Abonamentul Pentru monarcbie:

Pe an 12 cor., */» an 6 cor., V* an 3 cor.

Pentru străinătate: Pe i an *8 frcs., »/,

ta 9 frcs., 1U an' 4 frcs. eo cm.

Foea apare în ne care S â m b ă t ă . Moa

Fóe bisericescă-politică.

In8erţiunl Un şir garmond:

o dată 14 fil., a doua oră 12 fii., a treia óra 10 fil.

Tot ce privesce foea, sâ se adreseze la »Re-dacţiunea şi Admini-

straţiunea Unirii* in

B l a s .

Anul XII. Blaş 13 Decembre 1902. Numeral 50

H I M E R E . (—) Cartea lui Dr. Czirbusz, de

care am făcut pomenire la locul acesta, a fost glasul serios a unui cetăţan ade-verat, care in ora a unspră-zecea strigă cu adevărată durere de patrie: „opri-ţi-vă nenorociţilor, şovinismul vostru orb duce la ruină; gândiţi-vă la un stat de drept, ăr n u l a u n u l n a ţ i o n a l , căci statul naţional, după cum voi îl concepeţi, e o himeră -— şj eu nu cred Intr'însa!"

Spuneam atunci, că nu avem multă încredere, ca glasul acesta serios, să afle echoul de lipsă. Şi abia după două săptămâni, putem afirma aceea, ce a-tuncî spuneam numai în mod ipotetic, că adecă cartea lui Czirbusz este pentru patrioţii noştri: glasul celui ce strigă în pustie.

Maturitatea politicianilor noştri n'a ajuns a constata încă, că viitorul ţărei e garantat singur prin bunaînţelegerea naţionalităţilor conlocuitore, şi că acesta bunăînţeiegere e condiţionată si ea de deplina libertate a desvoltărei caracterului şi aspiraţiunilor etnice. Pentru dînşii aspiraţiunile juste şL in­ofensive ale naţionalităţilor ieu pro­porţii uriaşe, trec necondiţionat hota­rele politice ale ţărei şi pericliteză esis-tenţa statului însuşi.

Etă pentru ce vechiul clişeu al „idealului de stat magiar" revine ca un refren, la sfirşitul fie cărei acţiuni pornite de dînşii.

Nu e vorbă numai de acţiuni por­nite de singuratici, căci aceste află sprijin şi emaneză chiar în mare parte de la cei ce stau la cârma ţărei.

Ast fel primministrul Szăll, răs­pândind la diferite interpelări ale opo-siţiei, accentueză, că nu e de ajuns, ca în contra „agitatorilor" să ia posiţie

numai puterea de stat, ci trebue să se angajeze la lupta acesta chiar şi socie­tatea magiară.

Şi societatea magiară şi-a făcut datorinţa, la rîudul ei.

în doi numeri' consecutivi ai foilor ungureşci cetim adecă despre organi-sarea a doua „alianţe", pentru apărarea intereselor magiarismului, ameninţat de primejdia imaginară a naţionalităţilor.

Magiarii se organiseză, — bieţii magiari neîndreptăţiţi, şi oprimaţi poli-ticesce, — se organiseză împotriva na­ţionalităţilor, cari azî-mâne se pregă­tesc să-i înghită! . . .

Ast fel în Budapesta s'a ales o comistune constătătore din 14 membrii, cari să elaboreze un proiect de orga-nisare, pentru o societate, care se con­trabalanseze nisuinţele naţionaliste ale pan-slavilor din Nord. Să nu să credâ înse, că înfiinţânda reuniune este de caracter esclusiv defensiv. Nici de cum. Unul dintre oratori cere d. e. espres spune ca reuniunea sa nu se restringa numai la slavi, ci s ă l u p t e î m p o t r i v a Românilor, Şerbilor, a Nemţilor din Sud şi altor naţionalităţi. Preşedintele a fost înse de părerea, ca să se mar-ginescă de-o c a m d a t ă numai la Slavi, pentru ca mai târziu să se estindă şi asupra celor alalte naţionalităţi.

Pericolul pan-slavismului este mai iminent, de ore ce dintre naţionalităţi, pan-slavii aü fóst cei dintâiu, cari aü ieşit din resérvele pasivităţii.

Aşa dar -— hinc lacrima!

înţelegem acum pentru ce în alt număr ni-se vestesce organisarea socie­tăţii magiare din Braşov, unde s'a ales o comisiune de 70 de membrii, pentru elaborarea proiectului de organisare a reuniune!.

Reuniunea din Braşov va avea să lupte împotriva Saşilor, cea din Buda­pesta împotriva Slovacilor, căci numai

aceştia aii în dietă deputaţi cu program naţional.

Ge noroc, câ Românii nu avent încă deputaţi în dietă; Înflăcăraţi! noştri patrioţi pierd ast fel binevenita ocasie, de a se organisa într'o puternică so­cietate zdrobitore împotriva Românilor.

Dar cine scie? Compatrioţii noştri sînt firm con­

vinşi, că îndată ce veteranul luptător Dr. Raţiu şî-a închis ochii, Românii se vor lăpeda de pasivitate, de ore ce „ cel maî autoritar duşman al activităţii" nu maî este.

Ast fel n'ar fi p6te, fără efect or-garisarea unei societăţi, care să nimi-cescă încă în germen ilusiile, ce Ro­mânii le lăgă de spiritul liberal al par­lamentarismului ţării n6stre.

Ast fel stăm dar. După ce ni s'au pus beţe în rote

pe tote terenele de manifestare a ca­racterului nostru naţional; după ce am fost timbraţi de rebeli, când n'am voit să luăm parte la alegeri, acum, când după a lor convingere, ar fi să ne va-lidităm măcar în parlament ca indivi­dualităţi etnice, ni-se închide şi acesta ultima modalitate de luptă cinstită şi constituţională.

N'are înse să ne intimideze nici acesta nouă tactică, nici nu ne impre­sionăm de Ieftinul patriotism al dori­torilor de Ieftină glorie.

Sîntem — dacă nu mai sus — cel puţin la acelaşi nivou patriotic, ca şi „organisătoriî" de reuniuni contrare na­ţionalităţilor : n'avem aerul de a lupta î m p o t r i v a n i m ă r u i , ci ne apărăm singur caracterul naţional, care n'are să cadă jertfă uneltirilor moderne, cum n'a căzut atâtea veacuri de-a rîndul.

Aşteptăm înse linisciţi o epocă de reculegere, în care patrioţii noştri sâ înţelegă odată, aceea ce atât de clar le-a spus conaţionalul lor Dr. Czirbusz „Idealul nostru nu p6te să fie de cât

C e t i ţ i ! B E N ni n C e t i ţ i ! — Unul dintre cele mal sensaţionale, instructive şi moralisàtóre romane. —

F . 8*. 1047 pag. costă numai 2 cor. 90 fil. A apărut în editura „ U n i r e i " .

Pag. 418 U N I R E A Nr. 50

o Ungarie, în care fie care popor să înflorescă în cultura sa, în deplină li­bertate şi unitate politică. Forţa apli­cată nemagiarilor de a inveţa unguresce va duce la o r e a c ţ i u n e , care pote deveni pericnlosă pentru unitatea socială şi politică a statului."

Epoca acâsta de reculegere — uti figura docet — constitue de-o cam dată o taină a viitorului.

Şi până atunci compatrioţii noştri aii să alerge încă multă vreme după himera idealului de stat, să se înarmeze până în dinţi împotriva naţionalităţilor, cari stau ferecate în lanţuri de mâni şi de piciore, să deîe pept cu tote morile de vînt, ca nemuritorul don Quixotte de la Mancha

Şi pentru ca tote acestea opintiri şi sforţări patriotice să aibă totuşi un sens 6re care, li-se reservă şi naţiona­lităţilor un rol: rolul „hoţului de pă­gubaş"

f Dr. îoan Maţiii. — Blaş 10 Decembre 1902.

Duminecă a fost aşezat în sinul rece al pămîntuluî trupul meritatului Dr. îoan Raţiii, — venerabilul bărbat, încărunţit în postul de conducetor şi luptător pentru drepturile poporului seu.

Lume multă, de pretutindeni, a venit la Sibiu, să fie de faţă la acesta tristă ceremonie, să mal vadă încă o-

FEUILLETON. W » F

CUVÎNT FUNEBRU rostit la înmormântarea regretatului

Dr. îoan Raţitt. Drept eşti Ddmne, şi

t<5te lucrările tale şi tote căile tale sint milă şi ade­văr şi judecată adeverată, şi drept judeci în veac (Car­tea lui Tovie cap. 3, v. 2).

Mal toţi trecem în vieţă prin încercări atât de grele, în cât în faţa lor mintea stă în loc zăpăcită şi inima este atât de cnmplit isbită. de valurile simţămintelor durerose, în cât stă să se rupă.

Dacă situaţinnile acestea se repeţesc mai vîrtos atunci, când după muncă neîntre­ruptă şi după sbuciumări şi lupte mari şi în­delungate pentru binele şi fericirea neamului în loc de odihnă şi mulţumire, de dragoste şi recunoscinţă, avem parte numai de amără­ciune adîncă, inima în sfîrşit se rupe.

Aşa s'a rupt şi inima mare şi nobilă a fericitului în Domnul Dr. îoan Raţiii, căruia astăzi, sdrobiţl de întristare, ÎI dăm ultimul onor.

Acesta inimă n'a mai putut suporta lo­viturile, cari cu atâta urgie s'afi descărcat asupra ei în anii din urmă, şi mal vîrtos ra-nele, ce i-le-afi înfipt cel din neamul săâ de la cari a aşteptat stimă şi recunoscinţă. Gând a văfbit: cum pisma, răutatea, egoismul şi

dată pe vigurosul Dr. îoan Raţiu, de astă dată nu povăţuind* cu glasu-i tu­nător mulţimea adunată, oi stând li-niscit pe catafalc în tremuratul ma­cabru al luminelor ce ardeau lângă capu-i.

