Abonamîntulu Pentru monarchie:

Pre anii 6 fl., 1 / 2 anu 3 fi., V< anu I fl. 50 cr.

Pentru s trăinătate: Pre I anu 18 frcs., Va anu 9 frcs., 1 / 4 anu

4 frcs. 50 cm.

Fóea apare în fie care S â m b ă t ă .

Fóe bisericescă-politică.

InserţiunI Unu şiru ga rmond :

odată 7 cr., a dóua oră 6 cr., a treia oră 5 cr., şi de fie care publică-ţiune timbru de 30 cr .

To tu ce privesce fóea să se adreseze la *Ke-dacţiunea şi Admini-

straţiunea Unirii» în

B l a s i u .

Anulü П.

Viţiulu alcoholulul în poporală nostru. *** Terenulu de présente sterilu

alu politicei consumă póté prea mulţii în publiculu românescu interesulu faţă cu alte cestiuni cu multu mai mo-mentuóse pentru desvoltarea nostră. La cugetulu acesta amu ajunsu şi fără voe, cându din statistica comitatului Albei inferiore amu aflatu, că pre teritorulu comitatului acestuia în decursulu anului 1891 s'a consumatu spirtu de bucate în valóre de preste unu milionu floreni v. a. Ca Români ne-amu înfioraţii de con­statarea acésta neîndurată a statisticei. Şi éta pentru c e !

Comitatulu Albei inferiore are 178,021 locuitori. Dintre aceştia 140,265 suntu Români, va să dfcă aprópe 79 procente din poporaţiunea întregă a co­mitatului suntu române. Dacă acum spre a află, câţi bani românesc! s'au datu în acestu comitatu în anulu 1891 pre spirtu de bucate, vomu lua de basă numai proporţiunea acésta a poporaţiunii, atunci luându suma rotundă de unu mi­lionu, pre poporaţiunea română cadü 790,000 fl. v. a. daţi într'unu singuru anu pre spirtü într'unu singuru comitatu.

Calcululu acesta însă la nici unu casu nu póté fi adecuatu. Căci mai în-tâhl este cunoscutu, că poporulu delà sate consumă multu mai multu spirtu, ca celu delà oraşe. Şi apoi ca şi pre airea, aşa şi în comitatulu Albei inferiore Românii locuescu mai multu la sate decâtu la oraşe. De unde e lucru fi-

Blaşiu 13 Februariu 1892.

rescu, că Românii dm acestu comitatu consumă mai multu spirtu, decâtu s'ar veni pre ei după proporţiunea numerică, va să dică mai multu decâtu 790,000 fl. v. a.

însă chiar şi cându nu ar fi îm­prejurarea acésta, ajunge de o cam dată a fi constataţii, că dacă nu mai multu, atunci poporaţiunea română din unu singuru comitatu dă din munca sa pre anu 790,000 fl. v. a. pre spirtu; sau computându după capete, că fiesce care individu românescu din acestu co­mitatu consumă pre anu spirtu în va­lóre de 5 fl. 50 cr. computându aci şi copiii. Prin urmare o familie de doi membri consumă pre anu spirtu de 11 fl., o familie de 4 membri consumă de 22 fl., o familie de 6 membri con­sumă de 33 fl. v. a. şi aşa mai de­parte. Sau computându consumulu acesta pre unu timpii de 10 ani, urmeză că poporaţiunea română a comitatului ace­stuia în timpu de 10 ani dă pre spirtu suma înfricoşată de şepte milióne, nóue sute mii floreni v. a., sau computându după familie résulta, că o familie de 2 membri consumă în 10 ani spirtu de 110 fl., o familie de 4 membri consumă de 220 fl., eră o familie de 6 membri consumă de 330 fl. v. a.

Aci acum nu mai încape resonarea. Aci vorbescu cifrele, vorbesce statistica, sciinţa numeriloru, şi chiar pentru aceea cea mai esactă sciinţă.

Să ne punemu acum întrebarea, óre beutura spirtului este o necesitate,

Numerulu 7.

bună oră ca nutremîntulu şi ca locuinţa, dacă voimu, ca poporulu să se conser-veze? La aceste şi noi, şi cu noi cre-demu, că ori ce cugetatoriu va rëspunde cu unu categoricii : Nu ! Sute de ani a trăitu poporulu nostru fără de spirtu r

şi totuşi a lucratu pămentulu cu dili-ginţă şi a fostu sănetosu. Pentru ce să nu potă trăi şi acum fără spirtu? Pentru ce să dea pre anu sute de mii de floreni pentru unu articula, care nu este nici de cum pentru elu o necesitate ?

De câte ori este vorba, ca poporulu nostru să contribue ceva pentru scopuri bisericesci-eulturale, de câte ori e vorba, să asecureze preotului şi înveţătoruluî o subsistinţă cuviinciosă, tot-deuna se escusă cu aceea, că e sèracu şi n'are de unde.

Să vedemu, óre este serăcia întru adevëru causa, că poporulu nostru aşa greu se înduplecă la aceste?

Dacă suma de 790,000 fl. v. a., ce poporulu din comitatulu nostru o da într'unu singuru anu pre spirtu, o ar da odată pentru tot-deuna spre asecurarea subsistinţei înveţătoriloru poporali delà sate din acestu comitatu, atunci suma acésta cu 5 °/o pre anu ar da unu ve-venitu anualu de 39 mii floreni. Din-aceste 39 mii floreni v. a. s'ar puté da salaru de câte 300 fl. pre anu la 130 învăţători pentru tot-deuna, fără să maî fie lipsă de repartiţiuni şi alte fonduri.

Acum şcole românesci gr. cat. în comitatulu Albei inferiore suntu 83 . Şcole gr. or. la nici unu casu nu suntu maî

Feuilleton. *Ж —

Muiere, unde suntu pîrîşil tel? Suvenire din Algeria.

în 1860 compania nostră, la carea ser­visem, petrecea sub corturi în partea de méója di a Algeriei pre oazulü Varghla aprópe de deşertulu Saharei.

Chemarea nostră eră, să apărămă pre colonii respîndiţi în oază de glótele vaga­bundé ale Beduinilorü şi Kabyliloru şi să provedemu cu escorte caravanele rătăcite pre marginile deşertului.

De regulă unu plotonă se punea la dis-puseţiunea caravaneloru.

Odată s'a data ordină companiei mele, să escorteze o caravană la portulă Filippevile.

în caravană eraă peregrini, cari mer­geau la Meca, neguţători, câţiva colonişti euro­peni şi unu călugără cerşitoriă caldeo-armenă.

Lungă nume а avută acesta călugără bravă, numai de atâta îmi aducă aminte, că Га chemată Ben-Emanuil. Călugărulă cu barbă negiă, cu ochi săgetători şi cu na-sulă seu romană erá imposante. De altmin-trea acestu bărbată inteligentă afară de limba

sa maternă maî vorbiă perfectă încă si arabesce, latinesce şi italienesce. Conversa amicală cu ostaşii italiani, şi dacă sera după ostenelele călătoriei de preste di venia între noî, îlă îmbiamă cu cafea fertă de noi şi cu pâne de doue ori coptă. Ca răsplată apoi ne binecuvînta şi ne dăruia rosarii aduse delà Ierusal imă, saă ne esplicá Biblia adaugendă câte o istorioră religiosă, ce a auo^it'o ca tradiţiune între Armenii din Asia. Tradiţiunea a c é s t ^ p ó t e să fi ajunsă la dînşii încă pre tirap^m Dluî Christosă. E tă vë istorisescă o legendă aşa, precum o am audită delà prietinulă meă Ben-Emanuil. Legenda acésta se referesce la celea scrise de s. Ioană Evangelistulă în capă 8.

Nu eră pre timpulă Dluî Christosă în cetatea Ierusalimului, — îşi începă povestea părintele Ben-Emanuil, — bărbată aşa nobilă, cá lassi Ben-Mifiboséth neguţătoriulă, proprie-tariulă mare şi fariseulă ad honores. Chiară şi Romanii l 'aă căciulită dându-î dreptulă de cetăţenie.

A avută proprietate estinsă, grădini şi palaţuri frumóse. Cinci sute de cămile de ale lui purtau mărfuri de mare preţă la Libanon şi în ţinuturile Tirului şi ale Bido­nului. Ba până şi la Egiptă ajungeau agenţii lui. |

Dar elă se şi distingea intre soţii sei. Perdéua frumosă în valóre de mai multe sute de talanţi, carea eră at îrnată în tem-plulă din Ierusalimă, a fostă dăruită de dînsulă. Dădea ospeţe strălucite, şi cu ge -nerositate împărţia banii între sëracî, firesce numai aşa, dacă-iă vedea lumea, căcî în rea­litate avea acea slăbiciune, că pre nevëdute n 'ar fi dată nici o jumëtate de dinară. î n să aşa eră datina pre timpulă acela.

Cu tote că erá deja înaintată în etate, totuşi îi plăceaă aventurele amorose. Nu vë miraţi dară, dacă şi-a aruncată ochii p re muierea prefectului seă, pre Fenena cea cu ochi negri şi buze purpurii. De o parte şi Fenena a dată causa la acésta, că sciá ochi aşa de frumosă.

însă frumosă Fenena nu numai pre ne­guţătoriulă betrână l'a scosă din minţi, ci şi pre Iezrael. Apoi nici acesta n'a fostă óre care trasă—împinsă, căci elă erá fruntaşulă fariseiloră, legiuitoriă şi cărturariă, ce p r e timpulă acela erá mare lucru.

A fostă odată ună ospeţă mare în casa neguţătoriulă, unde s'aă adunată mai mulţi şi anume Iezrael, Chahul, Phanuel, Lenuel Iehonia, Abimeleh, Ieroboal şi Bendekar, toţi bărbaţi de frunte, cărturari şi farisei. Toţi eraă

Pag. 50 U N I R E A Nr. 7

multe de 50, şi aşa numaî din venitulu anualii de 5 °/o alu baniloru, се-ï dă poporulü nostru într'unu singură ană pre spirtu, ar puté asecurá salarulu de 300 fl. la înveţătoriî români din comitatu fără să ne tememu atâta de proiectulu nou de lege cu privire la urcarea sa-lareloră înveţătorescî la minimulu de 300 fl. V. a.

Acum eredemu, că nimeni cu dreptu cuvîntu nu póté numi sëracu pre unu poporu, care pote face aşa ceva singură cu suma, ce o dă într'unu singura anu nu pentru împlinirea unei necesităţi, ci pentru unu viţiă. Căci dacă poporulü nostru s'ar puté însufleţi de causa cultu­rală în mesura aşa de mare, cum este pa­sionată de beutura spirtului, atunci ar puté face minuni. Să-şi închipuescă ori şi cine, ce amu puté face pentru cul­tura nostră cu cele şepte milióne şi noue sute de mii floreni, ce-i dă poporaţiunea română din comitatulu Albei de josu în timpă de deee ani pre spirtu? Ce vomă dice însă, dacă vomă merge şi mai departe? Ce vomu dfce, dacă vomu considera, că ceea ce se întîmpla în comitatulu Albei de josu, se întâmplă şi şi în celealalte comitate, şi încă în unele póté în mesura mai mare? Ce vomu ^ісе, dacă constatarea din comitatulu Albei inferiore o vomu estinde la toţi Românii din patrie ? Dacă unu individu română după statistica comitatului Albei inferiore dă pre spirtă într'ună ană 5 fl. 50 cr. , atunci trei milióne de Români daă într'ună ană pre spirtă 16 V2 mi­lióne floreni. Dacă aceste 16 Va milióne floreni le-amă puté folosi pre scopuri culturale scolastice, atunci ce nu amă puté face ?

