Anul XXXI.— No. 35. 5 BAN! IN TOATĂ ТАР^ - Duminică, 31 August 1914

UNIVERSUL LITERAR

2. — Wo. 35. U N I V E R S U L L I T E R A R DUMINICĂ, :J1 AUGUST 1 9 1 4 .

icoürile saptămânei A. KIJPRTN

Bucovina, dulcea Bucovină e in mâna ruşilor. Bucata aceasta a te­ritoriului României, ruptă din tru­pul Moldovei, a deschis in inimele românilor o rană adâncă care n'a încetat nici un minut de a sângera, de si au trecut dc atuncî 137 ani.

Poeţii cei maî de seamă ai rom/i­nilor aă cântat cu duioşie frumuse­ţea Bucovinei гйщіе.

Versurile nemuritorului Alecsan-dri:

Dulce B'Ueoiiu-j, Veselă 1.1'МІИІ, Cu pomi iwä i t e ; i Şi m â n d r i fecior?,

' . „ r resuna in veci ш sufleteh ro­manilor.

Romanii n'aii renunţai nici ö clipă la speranţa dr a redobândi llu-cocina, care le este scumpă, căci Bu­covina cuprinde Capitata lui Ştefan-Ccl-Mare si mormântul acestui marc Domn al Moldavei,

De sub ЬоЦіІе monésUreï Pulna mormântul acesta vorbeşte. Rvmd-niî, carî acum căliră ani, sav strâns şi aii îneemunekiat in jurul acestui mormôni, a ti auzit ieşind din profunzimile pământului si din marmura sépulcrale vocea marelui Voccod care Ic spunea: Vu •uitaţi Bucovina.

Şi pietrele cetăţei Suceava, mar­tore ale vitejiilor ostaşilor luî Ştefan, şi ele vorbeau îndreptând acrim* rugă către românii veniţi din Ro­mânia liberă: nu uitaţi Bucovina.

Şi acum, Bucovina e aproape pe (leaintregul ocupată dc armatele ru­seşti.

Ce va deveni acest ţinut romă-' nesc? Care va fi viitorul Bucovinei?

Iată întrebarea pe care şi-o pune azi tot românul.

Bucovina n'a fost cucerită ae. Ausria, ci pur şi siviplu răpită. Gu­vernul turcesc a oferit-o Austriei, ca peşcheş, în 1777. într'o epocă eânrl ţara românească nu era destul de puternică spre n t ' n e piept acestei samavolnicii.

Dar protestarea lui Grigorc Ghica, care şi-a plătit îndrăzneala cu capul, rămâne în picioare căci actul eroic '••şi patriotic al nefericitului Domnilor încheagă protestul întregeî suflări româneşti.

Care va fi deci soarta Bucovinei, după terminarea războiului, la masa verde a diplomaţiei?

Diplomaţii Europei au pe sufletul lor multe păcate. Ei vâr ispăşi aß •puţin ö mică parie a păcatelor lor.

'restituind, României ceeaee i s'a ră­pit pc nedrept în Í777-

Şi prima datorie, în această 'di­recţie, revine diplomaţiei rtiseţti. Rusia care, l a rândul eî, ne-a răpit Basarabia, are acum prilefmt Щ m repara cri puţin fn parte, шагер-

' lalea ce a suumnit- ţn*pam*»-*e • Bucovina si asiifiuându-şî astfel prietenia neamului românesc, tenie care nu e de dispreţuit cum foarte bine şliu ruşii.

Să sperăm deci că anul vine va vedea România mărită; w,ă-rită nu cu pământ strein ci cu te­ritoriile smulse din trupul eî in vre­muri grele, de jale şi dc asuprire.

Să sperăm că în anul care vtee soarele va luming o Românie mare, cu hotarele întinse până în orizontul idealului eî realizat.

> e c u l a r u ]

prie-aupă

care

Mestugean

(POEMA)

Cele ce voi spune m a i l a vale, s ' au pe t r ecu t în f lo ră r ia u n u î a rh imi l i o -nar , care-ş î che l tu i a ven i tu r i l e imen­se numai pe flori f r u m o a s e şi r a r e . F l o r ă r i a aceas t a , d u p ă m ă r i m e a eî, d u p ă m o d u l de a r a n j a r e şi d u p ă m u l ţ i m e a florilor, ce se afla î n ea, se socotea d rep t u n a din cele m a î ce­lebre d i n cute ex i s tau .

Diferite feluri de p lan te , începând de la p a l m i e r i i t ropical i , p â n ă l a rele m a î cur ioase flori de nord, c r e ş ­t eau aci , tot a ş a de bine, ca şi în lo­curi le, de unde fuseseră aduse . Aci se gă seau , pa lmie r i , c u r m a l i , b a n a n e şi cocos, era m i m o s a , ale că ru i frun­ze şi fiori, la cea m a l m i c ă a t i nge re a u n e i insecte se s t r â n g e şi-î s u g e to t sângele . E r a u flori m a r i din India , pe a l e c ă r o r f runze poa te s ta un copil.

De j u r î np re ju ru l lor, eh ipa roase , l e a n d r e roş i i şi a lbe, por tocal i , m ig ­dali , l ă m â i , fieufï. c a l c â m î de Afri­ca şi l a u r i .

Mii de flori u m p l e a u aceas tă floră­r ie cu p a r f u m u l lor, roze şi c r i san-terne de Japonia., garoafe , sen t imen­talele narcise , eare sp re sea ră îşi p leacă gingaşele lor capete : ia cititele, modeste le micşu.aele p a r f u m a t e , ver-veiia ale corei flori femeile la R o m a le p u n e a u în bale ca să le înf r . imu-seţeze pielea şi în fine o m u l ţ i m e de t r anda f i r i de toa te culorile.

Alte flori, c i r e m'aveam p a r f u m , se d i s t ingeau pr in f rumuse ţ ea Iot , c u m e r a u cameli i le , l i l iacul de Ch ina şi a l te le .

In f lorărie însă e r a ö p î an t ă , care nu a t r ă g e a a t en ţ i unea de câ t p r i n u r â ţ e n i a eî. De la r ădăc ină , eşaiî m a l m u l t e frunze lung i c a de dr,î me t r i , îngus te , că rnoase şi pline de gh imn î . Aceste f runze e r a u reci în t impu l zi­lei, i a r noap tea deveneau calde. Nicî oda tă n u înflorea p l a n t a aceas t a şi se chierna „Secular" .

Flor i le îşî t r ă i a u aci în f lorărie . via(p lor p a r t i c u l a r a , pe care oame­nii n'e cunosc. De s igu r n ' avoau l im­bii să vorbească, d a r se în ţe legeau de m i n u n e .

P o a t e pen t ru aceasta, le serveşte p a r f u m u l . Dacă albinele se înţeleg a ş a , de ce şi florile nu s 'ar înţelege?

In t r e unele flori există u ră , în t re altele d ragos t e şi amici ţ ie! Unele r i­va l izează cu al tele în f rumuseţe , pa r ­fum şi î n ă l ţ i m e ! P r i m ă v a r a , când soare le luceş te şi când florile t r e m u ­r ă de гѳтш s t r ă luc i toa re , se înc inge în t re ele o vorbă nes fâ r ş i t ă ! Işî s p u n poveşt i f r u m o a s e dir. ţ â r i depor ta te , calde, dp p ă d u r i seculare , despre a-иішаіе şi păsă r i . . .

N u m a i bietul Secu la r e r a goni t din sânu l , acestei fami l i i ! El n u cunoş tea nici p r ie ten ia , nici mila, n i e ! стза-păt imirea . şi nicî oda tă nu l a încăl­zit d r agos t ea . ач$а că se depr insese cu dispreţul or î c u i şi-1 îmdura cu r ă b d a r e .

î n t r ' o d i m i n e a ţ ă de Iul ie . înflori un йшаае/üe ійи va lea CaşHriru'Luî, roşu, f rumos , î m b ă t ă t o r şi când soa­rele p ă t r u n s e pe g e a m u r i , florile iu-cepwră să se t r ezească din uşor i i ' ior s o m n Şi văzând t r a n d a f i r u l înflori t , î n c e p u r ă să s t r ige de m i r a r e şi bu­cur ie :

JCe f r umos t r a n d a f i r ! Ce p a r f u m ! O floare f r u m o a s ă ! E a să fie d'aci j é á j a i e megina n o a s t r ă !"

$5 t imid ş i copleş i t de a t â t e a lau­de, n s m e n ş i f rumos , p ă r e a în ade­v ă r a fi r e g i n ă !

S e sculă, ş i nefer ic i tul Secu la r ! Şi văzâmd'o c ă z u în extaz!

— Ce sp lend idă eş t i ! şopt i el. D a r c â n d s p u s e aceste vorbe, toa­

t ă f lo ră r i a i sbucni în t r ' un hoho t de

— Mons t ru l a c e s t a ? r ă s p u n s e floa­rea . N imen i n u ştie, cine e ş i de un-de vine. P o a r t ă n u m e l e do S e c u l a r ş i - a t â t a to t .

— P e m i n e , c â n d m ' a a d u s aci , e-r a m m i c d e to t şi el tot a ş a de m a r e şi u r â t e r a , s p u s e u n p a l m i e r î n a l t şi b ă t r â n .

— Nu înfloreşte nici o d a t ă ! a d ă o g i l eandru .

— E acoper i t de gh imp i , — com­plec tă m i r t u l . —- Ne m i r ă m cu toţ i , ге-ай găs i t la el, de-1 îngr i jeş te şi p e e l .

Şi a ş a p â n ă la amiaz î , nu- l m a î s l ăb i r ă pe bietul s ecu la r ! Ca re m a î de care-şi bătea, joc de el.

După a m i a z î . începu o c ă l d u r ă nă-bu.şitoare. F u r t u n a se ap rop ia . Nor i i se făceau din ce în ce m a l negr i . Res­p i r a ţ i a devenise g rea . In d e p ă r t a r e începu să se a u d ă tune t e şi în g e a m u ­ri le florăriei b ă t e a u p i c ă t u r i m a r i do ploaie . Se în tunecase .

De oda tă t r anda f i ru l auz i u n şopt i t s lab de tot :

— Ascul tă -mă, r e g i n ă ! Eu s u n t ne­fericitul secu la r , a c ă r u i a d m i r a ţ i u -ne pen t ru t i ne n s târe j ( a t â t a r â s azî d iminea ţă . î n tune r i cu l şi f u r t u n a îmî d a u cura j ! î ţ i spun , că te iubesc, nu n ră gon i !

D a r roza t ă c e a de frica nop ţ i i şi a for tunei .

— Ascul tă -mă. f rumoasa, m e a ! S u n t pocit , frunzele îmî sunt, acoperi te cu gh impi , d a r v r e a u sa- ţ î descoper se­cretul m e u ! P a t r i a m e a o în p ă d u r i ­le Americeî . unde nici o d a t ă p ic iorul o m u l u i n 'a călcat . La 100 de an i oda­t ă înfloresc n u m a i pent ru t r e i cea­s u r i şi apoi m o r ! Din r ă d ă c i n a m e a , cresc frunze noî, ca apoi să m o a r ă peste 100 a n i ! Şi s imt , că peste câte­va m i n u t e t r ebue să înfloresc! Nu m ă resp inge , f r u m o a s a m e a !

Roza însă n u r ă s p u n d e a şi şedea cu capul plecat .

— Roză ! P e n t r u u n m i n u t de dra­goste ţ i -aş d a via ta mea , cu toa te că şi aceas ta este ptuţin pent ru f rumu­seţea t a regească .

F u r t c n a devenise îngroz i toare ; tu ­na a şa de t a r e că Secu la ru l t r ebu i s ă t a că .

î n a i n t e de r e v ă r s a t u l zorilor, fur­t u n a încetase, şi în f lorăr ie se auzi o d e t u n ă t u r ă pu te rn ică .

— A înflorit secu la ru l — s t r i gă pă­zi torul şi a l e rgă să deştepte pe s tă­pânu l său. care de două s ă p t ă m â n i a ş t e p t a cu a r d o a r e acest eveniment .

Multă bu».- a veni t să-l v a d ă şi toa­te florile îu cea m a l m a r e tăcere pr i ­veau la eî eu a d m i r a ţ i e .

Avea flori albe de o f rumuse ţe né­ni ai văzu tă şi r ă s p â n d e a u un m i r o s du l i e , p lăcut , c a r e u m p l u s e t o a t ă flo­r ă r i a .

N u t r e c u r ă t re i ceasur i şi florile se vestejiră. Din albe deveni ră negre . D u p ă ele se ves te j i ră ş i frunzele şi p lan ta rea pocită, m u r i !

P e frunzele rozei de Caşmi r , t r e ­m u r a u p ică tur i m a r i de lacr imi . . .

