok"). Іл acésta reflectez, că dacă aserţiunea diuî vicecomite este adevărată, atunci pentru acele flasuri ameninţătore vina nu este a Româ­nilor, ci a organelor administrative, cari au maltratat pe Români şi í-aü silit, să erumpă jn cuvinte ameninţătore. Pentru nisce ma-aifestaţiunl pacinice şi inofensive, câţi Români n'au fost brutalisaţi ? ! Casele li-s'au încălcat de gendarml, aü fost bătuţi, schingiuiţi şi uriţl fără nici o vină până şi in temniţe. Denunţări false s'au făcut şi persecuţiunl ne­drepte s'aü pornit mai în contra tuturora, cari au simţit şi lucrat românesce. Dintr'o tomună din apropiarea Blaşulul organele ad-jBJnistrative au tlrlt sute de omeni nu numai feaintea protopretorului, ci şi înaintea procu-jorulul şi a judelui de instrucţie, deşi aceia S'au comis nici o faptă punibilă, şi aü trăit 'totdeuna în pace şi Iubire frăţescă cu con­locuitorii magiarl. Şi dacă în urma acestor persecuţiunl şi şicanări spiritele s'aü agitat Jn acea comună, póté s'aü audit şi „glasuri (ютЩШге", ceea ce eu nu cred, apoi re­

sponsabilitatea cade pe respectivul organ ad­ministrativ, care ar trebui să dovedescă mal multă prudinţă, mai mult tact, mai multă paciinţă şi bunăvoinţă, dacă vre, ca locui­torii de diferite naţionalităţi să trăescă în armonia, iubirea şi încrederea reciproca, ce o doresce dl vicecomite.

Tot aşa stă lucrul şi cu cântecele na­ţionale. Dl vicecomite ne spune, că Românii aù fost învăţaţi, să cânte cântece, ce lovesc in legi („törvénybe ütköző énekekre taníttattak").

Fiesce care popor îşi are cântecele sale, în cari sunt depuse gândirile sale, şi simţă­mintele, cari fac, să palpiteze inima sa. Dacă de pe buzele Magiarilor răsună cân­tecele „Talpra magyar", „Kossuth Lajos azt izente", din cari transpiră simţemintele şi aspiraţiuniie lorü, apoi Românii îşi au şi trebue să-şi aibă cântecele sale, cari să le esprime consciinţă naţională. A năduşi acésta consciinţă prin suprimarea cântecelor naţio­nale, însemneză a omorî un popor.

Este înse de însemnat, că poporul român nu are cântece îndreptate în contra statului şi legilor. (Protestări din partea Magiarilor !) Da, dnilor! cel mai înflăcărat cântec ro­mânesc, la care pote face alusiune şi dl vicecomite in raportul seü, şi care a resunat mai adeseori în timpul din urmă, este „Deşteptă-te, Bomâne". Acest imn naţional nu conţine nici un cuvînt în contra statului. Pe Magiari nicăiri uu-i amintesce. La înce­put acest cântec condamnă iobăgia, care a ţinut încătuşat pe poporul român sub barbaria feudalismului tiran. Espresiunea acésta înse nu este îndreptată in contra legilor şi a statului, căci d-vóstre bine sciţi, că iobăgia a încetat cu anul 1848, şi în contra ei a luptat chiar şi Kossuth Lajos. Aü dóra se află alte espre-siunï în „Deşteptă-te, Române", cari nu s'ar puté suferi în gura Românilor? Nu, nici de cum! într'o strofă se i\ce : „Acum se vira cnuta în vetrele străbune". Acesta espresiune este îndreptată în contra colosului delà Nord, care ameninţă esistinţa Românilor, tocmai ca şi pe a Magiarilor. Şi dacă Magiarii şi-ar pricepe interesele lor, ar vedé, că apărarea în contra colosului muscălesc numai aşa are şanse de reuşită pentru dînşiî, dacă vor trăi în pace şi iubire cu Românii, fiind aceste poporë avisate unul la altul, deórece mal de tote părţile sunt încunjurate de poporë slave.

Intr'altă strofă se condamnă jugul tur­cesc <hcêndu-se : „Najunse iataganul barbarei semi-lune?" Eu cred, că în acésta strofă nimic nu póté supăra pe Magiarl, căci eî aü suferit póté şi mai mult din partea Turcilor, decât Românii, şi chiar şi câmpiile acestui comitat aü fost odinioră albite de osăle Ro­mânilor şi Magiarilor, cari sub acela-şi stégü aü dat pept cu armatele înfricoşate ale Turcilor.

Ar trebui deci, ca concetăţenii magiari să studieze mai biue limba şi literatnra ro­mână, să pătrundă mai adânc în spiritul po­porului român, să cunoscă mal bine aspiraţiu­niie legitime ale acestui popor, şi atunci suut sigur, că nu ori ce mişcare şi ori ce cântare românescă va fi înfierată cu epitetele, de cari s'a folosit dnul viceeomite. Poporului ro­mânesc să i-se asigure esistinţa şi desvoltarea individualităţii sale naţionale, şi atunci a bună samă se va pune basă la bunăstarea şi înflorirea patriei şi la buna înţelegere şi iubire intre Romani şi Magiari, tocmai pe cum doresce dnul vicecomite.

Vicecomitele Csató János a reflectat la

acestea, că iutenţiunea sa nu a fost, să va-teme pe nimenia, ci numai s i constate starea faptică a lucrului, şi că î-ar paré bine, dacă în viitoriu nu ar fi adu3 în posiţiunea de a face constatări ca cele din raport.

Cu acestea discusiunea s'a tnchiat, şi maioritatea magiară a luat raportul vicecomi-telui la cunoscinţă cu mulţămită.

Revistă bisericescă. Roma.

Sfinţia Sa Leo XIII de curând a îndreptat o epistolă cătră diariştii cato­lici din Statele-Unite. in epistolă Pon­tificele arată, de ce mare moment este presa şi în special Ziaristica în timpul nostru, îndemnând pe (Jiariştî, să profe­seze şi apere cu zel şi tărie principiile catolice.

Pentru paralisarea tendinţelor sub­versive ale francmasonilor s'a fondat înt Roma o revistă specială, care va da. publicităţii macninaţiunile perverse ale-francmasonilor. Revista se numesce „Re­vista antimasonica".

România. Foile magiare aü lăţit faima, că ca­

nonicul Dr. Cernoch delà Strigon ar merge ca episcop catolic al Magiarilor din România. Scirea acésta a desmin-ţit-o curênd dl Cernoch. Ea înse a fost desmiuţită şi de guvernul român. La interpelarea făcută în senat de cătră di Urechia ministrul Lahovari a declarat, că scirea amintită e o născocitură, de­órece cele doue scaune episcopesci ca­tolice (din Bucuresci şi ïasï) de présent sunt ocupate, dumirea unui nou epi­scop romano-catolic în România uu se pote face fără cooperarea guvernului român.

Revistă politică. Afaceri interne.

în şedinţa din 29 Martie a dietei s'a continuat desbaterea asupra petiţiu-nilor referitóre la înfrînarea agitaţiunilor în contra statului şi a naţiunii. Visontar Soma фсе, că în politica naţionalistică trebue să se validiteze puterea statului, dar nu prin violenţă. Bánffy la inaugurarea actualului cabinet a declarat, că va ese-cuta legea de naţionalităţLîn estensiunea permisă de interesele statului naţional; Visontai înse nu e aplicat a da în mâna ministeriului Bánffy periculősa armă de a hotărî după propriul arbitriu, că în ce măsură este esecutabilă cutare lege. Legea de naţionalităţi sau e bună, saù nu e bună. Dacă e bună, să se esecute, dacă nu e bună, să se abroge. Ministrul Bánffy spune, că guvernul se ocupă cu politica de naţionalităţi şi doresce resolvirea acestei cestiunî fără cea mai mică vă­tămare a ideii de stat naţional. Camera a primit propunerea referentului de a se străpune ministeriului cele 61 de peti-ţiuni ale comitatelor.

