A N U L IX No. 4 6 34 D E C E M B R E t 9 3 S

IO LE I

U N U L DINTRE PUŢINII COPII FERICIŢI, CARI AŞTEAPTĂ PE MOŞ CRĂCIUN, IL CAUTĂ LA TELEFON, CA SĂ-I CEARĂ DARURI

“ * DESCHIDEREA EXPOZIŢIEI ZIARULUI „TIMES—F o to g ra fia de mai sus a fost lu a tă la deschiderea expoziţiei de fo to g ra fii a m arelui cotid ian englez „Tim es“ . Se disting în fo to g ra fie d-na Titulescu, d. Reginald H oare , m inistrul Angliei precum ţ i m em brii asociaţie i anglo-rom ânâ.

Comemorarea lui Ion I. C. Brâtianu

La b ib lio teca I. C . Brâtianu a avut loc tăm âna trec u tă com em orarea lui Ion I Brâtianu. In fo to g ra fia noastră vedem pe d. Gh. Tătărescu ţ i c e ila lţi m em bri ai guvernului precum ţ i fruntaş ii opoziţiei ascultând cuvân­tă r ile ro s tite cu acel p rile j.

REGINA M ARIA SĂR­BĂTORITĂ DE LICEUL

CARE-I POARTA NUMELE

Regina M aria a fost sărb ă to rită săptăm â­na trecută cu prilejul aniversării sale de 60 de ani la Liceul de fe te „Regina M aria " . F otografiile n o a s t r e In fă tiţe o iâ pe Regina M aria , Regina M ari- o ara a Jugoslavie!, princip ii Tomislav şi Andrei ascultând o elevă care citeşte din operele Suveranei ţ i apoi pe Regina M aria în mijlocul elevelor.

DEPUNEREA J U R Ă ­M Â N T U L U I L A Ş C O A L A PREGĂTI- TOARE D E OFIŢERI

Cu o deosebită so­lem nitate a avut loc săptăm âna trecu tă de­punerea jurământului la ţco a la p reg ă tito a re de o fife ri.Fotografiile n o a s t r e In fa tuează ;Elevii In tim pul slujbei religioase.S u v e r a n u l primind jurăm ântul.

SALT M O PT A la c e & z f z e l i c o f ¿ f f r tk r io tâ f te n f o a

fJW M U S E JE A UNEI FE M E I ÎNTREBUINŢAREA u n e i PUDRE INFERIOARE Deaceea, o femeie va cer» nu­mai pudra de calitate „D 'ARGY" în care j ’a îmbinat esenţa pur- tumurilor Toutes Ies .Pleuri, Taî- tan. Cheramour.

EXPOZIŢIA DE FOTOGRAFII A

ZIARULUI „TIMES“

BELGRADD. Richard Franasovici, m inistrul com unicaţiilo r a fost săptăm âna tre c u tă la Belgrad la o conferin ţă fe ro v ia ră . F o to g ra fia noastra în faţişeaza pe d. Spaho, ministrul! de com unicaţii al .Iugoslaviei semnând protocolul. A lă tu r i de d-sa ve-dem pe d. Richard Franasovici.

Regina M aria a Româ­niei f i Regina M ario ara a Jugotlaviei au vizi­ta t săptăm âna trecută expozifia de fo to g ra fii a ziarului „Times“. Fo­to g ra fiile n o a itre în ­făţişează pe cele două reg ne şi apoi pe re ­gina M aria temnând in condica de onoare a expoziţiei.

Copiii flămânzi din Basarabia

Săptăm âna trecu tă au tre c u t prin G a ra de Nord mal multe trenuri cu copii flăm ânzi din Basarabia. F o to g ra fii­le noastre înfăţişează : un grup de copii f lă ­mânzi pe peron şi apoi la masa care li s'a o fe r it In sala de aştep­ta re a G ă rii de Nord. S u a v şi to tu şi persistent !

iată caracteristica parfumului natural de liliac ce-1 conţine noul săpun Elida „Lilas Grarjd Lux“ . Pretindeţi furnizorului D-voastră un săpun din cutia sa originală, spre a avea certitudinea că aţi cumpărat un să­pun cu parfumul său original nealterat de mirosuri străine.

ELIDANo. 463

— Pag. 3

evista noastră a instituit un concurs cu un pre­miu ispititor — două mii de lei pentru un răs­puns de câteva cuvinte — şi lasă concurenţilor

răgazul îje opt zile. E vorba de cea mai bună minciună de o .minciună, cum atât de frumos se spune în ro­

mâneşte — de care să îngheţe apele.La întâia vedere concursul pare foarte uşor — şi este uşor într'adevăr pentru minţile cu o anumită confor­maţie. Pentru marea majoritate însă avem credinţa că minciuna — una bună ! — nu e atât de uşor de găsit şi rugăm pe cititorii noştri, înainte de a-şî trimite ins­piraţiile, să facă un mic antrenament al im aginaţiei: Să-şi însemne cam douăzeci de minciuni pe zi şi entu­ziasmaţi de ele, să le păstreze şi să le revadă peste douăzeci şi patru de ore. Cine e om de gust şi de spirit, va observa numai decât că minciunile pe care le zămislise şi le admirase sunt simpliste şi banale. Ca pentru orice treabă serioasă, minciuna ca şi gluma au nevoe de o pregătire, de un antrenament special al celui ce doreşte să devie un atlet al spiritului.Căci a minţi, a minţi cu adevărat, nu înseamnă a răs­turna adevărul evident, sau realitatea imediată, pur şi simplu. Cine spune „calu l sboară" în loc de „calu l fuge", a început să mintă artistic, de oarece şi poe­ţii — ba cei mai mari poeţi, începând cu H o m e r __au declarat spre uimirea şi încântarea cititorilor ne­pregătiţi că „arm ăsarii sboară“ , Dar a afirma că „apa a rd e" sau „focul stinge" este a trece într'o mentalitate subcopilărească, de oarece o astfel de min­ciună e numaî o simplă contradicţie a unor fenomene elementare ale naturii.Pentru a minţi bine şi frumos, pentru a minţi cu hu­mor sau numai cu înţelepciune, se cere în primul rând însuşirea — şi în lipsa ei, îndelungul, stăruitorul exer­ciţiu — de-a vedea bine re a lita te a , de-a o pătrun­de in esenţa ei şi mai cu seamă de-a nu ne lăsa pă­căliţi de numeroasele înfăţişări superficiale ale realită­ţii şî adevărului. Un glas care hohoteşte dincolo de o ulucă, poate fi un glas care râde, sau un glas care plânge — şi numai o ureche foarte exersată poate să facă deosebirea dintre două stări de suflet atât de contradictorii, care insă au o manifestare atât de asemănătoare.

Lucrurile s*au petrecu t exact cum vă spun: „Şarpele nu şi-a d a t seama ce se găseşte la capătu l trom pei, ia r e lefantu l se p răpădea de râs, gândindu-se cum s'a p ă c ă lit şarpe le!"

Că nu există o şcoală a minciunii sau măcar exerciţii de minciună, la cursul de psihologie al elevilor, e o pagubă de care oamenii se resimt toată viaţa. Miopia pedagogilor a mers atât de departe încât spre a-şî uşura munca şi scădea obligaţiile au simplificat peda­gogia uneori până la denaturarea firii copilului. Elevul trebue urmărit în funcţiile minţii lui, desigur, şi demas­cat, sau chiar pedepsit atunci când minciuna ascundeo slăbiciune de caracter, sau o lene ; dar când min­ciuna sau seria de minciuni e expresia unei intense funcţii intelectuale, a unui neîntrerupt şi dureros exer­ciţiu al imaginaţiei, a unui iureş sufletesc, elevul trebue stimulat, încurajat, recompensat — ceeace, ştim cu toţii, nu se face nicăeri în nici o şcoală din lume.Totuşi necesitatea minciunii e atât de adânc înrădă­

Un mare număr de Abisinieni au invadat Roma ca tancurile. !n rândurile populaţiei ita liene s'a produs o panică de ne- descris. C redeţi ?

cinată în firea omenească, încât o vedem îvindu-se şi creând din primii ani ai vieţei. C e sunt jocurile, bas­mele, legendele pe care copilul le cere doicii, fan­tasmele pe care le zămisleşte însuşi, dacă doica nu i le dă ?... Copiii trăesc într'o fermecată minciună ani întregi, ei jucându-se de-a regii, de-a aviatorii, de-a soldaţii şi chiar de-a mama şi tata.Găsim această fundamentală predispoziţie a psihicului omenesc realizată ideal în ceeace alcătueşte floarea civilizaţiilor: în sculptura greacă, în pictura Renaşterii, în muzica ultimului veac —- creaţii iluzorii, căci au evadat din realitate, minciuni sublime căci au transfigurat adevărul.