* O * •

— M o n s t r u l e ! s t r i g ă o floare. C u m t a d r ă s n e ş t i să faci astfel de compl i ­m e n t e ! P r i c e p e , că a d m i r a ţ i a t a e s u p ă r ă t o a r e .

— Cine e acesta? î n t r e b ă reg ina .

D \ 4 S C H I T La schit, sub teiul cel bătrân. Lângă 'miechila masă, O rugăciune merg sâ 'ngân. Când senr,, lin se lasă...

Prin aer trece ca un cânt Un dangăt de vecerne; O pu,ee dulce pc pământ Şi 'n sufletu'm.i se cemet

într'un târziu mă 'ntorc spre sai, — Pribeag pe drumuri iară. — Şi par'că'mi port mai uşurat A anilor povarăf...

Iar, când mi'i sufletul zdrobit Şi jalea mă răpune. Mă duc din nou la vechiul schit Să'ngăn o rugăciune!

C. Niculescu Novaci .

Trecerea frontierei Episod din Campania 1913

...Delà Cobadin l a Cerkezkio i — І ki lomet r i d e f ron t ie ră — ne t r e b u e i a r ă ş i o zi.

A c incea zi de m a r ş de là Tu lcea sp re O s m a n - F a c â , l a 8 k i l ome t r i d e Dobr ic i , cu r eg imen tu l 33, coman­d a t a t u n c î de colonelul G ă i s e a n u , c o m a n d a t az i de colonelul P o p o v ă ţ , doî m i l i t a r i pe câ t de d is t inş i p e a-t â t de însufleţ i ţ i .

Mora lu l t r u p e i m e r g e c r e scând . t>ar în minte- I i a loc ceva to t m a l nedes luş i t . V o m i n t r a în Bu lga r i a , Va fi altfel de c â t p â n ă a c u m . N u ş t iu n imic , abso lu t n i m i c din ce sc pet rece în ţ a r ă şi în B u l g a r i a . S ' au în tâ ln i t a î noş t r i cu a l l o r ? S'au da t l u p t e ? De la p lecare n ' a m m a î ci t i t nici u n ziar . P u t e m da o l u p t ă c h i a r la t r ece rea front ier i i . Ba a r t i ­l e r ia ne-ar p u t e a s a l u t a î na in t e d 'a a j u n g e acolo. Cine g a r a n t e a z ă con­t r a r i u l ?

Ceva m a l m u l t , svonur i le ce a-j u n g e a u p â n ă l a u rech i le n o a s t r e nu e r au l in i ş t i toa re . L a C a r a m u r a t p r i m i s e m o ş t i re a p r o a p e oficială care , dacă nu înfr icoşase pe n imen i , i n d i g n a s e pe to ţ i . Se s p u n e a c ă la t recerea u n u i ba t a l i on de v â n ă t o r i de la G i u r g i u la R u s c i u k b u l g a r i i a r b o r a s e d rape lu l a lb în semn dej p redare , p e n t r u ca, oda tă pe p ă m â n - j tu l bu lgă resc , m a î m u l t e r e g i m e n t e ,să se n ă p u s t e a s c ă şi s ă m ă c e l ă ­rească soldaţ i i noş t r i . C u m sosise a-ceas t ă veste cu c a r a c t e r de seriozi­ta te , îiu'rni a d u c a m i n t e . D a r în seara ' , aceia popota a fost s c u r t ă şi t r i s t ă . ' E r a revolta şi e ra d o r i n ţ a d'a ne r ă z b u n a , c â t m a l repede.

***

Sa t măr ice l , c u căsu ţe l e r i s ip i t e în vale şi pe deal. Cerkezkioiu l e os­p i ta l ie r . Locui to r i i vorbesc cu groază despre vecinii de pes te ş a n ţ u l pe c a r e a r m a t a n o a s t r ă a r e s a r c i n a să-l m u t e m a l jos... B u l g a r i i t rec noaptea, în R o m â n i a , fu ră cai , oî, boi, şi fug înapoi . Admin i s t r a ţ i a n o a s t r ă a r ă s ­p u n s uneor i n i ind i fe ren ţă , a l t eo r i cu indulgenţă , l a a c e a s t ă obrăsnie ie . Ni se spune însă că ap rop i e r ea a r ­m a t e i r o m â n e a făcut pe m u l ţ i să-şi a m i n t e a s c ă păca te le , s ă plece c a că ţe l cu purce l , l ă - ă n d rase le v r a e ş t e şi ogoarele în p ă r ă s i r e . Grozav de s c u m p ă e pielea, m a l ales pen t ru tâ l ­h a r i i .

In Cerkezkioi r eg imen tu l d e p u n e ech ipamente le şi ca r tuşe le de rezer­vă, r ă m â n â n d să fie r i d i ca t e pe m ă ­su ra nevoi lor .

A doua zi la 4 d u p ă a m i a z ă ple­c ă m în ac lamaţ iu i i i l e şi u r a l ele lo­cui tori lor . Uni i s ă t en i ne în tovă ră ­şesc o b u c a t ă de d r u m .

Urcam un deal. P iche te le a n u n ţ ă f ront iera . I a t ă

unu l m a l depar te , bu lgă r e sc ; cel r o -шамевс e m a î a p r o a p e . Nici unu l nicî ; a l t u l nu m a î dau semn de v i a ţ ă . C e , ros t m a î ай? P a r ' c ă n ' a r fi fost de j când liifflMi. — a ş a le d i s p ă r u s e t o a t ă ! a u t o r i t a t e a . n

Emeţ- iunea .cuprinde pe toţ i . UM n e ap rop iem, e a creşte . Ofiţeri i c a u t ă să dea expl icaţ i i ; se lda t i î în­cea rcă să-şi vorbească . D a r vocea li s a s ch imba t .

De ce le t r e m u r ă ? -De ce le st iclesc ochii? De ce-I s t r ăba t e un cu ren t caM şi-T

copleşeşte? P ic ioa re le a r v rea să, m e a r g ă ş i

m a l repede , să se des l ipească de pă ­m â n t , să sboare .

E î dau din m â i n i nervos. Se u i t a ,uniî Ia aliî cu încredere , c u a v â n t , si-.şî s p u n m u l t ş i m u l t e f ă r ă să sufle u n cuvânt!. . .

Mă g â n d e a m să a r ă t p l u t o n u l u i t o a t ă î n s e m n ă t a t e a a c e s t u i ac t ; to ţ i ofiţerii a r fi v r u t : cine p u t e a vor!»;!

N ï m e n ï nu m a l e s t ă p i a pe eî. C â n t ă muzica. . .

' E m a r ş u l cel m a l f rumos . T r o m p e ţ i i n u se l a să nici el. E u a

a m e s t e c de e n t u z i a s m m a n i f e s t a t d i a

UN1VEUSÜL LITERAK No. 35. — 3

A 37-a an iversare a luărei Gr ivi ta

ASALTUL

Soarta românilor fală de tendinţele pát cel ruseşti — Simpla cons t a t ă r i i s tor ice

de AL, T. D U M I T R E S C U

Duminică, 31 August, 1914.

toate păr ţ i l e , în t r ' o dezordine su­blimă.

Şi în t r 'o cl ipă săb i i le s a r din t eaca s t ră lucind în m i i de l u m i n i la soa­rele ca re r â d e m u l ţ u m i t de a t â t a fericire s imbol izând P a t r i a sa t i s fă­cută; so lda ţ i i î n a l t ă a rme le , asvâr lâ . capelele în s u s ; ura le le nu m a l în­cetează.

„T ră i a scă România ! . . . „ T r ă i a s c ă armata!..."

S t r â n s p â n ă a c u m în capo t a imper ­meabilă , d rape lu l s capă .şi el, se des­făşoară, r e s p i r ă ae r de R o m â n i e nouă, f l u tu r ă viol ca d u p ă real iza­rea u n u l vis î ncân t ă to r , se r ă s f a ţ ă ia largul senin, ca re a m vrea să se în-tinză câ t dorur i l e şi a sp i r a ţ i i l e n o a s ­tre... : P reo ţ i i în odă jd i i b o t e a z ă şi b ine-cuvintează t r u p a , pe când v â n t u l le fâlfâo pletele dându- le î n f ă ţ i ş a r ea g ravă a apos to l i lo r c a r i î m b ă r b ă t e a z ă cea m a l s fân tă c r u c i a t ă — pen t ru pa t r ie şi pace...

Muzică... Urr.le... Vedem ţ a r a cres­când cu ochii.. . V u l t u r u l de bronz al d rape lu lu i p a r e că se mi şcă , d ă din ar ipi , a r a t ă vi i torul Românie i . . . O s ingu ră viziune fa rmecă pe toţ i , o vi­ziune în c a r e n e a m u l se înfă ţ işează tot m a l m a r e , tot m a l tare. . . t r ec p r in min te oameni i noş t r i m a r i , vitejiile trecute,—şi p a r ' c ă s b u r ă m , ne înă l ­ţăm, ne legănam. . . Un ames t ec de a v â n t şi de moleşeală . . .

S i m ţ i m ochii umezi. . . L a c r i m i de Ibucuric, de fericire...

E o r a 4 j u m ă t a t e . Am t r ecu t f ront iera — şi a m des­

fiinţat-o. Să tu l e ţu l ace la c â t spa ţ iu l dintre, d o u ă şine a p a r e şi m a l f ă r ă ros t şi te m i r i c u m l ' am p u t u t r ă b d a a t â t a t i m p !

Ne op r im la un k i lomet ru . E m o ţ i u n e a ne obosise.

>' De pe cu lmea u n u l deal p r i v i m înapoi şi ne d ă m şi m a l b ine s e a m a de c o n t i n u i t a t e a f i rească a p ă m â n t u ­lui dobrogean , care t r e b u i a să rede­

nde u n u l şi ace laş i . }' Se con t i nuă dealur i le , se con t i nuă Ivăile, se c o n t i n u ă ve rdea ţ a , to tu l e jacelaşi, aceeaş i cu loare , acelaşi su-Iflet în tot ce vezi împre jur . . .

Triîcea.

Mih.i i l Mora . LOCOTENENT ÎN REZERVA

>í * í -

I

LA UMBRA SCUMPULUI MEU CORT. LIN PREAJMA UNOR BĂLĂRII, ЦІ SCRIU IUBITA MEA, SĂ ŞTIÎ,

"IUBIREA SFÂNTĂ CE (I-O PORT; AU SUFLET NIÏÏ PE-ACEST PĂMÂNT SĂ'ŞÎ ŢINĂ SFÂNTUL LEGĂMÂNT. CREDINŢA SFÂNTĂ, CE-A JURAT IN CLIPA CÂND S'A CUNUNAT; SI NU'Î PE LUME ALTUI DAT SĂ'ŞÎ ŢIE SUFLETUL CURAT CUM MI-L ŢIU EU, DE NU-I AŞA, ŞĂG.TTE CERUL STEAUA MEA!

I I

LE. UMBRN SCUMPULUI MEU CORT DIN PREAJMA TRISTELOR CÂMPII, IUBIREA'MI SFÂNTĂ DE COPIL

JI-Ö SCRIU, IUBITA MEA, S'O ŞTIÎ: 'MI'Î SUFLETUL ADÂNC RĂNIT DE CDND DE EÎ M'AM DESPĂRŢIT, ŞI NU E CLIPA SĂ NU PLÂNG CĂ NU'S LA SÂNU'MI, SĂ MI'Î STRÂNG. MĂ DOARE INIMA DE EI, AH, DRAGII, COPILAŞII MEI! IN GRIJE AIBI'Î DRAGA MEA ŞI'N VECI TC-ОІЙ BINECUVÂNTA !

N. BONJUG-ALIBECHIOÎ CAPORAL Batal. 9 VÂNĂTORI

BALELE

In aces te m o m e n t e b o t ă r i t o a r e , c â n d a p r o a p e î n t r e a g a opinie r o m â ­nească se p r e o c u p ă de p l anu r i l e po­litice a le Rusie i , cred că este folosi­to r să dau u r m ă t o a r e l e a m ă n u n t e , scoase din căr( i lc de s e a m ă ruseş t i , despre m o d u l c u m se pr iveş te soar ­t a R o m â n i l o r dc că t re Ruş i , în le­g ă t u r ă cu d i s t r u g e r e a Austr ie i , a-ceas ta i n să f ă ră nici un c o m e n t a r i u ş i n u m a i cu e x p r i m a r e a uneî s imple d o r i n ţ e legi t ime la s fâ r ş i tu l a r t i ­colului .

ÎMPĂRŢIREA EUROPEI RĂSĂRITENE ŞI A AUSTRO-UNGARICÎ DUPĂ DANILCVSCHI.