Celealalte petiţiuni s'au pertractat repede. La petiţiunea oraşului Szentes pentru academie militară cu limba de propunere magiară fostul secretariu de stat Láng Lajos e de părere, să se in­troducă în seminarele clericale ca limbă

Pag. 108

de propunere limba magiară în locul celei latine, care şi altcum e o limbă mortă.

în 30 Martie s'a cetit rescriptul regal, prin care se declară de închisă a IlI-a sesiune dietală a şedinţelor parla­mentare de pe anii 1892—1897, şi se convocă a IV-a sesiune pe 1 April.

Camera deputaţilor în şedinţa de Marţî a ales de vicepresidenţî а-ï dietei pe Darányi Ignácz şi Berzeviczy Albert ; tot atunci s'au ales 8 notari şi questorul dietei. în şedinţa de Mercurî s'au con­stituit comisiunile parlamentare. Joi şi Vineri s'a desbătut proiectul de lege cu privire la regnlarea discontuluî, şi Sâmbătă se încep feriile de Pascï, carî dureză până în 25. în programul dietal pentru sesiunea începută nu se cuprinde nici un proiect de lege mai de valóre, desi ar fi destul de lucru mai ales cu privire la înbunătăţirea stării economice a ţeriî.

România. în parlament se desbate budgetul

instrucţiunii publice. Ministrul de culte spune, că spre a da avînt progresului a luat iniţiativa concursului pentru cărţi didactice, a dispus confecţionarea dicţio­narelor şi tipărirea în ediţii ieftine a classicilor. Mai departe a elaborat pro­iectul de lege pentru şcolele secundare, eră în privinţa şcolelor poporale (pce, că după sistemul lui nu va trece nid o ju-mëtate de generaţiune, şi tote şcolele vor avé 2—3 învăţători.

Germania. Este cunoscut, că din causa hotă-

rîrii parlamentului de a nu lua parte la serbarea aniversării a 80-a a principelui de Bismarck preşedintele Lewetzov şi vicepreşedintele Dr Bürklin şî-au dat di-misiunea. Procedându-se la alegere nouă maîoritatea voturilor pentru presidentură a dobîndit-o Buol, fostul prim-vicepreşe-dinte, eră de vicepreşedinţi au fost aleşi Reinhardt Schmidt şi Petru Spahn. Ale­gerea acésta este caracteristică prin aceea, că centrul, care până acum a fost re­présentât la preşedintă numai prin un vicepreşedinte, de astădată a ocupat prin membrii sei şi presidentură (prin Buol) ці un post de vicepreşedinte (prin Spahn). Alegerea acésta nu va fi făcut bună im­presiune la curte. Cei aleşi s'aü presentat împëratuluï la 1 a c , când au fost in­vitaţi la prânzul dat la curte în onórea lui Bismarck.

Diua de 1 Aprilie, aniversara a 80-a a dileï nasceriï prinţului de Bismarck în-temeiatoriul unităţii germâne s'a serbat cu însnfleţire în Germania, ba chiar şi Germanii afară de imperiu încă au celebrat acea <Ji. La Friedrichsruhe bëtrânul excancelar a primit o mulţime de deputaţi. Deputaţiunea studenţilor a constat din 4000 de persóne. în alo­cuţiunea ţinută cătră studenţi a dis Bis­marck, că politica e ca şi navigaţiunea, omul nu prevede periculele, ce-1 pot în­timpină; dacă a dobîndit ceva succese, are să le mulţămescă dispuseţiunii dumnetjeesci.

Franţa. Ura infernală a francmasonilor faţă

-de Dumnedeü şi de biserică merge până

U N I R E A

acolo, cât ei de maî mulţî ani aranjeză bancheturî demonstrative chiar în Vi-neria sfintelor Patimi. în anul acesta încă promit logele francmasonice din Paris şi din alte cetăţi a inscena astfel de petreceri blasfeme.

Afară de blasfemiile comise prin batjocorirea misteriilor sfintei nóstre re-ligiunî francmasonii inscenéza ^íliiic per­secutarea bisericii şi a miniştrilor ei. Aşa în diecesa de Langres de noü au scos din şcola lor pe călugăriţe înlocu-indu-le cu înveţătore mirene; în Brets primăriul nu a voit să predea cheile noului paroc, fiind că ar fi prea zelos ; în Macornay primăriul a oprit desvëUrea praporului, pe care era depinsă s. inimă a Domnului Ghristos, sub cuvînt, că prin aceea s'ar deştepta în popor simţeminte revoluţionare. Acestea se întîmplă sub guvernul numit moderat.

Spania. Noul cabinet a cerut votarea unui

credit de 1,200.000 pesos pentru afa­ceri militare. Acest credit extraordinar e reclamat prin turburările din Cuba. Causa acelor turburărî e de o parte fo­stul guvern spaniol, care a tot promis la îmbunătăţiri şi reforme salutare, dară nu a împlinit nimica din ce a promis; de altă parte e purtarea oficialilor spanioli, cari storc şi vexeză pe locuitorii indigeni, fără de a se mai îngriji de promovarea intereselor acelora. Partidul, care de mult ţintesce la totala emancipare a Cubei de sub egemonia Spaniei, a aflat de bine­venită nemulţămirea poporului spre a-şi ajunge scopul. Se spereză, că armata spaniolă va suprima revoluţiunea.

Regulament pentru esamenele de„ cualificaţiune, cari se ţin la institutulu preparandial român gr. cat. din Blaş cu înveţătoril şi înveţătorele delà şcolele poporale elementare române gr. cat. din archi-

diecesa gr. cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş. (Continuare.)

§• H .

Cu ocasiunea singuraticelor scripturi-stice directorul desface înaintea comisiunil esaminătore şi a candidaţilor plicul, carele conţine temele privitóre la respectivul obiect, şi publică tema designată, ér după aceea se retrage rëmânênd în sală numai profesorul încredinţat cu supraveghiarea.

După trecerea timpului prescris pentru lucru fiecare e datoria să-şî presenteze ope­ratul sëu împreună cu impurul, chiar şi dacă nu ar fi terminat.

Candidaţilor nu le este permis, să aducă cu sine la esamenele scripturistice decât re-cuisite de scris respective de desemn, ér la scripturisticele din limba germană dic­tion aria.

în decursul lucrării nu le este permis, să se înţelegă unii cu alţii. Cel ce calcă aceste disposiţiuni, se opresce delà continu­area esamenului. La aceste sunt de a se face atenţi candidaţii serios cu ocasiunea în­ceperii esamenului.

Despre esamenele scripturistice profe­sorii stipraveghiători duc protocol acurat, în care inferesc datul $i\eî de esamen, tema, timpul, când s'a isprăvit cu dictatul temei şi candidaţii s'au putut apuca de lucru, con-

Nr. 14

semnarea candidaţilor, cari lucră în s&lifl timpul presentării operatelor şi alte оЬзегѵЛ ţiunl vrednice de notat, pe cnm şi consesfl narea profesorilor supraveghiători în ordinetfl cum se succedeză. V

Acest protocol după terminarea tofl turor esamenelor scripturistice se subserm din partea directorului şi se aclude la actekB privitóre la esamen. •

Operatele scripturistice le censureză Д le clasifică profesorii respectivi de special» täte, cele de pedagogie pe lângă profesore de specialitate şi cel de limba română, ériB calculil combinaţi de ei ÎI aştern сотізіивш esaminătore spre încuviinţare. •

§• 16. ! Comisiunea esaminătore mai înainte d t l

începerea esamenului verbal se întrunesc» într'o conferinţă şi cu maioritate de voUnj

statoresce: I a) resultatul final al esamenelor scripfl

turistice şi enunţă ca In consecinţă, cari canfl didaţi se admit la esamenul verbal ; I

b) care candidat ar fi, să se esaminezfl mai cu de-amënuntul din vreun obiect огесагеЯ

Dacă preşedintele comisiunil esamÍDi-1 tóre nu e de aceea-şi părere cu maioritatell comisiunil în privinţa vreunui calcul din uni obiect, care nu e obiect de esamen la vem bal, póté pretinde, ca respectivul candidat Ш fie supus la esamen verbal din acel obiecta Preşedintele statoresce ordinea esamenelor« designézâ notarii pentru esamenele verbale,!