*Ştii să m inţi ? pare o întrebare frivolă. E o anchetă asupra forţei de pătrundere în realitate şi a darului de creaţie.La ancheta revistei noastre se vor grăbi desigur să răspundă to ţi cititorii şi o vor face cu inimă uşoară. Scriem aceste rânduri ca să-i prevestim, să-i punem pe adevăratul drum al unei frumoase creaţii şi să-i ferim de o prea uşoară desamăgire. Am dori ca la concursul nostru să ia parte, în afară de marele public şi câţiva artişti, precum şi câţiva oameni de ştiinţă. Dar tocmai aceştia nu au o justă părere despre valoarea minciunii şi complexitatea elaborării ei — şi de-acela suntem siguri că cea mai bună minciună pe care o vom primi va fi a unui simplu cititor, sau a unei tinere cititoare.

A.

Un vaporaş a în tâ ln it în drumu| )gg o c a ta ra c tă . Pilo­tul şi-a d a t in ultim a clipă seama de ca tas tro fa care-l paşte şi a întors brusc vaporul inainte ca acesta să fi fost prins de cursul apei. C redeţi?

[REDAŢI IN MOD RAPID DINŢILOR ÎNGĂLBENIŢIA L B E A Ţ A LOR N A T U R A L Ă

în cep eţi prin a vă p eria d in ţii cu K o lyn o s. Vedeţi cu ce rap id itate d in ţii pătaţi şi galbenul recapătă albeaţa lo r natu rală.K o lyn o s distruge b acteriile gu rei cauza urâţeniei şi a cariei d in ţilo r. în c e rc a ţi K o lyn o s şi oglinda dv. p ro p rie , vă va dovedi eficacitatea sa. P rie­tenii dv. o v o r rem arca la surisu l dv.

KOLYNOSN o ^ 6 3 ~

—- Pag. 4

DUCELE DE KENT Şl F A M IL IA SA itâ In fo to g ra fia noastră prim ul instantaneu al ,celui şi ducesei de Kent după b o te ia re a micufu- i Ier cu numele de Edw ard de Kent. Fam ilia prin- oră a fost surprinsă de rep orte ru l fo to g ra f în ¡pa când se in torcea dela capelă la P a la t.

In csrsnl uneia d intre primele şedinţe ale procesul«! asasi­n ilor regelui A lexandra, avo­c a ţ i i a p ă ră rii Desbons a fost expulzat din sală ţ i ra d ia t din baron fn urma a t tudinii sale ireverenţioase. Fotogra­fiile noastre înfăţişează :O atitnd ine fo a rte expresivă a avocatului Desbons In timpul a lte rc a ţie i sale cn procuro­rul Roii.O vedere generală a sălii In timpul şedinţii.

SCANDALUL DELA PROCESUL ASASINILOR REGELUI ALEXANDRU

LETONIA ÎŞ I SĂRBĂTOREŞTE LIBERTATEA Săptăm âna fre c a tă a fos t inaugurat la Riga monu­mentul L ib e r tă ţii. La solem nitate a as is ta t preşe­dintele Republicei Letone, m em brii guvernului şi un ■umăr im p o rtan t de oameni de s ta t. Fo to g ra fia ■oastră a fos t lu a tă in fa ţa monumentului.

d e

ALTADATAa n e ê a jla

FAPMECEca $ă-ţi cucerească bărbatul

Astăzi însă, nota de eleganţă, de gratie, de tinerete, pe care cio~ rapul > D Y 75" îl dă oricărei femei, consti­tuie cea mai puternică vraja, cel mai minunat farmec, ca bârbatul să fie încântat de fiinţa şi de prezenţa Dv.în orice ocazie.

m S U P L U E L E G A N D U R A B I L

— Pag. 5

cului, se prăpădesc după ele, iar în Egipt ţi în Etiopia formează deliciul cunoscătorilor de bucate gustoase. De obiceiu, se servesc prăjite în grăsime ţi bine rumenite : capătă atunci un aspect atat de sugestiv, încât şi Europenii, văzându-le, sunt ispitiţi să guste.De altminteri, Lewingstone, în descrie­rea călătoriilor lui, povesteşte că Negrii de pe malurile lacului Tanganika sunt ne­întrecuţi în prepararea unui fel de pră­jituri cu larve de ţânţari. (Larvele sunt insectele în primul lor stadiu, când aşteaptă să se transforme sau să se desvolte). In Madagascar, găsim că toţi locuitorii caută şi mănâncă larvele altei insecte: luca- nida. Şi ce sunt lucanidele ? Nimic alt­ceva decât aşa zisele „rădaşcă1, destul de comune la noi, la ţară şi cari au un aspect atât de puţin a trăgător: mari,

Să te a f i r m i v i c t o r i o a s ă în viaţă, sau să treci n e o b s e r v a t ă , echivalează pentru o femeie cu

A FI SAU A NU FI FRUMOASĂ.Poate deveni frumoasă şi atrăgătoare orice femeie, care va da corpului ei o adevărată îngrijire prin întrebuinţarea

Cremei Gelee Malattine Dr. DralleD e v â n z a r e !a Droguerii, farmacii şi parfumerü.

2. 463 —

DIGERAŢI REPEDE?Dacă după 3 sau 4 petru ore simţiţi încâ efectele digestiei, răgâieli, acreli, gaze sau poate nevoia de a vomita, sau dacă sunteţi congestionaţi şi sim­ţ i ţ i nevoia de a dormi după masă, este pentru un motiv sau altul : exces de aciditate, sau e»ces de mâncare, etc., stomacul funcţionează rău. Această migrenă poate f i datorită fermentaţiei alimentelor. O jumătate linguriţă de Magnesia Bisurata în puţină apă ime­d ia t după mese vă va uşura în câteva minute şi vă va permite să mâncaţi to t ce p o ftiţ i fără frică de dureri sau indispoziţii de stomac. M ilioane de flacoan* vândute in lumea întreagă tim p de ani îndelungaţi atestă efica­c ita tea acestui remediu prescris adese­ori de un mare număr de doctori. Magnesia Bisurata este de vânzare la toate farmaciile ţ i drogueriile cu pre­ţu l de lei 75 flaconul mic, sau format mare economic l«î 110.

E V At vHW TKU T Q A T I FIICELE E V II

îm brăcă m int* Individuală • e le rochii de casă până la rochii

de sceită T O T U L

Execuţi* a rtis tică Preţuri convenabile Numai ta ate lieru l

■VA" S». loais N o i, 21 Tel. 3 )3 .4 *

negricioase şi grele, cu mandibulele în forma cleştelui

IN A SIA Şl IN A M ERICA

Să dăm acum o raită prin Asia. In Siam şi în China de miază-zi se obişnueşte ca viermii de mătase să fie prăjiţi în untură şi în untdelemn de cocos după care se... servesc la masă. Alteori, locuitorii pun la uscat aceste graţioase animale, le pisează bine-bine şi apoi, amestecă praful astfel obţinut cu oricare din sosurile ce dau gust orezului, mâncarea lor de toate zilele. La rândul lor, Siamezii, sunt nişte consumatori înverşunaţi ai greenlor asiatici, făcuţi rasol. In Tonkin, au multă căutare nişte insecte de apă, numite în limbaj ştiinţific Bellosţoma in d ic a *) Totuşi, înainte de a ie pune la gătit, au grija să le scoată anumiteglande stomacale cari împrăştie un miros des- gustător.A tâ t în Asia cât şi în Africa şi în America, lo­cuitorii dela tropice se dau în vânt după termite, zise şi furnici albe, deşi albul lor e foarte... relativ.