La 18C5, a a p ă r u t în l i m b a r u s ă o c a r t e senzaţ ională cu t i t lu de ,î?u-SIA ŞI EUROPA", da to r i t ă pub l i c i s tu lu i N. I. Dani lcvschi . Sc r ie rea a c e a s t a a făcut m a r e vâ lvă şi s'a r e t i p ă r i t de m a l m u l t e orî, p â n ă ce edi ţ ia din 1SS9 a fost r e z u m a t ă în l i m b a franceză şi la no i de r ă p o s a t u l I. S k u p i c w s k i în­t r ' o b r o ş u r ă a sa din 1800, i a r d. D. A. STURDZA a c o m e n t a t concluzii le lui Dani lcvschi în c u n o s c u t u l d-sale s tu­diu etnic-poli t ic: „EUROPA, RUSIA ŞI ROMÂNIA", t i p ă r i t la 1890.

I a t ă m a l î n t â i u la ce concluzii a a j u n s scr i i toru l r u s în p r iv in ţ a îm­p ă r ţ i r e ! E u r o p e i r ă s ă r i t e n e şi a A-us t ro -Ungar i e î .

„ L u m e a s lavă , p l i nă de v igoare şi pu t e rn i că , a r e să in t r e n u m a i de câ t — prevedea Dani lcvschi — în l u p t ă c r â n c e n ă cu vechea l u m e e u r o p e a n ă pu t rez i t ă , p e n t r u a da n a ş t e r e MĂRCI FEDERAŢIUNÎ VUSO-SLAVONE, des t ina tă a ţ i nea cap în t regel E u r o p e şi fiind c o m p u s ă din u r m ă t o a r e l e S t a t e :

1) IMPERIUL RUS, CU GALIŢIA, PĂR­ŢILE RUTENEŞLÎ DIN BUCOVINA ?i d in U n g a r i a , şeful şi conducă to ru l în t re ­gel federaţ iunî ;

2) de REGALUL CEHO-MORAVO-SLÖRAC cu păr ţ i l e slavice din nord-vestul Un­ga r i e i (9 mi l ioane) ;

3) do REGATUL SERBO-CROATO-SLOVCAN c o m p u s din Serbia . Mun teneg ru , Bos n i a şi Her ţegovina , Vechia Serbie, A l b a n i a de nord. Se rb ia u n g u r e a s c ă , BANATUL (sic), Croa ţ i a şi Slavonia , D a l m a ţ i a , Confiniile mi l i t a r e , C ra ina , Goricia , Gradisca , I s t r i a , Tr ies ta , 2/3 a Car in t i e i ş i 1/5 a St i r ie l (8 mi l i ­oane ) ;

4) de REGATUL BULGARIEI cu R u m e -l ia şi Macedonia (6 mi l ioane ) ;

6) de REGATUL GRECIEI cu Tesa l ia , Ep i ru l , p a r t e a sud vest ică a Macedo­niei, insulele Arh ipe l agu lu i , insule le Rodos, Cipru, Cre ta şi ţ ă r m u l as ia t ic

al Măr i i Egec (4 mi l ioane) ; (i) de PROVINCIA CONSTANTINOPOLULNÎ

cu păr ţ i l e l imi t rofe a Rumel ie l şi a Asieî-Micî, cu Dardanele le , P e n i n s u l a Gallipoli şi insu la Tenedos (2 mil ioa­ne);

?) de REGATUL UNGARIEI c o m p u s din pă r ţ i l e U n g a r i e i şi T rans i l van i e i ne­anexa te la Rus i a , la Rega tu l Ceho-Moravo-Slovac, la R e g a t u l Serbiei şi la R e g a t u l R o m â n i e i (7 mi l ioane) ;

S) de Regatul României; copr inzând a f a r ă de Moldova şi V a l a h i a (Munte­nia) , o p a r t e din Bucovina , j u m ă t a t e din T r a n s i l v a n i a p â n ă la r â u l Mu­re ş şi p a r t e a de a p u s a Basa r ab i e i , locu i tă cu deosebire de Moldoveni , în sch imbul că re ia R u s i a a r t r ebu i să p r i m e a s c ă p a r t e a sud ică a B a s a r a b i e i cu del ta D u n ă r i i şi pen insu la Dobro-gea l u a t e leala ea. (Notez că Danilcv­schi scrie d u p ă r e t roceda rea jude ţe ­lor b a s a r a b e n e p r in t r a c t a tu l dela P a r i s d in 185C şi îna in te de războ iu l din 187, adică la 1865). Atunci el con­s t i t u i a Rega tu l R o m â n i e i d in t r 'o po­p u l a ţ i e de 7 mi l ioane pe o în t inde re Dani levski pag . 423—424 şi D. A. S t u r d z a p. 10).

IDEILE LUÎ DANILEVSCHI CURENTE ŞI APROAPE NESCHIMBATE ŞI ASTĂZI ÎN OPI­NIA FILOSLAVIŞTILOR.

De şi epoca când s'a c o m p u s lu­c ra rea , despre ca re vorb im, a r ă m a s c a m de m u l t In u r m ă de v r emea noa­s t ră , t o tuş i ideile lu i Dani lcvschi . cu o a r e c a r l modif icăr i , pe r s i s t ă v i i în opin ia fi loslavişti lor şi r e z u m ă f ă r ă îndoia lă o a d e v ă r a t ă d o g m ă pol i t ică ' pe ca r e începem a o r e s i m ţ i aevea, c h i a r acum, când ostile ru se ş t i a u p ă t r u n s în Bucovina .

Aşa, b u n ă o a r ă , un publ ic is t r u s , d. Alexandru Maximovicî , f ăcând isto­r icu l r e l a ţ i un i l o r r u s s o - m a g h i a r e . scr ie în n u m ă r u l din Iun ie a. c. a l . .Revistei c o n t i m p o r a n e " din St. Pe­t e r sbu rg , o r g a n u l f iancez al filosla-vi lor condus de d. Raşmakoff, — că, dacă la 1848, c â n d 150.000 de Ruş î a i i t r e c u t C a r p a ţ i î spre a potoli revol ta U n g u r i l o r con t ra Aust r ie i i m p e r i a ­l is te , Guvernu l rusesc a r fi ş t i u t să t r a g ă foloase, a tunc i s 'ar fi înpl ini t u r m ă t o a r e l e punc te clin p r o g r a m u l pans l av i s t :

.,1) î n c o r p o r a r e a Gal i ţ ie l şi Buco­vinei la Rus i a , s a u c u m se e x p r i m ă d. Maximovic î în f ran ţuzeş te : ^achève­m e n t du r a s s e m b l e m e n t de la t e r r e r u s s e p a r Tacqu i s i t i ea de la Galicie et rie l a Bukov ine" ;

2) a l i a t a cu U n g a r i a pe bazele unei un iun î persona le , ceeace a r fi g a r a n ­t a t Ruş i lo r din comi ta te le nordice a u t o n o m i a lor c u l t u r a l ă ;

3) d i spa r i ţ i a d in E u r o p a a Austriei , j ad ică s u p r i m a r e a : a ) u n u î concurenţ i în Ba lcan î ; b) u n u î factor a l a c tu ­a le ! Tr ip le-Al ianţe ; c) u n u î agen t de, p r o p a g a n d ă s e p a r a t i s t ă în gube rn i i - ' le sudice şi a une î a m e n i n ţ ă r i p e r m a ­nente la pacea e u r o p e a n ă " .

Astfel j u d e c ă ş i p r ivesc R u ş i î în genere m a r e a p r o b l e m ă a secolului ,! ca re se des fă şu ră î n a i n t e a n o a s t r ă j p r i n cel m a l g roazn ic r ăzbo iu eurö-j pean, i a r d in f r ă m â n t a r e a acestor j idei filoslave p u t e m despr inde clari u r m ă t o a r e l e in ten ţ iun î cu p r iv i r e la! vi i torul n e a m u l u i nos t ru .

SPERANŢĂ, GRIJĂ ŞI DURERI NE AŞLEAP* TĂ.

In p l a n u l poli t icei r u s e ş t i p e n t r u d i s t ruge rea Austr ie i , d a c ă aces t fapt se va împl in i , i n t r ă p r e c u m a m văzut , ca o r ază f r u m o a s ă de l u m i n ă p e n t r u noi : r e t roceda rea une î p ă r ţ i d in Ba­s a r a b i a şi a l i p i r ea Trans i lvan ie i , p â n ă l a Mureş , la ţ a r a s u r o r ă ; d a r a l ă t u r i de aceas ta , n i se vorbeşte de sfâş ierea s a u ocupa ţ i a t o t a l ă a Bu­covinei de înzes t ra rea Serbiei cu Ba ­n a t u l n o s t r u şi de r id i ca rea une î U n ­g a r i i a l i a t a Rusie î , care v a n imic i "elementul r o m â n e s c din - ţ inutur i le de dincolo de T r a n s i l v a n i a nea l ip i t e la R o m â n i a .

O DORINŢĂ: CREDINŢA ÎN DUMNEZEU NU NE VA PĂRĂSI. O do r in ţ ă l eg i t imă! S labi p r i n n u m ă r u l oamen i lo r CA. şi p r i n s fâş ierea p ă m â n t u l u i nos t ru , depa r t e de f ra ţ i ! de sânge , noi Ro­m â n i i ne d ă m bine s e a m a c ă n u pu­t e m opr i m e r s u l n e a m u r i l o r vecine că t r e ţ i n t a do r i t ă de fiecare, şi c ă va lu l p u t e r n i c ne v a duce şi pe no i în t r 'o p a r t e s a u în t r ' a l t a , d a r a tunc i , fie ch ia r în c l ipa mor ţ i i , ne v o m r u g a lu i Dumnezeu şi vom zice:

Doamne , n u no f r ânge şi C a r p a ţ i î noş t r i din B a n a t şi d in Bucovina , că-I v o m p ă s t r a în veac, n u cu t u n u r i u -c igă toâ re or i c u cetăţ i , ci cu u n b r â u s fân t de m ă n ă s t i r i p e n t r u p o m e n i r e a m a r e l u i LIBERATOR a l DACÂ-ROMANI-LOR NEDESPĂRŢIŢI!

. P e n t r u o r ï - с е r e c l a m a ţ i u n l s a u s c h i m b ă r i d e a d r e s e , d -n i i a b o n a ţ i s u n t r u g a ţ i a a t a ş a ş i u n a d i n b e n z i l e c u c a r e p r i m e s c z i a r u l «Universul Literar», c o n t r a r , r e c l a m a ţ i u -n e a s a u s c h i m b a r e a d e a -d r e s ă n u v o r f i r e z o l v a t e .

— ,b 'T, d,

4. No. 35, U N I V E R S U L L I T E R A R Dumineca , î l A U I U . L i i i ,

sc r i soa re a e r o u l u i N . V a l t e r М М е і п е а і ш

închinare Franciéi convorbiri swmfkí Cu prilejul glorioasei zile a a-

niversărei asaltului delà Grivi-ţa, publicăm o scrisoare a căpi­tanului Nicolae Valter Mărăci-neanu, care s'a luptat vitejeşte în acea zi memorabilă, împlân­tând tricolorul României pe re­duta turcească luată cu asalt de bravii ostaşi români.

Din scrisoarea aceasta, adre­sată unei rüde a căpitanului, d. Ç. Gardesçîi. se vede caracterul

-vesel al eroului, care, in ajunul marelui asalt, vorbeşte cu dis­preţ "de moarte şi face chiar jglume. ' Iată scrisoare a cărei original se află în păstrarea d-luî Găr-descu: , .

Cine a r e n u n u m a î c u l t u r a de căr­t u r a r ci e şi civilizat, acela poa te p r i ­cepe câ t da to reş te Omeni roa F r a n ţ e i .

De a p r o a p e două mi i de ani cu în­cetul s'a p l ă m ă d i t în cel m a l v a r i a t m e d i u e u r o p e a n acel sp i r i t n u m i t f re i cez, a l c ă t u i t d m 0 a-J-încă sensi­b i l i ta te a r t i s t i că şi diu d ragos t ea ne­ţ ă r m u r i t ă pen t ru ce e d rep t şi f rumos Ciliar iub i rea glor ie i a r m e l o r se m a ­nifes tă n u n u m a î p r i n n u m ă r u l victo­r i i lor ci şi p r in ca l i t a t ea lor. Expres i i ca , .Apres vous Mess ieurs les An­g la i s " „ tout est pe rdu h o r s l ' honneur" şi c h i a r b r u t a l u l „Ia g a r d e m e u r t m a î s ne se r e n d pas'- şi câte altele, sun t t r aduce r i l e une î s tă r i sufleteşt i în ca re i n t r ă generos i ta te , i ronie , cur tenie , bă rbă ţ i e , « i chiar d r a g o s t e a p a n a ş u l u i pe al te t e r enu r i se m a n i -fáöiu în l u m e a invea ţ iun i lo r l u î P a s ­t eu r la cucer i rea a e r u l u i rea l izând aceas t ă m i n u n e : omul s b u r ă t o r . '

D a r dacă geniu l invent iv e o .spe­c ia l i ta te a francezilor, el a u u n i c u l d a r c a din un acc iden t local, din u n eveniment na ţ iona l , s ă facă o proble­m ă m o n d i a l ă ; depăş ind g ran i ţ e l e F r a n ţ e i pen t ru a sgudu i a d â n c în­t r e a g a omenire .