Perderea materială însă este numai una din perderile cele mari, ce ni-le causeză beutura spirtului. Ba perderea materială nici nu este cea mai mare, dacă o vomă alătura cu perderea sani­tară şi morală.

Din resultatele statisticei europene este constatată, că popôrële dedate cu vi-

după moda de atunci în haînă lungă şi cu perü parfumată. Numai Bendekar erá în tunică scurtă şi în coturni romani. 1-s'a şi şedută aşa, căci erá cá ună brada. Cu veselie s'a continuată ospeţulă, şi cursese multă vină pre gâtlejulă ospeţiloră, cândă se îndreptă Bendekar cătră domnulă casei dicendă: „Audi tu, Mifibozeth ! în reă lucru îţi sfarmi capulă, căci cum am băgată samă, la betrâneţe ai nebunită de Fenena cea frumosă. Nu numai tu, ci şi Iezrael. Nebuni bëtrânï mai sunteţi, înzădară vë sfărîmaţi, nu vë veţi ajunge scopulă, pentrucă Iemini bărbatulă ei este forte ja lusă , eră dînsa nu së póté seduce. Dară ce-mi daţi, dacă voia face, să vë ajungeţi scopulă?"

La acestea aă rîsă cu toţii, apoi aă tăcută. S'a sfârşită ospeţulă, şi s'aă împrăştiată

cu toţii, numai tunicatulă Bendekar a mai remaşă la o cuatercă. Apropiându-se de dînsulă domnulă casei l'a agrăită ast-felă.

„Benenkar, ce ai disă mai înainte? Mi-se pare, că ai disă, că-mi vei ajuta, să-mi ajungă scopulă?"

„Aşa este," răspunse Bendekar. „Aşa a m disă ; dară sciî, că în dilele de acuma numaî cu bani poţi face ceva. Ce-mi veî dá, dacă-ţî voia ajuta?"

„Patru talanţî." „Nu-mî paşă, dacă-mî veî ierta şi ceî

ţiulă beuturei de spirtă decadă din ce în ce totă mai tare în privinţă trupescă, şi generaţiunile devină din ce în ce totă maî slabe şi maî amărîte. Evidentă se vede acésta din împrejurarea, că în ţinuturile, în cari graseză beutura spirtului, din ană în ană cu osasiunea recrutării se află totă maî puţini tineri apţi de miliţie, şi de altă parte din îm­prejurarea, că în atari ţinuturi mortali­tatea este cu multă mai mare ca airea, câtă dacă nu se va pune stavilă viţiului acestuia, atunci se pote mai calcula timpulă, cândă poporaţiunea respectivă se va stînge cu tóula.

Totă aşa sta%icrulă şi considerată din punctă de vedere morală. Aceea-şi statistică arată, că numerulă crimeloră crescă, precum cresce într'ună poporă beu­tura spirtului, şi la acela-şî poporă cri­mele suntă multă maî multe în clasele, în cari graseză maî multă beutura spirtului, şi chiar şi în clasele acestea crimele suntă mai multe în acele tim­puri ale anului, cândă poporală consumă mai multă spirtă, cum este p. es. la sărbători. De aci urmeză apoï, de po­pôrële acestea se tîmpescă pentru ori ce idei de progresă, şi se facă apatice faţă cu căuşele şi cestiunile cele mai de vieţă ale loră. De unde dacă din pun­ctele aceste de vedere amă puté face ună studia detaiată asupra poporului nostru, atunci cu multă durere şi mâhnire su-fletescă la elă pre lângă perderea mare materială amă fi siliţi a constata perderi mari şi în privinţă sanitară şi în privinţă morală. Perspectiva, ce ni-s'ar deschide atunci pentru viitorulă po­porului nostru, ar fi câtă se pote mai întristătore, şi mai că amă fi ispitiţi a da dreptă duşmaniloră acelora ai noştri, cari predică perirea poporului nostru din viţiulă beuturei spirtului.

Constatândă cu ocasiunea acésta pericululă, de altă-dată ne vomă ocupă de căuşele luî şi de mësurele, ce ar fi a se luă pentru delăturarea lui.

doi talanţî, cu carî îţi datorescă, usurarule bătrână."

„E bine." „Ascultă dară," şopti Bendekar. „Maî

întâia aï să depărtezi pre bărbatulă Feneneî. Maî bine va fi, dacă-lă veî trimite cu marfe la Egipetă. Va fi pre acolo o jumătate de ană. Apoi dispune, să-ţi scrie câteva ş i rur i ; de asta am mare lipsă, căci mă pricepă bine la imitarea scrisorii."

Neguţătoriulă betrână s'a învoită la tóte. Abia a eşită Bendekar, şi în uşe s'a şi

întîlnită cu fariseulă Iezrael. „Nepóte Bendekar, cam cugetă, cevoesce

acela păcătosă bătrână," dise Iezrael. „Spu­ne-mi, ce ţi-a promisă?"

„Nu mî-a promisă nimica. E ă am cerută patru talanţî."

„E bine, eă îţi voia dá optă talanţî şi-ţî voia plăti tóte datorii le, dacă o veî câştiga mie pre Fenena cea frumosă. Dară nu spune nicî ună cuvîntp luî Mifiboseth, în­ţelegi, nicî ună cuvîntă."

Bendekar ca omă de traiă s'a învoită şi la acésta.

î n ceealaltă dimineţă Iemini, bărbatulă frumóseí Fenene, a pornită la drumă cu o sută de cămile. S'a depăr ta tă celă puţină pre şese luni. L 'a trimisă cu marfe la Egiptă.

Planulă luî Bendekar erá, să înduplece pre Fenena cu promisiuni, ca aceea să pri-

Unü proiectă salutară. — Ministrulă de agricultură, contele Andreiă Bethlen, se ocupă cu unu proiectă salutară. Elă voesce să scotă dominiile erariale din manile arenda-toriloră celoră mari, carî le priviaă numaî de isvóre de câştigă, şi vre să le împartă în moşiî mai mărunte de câte 200—300— 500—1000 j ugere, cari apoi are de gândă să le dea în arendă la agronomi absoluţi, la proprietari de aceia, eari aă fostă siliţî a-şî vinde moşiile, cari Insă maî au ceva bani.

Vede ori cine din schiţarea planului ministerială, că intenţiunea e bună. Pre calea acésta maî alesă agronomii tineri voră puté să-şî validiteze cunoscinţele câştigate şi voră fi scăpaţi de îngrigirea de a rămâne fără aplicare, ceea ce se întîmpla acum forte adese-orî. De altă parte se va luá din mâna capitaliştiloră jidovi isvorulă acela de cămă­tărie, ce-lă aveaă din subarendarea domi-niiloră erariale. Intenţiunea cea bună a mi­nistrului se vede şi In nisuinţa de a ridica clasa proprietariloră' micî scăpătaţi. Esecu-tarea acestei părţi ni-se pare însă mal grea, de-órece aceşti proprietari de comună aă ajunsă la sapă de lemnă în urma negliginţel şi a vinei loră proprie. А-ï ridica pre aceştia va fi forte anevoiosfi. încercarea totuşi nu va strica.

Pentru ca planulă domnului ministru să fie completă, noi credemă, că va trebui să se îngrigescă şi de ună institută de credită anume pentru aceşti arendatori, delà care să-şî potă căpăta banii de lipsă pentru a-se provedé cu fundulă instructă recerută la purtarea economiei. Se фсе , că ministrulă şi în privinţa acesta ar fi făcută deja paşii de lipsă.

Proiectulă e bună. Dorimă însă, ca la realisarea luî să nu se purcedă numaî după consideraţiunî şoviniste, ca în alte lucruri.

Cercurile electorale. Este sciută, că pre lângă legea electorală

duplă din Ungaria şi Transilvania mal are representanţa parlamentară ungară încă ună defectă fundamentală, anume împărţirea ne-dreptă şi scandalosă a cercuriloră electo­rale. Anomaliile pre acesta terenă nu maî

mescă în casă pre neguţătoriulă. însă nu a reuşită, muierea virtuosă nu s'a lăsată a fi sedusă, şi după ce neguţătoriulă betrână a avută îndrăsnela de a Intra în casă fără permisiune, muierea onorabilă l'a alungată afară cu o mătură. Totă aşa a păţită şi marele fariseă Iezrael, ba încă şi maî răă, că acestuia i-s'a svîrlită în capă o óla ere-pată. Totă odată li-s'a făcută cunoscută prin Bendekar, că dacă nu voră înceta de a o ispiti, totă casulă se va denunţa la sca-unulă judecătorescă.

S'aă mâniată forte pentru acésta in­famii răă voitori şi aă jura tă rësbunare. Şi cu esecutarea răsbunăriî l'aă încredinţată pre Bendekar, care deja spesase talanţiî căpătaţi şi eră a cerută anticipare de doi talanţî şi i-a şi primită. Acuma-şî bătea capulă, cum ar împlini planulă de rësbunare.

Imitândă scrisórea luî Iemini a scrisă o epistolă, cu carea apoî a mersă la Fenena.

„Feneno," dise trecăndă preste pragulă case! şi frângendă sigilulă unei suciturî de papiră, „cunosci scrisórea acésta?"

„E!" strigă muierea. „Acésta este scri­sórea bărbatului meă. Ce scrie? Dă-mî-o, să o cetescă."

„E de prisosă, îţi voia spune eă, ce e scrisă într 'însa. Bărbatulă tăă Iţi scrie, că a perdută în jocă marfe în valóre de doi talanţî. Dacă nu-I vel trimite In scurtă

Nr. 7 U N I R E A . Pag. 51

au semenii In alte teil şi nu ar' fi espli-cabile, daca nu amu sei, că suntu anume inventate pentru, a face imposibilă naţionali-tăţiloru nemagiare participarea corespundetóre In vieţa parlamentară. Noi Românii ne-amă plânsu destulă In contra acestora uedreptâţl . Nu amă aflată ascultare. Cu atâtu mal viuă ne este bucuria, cândă vedemă, că adeverulă reclamaţiuniloră nóstre începe a străbate şi printre Magiarl. Partidulu independentistă încă In parlamentulă t recută a fostă pre-sentată ună proiectă de lege în causa re­formei electorale. A remasă nebăgată în samă. Âstădji avemă înaintea ochiloră ună articuţă ală diaruluî pestană „Magyar Állam" totă despre abnormităţile sistemului nostru représentative, pre care-lă reproducemă fără comentară. Etă-lă :

„împărţirea necorectă a cercuriloră elec­torale n'a fostă nicî odată aşa de bătătore la ochi, ca la alegerile din urmă. • S'ar miră omulă, câtă ignoranţă geografică şi statistică a putută să umplă capulă celoră ce n 'aă ro-tundită în proiectulă legii electorale cercurile de alegere, dacă nu ar ' sei, că nu lipsa cu-noscinţeloră geografice a fostă motivulă îm­părţirii celeî rele, ci apucăturile corteşescî ale partidei delà guvernă.

Ardelulă pentru esemplu a fostă privită până mal erî-alaltăerl ca o ţară de pradă. Pre toţi deputaţii căijuţî îî scotea guvernulă acolo. Şi asta mal alesă din causă, că cercurile cele mărunte se potă câştiga uşoră prin banî şi cu puterea. Este întru adeveră revoltătoră şi o batjocură a représentante! poporale, că pre cândă pre airea alegătorii suntă siliţi a aştepta de dimineţă până Intr 'altă di dimineţă, pre atunci p. e. In Ocna Sibiului 77 aă votată pentru Ugrón Zoltán, 69 pentru Tisza István, de-órece nu suntă mai mulţi de 200 alegători. Totă asemenea stă lucrulă şi în Abrudă, Breţcu, Sigă şi Oláhfalu. Ce felă de représentants poporală este aceea, cândă ună deputată vorbesce In parlamentă în numele aloră 200 de alegători, pre cândă airea numaî câte 4000—5000 potă să tri-

timpă acea sumă, va fi trasă pre furci, înţelegi?"