SBORUL DRAGOSTEI

Viaţa termitelor se desfăşoară numai sub pământ, unde ele scobesc adevărate labirinte de cori­doare şi galerii. Totuşi, odată pe an, către sfârşitul verii tropicale când se apropie anotimpul ploilor, o mare parte din aceste vietăţi se dedau, în roiuri, sborului nupţial. Atunci, pământul sub care se află locuinţele termitelor se acoperă deodată cu deschizături dese ca spuza, îvindu-se presărat cu găuri ca o spumătoare. In momentul oportun, din toate acele găuri ies animalele înaripate cu­prinse de beţia sborului şi de dragoste. Intr'o clipă, pe suprafeţe de sute de hectare, ţâşnind din toate crăpăturile, se ridică un nor alcătuit din milioane de aripi sburătoare, în căutarea dragostei, a nunţii.Acest fenomen minunat nu durează mai mult decât câteva clipe. Norul se prăbuşeşte la pă­mânt, acoperindu-l cu o puzderie de cadavre microscopice.Serbarea e sfârşită, dragostea a înşelat toate visurile, moartea îşi reia locul. Păsările sburătoare năvălesc din toate părţile ca să se ospăteze din belşug, dar mai ales oamenii le adună ca să le prăjească în ulei rânced de cocos.In insula Java, aceste insecte se vând în piaţa publică.

G . R.

d i d- ................... ..

Mâncătorii de insecte

In această pagină ve­dem d ife rite tip u ri de insecte în s itu aţii d i­verse. Sunt „ero in ele" autorului a rtico lu lu i de fa ţă .

Gu s t u r i l e nu se discută —spune un proverb foarte răs­pândit. Şi e adevărat, mai

cu seamă atunci când e vorba de-ale bucătăriei. E deajuns să cutreerăm câtva timp prin lume ca să ne convingem nu­mai decât cum unele mâncăruri, cari nouă ne provoacă greaţă, constîtuesc delicatese minunate pentru alte popoare. Şi multe, de exemplu, se hrănesc cu insecte.

FRIPTURA DE LĂCUSTE

De fapt, chiar la noi în Europa, şi nu mai departe decât în Italia, sunt per­soane cari sq mândresc cu asemenea gusturi: de exemplu, acelea cari apre­ciază brânza cu viermi, deşi unii medici -afirmă că alimentul, în starea aceasta de putreziciune, poate să facă rău sto­macului, provocând uneori inflamaţiuni grave. Totuşi aceste persoane constituesc o minoritate, dar dacă cercetăm în alte continente, găsim că acolo mâncătorii de insecte reprezintă regula, normalul...

începem cu locuri nu prea depăr­ta te de noi. Pe to t cuprinsul A fri- cei, lăcustele sunt foarte apreciate ca mâncare. In deosebi Arabii de la miazănoapte şi locuitorii Maro-

100 de ani delà naşterea lui Mark Twain

La 30 Noembrîe s'a împlinit 100 de ani' dela naşterea lui Mark Twain, cel mai cunoscut şi iubit scriitor şi u- morist al Americei. Fotografia noastră înfăţişează un portret al lui Mark Twain care nu a fost încă publicat până azi.

IN M EM O R IA LUI MARK T W A IN

Sculptorul W a lte r Russell din N ew -York a făc u t o sta- tue în m em oria m arelui scriito r M ark Tw ain. Sculptura îl în făţişează pe s c riito r îm preună cu unul d in tre ero ii care i-au fă u r it c e le b rita te a .

mmmm REGELE GEORGE AL G RECIEI LA ROM A

In drum sp re p a tr 'e . Regele G eorge al G rec ie i s'a o p rit la Roma unde a depus o coroană pe m orm ântul eroului necunoscut. F o to g ra fia noastră în fă ţişează pe rege în fa ţa morm ântului.

Noi 463 —

— Pag. 7

■ ■ ■ UN RAFAEL DESCOPERIT DUPĂ 400 DE A N I h b

Institu tu l de A rtă din D e tro it a cum părat pentru suma de 200.000 de d o lari această p ic tu ră a lui Rafael Son- zio datând din anul 1506. Ea a răm as nedescoperită v re ­me de 400 de ani. P ictura în făţişează pe cercetă to ru l de a rtă Tadeo Tadei îngenunchind îna in tea unei fresce.

Numai pentru scurt timp fiecare cutie de pudră C O T Y are ca supliment GRATUIT una sticluţă din acest parfum.

Cutia de pudră C O T Y se vinde cu preţul de LEI 1 3 0

0 ÏÏICLUTÀ PARFUM

C O T Ypentru lansarea noului parfu

A' SUMAO FANTEZIE JAPONEZA

C R E A T Ă DE „ C O T Y »

a cărei calitate l-a c o n s a c r a i definitiv.

Un soldat ab is in ian n i fa ţa unuia d in tre pu­ţine le avioane ale a r ­matei abisiniene.

’ A - ' . v ^ '_ _

— Pag. 8

Săptămâna tre c u tă (■ p rezenţa Suveranului s'a inaugurat o nouă *a lă de b ib lio tecă la A cadem ia C o m erc ia lă , in fotografia noastră M . S. Regele ţinându-şi cuvântarea .

No. 463 —

J U R Ă M Â N T DE C R ED IN ŢĂ NEGUSULUI O im presionantă dem onstraţie de c red in ţâ c ă tre Negus a avut recent loc in fa ţa Palatulu i din Addis Abeba. Foto­g ra fia noastră îl în făţişează pe Negus în balconul p a la tu ­lui prim ind jurăm ântu l supuşilor.

F Â N T Â N I PENTRU SO LDAŢII ÎNSETAŢI In pustiul abisinian soldaţii ita lien i sapă fân tân i pentru soldaţii însetaţi. 1Este o muncă fo a r te g rea şi chinuitoare imperios necesară însă pentru continuarea cam paniei.

R ADIO PE FRONT In vrem e ce tru pe le ita lien e îna in tează în inima Abisiniei, a p a ra te le de rad io stau în perm anentă leg ătu ră cu av io a ­nele p o rn ite în recunoaştere.

îngrijirea zilnica cu PASTA DE DINŢI ODOL înlătură mirosul neplăcut din gură şi î n g ă l b e n i r e a dinţilor.

P A S T A DE D I N Ţ I O D O L este 0 pastă de dinfi plăcuta la gust fi nu atacă smalţul dinfilor.

Preot abisinian.

Prima marcă posta- iă .abm nianâ având chipul îm păratulu i Menel.h.

Cei patru regi ai Abisiniei, părăsind palatul îm păratului cu prile ju l serbare» nauei Constitu ţii. Primul din stânga este Rasul Gugsa care a tre c u t de p artea Ita lien ilo r.

Ţ A R A

9ARBATOM, P E / \ N

M -TA, cititorule, poţi să cutreeri g J lumea în lung şi'n larg şi te asigur

că în nicio localitate de pe pă­mânt nu vei respira un aer atât de sărbă­toresc ca în capitala imperiului lui Negus- Neghesti. Străzile şi pieţele de acolo, în oricare zi a săptămânii te-ai nimeri acolo, sunt atât de înţesate cu lume, plimbându-se de colo-colo sau formând pâlcuri-pâlcuri, că fără să vrei te întrebi şi d-ta, mirat, ce sărbătoare sau sfânt prăznuesc/ oamenii aceştia lipsiţi de griji ?Dar nu e uşor de răspuns la o asemenea întrebare, deoarece sărbătorile calendarului etiopic sunt nu mai puţin de 220 pe an.