Cu m u l t . îna in te , Angl ia îşî făcuse ' r e v o l u ţ i a d e m o c r a t i c i . D a r preface­r e a r ă m ă s e s e engleză. Revoluţ ia fran­ceză devine Drep tu r i l e o m u l u i şi ale Popoare lo r . Tot ce p/ftcä, din F r a n ţ a a r e acel ca rac t e r de gene ra l i za re s e n t i m e n t a l ă c a r î impres ionează a-dânc şi peste tot .

• U r i a ş a m a t c ă a . ,Pr incipi i lor" ne-a d a t şi n o u ă p u t i n ţ a Uni re ! s u b ocro­t i r e a teor ie i démocra t i s e a Naţ ional i ­tă ţ i lor . Azî c â n d F r a n ţ a e a m e n i n ­ţ a t ă , p r imejd ia nu o pr iveşte n u m a î pe ea. E v e n t u a l a ca tas t ro fă a m e n i n ţ ă civi l izaţ ia e u r o p e a n ă p r i n îndoitele u r m ă r i i a le "une î F r a n ţ a sdrobi te şi a une i a to t P u t e r n i c i i Germano-Ma gb i a r e .

Ce vor deveni l iber tă ţ i le n o a s t r e politice şi economice şi r o m â n i s m u l în acest caz, nu e greci rie ghici t .

P r i n o fericită coincidenţă intere­sele F r a n ţ e i s u n t şi a le noas t r e .

Öh. Diamamiy

Oda tă m a l m u l t v ic tor ia F r a n ţ e i v a fi v ic tor ia definiţi vi a d rep tu r i lo r oamen i lo r şi ale na ţ iun i lo r . ,Şi când văd cele m a î democra t i ce popoare din lume , F r a n ţ a i i Angl ia , l u p t â n d î m p o t r i v a m i l i t a r i s m u l u i german- n u mi-e fr ica de a u t o c r a t i s m u l une î Ru­sii ca re a c o r d ă a u t o n o m i a Poloniei .

L ibe ra l i smu l a p u s á n e a m e n i n ţ a t de German ia . Ca democra t , ca ro­m â n , ca la t in , ca om iub i to r şi înţe­l egă to r a ce e d rep t şi f r u m o s n u pot decât dori o F r a n c i é v ic tor ioasă . S u r t din ace i ca r i cred în P u t e r e a For ţ e i Mora le c h i a r şi în m a t e r i e de pol i t ică ex te rnă .

T r ă i a s c ă F r a n ţ a

„ P r o z ă ş i Ve r su r i " . * * * •

G. Diamandy.

.28 August, Plevna.

Dragă Goslică,

Du-te te rog la redacţia jur­nalului „Romanul"'şi dă alătu­rata scrisoare lui Costinescu.

Peste treî zile ooate voî fi mort, căci mâine începem asal->tul. Prin urmare, arată suroreî \tale sărutările mele: Zicăndu-î 'să spuie călugăriţei celei bătrâ­ne să citească pentru mine un fater unzer dem du bist in hi-

ămel, căci ea ca o nemţoaică ce este poate să fie maî bună la Dumnezeu:

Insă poate să se întâmple să sCfiP* şţgtancî voî fi foarte Ieri-, dl à vă îmbrăţişa pe amândoi

Al t ă u . care te iubeşte

••• Nentu 'Nae

Iscălitul'a lui Walter M&rácineamf

, .• i*. »j. ş% —

M E D I T A Ţ I E A e e l e î a s ï f e m e i

... Pe buze simt amarul din suflet isvorât ! In ochî veninul urii s'a risipit de mult — De te-am iubit odată ş'apot de team urát, Un glas nou mă îndeamnă şi t rebui sâ-l ascult !

Îndrept spre tine gândul: O. suflet nobil, sfânt, Cu ochi curaţi ca roua şi-aprinşi ea un rubin, Astăzi vorbelor tale cu drag dau crezămănt, ' De-аг fost pâri efi un idol, — lut azi abia mă 'nçhin!

Tu, primăvară caldă a sufletului meu, Sol drag trimis pe lume de-o rază frânţii sus, Iubesc i r umosu 'n tine! De eşti un Dumnezeu, Înlături! Nit-s ateul, nici credinciosul nu-s!

Eu n'am crezut in cruce!... Şi nu-i cer ajutori Dar astăzi cred în tine şi de la tine-aştept Suprema mântuire. O, fii, slăvit amor, Tu beduinul vieţet, judecătoria drept...

Mă 'ntqrc cu paşi nesiguri—dar gândul mi-: curat: Ve'i crede tu de-acuma ce eu eri riam crezut? Cti câlft îndoială spre visul tău m'abat ! Căci mă aşteaptă ' » umbră eternul neştiut...

De-o fi s'aitd cuvântul ce nu l'am înţeles Voiu da acord de liră. cântării, mele iar ; Voiu fi .biruitorul, stăpân pe Univers,

înfăptuind un rege din sufletul hoinar.

Iar dacă gurai mută şi zâmbetu 'ngheţat Şi ne'nţeles e cântul şi dorul care-l port,. Cărarea va fi întoarsă şi'visiil néedntat: Căci cine vrea să cânte la capul unul mort ?

Ş'apoi pe alte drumuri.-Povesteai a sfârşit! Amurgul, întristarea, din nou aii coborât : -— S'au întâmplat acestea... s'au poate le-am citit? Dar ştiu că-s necrezutul... Şi te-am iubiţi... Atât!

D . I o v

Se p a r e c ă E u r o p a a t r ă i t m u l t t i m p în l in iş te şi s r e r i a t » üe m o n o t o n i a p r o g r e s u l u i şi-a p e r m i s U I X J I celeî m a î violente a g i t a ţ i u n i din câte s 'au pome ' i ' t în a ' .alele i sv> r ie i el P o a t e că pe vreo a i t ă p l a n e t ă să se fi pe t r ecu t l u c r u r i m a l oribile, d a r a c t u a l u l r ăzbo î eu ropean , p e n t r u noi e u n a d in t re cele m a l m a r i cri­m e din câ te s 'au comis pe plan-'-ţa n o a s t r ă . L a începu t se c o m p a r a ac­t ua lu l r ă s b o î cu răsboaiole napoleo-nice, d a r a c u m s 'a r e n u n ţ a t la acea­s t ă compara ţ i e , deoarece r ă s b o a b ; ? de a c u m 100 de an i e r a u n iş te s imple r ă sboa i e de copil, fa ţă de cele din présent .

In ce pr iveş te p a n i c a ce a c u p r i n s popoare le , n u g ă s i m a l t ă c o m p a r a ­ţie, decât cu cea p r o J u s ă pe t i m p u l n ă v ă l i r e ! ba rba r i l o r . Şi to t e pu ţ i n de oarece o nenoroc i re c ci; a t â t m a î m a r e . cu câ t cel ca re o s i m t s u n t m a l af in izaţ i , m a î culţî , decï m a l sensibi l i .

C u l t u r a ne-a făcut p i toţi să ne ob i şnu im cu u n „Ыеп-ê t re" a b s t l u t necesa r p r o g r e s u l u i . Civi l izaţ ie n u cu t u n u r i l e a p rog re sa t , nicî cu d readnough t -u r i l e . In l in iş tea super­bă a l abora toa re lo r , acolo s'a p u s Ia cale m e r s u l cu l tu re l , a l p rog re su lu i . Şi cu toa te acestea, g r o a z a a c t u a l ă , pan ica ce a c u p r i n s m a l cu s e a m ă pe cei ca r e v ă i eu s p a i m ă curo e a-s a s i n a t ă civi l izaţ ia , se da to reş te în m a r e p a r t e pe r fec ţ ionare ! a r m e l o r rte r ă s b o î p r in ş t i in ţă .

Aii a j u n s uni i să incr imineze şti­in ţa . D a , e a e de v i n ă că s ' lu r r e i a t mi t ra l i eze , tu-r.:ri le cu guf ' colosale ce v a r s ă foc şi m o a r t e , puş t i l e ce ba t pâi'o. l a m a r î • ' i e p ă r t ă r t E drept , şt i­i n ţ a le-a c r e i a t ş t i i n ţ a le-a perfecţ io­n a t . D a r n u с г '•:• de Via*. Ş t i in ţa e o c r ea ţ i une a omulu i , ca re c poa t e în­t r e b u i n ţ a l a bii 'e ca şi '-; r ă u . El este responsab i l de î n t r e b u i n ţ a r e a ş t i in ţe i .

И pu l la d ispozi ţ ie d i n a m i t a ca s a a runce în a e r piedici le 1 ' ce- î stu !n cale, s t ânc i le ce-î opresc d r u m u l , el o î n t r e b u i n ţ e a z ă însă ! să 1 a r u n c e în a e r suto ş i m i i din- s e m s u i l să i .

î n v ă ţ a t u l cel l iniş t i t ; generos» cu sufletul l a rg , e f ă ră voia lu i compl ice Ia o r a ţ i u n e « r i m i n a l ă . Sunf p r e a p u ţ i n î c a r e se gândesc la aces t lu­c ru şi eî sun t n u m i t ! în b a t j o c u r ă i-deoiogî. D a r ideologii »fl» • ireptate, numai , c ă n u au n i c î o d a t ă în pre­zent, ci în -v i i to r . EI v ă d m a i -départ', decâ t m a s s a cea m a r e , eî «tiu să p rez ică v i i to ru l şi v i i to ru l este a l în­f ră ţ i r e ! t u t u r o r .

P e de artă par*e. înc rederea în p r o g r e s n u o a u de cât p r e a pu ţ in i , ace ia ca re ştiu să se desbrace de prJ -mele m o m e n t u l u i . Grosul omeni ­r e ! e încă în s ta re de c r i sa l idă şi n u poate să p r i e e a p ă a s p i r a ţ i n n i l e îna l ­te ale suf le tu lu i omenesc: E <, copi-

Лйі і е să acuz i şi să te revol ţ i «i c h i a r să- p ropăwădueş t i pacea. , Dacă E u r o p a , aces t colţ civi l izat al l ume î , şi l a u n m o m e n t da t p r e -7Іпій cea m a i s fâş ie toare d in t re p r i * veliştl , ce m a î p i ţ î spune de r e s tu l planete»? <'

Ideologi i cer p r a a r anU omeni re! . EI 'I cer o v â r s t s i a ea'-e ea nu a a->urs , îi cer v â r s t a judeca te i O m u l a pr i cepu t că e o e r i m l să o m o a r e pe om, popoare le n u au p r iceput ţncă, că. e o c r i m ă s ă d i s t rug i un popor . Si fiindcă d u p ă acelnş p r inc ip iu se conduc toa te popSarei? , cel care m se. l up tă , e m e n i t să p i a r ă m a i fu­r ând . Şi e cu a t â t m a î sfâşietor, cu câ t p e n t r u a te î n a r m a m a î bine, p e n t r u a omor î pe câU . m a l nv i . ţ i d intre semeni i tă î . cu я Ш al m a i m u l t ă nevoe de concursu l ş t i inţei , de ace r-t -nobil i n s t rumen t - care nu a r t r ebu i s ă s e r v e a i î l e câ t p e r t r u pace . .

TíVolögil înch id ochii în faţ* v a l u ­r i lo r de sânge ce curg cu "mbel su­g a r e . Din negu-'î . d i n a i n t e a lor. în d . j p l r a r e , se i n t r w c d * un orizont p u t e r i i;: l u m i n a t , ;ie un a l t s.-.nre.

Duminică 31 August 1914 . UNIVERSUL LITERAR No. 3 5 . —

P e i>n în t ins ocean trec corăb i i n ia r î , l inişt i te, p u r t ă t o a r e 'ie că l ă to r i ce n a v i g h e a z ă spre ţ ă i m u r î înf lor i toare , sp re acel ideal la care omen i rea tot v a a j u n g e o d a t ă spre acel l i m a n caro sa n u m e ş t e în f ră ţ i rea t u t u r o r popoa­relor. Vor trece miî ' şi m i î de a n i poi-te şi nu cu b rusche ţe , n u cu miş ­c ă r i violente, ci încet, pe nes imţ ie şi o m e n i r e a tot v a a junge la acel ţel î n d e p ă r t a t .