Trista ceremonie a îngropârei a fost Îndeplinită de Escelenţia Sa Mitro­politul V i c t o r , asistat de canonicul Dr. I s i d o r M a r c u , protop. Dr. E l i e D ă i a n u , adm. protop. N i c u l a e T o -g a n şi preotul A r s e n i u B u n e a , secret, la fondul grăn. şi diaconii I u n i u B r u t M i c u şi I a c o b P o p a . Cân­tările le-a esecutat chorul clericilor din Blaş, sub conducerea profesorului de cant A r o n P a p i u .

Lungul convoiu a plecat de la casa mortului din strada Schewis, a trecut prin strada Cisnădiei, piaţa mare şi prin piaţa mică înainte spre biserica greco-catolică, unde avea să se facă prohodul.

Sosiţi aici se începe ceremonia fu-nebrală, la sfîrşitul căreia dl canonic Dr. A u g . B u n e a rostesce cu voce liniscită dar solemnă cuvîntarea sa, pe care ne facem o deosebită plăcere a o publica în foiţa numerului de azi. Cu­vîntarea d-lui Bunea a fost ascultată cu o vădită luare " aminte şi a lăsat o puternică im presiune intre ascultători.

După dnul Bunea ia cuvîntul dnul G e o r g e P o p d e B ă s e s c i si în nu­mele comitetului partidului naţional, a cărui vice-preşedinte este, adreseză un

laşitatea pustiesce atât de Înfiorător câmpul, odini6r* aşa de verde şi Înflorit al vieţii, nostrenaţioaale, stejarul puternic şi majestos podoba cea mal alesă şi mal Înal ţ i din acest câmp, â început a se clătina şi zi bună n'a mal avut.

Aripile vlntulul îi aduc de odată ac­centele melodiilor de prohod, cari răsunaţi jalnic într'o casă Îndepărtată, dar lui forte iubită, şi aduc vaetele nepoţilor săi, rămaşi orfani de tată, suspinele sfişietore ale soţiei şi ficei sale îndurerate, şi când i-se păru că ande bruţii sunând sinistru pe cosciugul ginerelui săfi. atunci Dr. îoan Raţiu, falnicul stejar, se frânge şi se restorni repede şi pe neaşteptata.

în clipa când se astupa mormlntul unui harnic fifi al bisericii şi naţiunii ndstre, a inginerului Onorifi Tilea, ocrotitorul inte­reselor ţărănimii române, se deschide alt mormînt, care aştepta să primesci In sinul săfi rece pe cel ce poporul român si-l pusese şi-1 avea In fruntea sa.

In faţa acestei priveliscl sguduitore, pare că mal bucuros aşi îngenunchia şi ml-aşi îndrepta ochii şi manile spre cerifi şi aşi cere mângâiere de la Părintele îndurărilor, de cât să turbur cu cuvintele mele sfinţenia durerii, care cuprinde inimile vostre, trişti ascultători!

Cu atât mai vîrtos ar trebui să mă rog şi să plâng în tăcere, că ceea ce am putut face la mormlntul ini George Bariţifiy şi al baronnlul David Urs. pretinii şi îm­preună lucrători şi luptătorii cu Dr. îoan Raţifi, starea sănătăţii nu-mi îngădue, să o fac cum se cuvine, la mormlntul acestui din urmă.

ultim adio confratelui de luptă. Vorbi­torul rostesce cuvîntarea sa innecat de lacrimi şi termină făgăduind, că cel rămaşi în vieţă, vor purta şi mai de­parte stegul lăsat lor de repausatul şi-1 vor purta şi de aici înainte curat şi nepetat

Al treilea vorbitor e advoc. Dr. G a v r i l T r i p o n din Bistriţa, care apreţieză în doiose cuvinte activitatea publică a drului Raţiii, înşirând pro­fundele regrete, ce repausatul lasă pe urma sa în inimile Românilor de pre-tutindenea.

După ae6sta cosciugul e -dus la gr6pa, săpată lângă br. Urs şi George Bariţiu, şi aici Mitropolitul cetesce cu­venitele deslegări. Terminându-se cere­monia, ia cuvîntul stud* filos. V a s i l e M e r u ţ, şi în numele tinerime! din Cluş adresăză un ultim salut remăşiţelor ma­relui bărbat şi patriot.

Era sară şi ningea întruna şi un linţoliu alb acoperise pămîntul mort şi el

Admiraţiunea, de care se bucurase drul Raţiu, o dovedesce mulţimea co­ronelor, sosite din tdte părţile, cari a(foperiau formal cosciugul lui şi ca­mera mortuară. Eraţi multe corone su­perbe din flori naturale şi ca funde trei-colore. Şi şi mai mult Încă mărturi­sesc de admiraţia acesta nenumăratele telegrame, sosite la adresa domne! Raţiu.

Blăşenii duşi la inmormîntare, sub conducerea d-lui Dr. Bunea, s'au pre-

Şi daci totuşi mă încumet a rosti câteva cuvinte, o fac cedând rugiiril, ce nu se putea refusa unei familii atât de distinse şi amar încercate, şi pentrn ca dupi chemarea mea proţescă să vă arăt şi din caşul de faţă. c i mal pe sus de judecata ómenilor sau opininnil publice, de multe ori greşiţi, nemiloşi şi neadevăratâ şi chiar nedrepţi, trebue să fie o altă judecata, a lui Dumnezeu, o judecată care ,sâ aibă tote însuşirile ce le-aţi andit din cuvintele .lui Tovie. „Drept eşti Domne, şi tote lucrurile tale şi tote căile tale sînt milă şi adevăr şi judecată adevărată, şi drept judeci în veac" (cartea lui Tovie cap. 3, v. 2).

Nu este de lipsă să vă schiţez vieţa Ini Dr. îoan Raţifi, pentru că dintr'însa să vă convingeţi despre adevărul enunţat acuma. Ar fi şi forte greu, ba chiar cu neputinţă a arăta, fie şi numai tn Iiniamente generale trecutul unui birbat a cirul v ie ţ i este istoria poporului român din Transilvania şi Ungaria de la 1848 pâni In ziua de astăzi. Ar trebui s i vă duc pe Câmpul libertăţii, ca să ascultaţi cnm şi-a proclamat şi re­clamat naţiunea română drepturile sale. Ar trebui s i vă Înfăţişez tote furiile răs-boiulHl civil din 1848 şi 1849. Ar trebui să vă descriu toţi fiorii şi tote speranţele, de cari era cuprins popornl român In timpul absolutismului; sâ vă conduc prin cabinetele celor puternici, ca să vedeţi stăruinţele lui Dr. loan Raţifi pentru convocarea dietei ardeienesci; să Intrăm în aceşti dieti şi să ascultăm odată legiferându-se şi In limba români la 1863 şi 1864 să însoţim pe Dr. I. Raţiii, cu petiţia celor 1493 în 1866 la tronul M. Sale; s i vă povestesc tote confe­rinţele naţionale de la 1891 încocl, petiţia

Nr. 50 U N I R E A Pàg. 419

sentat Duminecă la orele IV» şi au esprimat Dnei Raţia în .scurte cuvinte durerea, ce le-au cuprins inimile prin mortea neaşteptată a marelui defunct. După aceste cuvinte Îngenunchind cu toţii în faţa cosciugului, s'au rugat pentru odihna sufletului celui adormit în Domnul. Era o scenă de o nespusă duioşie.

Cei rămaşi acasă au contribuit 116 cor. in favorul mesei studenţilor din Blaş.

încheiem cu cuvintele d-luî Tripon: Fie-ţî somnul l in ! Adio, adio, adio!

R e v i s t ă po l i t i că . Afaceri interne. Partida kossu-

thistă s'a apucat să facă obstrucţie, şi o face chiar şi pe tema esistenţei sau neesistenţei naţionalităţilor în Ungaria. Kossuthistiî nu-s îndestuliţi de loc cu politica observată de Szell,. faţă cu na­ţionalităţile din ţară şi înzădar spun depu­taţii saşi, că ei nu fac alt ceva, de cât să apără contra şovinismului magiar, — sînt huiduiţi şi întitulaţi cu frasele cele mai ofensatore. î n legătură se a-nunţă, că magiarii din nord au de gând se formeze o l igă a tuturor naţionalită­ţilor, er procurorii sînt neobosiţi in pu­nerea la cale a proceselor contra presseî nemagiare.

De alt cum adevărata pricină a obstrucţiei sînt proiectele militare. Par­tidele oposiţionale au declarat, că vor vota proiectul de îndemnisare încă în anul acesta. Guvernul vrea înse, ca

şi deputăţia celor 300 la tronul Domnitorului In 1892, şi tote scenele dramatice, cari s'ati desfăşurat In sinul poporului românesc de la Memorand până astăzi.

Aşi trece înse departe peste marginile unei cuvîntârl, când m'aşl încerca a spune evenimentele legate^ de numele luí Dr. I. Raţiu. Dar, accentuez din nou, nici nu este de lipsă să o fac acesta. în scopul ce mi-l'am pus înainte la acesta ocasiune este destul, dacă voi ilustra cu câteva pilde adevérul, că judecata ómenilor saü asa numita opi-niune publică, nu este în stare a apreţia tot de una faptele nÓ3tre după valorea lor, adecă după vrednicia ori nevrednicia lor. şi că pentru susţinerea ordinel sociale şi morale, trebue să fie. trebue să admitem judecata cea dreptă şi milosă a lui Dumnezeu:

Vedeţi cum e ¿udecata ómenilor, saü aşa numitei opiniunî ptfbliee! Fiii aceleja^şl patrii, supuşi aceleia-şi corone, apreţieză- s

faptele şi acţiunile unuia şi aceluia-şl bărbat în chipul cel mal contrazicător. Unii admiră şi laudă curagiul şi statornicia cu care Dr. I. Raţiu a continuat lupta pentru rea-lisarea acelui ideal, pentru care Micul-Clain, muri în exil. Petru Pavel Aron, se topi ca o făclie. în rugăciuni, posturi, milostenii şi înfiinţări de şcole şi mănăstiri. Grigorie Maior, se scoboră de pe tronul archieresc, şi mulţi sângerară pe câmpul de răsbol şi îndurară grele prigoniri. Alţi, nemulţumiţi cu patriotismul acela, care e gata să-şl deie avutul şi sângele pentru tronul regesc şi pentru intregitatea teritorială a statului, şi gloria sfintei corone, infiereză pe acela-şl bărbat cu semnul trădării de patrie, ÎI con­sideră duşman, nu numai al statului, ci şi al poporalul romanesc, fiind că aduce pe acest

indemnisarea să se voteze, cât mai cu­rând, ca să potă aduce spre pertractare proiectele militare, la cari sciu, că aie­vea se va face obstrucţie şi se teme, că dacă ele vor ajunge în desbatere numai după vacanţele de Crăciun, vo­tarea lor va trece peste terminul recru­tării, ceea ce ar fi neplăcut.