17 SĂRBĂTORI PE LUNĂ

Se ştie că religia acestei ţari este creştina- coptă. Totuşi, pe când în orice altă ţară

creştină zilele lucrătoare constituesc marea majoritate, printre supuşii creştini ai M. S. Haile-Selassie se petrece tocmai contrariul: zilele lucrătoare sunt numai 145 din 365 câte numără anul.La drept vorbind, pe lângă sărbătorile obiş­nuite pe cari le avem şi noi, ca Pastele, Crăciunul, Anul Nou, etc. Şi în afară de Dumineci, Etiopienii ţin sărbătoare în fiecare Sâmbătă precum şi în zilele de 5, 7, 12, 19, 21, 23, 24, 27 şi 29 ale fiecărei luni. Iar, ca şi cum toate aceste sărbători ar fi prea puţine, iată că uri" eveniment oa­recare, politic sau militar, moartea unui şef, schimbarea de reşedinţă a unui personaj o- fîcial, oferă etiopianului to t atâtea prilejuri ca să nu lucreze.Dar nu e destul. Vremea rea sau... preo bună îl desgustă de orice treabă şi, în

îm p ăratu l H a ilé Selassié părăsind ca te - | ira la din Addis-Abeba după o fic ie rea ' anei slujbe relig ioase.

sfârşit, doliul —- care e mai des decât ori unde de oarece fiecare abisinian se mân­dreşte cu o înrudire destul de numeroasă — doliul acesta îi împiedică să muncească zile de-arândul.In a 5-a zi a fiecărei luni, Etiopienii sărbă­toresc pe un sfânt legendar al lor: sf. Abbo; la 7 sf. T re im e; la 12 *f. M ih a i ; la 19 sf. G ab rie l; la 21 sf. Fecioară M a r ia ; la 23 sf. Gheorghe ; la 24 primul lor ecceghié, adică vestitul călugăr Taclé H a im a n o t ; la 27 M ântu ito ru l ; la 29 T a tă l Ceresc.In deosebi, sf. Gabriel e sărbătorit de femeile tinere şi de fete cari în a 19-a zi a fiecărei luni, obişnuesc să mănânce, in cinstea marelui arhanghel, numai o strachină cu... mămăligă.

ÎNGERII LA RAPORT

După credinţa Etiopienilor, cine părăseşte lumea în ziua de sf. Gabriel e un muritor fericit. De fapt, se zice că în ziua aceea în tot cursul celor 24 de ore porţile Paradisului rămân nepăzite, deoarece toţi îngerii se înfăţişează Domnului spre a da socoteală de faptele lor şi atunci — fireşte — sufletele sosite pot să intre în Paradis fără prea multe greutăţi. Cele 365 zile ale anului etiopian sunt îm­părţite , în 13 luni, dintre cari ultima are numai 5 zile (în anii bisecţi 6) pe când toate celelalte numără câte 30.A lte caracteristici ale calendarului etiopian sunt urm ătoarele:Anul Nou cade la I I Septembrie şi întrucât i se dă fiecărui an numele unui evanghelist, Abisinienii numesc Anul lui Luca pe cel bisect, iar ceilalţi trei ordinari se numesc al lui loan, al lui M a te i şi al lui Marcu. In anul lui loan, Anul Nou cade în ziua de 12 Septembrie.

Cele 220 zile de sărbătoare e- tiopiene sunt astfel distribuite in diferitele luni ale anului; 18 în l-a, adică în mescherem [corespunzând cu I I Septembrie - 10 Octombrie din calendarul nostru); 17 în techem t ( I I Octombrie — 9 Noembrie); 19 în hedâr (10 Noembrie — 9 De­cembrie) ; 18 în tahsâs (10 Decembrie — 8 Ianuarie); 17 în terr (9 Ianuarie — 7 Februarie); 18 în jeca til (8 Februarie — 9 Martie); 22 în m egabit (10 Martie — 8 A p rilie ); 20 în mia- zia (9 Aprilie — 8 M a i); 18 în ghembot (9 M ai — 7 Iunie);17 în senie (8 Iunie — 7 Iulie);18 în hamlie (8 Iulie — 6 Au­gust) ; 16 în nahasie (7 August— 5 Septembrie) ; 2 în pague- mien (6 Septembrie — 10 Sep­tembrie.)Din aceste 220 de sărbători, cea mai solemnă este maskal, sau înălţarea sf. Cruci, care cade în a 16-a zi a (unei mescherem, corespunzând cu 27 Septembrie al nostru. Dar maskal e ţi săr­bătoarea naţională a Etiopienilor care, mai mult decât înălţarea sf. Cruci, dă prilej de sărbătorit sfârşitul ploilor şi începutul ano­timpului frumos. Şi e drept că acolo, în cursul lunilor Octombrie— Ianuarie, întreaga natură e in floare iar cerul senin, fără o pată, că în luna M ai în ţinutu­rile noastre...

a. d. a.

CONCURSUL ORGANI­ZAT DE „REALITATEA ILUSTRATĂ" PENTRU ALEGEREA UNOR BUR- SIERI LA ŞCOALA BATAIn urma h o tă râ r ilo r luate de către Şcoala „B a ta" din Zlin concursul pentru com pleta­rea numărului de tin e ri ro ­mâni admişi la această şcoală se am ână pentru începutul anului care vine, la o dată care se va fixa u lterio r.

0. Dr. V a le riu Bridu, p re ­fectul judeţului T re i Scaune alături de ursul pe care l-a împuşcat d-sa în m unţii Za- gonuiui din Jud. T re i Scaune.

al durabilităţii al finetei■

si totodatâ■

al eleganţeiCIORAPUL ADESGO 45. 48, 51. 54, 57.(50 şi 100 din mă t a s e naturala)ciorapul de dimineaţa, de după amiazi, de seară, pentru recepţii.

Lingeria AdesgoMilanese Originale

Din material special elastic, pentru prima oară în ţară, modele şi desene exclusiv parisiene.

In toate magazinele

d e s p e c i a l i t a t e

CIORAPUL Şl LINGERIA DOAMNEI ELEGANTE

R. i ^ lo ^ 4 6 ^ ^ —

— Pag. 11

a lţi doi prieteni f i poposirăm noaptea la marginea deşertului, la vreo 800 de metr» depărtare de o mare mănăstire. Era o noapte înstelată şi foarte luminoasă. Ne fierserăm mâncarea şi ne vârîrăm apoi fiecare în sacul său, fără să mai întindem cortul.Imi pusei puşca şi pistolul la îndemână, ca de obiceiu, şi mă culcai. Auzi sem din vreme un cor de lătrături, venind dinspre mănăstire, dar ştiam că în jurul templelor trăiau cete în treg i de câini, aşa că nu le-am dat vreo importanţă şi aceasta a fost marea prostie. De când to t cutreeram M o n ­g o l i a , avusesem to t tim pul să aflăm că pe aci câinii sunt foarte primejdioşi M ongolii au ciudatul obiceiu de-a nu-şi îngropa m orţii, Ei cred că spiritele rele pun stăpânire pe trup, im ediat ce viaţa l-a părăsit şi deci trebue distrus cât mai repede cu putinţă. Deobiceiu cadavrul e lăsat pe loc, iar fam ilia pleacă în căutarea alte i reşedinţe ; sau e tâ rît în deşert pentru a f i mâncat de câini, lupi sau vulturi.Hrana principală a cetelor de câini din jurul mănăstirilor, este carnea ome­nească, şi rezultatul este că aceste animale nu se mai tem de om, văzând în fiecare persoană ce le iese în cale, un eventual ospăţ. Am văzut odată câţiva câini sfâşiând un cadavru. Un spectacol înfiorător.In noaptea aventurei noastre dormiam adânc, când unul d intre camarazi se deşteptă brusc şi se rid ică în capul oaseler. Fără cel mai mic sgomot o ceată de 14 câini ne încercuiseră şi în clipa aceea se aruncau asupra noastră, dar un strigăt mă făcu să sar ca un resort din sacul meu şi punând mâna pe puşcă trăsei orbeşte în ceată.Glontele meu nimeri în plin şi câinele din capul cetei se rostogoli, mort pe loc. C e ila lţi făcură cale întoarsă, dar mai trăsei două focuri, rănind alte două animale, care fură im ediat sfâşiate de către tovarăşii lor, în tr’un des- gustător cor de horcăieii şi mârâituri.Dacă tovarăşul nostru nu s'ar f i deşteptat în momentul acela, niciunul din noi n'ar mai f i rămas viu. In 1920, U r g a era în Mongolia un oraş de fron­tieră, unde dreptatea era numai cu cel puternic. Fiecare individ avea o puşcă şi vai de acela care nu ştia să se servească de ea. Tocmai atunci luase sfârşit scurta, dar terib ila domnie a baronului dement U n g e r n v o n S t e r n b e r g şi un om preţuia mai puţin decât o oaie.Ţinutul era t ix it de bandiţi, cari jefuiau şi ucideau pe capete ; primejdia ne pândea la fiecare pas. Intr'un an, tabăra noastră se afla la tre i sute de