N a t u r a nu a c re i a t un om, ci ö o-m e n i r e . P u t e m s ă s l ă v i m pe u n i î oa­meni , c a r în r e a l i t a t e o m e n i r e a e u n a s i ngu ră , c o m p u s ă din indivizi ce-şî t r ec v ia ta u n i i a l to ra , care-şî l a s ă moş ten i re cunoş t in ţe le c â ş t i g a t e cu a t â t a t r u d ă . Şi v a ven i o v r eme când a t r e i a p l a n e t ă a s i s t e m u l u i nos t ru solar, v a avea în s fâ rş i t omeni rea pe ca re o m e r i t ă , cea care va r id i ca t emple cu l tu re l , i a r nu războiu lu i cel ro ş iu şi h idos .

Victor Anes t in

OFIŢERI ROMANI d i p l o r a a ţ i a i s c o a l e ! p o i l t e l m î c e d i n I P a r l s

• * * * -

Viaţa artistică şi literară U. ÍV. Pora a p u s în l u m i n a v i t r i ­

nelor, cel de a l doi lea vo lum a l s ău , „Într'o noapte pe Bărăgan", nuve le şi schi ţe .

Toa te bucă ţ i l e d-lul P i r a a u o ca­rac te r i s t i că : sun t po rn i t e d in t r ' o cu­r ioz i ta te de a răsco l i cuele cele m a î ta in ice , m a l pu ţ in conştiente, — deci ' m a l d i rec te ale suf le tu lu i t i pu r i lo r ipe ca re d-sa voeşle să le înfăţişeze-

In sc r ie rea a u t o r u l u i , n u e a t â t u n mot iv liric de p r ezen t a r ea subiectu- . lui , e m a l m u l t un e lement de voinţă , ca re izolează ps iho logia şi o exage-Jează. t o c m a i în vederea une î con­cre t iză r i definite. De aceea, poa t e

. î n t r ebu in ţează şi acel r ea l i sm, une ­o r i r igid, a l teor i p r e a rece de a în-tăţişa- câ t maî un i t a r , toa te n u a n - • ţele si t r e m u r ă r i l e de a scunz i şu r i ps ih ice a le eroi lor d-sale. . +

Dar l u c r a r e a d-luî P o r a , .desigur a-duce r u s ine o m a r e m u n c ă , bine condusă şi bine s t i l izată , c h i a r c u u-ncie e x t e n s i u n i - ş i - repet i ţ i i re tor ice — ^ . c i t i t o r u l - a r e adesea un câş t ig m o ­ral , , după . ce a u r m ă r i t de a p r o a p e

•schiţele, şi nuvelele .dintr'o noapte pc bărăgan.

f • Oda tă , s a încerca t c ineva p r in m e ­tode sen t imen ta le d i r i j a t e de cre­d i n ţ a u n u i fa ta l i sm înverşuna t , să • а г з і е că n u m e l e oamen i lo r — s imple ,orI p re ten ţ ioase , c o m p u s e din l i te re s u n ă o a r e , orî m a i secî — corespund .de. m i n u n e indivizi lor ca re le p o a r t ă .

Şi p r i n t r ' u n d e p ă r t a t ecou sufle­tesc, cum a m citi t .-mai î n t â î t i t lu l şi pe u r m ă cup r in su l vo lumulu i , de ,,/n-iseilă-î" ol d-luï M. L u n g e a n u , — a m javitt impres i a , eă сеи-ţi-nutul aces tu i vvolum e încă depa r t e de a fi defini-•etiv şi corespunde deci în ţe lesu lu i de 'inseilare.

D. -Lungeanu a r e t o t d e a u n a de s p u s câ te ceva?-dar-, nu s p u n e direct , ocoleşte , lungeş te vorba , preface în­s e m n ă t a t e a m o m e n t u l u i .şi oboseşte.

Poezia n o a s t r ă în ac tua le le împre ­j u r ă r i de nevroaii ră-zboinoee, p a r e că a ş t e a p t ă u n m o m e n t c*ï de a c u t ă . in tens i t a te , ca s ä i svoraseă în r ' un e lan, de m e f s s a u elegie, or i u u mo­m e n t de l inişte a m p l ă , ca să a p a r ă în ode şi i m n u r i m a e s t o a s e .

P â n ă a tune î în să , s u b î m p u n s ă ­tu r i l e zilelor de- a ş t e p t a r e , e o a d â a c ă nevoe suf letească de a-şi l impezi pu l ­sa ţ i i le sen t imen ta l e şi poeţ i i noş t r i m a î t iner i , îşî destind coarde le şi c â n t ă a r i i din complexul războin ic .

N o t ă m u n poem al luî Mircea Bem. Bădulescu, pub l i ca t în r ev i s t a „F la ­c ă r a " şi a l tu l , p r e a lung şi nu toc­m a i su s ţ i nu t ' a l l u i O reste, „Visul ve t e rnu lu i " . ^

* „Pentru Franţa a r t e lo r şi a liber­

tă ţ i i , a i d e a l i s m u l u i şi a v i i to ru lu i" , r ev i s t a „Versu r i şi P r o z e " din I a ş i .a sco.~ i-n n u m ă r festiv

D. locot- Protopopescn D. locot. Negrescn

Cei dintâi ofiţeri români cari cu curaj şi entuziasm au începui ^se­ria sborurilor ín ţară incă din anul 19ti şi au contribuie in urmă la desvoltarea aviaţiunei noastre.

La manevrele din anii trecuţi aceşti îndemânatici aviatori au putut ară­ta importanta aviaţiunei pentru armată, cu care ocazie ău si fost deco­raţi de M. S. Regèle cu „ V I R T U T E A M I L I T A R Ă " . " '

După terminarea manevrelor ambii aviatori au fost trimişi, de mi­nister, la Paris spre a urma cursurile şcoalei superioare de aeronau­tică şi construcţiuni mecanice pe care âu absolvit-o obţinând cu succes diploma de inginer tehnic. '

întorşi în ţară aceşti eminenţi aviatori sboară zilnic pe apara­tele „Farm an" V.

lei. I a c ă ţi-î d a u a c u m a şi sâr . tem chit.

* Un profesor de la facul ta tea de

drept , ţ ine un d i scurs la o iuti u n i r e e lectorală . Apr inzându- se la vorbă , c ' u n ges t violent t r â n t e ş t e jos. din ne b ă g a r e de seamă, p ă l ă r i a u n u l coleg, p u s ă pe m a s ă a l ă t u r i de el.

Act/Sta o r id ică zicând o r a t o r u l u i : — Trebue s ă r ecunoş t i că a c e a s t a

reu e p rocedură civilă.

* Se vorbeşte de vulcani . — Mi-aduc a m i n t e , cu g roază , zice

u n u l că t re u n a m i c al său de e r u p -ţ i unea Vezuviulu î din 1906. AI văzu t d-ta v r ' u n vu lcan în e i u p t i i m e î

— Nu, îl r ă s p u n d e în t r eba tu l . Mi-a­d u c . amin te însă că, în t r 'o s ea r ă , 'm ' am. în tors a c a s ă - t â r z i u după o petrecere , .şi că nevas tă-mea. . . / — ,Ştiu, ştiu, îî tă ie vorba , cel care ' l în t rebase . Da, t e r ib i lă e rup ţ iune şi aceea!

Un c ă l u g ă r mj s iona r în to r s în patr ie ," e inv i ta t la m a s ă de un ar i s ­tocra t . - , ? :

; • In m o m e n t u l d 'a .se.'.aşpz£ la m a s ă veni şi s t ă p â n a caşţ i J m b r ă c a t ă c'o rochie p r e a d e c o l t a t ă . . " - ' - : " i Bă rba tu l se crezu- î nda to r a t s ă i

•i c ea r ă c ă l u g ă r u l u i oa r ecum;scuze pen­t r u a s e m e n e a . toa le tă nepo t r iv i t ă .

— N'aveţ î de ce răspunse ' l âces ta cu ^ i n d i f e r e n ţ ă . - Am t r ă i t m u l ţ i anî p r in ­

t r e .sălbaleci î 4 care", u m b l ă gor de fot.

Sunt ar t icole en tuz ia s t e da to r i t e d-lor Xenopol, D i a m a n d y , Minulescu, d-na Mil l ian, etc.

Bertolo. *

I n t r e compa t r io ţ i i noş t r i r e p a t r i a ţ i din F r a n ţ a cu vapo ru l „Ernest Li­mons", — ca re .a sosi t a c u m t re î zile l a Cons tan t inopol , se af lă şi p ic to ru l B u l g ă r a ş ca re a luc ra t , în t i m p u l lun-geî sale. că lă tor i i pe m a r e , vre-o 40 schiţe, desenur î şi p i c t u r i cu impres i i d i p r in f rumoase le locur i pe u n d e a t reeut .

Şi să m a î s p u n ă B u l g ă r a ş că n ' a t r ă i t o v i a ţ ă i n t e n s a r t i s t i că pe bord !

* Maes t ru l Costaldi a reveni t din I t a ­

l ia şi l uc rează a c u m cu Oreste, la Te ra să , la opera Meşterul Manole, din c a r e u n ac t a fost ci t i t în cercur i le ar t i s t ice din I t a l i a u n d e a p r o d u s o excelentă i m p r e s i u n e .

Poe tu l va t e r m i n a l ibre tul a c tu lu i a l doi lea în c u r â n d i a r m u z i c a m a e s ­t r u l u i vom fi p r e a î n c â n t a ţ i s'o au ­zim peste douî an î . Se luc rează încet d a r s i g u r pen t ru că.... in tenui la­bor ! »...

* L'eonescu-Vamprru a t r a g e m u l t ă lu­

m e l a Comoedia în „Mătuşa lut Co­ral". Vecbea ««medie englezească i s -buteş te şi d u p ă 20 a n î să înveselească publ icu l , p r in humo*u l -provocator-dc r â s sănă tos , ca şi Pe v r e m e a c â n d Mate i Millo j u c a rolul lu î .Р.лЫиз.

Aceas ta î n s emnează că p iesa zug ră ­veşte s a t i r e 4.*p-orí, ù i î i ' re ace lea ca re t r ă e s c s i ay> r ' t o t d e a u n a a t â t t i m p câ t vor exis ta oamen i în goana d u p ă aver i .

L. I.

. La. g a r a . d e nord, ca 'n toa te găr i . e , se .trâjitesc, d e . c ă t r o h a m a l i cuferilc d a t e l a b a g a j , î n t r ' un modLsă lba t i e . U n - c ă l ă t o r p r ivea foar te îngr i ja t l a m a l t r a t a r e a .bagajelor sa le d u p ă sis­t e m u l obicinui t . * D a r i a t ă şeful de g a r ă v i ind în fuga m a r e şi ţ i n â n d pe

— = . h a m a l i de r ă u : — Aşa şt i ţ i , voi m ă , să de scă r ca ţ i

C o c l i i M l l l l l i m a bagaje le , t r ân t indu- l e cât^ pute ţ i . • Э Я Ѵ 1 І І U U §1111 D l t# i n s ă pe când c ă l ă t o r u l a d m i r a pe

şeful de g a r ă ' e x c e p ţ i o n a l , aces ta îşi

X X X X Ч Х Х Х Я е і Х Х Х Х Х і Х Х A. ap&rnt

F . D I T 1 A II

SCHITE-de V. Mestugean

lMtETUI. 1 , 6 0 La toate librăriile şi la adminis­

traţia ziarului «Universul». Х Х Х Х Х Х Х Х Я Х Х Х Х Х Х Х Х

L a u n b a n c h e t vesel, toas te n u m e ­roase se r i d i c ă p e n t r u to ţ i şi p e n t r u toate .

— Beau, zice u n poet e n t u s i a s m a t , p e n t r u f rumoase le de pe a m â n d o u à emisferele.

— Şi eu, r ă s p u n d e a l tu l , n u m â l pu ţ in en tus ias t , beau p e n t r u a m â n ­două emisferele a le f rumoase lo r .

* V â n t u r e s c u povesteşte amic i l o r im-

pres iuni le sa le când e r a s ä se înece î n t r ' un nau f r ag iu .

— Căzusem în a p a , zice, şi in de­şe r t m ă l u p t a m s ă es l a s u p r a f a ţ ă . S i m ţ e a m c ă m o r şi a tune î , Într'o cli­pă , v i a ţ a t o a t ă î m î t r ecu pe din na in -t ea ochi lor ca un film c inematogra f ic . •

Unul d in t r e a s c u l t ă t o r i l ' î n t re rup-se:

— Spune drep t : n ' a i văzu t a t u n c i şi scena când t e -am î m p r u m u t a t cu o s u t ă de . l e î , pe ca re n u m i -a ï m a l da t înapoi?