Sermana muiere a ameţită la auilulă acestei veşti. Cândă apoi s'a deşteptată, şî-a adunată sculele şi vesmintele mal preţiose. Dară înzădară, că tóte n 'aă valorată o jumă­tate de talantă. în supărarea sa îşi smulgea părulă şi rumpea vesmintele de pre sine. Bendekar o a lăsată ună timpă să se năeă-jescă, eră In urmă o a agrăită dicêndu-i:

„Feneno, eă ţi-aşî pute ajuta. Ţî-aşî dá ceî doî talanţî, Insă numai sub o condiţiune."

„Vorbesce, vorbesce, care ar fi aceea?" strigă muierea.

„Nimica alta, decâtă să te laşi, să te sărută."

„Nu, nu!" sbiără muierea. „Aceea nu o voia face!"

„Nici pentru binele bărbatului t ă ă ? " „Nici odată!" răspunse Fenena. „Nic ioda tă? Cugetă bine! Bărbatulă

tăă va ajunge pre furci! Sărută-mă da ră !" Muierea desperată s'a aruncată la pă-

măntă şi a plânsă cu amară. Bendekar stândă pre pragulă uşii î-a dişă :

„Pentru ultima dată te întrebă : voescî să primescî ofertulă meă? E tă ceî doi ta­lanţî — dacă nu, sănătate bună. Bărbatulă tăă preste două săptămâni va spendurá pre furci.*1

„Ba, e, voescă," strigă cu durere Fe ­nena. Bendekar o cuprinse în braţe.

(Va urma).

mită ună deputa tă? Ast-felă de absurdităţi numai în Ungaria se potă întîmpla.

O recunoscemă, o aflămă chiar de lipsă ca oraşele, ca centre de inteliginţă, să aibă o représentante mai amplă; dară şi împăr­ţirea oraşeloră e greşită saă celă puţină an-ticuată. De ce să aibă p . e. Sibiulă, care abia numeră 20,000 de locuitori, doi deputaţi, dacă nu ca să fie cu ună Sasă mai multă, pre care guvernulă să-lă potă deobligá? Oră-şelulă acesta trimite doi deputaţi ca şi Se-ghedinulă, care numeră 85.000 de locuitori. După proporţia asta Seghedinulă ar trebui să alegă 8 deputaţi, ceea ce ar fi o absur­ditate.

O regulare pre terenulă acesta este ne­neapărată de lipsă. Ba nu se pote nicî amâna ; pentru-că dacă aşteptămă multă, eră trece vremea, şi până la sfârşitulă acestui ciclu toţi îşî voră uítá de tréba acésta.

începutulă trebue să se facă cu capi­tala. Este fără îndoelă prea puţ ină , ca oraşulă acesta să nu aibă decâtă numaî 9 deputaţi Orăşelele de séma celoră ca Breţcu, S igă , Ocna-Sibiuluî, Oláhfalu şei. trebue împărţite în cercurile loră ; trebue rotundite cercurile cele cu câte 4—5—600 alegători — căci de aceste suntă destule — precândă altele aă câte 3000—4000 alegători. Să mai adaugemă la aceste, că, de cumva spiritulă dreptăţii s'ar pogorî preste parla­mentă, ceea ce nu e imposibilă, deşi nu prea e de sperată, prin schimbarea censului şi prin ştergerea paragrafului ruşinosă despre solvirea dării, numerulă alegătoriloră să se înmulţescă; ce proporţie s'ar nasce atunci, fiindă cercuri cu 300—400 alegători, faţă cu altele de 7000—8000?

Nu trebue dar lăsată cestiunea acésta nedesbătută ; trebue a stărui, ca împărţirea cercuriloră electorale să fie regulată pre cale novelară." Vomă vedé.

Revistă bisericescă. D i n P a t r i e .

Consacrarea episcopescă a primatelui Vaszary s'a împlinita Duminecă în 7 a 1. c. în capela palatului primaţialu din Strigonu. Actulü consacrării Га înde­plinita nunţiula Apostolică din Viena, Monseniorele Galimberti. După îndepli­nirea consacrării primatele a primită omagiile deosăbiteloru corporaţiuni bise-ricesci, civile şi militare. Acum deci primatele a începută a-şi deprinde tóte funcţiunile înaltului sëu posta. Noi dorimü, ca activitatea noului primate să fie după inima lui Dumnedeă.

R o m a . Starea sanitară a Sânţiei Sale con­

tinuă a fi mulţămitore, în butulă scirilorü tendenţiose, ce le colporteză foile liberale. Dovada este primirea atâta de ostenitóre a deosăbiteloru corporaţiuni, cari aü pre-sentata Sânţiei Sale după datină câte o lumină de ceră din incidentulă sărbătorii din 2 Februariü, cându după călindarulă gregoriană s'a celebrata Purificarea Prea­curatei Fecióre.

Se confirmă scirea, că în decursulă luneî proxime se va ţine consistoruia papală. Până acum între cardinalii, cari voră fi creaţi cu siguritate, se numeră numaî nunţii din Madrid şi Viena şi celă

reservată in petto. Acesta din urmă se dice, că ar fi Monseniorele Boccali.

în luna luî Februariă a anului 1893 va fi îubileulă episcopescă de cinci decî de anî ală Sânţieî Sale. Pregătirile pentru aniversarea aceea frumosă se continuă. Cu insistinţă se lucră şi la biserica dedi­cată Sântului Ioachimă, carea asemenea va fi oferită Sânţieî Sale din incidentulă lubileului.

A u s t r i a . în 28 Ianuariă s'a constituită în

Viena o societate cu numele Leo-Gesell­schaft, avendă de scopă edarea şi lăţirea de scrieri cu caractără religiosă şi morală. Succesulă societăţii este neîndoiosă. Totă ce are Austria catolică mai ilustru, este representată deja în nóua societate. Ade-siunî nouă nu voră lipsi. Binele, ce-lă va face societatea acésta, nu se póté spune. Presa liberală în Austria a cu­cerită aşa dicendă totă terenulă. Com­baterea, stirpirea şi demascarea acelei prese va fi chemarea societăţii acum în­fiinţate. — Dumnedeă să ajute nobilei întreprinderi !

F r â n c i a . în numerulă trecută ală foii nóstre

amă schiţată declaraţiunea colectivă a celoră cinci cardinali francesi referitoră la ţinuta, ce aă să o observe catolicii faţă cu republica. Declaraţiunea numită a întimpinată deja aprobarea tuturora catoliciloră francesi. Până acum 76 epi­scop! aă aderată deja. Cardinalulă La-vigerie asemenea a declarată, că şi elă subscrie tóte cuvintele din declaraţiunea colegiloră săi. Totă asemenea a făcută şi renumitulă parlamentară şi sociologă contele Albert de Mun. Deputaţii Orlea-nişti încă aă aderată. Cu ună cuvîntă semnele tóte pară a arătă, că de aci încolo catolicii francesi se voră puté uni, şi că Frância va porni pre o cale mal corespundetóre trecutului şi aspiraţiuni-loră sale.

Revistă politică. A f a c e r i i n t e r n e .

Resultatulă finală ală alegeriloră este următorulă : guvernamentali 242 , indepen­denţi 83 , naţionali 63, ugronişti 16, fără partidă 5. Voră fi patru alegeri suple-mentare.

Ministrulă preşedinte Szapáry a fostă Duminecă la Timisóra, pentru ca să pri-mescă în persona mandatulă de deputată ală numitului oraşă. în vorbirea sa mi­nistrulă - preşedinte a accentuată învin­gerea guvernului la alegeri, a schiţată reformele, ce voesce guvernulă să le in­troducă, între cari amintire deosebită merită reformele administraţiuniî, regularea valutei şi reforma dăriloră directe. Re-feritoriă la cestiunea naţionalităţiloră a Zisă contele Szapáry, că guvernulă va continua cu politica sa de până aci, ob-servândă articululă de lege 44 din 1868, şi nisuindu-se ă da ţării o administra-ţiune şi o justiţie promptă, Ieftină şi. imparţială. Asta firesce că se va vedé. Noi, judecândă după trecută, puţină spe-rămă delà guvernă. Vomă aştepta după, promisiuni fapte.

Pag. 52 U N I R E A Nr. 7

Oposiţiile se pregătescu la lupta în­verşunată. Foile apponyiste prevestescu deja obstrucţia la desbaterile asupra adresei şi asupra budgetului. Guvernulü din partea sa va pune la ordinea dilei câtu mal curêndu schimbarea regula­mentului casei. Desbateri interesante nu voru lipsi.

Scirile referitóre la crisa ministerială se desmintu ; celü puţinu foile oficióse îşi batü jocü de tote scirile, ce atingă ce-stiunea acésta. Vomü vedé, cine va avé dreptate.

I ta l ia .

Gnvernulü liberală, care a promisü munţi de auru poporului italianü, are dile grele. în tote oraşele, dară mal alesü în Roma, se află mii de lucrători peri-torî de fóme din lipsa de lucru. în Mi­lano aü fostü deja ciocniri sângerose între poliţie şi lucrători. în parlamentü depu-tatulü Barzilai a interpelată pre ministrulü de interne în causa acésta. Ministrulü a rëspunsu, că se va îngrigi de lucru pentru lucrători, dară de altă parte a disu, că lucrătorii nu au dreptă să pre­tindă dela guvernă, ca să le dea de lucru. Crisa e acută; se aşteptă turburărî.

G e r m a n i a .

Legea şcolară formeză obiectulă discusiunil publice în Germania întregă. Tote celealalte cestiunî voră fi numai de alu doilea rîndu, până cându nu va fi re-solvată cestiunea acésta mare. Care va fi sortea proiectului de lege, acum nu se póté încă predice: asta se va sei numai după desbaterile comisiunil de 28. Atâta e certü, că centrulu nu se va învoi la modificări spre scurtarea drepturiloru bi­sericel. E totuşi probabilü, cà legea se va primi în forma propusă de guvernu. însu-şi împëratulu Wilhelm a esprimatü cătră liberali dorinţa sa, ca legea să se voteze la totü casulü. Motivulu acestei dorinţe încă l'a spusü împëratulu, anume s o c i a l i s m u l ü nu se p ó t é c o m ­b a t e , f ă r ă n u m a i p r i n c u l t i ­v a r e a u n e i r e l i g i o s i t ă ţ î a d ê n c ï . Este uşoru de priceputu, ce impresiune aă făcută cuvintele aceste în Germania, care se laudă cu aceea, că este ţera ne­credinţei. Se pare însă, că vremurile acele suntü aprópe de capetü. Sperämü, că dela Germania vorü înveţa şi alte state şi mal alesü alü nostru, care mai­muţă întru tote instituţiunile germane.

R o m â n i a -în dilele aceste se începu alegerile

pentru parlamentulű română. Pregătirile se facu în ţara întregă. Guvernulă a publicată deja în numele partidului con-servatoru manifestulă seă de alegeri. Promite mal multe reforme salutare, pre­cum îmbunătăţirea sorţii proprietariloră şi industriaşi loră mici, inamovibilitatea judecătoriloră, reorganisarea serviţiului igienică, reorganisarea parţială a armatei, modificarea eventuală a tarife! vamale şi reforma instrucţiunii. După semnele de până acum învingerea guvernului pare a fi asigurată.