Acel candidat, ale cărui operate scrip-1 turistice tote au fost clasificate cu cel puţini suficient, se admite la esamen verbal. Cell ce a obţinut calcul de nesuficient din opel râtul pedagogic, se consideră de càcjut şi nn póté fi admis la esamenul verbal. De cum« candidatul a obţinut din celealalte operatjl scripturistice cel mult trei nesuficienţi, pótfl fi admis la verbal, dar din obiectele respecl tive are să fie esaminat mal strict; ér d l cumva abstracţie fàcênd delà operatul pedal gogic mal multe de trei operate l-ar fi clil sificate cu nesuficiente, nu póté fi admis ltflj verbal. 1

§• 18. Esamenul verbal de ordinar se estinde

numai la urmărorele obiecte : 1. Religiune şi moral. 2. Pedagogie. 3. Metod. 4. Limba română şi literatura el. 5. Limba magiară. 6. Istoria patriei şi istoria universali 7. Constituţiunea patriei. 8. Geografie. 9. Matematică. 10. Cant, rit şi tipic. 11. Petru bărbaţi: esamen practic dit

gimnastică şi comandă. 12. Pentru femei: lucrare practică di

lucrul de mână femeesc. Ce privesce estensiunea esaminării, i

dătătoriu de ton planul de înveţămînt. Li esamenul din pedagogie să arete candidatul, că e orientat cu privire la legile psichologici mai momentóse, şi că este in stare a le aplia în caşuri singuratice; că cuuósce legile di dacticeî şi metodicei, organisaţiunea şcole poporale, mijlócele ausiliare ale instrcţiuni din şcola poporală şi aplicarea acelora.

Din limba magiară candidatul are 8

йг. 14 U N I R E A Pag. 109

(§. 2 Art.

relativ verbal

reze, ci şî-a însuşit-o atât fn vorbire In scriere in aşa mesura, încât să o

propune in şcola poporală, lege XVIII ex 1879)

Esamenul de cualificaţiune iba magiară este scripturistic,

ic. Esamenul scripturistic premerge esa-

iuIuI verbal şi are de scop aceea, ca să póti judeca, óre candidatul are cunoscinţa ientă din gramatica limbel magiare şi óre tn stare a-şi esprima şi tn scris

etele sale tn limba magiară. Inspectorul scolastic orî substitutul lui

parte la conferinţa, tn care se stabilesce ltatul esamenuluî scripturistic. Candidatul, la esamenul scripturistic din limba ma-dovedesce resuitatul nesuficient, nu póté

admis la esamenul verbal. Ce se ţine de cunoscinţele de limba ma-ce au să se pretindă delà candidat cu

liunea esamenuluî de cualificaţiune, este însemnat, că în privinţa acesta are să escă de normă estensiunea, ce s'a dat lira-magiare in institutul preparandial, tnse

minim trebue să se pretindă delà candidat, pe lângă vorbire magiară tnţelegibili iető) şi precisă (szabatos) să cunoscă i magiară tn aşa mesura, tncât să fie

labil a o propune aşa, pe cum prescrie ui de tnveţămtnt pentru şcolele cu limba propunere nemagiară, publicat cu ordo-ţa ministerială de dat 29 Iuniu 1879 Nr.

La esaminarea candidaţilor din limba igiară inspectorul scolastic regesc ori sub­itul lui încă lea parte şi are drept a le

întrebări. Cu ocasiunea esamenuluî practic trebue

se observe, că óre întru cât este capabil ipectivul a-şi valora şi practice cunoscinţele

teoretice din limba magiară, şi cum scie duce pe prunci tn cunoscinţa acelei limbi.

ruCţftrilRe practic* este a "SC ţ ine t»

ire planul de înveţămînt estradat cu or­ienta citată. Esamenul candidatului numai caşul acela se póté accepta, dacă din limba Iară atât la esamennl scripturistic cât

cel verbal, pe cum şi la propunerea âttică candidatul va fi dovedit cunoscinţa cualificaţiune cel puţin suficientă. Când ar

ipsi acesta cunoscinţa şi cualificaţiune, in-ţpectorul scolastic ori substitutul lui denegă ubscrierea şi estradarea diplomei de cuali-Scaţiune, rèmânênd candidatului respins dreptul

a recurge, asigurat In § 6 al legii. Inspectorul scolastic ori substitutul ?

1 Ц-nedreptul de a controla identitatea pe r s Q , B a j j I celor supuşi la esamen, şi în cas de, ,. -fite pretinde, să i-se présente d o c u j ^ e n t e l e

Jur, si le póté esamina. ^ Din celealalte obiecte se p r e t i : ^ e a g ă

poe temeinic şi sigur doctrinele lc^ m ^ c a r _ dinale şi nexul, ce esistă între ele,j i a s a n d u _ s e

Ja o parte specificările şi datele ^ m ë r u n t e

;ş avêndu-se tn vedere cu deoseb . f e c h e m a r e a

de Inveţător poporal. (Va unna.) ţ

N o u t ă ţ i Predarea donMduî a h i t e l i t ^

BUş din administrarea capi t r" 1 ""* w " ţ p

O . Mitropolit s'a început J^JJJJÏÏ f ' p

S S a e s t f p r u m fratele' seu di dee-colonel íuliú Mihályi. Din partea guver-iul»! s'au trimis ca comis, s e c r e t a r u l m i .

ptenal Ladislau Papp-S; á j fid І ц 1

le comptabihtate Fabian vj^^{

Conours. Pentru complinirea parochie! gr. cat. din Baia de Criş de sub patronatul înaltului Eraria reg. montau, situată în pro­topopiatul Halmagiuluï, s'a escris concurs cu termin până în 20 Aprilie 1895. Emolumen-tele : 1. Congrua anuală de 210 fl ; 2. porţiunea canonică 2 j ugere arătoriu şi fînaţ şi 2 j ugere şi 500 • 0 pădure ; 3. folosirea cimiteriului de circa 1 juger: 4. delà spitalul dm loc pe an 10 fl; 5. ca catechet la şcola de stat pe an 30 fl ; 6. ca catechet la gimnasiul gr. or. şi la şcola de stat pentru fete din Brad, 60—80 fl. pe an remuneraţiune din fondul rehgionar; 7. la botezul Domnului diu matre şi filia Brad circa 20 fl. 30 cr; 8. celealalte venite stolare îndatinate; 9. cens pentru cuartir parochial 50 fl. anuali din fondul religionar. Cu acest cens anual pote căpeta cuartir corëspundëtor cu gradină de legumi, celariü, cămară si grajd pentru vite.