* Găsind pe u n h i r i i rg ca re sp in teca

u n biet i e p u r a ş de casă , u n pr ie ten m i l o s p ro tes tează p e n t r u s o a r t a ne­noroc i tu lu i an ima l , v i c t imă a b i s tu -r iu lu i . " — Ce vorbeş t i ! îî. r ă s p u n d e med i ­cul. D a r ş i ! d-ta că, dacă în loc de un i e p u r e - d e casă ; a r fi fost u n ' o m ,

• a r fi trebwit s ă -mi p l ă t ea scă cel pu­ţ in două m i i de lei p e n t r u a s e m e n e a opera ţ iune?

- - • * ' O căsnicie r ecunoscă toa re , găzdu i ­

t ă de pr ie ten i , la t a r ă . — De cincisprezece zile sun t em l ia

pr î t t eh i i noştr i . Cum a m p u t e a eă le l acèm şi no i p lăcere vor?...

— P l e c â n d . .

* O dilijonţă t a s a l t a t ă de t â l h a r i .

To ţ i că lă to r i i s â n t si l i ţ i subt a m e n i n ­ţ a r e de m o a r t e , să-şî golească buzu­nare le .

U n u l d in t re că lă tor i , văzând că n u e ch ip de scăpare , îna in te de a-şi p r e d a portofoliul , scoate d i n t r ' â n s u l 6 s u t ă de lei şi-I dă u n u l al t că l ă to r de l â n g ă el z icându- i :

— Ştiî că ' ţ i s u n t dator o s u t ă de

u r m ă c u v â n t u l î n a i n t e : — N u vedeţi că asfa l tu l e p u s d e

c u r â n d şi se poate s t r ica? * •• .Vi

Se r ă s p â n d i s e vorba c'a m u r i t u-K u r i s t ù l c i l i a r e . ' U n amic , í n t ámin -du-í. îş i e x p r i m ă m i r a r e a de ves tea m i n c i n o a s ă a m o r ţ i i lu t , ; ....

— Da, m u r i s e m , îî r ă s p u n d e ve­selul r ă p o s a t ; d a r . p r e c u m vezi. acu­m a mi-es te m a i bine.

* In t i m p u l m a n e v r e l o r , - u n rezerv i s t

«e p l â n g e se rgen tu l - - ' de serviciu c ă în borşu l său, a găs i t p ie t re şi ţ ă r â ­nă . F u c ă t a r i i au !asa t s ă cadă c a r n e a pe p ă m â n t şi apoî a u t rânt i t -o în ca­zan . f ă r ă alo m a î spele.

— Eî, d r agă , r ă s p u n d e .g rav ser-genfi 1!, eAnă n voi ba să ne s e rv im pa t r i a , n u t r ebue ne u i t ă m p r e a m u l t la a s e m e n e a l uc ru r i .

— Aveţi d rep ta te , s ă t r ă i ţ i dom' le sergent , óa'r să m ă ie r ta ţ i să vă s p u n u n l u c r u : eü a m veni t aicî ca să m l servesc pa t r i a , d a r n u s'o m ă n â n c

• * + * -

Capela r o m â n e a s c ă delà Gr iv i ţ a

«J» iff ij«

6. — No. as. U N I V E R S U L Ы Т Е І І Л Д Un;uii.s, a 'M A ».іЛ іУ.'•*.

NOTE DE CĂLĂTORIE

V . M E S T U G E A N

— UKMARE

XXIII

într'un colţ al incintei se ve­de o portiţă de fier, ermetic în­chisă.

Un gardian şchiop, hoge şi el, ; în urma cererei ghidului nostru, aleargă cu o cheie enormă să

'ne deschidă. Intrăm pe nişte scări de pia­

tră, intortochiate, şi ajungem în tr'o subterană destul de lumi-

inoasă. împodobită cu şiruri nes­fârşite de colonade. Subterana e aşa de vastă în cât imî face impresia că ocupă un loc tot atât de întins ca şi incinta Mos-cheei sub care se întinde.

Aci, ne aflăm în grajdurile liii Solomon, de cari s'au servit, mai târziu, şi alţi stăpânitori ai Ierusalimului. Chiar până acum se văd belciugele de fier de cari erau legaţi caii împărăteşti.

pe Pruncul din braţele mamei sale, recunoscând în el pe Mesia. De altfel, hogea care ne con­ducea, ne arată, în apropiere de intrare, un fel de cuib, despre care ne spune că ar fi locul unde a fost pus leagănul lui Isus.

Subterana aceasta a jucat un mare rol în timpul războaielor defăşurate în jurul templului. Ea era în primul rând adăpostul celor mai slabi, cari, în cele din urmă, mureau de foame în la­birintul subteranei. Soldaţii ro­mani, după cucerirea templu­lui, descinzind in subterana spre a lua apă, găsiră acolo nu­meroase schelete, cadavre şi oa­meni intraţi în agonie. Se po­vesteşte că unul din şefii marei lupte dusă contra romanilor, un anume Simon Bar-Gioras, isbuti să fugă travestindu-se în rege. îmbrăcat în veşminte albe şi a-

EI-Aksa

Dar cea ce ni se pare curios e curăţenia exemplară ce dom­neşte în această subterana. Pe­reţii, arcadele, coloanele sunt spoire eu. lapte de var, ca dc jpaşte, şi strălucesc într'o albea­ţă maculată.

Şi am aflat că autorităţile tur­ceşti procedaseră la această curăţenie cu prilejul vizitei îm­păratului Wilhelm II, în 1S9S.

Fără a-şî da seamă că valoa­rea acestei remăşiţe a trecu­tului constă chiar în păstrarea intactă a vechtmei eî, turcii, s'au apucat, printr'o incon­ştienţă sălbatică şi ridicolă, să spoiască şi să repaie, acope­rind, astfel, sub strateie groase ale varului de lapte, multe de­talii fine ale artei antice.

Legenda mai spune că, în a-propierea acestei subterane, se afla locuinţă lui Simon, şi că aci. venerabilul bătrân ar fi primit

vând pe umeri o manta de pur­pură, Simon Bar-Oioras eşi din subterană printr'o ferestruie, făcându-şi apariţia in mijlocul soldaţilor romani îngroziţi la ve­derea acestei fantome regale.

XXIV

Moscheia El- Aksa

In partea de miază-zi a mos-cheei luî Omar se vede o altă moschee măreaţă, numită El-Ak-sa, despre care se spune că ar îi fost o biserică creştină clădi­tă de împăratul Justinian şi con­sacrată Sfintei Fecioare.

Delà moscheia lui Omar se merge la El-Aksa pe un drum şoseluit, foarte curat, în mijlocul căruia se vede un basin mare din care ţâşneşte o apă limpede şi răcoritoare. Intrarea mos-cheeî, formată din opt arcade, e monumentală.

Păşind în interior, conduşi de un hoge, rămânem surprinşi de colonadele ce se întind până iu fund, formând un fel de pădure de stâlpi de marmoră. Sunt vre-o opt şiruri de coloane cu frumoa­se arcade, cari împart mosche­ia în tot atâtea despărţituri lon­gitudinale.

gea care ne însoţeşte ne spună ca ar fi urmele piciorului Sui Issa (Isus). Să nu uit a spune că Isus se bucură de multă veneraţie pe lângă musulmani cari îl consi­deră ca pe un profet al lui D-zeü şi-1 numesc Hazreti Issa, Dom­nul isus. :

Tot in apropiere de amvon, se

Ccdronul sau valea ltri losafat.

Curăţenia extraordinară ce se vede pretutindeni mă face să bă-nuesc că- împăratul Wilhelm a trecut şi pe act. Intr'adevăr, toa­te coloanele sunt spoite cu lap­te de var ca şi stâlpii din graj­durile lui Solomon. Capetele co­loanelor sunt văpsite verde. Vop­seaua, aplicată din belşug, aco­peră cu totul sculpturile bizan­tine. E aşa de noü pretutindeni, încât nu-ţi vine a crede că te afli într'un edificiu cu o vechime de mai multe veacuri. Vifrourile şi mozaicurile, aci, sunt cu mult mai inferioare ca cele din mos­cheia lui Omar.

El-Aksa, după tradiţia musul­mană, e locul unde Mohamed a fost transportat, într'o noapte, din Mecca, prin puterea divină. De aceea, moscheia aceasta este una din cele mai sacre pentru islamism.

înalţă două coloane mari de, marmoră, una lângă alta, lă-j sând intre ele nu spaţiu strâmf prin care abia ar putea trece un, om slab. '

Primul lucru pe care peleri­nul musulman îl făcea pe vre­muri vizitând moscheia El-Aksa, era să se strecoare prin spaţiul dintre cele două coloane. Cel

care izbutea să treacă, era con­sidera: ca sfânt şi demn de a in­tra în paradis.

Se poate deci uşor înţelege ce; grele momente trăiau musulma­nii cari se supuneau acestei su­preme încercări.Cei cari tre­ceau se simţeau în culmea bu­curiei, deoarece Ie era asigura--tă o viaţă din urmă plină de fe­ricire. Ceilalţi, însă, în culmea desnădejdeî. se depărtau cu ca­petele plecate, gândindu-se Ia' flăcările mistuitoare ale inîernu-

Turnul Im David

In fund, alături de nişte lumâ­nări de ceară de grosimea unor stâlpi, se ridică un amvon lucrat în sidef şi sculpturi fine, o ade­vărată operă de artă arabă.

Lângă amvon, pe o piatra de marmoră, se vede desenat cu dalta conturul unui picior. Ho-

luî. Se zice că s'au găsit mulţi demnitari musulmani, oameni cq dare de mână ,cari, de şi de of corpolenţă extraordinară, au fe-ţ uşit, totuş, la concurs şi şi-au îă-t eut renume de oameni sfinţi ş| de viitori locatari ai paridisuluJ| lui Mohamed.

Duminică, 31 August 1914. UNIVERSUL LITERAR Ks, öo. -•— 7.

E adevărat, însă, ca concursu­rile acestea nu erau niciodată publice. încercarea :se făcea c i uşile închise, -după care hogea. ieşea sa anunţe că demnitarul a trecu-: printre stâlpi cutii ar tr-e-ce zefirci!.

Se găsi, iasă, «jtr'o bună zi. un -nenorocit care, Fiind prea gras, sin putea să treacă prin­tre cete două coloane de mar­moră. Dum, ne-norocî-t-i*!, іш era om CM.state, concursul se ţi­nuse în public. Concurentul, fi­reşte, fu învins şi ramase de ra­st,! lu-nieí. De disperare bietul îşi scoase iataganul dehi brâti şi se spinteca, rămânând mirt pe loc. Şi s'atî mat găsit şi alţi îa-natici carî, de teama iuieruulitî, au procedat ia fe l

înmulţindu-se sinudderho pes­te măsura, im cele din urmă, din ordinul guvernului, spaţiu! dinire cei dorai stâlpi a rost în­chis cu im grilaj de iier.

Azi, El-Ai.sa serveşte şi de facultate de teologie. La anumi­te ore ale zilei se strâng acolo numeroşi studenţi sa înveţe

preceptele Oorartulut. XXV

Poarta de Aar. — Valea iui lo-s E h r t sau Cedron

In apropiere de moscheia El-Aksa, pe latura de răsărit a zi­dului incfftnjnrätor al templului, se află Poarta de Aur. una din rămăşiţele cele maî bine con­servate a!e templului lui Erod, cu numeroase detalii ariiiiecto nice foarte bogate.

Prin poarta aceasta îsos a in­trat in templu în ziua Pionilor.

Pe timpul cruciaţilor, când templui fusese trans iernat în biserică, creştinii avea cbicíiui de a reconstitui în roti аяіі, în Duminica Floriilor, scena iutràriï luî ísas în íerasaüm.

O procesiune impozantă por­nea depe Munteie Madmitor, în frunte cu episcopul călare pe -a-sina. Procesiunea ©ra ^rtceda-tà de mulţimea credincioşilor can parteu raarjarî .de palmier şi-şî aşterneau vestrvrmteie pe drumeJ oreâaiuluî.

arabii, ocupând ferre»ліііші şi t«irplul, asiupară -cu an zid gr?s Poarta care a rămas închi­să până «acum.

La pisalele «cesttrt ?M se «n-tinde Valea Cedroir.îîiu .vau a lui losaîat, plină de mormintele evreilor veniţi să wtraun î n ieru­salim şi să fie iumerîuăEtaţi în pămâniul sacru.

In faţa aoasiră, dincolo de vale, se înaîiă Muntele Măslrau-Ior iii cuhnea căreia străluceşte turla irisericeï îrarscsiï, aîatarî de mănăstirea rusească i e nuticî.