Corespondinţe. Bucurescî, 26 Ian. 1892.

în serisórea precedentă amu vedutü, prin ce lupte a trebuită să trecă cuvîntulu unire în Stulü Sinodü, ca să Iese învingătoră asupra unieî, unieî şi uniaţieî. Voia să spunu acum ceva despre însemnătatea acestui cu-vîntu în cestiuni bisericesci, fiindü bine a esplică aşa ceva la tote ocasiunile. Dar mai înainte voia referi erăşi pre scurtu ceea ce s 'a tntîmplată cu fratele sëu, cu cuvîntulu catolicii totü în Stulu Sinodu, şi anumită în sesiunea de tomna a anului 1889, şedinţa dela 14 Novembre.

La ordinea eră raportulă comi­siunil asupra ediţiunil cu litere latiue a Ar-chieraticonulul, cartea rituală, care cuprinde rînduelile chirotoniel. După alte cuvinte slo-veuescî, ca podobă, primejdie, isbăvire ş. a. înlocuite cu cuvinte de origine latină, veni în dişcuţiune terminulu grecescă xa&ohxi), tradusă de maioritatea comisiunil prin sobor-nicescă, ér de minoritate prin catolică^ ecu­menică, universală. Stulă Sinodă a adoptată acésta din urmă părere. în decursulă dis-cuţiunii unulă spuse, că „Biserica până la desbinare s'a numită catolică, ér dela des-binare s 'a numită : Biserica catolică de re­săritu şi biserica catolică de apusă. Altúlü a admisă cuvîntulă catolică în cărţile rituale, dar nu în simbolă, unde urechea li-s'a de­prinsă cu sobornicésca. Din contră Ep . Dunăru-de-josu stărui, să se abolescă cu totulă „so­bornicésca" şi să se lase pre sama Muscaliloră, cari suntă destul. „Faptulă, că una din Biserice a usurpată şi se fălesce cu acesta titulă — mai çfise P. S. Sa — nu trebue să ne oprescă de a-lă revindică şi pentru bi­serica nostră română. Biserica de Constan-tinopolă şi cea din Grecia îlă portă cu mândrie . . . . până astădi patriarchii de Constanti-nopolă, de Ierusalimă şi Alesandria se întitu-leză ха&оХіхос латдіадхч?-" — Episcopulă Bômniculuï: Nu toţi. — Ep. Dunăriî-de-josu : P. S. Ta më combaţi cu deprinderile, ér nu cu argumente. Ce! Credeţi, că Grecii nu sciă, că esistă Biserică apusenă, care se nu­mesce pre sine catolică? — E r cătră sfâr-şitulă discuţiunii aduse totă P. S. S a : „Bi­serica, care se fălesce astădi în publică cu acesta nume, nu este universală, ci a unei adunături de câteva naţ iuni , şi am convic­ţiunea, că nu va trece multă, şi una câte u n a

tote învăţăturile şi decisiunile celoră şepte sinóde se voră recunósce ca normă de cre­dinţă."

S 'a revindicată aşadar catolicitatea saă universalitatea pre séma Bisericei române estinse dela Carpaţi până la Dunăre, de vreme ce s'a negată saă s'a disputată acelei Bi­serice, în sinulă căreia nici odată nu apune sórele, şi încă pre singurulă motivă, că bi­serica din Grecia, cu o estensiune încă şi mal mică decâtă a acelei române, şi trei patriarchi, şi încă nici aceia toţi, reduşi cu puterea loră aprópe numai la porţile Constan-tinopolulul, — se mândrescă cu acela-şî nume gloriosă. Pretensiune, nu glumă! Lipsiá a se spune numai, că totă cu acela nume se mândresce şi catolicos-иій patriarehă nesto-riană din Erzerum, — şi tabloulă eră cu desăvârşire universalii. Cu acela-şî surisă de compătimire respingemă şi cualificarea, ce se dă Bisericel catolice de a nu fi decâtă o „adunătură de câteva naţiuni" ; pentru-că

faptulă gloriosă şi mai luminosă decâtă lu­mina dilei este, că dînsa, printre cele preste doue sute de milióne de suflete, cuprinde în sinulă seă chiar naţiunile cele mai civilisate din lume. Aceste naţiuni, aceste milióne de catolici n 'aă lipsă nici măcar de trecerea unui singuru minută spre a veni Ia recu-nóscerea înveţăturiloră celoră şepte sinóde, căci ei le-aă recunoscută şi le recunoscă cu sfinţenie; precândă împrăştiaturile de na­ţiuni, ce formeză aşa fisele biserici ortodoxe, ar avé a se osteni multă forte spre a de­monstra bună oră, că sclavia, în care se află faţă cu puterile lumescl, saă parlamentarismulă cu deputaţi în totă regula, ce l'au introdusă îcî şi colé, ar fi conforme înveţăturiloră celoră şepte sinóde.

Stândă însă la fondulă cestiunil, înainte de tote voia observa, că este o c o n t r a g e r e în termini a pune doué Biserice catolice, una în resări tu şi alta in apusă, cari se deosë-bescă în dogme de credinţă; pentru-că a fi catolică însëmnézà a fi universală, adecă „dela margini până la marginile lumii" — cum dicemă în liturgia S. Yasilie — manţinendă pururea unitatea credinţei. Aşa dară nu este decâtă o singură Biserică catolică. Care este apoi acésta, ne-o spune pre de o parte gla-sulă lumii întregi, care catolică numesce numai Biserica catolică. Ast-felu lncâtă şi acum, ca tot-deuna, e pre deplină justificată obser­varea S. Cirilă din Ierusal imă: „De câte ori te vel găsi ca străină în alte oraşe, nu întrebă, unde este locaşulă sacru, căci şi sec­tele împodobescă cu acesta nume locurile, unde se întrunescă. Şi nici nu întreba numai unde este biserica, ci unde este Biserica ca­tolică : a tare este numele propria ală acestei Mame sânte a nostră a tuturora, care este Mirésa D. N. Isusu Christosă." x ) Ne-o spună după aceea SS. Părinţi , dintre cari éta ce rëspundea S. Cipriană lui Antoniană: „Mï-aï scrisă, să trimită copia aceleia-şî epistole lui Cornelia (Ep. Romei) colegulă nostru, ca de-punendă totă îngrigirea, să scie, că tu comu­nici cu elă, adecă cu Biserica Catolică." 2 ) E dreptă, că şi alţii străini de acesta Biserică şl-aă însuşită numele de catolică, dar rë-spunde S. Augustină 3 ) , „vrendă nevrendă, ei, cândă vorbescă spre a fi înţeleşi de toţi, trebue să numescă catolică numai pre Bi­serica catolică, adecă s'o însemneze cu acela nume, prin care e cunoscută în totă lumea." — Ori ciue altuia aşa dară, numai Biserica catolică n'a usurpată titululă de catolică, ci îlă portă cu mândria ca pre ală seă propria, şi, după cele înşirate, esclusivă şie-şi propria. Şi fiindă-că catolicitatea este o însuşire, ună semnă, prin care se cunósce adevërata Bi­serică catolică, avendă esclusivă acesta semnă, este adevërata Biserică a lui Christosă. Şi prin urmare unirea cu acésta S. Biserică este ună lucru sântă şi absolută necesară. Acum, Părinţii noştri la 1700 aă făcută chiar acesta unire. Prin urmare noi avemă totă dreptulă de a o numi nu numai unire, ci şi Sânta Unire ; şi, mărturisindu-o cu credinţă şi păzindu-o cu tărie coutra vrăşmaşului, — celoră ce-î daă numiri chilóde, le vomă rëspunde, după esemplulă Apostoliloră, că ne mândrimă a suferi ocară pentru Christosu!

Philalet.

«) Catech. 18 n. 26. a ) ep. 52. '•>) De vera relig. n. 12.

Nr. 7 U N I R E A Pag. 53

Comloşulu-mare (Diec. Lugoşulul), 25 lan. 1892.

Multu Onorată Redacţ iunel La înfiinţarea preţuitei foî „Unirea"

m'am obligată a ţine în curentă pre M. O. Redacţiune cu întîmplările maî de în­semnătate din acesta jură . Acum vëdu însă, că am promisă maî multă decâtă potă face. Dar să nu mi-se atribue indolinţă saă ne­păsare faţă cu binele biserieeî şi naţiunii mele, pre carî le îubescă mal multă ca pre mine, ci neîmplinirea promisiunii să se ascrie Imprejurăriloră, în carî trăimă noî greco-catoliciî din aceste părţi infectate de eerbismă, căci totă pasulă spre înaintare pretinde lupte cu multe sacrificii şi abnegărl. Maî de-odată cu înfiinţarea organului „Unirea" Dumne4eulă celă preaîndurată ascultândă oftările serviloră sëi din acésta parochie de a ave o biserică anumită dedicată cultului divină, a ascultată aceste oftări şi după prea-înţeleptele Sale sfaturi a lucrată în inimele binefăcătoriloră, ca cu ajutorulă loră să se aşe(le acela edificiu de multă dorită, şi să scăpămă de nëcasurile Împreunate cu închi­narea de case private, carî de altcum nicî pre departe nu corespundă sublimului scopă. Contrarii noştri însă în desperare, că nu voră mai puté şicana poporulă negenaţî, încă delà începută s'aă svîrcolită în tote părţile, ca să împedece edificarea proiectatei biserice gr. ca t ; nesuccedêndu-le însă, acum după ce mal mulţi locuitori fruntaşi aă părăsită des­t inarea grecescă, rentorcêndu-se în sinulă bisericei catolice, aprinşi de mânie aă cuge­tată, că prin conturbarea sacrului cultă li­turgică chiar în 4 ш а de Botezulă Domnului Isusă Christosă să strice sântei Uniri aşedândă 10 tréscurï în apropiarea bisericei cu gurile cătră acea biserică şi prin desele împuşcături făcendă aşa sgomotă, de pre câteva minute s'a întreruptă s. Liturgie. A dóua ф preoţii neuniţî m'aă atacată in casină s t r igândă: Afară cu uniţii, nu ne trebue uniţî, ună preotă unită este nulă! încă şi maî multă, cinstiţii părinţi aă ameninţată, că më voră toca în capă cu beţulă delà biliardă. Poftimă Iubire creştinescă !

Cu ocasiunea consacrării bisericei din cestiune încă s'aă nevoită a ne blama faţă cu primirea Iubitului nostru Archiereă. Vë-4endă însă, că nu ii-se sfetesce, s 'aă lăsată.

Ne acusă de proselitismă religiosă, pentru-că predicămă susă şi tare adevërurile bisericei nós t re , lăsândă fiesce căruia în voe, ca după placă să primescă saă să re-iepte. Acésta nu e proselitismă, ci împlinirea datorinţei nóstre. Este însă celă mai mare proselitismă, cândă ună protopresbiteră — a-i spune numele nu aflu consultă — pre­tinde delà poporenií sëï a se obliga, că la casă cândă voră ajunge judi comunali, să lucre din resputeri la stricarea sântei Uniri.

Etă, Domnule redactoră, ce lucruri se lntlmplă aci între noî. Şi apoi totă noi greco-catoliciî suntemă cei vinovaţi, noi ceî cu proselitismulă, noi cari voimă să pro-vocămă certe religiöse. Judece omenii serioşi şi nepreocupaţi, şi mal pre susă de tote, judece-ne pre toţi Dumnedeă!

Am aflată de bine a Vë notifica acestea, ca să cunosceţi, ce lupte avemă să susţinemă noî pre aci pentru esistinţa bisericei nóstre.

Primiţi asecurarea deosebitei stime ce Vë păstreză.

Laurianü Luca, parochü greco-catolică.