M |N o , 463 —

Buciumaşii în fa fa tem piului mongol.

Caravana corniţelor.

C o rab ia cu pânze pornind în dra­m atica ei ră tă c ire .

mile de K a l g a n şi trebuia să mă întorc în Chin«, după provizii. A l b e r t J o h n s o n conduce o ma­şină, iar eu pe cealaltă. A mea era cu vreo câteva mile înaintea lui, când ajunsei într'o vale adâncă, unde numai cu o săptămână înainte fuseseră jefuifi doi Ruşi. Auzisem şi noi despre aceasta întâmplare, căci bandiţii luaseră piei de samur în valoare de 20.000 de dolari şi uciseseră pe unul dintre ruşi, iar pe celălalt îl desbrăcaseră la piele, lăsându-l să-fi caute astfel drumul spre K a l g a n .Cu puţin înainte de-a ajunge în acest punct mă gândii; nu m'aş mira să mă văd op rit aci. Trame- tu l nu loveşte de două ori într'un acelaşi loc, dar cu briganzii e altceva.O clipă mai târziu, vedeam capul şi umerii unui călăreţ apărând drept în vârful unui deal, cam la vreo sută de metri distanţă. Soarele lucia în ţeava unei puşti.Acum, în China, puşti nu poartă decât două feluri de oameni : bandiţii şi soldaţii, dar marea deosebire nu există între unii şi a lţii. In orice caz, eram decis să nu dau pas individului să se apropie şi-i trimisei un glonte, nu pentru a-l răni ci, drept avertisment. Intr'adevăr dispăru imediat.

Instantanee din cele mai ind epârta te coifuri de lu­me prins de c â tre explo­ra to ru l R o y C h a p m a n A n d r e w s , d irecto ru l Muzeului a m erica * de isto­rie natu ra la .

Jtk T U cred în aventură şi găsesc foarte justă părerea lu i S t e«' / l l f a n s s o n care spune că „aventura este un semn de in-

/ W capac ita te *1. Cu alte cuvinte dacă te pregăteşti cum se cuvine şi-ţi cunoşti meseria, nu vei avea aventuri.

Asta-i absolut adevărat aşa că oridecâteori am o aventură, mă simt tare prost şi-mi spun : „Eşti departe de exploratorul destoinic, pe care credeai câ-l întrupezi*1. Dar în ciuda tuturor precauţiunilor şi a tuturor prevederilor, aventura se produce, pentrucă fiecare om are mo­mente de neatenţie, neglijenţă sau imprudenţă. Una d in tre cele mai mari s tup id ită ţi pe care am făcut-o în viaţa mea a fost cât pe aci să mă arunce în ghiarele unei orib ile m orţi. Yeniam dela U r g a , împreună cu

Tocmai atunci maşina mea îmcepu să coboare panta şi în fundul văii, la 60 metri distantă, văzui patru călărefi cu puştile la umăr. Imi dădui imediat seama că erau bandifi şi că trebuia să primesc lupta. Drumul era îngust şi stâncos, aşa că nu era chip să întorc. Apăsai pe accelera­tor şi maşina porni cu 60 km. pe oră, vâjâind ca un aeroplan. C aii ad­versarilor se speriară şi o luară la fugă. La început, bandifii încercară să puie puştile Ia ochi, dar în clipa următoare singura lor grije era să se menţie în şea. C a ii alergau nebuneşte şi tre i d intre ei traversară valea, în vreme ce un al patrulea rămase pe loc, îm p ie trit de spaimă. Trecui pe lăngă acest ultim bandit chinez şi n'am să u it niciodată expre­sia de spaimă ce-i apăruse pe fa fă. Ţineam revolverul în mâna dreaptă ţi uşor l-aş f i putut ucide. Avea pe cap o căciulă fuguiată în care t r i­misei vreo cinci sau şase gloanfe, încercând să i-o dau ¡os. In cele din urmă calul său porni după ceila lfi, iar eu îi urmai urlând cât mă finea gura şi trăgând mereu. Când ajunseră de cealaltă parte a văii, îi lăsai in plata Domnului. Tofi patru trăseseră o spaimă adevărată, iar eu petre­cusem ca niciodată.In anul următor am avut o altă întâlnire cu bandifii, to t atât de amuzantă şi pe acelaşi drum. Plecând din C h n a g-p e h-h s i e n, ultimul oraş din re­giunea străjuită de soldaţi chinezi, aflarăm, dela localnici, că 300 de bandifi puseseră stăpânire pe un sat ia 60 mile distanfă. Trebuia să ♦recem prin acest sat şi natural, ne pregătisem de luptă. Expedifia noastră ocupa o p t maşini, însă numai zece dintre noi aveau puşti. Dar aşa cum ne găsiam, aveam siguranfa că eram cel pufin egali cu cei tre i sute de bandifi, cari erau to fi chinezi şi prost înarmafi, iar în afară de aceasta chinezul este, în genere, un foarte nedibaci fintaş. Ne con- tinuarăm deci drumul, luându-ne însă toate precaufiunile.La vreo zece mile de sat patru soldafi călări stăteau lângă drum, aştep- tându-ne. Ne făcură semn să oprim.„Ce pofteşti ?'* îl întrebai pe şeful grupei, punându-i feava revolverului în stomac. Individul se intim idă, dar isbuti să bâlbâie t „A-am f-fost trimis de comandantul regim entului din Chang-peh-hsien sâ vâ păzesc in tim pul c â t vefi trece prin ţinutul ocupat de band iţi" .Şi pentru a-şi confirma spusele, scoase o scrisoare chinezească, care se vedea cât de colo că fusese falşificată.

câmpie, de parc'ar f i fost gonifi de fu rii. Când intrarăm în sat, găsirăm vreo cinci zeci- şaizeci de indivizi întinşi alături de caii lor, în cele mai nepăsătoare atitud in i. Era evident că se aşteptau să ne vadă oprindu-ne. Trecurăm cu maximum de viteză şi ajunserăm afară în vale, mai înainte ca ei să-şi dea seama că micul lor plan eşuase.Pufin tim p după aceasta, unul dintre bandifi veni la casa misionarilor, pentrucă doc­torul E r i k s o n să-i trateze o rană, pe care o avea la picior. El spuse medicului că bandifii erau tare furioşi de eşecul pe care-l suferiseră, dar că ne pregătiau o recepţie grandioasă în toamnă, când aveam să trecem iar pe acolo.„D ar pentruce nu i-a f i a ta c a t, daca e ra fi a tâ t de mulfi ? " l-a întrebat atunci E r i k s o n . „O h", zise banditul. „Se ştie ca duc întotdeauna cu ei doua m itra ­liere şi ideea unei lupte nu ne-a surâs câtuşi de pufin — am fi p ierdut prea mulţi oameni**. Adevărul e însă că nu aveam nici o m itralieră, dar spusesem ind i­genilor că posedam mai multe. "