România. îndată la Începutul se­siunii, deschise acum, s'a făcut o re-maniare ministerială. î n locul dlui G. P a l a de, se numesce la interne V a s i l e L a s c a r , er în locul dlui P. S. A u r e l i a n , de la domenii e numit S t o i c e s c u , er interimatul lucră­rilor publice l'a luat dl prim-ministru D . A. S t u r d z a . Se scrie în unele ziare, că la resboiu va fi numit gene­ralul C o a n d ă, secretarul acelui resort.

Se vorbesee cu insistinţă, că în anul viitor Regele va primi visita ţa­rului, er el va visita curtea serbescă şi apoi pe Sultanul.

Dl C. F . R o b e s c u , a fost ales primar al capitalei Bucuresci.

America-de-sud. Stăm în faţa unui eventual resboiu, între republica Venezuela şi Anglia şi Germania. E vorba adecă, că cu prilejul nemulţu­mirilor şi turbărilor interne, resculaţii aii păgubit, mult pe coloniştii germani şi anglezj şi în butul repeţitelor pre-tensiuni de desdaunare DU s'a făcut nimic. î n 7 crt. amindoue puterile acestea au trimis presidentului repu­blice! un ultimat, nretindând energic desdaunarea tuturor pagubelor suferite de colonişti. Mai multe nai de resboiu germane şi angleze, aşteptă deja resul-

popor în conflict cu tendinţele moderne ale statului şi prin acesta îl lipsesce de avan-tagiile materiale, ce i-le pote oferi con­topirea lui în alt popor mal puternic, ca şi când aceste avantagii ar fi mai de mare preţ, de cât limba străveche, dulce şi frumosâ a poporului român, de cât obi­ceiurile lui seculare, aspiraţiunile lui înalte şi fericirea de a trăi şi el alăturea cu celelalte popore din patria sa şi din lumea mare.

ÎU consecuenţă cu vederile opuse, con­tradictorii, acum desfăşurate, fie care partid se încercă a-şl'şi esecuta sentinţa. Unii în-timpină cu manifestaţiuni grandiose de stimă, veneraţiune şi alipire, pe cel ce a avut curajul a înfrunta ori ce urgie, şi a le duce plânsorile la înaltul tron. Alţii strigă trădare, îi asediază şi sparg casa, ÎI risipesc vatra

•lângăvcar*e s'a născut, a trăit şi a îmbătrânit °ln sfierijcUe^şi^îl fac să părăsască pe toţi pe

cari i-a cunoscut şi iubit, şi cari l'au cunoscut şi iubit din fragedele lui tinereţe, şi să-şl caute alt adăpost, alt lăcaş, unde este grea a încopcia legături nouă şi pretinl, şi unde — după slăbiciunea firii omenescl — unii mal bucuros se depărteză, de cât se apropie de cel lovit de sorte.

Şi să nu credeţi, că aceste stări deplo­rabile şi îngrijitore trebue să se ivescă în mod necesar acolo, unde locuesc mai multe popore împreună, şi că intre poporă deosebite nn ar putea esista dragostea şi bună-înţelegerea.

Noi am vătjut lucruri şi mal îngrijitore. săvîrşite de omeni, cari erau concetăţenii Ini Dr. Îoan Raţia şi după calitatea lor de supuşi nngarl şi după limbă şi naţionalitate.

taiul, în faţa capitalei venezuelane şi alte năi sînt pe cale. Se speră înse, că conflictul se va aplana pe cale pacinică.

C o r e s p o n d i n ţ e . Din districtul FâxâgâH.

r - 1 Dec. n. 1902. Districtul protopopesc al Fărâgăulul

îşi avea sediul în Fărăgăfl, până la pro­topopul Ştefan Moldvai. In anul 1876 sub fericitul mitropolit Dr. îoan Vancea. s'a mutat la Tdca, când s'a şi înfiinţat pa-rochia, aşa că s'a cumpărat casa unul sas şi aceea s'a adaptat de biserică, şi spre acest scop servesce şi de presinte

Districtul FărăgăulnI constă din 23 parochil şi 7 filil, cu 14 parochl, 9 adm. parochiall şi 2 cooperatori, toţi păstori buni şi la culmea chemării; are 21 staţiuni învăţătoresci, în cari sînt aplicaţi tot omeni diplomaţi, afară de doi. cari sînt pro-văduţl numai cu decrete de la cursurile snpiementare de limba magiarâ.

Decedatul Grigore Vitez, fost func­ţionar în Teca. a venit la idea, Bă se în­fiinţeze un fond de convict pentru studenţii din tractul Fărâgăulul.

Fondul avea să se formeze din con-tribuirile membrilor, cari după snma vărsată de 5 fi. aveafi un vot la împărţirea ajutorelor; suma "incursă a fost de 1800 fl

Fiind înse suma prea bagatelă, spre a crea fondul de convict, la insistinţă Ini Grigore Vitez, s'a făcut colectă în tract; însuşi Vitez umblând după bani

în chipul acesta s'a încasat vre-o 5 mii de fl.

Administrarea acestui fond, a lăsat înse forte mult de dorit.

Aceştia ca astăzi îl sărbătoriră ca pe su­blimul vîrtuţilor cetâţănescl şi românesc!, ca pe falnicul şi nebiruitul stegar al po-poporulul românesc, ca pe venerabilul pré­sident al partidului naţioual românesc, ér ca mâne l'aù ocărît şi l'au tîrăit prin noroi, şi înjosindu-1 pe el aù înjosit neamul ce el a représentât.

După aceste esperinţe triste, mal este cineva între voi, trişti ascultători, care să mai Indră8nescă a susţinea, ca judecata óme­nilor sau aşa numita opininne publică, este capabilă a apreţia faptele nòstre după vrednicia lor?

Eù cred că nu! Ér dacă ar fi cineva între voi, care ar fi sedus de credinţa co­mună, că ceea ce nu sînt în stare să facă contimporanii, va pute-o face „Tribunalul istoriei," la care aşa de des se apeleză, atnncl eu trebue să declar, ea pe lângă tot respectul ce-1 am faţă cu cercetările istorice, serióse şi conscienţiose, numai atunci m'aşl încrede fără nici o réserva în dreptatea acelui tribunal, când Euşiî şi Francezii vor scrie în aceeaşi formă despre Napoleon cel Mare, şi când istoriograful catolic şi cel protestant vor avé aceeaşi părere despre Luther.

Cred deci a fi deplin lămurit adevărul, că omenii cu aşa numita lor opininne publică, nu pot aduce judecată absolut dreptă asnpra semenilor lor. Avênd mintea măr­ginită, el nu pot cunósce tote elementele de lipsă la formarea unei judecăţi drepte. Crescuţi in prejudiţil saù în simpatii şi antipatii faţă cu persónele, ce cad sub judecata lor, conduşi de interese cunoscute ori ascunse, aû ochii minţii forte adese orî

Pag, 420 U N I R E A Nr. 5 0

La mórtea lui Vitez, nn s'aü aflat conspectele despre colectele făcnte, afară de acela despre suma de 1800 fl. Sama acesta apoi numai cn proces s'a încasat de la eredj, dar fără de aice nn interes.

Banii s'aü spedat prin şefnl tractnlui Preaveneratulnl Consistor Metropolitan spre administrare şi fruptificare. unde se află şi de presinte. Neputându-se realisa scopul dorit, s'a decis ca suma intereselor după 1800 fl. să steie la disposiţia tractnlui Fărăgăfi, ceea ce sa şi comunicat Dlui vice-protopop, cu ordinul, de a convoca sinod, constatator din laici şi mireni.

In 1 Novembre st. n. a fost convocat sinodul. Din causa timpului nefavorabil s'aü presentat puţini la şedinţă.

Cetindu-se statutele, pregătite de prea-veneratul Consistor Metropolitan, apare, că aü drept la acest fond, tote comunele şi filíele care aü esistat pe timpul Încasării sumei de mai sus, eră împărtăşiţi din sti­pendii pot fi, fii din tract, cari frecnenteză şcolele din Blaş şi tatăl séü a fost, respective e membru fundator sau ordinar al cassei. Ordinar e acela, care solvesce anUal tacsa de 5 fl. eră fundator, care solvesce odată pentru tot de una suma de 50 fl. S'a ales apoi o comisiune de 6 membrii (3 preoţi, 3 laici) In frunte cu protopopul, care are In timp de trei ani să împartă stipendiile şi să câştige membrii.

Adunarea generală de constituire a cassei tractnlui a votat patru stipendii din interesele după 1800 fl., ér comisia alesă s'a concrer|ut şi cu elaborarea unui proiect de administrare a fondului de stipendii.

* * *

In 8 Novembre st. D . membrii reuniunii fiiiale a învăţătorilor din districtul proto-popesc gr. cat. al Fărâgăuluî şi-au ţinut adunarea generală de tomna in comuna Fărăgău. Ca noi Învăţătorii să putem cores­punde Intru tota misiunii nóstre sublime, ne

este de o indispensabilă necesitate acnirarea multor cunoştinţe, şi folosirel tuturor mij-locelor, prin cari să ne putem perfecţiona tot mai mult In arta dăscăliei.

între mijlocele, cu ajutorul cărora ne putem perfecţiona noi învăţătorii să numără cu tot dreptul Reuniunile învăţătoresci şi adunările lor. Pentru că Ia aceste adunări în­văţătoresci convenim, nu numai pentru ca să ne mai revedem, ci mal virtos pentru ca să ne cultivăm reciproc, să schimbăm idei şi ast fel să ne lărgim şi întărim cercul cunoscinţălor nostre; durere membrii des-părţămlntului puţin interes dovedesc.