Fructele reformelor Disericescî-politice, Curia regescă din Budapesta în şedinţa din 26 Martie a respins următorele recurse de nu­litate: 1. Recursul preotului Lepsényi Miklós condamnat la V» an carcer de stat pentru crima de lesa maiestate din causa unul ar-ticul, ce 1-a scris tn „M. Néplap" din inci­dentul sancţionării căsătoriei civile. 2. Szem-necz Emil tot din incidentul sancţionării că­sătoriei civile a scris In „M. Állam" articulul „Consummatum est", tn care procurorul şi juriul au aflat crima de lesa maiestate, din care causă tribunalul 1-a condamnat Ia 8 luni de carcer de stat. 3. Barabás a scris în „Dunántúl", că Wekerle, pe când era mini­stru, a făcut presiune asupra contelui Bat-tyáni-Strattman şi a principelui Esztherházy Pál, ca să nu voteze tu casa magnaţilor contra căsătorie! civile. Wekerle a intentat proces pentru vătemare de onóre, şi tribunalul din Győr a condamnat pe Barabás la 6 luni carcer şi 1000 fl. amendă. Aceste trei sen­tinţe curia le-a aprobat. — Tribunalul din Arad tn 20 a c. a oslndit pe preotul român din Boroşineu Vasiliù Bëlan la 2 septëmânï carcer de stat şi 10 fl. amendă pentru agi­tare contra confesiunii israilite din causă, că cu ocasiunea unei adunări preoţesc! spre a protesta contra căsătoriei civile ar fi strigat : „Jos cu Jidanii!" Aşa dară fructele refor­melor liberale până acum sunt numai întem­niţările. ~ . - r- • • • • •

Alegètorlï aietaiï, cari vor solvi până în 15 Aprilie contr ib;f t i u n e a r e s t a n t ă pe anul 1894, se lipse^ d e d r e p w i electoral. „M. Allam" face atenţi pe tot! cetăţenii pro-veduţi cu dreoţ. d e a i e g e r e , ca* până la 15 a c. să-şi s o l v e a eontribuţiunea, fie chiar şi nedrept»^ ^ p e ű t r u acésta se póté reclama m , a î „ Чігфй. Pe membrii partidului poporal îi r o 8 a ; ca atât la oraşe, cât şi prin comune s a conscrie pe toţi ce! îndreptăţiţi la alegere, p j restanţier! să-1 îndemne şi ajute a-ş! plăti Contribuţia. Amësurat §-luï ѢЪ al legii electorale tn luna lui Maiu comisiunea centrală va trimite în fie-care comună o coraisiune specială pentru conscrierea alegëtorilor. Şedinţele acestei comisiuni după § 25 al legii electorale sunt publice. „M. Állam" rogă pe bărbaţii de Încredere ai partidului poporal, ca să se présente înaintea comisiuni lor cu consemnarea, ce şi-au făcut-o despre alegători, şi să pretindă introducerea in listă a celor îndreptăţiţi, motivându-şî cu documente pretensiunea lor, ca să se evite spesele, ce ar fi împreunate mai târziu cu reclamarea. Ceea ce recomandă „M. Állam" membrilor partidului poporal, recomandăm şi noi bărbaţilor de încredere ai partidului nostru naţional. Deşi nu participăm la alegerile dietale, totuşi nu trebue să lăsăm a ni-se ignora dreptul electoral, care îl putem şi suntem datori a-1 deprinde în alegerile municipale.

Redactor la „Dreptatea" este dl Dr. Georgia Candrea, eră dl Dr. Valeria Bra-nisce, care şî-a început Sâmbătă lunga pe-dépsà de doi ani in Vaţ, a rëmas numai editor al foii.

Din temniţa delà Vaţ au fost eliberaţi dnii Dionisiu Roman şi Nie. Cristea împlinindu-şi pedépsa de câte 8 luni, la care au fost condamnaţi în procesul Memorandului.

Direotorul suprem dl Euncz Elek a vi­sitât Marţi şi Mercuri gimnasiul nostru asistând Ia prelegeri şi ţinend un esamen cu şcolari! din a IV-a cl. gimnasială.

Terorisări noue în 1 a c. înveţătoriul din Tiur Georgia Fagarasán la ordinul judeluï de instrucţie Oelberg din Alba-ïulia a fost escortat prin gedarmi In temniţa de acolo sub cuvînt, că ar agita în contra Magiarilor.— Pe cum i-se scrie „Tribunei", înveţătoriul din Cióra Simeon Socaciü e deţinut la Alba-ïulia tn carcer preventiv, pentru că pe timpul procesului „Memoraodului" ar fi scris o adresă de aderinţă aeusaţilor. Adresa a fost confi­scată înainte de a se speda. Cu tote acestea e urmărit atât numitul înveţătoriu, cât şi 19 locuitori din Cióra. Cu terorisări de acestea partidul liberal nu va resolvi cestiunea de naţionalităţi, ci va încorda şi mai mult rapor­turile de naţionalitate.

0 nonă broşură politică. Dl Eugen Brote, unul din refugiaţii noştri politic!, a publicat de curênd un studiu important despre cestiunea nostră. Studiul lucrat cu aparat sciinţific şi eu deosebită cunoscinţa de causă a apărut In Berlin sub titlul: „Die Rumänische Frage Ш Siebenbürgen und Ungarn, eine politische Denbchift." Autorul cu multă diljginţă a colectat datele de lipsă spre a pune cestiunea română înaintea străinătăţi! in o lumină cât se pote de vie. Diarul „M. Allam," care apreţieză acesta scriere destul de favorabil, фсе, că ea în adevëratul Înţeles al cuvîntulnî este un magazin de documente cu privire la cestiunea română şi ca atare pote face un servit folositor atât istoricului cât şi po­liticianului, în broşură se espun şi probeză cu documente gravaminele Românilor, şi sperăm, că interesul faţă de suferinţele popo­rului se va potenţa şi tn Germania.

Antisemiţii in oonsiliul oomnnal din Viena cuceresc tot mai mult teren. înainte de acesta cu un deceniu elementul liberal-jidovesc era atotputernic în consiliu. Antisemiţii abia numërau câţiva ablegaţi din al III-Iea colegiu electoral. La alegerile suplementare diű dilele trecute din 46 de mandate vacante antisemiţii au obţinut cu candidaţii lor 20 de mandate, eră liberalii numai 18, şi pentru 8 mandate va fi balotaj, şi e mal mult decât

"s ígÚr7~CÍ l ï b O l o ^ u . í т о . « „ , l . . e „ 1 ; ЦІШ

în consiliul comunal vor fi aşa dară 71 liberali şi 64 antisemiţi. Urmarea probabilă va fl alegerea lui Lueger de viceprimar şi împlinirea altor dorinţe juste ale creştinilor. După cum vestesc scirile telegrafice, antisemiţii au În­vins şi la balotaj. O scire mai detaiată spune, că la balotaj antisemiţii au mai câştigat 4 mandate.

Atentat asupra monumentului Iul Hental Monumentul din Buda ridicat în onórea Iul Hentzi, care la 1848/9 s'a luptat cu eroism pentru tron şi dinastie, de mult e un spine în ochii şoviniştilor magiarl. Dacă el nu &t avé respect dë Viena de mult ar fi măturat din Buda numitul monument. în nóptea de 2 spre 3 a c. un domn elegant a cercat un atentat cu dinamit asupra monumentului. Io urma esplosiunil puternice a bombei s'au spart fereştile edificiilor din apropiare, dară monu­mentul a rëmas nevătemat. Poliţia şi miliţia s'a pus în mişcare, ca să pună mâna pe ele­gantul făptuitor, pe care mai mult! l-au vëojut umblând în jurul monumentului. Dară până acum nu 1-an putut prinde. Ca suspect a fost deţinut redactorul lui „Oivasd" Szeles, care e condamnat la 6 luni carcer pentru lesa maiestate şi s'a lăudat, că va dîrîma monu­mentul cu dinamit. Faima despre atentat a produs în Viena o impresie naplăcută. Ministrul Perczel cnalifică de crimă ridearea unul monu­ment lui lancu, care a luptat pentru tron şi dinastie, eră şoviniştii din Pesta cercă a ruina monumentul lui Hentzi.

Cas de morte. Augustin Pelle protopo­pul distr. Someş, paroc de Pomi, asesor consis­torial, a repausat în 27 Martie a. c. în anul al 61-lea al vieţii şi al 27-lea al preoţiei.