** *Una dintre cele mai amuzante surprize ale exploratorului este să întâlnească indigeni, cari n'au mai văzut oameni albi. Primii indigeni de acest fel cari mi-au ieşit în cale, au fost Lo I o ş i i, din provincia Y u n n a n, situată în partea răsăriteană a Tibetului. Intrarăm în satul lor fără de veste, coborînd un munte de 5.280 m. înălţime, după ce petrecusem o noapte îngheţată pe culme.L o l o ş i i trăesc în tr'o vale izolată şi ne întâmpinară cu tim id ita te , dar nu cu frică, pentrucă nu sunt laşi şi lupta e sportul lor. Ne înconjurară curioşi şi ne examinară lucrurile, dar ceasornicele depăşeau a tâ t de mult capacitatea lor de înfelegere, încât nici nu-i interesară. La fel se întâmplă la început şi cu aparatele fotografice. Le făcui câteva poze, dar nu se recunoscură în ele, pentrucă nu-şi văzuseră niciodată fefele. De abia atunci când le-am arătat d ife rite articole din îmbrăcămintea lor a început a-şi face drum înfelegerea, în creerele lor prim itive.Singurele obiecte care-i impresionară fură acelea cu care se mai întâlniseră, şi anume, puştile. Ei aveau nişte flin te prim itive, care dincolo de şaizecei de metri nu mai puteau face nimic. In tr'o zi împuşcai cu Mannlicher-ul meu o oaie, la tre i sute de metri distanfă. Le arătasem la început micul cartuş şi apoi trăsesem. Când au văzut animalul căzând şi marea gaură pe care i-o făcuse între coaste, aproape că nu le venia să-şi creadă ochilor.

II întrebai apoi ce trebuia să facem. „ O — zise el — sâ mâ lua fi în maşina împreuna cu doi d in tre oamenii mei, câci al tre ile a va răm âne sâ ne conducă ca ii, şi sâ m ergeţi in sat. Acolo ne vom opri pufin sâ bem câte un ceai şi In tre tim p vom vedea ce e de fâcu t pentru continuarea c â lâ to rie i" .Dacă am fî p rim it această propunere, bandifii ne-ar f i împresurat pe nesimţite, în vreme ce se servia ceaiul şi ne-ar f i ucis, sau ne-ar f i finut, spre a ne elibera în schimbul unui preţ de răscumpărare. +„Vâ dau exact douâ minute pentru a ieşi din b â ta ia puştilor" replicai eu în cele din urmă band ifilo r". „Şi dacâ pânâ atunci n 'afi dispărut, praf vo facem ".Fără sâ mai adauge vreun cuvânt, cei patru bandifi o luară la fugă peste

In M o n g o lia. boii sunt în tre ­buinţaţi de mul­te o ri ca anim ale d e transport* cum vedem în fo to g ra fia d e mai sus.

Mulgerea u n e i vite în M ongolia .

Vasul fn lupta cu v a l u r i l e m arii.

R u d i m e n ta re ­le maşini de ca l­culat cu ajutorul cărora îşi soco­tesc benefic iile M ongolii.

C ontinuare in pag. 15

Descoperirea unui chimist printr'o întâmplare fericităOdată unui chimist din P a ris i<a

căzut in mod accidental puţin „Alb de Oxigen“ pe b ra ţu l său gol. El nu>şi în> chipuia atunci că se făcuse pe neaştep. tata o m inunată descoperire pentru al> birea si limpezirea pielei. Văzând cu ochii, solzi sorii aspri ai pielei se des. lipeau şi imperfecţiunile şi petele dis> păreau, iv in d U 'S e o nouă epidermă proaspătă ţ i limpede de o ţesătu ră albă şi fină. încercând Albul de Oxigen pe obrazul mai m ultor femei, e l făcea pie­lea lor cu 3—5 tonuri mai albă şi îi dădea o frăgezime catifelată de nede< scris; făcând.o să semene cu pielea de Ia părţile delicate şi cu îngrijire pro< tejate ale corpului.

Pa baza unui privilegiu exclusiv, acest „Alb de Oxigen“ este acum ame­stecat cu alte elemente preţioase în Noua Cremă Tokalon, culoarea albă fneunsuroasă), celebra Cremă de Paris. E a pătrunde imediat în piele, cură«

dizolvă şi în lă tu ră orice oos.

strânge porii d ilataţi şi dă tenului un nou lustru luminos, cum nu s’a ob» ţinu t mai înainte cu niciun produs de toaletă şi de frumuseţe. Cu toată adău- garea „Albului de Oxigen“ la Noua Cremă Tokalon, culoarea albă, preţu! ei nu s ’a m ărit.

începeţi chiar astăzi întrebuinţarea ei şi veţi constata grabnicile sale re­zultate. Se garantează succesul, altfel banii se restitue. De vânzare la toate farmaciile, drogheriile şi parfumeriile din tară . Noi preţuri reduse: Crema Tokalon, culoarea albă* la Lei 50.—, Crema Tokalon aliment, culoarea roză, la T<ei 60.—

JN PLUG IN MIJLOCUL PARISULUIMUMĂRUL^ DE CRĂCIUN REALITATEA ILUSTRATA ¡nîma Parisului, lângă Arcul de Trium f, a fost lă r i f recent un plug. Cu ajutorul " 4 n t f l o i r î v a Fi o m in u n e I |uj s'a red resat a leea c ă lă re ţilo r de pe Champs Elysee.

R. I No^463 —_

— Pag. I 4

I

M ici sfaturi ScherkVâ va iubi mai mult do­amna daca-l scapaţi de tortura cotidiana, de du­pă ras. Oferiţii un flacon de TARR, care suprima usturimea rasului, nete­zeşte pielea şi’l fereşte de infecţii. Flacoane â Lei 51, 72 şi 129.

O pudra care «(ine»

este pudra cMystikUm» Scherk. Superioara tutu-

. ror celorlalte prin puri­tatea şi fineţea ei. Are un parfum delicat şi per­sistent. Cutii 6 Lei 35,75 şi 130.

Machilajul natural

^caracteriseaza femeia eleganta. Si Dvs. veţi reu­şi sâfyi «naturala» între­buinţând fardul «Mysti^ kum» Scherk — care adera perfect dându-va acea nuanţa veritabila pe care barbeţii o apreciaza atât de mult. Cutia Lei 70.-

lío* 1, jfl"!'"