Despre decursul adunării raportez, pe scurt următdrele:

Conform programei la 9 ore s'a ce­lebrat sfînta liturgie, de cătră M. O. D. Octavian Pop, preot local; unde a urmat prelegerea practică a învăţ. Man.

După aceea preşedintele Dumitru Cioloca. prin o cuvîntare, rostită cn mult sentiment, in carea a îndemnat, pe fraţii săi colegi la diliginţă şi muncă neîntreruptă a decherat adunarea de deschisă.

Din raportul general despre acti­vitatea reuniunii, s'a constatat, că reu­niunea forte puţină activitate a desvoltat, ba pot zice, că de loc; biblioteca reuniunii nu dispune de nice un op. adunările sînt slab cercetate de cătră binevoitorii şcoleî, ba şi popornl nu le cerceteză, deşi adunările sînt convocate pe zile de sărbătore şi în-togmite cu disertaţii acomodate pentru popor, ba pe cum s'a cetit în raportul ge­neral, din anul 1897 de la înfiinţarea reu­niune! până azi, atâta popor, ca la adunarea de primăvară din 1902, în Milaşul-mare, nici într'o comună din tract nu a lnat parte. Ceea ce pot să î-o atribui păstorului sufletesc, căci le-a arătat însemnătatea reu­niunii; ceea ce ar fi de dorit a o face fie care preot. Delegaţii aleşi pentru adu­narea din centru, nici unu nu a luat parte,

din motiv, că nu li-s'afi licvidat spesele de călătorie.

Adunarea generală de primăvară s'a hotărît a să ţinea în comuna Hrastăş.

în birofl s'afi ales; preşedinte D. Cioloca înv. Ercea; notar A. Căliman înv. în Mi-lăşel; cassar S. Cioloca 1nv. In Logig.

între propuneri însămnâm a DIuI O. Man, ca să sprijinim materiaiicesce „Foia scolastică," care este călăuzul fie cărui în­văţător, şi care cu t6te, că s'a dispus tuturor senatelor scolastice prin un cercular me­tropolitan a o prenumăra şi a o păstra în archiva şcoleî, nu se esecută, deşi s'ar putea esecuta.

După aceste adunarea se închide.

Un participant.

Causa rutenilor greco-catolicl din Careii-mare.

— Din diecesa de Orade. -—

După ce şi cele mal necompetente organe de jurnalistică se ocupă cu atâta predilecţie, în cât numai nepriceperea de causâ H-e mal supremă, cu caşul ivit în Careii-mare. cu prilejul complenirii parochie! gr. cat. rutene de acolo, să cade, ca şi „Unirea" să se ocupe de ast fel de cas, să resfire lumina adevărului.

Publicului cetitor este cunoscută, parte din gazetele nostre, parte din cele străine acţiunea rutenilor gr, cat. din Care!. Din gazetele străine înse dnrere, numai adevărul nn se pote erua.

îndată după mortea lui Pazuchanics, fost preot rutean în Careil-mari, credincioşii ruteni âu început acţiunea, de a să dis-membra de cătră diecesa gr. cat. de Oradea-mare şi a trece în diecesa muncaciului. Pretestul: frica de valahizare (?). Deja în-mormîntarea lui Pazuchanics doreau să fie

impâinginiţl, aşa îu cât nu pot vedea lucrurile în adevărata lor fire şi col ore, şi prin urmare nici nu le pot judeca după adevăr şi dreptate.

Dar după adevăr şi dreptate însetoşeză sufletele nostre, de când esistă omenimea Pentru adevăr şi dreptate şi-att jertfit tote plăcerile vieţii şi chiar şi libertatea şi sângele cel mai buni, cel mal aleşi fii si neamului omenesc.

Am păcătui deci în contra Creatorului preabun şi preaînţălept, când am afirma, că adevărul şi dreptatea nu se pate afla nicăiri, căci am presupnne, că Dumnezeu a sădit în noi un dor nestins după un lucru, ce nici odată nu se pote ajunge în perfecţiunea sa. Trebue prin urmare să se afle şi adevărul şi dreptatea nu în omeni, ci numai singur în Dumnezeii.

Totă ordinea socială şi morală s'a susţinut tot de una şi se susţine şi astăzi prin aceia cari tn tote acţiunile lor sînt conduşi de principiul, că esistă o fiinţă infinită, atotsciutore. ale cărei judecăţi sînt milă şi adevăr, şi dreptate in veac.

înaintea acestui judecător mare stă acum şi Dr. I. Raţia.

Dacă nimenea nu trage la îndoială, că iubirea deapropelui este un semn al iubirel de Dumnezeă, şi că cu căt iubesce cineva mai tare pe deapropele sefl, cu atâta dove-desce mai mare iubire faţă de Creator; dacă — mai departe — Mântuitorul lumii prin vărsarea sângelui seu pentru toţi omenii ni-a dat pilda cea mai perfectă despre iubirea sa faţă cu Dumnezeii Tatăl şi ne-a

învăţat, că celui ce iubesce mult, mult i-se iertă, atunci trebuesă avem bună îneredere, că Marele judecător nu va respinge de la sine pe servitorul său Dr. îoan Raţia, tocmai pentru dragostea ce acesta a arătat-o nu numai cătră cel de un sânge cu el, ci cătră un popor întreg, jertfindn-şl pentrn el cele mal preţiose bunuri pămîntesci şi prin acesta dând dovadă despre iubirea sa cea mare faţă cu Dumnezeu.

Dar dacă acest gând mângăitor stră­bate astăzi fiinţa n6stră a celor ce ne-am adunat în jurul acestui sicriu, nu pot lăsa acăsta ocasiune fără a pune întrebarea, că cu ce vom sci îmblânzi noi pe Dumnezeu, pe care atât de des l'am vătămat cu păca­tele nostre nenumărate? Afi doră cu invidia şi răutatea nostră, isvorul atâtor certe, ca-lumnii şi prigoniri între cei din clasa cultă a poporului nostru? Afi doră cu pofta nostră de mărire deşartă, de plăceri trecătore sen-suale? Au doră cu storcerea şi esploatarea bietului popor, pentru ca să avem cu ce ne mulţămi patimile rele şi coperi cheltuelile unul lux nebun? Au doră cu născocirea de defecte neesistente şi cu esagerarea micilor scăderi în bărbaţii cari se espun pentrn binele poporalul românesc, pentru ca prin acesta apucătură să ascundem laşitatea nostră sau să motivăm neparticiparea nostră la acţiunile pentru înaintarea neamului nostru? Aă doră prin scandalul ce îl dăm încontinuu ţărănime! n6stre, când II cercetăm aşa de rar bisericile, ÎI respectăm aşa de puţin obiceiurile bune şi folositore, şi nn-i dăm nici nn ajutor la susţinerea institu-ţiunilor el culturale?

Ca ast fel de scăderi, păcate şi viţii presentarea nostră înaintea Marelui-judecâtor trebue să ne înspâimînte. De aceea până când nu este târziii să ne întorcem la Dumnezeă şi la virtuţile cele adevărate ale religiunil creştine, er de la marele defnnct Dr. îoan Raţia să luăm pildă de iubire de neam, de abnegaţiune şi de jertfă pentru fericirea lui.

Acesta ar fi cel mal frumos omaj, ce l'am aduce figurel măreţe, care ne părăsesce şi care pe când îşi ia prin graiul meu rămas bun de la soţie, fice, rudenii, amici, soţi de luptă, şi de la toţi cel de faţă, imploră binecuvîntarea înalt preasfinţitnluî archie-piscop şi metropolit Victor, care la dorinţa ferbinte a familiei, nn şi-a pregetat a în­deplini funcţiunea sacră a înmormîntârii.

Primesee. Domne, în lăcaşurile sfinţilor tăi sufletul fratelui nostu Dr. îoa Raţia.

Dr. Aug. Bunea.

Nr. 50 U N I R E A Pag. 421

cu concursul preotului rntean din Satmar. Nu s'a îutîmplat, înse dar «I n'au1 încetat a accentua, că nn le trebue preot din diecesa Orădji, ci dina Muncaciulul, mal mult câ lor le trebue preot născut rutean. dar care să îşi săvîrşesci funcţiunile în limba magiară, cum am zice: „fâbol vas karika." Făcuta-u peregrinaje pe la cele două scaune episcopesel şi în cât sînt desbinaţl în două partide, trebue că aii cel puţin două pre-tensiunl. De la Oradea-mare s'a satisfăcut barem celei mal moderate, denumindu-li-se de preot un bărbat, carele e capace a funcţiona în limba rnteanâ, er cea maghiară o vorbesce mal bine ca ori care alta. De­mersurile IlustritâţiI Sale a Vicarului, mi­nistrul de curte le-a aflat corecte. Poporul înse sedus şi aţîţat de vre-o câţl-va patrioţi spulberaţi, în frunte cu ceva Somassi recte Pazuchanics, fratele fostului preot şl-ail arătat cultura patriotică, până chiar în scuipăturile comise asupra Archidiaconuluî, carele fnncţiona ca întroducătorul noului preot.

Sătmarul era cunoscut până aci ca perdut pentru românism, de aci pote deveni şi cuibul credincioşilor — necredincioşi.

Simptdmele timpului, când credincioşii adunaţi la Introducerea noulnl preot, în ioc de a întră şi asculta serviţiul divin în casa Domnului, să posteză în jurul bisericii şi Intona hori profane lumescl.

Să scie adecă, că cantorul cu po­porul din preunâ n'au Intrat în bi­serică la actul Introducerii, ci au rămas în cintirim, Intonând: „Isten âld meg" . . . şi „Hazâdnak rendiiletlenul." Serviciul divin nu s'a celebrat, căci nici era cui, nici cu cine; dar nici s'ar fi putut de sgomotul de afară.