în ved amintirea Iul!

Pag. 110 U N I R E A Nr. 14

PARTE SCIINTIFICÂ-LITERARA. Instituţiunile calvinescl în biserica românescă din Ardélu.

F.

Suprimarea episcopateloru sufragane şi nimi­cirea puterii arcbieresci a mitropolitului.

(Continuare.)

Episcopiile sufragane, despre cari avemu dovedi, că probabila n'au esistatu nici odată, «inducă documentele sună probabilă de­spre altű episcopatű. între aceste amintimu mai întâiu episco-patulü delà Bistra In Transilvania în comitatulu Turda-Arieşu.

Iu dalteria mitropolitului Simeomî Ştefană dată lui Parteniu episcopului delà Muncaciü se amintesce, unu episcopu „Saba Bisz-tranensis", eră in o scrisóre alui Georgia Lipppai archiepiscopulu delà Strigoniû acelaşi episcopu se numesce „Zaba Bistrinski". l)

Petru Maîoru vorbindu despre episcopulu acesta, astfelu es-pune lucrulu, ca şi cum în dalterie s'ar фсе apriatu, că episcopulu Saba a fostă din Ardélü. Dalteria în adevëru înse nu ne spune nimica despre aceea, că Saba a fostu din Ardelu sau de aire.

Totü Petru Maîoru djce mai departe că episcopulu acesta n'a fostă altuia decâtu episcopulu Vadului, care înse pre atunci locuiea în Bistriţă. Nu aduce înse nici o dovadă în favorulu asertuluï sëu.

Şincal încă reproduce dalteria acesta inse în versiune română. Eră despre episcopulu Sabă se esprimă astfelu: „Despre episcopulu Sava din Bistra, carele se pomenesce in dalteria maï susu adusă, alta nu cutezu a dice, fără că a fostu archireu sfinţitu şi neavêndu eparchia sa a şejutu în Bistra. Doră élu a şi urmatu apoi Iul Ştefanu şi lui losafatu în anulu 1689 sub nume de Sava IL"

în urmă Timoteü Cipariu susţine părerea, că Saba a fostu episcopu la Bistra, a) sub care tare credemu, că înţelege Bistra diu Transilvania în comitatulu Turda-Arieşu aprópe de Abrudu, loculü natalü alû episcopului Petru Paulă Aronu, unde mitroplitulă Şuluţu a funcţionat- ca eapeianu.

Noi înse credemü, că nici una din părerile aceste nu este adeverată.

Anume întâiu părerea lui Petru Maiorä, că Saba ar fi fostă episcopulu Vadului numai atunci ar puté fi adeverată, câudu epi­scopia Vaduiui ar mal fi esistatu pre la anulu 1651, cându fu dată dalteria. Episcopia Vadului înse încă pre la anulu 1628 se vede a fi încetată, deórece mitropolitulă Genadie pre la anulă acesta între titulele sale portă şi titula episcopiei Vadului, cum se

••—şed* -ai* dalteria lui dată prDlggCyft"hrf la* Din împrejurarea acesta se vede, că episcopia Vadului 1628 încetase deja. Altcum nu ar avé înţelesu, ca mitropolitul Belgradului să se numéscà şi alu Vadului:

Din părerea lui Şincai numai atâta e mal pre susu de ori ce îndoelă, căepiscopulu Saba a fostu în adevêru episcopu consacrată. Altcum nu ar avé înţelesu chemarea Iul la consacrarea unui epi­scopu. Canonulü 1 alu apostoliloru din Pravilă prescrie, că epi­scopulu să se hirotonescă de doi sau trei episcopï. Şi chemarea lui Saba de cătră mitropolitulă Belgradului Simeonu Ştefanu la consacrarea lui Parteniu episcopulu Muncaciulul şi a avute temelulu Seu în disposiţiile dreptului orientalu din Pravilă.

Ce dice mai départe Şincai despre Saba, că neavêndu eparchie, ar fi şedutu în Bistra, este numai o conjectură, la care a trebuitu să alerge spre a esplica barëmu încâtva lucrulu.

Dacă Saba n'a avută eparchie, causa nu póté fi alta decâtu sau că din causa gónelorü din ver o parte nu putea să-şî ocupe ecaunulu, sau că era numai episcopu titulariu. Şi în unu casă şi în celalaltu în dalterie nu s'ar fi numită după loculu, unde petrecea silitu de împrejurări, ci după cetatea, pentru carea fu sfinţitu, fie e i avea în adevëru diecesă, lie că purta numai titula cetăţii. «)

') Petru Maioru »Istoria bisericei Romanilorü« pag. 163. Dalteria în originala latina întregă se află la Pray »Specimen hierarchiáé hungaricae« t I fi de acolo la Petru Maîoru »Istoria bisericei Românilor» pag. 163, eră muti­lată la Leurianu şi Bâlcescu »Magazine istoricu pentru Daciac t. III pag. 261 • In versiune română la Şincai «Cronica Romaniloru« la anulu 1651.

») »Acte şi Fragmente« pag. XII. s ) »Acte şi Fragmente« de T. Cipariü pag. 253. *) Că şi în resărita aü esistatu episcopl titulari, parte, cari purtau ti­

tula тег unei diecese in partîbus inflZelium, sau şi numai titula ver unei cetăţi w póté vedé la Vehring »Kirchenrecht« pag. 635; eră în România suntu , | astădl arcluerel t.tularl fără diecesă numiţi archiere! locotenenţi, cari portă numele după cetăţile : Ploescl, Cralova, Rîmnicn, Pitesc!, Botoşani, Bacău, Ber-Wtt şi Galaţu. VedI legea din 14 Dec. 1872. N'are deci nici unü temelü ceea ce susţine Şaguna în »Compendiulu de dreptu canonici pag. 117 că biserica resăritulul nu cunósce decâtu episcopl cu diecesă, fie că suntü ' creştini, fie că au peritü cu totulu.

3)

7) 8)

in ea

Ma! corectă în câtva a purcesü T. Cipariu, care susţine, Saba a fostu episcopulu Bistrel, va să фса Bistra era în adevè scaunnlă unul episcopu sufraganű mitropolitului Belgradului.

Durere, că Timoteu Cipariu n'a cercatü mai de aprópe, i unde póté fi Bistra aceea.

Dóue împrejurări ar fi putută s ă ! arete calea, pre саи avea să mergă, ca să afle, că unde este Bistra, în carea Saba! episcopu.

Aceste suntu, întâiu, că Parteniu era unü episcopu nu t mânescu ci rutenescu, şi a dóua, că Saba în scrisórea archief scopului Georgia Lippai delà Strigouu se numesce cu numele n tenescu „Bistrinsky".

Considerându aceste dóue împrejurări, credemu, că era di stulû de aprópe cugetulü, că Saba a fostu episcopu rutenescù 1 nu românescu. Atunci şi Bistra a trebuitu să fie între Ruteni jj şi comună rutenescă şi nu românescă. Şi cercându numai şemij tismele dieceseloru rutenesci din Muncaciü şi Eperjes ar fi aflaţi acolo următorele comune cu numele Bistra:

1. Bistra de josu (Alsó Bisztra). *) 2. Bistra mică (Felső kis Bisztra). a) 3. Bistra Grasna (Krászna Bisztra). 4. Bistra Turja (Turja Bisztra). *) 5. Bistra de susu (Felső Bisztra). 6) 6. Bistra rusescă (Orosz Bisztra, e) 7. Bistra Crajnya (Bisztra Krajnya). 8. Bistra Stropco (Bisztra Sztropko). Fiindu acum vorba de consacrarea unui episcopu rutenesci

de cătră mitropolitul Belgradului Simeonü Ştefanu cu împreună Iu crarea unul altă episcopu, care portă şi numele rutenescu de „Bis trinsky" fiindü mal departe 8 comune rutenesci, car! purta numeli „Bistra", pre cându românescă este numai una, nu póté fi fărl temeiû deducerea, că Bistra de sub vorbă nu e Bistra din Ardeii ci una din cele 8 Bistre rutenesci, şi încă cu atâtû mai vîrtosi că pre la 1651, cându s'a întîmpiatu consacrarea Iu! Parteniu, ti Ardelu nu mal esista nici o episcopie sufragană, şi afară de aceei Bistra din Ardélu era prea aprópe de Belgradu, decâtu ca să póti fi probabilu, că şi la Bistra era scaunu episcopescă. De altă pari nu ne este cunoscută ca Rutenii pre timpurile acele să fie avuţi şi alţi episcopl afară de cela delà Muncaciü.