Colecta cruceriuluî. La colecta cruceriuluî iniţiată de noî

în numerulă 16 ală „Unirii" din 1891 : Au solvită. In Archidiecesă. Parochia

Abrudu, 7 fl. 41 cr. — Parochia Fdfalău, 8 fl. 10 cr. — Parochia Muşca, 4 fl. 78 cr. — Parochia Boziaşu, 7 fl. — Parochia Sâmbotelecă, 5 fl. 90 cr. — Parochia Sân-Iacobulu de Câmp., 7 fl. — Parochia Glogoveţu, 6 fl. 80 cr.

Până acum aă incursă 924 fl. 22 cr. v. a.

N o u t ă ţ i . DistincţitUie. P. O. D. Dr. Demetriă

Radu, parochă română gr. cat. in Bucurescî şi protopopă onorară, este numită asesoră ală S. Scaună mitropolitană de Alba-Iuliă şi Fa­garasa. — Felicitările nóstre cele mai sincere.

Din Bieoesa Oradei-mari. Denumiri, loanu Mihalca, parochă în Şimandă este numită parochă în Medişa; Teodoră Dringou, parochă în Borodulă mare, este numită parochă în Şimandă; Vasiliu Tămaşu, administratorii pa­rochială în Cheniză, este numită adminis­t ra toră parochială în Giungî; loanu Clintocă, parochă în Racova, este numită parochă în Chenizu; loanu Székely, parochă în Tria, este numită parochă în Racova, eră parochă in Tria e numită coajutorulă din Giungî Andreiu Bogdană.

ВІП dieoesa Gherlei. Denumire. M. O. şi Cl. D. Dr. Octaviană Domide, prefectă de studii în seminarulă episcopescă din Gherla, este numită profesoră de teologia dogmatică în acela-şî seminară. — Primescă tinerulă nostru colegă felicitările nóstre cele mai sincere !

La fondulu „Petra Solomonu" — prin colecta Dluî Ioană Suciă inveţătoriă în Că-cuciă şi Sân-Mihaiă aă mai încursă delà: 1. Ioană Suciă, înveţ. 50 cr.; 2. Ioană Grama, not. cerc. în Şerbeni 1 fl. ; 3. Simionă Poruţă, învët. în Hodacă 1 fl. ; 4. Basiliă Albu, înveţ. în Şerbeni 50 cr. ; 5. Filonă Hărşană , pro­prietară în Chiheriulă inf. 20 cr. ; 6. Zacheiă Graură, preotă în Sidriaşulă mare 20 cr. ; 7. Teodoră Luca, înveţ. în Sidriaşulă mare 20 cr. ; 8. Nicolaă Radu, cooperatoră în Teleculă rom. 30 cr.; 9. Alesiă Iaţa, înveţ. în Beica rom. 30 cr. ; 10. Demetriă Moldovană, cooperatoră în Chinceşă 30 cr . ; 11. Vasiliă Moldovană, înveţ. în Chinceşă 30 cr. : 12. Iuliu Craiă, adm. paroch. în Urisiulă inf. 30 cr.; 13. Órecine, 30c r . ; 14. Alesandru Lenardă,înveţ. în Chihe­riulă sup. 30cr . ; 15. Iuliu Hărşană , înveţ. în Chiheriulă inf. 30 cr. ; 16. Ieremie Popă de Hăr­şană , în Chiheriulă inf. 50 cr.; 17. Mihailă Pascu, înveţ. în Reghinulă săs. 24 cr. ; 18. Ioană Olteană, înveţ. în Habică 60 cr. Suma fl. 7.34. Primirea acestei sume prin acésta se cuiteză şi se aduce mulţămită marinimoşiloră con­tribuitori.

La olaltă până acum aă încursă 149 fl. 4 cr.

Blaşiă 6 Februariă 1892. — Georgia Munteană, directoră.

Eeligiunea în armată. Din Viena se anunţă îmbucurătorea scire, că comandanţiloră de trupe ale armatei austro-ungare li-s'a dată ordină, să îngrigescă de mai marea cultivare a spiritului religiosă atâta între ofiţeri câtă şi între soldaţii de rîndă.

Mulţămită. Onorata societate de ase-curare „Transilvania" din Sibiă a dăruită „Reuniunii pompieriloră voluntari din opidulă Blaşiu" ună subsidiă de 25 fl. v. a. Pri­mescă onorata societate „Transilvania" pre calea acésta mulţămită nostră. — Comanda reuniunii pompieriloră voluntari. Blaşiă în 9 Februariă 1892. Georgia Vancea, comand, supr., Petru Vngureană, subcomand.

Adunarea generală a institutului de credită „Patria" se va ţine în 1 Martie u. a. c. în localulă institutului.

Sir Morell Mackenzie, mediculă, care a t ractată morbulă de gâtă ală fostului îm-perată germană Friderică III , a reposată în sëptëmâna trecută de influenza.

Gimnaslu superiorii în Gherla. Precum cetimă în foile unguresci, oraşulă Gherla întru amintirea serbării de o mie de ani delà descălecarea Magiariloră în patria nostră a hotărîtă înfiinţarea unei fundaţi tini de două sute de mii floreni cu scopulă de a se edifica în Gherla ună gimnasiă superioră. în Gherla şi acum se află ună gimnasiă armeno-catolicu cu patru clase.

t Monseniorele Paul J. Palma, arcbi-episcopă latină de Bucurescî, a reposată in Viena la 2 Februar iă a. c. înmormîntarea s'a făcută Vineri în 5 a 1. c. Date din vieţa reposatului vomă da cu altă ocăsiune.

Blanohetele pentru telegrame, ce aă să se pună în circulaţiune în luna acésta, facă posibilă predarea de depeşe şi la oficiile po­stale cu carî nu-să împreunate staţiuni tele* grafice. Forma acestora blanchete este ca a cărţiloră postale închise. Se scrie într 'însele, ce vre să telegrafeze cineva, apoi se tr imite prin postă până la cea mai de aprópe sta­ţiune telegrafică, de unde se telegraféza la locuia destinată. Preţuia unui blanchetă, ce se póté căpetă la tote oficiile postale, face 31 cr., în care se cuprinde şi taxa unei tele­grame de 10 cuvinte. Voindă cineva să tr i­mită o telegramă mai lungă, nu are decâtă să lipescă în partea din lăuntru a blancheteï marcele de lipsă.

Balulă filantropică aranjată în favorulă fondului pentru ajutorarea studenţiloră mişeii în casă de morbă, a reuşită forte bine. Pu -bliculă a fostă numerosă şi alesă. La suc-cesulă petrecerii pre lângă zelulă comitetului aranjatoră, a contribuită fără îndoielă şi sala cea frumosă a otelului „Univers", în care pentru prima dată s'a ţ inută acesta bală. Venitulă curată a fostă de preste 100 fl.

Bală mascată în Blaşiu. Industriaşii „germani" (saşi? Red.) din Blaşiă aranjeză în 20 Februariă a. c. ună bală mascată. în -t rebămă: pentru cine şi cu cine? Blaşiulă este ună centru culturală şi de instrucţiune. Noi nu putemă deci să lăsămă fără observare o petrecere, care póté să influinţeze păgubi-toră asupra disciplinei şi a educaţiunil sco­lastice. — Spre orientarea aranjatoriloră !

Flori de şovinismu. „Egyetértés" după „Szabadság" din Oradea-mare face cunoscută cetitoriloră sei, că inteliginţa română din Beiuşă va aranja ună bală. Se superă nu­mitele foi, că inteliginţa română din Beiuşă aranjeză bală românescu, şi că Invitările la acela bală le-a făcută esclusivă în limba ro­mână, ca şi cândă nu s'ar aflá în Ungar ia , ci în Olahia, şi în fine se superă, că la acela bală aă fostă invitaţi şi inteligenţii magiari din Beiuşă! — Va să dică mâne Româ­niloră nu le va mai fi permisă să-şi petrecă românesce. Bietele foi, reă le-a mai putută apucă influenza !

Spiritulù revoluţionară în Rusia iea di­mensiuni totă maî mari. Acum nu se mani-festézà netnulţămirî numai între poporaţiunea bântuită de fómete şi frigă, ci şi burghesimea e nemulţămită cu actuala stare de lucruri. Din Petersburg se anunţă, că chiar şi în t re gardiştii Ţarului, s'ar' aflá multe persóne suspecte, că a r ' conspira cu revoluţionarii, din care causă regimentulă de cavalerie ală gardeî imperiale, în care Ţarulă nu mal a re încredere, va fi translocată din Petersburg la Dorpat . E de însemnată, că acesta regi-mentă se recruteză numai din nobilimea înaltă.

Caşuri de mórte. Georgia Szilágyi, par . în Giungî (diecesa Oradei-mari), asesoră con­sistorială şi vicearchidiaconă onor., a reposată în 18 Ianuariă 1892 în anulă ală 78-lea ală vieţii şi ală 55-lea ală preoţiei. — Emanuelu Pelle, parochă în Tőke-Terebes (diecesa Oradei-mari), a reposată în 24 Ianuariă a. c. în anulă ală 52-lea ală vieţii şi ală 28-lea ală pre ­oţiei. — Simeonu Pap, orecândă parochă în Recea (diecesa Gherlei )a reposată în e ta te de 77 ani. — Isidora Secaşu, parochă în Orosfaia (Archidiecesă), a reposată în anulă ală 68-lea ală etăţii şi ală 39-lea ală preoţiei. — Ştefană Hossu, parochă în Silvaşulă ma­giara (Archidiecesă), a reposată în anulă ală 58-lea ală etăţii şi ală 34-lea ală preoţiei.

în veci amintirea loră !

Pag. 54 U N I R E A Nr. 7

PARTE SCIINTIFICÄ-LITERARÄ. Ceva din vieţa şi despre caractérulü

Iul Schopenhauer. (Fine).

Tinereţele Iu! Schopenhauer cadü chiar în timpurile agitate ale bătăiloru cu Na­poleon I . Bonaparte. Mulţî tineri germani cu inima ardendă de Iubirea patriei luară atunci de bună voe arma în mână spre a aperá patria germană de umilire din partea «usurpatoruluï corsicană". Tinerulă filosofii Schopenhauer însă nu numai că nu ardea de acestü doru, ci se temea ca de focă, ca nu cumva să fie înrolatu la miliţie, şi cădendu în bătae să se ducă în „Nirwana" pentru patria şi naţiunea germană. Pentru aceea mişcă totă pe t r a , ca să fie liberată de mi­liţie. Şi cum s'ar ti şi pututü Schopenhauer însufleţi pentru patria şi naţiunea sa germană, cându însu-şî a mărturisită fără a roşi, că elfi „uresce naţiunea germană, pentru-că e prea prostă, şi îl este ruşine, că se ţine de ea" ?

în scăderea şi slăbiciunea acésta mo­rală a lui Schopenhauer papagalii lui de pre la noi vadă o virtute, carea se silescü a o imita în credinţa, că cea mal mare parte a publicului nu va puté să observe, că e numai o mălmuţare greţosă şi de josü, ci din potrivă va vedé în ea cine scie ce filo-sofie înaltă. г ) Aşa „poetulă" lui Schopen­hauer dela noi, decum a făcutu cunoscinţă cu scrierile filosofului acestuia, n'a mai voitu să mal scie nici de patrie, nici de naţiunea română aprópe nimica, deşi înaintea ochiloră lui s'aü petrecutu luptele eroice dela Plevna, Griviţa şcl. N'a voitu să scie, căci numai ignorândă patria şi naţiunea putea să fie înveţăcelu fidelă alü lui Schopenhauer. Ba ce e mai mul tă , înaintea lui „Bomânulu totu în-dërëptu dă ca raculău, şi principele României preste Dunăre şî-a apărată numai „serăciaşi nevoile". Cine nu vede în purtarea acésta a „celui mai mare poetă ală nostru" imitarea cea mai ordinară a purtării scandalóse a lui Schopenhauer faţă cu patria şi naţiunea sa? Nu ne trebue mai multă, decâtă ca numai dóue generaţiuni din tinerimea nostră să se însufleţescă de scăderile lui Schopenhauer din slabele versuri ale lui Eminescu, şi apoi atunci ne-ar' placé să vedemă, ce se va alege de naţiunea română.