Fostul preot rutean din Garel, se pare că şl-a jucat bine rolul. £1, înaintea ochilor Archidiaconnlul părţilor Sătmărene, a sciut încuiba datine străine sufletesc!, cu resultat desastros întregei diecese şi neamului românesc.

Cele d6uă biserici gr. cat. română şi ruteană din Careil-mari, sînt inmediat una nna lângă alta, nici macăr un gard nn le desparte una pe alta. Românii careienl sînt tocmai aşa puţini români, ca şi rutenii de limbă Ce resultate pot avea ast fel de aberaţiunl?! . . . Pe cum românii, aşa şi rutenii locuesc, aceea parte a oraşului, care şi până astăzi sâ numesce: hajdu vâros." Totuşi lumea ia de bani buni pretestul lor, că afi teamă de valahizare.

Jurnalistica magiară—jidovită, la în-formaţiunile răfivoitâre alor câţl-va resvră-titorl, umple lumea, cu fantoma valahizăril în diecesa gr. cat. de Oradea-mare. Un Veszi face politică naţională şi chestie de rangul prim din născocirile unor gâgănţl, cari sub mantaua patriotismului ascund in­teresele lor egoistice particulare, Ca să se scie, etâ ce fel de nume stafi în fruntea gălăşioşilor din Carel: Pazuchanics, Gorzo. Orosz Banda, alio ca magiarl. Şi ce e mal ridicol dintre aceştia vre-o trei cu anii întregi nn păşiafi pragul sfintei biserice. Ne putem închipui rîvna înteresăril lor.

Biserica nennită e bântuită de nazarism, biserica unită, mare parte de patriotism, în cât se adeveresce căinţa unui septuagenar, frate de altar,; „pare afi scăpat toţi dracii

din iad, aşa ni s'afi. sporit ..duşmanii văduţl şi nevăVţuţi." *

Rutenii din Carel, acum sub oblăduiare întregei jurnalistice, a partidului oposiţional din casa ţării şi a fruntaşilor din comitetul pentru de a canonisa limba magiară, ca limbă liturgică, cer dismembrarea parochiei, la a Muncaciulul. Ma Szabo Jenă, în „Alkat-mâuy," le da sfatul nu mal puţin prudent, celor 44 parochil cu poporenlpretinşl ma­giarl, ca Bă ceri de episcop gr. cat. la Oradea-mare de limbă respective naţiona­litatea lor. adecă susţinându-I pe ace! credincioşi de magiarl, consecuenter episcop de limba megiară. Ca şi cum ar zice, cereţi pe Drohobeczki. Şi ce e mal uşor a crede de cât, că Szabâ, cu vorba acest sfat le va fi dat careienilor. fiind şi de ast fel, deja mal înainte adus în con-biuaţiune numele lui Drohobenczki cu frumosa episcopie română de Oradea-mare. Ce să făuresce pentru noi, cine mal pote sci?! . . .

Szabo Jend şl-a luat datele despre cele 44 parochil, cu credincioşi magiarl, în diecesa OrădrI-marI, din broşura, nn de mult apărută, a preotului rntean din Sâtmar Melles Emil, er el spune, că şi-a luat datele din conscrierea populară, efeptuită în 1901, de pe deceniul 1890—1900. El bine, dar cine nu scie. că conscrierile acelea sînt păcatele humbngulul, de a areta lumel. că îu Ungaria azi mâne nici vorbă de noţionalitâţi.

Ei bine? noi seim, că nici unele, nici altele, n'au basă reală, dar pe lângă tote aceste, n'ar trebui sâ privim indiferenţi cum arde casa vecinului, căci presa, magiaro-jidanâ a făcut multă zarvă, pe cnm cn broşura din! Melless, — aşa şi cu caşul din Carel.

Astăzi cer rutenii careienl, mâne, cel din Acsâd, mai apoi cei din Porcsalma dis­membrarea şi aşa mal departe, şi apoi deşi nu avem în diecesa orădanâ 44 parochil rutene"— acum — magiarizate, dar avem vre-o 15, când le vor aţîţă tote, ce o să fie?!

Ordinariatele nostre s'afi trezit târziu, a aplica în locurile espuse omeni de poaiţie. Sîntem în ast fel de locuri mai pândiţi de cât răutăcioşii şesului, suspiţionaţi la ori şi ce mişcare de frunză Şi ce e mai uşor azi, de cât a alarma, atât poporul slab de credinţă, cum cam de regulă e cel din pa-rochiile amintite de Melles, cât şi opinia publică, care e represintată în jurnalistica, atât de lacomă în sensaţil şi atât de veselă, când pote face politică— pretinsă — na­ţională şi din cel mal băgatei luern.

V. Ardelean.

Noută ţ i . întru mărirea lui Dnro.nefl.eu Subscrisul

îmi împlinesc o plăcută datorinţâ. când esprim pe acesta cale mulţumită publică Onorabilului Domn Augustin Pintea, comp-tabil la institutul de credit şi economii „Someşana" în Dej, carele dimpreună cn Dómna soţia Maria n. JSagy. a cumpărat pentru s. nòstri biserică nnEvangelier nou cu litere latine, legat tn piele, cu suma de 25 coróne, eră la fondul de premii al scólel gr. cat. Săplac întemeiat din contribnirl benevole, a contribuit cu suma de 9 coróne şi 71 filerî. Notez aci, că Domnul Augustin

Pintea, este de origine din Săplac şi este însufleţit sprijinitdr al căuşelor bisericesci şi şcolare. Dumnezeii II resplâtescâ cn da­rurile sale cereacl faptele bune săvîrşite pentru B.:J}iserică Si şcolă.; Seplao. 9: Hbv. 1902. l o a n S o n e a . preot gr. cat.

Soiri personale. Dumineci la l 1/» d. a. Escel. Sa Mitropolitul Victor, a sosit In Sibiu. însoţit de Rsmul Dr. Isid. Marcu, şi protodiac. I. Br. Mica, spre a celebra la îngroparea neuitatului DrA loan Raţiti. După îndeplinirea îngropării, însoţit de Rsmul Dr. Aug. Bunea, a făcut o visită coman­dantului de corp din Sibiu, caval, de Probst. Sara Escel. Sa Mitropolitul Meţiann, a In­vitat la cină pe Mitropolitul Victor, canonicii Dr. Aug. Bănea şi Dr. Isidor Marcu, apoi Dr. Elie Dăianu. Nicnlae Togan, Arsenifi Bunea. Aurel C. Domşa, Iuniu Br. Micu şi Iacob Popa. Mai erau Invitaţi P. C. Sa Archimandritul Dr. Ilarion Puşcar şi Dr. M. E. Cristea. în total 12 persone. Cu trenul de IO1/» Escel. Sa s'a reîntors la reşedinţă.

Din Archidieoesă, A u r e l F o d o r , preot în Panticeu, dist. Dergea. a fost numit paroch la Ascilenl-mare în acelaşi district.

Masa studenţilor. în loc de cunună pe sicriul regretatului Dr. loan Raţifi. afi incurs nrmâtorele sume: I. Br. Hodoşifi, 30 cor. David Radeş, 20 cor. I. F. Negruţifi, 10 cor. 1. Moldovan, îoan V. Rusu. îoan Maior. prov. dom. Eugen Bian, câte 5 cor. S. P. Mateifi, Dr. Augustin Bunea. Dr. Isidor

,Marcu, Dr. E. Negruţifi, câte 3 cor.Georgifi Muntean, loan Fodor, G. Precup, câte 2 cor. I. German. N. Popescn, D. E. Domşa, Dr. Vasile Sncifi. A. C. Domşa, Emil Sabo, Alesifi Pop, Ştefan Pop, A. n. Solomon, Nicolafi Pop. P. Ungurean, Iacob Dom şi a, Şofron Stan, Teodor Onişor, Victor Muntean, Demetrifi Radu, Oct. Prie, Aug. Coltor câte 1 cor. adecă: o sută şasesprezece corone. Tot în favorul acestui fond afi mal colectat: Vasile Sucifi, preot Cergănl-mic. cor. 5.90. Aurel Poruţ, Dezmir, cor. 1660. Dan. H. Coste. Chendrea. cor. 8.60. Ieron. Man, Băgăfi, cor. 12.20. Dem. Căliman, Ceavaş, cor. 7.

Contra duelului. O nouă ligă contra duelului s'a format la Viena. La adunarea de constituire a luat parte celea mal de frunte persone din aristocraţie, profesori de universitate, înalţi funcţionari ş. a. S'a constituit un juriu de on6re care va decide in chestiunile de onore a le membrilor. Acesta constituire cade chiar în un timp cu un nenorocit dnel întîmplat la Szom-bathely, căruia i-a câ<|nt jertfă un distins advocat.

„Drapelul'1 ars. Ni-se comunică, c i o societate de 3 oficer! de husari din armata comună, staţionaţi tn Lugoş. afi ars de ună-zl 2 esemplare din „Drapelul" In ca-feneua „Corso." Un esemplsr l'afi Înfipt în sabie şi I-afi dat foc Intre sunetele „Mar­şului Rakoczy," strigând: „Pieră Românii!" Mulţumiţi cu efectul obţinut afi repeţit spec­tacolul cu esemplarul cafenelei. „Drapelul" ars a fost numărul cel mai recent, care conţine necrologul lui Dr. I. Raţifi.

Neorolog. f Sabina Pop, inteligenta şi blânda copilă a medicului nostrn archi-diecesan Dr. Alesandru Pop, a repausat asară la orele 10, în frageda etate de 14 ani- Fie durerea ce o simţim pentru timpuria el tre­cere la cele eterne, o debilă mângâiere în­dureraţilor părinţi.

Odihnescâ în pace!

A VIS. în prăvălia societăţii comer­ciale „CONSUM1' află ime­diată aplicaţie câte o calfă din branşa ferăriei, băcăniei

şi modei.

Pag. 4 2 a U N I R E A Nr. 50

'&5ŞK£' PARTE SCIINŢIFICA-LITERARÂ. S^Dj

Alesandru Papiu Ilarian. (27 Sept. 1828—23 Oct. 1877.)