î..o.s д.во^иш v o m i yedé, în resăriţu a esistatu datina, ci prin mănăstiri se aflau episcopï consacraţi, şi chiaru şi Româfli din Ardélu aă avutu atarl episcopï. De ce să nu fie fostu şi li

W t l ^ Ruteni unu atare episcopu în ver o mănăstire ? Şi în adevëru ti á accesa Muncaciului îu apropierea comunei numită Bistra de susi

u u v ^ Bisztra) a fostu o atare mănăstire de călugăr! basilitanl (Felso -temu să фсепш cu destulă temeiû, că Saba Bistranensis Şi aşa puv <idu rutenescu. a fostă episcv. semu numui atâta, că, dacă Bistra din Ardélü a r i

Ma! adaű'c 1 scaunu episcopescu, mai că n'ar fi cu putinţă si fostu pre la 165 "o ceva urmă sau tradiţiune despre scaunulu epi' nu fie rémasü acoi, K nici tradiţiun! în Bistra din Ardélü despre scopescu. Nici urm», ^escu nu se află, eră în titulatura mitropo' ver unu scaunu episcop , nu se amintesce nici în unu documents litului Belgradului Bistra de cari dispnnemu astădju gnü numëra şi episcopia Galaţulul de

2. între aceste pute!' d.utü, că Galaţuhl să fie fostu o epi' lângă Oltö, încâtu e de necre. 'lui. scopie deosebită de a Făgăraşu^* *

^ ţdecâtu mănăstiri călugăresc!. Nn Episcopiile, cari n'au fostu <-i biserica resăritulul şi a apusului

numai în Ardélu, ci şi pe aire î n > e

î n UI»ele mănăstiri şedea câte era datina în timpurile trecute, că, 'gumenulu mănăstirii, câte odati unu episcopu, care câte odată era e£ preste mănăstire şi aparţinea* nu. 9) Dacă era şi egumenu, atun^pescă. tele ei deprindea jurisdicţiune episcc. s^ólü au fostu în timpurile"

Atari episcopl se vede, că în A i 0 (

vechi mai mulţi, şi anume: í _ _ _ _ _ ^е 1896, pag. 51.

') Şematismulu diecesel Muncaciulul pn ') Totu acolo pag. 31. !; s ) Totu acolo pag. 58. "ai, *) Totu acolo pag. 139. ѵф, s) Totu acolo pag. 38. i f l

e ) Totu acolo pag. 134. 3 9 б > ѴЧ- 33. ') Şematismulu diecesel de Eperjes pre 1 8 ) Totu acolo pag. 163. 1 8

9 ) Vehring »Kirchenrecht« pag. 585.

Ü N I R E A Pag. I I I

1. Episcopulu delà Fel-Diod In comitatulü Albei de josu. în documenta collaţionalu din 1557 ajă reginei Isabella se amin-nnu Christoforu, pre care regina îlu constitue de episcopu

i mănftstiriî Fel Diod „episcopus claustri Fel Diod", pentru cel I mirturisescu credinţa grecescă, şi ti dă „episcopatum claustri IDiod cam omnibus ejusdem episcopatus pertinentiis ac proven-< rí emolumentis." l) Petru Maîoră e de părere, că episcopulu Christoforu

; episcopulu Silvaşului, care perdindu-şi moşiile sale, a dobândită istirea delà Fel Diod, şi de acolo poveţuia eparchia Silvaşului.2) rgată Petru Maioru la părerea acesta, fiindu că susţine, că e neaudită, că egumenulă unei mănăstiri să se numescă

pfBCopô. Şi aşa dacă Christoforu a fostă episcopu, cum se vede, la fostă tn adevërù, atunci a trebuit să-şî albă diecesa sa, şi i oumitu alu mănăstirii delà Fel Diod numai pentru că locuiea I mănăstirea aceea.

La aceste şi noi феетй, că superiorii mănăstiriloră ca atarl ! s'aü oumitű nici cându episcopî. înse dacă superiorulă era şi

consacrată, atunci purta şi titula de episcopu alu acelei itiri. Şi aşa Christoforu fiindü şi superiuru mănăstirii din Fel şi totu odată şi episcopu consacrată, s'a putută numi pre

tulu episcopulu mănăstirii aceleia. în Germania de pildă au fostă In mai multe locuri episcopî

I mănăstiriloră, episcopi claustri, Klosterbischöfe. 2. Epcscopulu delà Feleacu în apropierea Cluşulul. între scri-

rile familiei preoţesc! din Feleacu se află unele documente, cari du afară de totă índoéla, că la Felécű In timpurile vechi au fostă

jiscopi. Documentele din bunăvoinţa familiei s'au publicată in ráivu pentru filologie şi istorie" pag. 770 şi uu. în ele se amin-

I trei episcopi delà Feleacu, anume : Petru, Marcu, despre care pce documentulu, că a fostă green, şi banco.

Nu este de crezută, că episcopii delà Feleacu au fostă epi-»pî cu diecesă, căci atunci incetându episcopatulű, mitropolitulu lilgradulul ar fi luată în titulatura sa şi titululu Feleaculul, ceea ce

din documentele, ce le avemù astàdî, nu se vede a se fi în-

Mai probabilă este, că cei trei episcopi amintiţi au fostă su-riorl mânăstirescî, cari aveau şi ordulă eoiscopescu, sau episcopi

Inâstiresci, de-órece la popoporulu de acolo până astădî esistă îdiţiunea, că în Feleacu a fostă óre cându mănăstire de călugări.

* * Conservarea numelorű episcopateloru sufragane în titulatura BOlituluÎ Belgradului, şi suprimarea titulaturei de mitropolitu principii calvinesci. Pre cum s'a putută vedé din puţinele

ne istorice, cari ne-aü rëmasu despre episcopatele sufragane

<) Decretulu se află la Benkő »Milcoviac t. Il § 145; de acolo la Fetru tjhiorfi «Istoria bisericei RomâniloriU pag. 164 şi Laurianu şi Bakescu »Ma-! juin istorică pentru Dacia* pag. 205 şi uu., unde e şi in. traducere românescă.

') «Istoria bisericei Romauiioru« pag. 165.

mitropolitului Belgradului, până pre la timpulu, cândă s'a începută supremaţia calvină asupra bisericii românescî din Ardélü, totuşi avemu despre ele unele urme positive, şi chiaru şi câte unü nume7

de alu episcopiloră. Aşa de pildă despre episcopia Vadului, avemü urmă destulă

de sigură în documentulu delà 1533. Asemenea despre episcopia Făgăraşului sau Galaţului avemu urmă destulă de sigură In nu­mele episcopului Macariu delà 1469. Eră ce se ţine de episcopi! din mănăstiri, ne suntü cunoscute câteva nume de ale loru, pre cum aiul Christoforu delà Fel Diod din anulü 1557, alul Petro, Marco şi Danco delà Felécű din anii 1538, 1550, 1595, deşi ace­ştia proprie nu erau episcopî sufraganî în înţelesulă adevărată alu cuvîntului.