La 1814 s'a dusă Schopenhauer în Dresda, unde la 1818 şî-a gătată opulă seă „Die Welt als Wille und Vorstellung". 2 ) Opulă la în­cepută n'a fostă cetită mai de locă, şi cele mal multe esemplare fură folosite ca ma­culatură, în Dresda încă nu conveniă bu-curosă decâtu numai cu aristocraţi, şi gus tă cu multă apetită tote plăcerile, „la cari au tinereţele dreptu", de cari plăceri n'a abd^isă nici la betrâneţe, cu tote că betrâneţele nu mai aă „dreptu la ele". Modestia şi buna-cuviinţă nu ne lasă să spunemü maiapr ia tu , ce suntă plăcerile aceste, „la cari tinereţele au dreptu". Le-a cântată plăcerile aceste Eminescu cu totü cinismulu unui filosofă pessimistă, căci altcum, vedi Domne ! cum ar fi putută fi imitătoriă ală lui Schopenhauer? Le-a gustată şi elă ca şi Schopenhauer, cu acea deosebire numai, că lui Schopenhauer ca mal cu minte nu I-aă pusă capulă, cum І-Гай pusă lui.

După ce Schopenhauer şî-a edată opulă amintită, la 1818 se duse la Roma. Aci pe­treceau mai mulţi artişti germani, cu cari conveniă în fiesce care seră în Caffé greco. Cândă într'o seră însă le 4 'se conaţionaliloră sëï în faţă, că naţiunea germană este cea mai prostă dintre tote naţiunile din Europa şi numai

jCU aceea le întrece, că nu are nici. o religiune, atunci îlă deteră numai decâtă afară pre uşe şi nu-lă mal suferiră mal multă în mijloculă loră. Totă aşa se esprimá şi cătră Anglesil

') Dovadă este panegirulu dlul Vulcanu din «Familia* scrisu cn ocasiunea morţii Iul Eminescu. Slăbiciunea acésta a lui Schopenhauer imitată de Emi­nescu este ridicată acolo la rangulu de nu sciu ce Însufleţire pentru idei universale. Risum teneatis!

s) Lumea ca voinţă şi representaţiune.

şi Francesii, ce erau în Roma, aşa câtă ună Francesă scandalisată de atarî cuvinte ф з е : Dacă aşi avé eu o atare părere despre na­ţiunea mea, atunci celu puţinu aşi tace şi nu o aşi descoperi пітёпиі.

într 'aceea sosi în Roma faïma despre căderea caseî comerciale din Danzig, la care mamă-sa îşi depuse aprópe totă averea, câtu după cădere rămase săracă cu fia-sa Adela. Schopenhauer însă nu se interesa nici de sortea mamei sale nici de a surorel sale. Nefericirea, ce le-a ajunsă pre amêndouë, stîrniră însă în elă cugetulă, că şi cu elă se póté întîmpla asemenea! Pentru aceea îşi propuse, să între în viaţa practică, să câştige şi elă ceva, şi să nu mal trăescă numai diu rentele averii rëmase dela tatălă seă. Şi în 1820 s'a şi întorsu din Roma în Berlin, unde a căpătată o catedră de profesoră de filosofie la universitate. Curendă însă părăsi catedra, fiindu-că bancele din sala lui de propunere rë-masără góle. în Berlin însă nu voi să ră­mână, fiindă-că „erau prea mulţi omeni proşti", ci se duse a dóua oră în ţera citroneloră, în Italia, unde erăşi începu a gusta cu multă apetită plăcerile, „la cari tinereţele au dreptu", fără ca să-şi facă scrupul! din aceea, că în filosofia lui învăţa, că în lume nu suntă maî de locă plăcerî, ci numai dureri, aşa câtă nu se plătesce a trăi într'însa. în gustarea plă-ceriloră a fostă desă conturbată de frica de morte, deşi în filosofie învăţa, că numai în „neesistinţă" este fericire. Aşa pre cândă petrecea în Neapolă, erupse acolo versatulă, şi elă numai decâtă fugi în Verona, ca nu cumva morbulă acesta să-i pună capetă esistinţeî, şi să-lă ducă în neesistinţă, unde este „feri­cirea". Din Verona însă a fugită preste scurtă timpu, fiindă-că şi-a băgată în capă, că a trasă pre naşă tăbacă înveninată, şi acela póté să-lă ducă de naşă în „Nirwană". Ba pentru lumea asta nu s'ar fi lăsată să-lă radă vre-odată barbierulă, ca nu cumva să-i tale grumazulă pentru a-lă face „fericită în neesistinţă".

Din Italia se rentórse mai de multe ori în Berlin spre a cercă, să umplă cumva de ascultători bancele salei sale de prelegeri. Tote încercările I-aă fostă însă zadarnice. La 1831 fiindă în Berlin, erupse colera, şi elă a fostă celă dintâiă, care de frica co­lerei a fugită în Frankfurt, unde a petrecută până la morte fără de a mai umblá după profesură.

în Frankfurt trăia de totă retrasă, fiindă-că „diferinţa între elă şi ceîalalţi omeni" erá după (hs'a lui „mare ca distanţa între stelele fixe şi pămentă", şi ori ce contactă cu omenii îlă considera de „contaminare". Pentru aceea erá şi câtă se pote mai dură în tote moravurile şi manierele sale faţă cu omenii. Pre o femee betrâuă aşa o a is-bită odată, câtă î-a frântă mâna dreptă, prin ce a devenită neaptă de lucru. Casulă a ajunsă la procesă, şi filosofulă fă judecată, ca să o alimenteze totă vieţa. Biata betrână nu muri decâtă după 20 de ani, şi aşa Scho­penhauer a trebuită să o alimenteze 20 de ani, deşi se necăjise de morte, că chiar nici „ângerulă negru ală colerei" nu o duse. Cândă muri bëtrâna, atunci filosofulă plină de bu­curie scrise pre şedula de morţi : „Obitanus, abit onus".

Principiulă morală supremă ală lui erá, că acela este omulă celă mai bună, care face mal puţină deosebire între sine şi ceîalalţi, din potrivă celă mal reă este, care face deosebirea cea mal mare. Cu tote aceste pentru elă toţi ceîalalţi omeni eraă „brósce" şi „vipere", ér ceîalalţi filosofi germani „şarlatani", născo-citori de nebunii", „capete ordinare" şi mal scie Dumnedeă ce, precândă elă erá „celu mai mare filosofă", „filosofulă care a datu în laturi vëlulu necunoscutului mai multu ca ori ce muritoriă".

Pentru elă tote nisuinţele omeniloră după ori ce bunătăţi eraă nebunie, căci lumea acésta nu este vrednică, să petrecă omulă într'însa, saă se cerce bunătăţile ei. Cu

tote aceste insă cândă audia nóptea numai ceva larmă, săriă numai decâtă din pată şi-şi cercă sabia şi pistolulă, ce-lă ţinea tot-deuna umplută. Banii îî ascundea prin epistole vechi şi prin cărţi, eră aurulă şi-lă ţinea ascunsă sub călămară, aşa câtă hoţii, de cari avea aşa mare temere, şi dacă ar ' fi în t ra tu la elă în casă, nu ar ' fi sciută, unde să-1 cerce banii. Ţevile de pipă şi-le ţinea totu închise, ca nu cumva să i-le învenineze cineva, cu tote că nimënuï nu-i trecea aşa ceva prin-minte. Cu unu cuvîntu nici filosofulă celă mai, optimistă nu se legá aşa multă de lume şi de bunătăţile ei ca elă, filosofulă, ce propunea dispreţuia lumii cu tote bunătăţile el.

în totă vieţa iui nu a iubită nici o-fiinţă, decâtă pre cânele seă, la care li dede numele indiană „Atma" = sufletulă lumii, şi o moimă, în care i-se părea, că vede pre străbunulă némuluï omenescă.

De sănătatea trupescă pre lângă to t ă pessimismulă s'a îngrigiţă altcum forte multă, şi spera, că va ajunge celă puţină 90 de ani. Cu tote aceste însă cândă eră de 72 ani, cădă pre pată morbosă. Chinuită pre patulă dureriloră striga totă mereă : Oh Got t î Mein Gott! Audjudu-lă mediculă îlă întreba : „Dară die, mai este în filosofia dtale locu şi pentru Dumnedeu?" La aceste răspunse filo* sofulă: „O! Filosofia mea nu este de ajunsu în morbă, şi dacă ѵоій mai fi odată sănetosu, va fi altcum!" Fiindu-ï mai bine, s 'a sculată din pată, şi după câteva $\\e stândă în ferestră în 20 Sept. 1860, acela-şî medică î-a adusă aminte de promisiunea făcută, cândă zăcea în pată, şi î-a amintită numele Mântuitoriuluï Isusă Christosă. Atunci filosofulă s'a mâniată şi s'a retrasă în casă fără a mal dice nici ună cuvîntă. în diua aceea sara şi muri Schopenhauer mórte repentină.

Ast-felă a trăi tă, şi aşa a fostă filosofulă acela desperată şi pessimistă, care a ajunsă la noi educătoriă ală tinerimii! î n t r lnsu lă s'aă ade­verită cuvintele genialului conte de Maistre, „că fără de credinţă nu este nici o bucurie ade­vërata şi statornică în vieţă şi niă o multă' mire a sufletului. Chiar bărbaţii cei mai talentaţi simţescu mai multu miseria vieţii, după ce au ajunsu prada necredinţei. înzădară îşi cercă mulţămire în sciinţă şi artă, totă ostenéla şi lucrulu loră este fără scopă şi fără plăcere. Urîtulă de vieţă le cresce cu etatea, eră ca-

petulă vieţii le este lipsită de ori ce mângăere, câte odată chiar teribilă şi desperată. S'ar pute scrie o apologie a creştinismului din vieţa ataroră bărbaţi, dintre cari cel mai mulţi nu s'aă genată a-şl mărturisi nefericirea şi despe­rarea". *) Eră sistemulă filosofică ală lui Scho­penhauer, escugetată cu destulă agerime, prea nimerită îlă asemená Jean Paul cu laculu celă melancolică din Norvegia, la care de stâncile cele multe din ju ră nu ajunge nici cândă sórele, preste care nu sboră nici o pasere, şi nu se rostogolesce nici ună vală, eră poetulă Amyntor îlă caracteriseză p r e a frumosă prin versuri le:

Im Feuerwerk, das deinem Kopf entsprüht, So farbenreich, fehlt die centrale Sonne, Der Hoflnungsstern, dem zagenden Gemüth Der Allbarmherzige, unseres Daseins Wonne,

Dea Dumnedeă, ca precum a întratu filosofulă acesta în scurtă timpă în l i teratura nostră, în timpă totă aşa de scurtă să şt dispară, şi tinerimea nostră să-şî cerce a i rea nutremintă.

Sërmana Dolores. Istorie Andalusiană de Fernan Caballero.

(Continuare.)