(Continuare.*) Tatăl lui Papifl în mal multe rîndurî

fu reflectat de cătră acesta, să nu se ames­tece în politica acelui timp, ci să-i lase, pe tineri. Dar el nu se putea stăpâni, şi se aruncă şi el în ralurile furibunde acelor miş­cări politice. •*)' Entusiasmul său pentru li­bertate, egalitate şi dreptate, şi atitudinea sa naţională îi causară sfirşitul amintit deja. A plătit politica cu capul.

In timpul, cât tatăl lui Papifl fu prins în Turda, soţia sa Ana n. Hodoşifl fu silită să părăsescă Bndiul. îndată după prinderea Iul. ea fugi din sat în sat cu.cele două fice, până ce ajunse în comuna Tftr de lângă Blaş, unde petrecu mal mult timp în fami­lia preotului George Dragea. De aci merse mai departe la Mănărade, unde a stat la familia unui Sas, dar puţin timp, căci se reîntorse erâşl pe câmpie. Dar nu merse direct acasă, ci mal întâia se opri în S i -calul-de-câmpie la pretorele Csatt, care a-Iertat-o şi numai după aceea s'a reîntors la BudiU, unde înse tote le-a aflat devastate, aşa, cât trebui să locuiască în casa clopo­tarului. *)

Până când se petreceau acestea cu familia lui Papifl Ilarian, el era trecut din­colo în Muntenia, dimpreună cn mai mulţi soţi al săi, parte ca să scape de persecu­torii ce-1 căutau în tote părţile, parte ca sa se înţelegi şi cu fraţii sei din Muntenia asupra situaţiunei politice.

Fuga lui şi a soţilor săi în Muntenia fu împreunată cu multe primejdii. Trecând munţii, sub scutul întunereenlui nopţii, pe cum însuşi spuse cumnatului săfi Vasile Pop, fost preot în Budiul-de-câmpie, era să cadă cu toţii într'o prăpastie îngrozitdre; numai un pas doi de mal făcea, se risipia în abisul infernal dimpreună cu toţi soţii săi. 3) Bunul săă geniu înse îl scăpă de mortea sigură, şi după multe peripeţii pline de mari pericle, şi după multă frică şi groză ajunse în ! Muntenia. Ce isprâvuri va mai fi făcut acolo, şi cu ce resnltate se va fi sfătuit cu aleşii MuntenienI, nu se scie. Scăpă înse cn vieţa, şi se întări şi mai tare în entusiasmul sefl naţional, vedend însufle­ţirea, cu care fraţii sei din Muntenia petre-ceafl mişcările Românilor ardeleni.

în Muntenia a stat până prin luna lui Septembre a acelui an, când s'a reîn­tors eră, cu cel alalţl ardeleni, între cari şi loan Axente Sever, ca să participe la a treia adunare naţională de la Blaş.«)

E de însemnat, că după ce dieta de la Cluş a proclamat uniunea Transilvaniei cu Ungaria, atât Ungurii, cât şi SăcuiI înce­pură să-şi alegă deputaţi pentru dieta de la Pesta. Vădând aeestea Românii, el încă se adunară în tote părţile şi protestau de

*) în Nr. 49, tîpăfit în absenţa autorului, în col6na i-ă, alineatul 5, s'a strecurat o regretabilă er6re de stil, care este a se corege în modul ur­mător: în aceea adunare naţiunea romană s'a pro­clamat ţi s'a declarat, prin jurămînt, de sine stătă-târe, fi a protestat solemn contra uniunet.

,') Comunicat de soru-sa Carolina. *)' Comunicat de aceeaşi. *) Comunicat de aceeaşi. *) Epistola Iul loan Axente Sever cătră prof.

Dr. loan Raţia, din 8 Nov. 1902.

uofi contra uniuneî. Ast fel de congrese na­ţionale ţinură Românii in lunile Iulie. Au­gust şi Septembre în Nisăud. Orlat şi Blaş. 1)

La a treia adunare naţională de la Blaş, ţinuta în 16 şi urm. zile din Sept.. Românii s'afl, adunat înarmaţi. In adunarea acesta ei afl organisat Transilvania milităresce împăr-ţindu-o în prefecturi şi tribunate militare, apoi afl numit prefecţi şi tribuni şi afl ales un nou comitet naţional, numit comitet de pacificaţiune. ») .

în comitetul de pacificaţiune, instituit în locul celui veehiu desfiinţat de guvernul Transilvaniei încă Î H luna lui Mairi, a fost ales şi Papifl Ilarian, şi încă în calitate de secretar şi archivar. s)

Nu mult după acesta începură luptele pentru libertate, lupte în cari nu mal puţin de cât 40.000 Români îşi perdura vièta pentru idealul naţional. Papifi în aceste lupte n'a luat parte activă. Dar cu ocasiunea orga-nisărel provisorie a fost instituit de pretore în cercul Biaşulul, „în care post între al­tele s'a îngrijit în luna Ianuarie 1849 de încortelarea şi provisionarea brigadel Lo-senafl în Obreja şi Bucerdea." 4)

Prin urmare activitatea lui în 1848 şi 1849 a fost numai politică şi administrativă, şi nu cuprinde în sine şi fapte de pe câm­pul de luptă.

După încetarea luptelor sângerose urmă pacificaţiunea, „restabilită de forţa armelor". Atunci şi Papifl fu îmbiat cu oficiu din partea guvernului, dar el n'a pri­mit, şi nici pe mamă sa n'a lăsat-o să pri-méscà pensiune, respective remuneraţiune; 6) cu tote că în timpul revoluţiunei perdându-şi averea remase în lipsa cu atât mai simţită, că nu era numai singura, ci trebuea să se mai îngrijesci încă şi de cele dótte fice mal mici Ana şi Cornelia.

Idealul seu naţional era cn mult mal mare, părerile Românilor cu mult mal simţite, de cât ea guvernul să le potă remunera cu o funcţiune, sau cu o pensiune. Altă răsplată aştepta el, răsplată pentru neam: liber­tate şi drepturi naţionale. Plin de disgust şi desilusionat idealistul Papifi refusa deci ofertul guvernului, atât pentru persóna sa, cât şi pentru a mamei sale, şi se hotărî să plece în străinătate, ca să se perfecţioneze mai departe în studiile sale iuridice, neîn-destulit fiind cu celea făcute la facultatea de drepturi din Cluş, şi la tabla regăsea din Murăş-Oşorheifi.

S'a hotărît şi a făcut. In tomna anului 1849. după o scurtă

petrecere la casa părinţescă, plecă la Viena dimpreună cu vărul săfi losif Hodosifi şi cu fostul săfi profesor Simeon Bărnuţifi. Aci Papifl a stat până la 1852, desvoltând o deosebită activitate. Nu afirmăm fără basa, ci întărim cele zise cu cele dóujj volume din „Istoria Românilor în Dacia-snperiórà", care nu numai unul tinăr de 23—24 de ani, cum era el atunci, dar în genere orî cărui scriitor probat încă l-ar face onore.

') Al. Papifi Ilarian, Independenţa constitu­ţională a Transilvaniei. Iaşi 1861. part. II. pag. 34.

.*)., Papifi, ibidem, pag 34. C*)/' Ios. Vulcan, Panteonul Roman. Voi. I. p. 127. *) Epistola lui loan Axente Sever cătră prof.

Dr. loan Raţiu, din 8 Nov. 1902. â ) Comunicat de soru-sa Carolina.

Şi dacă ne gândim, că acesta volu­minósa şi valorósa operă istorică şi icòna fidelă a evenimentelor contimporane o-a scris pe lângă ocupaţiunile sale de student în drepturi, atuuci zelul săfi ni-se înfăţişezi încă. şi mai mare.

: Papifi deci nu e un simplu student universitar; un comun „ascultător de drepturi" („Rechţshorer") din Theţggiannl Vienel impe­riale, care mal mult ori mal puţin regulat împline8ce datorinţele de universitar, fre-cuentând prelegerile şi studiând lucrurile,, şi apoi hai să ne petrecem!

Nu. Papifi nu e un ast fel de tinăr, care trăiesce mai mult anilor fără de grijf şi se îmbuibă în fel şi fel de distracţii alese şi ciudate din vieţa capitalei.

Este un adevărat tinăr-bătrân. pe care îl interesezi sortea neamului săfi îl inspiră momentele de glorie şi îl întristezi zilele de veciniei urgie din cartea ginteî sale.

Acum se adincesce în trecut, acum îl preocupi presintele, acum să rătăcesce în viitornl necunoscut, care ori şi cum s i fie, totuşi el şi-1 închipuiesce în colori auriî şi aşteptă de la el, ceea ce nu s'a dat presintelul şi aşteptă mal mult potè de cât era posibil*

Età gândurile, ce frămîntafi mintea şi inima lui Papifi, a. juristului din Viena, trecut abia peste 20 de ani. Şi mânat de aceste acuşi sublime, acuşi triste, acuşi sfâşietore gânduri, se nasce în sufletul săfi ideea măreţi, s i scrie istoria neamului săfi, cu deosebi s i eterniseze memoria evenimen­telor de la 1848—9.

Lucrul începe, şi până în anul 1851 e gata şi scos la lumină volumul pr^jpf şi până în anul următor e dat publicităţii şi al doilea volum din „Istoria Românilor".

Din epistolele sale de care dispunem, reiesă, c i PaprV a stat în legătură cu mal multe oersóne distinse în vieţa nòstri cul­turali , literari şi politică, cu scop de a-şl câştiga informatigli sigure şi detaiate pri-vitóre la chestiunile, tractate de el. Cel mal mare servititi înse i-l'a adus vărul săfi losif Hodosifi, care de timpuria deveni cel mal intim amic şi consfâtnitor al sèfl. losif Ho­dosifi l'a ajutat mal mult, ca orî şi care altul, la compunerea Istoriei sale. prin adu­narea şi copiarea documentelor de lipsă. *)

în ce privesce Istoria sa mal de aprópe, ne vom respica mal târziu, la locul săfi, şi în măsura cuvenită. De data acesta mal observăm numai atâta, că studentul şi scrii­torul Papifi în acelaşi timp se ocupa cn tòte chestiuuile ce interesau onórea şi am­biţiunea Românilor ardeleni, lucru ce-1 pu­tem dovedi erăşî mal pe sus de ori ce în­doială. Sub raportul acesta trebue să ne provocăm la o epistolă a sa din 28 Sep­tembre 1850 îndreptata din Viena cătră ne­muritorul George Bariţifi, din incidentul decoraţiunilor împărătesei, date unul însem­nat număr de Români ardeleni, drept dis-tincţiune pentru merite câştigate în anii de tristă aducere aminte 1848—9.