Din secululu ală 17-lea Inse, cându a fostă mai puternică presiunea calvină asupra bisericii românescî din Ardélu, nu ne-a rëmasu nici cea mai mică urmă positiva, din carea să putemă de­duce, că pre atunci mal esista barem ună singurű episcopatu su-fraganu românescu în Ardélü.

Atunci mitropolitulu Belgradului şi nesilită de nimeni a tre­buită să iea diecesele suprimate sub guvernarea sa episcopescă nemijlocită. A conservată înse amintirea loră prin aceea, că în titulatura sa a începută a purta şi titulele episcopateloru suprimate, a Vadului, Silvaşului, Făgăraşului, Maramureşului şi aşa mai departe.

Astfelü le-a succesü calvinilorû a da lovitura de morte In bi­serica românescă din Ardélu mal întâia organisaţiunii bisericesci celei mai însemnate după Pravilă, organisaţiunii mitropolitane, după care biserica românescă din Ardélü era împărţită In mal multe diecese, în frunte cu unü mitropolită şi mai mulţi episcopi sufraganî.

Câta de urîtă li-a fostă calvinilorû organisaţiunea acésta, ce prea era asemenea celei catolice, se vede şi de acolo, că deşi mi­tropolitulu nostru n'a Încetată nici in era calvină a se numi mitro­politulu Belgradului, totuşi calvinii în actele loră nu l'aü numită nici odată aşa, ci numai de pildă: „SuperMendens Vladicatus uni-versarum ecclesiarum graecos, rascianos et valachicos ritus observan-tium." >) l

Cuvîntulu „mitropolitu", ca termină catolică nu-lă puteau calvinii nici decum suferi în biserica românescă, şi totu asemene numirea mitropolitului delà ver o cetate, după datina observată şi în biserica catolică, cum se numiea celü românescu delà cetatea Belgradului. De aceea aü mai preferită calvinii a-lü numi numai „superintendentele bisericilorü" după datina calvină.

Cum să fie putută dec! calvinii suferi episcopate românesc! sufragane mitropolitului Belgradului, cându şi numirea de mitro­politu, şi încă delà ver o cetate le era prea urîtă fiindü prea Ie­rarchieă catolică ? (Va urma.)

') Vedl de pildă Coilaţionalele mitropolitului Iosifu Budai de Piskincz din 1660 in «Acte şi Fragmente de T. Ciparifi pag. 60.

Lourdes înaintea forului sciinţel. De prof. Dr. I. Ackerl.

(Continuare.)

Nu sciinţa, ci o purcedere de tot scâlciată |e8te, care spre esplicarea vindecărilor mira-

Sse se provocă la ipnotism şi prin acésta fgrimădesce ipotese preste ipotese. Prin astfel Ide ipotese cercă învăţaţii cei fără credinţă, |.eă-şl acopere nesciinţa. Dacă el ar voi, să fie Isinceri, ar trebui să фса aşa: într'o causă t supranaturală uu credem, eră vre o causă ' naturală nu cunóscem.

Vindecările întîmplate în Lourdes pot 1 si se osebescă în trei clase. în cea dintâiu [st Înşiră vindecările acele, cari deşi sunt ! eetraordinare, totuşi pot să se esplice pe cale Inaturală. Aşa spre es. vindecarea persónelor [isterice, vindecerea morburilor curat nervöse.

I persóne isterice înţelegem de regulă pe íacei omeni, cari mai mult sufer cu închipuire, Idecât în realitate, cu tote că sunt forme de Íisterie atât de grele şi complicate, cât ele i tocmai aşa sunt de incurabile ca şi vătămă­

rile organice. Dar pentru aceea esperinţa ne învaţă, că stări nervöse, ologiri isterice şi altele în urma influinţelor naturale pot să dispară şi adese ori şi dispar, şi de multe ori dispar repede.

Astfel de stări au în vedere doctorii ipnotismului şi sugestiunii, când afirmă, că şi ei pot face „minuni". Medicii din Lourdes la judecarea vindecărilor de felul acesta sunt forte rigoroşî şi nici caşurilor celor mai estra-ordinare de felul acesta nu Ie atribuesc îndată un caracter miraculos.

Cu deosebire se dice despre Dr. de Saint-Maclou presidentul de mai înainte al comisiunii, că el a procedat cu o rigóre aprópe esagerată faţă de vindecările mor­burilor nervöse şi isterice, aşa că se desa-măgira mulţi vindecaţi, cari de ani întregi au fost cuprinşi de chinurile cele mai mari şi acum mântuindu-se deodată în Lourdes de acestea, erau convinşi despre vindecarea lor miraculosă.

A dóua se delatură în Lourdes atar!

morburi, cari cu timpul şi în anumite împre­jurări ar fi putut să se vindece şi pe cale naturală, însă aşa, pe cum s'aă vindecat, aşa de repede, aşa de nemijlocit şi cu deplin succes, trebue să fie considerate ca vindecări miraculóse. Aşa un ochiü morbos póté să se facă sănetos cu timpul, un absces de stomac póté să se vindece, abscese cangrenóse prin operaţii norocóse pot să se delăture, un ac întrat în carne póté să-şî facă însu-şi o cale de ieşire. înse sciinţei îi este cunoscut, că în atarl caşuri sunt margini, preste cari vindecările simple naturale nu pot să trecă, O îndelungată bolă de ochi nu póté să se delăture prin udarea cu apă simplă aşa, cât în momentul urmâtoriă după aplicarea apeî să dispară ori ce urmă a morbului de mai înainte. Nu e tréba naturii, ca un vechiŰ morb de stomac împreunat cu continue vomări aşa să-1 delăture, cât scăldându-se în apă rece ca gheţa morbosul să devină deodată aşa de sănetos, ca el numai decât să potă mânca ca un îmblătitor. Nu póté să se

Pag. 112 U N I R E A Nr. 11

considere ca efectul unor cause naturale, ca Óre cine cu întregi faţa mâncată de cangrenă după o simplă rugăciune aşa să se vindece, cât scorţa cea putredă de odată să cadă, şi faţa morbosului să apară curată ca de curênd rasă. Celestina Dabois de şepte anî purta ta degetul cel mare stîng uu ac rupt. In urma acesteia ea suferia gróznice dureri diua fi nóptea, mâna i-s'a umflat, degetele i-se astrinseră şi i-se strimbară forte. Tote s'au cercat spre delăturarea corpului străiu. Dóue trei septëmàni se făcură tăieturi în carne epre acest scop, dar fără succes. în 20 August 1886 işî îumuiă mâna cea bolnavă în apa grotei. Atunci acul pereurgênd o cale de 8 cm după câteva minute apăru iute ca o eagetă la suprafaţă Ieşind afară prin vîrful degetului. Medicii, cei ce erau în Lourdes, esaminară caşul până la celea mal neînsemnate detaiurl şi pe urmă declarară fără şovăire, e i aci e vorbă de o vindecare supranaturală, ce din punct de vedere al sciinţei nu se póté esplica.

în urmă sunt stări morbóse, cari nici de cum nu pot să se deslăture pe căi naturale, şi pe cari sciinţa din causa acésta In sensul strîns al cuvîutului le declară de morburi „incurabile". Aşa spre es. orbire provenită din deslipirea reţelei ochiului, asur-ijire în urma spargerii ambelor timpane auri­culare, tuberculosă în stadiul ultim, ori ca un picior mai scurt pe cale anatomică să se facă egal cu celalalt şi altele.

în Lourdes înse vin atari vindecări în­ainte, şi caşurile amintite mai la dél pot să se ilustreze cu deci de esemple classice. Aşa de es. a tractat Dr. Boissarie în cartea sa în detaiu vindecarea alor 30 de caşuri de tuberculosă, cari vindecări aü produs mare sensaţie între medici. „Tuberculosis In sta­diul ultim nu au nici uu prospect de vinde­care. Dacă e distrusă odată ţesătura plu-mânilor şi străbătută de găuri afunde, dacă sunt consumate şi ultimele puteri şi e frântă capabilitatea de resistinţâ, atuncia nici de o vindecare naturală, nici artificială nu mai póté fi vorbă. Morbosul vëdênd cu ochii de­vine prada morţii sigure."