VI. Femea, la care Dolores mergea din

cândă în cândă, erá o vëduvâ, care lubiá p re Lorenzo. Ea cercá mereu ocasiune de a în t ră în casa mătuşii Melchioră ori de a chemă pre Lorenzo la casa sa.

') Lettres pg. 27.

Nr. 7 U N I R E A Pag. 55

Acesta, aşa cum erá delà firea sa aspru şi duru, respingea tóte invitările eî într 'unu tonü neprietinosă, deşi văduva aceea erá nu numaî tineră şi plăcută , ci şi avută. Chiar avuţia acésta îlu făcea pre Lorenzo totu maî neînduplecabilu de a consimţi cu planulu eî.

Chiar în фиа, î n care erá să fie înro­larea, Lorenzo avea să-î ducă o coşarcă cu pepeni. După ce a făcut'o, voiá să se de­părteze, dar tinëra vëduva îi d ise :

„Mi-se pare, că acum aï să fii soldată." „Ce să facü, vëdu eu bine, că noroculü

mi-a întorsu curendă spatele." „Sciî ce? Dar dacă ţi-ar dá cineva

bani, ca să te rescumperi?" La aucţulă acestorü cuvinte inima îi

palpita, ca şi cum unu curentu electrică ar trece prin totu trupulü luî.

„Cunosceţi dóra pre cineva, care ar fi aplicată, să-mi dea aţâţa ban i?"

„Se înţelege că cunoscă, şi încă pre «ineva; care ţi-i dă de cinste?"

Lorenzo a pricepută acum totă planulă veduveî. Bucuria, ce o simţise maî înainte, «'a stinsă întocmai ca o lampă, ce o sufli, ţi faţa lui a luată erăşi espresiunea de maî Înainte.

„Се-ï? Ce фсі la asta, Lorenzo? . . . . €hiar aşa de înfiorătore e propunerea mea, câţă eşti nevoită să faci o faţă ca ceriulă din Decembre? Vorbesce, rogu-te?"

„Vă rogă, Sennoră, iertaţi, eă nu o potă primi. Sciţi vorba: Celă ce primesce daruri, trebue să mulţămescă pentru e le?"

„Of, Domne! Nu fi aşa de şuchiată! Nu-ţî fie aşa de ruşine, căci dóra pentru tóte este lecă în lume, numaî pentru morte nu. Lasă ruşinea la o parte şi . . . fiî puţină maî în-ţeleptă . . . Tu sciî bine, că repausatulă meă Juan mî-a lăsată casa asta cu cuptoriulă de coptă pâne şi cu brutăria de lângă ea. Şi acum nu-mî maî trebuesce fără numaî ună omă, care să conducă afacerile mele, ună omă, de care chiar aşa am lipsă, precum aï lipsă şi de mâncare b e u t u r a , ca să străesci. Elă ar avé puţină de lucru. Ce фсі , n'ai pute să fiî omulă acela?"

„La brutărie nu më pricepă de locă, Sennoră?"

„Apoi elă mia lăsată şi o măierişte plină cu vite de tăiată, cu viţei de câte o lună, tauri de câte doi treî ani . . . "

„Nu sciă umbla cu vitele, Sennoro." „Şi pre lângă tóte acestea elă mî-a maî

lăsată şi o sumuliţă frumosă de bani." „Ce a re de-a face?" „Ce are de a face? Tu ï-aï puté

chivernisi." „Ba nu, Sennoră, le voia da pace, căci

nu më pricepă nicî la chivernisirea baniloră," dise Lorenzo gătându-se de plecare. „Şî-apoî In sfârşită n'aşî vré să ieaă asupra mea o răspundere aşa de grea. Cu câtă cine-va are maî puţine oficii, cu atâta-i mai mică şî responsabilitatea."

„Tóte aceste, ce le-aî disă până acuma, lsu numai nisce copilării. Dar întëlege-më odată, că n'ai decâtă să dicï o vorbă, şi tóte acestea voră fi ale tale."

„Dar ascultă, Sennoră, că nu-mi t rëbue nicî o avere," rëspunse Lorenzo eşindă şi urmându-şî repede drumulă.

„De cândă lsu, n 'am mal vedută ună nătângă ca ăsta," dise brutăresa printre dinţi.

Ea credea tare , că Lorenzo va primi delà ea banii, ca să se scape de miliţie, şi aşa Ш va câştigă. Dar se înşelase amară.

Şi precum prin oraşele maî mici şi prin sate ori ce vorbă se laţesce iute pre la toţi, firesce maî adausă şi maî înmulţită, aşa ajunse îute şi vestea despre cele ce se petre­cuseră între Lorenzo şi între vëduva în casa luî Lopez, — se înţelege că într 'o ediţiune îmbogăţită.

Unchiaşulă Mateo nu voia să-î dea totă lucrului nici o importanţă, mătuşa Melchiora îşi perdea capulă de necăjită ce erá, ér Dolores erá chinuită reă.

„Dreptu-î , Lorenzo," фзе mătuşa Melchiora tinëruluï, „dreptu-î , că vëduva a voită să-ţi pună la disposiţie banii, cu carî te-al fi putută scăpa delà miliţie?"

„Ce vorbescî D ta?" „Se dice, că ea ar fi voită să-ţî dea

baniï, de carî aï fi avută trebuinţă." „Să-mî dea . . . şi de unde? î î dă

dóra mâna?" „Nu să ţi-î dea de totă, numaî să ţi-î

împrumute." „Să-mî împrumute? Cine împrumută,

aşteptă şi camătă." „Eî bine, dar nu vrei să-î primesci

ofertulă?" „Nu!" „Aşa ceva-î frumosă delà elă," ф з е

unchiaşulă Mateo, „e frumosă delà elă, că nu vre să îea nimica împrumută. Căci elă fiindă ună simplu lucrătoriă, cine scie cândă ï-ar puté plăti. Şî-apoî ună porcă luată pre aşteptare grohăesce totă anulă."

„Dar ascultă, fetulă meă Lorenzo," în­cepu ér mamă-sa. „Ea s'ar mărita bucurosă după tine. Respingi tu şi noroculă acesta?"

„Cine dice, că ea s'ar mărita după mine? Omenii pismoşi, cari vëdêndu-o, că-î avută şî frumosă, le e necaşă, că nu potă ajunge la averea eî," şi cu vorbele acestea Lorenzo se aşedă pre o laviţă, în vreme ce ceîlalalţî membri aï familiei, stândă în cercă lângă uşe, deplângeaă sortea celoră doî fraţi.

Lorenzo nu observase, ce impresiune chinuitóre a produsă ofertulă veduveî asupra Doloreî. Elă îşi răzimase capulă de păre-tele caseî şi privindă spre ceriă începă a cânta încetă, dăr precisă cu o vóce plăcută una dintre poesiile poporale de iubire, carî prin modulările loră simple şi totuşi originale şi prin desele schimbări de tonă producă o adencă impresiune asupra inimei fiesce cărui spaniolă.

Cântarea se părea, că erá îndreptată steleloră, dar ea erá îndreptată cătră Do­lores , carea nu scăpa nici o silabă din textulă ei, nici ună tonă din melodia eî, şi amêndouë îî atingeaă deodată şi urechile şi inima . . .

(Va urmă.)

Diverse. Trichina. Aşa se numesce ună verme,

a căruî lungime nu trece preste 5 mm. Cam pre la anulă 1830 fă aflată primădată în mus­culatura (carnea) unui omă din Anglia. Ca parasita trăesce în intestinele omului şi a unora animale de casă. Stăpânulă adeverată însă îî este cloţanulă. în musculatura acestuia trăesce învelită într 'o crustă (căsulie) de vară şi aşteptă ocasiunea pentru a se desvoltá maî departe. Porculă, precum sciută este, nu e alegătoriă, elă mancă şi cloţanî, şi aşa din întîmplare mânca şi câte ună cloţană, care este trichinosă. Ast-felă trichina ajunge în stomachulă porcului, unde sub influinţa acci-duluî hydrochiorică căsulia de vară i-se to-pesce, trichina scapă din închisore şi începe a cresce. După o vieţă de 4—5 sëptëmâni

pere lăsândă în urma sa de multe ori şi 2 0 0 de pui vii (vermuleţi), cari fiindă forte micî, deodată cu alte materii nutritóre s t răbată prin păreţiî intestineloră, se amestecă cu sân­gele şi prin acesta ajungă apoi în carnea întregă. Precum a ajunsă trichina din cloţană în carnea de porcă, aşa ajunge şi în omă cu carnea porcului, dacă nu este bine friptă ori fértà. în numeră maî mică nu e peri-culosă, pentrucă dacă ajunge în musculatură, fiesce care individă se învëlesce în crusta de vară şi trăesce maî mulţi anî fără de a dá semne de viaţă saă de a se puté desvoltá maî departe. Dacă ajunge însă în numeră maî mare, causéza ferbinţelî, dureri marî şt chiaru şi morte. Ca multe altele, probabilă că şi acesta morbă din ţerî străine a ajunsă la noï. în Ungaria pân'acum forte puţine (dóra numaî 2) caşuri suntă cunoscute. Unulă în anulă trecută a fostă descoperită la spi-talulă din Cluşiă prin renumitulă pro­fesoră de universitate Dr. Genersich. Indi-vidulă, în musculatura căruia s'a aflată trichina, nice odată n'a trecută graniţele Ardeiului. Airea dar ' nu s'a putută inficia, decâtă aicî. Genersich a cercată deci după causă şi a esa-minată 183 cloţanî, dintre carî în 12 a şi găsită trichina. Aşadară la noï în Ardeiă se află trichina. Pentru precauţiune să se frigă ori ferbă carnea de porcă bine. Căl­dura mare face, să plesnescă crusta de vară , şi trichina pere.

Alcoholulu. Pentru ilustrarea celoră (lise în articolulă nostru de fonda etă unele date despre consumarea alcoholului în deo­sebitele t e r i : în Germania pre fiesce care persona se vină la ană câte 5 1 / a litre de beutura alcoholica; în Dania căte 18 l i t re ; Austro-TJngaria maî bine de 6 litre. î n Ger­mania s'aă făcută observări forte amănunţite referitoră la efectulă alcoholului. Efectele suntă îngrozitore. î n Prusia aă muri tă în anulă 1877 în urma morbului delirium tremens 1165 persóne, între cari 88 femeî, eră în anulă 1886 aă murită totă în morbulă numită 1334 persóne, între carî 121 femei. Numerulă sinucideriioră urmate din consu­marea necumpetată a alcoholului în anii 1873—76 a fostă 327, eră în anulă 1885 deja 603. Dintre 32.837 deţinuţi în temniţele imperiulă germană aprópe jumătate ( 4 7 - 7 % ) aă fostă beţivi. S'a demustrată mai depar te cu cifre, că împreună cu crescerea consu­mului de alcoholă cresce şi numerulă cri-meloră, şi întorsă. Astfelă în Şvedia, unde consumulă alcoholului a scădută la fiesce care persona delà 46 litre la 7, a scădută în proporţiune şi numerulă crimeloră.

Numerulă confesiunilorü din lume. An-glesulă Simons, care înşiră confesiunile după alfabetă, dice, că ar ' fi la 700, dar concede şi elă, că voră mai esistá confesiuni, despre cari dînsulă nu are cunoscinţă.

Caşurile de născare şi de morte — după calcululă unui medică — se întîmpla maî desă delà medulă nopţii până la revărsatulă dileî. Dintre 1000 caşuri de morte cadă pre restimpulă acesta 421 , înainte de amédï 230, dupăamedî 178, şi 171 sera până la medultt nopţii. Dintre 1000 de nascerî 312 cadă între orele 12—6 nóptea, 249 înainte de amédï, 186 după amédï şi 253 sera.