(Va urma.)

Prof. Dr. loan Raţiu,

') «Observatorul* din 1880 Nr. 97. p. 390-

Nr. 59 U N I R E A Pag. 4 2 3

CRUMIRUL saă

c ă l ă u z u l p r i n d e ş e r t de K. May.

(Continuare.)

După aceea l-am povestit tot ce ml-a istorisit şeicul. El era plin de bncnrie şi rldea, In cât dinţii săi mari şi galbini se vedeau In continuu. Cu tdte Însuşirile sale particulari, el era un vânător curajios. In Ceylon am vânat cu el elefanţi, er în India tigrii, şi Percy s'a dovedit în tote situaţin-nile cele mal periculose ca un bărbat cura­jios şi ţîntaş sigur.

Şeicul veni la noi şi ne conduse afară la marginea satului, unde chiar adunau animalele Imprâsciate. Aci încă era gră­mădită' multă Iarbă uscata, pentru a s pâri a prin foc pe sugrumătorii tarmelor. Terenul era plan şi liber de stânci.

.„Tot de una aţi sortit în trei .grupe animalele?" Întrebai eu pe şeic. — ^

„Da." „Dacă vrem să puşcâm pe Abu '1

Afrid şi pe Sihdi-es-salssali. atunci trebne să faci ce-ţl voia spune efi."

„Te voifi asculta." „Mal întâia vel aşeza caii de-a lnngnl

satului într'o linie lungă, apoi vacile, după aceea cămilele şi In urmă oile. Locul, pe care odihnesc animalele să formeze un trei-ungbifi. 0 lăture a acestui trel-nnghifi vine în atingere cu satul, er celelalte laturi for-meză un vîrf ascuţit, în direcţiune opusă satului. Ambe aceste două laturi vor fi compuse numai din oi; celelalte animale vin mal înlăîntru, de ore ce sînt mal de preţ. în centrul trel-unghiulul se va aprinde un singur foc mare, care luminezâ locul întreg."

„Dar unde vor'sta păzitorii?" „La mijloc între turme. El se pot a-

şeza ast fel, în cât să nu potâ fi ajnnşl de „domnul cutremurului de pâmînt." Efi şi emirul acesta Inse tom sta afară, fie eare la o lăture a trel-unghiulul. Păzitorilor le vel spune, că nu le este permis a puşca, numai în cas, dacă ar fi atacaţi ei înşişi."

„Domnule, plannl tăfi este bun; el este înţelept, ca planul unui beliduce."

Se înţelege, că acest plan era forte avantajios pentru el şi beduini. Turmele erafi scutite de o parte prin corturi, er de celelalte două laturi prin mine şi prin englez. Arabil puteaţi fi tare îndestuliţi, că noi luam asupra ndstră întreg pericolul.

Când ne-am reîntors In sat, toţi se uitau cu mirare la noi. Aceşti omeni nn-şl puteaţi închipui, cum doi bărbaţi afi curajul să stele singuri faţă cu leul şi cu o pan­teră negră. Când trecurăm pe lângă crumir, observăm la dînsul o căutătură batjocoritore şi răutăciosă, ce o arunca asupra nostră. Pote că el spera, ca prin Abu '1 Afrid safi prin el-Areth să fie mântuit de doi inimici periculoşi.

Şeicul voia să mă conducă la cortul săfi cel mare, care se afla lângă acela, în care am fost eu la femei. Achmed-es-Sallah mă opri.

„Sihdi, tu vreai Intr'adevăr să omori pantera şi leul?" Întrebă el îngrijat.

„Da." „O, sihdi, eu scifi, că In Algeria tu al

omorît deja animale de acestea; scifi şi aceea, că în ţara cafrilor ai puşcat mal mulţi lei; la noi Inse „regele tunetului" este altcum de cât In ţări străine, aci trebne să-l nimerescă multe glonte, ca să mdră. Er pantera este si mâl blăstămatâ; corpul el are o mie de vieţi, sufletul el este concrescut din o mie de draci, dinţii el sînt în stare să rodă fernl şi ghiarăle el sînt iresistibile, ca ale unul balaur; Re-mâi aci; nu merge afară!"

„Ceea ce am promis, trebne să îm­plinesc."

„AtnncIIa-mă cu tine, o, sihdi!" „Tu nu-mi vei folosi nimic, fără numai

strica îmi poţi." „Atunci mă voifi. ruga lui Allah şi pro­

fetului, să orbescă ochii panterei şi al leu­lui, ca el să mergă pe alte căi."

El se depărta întristat. Când voiam să trec pe dinaintea cortului femeiesc, auzii o voce lină strigând: „Emir!"

Am Intrat Înlăîntru. Glumeilah era singură.

„Domnule, tu vreai să te lupţi cn leal?" întrebă ea cu frică.

„Da." „Şi cu pantera?" „Da." „Allah illa Allah! Nu face lucrul

acesta!" „Pentru ce?" „Vei muri!" In vorbele el vibrătore se arăta o

Ingrijare cu adevărat seriosă şi sinceră. I-am prins mâna-I mică, brună!

„Te temi pentru mine Glumeilah?" „Forte mult!" O îmbrăţişai uşor. „N'avea grija! Nn mă tem de el-Areth." „Efi înse mă tem de el. N'al zis tu.

că eşti fratele meu?" „Acela şi sum." ^Pentru ce voescl atunci să. mă în­

tristezi prin mortea ta?" „Te-aî supăra, dacă aşi muri?" Ea nu răspunse, ci îşi razimă şi mal

tare capul pe umărul m e i Un simţămînt ciudat, străin mă cuprinse. Acesta fată era nnica fiinţă între Meşeeri, carea Intr'adevăr simpatisa cu mine. Am prins'o de bărbie, l-am ridicat faţa In sus şi am sărntat'o pe buzele el calde.

„Allah să te binecuvinte, tu, rosă de la Âi'un, pentru vorbele tale pretinescl! Dar nn sci tu, că sortea omului stă scrisă în carte? Eu m'am luptat deja de multe ori cu el-Areth, şi tot de una am rămas Învin­gător; aşa va fi şi astăzi."

„Domnule, gura mea este tăcută, su­fletul mefi înse tremură pentru tine. întor-ce-te erâşl, căci altcum Glumeilah va plânge mult după tine!"

Am plecat. Acest copil al naturel proceda curat după Imboldul inimel sale; ea nn presimţa, că purtarea el ar pute fi considerată ca „necorectă." Dacă aşi fi fost efi bednin, tare uşor se pute întlmpla, ca ea să fi devenit Mohallaha mea.

Când am Intrat In cortul şeicului, am aflat pe soţia acestuia beupată cn pregătirea cinei. Acestei împrejurări aveam sâ mul­ţumesc, că am aflat pe Glumeilah singură. Dnpă cină Ieşirăm erâşl afara şi ocuparăm loc lângă un foc, ce fu aprins în mijlocul satului. Aci îşi petreceau bine, Că Achmed-es-Sallah încă era de faţă şi povestia despre păţeniile nôstre. Ne făcnră loc ca multă cinste şi mă delectară cu nn jôc pantomi­mic, représentât prin câţi-va beduini îm­brăcaţi în haine femeiesc!. După aceea se enarară tot soiul de aventuri de vânătore şi când, cătră miezul nopţii, efi şi englezul ne ridicarăm, ne asigurară cu toţii, că nici unul nU va durmi.

Asta o credeam forte bucuros; 11 aş­tepta doră un eveniment, de care el Încă n'afi mar păţit nici odată. Am luat la mine nnmal pttşca cea cu două ţevi'şi pumnalul; celelalte arme, pe cum şi calul mefi, le-am dat In grija lui Achmed. Englezul de ase­menea îşi luă puşca şi cuţitul; !

„De care lăture vreai să mergi D-ta, sir?" mă întreba el.

„Vrei să tragem la sorţ!?? • „Da." „Atunci Intôrce-te cn spatele cătră

mine! Efi voifi ţinea cuţitul ast fel, că mă­nunchiul arată la drépta şi tăişul ia stânga, ori invers. Ce alegi?"

„Tăişul." „Pr ive8ce încdce; el arată spre drépta-

aşa dar d-ta mergi la drépta. Mâi întâi înse Vom face o revistă."

Cu pu8cile pe umăr noi păşirăm prin­tre corturi şi Ieşirăm afară la locul de o-dihnă al animalelor. Dispoaiţiuhile mele afi fost urmate întocmai. în mijloc ardea un foc mare, care lumina bine turmele din apro­piere, pe când grupele mal depărtate ză­ceau învelite în umbre fantastice. Ceîşepte păzitori şedeau în apropiere immédiate lângă foc, unde aceşti eroi se simţiafi mal siguri ca ori şi unde. Cânii încă erafi l&ngă rdînşil, aşa, că ast fel turma cea mare a anima­lelor' era încredinţată singur numai1 pazei nôstre. Acum né despărţirăm ; englezul merse la drépta şi efi la stânga. încânu era timpul să aşteptam nici leul, nici pantera; ast fel efi mersei fără grijă de-a lungul laturel mele, spre a vedea dacă animalele stau la olaltă. Din fericire aceste deja din instinct se îmbulziafi în apropierea focului. Cămi­lele şi vacile în mijlocul treî-UDghiuluI ză­ceau liniştite, rumegând, ér oile, cari ocu­pau laturile esteriore mal periculose, s'afi Îmbulzit aşa de tare câtrâ olaltâ, ca şi când ele ar fi autjit deja vocea puternicului lor inimic.