Vindecări de atare natură nu se pot In nici un mod esplica prin efectele suge-etiunii cele preste mesura esagerate, despre care unul dintre cei mai renumiţi aperătorl ai sugestiunii, Dr. Bernheim, declară, că „sugestiuuea póté numai să împedece turbu-

rărl în funcţiunile organismului. Nu se póté spre es. demanda unei răniri, să se vindece, ori unul membru organic bolnav, să-şi re­începă activitatea sa întreruptă, pe cât de puţin stă în puterea sugestiunii restituirea unei substanţe perdute."

Vindecările de prima şi a dóua specie sunt aşa dară „din punct de vedere al sci­inţei „utesplicabile", sunt de a se considera ca vindecări miraculóse, cari „trec departe preste puterile naturale"."

Vindecările din Lourdes despreţuesc ori ce calcul omenesc. Cât de adese ori se înşelară morboşi şi însoţitori de al lor, cari împliniseră anumite condiţiuni, sub cari, pe cum audiseră ori cetiseră, s'au întîmplat vindecările celea miraculóse ! Câţi inşi, cari prin rugă­ciuni păreau a da navală acupra ceriului, se depărtară nevindecaţi de acolo şi se vindecară pe cale ori acasă atunci, când abia mal puteau să se gândescă la posibilitatea unei ascultări a rugăciunilor! Câud In 1891, In diua cea dintâiu a peregrinajului naţional frances, zelul de rugăciune al peregrinilor présent! preste tot se vedea a fi forte mare, şi un vestit predicator îndemna în cel mai convingetoriü mod mulţimea spre Încredere, şi ca la şese sute de morboşi manifestară o atare credinţă, de cât care uici cel vindecaţi de Christos nu putură avé mai mare, atunci medicii bureauulul de constatare erau de acea părere, că mulţi vindecaţi li-se vor présenta în diua următore. Şi câţi li-s'aü presentat? Nici unul măcar. Şi nici nu s'a întîmplat vre-o vindecare. Natura-liştilor, cari susţineau, că causa vindecărilor din Lourdes póté să fie iritarea provenită din apa cea rece, le putem arëta sute de caşuri, îu cari morboşiî se vindecară, fără să se fie stropit măcar cu acea apă. Câţi inşi, pătrunşi de cea mai mare credinţă se scăldară în piscină, şi o părăsiră, fără sase vindece? Secând procesiunea teoforă trecu pe dinaintea aşternuturilor lor de suferinţe, ei se ridicară, îşi luară patul şi se duseră.

(Va urma.)

Bibliografie. „Vatra" nrulü 6 a apărut cu urmă-

toriul sumar : Ces гёй de loan Slavici. La Ma­laga de O Berariö. Literatura de astădî de E. Florescu. Hipnotismul de Se. A. Stăn-cescu. PrăvăUa pisicei (fine) după Balzac. Orgueil (Mândrie), de Bonifaciu Fiorescu. Pescarii (fine) de St. Basarabeanu. Cetatea fermecată de Gr. Sima al lui Ion. Sub pa­

trafir de George Coşbuc. Vióra din Crem trad. de C. Ramură. Doué epigrame de Sex Fel de fel Ilustraţiile: Un sclav cel versurile sale. O vînătore de mistreţi. D excursioniste. Flori de mac. Familie merosă. Schoking. De la bal mascat,

La tipografia seminarială se află • vîndare : •

Octoiohnlu oelü micu ediţ. III. ВІаД 1892. Preţulu nelegatü 80 cr. v. a., l e g « cu călcâiu de pânză cu 95 cr. v. a. Legali dimpreună cu Penteoostarinlü costă 1 l i cr. v. a. |

Triodu, crudo fl. 6.50, legatu in pieli tare şi cu copcii fl. 10. I

Orologeriu, crudo fl. 2.80, legatu I piele fl. 3.80. 1

Apostoleriu, folio, crudo fl. 4.40, legii tn piele şi cu margini aurite fi. 6.40. 1

Liturgieriu, crudo 2 fl. 20cr., legatul piele 3 fl. 20 cr. 1

introducere in s. Scriptură de Dr. Vii toru Szmigelski. Partea I. 40 cr., parte» 1 Il-a 60 cr., partea a Hl-a 80 cr., la olaH 1 fl. 50 cr. I

Istoria particulară a bisericei unite m Dr. A. Grama broş. 1 fl. 50 cr.

Testamentulu şi Literele fundaţiona ale fericitului Archiepiscopu si Mitropolit gr. cat. de Alba-Iulia şi Făgăraşu Dr. loan Vancea de Buteasa. Blaşiu 1892. Tipografi

Seminariulul gr. cat. din Blaşiu. Se află i vîndare la Administraţia „Unirii*. Preţui 10 cr., cu partü postalu 15 cr.

Deoretele Conoiliuluî, provincialii pria ediţiunea a H-a broş. 80 cr.

Decretele Conciliului provinciala al doilea, ediţiunea a Il-a broş. 65 cr.

Pregătire la morte, adecă consideri ţiunl asupra maximeloru eterne folositor tuturora pentru meditare şi preoţiloru apr a predica, de Alfonsu Maria de Liguori Doc toru alu Besericei. îu versiune românesc de Membrii societăţii de lectură Inocenţi M. Clain. Blaşiu 1893. Tipografia Semia? riulul archidifecesanfi. Opuiu are 425 p. І 8° micu. Preţulu 80 cr. Editura societăţi

Posta redacţiuniî. Mai multora. Comitd anume pentru primirea şi incuartirarea celor a doresc, să fie de faţa la intronisarea noului noştri Mitropolit şi la solemnităţile Împreunate cu introït sarea, nu s'a format. Dacă doresce deci óre cine să fie atunci de faţă in Blaş, are să se îngrijésd Insu-şl de cuartir.

Mult Onor. Teodor Pop, protopop în Orth Primit cu mulţămită. Pe anul IV s'a achitat In '! 1894. Cel de acum vin pe 1895.

Editor şi redactor rëspundëtor: Dr. Victor Szmigelski.

Cu deosebită stimă cutezu a încunoscinţa pre Veneratnlù Clerù greco-catolicu, că precum şi până acum Iau asupra-mi gătirea de

Iconostase, a m v o i i e , altare şi alte obiecte de ale instruirii interne a bisericeloru, în ce privesce lflCrultí iß ІйбШи ţi dfi SCulîtOFU, llß СОІОГаТВ respective de Ш Ш О Г Ш şi de ВШІІеГи CU ІСОПв Sautß, dimpreună cu aSßlJaTGa aCßlOrH OulßCtß in faţa locului, precum şi ІШТаГва aß iCOIlOStaSe cu preţurile cele mai ieftine.

Gu proiecte oolorate servesou ou pl&oere. Iconostasele ridicate de mine în bisericele greco-catolice au câştigatu recimóscere deose­

bită, şi t o t e më îndreptaţescu la sperarea, că Veneratulû Clerù mê va împărtăşi ocasionalminte de preţuita-I încredere. Silinţa mea se va îndrepta tot-deuna într'acolo, ca şi de aci înainte să meritu renumele celu bunu, care mi-l'am câştigatu până acum.

Prin tarifulu de zone dispărendu depărtările, prin aoésta capaoitatea de oonourinţă mi-s'a măritu. Rugându-më pentru preţuite comande sum cu deosebită stimă Oradea-mare, 10 lanuariu 1892 Carolu Müller,

(7) 8—? auritorü şi fabric, de recuis, bisericesc!.

Tipografia Seminariulul archidiecesan.