Frivini de pe zidul Haramulaî ca dintVoü vast balcon.

Isus de nnrite ori a traversat valea aceasta spre a întră în Ie­rusalim venind fie dc pe Mun­tele Măslinilor fie din Betania.

Chiar în preziua ristigriirn sale, Isus a trecut de două orî prin vale, întâi spre a se duce cu dis­cipolii săi la Getsemaiii şi al doi­lea când, fiind arestat, a fost a-dus înapoi legat de mâini ca ua răufăcător. Isus a trecut pentru ultima oară prin Cedrcm tn ziua Inălţăreî, când s'a dus pe Mun­tele Măslinilor urmat de discipo­lii săi.

In valea luî losafat sunt pa­tru iitari monumente carii au format timp îndelungat obiectui discuţiei агФ.еоЗшрііог.

Aceste monumente sunt; Mor­mântul lui Absalom, ,iiui lui Da­vid, un răsvrătit contra autori­tate! părinteşti; Mormântul Re­gelui Josafut şi, în fine., mormin­tele Sfântului lacob şi al lui Za­haria.

Nu se ştie dacă monumentele acestea sunt de origină ebraică sau greco-romană.

XXVI O înmormântare. — Turnul iui David şi Citadela. — Piscina iui

Ezeghias. într'o dimineaţă, ieşind din

otel, găsim o mulţime enormă înşirată dealungul stradeî.

Murise interpretul principal al episcopatului catolic şi acum urma să treacă cortegiul fune­bru spre locaşul de veci. . Defunctul nu numaï că ocu­pase o situaţie importantă in ie­rusalim dar se bucurase şi de multe simpatiL

Şefii tuturoT cultelor din lo­calitate îşî trimiseseră repre-sentanţiî să asiste la funeralii.

Nu trecu mult şi se văzu ca­pului cortegiului intrând prin poarta Jaifeî.

Dinainte, păşeau pe două rân­duri cavaşiî tuturor bisericilor. Cavaşîî aceştia, carî sunt jumă­tate slugi, jumătate intendenţi,

* 'fel** <

Paseista lui Ezeghias

Mormântul lui Absalom e un monument foarte curios de for­mă conică de o înălţime de a-proape 7 nie tri, împodobit cu colonade.

In apropiere, pierdut printre dărâmăturile de pământ, se afla mormântul luî fosarai сощміа din maî multe desplirţiîirrî să­pate in stâncă.

Cu mult maî frumos c п о г л mântui Si. îacoJi, săpat Ш în stâncă şi împodobit cu 4ы\ъ co­loane ca scaknim aurice, la ia-terior se айа тпаі чнпмЧе -cavo-urî. Se zice ca Sf. lacob. după arestarea tui Isus s'a adăpostit în această grota unde a stat ne­mâncat până în cina fnviereî.

Monnân'tul 1ш Zaharia, lu for­mă de piramida, arnată en co­loane, e dïnïr'o ЪпсаШ ca şl mo­numentul luî Absalom. Na se ştie cu precisiune despre care Zaharia e vorba. Musalinaniî dau acestui monument denumi­rea de •raormâiiital fetei luî Fara­on. Evreîî venerează mult mo­numentul acesta si e o mare fe­ricire pentru f i de a fi înmor­mântaţi ia apropierile acestui monument.

erau îmbrăcaţi în şalvari de di­ferite culori si purtau în mâna dreaptă toiaguri iungt de douî metri cu măciuci de argint, in mersul lor, el băteaă ritmic pa-\agiuJ cu bastoanele lor, ca pc comandă, parcă vrând să arate măsura în mersul convoiului.

După cavaşi, carî erau în nu­măr de vreo patruzeci, veneau preoţii catolici, armeni, greci, copţi, abisinienî şi numeroşi ar­himandriţi şi episcopî în ordinea erarhică, gradele superioare ră­mânând ia urună.

După toi fastul acesta, írtain ta ciătiaându-se pe pavagiul glodnroş, o brişcă cu perdele împodobită си crăcî verzi rap-te de pe primit! salcâm şî care servea drept car iuaebru. Ѵеиеаѵі apoï família, rudele si

р.іеісті/ deiunciuÎHi mergând toţi pe jos spre cimitir.

După ce asistarăm la tre-ce-гег; wcestuî trist convoi, intra­ră m j'iiír'o саіеиеа arăbească şi, urcând o scară întortochiată >і trecând prinir'o sala plînă de a-rabî ^arî trăgeau din cintra c şi beau cafele, ieşirăm ititr'un bal­con cam şubred, să vedem pis­cina lui lîzegiiias.

Piscina acum e seacă. Ea1

ocupi'- o suprafaţă de peste 70 metri lungime şi 40 lăţime şi e înconjurată dej ur împrejur cu ziduri înalte formate din blocuri maiu de piatră. Această piscină in care se scăldau pe vremuri frumoasele din Ierusalim, a dat loc uneî intrigi amoroase ţesu­tă de rsäeic David. - Dar, maî întâi, să vorbim des­pre Turnul Inï David, pe deo­parte fiind că e unul din monu­mentele cele maî interesante ale Ierusalimului, şi, al doilea, pen­tru că de aci a pornit intriga de care vorbirăm.

Din balconul unde ne aflam se vede bine Turnul luî Da­vid care este cel maî principal din cele cinci turnuri ale Cita­delei.

Să spunem, in treacăt, că Ci­tadela Ierusalimului are forma unui cadrilater neregulat a că­rui latură principală are o lun­gime de 130 metri. E o fortă­reaţă foarte veche, reconstruira în maî multe rânduri. Actuala stare a Citadelei datează din veacul al XIV-lea.

Deci. cum spusei, Turnul lui David face parte dîn Citadelă şi are o înălţime de peste 20 metri.

Regele David se plimba ade­sea pe terasa acestui turn care domina oraşul şi împrejurimile până ia mari depărtări.

Or, ce se întâmplă? Intr'una din plimbările sale p?

terasă, David, îşi îndreaptă pri­virea spre Piscina lui Ezeghias şi rămâne uimit şi încântai de formele sculpturale ale unei fe­mei care tocmai se scălda.

Adânc emoţionat, -David îşî pune în gând să cucerească ini­ma acestei femei şi trimise •oa­meni să-î o aducă in turn.

Femeia aceasta se numea Baţ-Şeba şi era soţia luî Urla.

David, ca să scape de bărbat, care îl cam jena, îl trimise ia războiu, şi scrise luî ioab, co­mandantul oasteî, să-1 puie in locui cel mai primejdios ca să fie ucis.

Şi ioab, conform ordinului primit „puse pe Uria in iociiî unde ştia că sunt bărbaţii mai tari". Bietul Uria muri în aceas­tă băiălie care se desfăşura iu jurul oraşului Rabba.

lata cum încheie Biblia (li Sa­mud, 11) povestea acestei in­trigi a Iui David:

„Şi auzind femeia luî Uria, că Uria, bărbatul eî a murit, jeli după bărbatul eî. Şi după ce tre­cu jalea, trimise David la ea şi o luă în casa sa; şi ea fu femeia luî si-î născu un fiu".

Tot în ttrrnui acesta Regele David îşî scrise Psalmii.

{Va vrmah

* .

g g s ü - v a / t ö r e F a i i n a '

Valetul de Pică — U R M A R E —

Mai bine să moară ! Şi-.şî cu­fundă privirea îri beznă, şi în-tr'însa se asvârle împins de în­demnul unul dor trist. Ali, de ar putea să Se cufunde deodată !n nemărginitul' întins dinain-.te-ï, să se nimicească, să se îm­prăştie în vârtejul atomilor ce •umplu spaţiul ! . ;

Se opreşte o clipă la gândul năprasnic ce 1-a cuprins, ii pu­ne alături - pricina mică a m a r e i iul dureri, iar din aceasta a-lă-. turare nu poate să scoată pute­rea ce-I trebue. Totul în taina nopţel, îl pare mare într'un fel: cercul luminos at i i c u i e i u l u i , stea a brazdelor-, arcul scânteie­tor al stelei căzătoare, l icu. ic iu al nemărginirel! Dar orice mă­rime e nimica, pe lângă mări­m e a durerii ce 1 strânge capul, c e l striveşte inima. Mai bine bă moara! •'• -• Donato ese din odaie, apleacă urechea în tindă, nu aucie ni-r r

mic; intră iar, ia un revolver, se-' uită la el, apoî lasă să'i cadă" ; braţul dealungul şoldului, as­cultă ia uşi.. • Nici înv g las iiu'1 opreşte; îl e frică .de ;e) însuşi, -iTuge, scoboară scări le , -ese afa­ră, cu arma în mână -şi apucă •'• pe o aleie oare-t duce la pă­dure. Tac broaştele c a să-l lase să treacă şi apoi orăcăesc după ,«1 cu răguşită lor ;batjocură. Şi , el fuge mereu sguduind arma funestă; în céle din urmă se o-preşte. se trânteşte pe ? pământ ş i poate să ofteze.

O pasăre speriată sbpară de acolo să se ducă ceva m a l de­parte, apoi totul tace, chiar şi glasuri le batjqco: itbare ale riop-ţeî; apo i , pë crestele munţi lor se însemnează o . d u n g ă de aur searbăd: sunt zorile.

O. rândunică, sculată din som-mii nopţii, trecu ca o s ă g e a t a ^ " gârâeşte gural ivă ca să" deş-" teptc 'Pe cel care dorm "mea;- 6" * altă rândjuqică îî- răspunde, : apoî -Încă o alta. până ce aerul se a m p l e - de- ciripirl- nesfârşite şi dé fâlfâiri, de aripi . Donato „şe, «i iă^ la .'acele micV vietăţi ş^fo-.' biï ş i ' vese le : care' se rotesc" pe " deasupr a-, capului- său; dia fie- '-, «are tufiş, după fiecare, brazdă., , _ ee ridică în aer sute de pasări " sprintene; r .pe; vârf urile fiecărui ,; eopac e o , sfadă. însufleţită, şi <oritee « a c u l i ţ ă s^^nagâtiă" subt -• g r e p ^ e f t ^ e î B s e m ' n a t ă : a ; щ и Щ - \ mi i ..aiicilor, -făpturi. . sgltătefir.e --şi -gălăgioase,; p e -când 1 din "îm.-j»réjurijn.ï. Qaaosiï* • satirjuf " îţţl i l îârnbţl^ a z 4î - t i B m i ţ â î i d j i - ş l unii altora, cucurigul lor trufaş. - j*onfiU> urèw'aslt.'eu; ochii, făr : jrà- să'şi е е а ^ з ш щ а . acele sbo- -rurl; ascultă 'acele ciripirl. şi'sjt j it lă J la_ tôàte 'Sïônd acu minte* " . '. A ţ i n t i ţ r i d ^ f c . , Lumma -aTí is i ip i t , toate Ліаіисііе §p*ăimantătoare ". ş l ^deşteaptă rviaţa^pîetjiiind'enî';- *" munţi i , pa « căr acuma, i e l ea l ţă -pfr câmpie; stejarii, şi «alcâni i i , ş i - ceilalţi copăcei, şi firele" de iarbă se. gătes\ i -cu-mărgelele pi- t

r

căturelor de „rouă ca să întâm- ' pine soarele. încetul cu încetul lumina se întăreşte, pătrunde m a j adânc î n . desiş-nri. în tufi­şuri, ; în ^livezile d e pruni, apoi soarele scapără patru raze peste vârturile depărtate şi, în fine, se \ in«ltă maiestds, străbate tóa-te colţurile cele m a i . a s c u n s e , , si leşte . şi pe făpturile r cele m a i . r . -uricicase să'I trimeatăi- c'un ré-• flex, un zâmbet de dragoste. . Donato se uită înprejpr: este'

.într'un îngust luminiş l i n g ă is-vonil murmură tor. unde_ de a-tâţea ori venise alta dată cu­prins de sete; de jur •• înprejur copacii: 11 .înconjoară; l â n g ă po­tecă é un .furnicar deşteptat de o rază de soare ca să'şi por­nească harnici i locuitori în toa­te ' părţile, după trebile zilei; o cârtiţă r ă m a s ă afară din casă m a i mult -decât de obicei, trece

peste potecă, strânsă ca un ghem negru şi intră în vizuina

el întisâ pe .-.iw pământ; se deşteaptă greeril gălăgioş i de d imineaţă; în brazde, printre firele de iarbă, e o Lămâi , tare аээиіэд гДэхеэ p i u i э}ииі эр sărbătoarea vieţii ; zorile îşi deschid păhărelele cu felurite feţe strălucitoare; în depărtare se aude mugetul boilor şi srigă-tul unul ţăran care trece pe diurnul "din marginea pădurii şi scârţâitul carului învârtin-du'şî roatele prin pietrişul şo-selil.