Mâncarea ca luxă. Civilisaţiunea mo­dernă se póté lăuda cu mai mulţi flămândi-torî de profesiune, ca Succi, Merlatti şi a l te celebrităţi de soiulă acesta, pre toţi însă vo-esce a-i întrece în arta de a Аатапф' o Miss Nelson, sosită nu de multă din America la Paris. Ea фсе despre sine, că şi luni întregi póté să nu mânânce nimica, numaî să bea pre ф câte ună păhară de beutura, ce şi-o pregătesee însă-şî. Cum se pregătesce acea beutura miraculosă, până acum e ună secre tă ală mademoiselle! Nelson ; ea însă e maî ma-rinimosă decâtă alţi Аатапфіогі şi promite, că va descoperi secretulă şi altora, înveţându-î a r ta de a nu mai mânca numai de luxă, şi crede a face mare serviţiă omeniloră sëracî prin descoperirea sa. Ni-se pare, că ceî mal mulţi sëracî se pricepă de minune la a r ta de a Аатапф şi nu mal aă l ipsă, să o În­veţe delà Miss Nelson.

Pag. 5 6 U N I R E A Nr. 7

Economie. Pivniţa umedă, în care se încuiba şi

mucedéla, e tot-deuna rea şi are o influinţă etricăciosă asupra vinului, cu deosebire cându acesta se trage. Fiindă-că fiesce cine trebue eă se folosescă de pivniţa, ce o are, mai alesă dacă n 'are mijlóce de a - ş î face o altă pivniţă mai bună, — se recomandă, ca pivniţele umede şi mucede cu 2—3 djle îna­inte de a se trage vinulă să se afume bine cu puciosă. Luămă adecă petră puciosă, puneină jeratică pre ună pleă în mijloculă pivniţei, şi după ce amă astupată bine fe-reştile şi tote ventilaţiunile, punemă puciosă pre jerat ică şi eşindă repede afară închi-demă şi uşa pivniţei. Fumulă acesta omora bureţii şi curăţă aerulă din pivniţă. înainte de a întră acum în pivniţă, desfacemă fe-reştile şi ventilătorele precum şi uşa, şi numai după ce s'a aerisată de ajunsă, se póté în­cepe trasulă vinului.

Pentru ce dorimu ierna neuă. Néua, aceşti aborî de apă îngheţaţi în aeră, e iu­bită multă de plugari, pentru că ea acoperindă cu o mantea scutitóre sëmënaturele de tomna, le feresce de geră, fiindă-că sub nea e mal caldă ca afară. Pre lângă aceea ninsórea ser-vesce şi ca o mică îngrăşare pentru holdele nós t re ; şi ori câtă de mică ar ' fi cantitatea de amoniacă şi de accidă azotică, ce ea adună din atmosferă pentru a o da pământului, nu e de despreţuită.

Acestea şi altele suntă cause destulă de însemnate, pentru cari cu totă dreptulă dorimă néua, de órece cu câtă holdele nóstre voră fi ierna mai bine acoperite cu neuă, cu atâta va fi şi recolta mai bună.

Diferitele feluri de beuturi. Apa e cea mai principală beutură recoritóre, numai nu trebue să o bemă prea rece. — Caßua negră strică faţa şi somnulă, după prândù însă e plăcută şi te deşteptă. — Ciaiulă stimu-leză sistemulă nervosa, crerii, năduşirea, uri­narea şi mistuirea. — Berea e recoritóre, hrănitore, dar se mistue mai grea ca vinulă. — Vinulu îaveeelesce inima şi mintea. Vinulă noă adese ori e nesănetosă. — Lichiorurile, epirituósele nu suntă hrănitore. dar escită momentană puterile vitale şi stomachulă. Se nu se bea însă nici odată pre nemâncate.

Câte grădini botanioe suntu în lume. După unu raportă ală societăţii de horti­cultura din Montreal ele suntă astfelă îm­părţite : Austro-Ungaria 13, România 2 , Frância şi coloniile eî 25, Anglia şi Irlanda 12 , coloniile angleze 27 , Germania 34 , Italia 3 3 , Rusia şi S i b e r i a n , Scandinavia 7 , Bel­gia, Holanda şi coloniile ei, Spania şi colo­niile eî câte 5, Statele unite 5, Danemarca 2, Brasilia, Chili, Egiptă, Grecia, Iaponia, Ser­bia, câte 1. Cu totulă suntă în lume 197 grădini botanice întreţinute de stată, de comune saă de amêndouë, precum şi de donatori.

Revista comercială a sëptëmâneï.

Până acum nu s'a observată, să fi peri tă sëmënaturele de tomna. Niugendă Mercurî, pămentulă e bine acoperită cu neuă.

Tîrgulu de bucate din Budapesta. Circu-laţiunea numai in grâă a fostă mai mare ca în sëptëmâna trecută. Grâu curatu s'a YÎn-dută maja m. cu fl. 10.10—10.30. Secară s'a vîndută de totă puţină, maja metrică cu fl. 9.85—10.15. Ovësulu s'a oferită multă, dară a fostă slabă cercetată, în urma căreia i-a scăzută preţuia cu 10 cr., s'a vîndută maja m. cu fl. 6.00—6.30. Cucuruzulu s'a plătită maî bine ca în sëptëmâna trecuta, s'a vîndută maja m. cu fl. 5.58—5.70. Prunele s'aă vîndută maja m. cu fl. 12.50—13.00, eră lictarulă cu fl. 14.50—16.20.

Tîrgulu de rîmătorî delà Steinbruch. S'aă plătită pentru rîmătorî ungurescî aleşi tineri grei 47—48 cr., betrâni 43—44 Va cr., marfă tèrënésca 44—45 cr., sêrbescî 43—44 cr. la kg. curată.

Bursa de Budapesta. Din 10 Febr. st. n. 1892.

Renta de auru ung. 4<>/0 107.90 « « hârtie « 5°/ 0 102.70

împrumntulu căiloru ferate ung 116.76 Amortisarea detoriel căiloru ferate de Ostü

ung. (l-ша emisiune) 118.— Amortisarea detoriel căiloru ferate de Ostu

ung. (ă-a emisiune) 100.60 Amortisarea drtbriel căiloru ferate de Oatfi .

ung. (3-a emisiune) —.— Bonuri rurale ung 93.50

« « croato-slavóne —.— Despăgubire pentru dijma ung. de vinu . . —.— Obligaţiunile desp. regalülorü 98.50

Împrumută cu premiu ung 140.—-Losurî pentru regularea Tisei 134.— Renta de hârtie austriacă 102.75

« « argintu austriacă 94.50 » « auru austriacă 111.50

Losurile austr. din 1860 140.— Acţiunile bancel austro-ungare 1042.—

« « de credită ung 330.60 « « « « austr —.—

Scrisuri fonciare ale institut, de cred. şi eco­nomii «Albina» 101.—

Galbeni Împărătesc! 5.58 Napoleon-d'orf 9.36 Mărci 100 împ. germane 57.80 Londra 10 Livres sterling! 118.15

Editoră şi redactoră respund,etora:

Dr. V a s i l i u H o s s u .

Nr. 368—1892. (6) 1—2

Escriere de concursă. Pentru ună stipendia de 35 fl. din Fun-

dăţiunea „Cercului Orëstieï" se escrie prin acésta concursă cu terminulă până în 15 Martiă a. c. st. n.

La acesta stipendia potă concurge numai acei studenţi români greco-catolicî, cari cer-ceteză gimnasiulă română greco-catolică din Blaşiu ori vre-o academie de drepturi şi suntă născuţi în vre-una din comunele următore din cerculă Oreştiei, şi anume : Şibotă, Oreştiora-de-josă, Balomiră, Binţinţă, Berii, Cióra, Vi­nerea, Oreştiora-de-susă, Gridă, Ghialmară, Casteă, Dâncu-inică, Ocolişulă-mică, Totia-mică, Costesci, Cudşiră, Jeledinţî, Ludeşci, Măgura, Martinesci, Buciumă, Dâncu-mare, Totia-mare, Spini, Pricază, Petriniă, Pischinţă, Repaşă, Romosă, Romoşelă, Sibişelulă-vechiă, Serëca, Tămăşesca, Tărtăr ia , Turdaşă, Tur-maşă, Vaîdeiă, Simeria.

Concurenţii se voră adresa la subscrisulă Ordinariată, şi aă să alăture la cererile loră : carte de boteză, atestată de frecuentare şi a testată scolastică despre progresulă făcută în primulă periodă respective semestru ală annluï scolastică 189Va- Cererile, cari voră sosi mai târdiă de 15 Martiă a. c , nu se voră lua în consideraţiune.

Blaşiă, din şedinţa consistorială ţ inută în 2 Februariă 1892.

l o a n u V a n c e a , Archiepiscopă şi Mitropolită de Alba-Iuliă.

! !Г'*ГЫФ'*і+*#'**+4І*ЫГ>>*&,**,*і4Ь(1НШ)Я>і < r H » H r * - r & È â f * l t l I

•i

•i

\

;

; > \

Fundată în an. 1858. FRANCISCO WALSER

Liferantu de curte alu Alteţei Sale

împ. şi reg. Archi-ducele Iosifă

propiietarinli primei fabrici щ а г е le m a p e şi reenisite de pompieri, tnrnătoriu de clopote şi metalfi

Budapesta, VII, strada Rottenbiller, Nr. 66 recomandă atenţiune! preaonoraţiloră domni preot!

T Ü R N A T O R I A S A D E C L O P O T E în care se fabrică atâta grupuri \\

câtă şi clopote singuratice : < ' cu scaune de fleru patentate şi cu i \ chivere (corne) scutite de frecare, i 1

Fabrica a liferată delà intemeiarea sa 1800 clopote mari de metalu, \\ într 'altele şi cela delà metropolía i ; din Bucurescî în greutate de 8000 \

kilograme.

Se află umblatóre sentite de mirosu, arangiamente pentru băi, conducte pentru apă si pumpe

pentru fântâni.

Preliminare de spese şi Preţu-couranturi se trimită la cerere gratuită şi franco.

Distinsu în anulu 1885 la esposiţiunea regnicolară din Budapesta pentru lucru escelentu, progresu şi capacitate de concurinţa cu

diploma cea mare de onóre.

I (4) 5 - 5 2

J O S I F U « A T O R A v 3 2 6

dist insă en medalia espositională cea mare pentru Incrn escelentu şi gustă bnnu la esposiţiunea regnicolară din Budapesta în a. 1885.

Budapesta, IV. strada Vaţulul Nr. 17 "4M Recomandă cu preţuri de cele mal convenabile şi în esecutare câtu se

pote mal frumosă obiecte de lipsă pentrn adjustarea bisericeloru, si annme:

Felóne preotesei şi stichare diaconesci

Flamure pentru biserici şi reuniuni.

Flamure pentru reuniuni de pom­pieri, de şcolari, reuniuni biseri­

cesci, reuniuni in­dustriale, de

cântări şi de pompe funebre.

Candelabre, racle şi potire,

luminarie de părete

şi de altariu, şi candele.

Primescă şi efep-tuiescă ieftină

repararea vestmin-teloră besericesci, întrargintarea şi întraurirea de po­tire, racle, candele şi luminarie de

altariu. Mare asortimentă de brodării de aură ,

de argintă şi de metasă, precum şi de

ornat uri besericesci brodate

Dantele besericesci, feţe de altariu, cruci de părete şi de scolă. Tiësëturï bisericesci,

damasturï etc. Acurătatea mea o potu dovedi cu sute de epistole recunoseătore.

tarifari de preţuri fl preliminare de spese trimită la cerere francate.

Tipografia Seminariului archidiecesană.