C t f l P U « « ' f 03 ' e.le beo; . ' ‘ Gă>"' 1« » 1

* \ > ° n rpuTcte * £ £ £ ftocv»să hA°v'or

SCUERK

500.000 MILE DE AVENTURĂ(U rm are din pag. 13-a)

Oglinzile făcură mare senzafie, iar sticlele le părură cu neputinfă de pră­fu it. Unul dintre ei vru să închee cu noi un târg oferindu-şi sofia No, 2 în schimbul unei sticle goale. Ocheanele sunt vecinic o minune pentru ind i­genii de peste to t. Chinezii le spun chen li yen „ochii de-o suta de m ile". Reacfia indigenilor fafă de un obiect necunoscut este adesea frica. Ei văd în el o supranaturală manifestare a zeilor.In privinfa aceasta, cred că cea mai amuzantă întâlnire din câte am avut cu indigenii a fost când expedifia noastră şi-a întins corturile în deşertul G o b i , nu departe de un mare templu. Pufini d intre indigenii de aci vă­zuseră oameni albi şi când ne făcurăm aparifia, în automobilele noastre, spaima le-a fost a tât de mare, încât to fi cei cari aveau cai la îndemână au încălecat şi au luat-o la fugă, spre dealuri. In cele din urmă s'au întors însă şi când s'au convins că eram inofensivi şi prietenoşi, au făcut cerc în jurul nostru, privindu-ne în tăcere.începui să mă bărbieresc, dar intrarea cortului meu era a tâ t do înfesată de mongoli, încât nu mai puteam vedea nimic şi luai hotărîrea să fac această operafie afară, în văzul tuturor. Tot tim pul cât dură, gloata mă priv i fasci­nată. Săpunirea fe fe i şi îndepărtarea părului cu maşina de ras, care nu avea câtuşi de pufin aerul unui cu fit, li se păru un spectacol demn de urmărit. Mă hotărîi atunci să le ofer o adevărată reprezentafie şi chemai pe unul d intre oamenii noştri, care avea toată dantura falsă. Acesta îşi suflecă mâ­necile, întinse brafele, asemeni unui scamator şi-şi arătă d in ţii. Apo i cu un strigăt, îşi scoase ambele rânduri de d in fi, ridicându-le în aer spre a putea f i văzute de toată lumea. M ongolii fură cât pe aci să leşine. El îşi puse d in fii la loc şi înefepu să râdă.Spuserăm indigenilor că fiecare dintre noi putea face aşa ceva şi-i puserăm să aleagă pe un altul, pentru reprezentafia următoare. Intre tim p arătai în­spre A lbe rt Johnson, care se afla în primul rând. A lbert avea şi el o gar­nitură completă de d in fi falşi. Un mare lama îl ceru pe A lbert, care ieşind din rând, îşi scoase şi el întâi d in fii de sus şi apoi pe cei de ¡os.Dar culmea fu atunci când îl scoserăm pe arheologul nostru, care avea un ochiu de sticlă. Cu un aer important, explicai publicului, care mă asculta cu respirafia oprită, că nu ne mărginiam numai la scoaterea d in filo r, ci că puteam face acelaşi lucru şi cu ochii. Voiau s'o vadă şi pe asta? Foarte bine I Ochiul ieşi, fu plim bat pe sub nasul tuturor şi apoi pus la loc.In momentul acela, mongolii erau gata să creadă orice. Ne întrebară dacă to t astfel ne putem scoate picioarele şi brafele. Desigur, le răspunsei, dar acum eram^cam obosifi. Faima noastră era făcută şi merse departe.Dar au şi indigenii ceva care nouă ne pare misterios; se vorbeşte astfel foarte mult despre „sistemul lo r te le g ra fic" , prin care comunică unii cu a lfii la distanfe foarte mari. Vă pot spune cum se realizează aceasta în deşertul G o b i ; e foarte simplu şi fără nimic ocult.Fântânile sunt nişte locuri de întrunire ale deşertului. Ac i se adună ind i­genii pentru a-şi adăpa oile, caprele, caii şi cămilele. Aceasta ia foarte mult tim p, pentrucă apa e scoasă într'un mare burduf de piele, pentru ridicarea căruia e nevoie de mai multe brafe omeneşti. In ¡urul unui puf se adună câte şase— opt fam ilii. Dacă un mongol se întâmplă să treacă, cam pe la patru-cinci mile depărtare, se abate din drum şi vine la fântână pentru a sta de vorbă şi a culege noutăfi.Cum indigenii se adună aci, aproape din toate locurile regiunii, veştile sunt duse în to t atâtea d irec ţii, atunci când pleacă. Daca s'a întâmplat ceva cu adevărat extraordinar atunci putefi f i sigur că unui d intre băr- bafi va încăleca şi se va duce până Ia cel mai apropiat „ y u rt" (fântână) spre a trece vestea mai departe. Acesta p^ate f i la treizeci-patruzeci de mile depărtare, dar mongolii nu prea au ce face şi svonurile sunt cea mai mi»re distraefie a lor. Astfe l vestea unui eveniment care s'a produs în de­şert, parcurge într'un tim p extraordinar de scurt, sute de mile.

Cei cari au c it it „K i m", delicioasa povestire a lui K i p I i n g, nu pot să nu simtă oarecare simpatie pentru „ I a m a I e". O r f i existând, nu spun nu, şi preofi ca T e s l e o l a m a , dar aceia pe cari i-am văzut eu sunt cei mai ignoranfi, mai desfrânafi şi mai nesuferifi parazifi, pe cari i-am în tâ ln it vreodată.Indivizii aceştia cred că-şi pot prosti zeii. Sunt în posesia a tre i lămpi de bronz, luate dintr'un templu tibetan. Preotul nu prea voia să mi le vândă, dar în cele din urmă consimfi, ten tat fiind de nişte sticle goale. Mai înainte de-a le lua însă dela locul lor, el luă un pumn de nămol şi astupă cu el ochii lui Buda.„Pentruce fac i asta ? " îl întrebai eu atunci.

„Pentrucă zeul sâ nu mâ vadâ când fi iau candelele".„D a r" obiectai eu „ne aude vorbind despre asta".„A , nu", răspunse lama „noi vorbim chinezeşte şi el nu înţelege decât limba tib e tan a " .

** *Patru ta ifunuri m'au surprins în viafa mea de hoinăreală — unul pe fărm, unul pe A l b a t r o s şi două pe un vapor de pasageri, care traversa Pa­cificu l. Sunt nişte furtuni circulare, însofite de o ploaie torenfială. Aceste deslănfuiri iau naştere în regiunea insulelor F i I i p i n e, pornesc în vârtej pe apele Chinei, când au devenit destul de puternice pentru a evolua sin­gure şi mătură coastele Chinei şi ale Japoniei.Isprăvile unui taifun sunt pur şi simplu de neînfeles. La gura lui H o n g- K o n g , vasele sunt luate de nişte valuri uriaşe şi depuse departe pe fărm. Mă aflam pe A l b a t r o s , un vas american pornit cu misiunea de-a explora mările adânci, când un taifun ne-a îndepărtat de coasta F o r m o s e i . Cre­deam că mai văzusem talazuri, dar curând începui a-mi da seama că toate furtunile marine, pe care le apucasem erau un fleac pe lângă aceasta. Un crucişător englez trecu pe lângă noi. Trimisese un om pentru a-i înălfa pavilionul şi cum îi urmăriam mişcările prin binoclu, văzui deodată un talaz uriaş sărind peste pupă şi măturând omul de pe punte, ca pe un f ir de pai. Toată ziua, A lbatrosul finu p iept furtunei, asemeni unui luptător o fe lit, care nu se dă niciodată bătut. Şi în urma acestei aventuri am ajuns să înfeleg pentruce marinarii îşi iubesc vasele, ca pe nişte fiin fe omeneşti. Din ziua aceea oribilă, Albatrosul mi-a rămas drag.