Donato simte că se întoarce a fi iarăşi copil, când îl plăcea viaţa, când se speria de moarte când gândul îl era numai sp e viitor iar simţirile îl desfătau. -Şi acuma?

Ce va face tată-săîi acuma ? Ce va face soră-sa acuma? D o r m ; pe feţele lor iuite seni­nătatea îşi întinde pânza et ne­tedă; nu i-a turburat încă vseş,-tea unei nenorociri. Ş i ce, 'neno'-^ rocire! • " ' • • ' • *

Se uită . la arma de lângă el: Să se ucidă? Să'şi spulbere via­ţa la vârsa de 20 de ani, când n'a văzut din lume încă m a i nimica, când inima n u i-a bă­tut încă prinsă de vraja simţi­rilor celor mal frumoase, când sângele'! clocoteşte, când muş­chii îl sunt de oţel, când mintea îl e ageră şi mal ageră îi e în­că credinţa în oameni şi în vii­tor?

Simte totuşi că ntr va áy[ea puterea şă mărturisească lui taiă-său vina lui şi să"1 stea la lume martor al unei neno ocirî pricinuită de el.. Negreşit" este e-goism în această slăbiciune, dar este şi un sentiment de drep­tate -şi de mândrie. . S ă ştie tata, să ştie surioara lui că Donato avea in imă barbată, eă S'a căit cu adevărat, că a voit să'şi is­păşească v ina . Da, ,da,< trebue să moară...

'Apucă arma c'o m â n ă tremu­rătoare, şi o bubuitură răsună, ş i 'uri "strigăt îl răspunde. Do­nato a descărcat fără v o e . re­volverul pe care acuma'l ţ ine departe de el îngrozit. I s'a pa­r û t un moment că soarta se În­sărcinase cu Îndeplinirea , drep­tăţii pe care el tremura să o săvârşească, a simţit un fior s.tr-ăbăţânduT corpul, apoi s'a Uitat împrejur, şi acuma, — si íö va-mărtur i s i . lui însuşi?, — acuma îi afr ică , să, . m o a r ă . . . - -. •' Se gândeş te eă,- dacă^ ar fi fă-ciijt'. Itfcrul . funeétpe care se ho­tărâse să'I. facă, acuma to tó i?a i fi sfârşit, şi'l cuprinde iar'ăşi dragoste de ': viaţă -, ş i aleargă prin desişul -pădurii cu părul în neorânduială, cu revolverul Inumană. . — Domnule Donato! -Domnule

Donato!..

III , -

— Domnule Donato! Domnule Donato*!

"Aşa sriga, la spatele fugaru­lui un glăscior voios şi iânăr. Donato se opreşte, se întoarce. P e poţeeă s tă dreaptă o fetică sprintenă, c'un chip de Madonă meridională, mic, rotund, oa­cheş; pesté, care se revărsa lu-" mina veselă a doi ochi rriarî ne­gri. Tinerimea hu ştie cum s a s e arate, cum să-şî petriaească fa­ţa'! frumoasă;- are pe buze u n zâmbet şi*n privirea'I aţintită d mâhnire;' a auzit росгіеійГ ar­mi i şi, îndată după aceea, a vă­zut pe Donato trecând poteca pe care se urca, l-a văzut cu re­volverul în mână şi cu părul sbârlit. L-a văzut aşa şi nu ştie' ce să creadă.

Donato şi el a recunoscut-o, e Constanţa. Dar, părându-i-se că ceî doi ochi strălucitori i-au ci­tit în suflet şi simţind încurcă­tura în care'l pune arma pe care o strânge încă între degete nu'î vine să se hotărască să'î

iasă î na in te şi lasă să 'I cadă b ra ţe le îa jos. Atunci Cons tan ­ţ a nu se m a i codeşte, s e ' a p l e a c ă a ş a ca şi c u m ar vrea să caute cu ochii . pe t o v a r ă ş u l ei de d r u m , ca i e se iveşte gâfâ ind sub t î n f ă ţ i ş a r ea d e s m ă ţ a t ă a u-n u l ş t r e n g ă r u ş de d r u m u l m a ­re, îna in tează p r i n t r e a rbor i şi se duce drep t ia e 1.

— Dacă n ' a i de g â n d s ă ' m l faci r ă u cu u n s a l t a netrebnică pe care o ţiî în m â n ă , viu l â n g ă d-ta, îl zice ea cu g las g lumeţ, şi ch iar şi e lângă dânsul. Cau­tă cu m i l ă pe ţara lui perită, în ochii lui roşiţi şi umflat! de ne-dormire şi de p lâns , nenorocirea pe c a e o ascunde. Donato abia întoarce capu l spre ea, se în­cearcă să zâmbească şi ' l zice, dându ' ş î m a r e silinţă, cu o po­liteţă jalnică:

— Bună ziua, domnişoară'. Ce m a l faci d-ta?

C o n s t a n ţ a îl ia într 'a le sale m â n a ca re i-a întins-o şi o ţine, şi i a r ă ş i II întreabă cu ochii plinï de gr i jă .

Dona to e şovăitor. S imte ne­voia s ă ' ş i desea-ce t a i n a sufle­t u lu i îu t r ' o mărturis ire , depli-, • . nă; un ins t inc t îl îndeamnă s ă spue tot d a r un altul m a i iarc îl opreşte- L u p t a e scurtă.; ochi i

' dUioşî a î copilei sfâşie* vălul; tânărul povesteşte nenorocirea lui, spune gândul ce'I avea , dă

~pe™fa-ţă toate nemă ginită lui mâhnire

— D-zeu te trimete, - adaogă cu .glasul sugrumat; nu şt iu de ce, cum twff l t văwrt, am simţit trebuinţa să m ă destăinuesc, să'ţi spui ce ra'apasa- pe. swflet, ţi n imănui altuia nu i-aşl fi fă­cut mărturisirea ce ţ i - am fă-cut-o d-tale-

— Da, D-zeö m ă ffiraetc. II răspunde Constanţa cu g las trist, dnr mângâ ie s ; D-zefi a fă­cut să Şe rupă'*iş»ea t răsur i i noastre pe şosea şi a siJ-U pe unchiul să se întoarcă înapoi, în, satul vecin, ca să o dreagă; D-zeu mi-a dat gândul să trec

" prin pădure- ca să scurtei! • două părţi, din drum? -D-jieii m ' a fă- ' eut să soseee4töcmaV astăzi şi Jn ceasul acesta, pe când Ma-riuccia sr d-l Norbe:to ne aş­teaptă numai: mâine ; da, toate astea le-a făcut D^zefl Ca să în­lăture o nenorocire de o sută de eri m a i mare.

Donato întinde urechile la cu­vintele copiii! ca Ia o muzică frumoasă, se uită la frumoasa'! faţă oopnpătimiteare ca • la o - -scumpă arătare şi instinctiv as -

* cunde ţa spafê^arma pe care o ţine în dreapta lui.

"Acuma, «"după, ce j-a. spus to-• t i l i ; se- s imte ;-p*r'că 'maî .uşurat ;

îşi uită de năluci le nopţiî, adu-, , cându'şl ăjninte numai de gun­guritul vesel al rândunel'elor şl de înviorăoarea lumină a dimi-neţiî; i se pare că nu e vinovat

: de nimic şi că grija luî apăsă ­toare a fost n u m a î un vis urât ' . a l nopţii . In fata' -firii cäre s'a deşteptat zâmbitoare, în faţa a-cejui ch ip drăgă laş şi duios, în -faţa acelor ochi vrăjitori, lmboí , dit de o simţi re nouă care e săr-

• bătoare, care e strălucire, toate puterile sufletului eâu "uitător ' i i şoptesc un cuvânt, ace laş i pe care'î repetă pasări le gura l ive ; şi treniurul scânteetor al рісат^ îurl lor de rouă şi. .adierea răco-r e a s ă a vântului: .Jubegte-pl".

„Iubeşe-o! , Aî trebuinţă de o legătura dulce care să te ţie f« viaţă, fiindcă dragostea sfântă

„ a celo" care sunt aî Ш . din ne­norocire, te face să doreşt i m o a r

; tea; aî trebuinţă d e un, senti- : ment nou şi despotic care şă'ţî cuprindă inima, să se facă stă­pân şi s ă . s u f l e din ea grijile deşarte; a î trebuinţă de, u n gând. care sa şteargă orice a h g â n d de o pedeîiie scumpă şi luminoasă care să ris ipească liota de năluci negre, care. să umple, într'o clipă, - golul celor 20 de anï al vârstei , care să te înveţe fericirea cea mare a su­fletului: „lubeşte-o!"

Sunt palpitări care cuprind In ele existenţa întreagă; ascul­tă bătrâneţea întorcându-se în a poî şi repetând. „Am trăit în cutare zi. în c i^tae oră, şi are^i Wurere si aceu bucurie sunt a!"

mele, celelalte sunt ale vremiî". Dacă nimica i u se vădeşte pe

f a ţ a lui Dona to pentru ce Con-sanţa lasă pe tânăr de m â n ă şi atunci, când el se încearcă să i-o apuce iar, zâmbeşte?

— Ascultă, îi zice copila c'un ton hotărit care o face şi m a î drăgălaşe ascultă eu ţiu la d-ta, căci a m fos crescuţi m a l mult împreună; crezi d-ta însă că am eu vr'un drept să m ă in­teresez de durerea d-tale?

Cu ochii, cu mişcările , cu tre-murul buzelor, Donato îl răs­punde da , da, da; cu vorba, In­să nu poate să zică nimica.

— Bine, u r m ă copila, dacă a m dreptul acesta, apoi a m şi pe acela d e % m ă gândi la vin­decarea ei .

— N a e nici u n leac pentru vindecarea, dereri î mele , îngâ­nă tânărul , decât poate numai unul. .

Constanţa tace u n moment , apoi zise:

— Spune'l, care e.. Donato însă se turbură, se ro­

teşte la faţă şi în urmă se în­gălbeneşte şi pleacă ochii în pă­m â n t repetând ca pentru sine:

— Nu, nu e nici un leac. — Dacă e aşa, dă'mi voe mie

să'ţi spui eu că este unul. — Care? — Cel mai s implu: să plăteşti

cele cinci mi i de leî "când va fi momentul , fără să spui nici un cuvânt tatălui d-tale, apoi să te puî pe m u n c ă şi să recâştigi ba­nii ' p ie - «tuţl.

— Dar acuma, de unde să'I iau?

— Imprumută-te . Tânărul c lat ină din cap. — Termenul de plată al poli­

ţei se împlineşte peste opt zile. — Până atunci trebue să gă ­

s im cel cinci m i i de leî, şi'l v o m găsi . E ü sunt bogată , a ş a zic toţi pe la noi; n u m a l - a m pe ta­tăl meii de câtă va vreme, i a * că­rnii trecut m i - a m u r i t m a m a ; mira r ă m a s n u m a i • unchiul , ca-re'mi este epitrop. Mâine un­chiul v ine la Romano; a m - să'I

. s p u i - t o t u l şi o sä'Jf pul să 'ml jure că o s ă ţ ie ta ină pentru d. Norberte

Lui Donato îl fulgeră în och i reeunoşinţa şi dragostea, dar descurajarea îl copleşeşte iarăş i .

— Nu se poate, nu pot să pri­mesc'.-..

— Curii, dece f Mândria te o-preşte? ;

— O astfel de jertfa!.. . — Nici o jertfă!... Unchiul

meu e din aeel so iö de u n c h i * a -re fac" minuni ca s ă fié pe p la­cul nepoţelelor lor. N'o eă î i c ă nu, o 'să -jüre c u m îl voiu xfee eű şi , va lua toate măsur i l e cu­venite , ca să'mi as igure baniî; se va duce la un/notar , de v a fi nevóe; în sfârşit y a ' f a c e o u m « bing. D-tă nu cunoşt i pe un­chiul meii, pentru că n u m a i de

: şease luni a cumpărat ţesătoria •, d a a i c î ; dacă 1-aî cunoaşte , »I

zice t ă lucrul e şi făcut. Mintea lui Donato e î m p r e s u ­

rată Ue iei de fel de ideïï car* - de carè m a l fantatice. H M

ce să* "(răspundă. P i n ^ e ş t e « e ă - ochii Iul miraţî in ochi i iţrtjŞSlu-

e i ţ o r f a l copilei, care, пеЬагмаІіЩ nimic, 'ti; surâde mereu.

— S& n u m a i vorbim ^dte ae-' tea, zise în cele din u r m a fata:

lucrulce c a ş i faeut, — s i -tátin-de m â n a tânărulur, care ö ф і с в trist l a buzele lui suepfnfttoare.

'Va urrnftV