Era lună nôuâ; numai stelele luminau pe cer; cu tôte acestea, când am ajuns la vârful trei-unghinlul, unde se sfirşia revierul mefi, am putut observa pe englez, carele ca şi mine era ocupat cu visitarea liniei sale de pază. Amândoi ne-am desbrâcat de burnnsele si turbanele cele albe, làsân-du-le în sat, ca să nu atragem asupra nostră ochii periculdselor fiară,

(Va urma.)

Pag. 4 2 4 U N I R E A Nr. 50

E c o n o m i e . împărtăşiri din grădinărit şi

economie. ODe Wilhelm IJuhle din Timişdra.)

l i&cr&miere—iarna . Lăcrămiârele, favoritele Inmel întregi

— (Convallaria majalis maior) se potprocnea nnmal pe la sfîrşitnl Ini Nov. gafi in Dec., după ce a întrat îngheţai. Grădinarii, cărora le stan la disposiţie case de flori, an diferite metode spre a le aduce la incolţire. îndată dnpă procnrare se aşeză în năsip şi se udă bine. în contra îngheţului se apără prin oblojire cn paie sau alt ceva. De aci se scot dnpă trebuinţă şi se aşeză în olnrl 10—15 bucăţi, în lădl 50—200 bucăţi. în care să pune pămînt comun sau muşchi cu pămînt şi numai de cât se duc într'un loc întunecos şi cald până la o temperatură de 24—30° R. Mugurii se coper cu muşchi de 5—6 cm', grosime şi se udă tare. îndată Cfe au crescut şi se ivesc mugurii de flori, li-se lasă puţină lamina, apoi din ce în ce mal multă, până ce să desvdlti deplin, când li-se subtrage căldura, pentru ca înflorirea sâ dureze mal îndelungat.

Privaţii, cari n'au case de flori, pot întrebuinţa pentru lăcrâmiore olnrl sau lă-diţe de ţigări, în fondul cărora se fac mal multe găuri, cam de grosimea unul deget într'o ast fel de lădiţă se pot pune 25—40 bucăţi, apoi peste ele şi în jurul lor se pune muschiu, ce trebue ţinut în continuu umed şi zilnic se udă de mal multe ori cu apă domolă de 24—30° R. Ast fel pachetat se pune peste un pleu. ce e plin cn apă. şi cu totul «e aşază pe un cuptor şi se gri-jesce, ca în continuu sâ fie umed; după 3 săptămâni înfloresc şi îmbracă totâ lădiţa, apoi se pun pe masă ori pe ferestră, for­mând un ornament preţios si plăcut In casă. Lăcrămiorele din capul de bună speranţă. (Breesia odorata refracta). Lăcrămiorele din capul de bună speranţă sînt în timpul din Urină cel mal frumos import de cepe de.flori. Ori cine, fie laiic sa l specialist, care a cultivat aceste fiori, le-a îndrăgit, pentru că cultura lor nşorâ, înflorirea şi par­fumul lor cuceritor este unic în felul lor. Ele se plante'ză în pămînt — cum s'a zis — 5, 6 păbă în 8 cepe îhtr'nn ol de ttHjloc şi se ţin într'un loc libăr, nn prea umbros, până când vin nopţile cele răci, atunci se aduc într'o ferestră luminosă cu o tempe­ratură mijlocie,—- le place nici răcela, nici căldura, mal potrivită le este tempe­ratură de 8—10° R. — sau apoi între fe-restrl. Dacă cepele se planteză 1n Iulie. în­floresc pe la Crăciun; ele recer 5 luni până la înflorire. Deci conform acestui timp se pot şi planta, mal bine înse din Iulie până în Decembre. După înflorire se ndă din ce în ce mai puţin, er mal târzia nn se mai udă, ca pe încetul să se svînte cepele bine, când prin Iulie se planteză erăşl.

Cele mal mari din tnbercule nu sînt mal mari. ca o alună, dar sînt şi aşa de mici ca un grăunţ de grâu, aceste încă în­floresc frumos, numai mai slăbuţ.

Bibliografie. A apărut :

Oălindarul poporului pe anul 1903 anul XVIII. Sibiâ, editura „Tipografiei," 148 pag. plus inseratele, preţul 40 bani. Are parte literară bogată şi multe ilustraţii originale şi străine. însemnăm aici: Avram îancn, Episc. Pavel, Morm. lui Bărnuţ, Victor Vlad Delamarina, Alfonso regele Spaniei. Apoi poesil, anecdote, povestiri etc.

P. Dulfu: Euripide, Ifigenia înAulida. şi Taurida, traducere în versuri. Bncnresci 1903 preţul 3 Lei. Traducerea acestei drame greceşti, a apărut în românesce înainte cn 12 ani; ediţia asta nouă e prelucrată şi îngrijită mult de autor, atât în ce privesce limba, cât şi versificaţia romanésca. La sfirşit automi dă multe note esplicative.

BănăţanuJ: Deprinderi păgubttore, sfa­turi şi învăţături seria primă. Ediţiune în­grijită din însărcinarea despart. Logos al Asociaţiunii şi cu consimţămîntul autorului de Dr. Valeriu Branisce, Logos 1902. preţul 30 bani. Asta e a două broşură interesantă, pe care desp. Lagos al Asociaţiunii o publică pentru cultivarea poporului. Aceste preţiose sfaturi şi învăţături au apărut mal întâia în foia „Drapelul şi ele se ocupă cu vin­decarea multor defecte ce esistă printre poporul din Bănat. Pot fi înse cu succes cetite şi de cătră ţăranii noştri, căci şi pe la noi sînt o mulţime, cari sufer de bolele pomenite aci.

Adjutns secundtts: C&teohism catolio pentrn scólele superióre, prelucrat după scrierile Ini Spirago. Preţul 2 coróne Satmar 1903.

„LuoeafSrul" numeri! 9—10 cu urmă­torul sumar: Mateifl Corvinul. de I. Lupaş; împăcare, poesie, de Elena din Ardeal; Literatoră poporală, de Emil V. Degan; Un dor ascnns, poesie, de Sandu; Studente, de Simiti; Satul meă, de Trillius; Povesti pentru Ninon. de Emil Zola; Câteva con-triboirl la biografiia lui Andreii! Murăşan, de O. C. Tâslâuanu; Un cântec, de V. E. Moldovan; Adam Smith (urmare); Căsătorii de probă, de Dr. lo&if Siegescu; Esposiţia iudustriaiă din Sibiu, de Nicolae Otavă; Oetavian Papp, de L.; Cronică, bibliografie etc. Redacţia şi adm., Budapesta, strada Vorosmârty 60. Preţul 10 cor. pe an.

Iuliu Birou: Carte de compunere pentru scalele poporale. Cursul II, pentru bieninl III. clasa \ . şi VI. element. Lugoş 1902, preţul 1 cor. Tot de acest autor aii apărut cursul I. cu 50 bani şi cursul II. cu 1 cor. A se adresa la autor Nagy-Tikvâny, p. Kâkova.

Prof. Dr. îoan Raţia: Viaţa şi operele lui Andreiù MurSşan. Studia istoric-literar. Blaş 1900. Preţul 2 cor.

Dr. Ambrosiu Cheţianu: Geografie pentru clasaa H gimnasiala şi reală, partea H Europa. Asia şi Africa, Blaş 1902 pag. 68 preţul-1 cor. Manual pregătit după cel mal nou plan ministerial.

N. Pilţia: Curs sistematic de gramatioa limbii române. întocmit de Niculae Sulica, prof. gimn. Partea I. Etmologia, Braşov 1902. preţul 1 cor. 80 bani. Se pote pro-cnra de la librăria Zeidner, în a cărei editură a apărut.

T r i l o g i a lui Mu_k&csy.

La întrebările sosite de la mal mulţi cetitori răspundem aci:

Copiile „trilogiei," despre cari am spus, că se află la firma Egyhâzy din Pesta, sînt reproduceri, esecntate în forma acuarelelor, la institutul artistic Lemercier din Paris. Aceste reprodncţiunl, sînt esecntate aşa de artistic, aşa de minunat şi de perfect, cât se pot enumera între lucrările cele mal de-sevîrşite pe acest teren. Mărimea^fie căreia înţeleggndu-se şi mărginea albă din jur, e de 105 cm. lăţime şi 75 cm. înălţime. „Christos înaintea Ini Pilat" şi „Golgota" se află şi în ediţiunl poporale de mărimea 74X58 cm. Tablourile acestea au apărut în editura firmei Dr. Edm. Ro heim & Comp. din Munchen şi se pot procura prin firma Egyhâzy din Pesta saă prin Tipografia nostră şi în rate lunare saă cuartale, şi anume ediţia mare în rame de IO1/» cm. late, şi frumos aurite cu 60 de maree, cea-alaltă mal mică cu 40 maree, rata lunară va fi de 4 respective 2 corone. Când co­manda se face prin Tipografia nostră să se alăture şi o marcă de 10 bani.

Prof. Dr. îoan Raţia: Poesia idilică. Studiu. Bla4> 1901. Preţul 1 cor.

P o s t a „Unirii". lob. Nn Credem si intereseze pe cetitorii

noştri, e ceva prea depărtat, dar vom mal vede.

M. se. Pentru numeral acesta e prea târzia

Editor şi redactor réspundétor: Aurel C. Domşa.

Comunicarea trenurilor prin gara Kùkùllòszòg-Blas. (Valabil din 1 Maia 1902).

Sosesc Placă

1. De că&t Teiuş: 1. Cătră Teiuş:

Tren acceletat, 9 0 4 dim. Tren mixt, 12-55 d. a. „ mixt, . 2-19 d. a. „ accelerat, 7-35 sarà „ pe r s^a f 102 nóptea „ personal, 2-28 nóptea

2. De cătră Copşa: 2. Cătră Copşa:

Tren mixt, 1253 d. a. Tren accelerat, 905 dim. „ accelerat, 734 sarà „ mixt, 2-21 d. a. „ personal, 226 nóptea „ personal 107 nóptea

3. De cătră} Sóvdrad: 3. Cătră Sâvdrad:

Treu personal, 8'48 dim. Tren mixt, 3-25 nóptea

„ mixt, 6'50 sarà Tren personal, 2-48 d. a.

Tipografia Seminariale! archidieeesan.