♦* *Tigrul manciurian este un animal superb. Are aceleaşi dimensiuni ca şi va­rietatea indiană, dar firu l lung al blanei sale îl face să pară mai mare şi pentrucă-şi petrece toată viafa în zăpadă, are o culoare mai deschisă, de­cât ruda sa din Sud.Pufini sunt a lb ii cari au reuşit să ucidă un tigru manciurian, am umblat în tr'o vreme după unul mai bine de tre i săptămâni. Era în nordul K o r e e i. In regiunea aceasta se afla un singur tigru, sau cel pufin, noi nu-l ştiam decât pe acesta.Obiceiul lui era să treacă dela un sat la altul şi să fure porci, găini, câini şi din când în când, câte un copil.Ţineam mult să scap comunitatea de această pisică mare, dar nu rămânea niciodată suficientă vreme într'un loc, pentrucă să pot da peste ea. Câte un indigen venia în tabăra mea gâfâind, pentru a-mi spune că tig ru l fusese văzut în satul său, la douăzeci de mile distanfă. In 15 minute eram pe drum, împreună cu vânătorul meu, P a i k S o n t a i s . Acesta era un bătrân korean care ucisese tre i tig ri, cu prim itiva-i flin tă, şi dobândise t it lu l de „sontais1*, care s'ar traduce prin cavaler.Ajungeam însă întotdeauna prea târziu la fafa locului, şi după o zi sau două, felinul era semnalat în tr'a ltă parte.Pierzându-mi răbdarea, ajunsesem în cele din urmă la convingeree că fiara era într'adevăr „m arele invizib il". Apoi, într'o zi un indigen veni în tabăra mea pentru a-mi spune că-l văzuse pe tig ru intrând într'o peşteră situată aproape de culmea unui munte ce se afla doar la câteva mile depărtare. In mai pufin de o oră, P a i k şi cu mine eram acolo. In pământul dela intrarea cavernei se vedeau urme proaspete de labe. Toate duceau înăuntru şi niciuna afară. Acum eram sigur că-l aveam în palmă.Ne ascunserăm în nişte tufişuri, la câteva picioare de gura peşterii şi începurăm să aşteptăm ieşirea fiare i. Soarele apuse şi se întunecă. Noaptea era însă luminată de stele şi animalul n ar f i putut ieşi nevăzut.Petrecurăm astfel o noapte lungă şi în zori examinarăm pământul dela gura peşterii, dar nu descoperirăm alte urme noui.„Daca nu vrea sâ iasâ, vom in tra noi dupâ e l" zise P a i k .Foarte bine IFurăm nevoifi să ne târîm în patru labe, pentrucă peştere era foarte joasă. Eu mergeam înainte, cu lanterna electrică în tr'o mână şi cu puşca în cea­laltă, iar P a i k mă urma.Cam pe la vreo şase metri dela intrare, simfirăm un miros de cadavru, dar nu văzurăm nici urmă. de tigru. Tunelul făcea o cotitură bruscă spre stanga şi eram sigur că tig ru l nu aştepta decât să trec după coif pentru a pune ghiara pe mine.Cu lanterna înainte mă tâ rîi de după stâncă. Slavă Domnului, nu era niciun tig ru ! Tunelul se continua, coborînd uşor în pantă, Văzui apoi în depărtare o geană de lumiră —- o altă deschizătură a cavernei şi înfelesei că tig ru l o ştersese pe acolo.Ieşirăm şi noi pe această cale, pentru a ne pomeni^ de cealaltă parte a piscului. Indigenii nu ştiau că peştera avea două intrărţ.Era evident că tig ru l ne sîmfise prezenfa pe când îl aşteptam la gura ca­vernei şi se grăbise să dispară prin această „ieşire dosnică".^ In ziua urmă­toare auziam că apăruse într'un sat situat la 20 mile distanfă, spre Sud. Exasperat, am lăsat fiara în plata Domnului. Nu mă puteam fine o viafă întreagă după ea, mai ales că venise tim pul să plecăm spre Muntele A^b-

REZULTATUL CONCUR- SULUI PENTRU ALEGE­REA DE BURSIERI LA

ŞCOALA „BATA"In ziua de 26 şi 27 O c­tom brie, a avut loc în re ­d ac ţia reviste i „R e a lita te a I lu s tra tă ', concursul pentru a legerea unor bursieri la fa ­b rica „B a ta" din Zlin . Primim astăzi rezu lta tu l a- cestui concurs, care este urm ătoru l:Din cei 45 de cand idaţi, au fost aleşi u rm ători nouă: Jatan Sergiu, com. Balaciu, jud. Ia lo m iţa Dan Georgescu, Bucureşti Negom ireanu Vasile, Predeal M iron A lexandru, Balcic Ţiganu Vasile, Bucureşti Lungulescu J. Constantin, Vânju M areUrsu Petru, Seheş-Alba A idea G eorge, Bucureşti lonaşcu Constantin, com. Izlaz A ceştia vor pleca la Z lin , dupâ sărb ă to ri. Tot atunci organizăm un concurs pentru a leg erea restului de bursieri, cari urmează sâ plece la „B ata".

D-NA SONIA CLUCERU de la Teatrul Naţional

care dupâ o g rea şi înde- lungă boală şi-a re lu a t ro ­lurile din m arile succese al prim ei noastre scene.

DIN ISTORIA ZIARISTICEI

r O A TĂ lumea citeşte azi ziarele, cu o lăcomie într'adevăr pasionată. In primul rând caută amănunte asupra desbaterilor areopagului dela Geneva şi numai decât după aceea ştirile trimişilor «pecia!! în trtiopia.

Prin urmare, se cuvine să ne îndreptăm gândul şi spre această nobilă figură de ziarist căruia i se spune „corespondent de război".In anul 1870, pe vremea războiului dintre Franţa şi Germania, s'a văzut luând naştere şi funcţionând pentru întâia oară, un adevărat şi complect serviciu de „trimişi speciali'*, tip modern. Ba în Franţa se spunea că Germanii tră­seseră multe foloase din anumite ştiri transmise cu oarecare neîndemânare cotidianului său de către un ziarist englez. De pildă, se şoptea că se aflase date preţioase asupra forţelor cari alcătuiau armata din Alsacia 67.000 de oameni), aflată sub comanda mareşalului M ac Mahon şi

toate obiectivele acestuia. Dar probabil că presupunerea era cam exagerată.In anul 1877 isbucnia războiul între Rusia şi Turcia când ceeace se nu­mea „serviciul presei" începu să facă progrese însemnate. Statul Major rus încuviinţă unui număr de 82 ziarişti streini să urmărească operaţiu­nile şi o întreagă organizaţie, primise sarcina să ajute şi în acelaş timp să supravegheze activitatea lor. Se înţelege că unele particularităţi ale acestei organizaţii, evocându-le acum, ni se par destul de primitive, dacă nu chiar comice. Spre exemplu, fiecare corespondent avea un număr de ordine, ca hamalii publici, şi în principiu erau obligaţi să cir­cule purtând pe braţ un semn dinstinctiv de alamă ceea-ce mărea asemănarea lor cu această nobilă corporaţie. Francezii, cu simţul estetic mult mai desvol- tat, luară în răspăr „uniforma" impusă şi atunci li se îngădui tuturor trimişilor speciali să poar­te o bandă mult mai drăguţă, împodobită cu un vultur imperial de argint, pe fond galben.Nu exista cenzură militară. Tre­buia numai ca fiecare corespon­dent să-şi dea cuvântul de o- noare că nu va divulga nimic din mişcările trupelor sau intenţiunile şefilor. Apoi o copie a ziarului trebuia să fie trimisă marelui C artier General, unde era con­trolată. m— mm Edqar Wallace.

La un an după aceea, în 1878,se petrecu un fap t curios. Englezii se răsboiau în Afganistan şi, în ziua de 22 Noembrie, anul acela, o coloană a lor com­pusă din vreo 4000 oameni şi 20 tunuri reuşi să ocupe fortul A ii Musjid, situat într'o poziţie strategică de mâna în tâ ia : trecătoare K hyber. Un ziarist englez, care însoţîa trupele, pu­tu să asiste la faptul propiu zis răsboinic : îndată ce constată victoria conaţionalilor săi, ca adevărat şi zelos profesionist, în­calecă pe cal, galopă până la telegraful de campanie, instalat nu departe de acolo unde ajunse la zece dimineaţa şi expedieo telegramă ziarului din Anglia.

Aci, e locul să reflectăm puţin la o împrejurare astronomîco- geografică. Afganis­tanul c aşeidt cu mult mai ia răsărit decât Anglia şi deci vede ivirea soarelui cu mult înaintea ei. Intre aceste două ţări e o diferenţă de cinci ceasuri. Când bra­vul corespondent de război telegrafia, ceasornicul lui marca ora 10, iar la Londra erau abia [cinci. Cam pe la şapte, telegrama ajungea la destinaţie. Graţie unei munci sărguitoare, ştirea fu înserată numai decât şi ziarul pus în vânzare chiar in dimineaţa aceea, după vreun ceas. In chipul acesta, cititorul care-l cumpăra la 8

Postul de t m h ia a t r rad iofonic d i* A <L dn-A b«ba.

R ă z b o i n i c i A» to a te co ifurile A b l- sinlei intrând I n oraşul Kirtr.

Secretarii legaţie i ita liene din Addis- Abeba părăsind ca­p ita la Abisiniei

dimineaţa găsia în el o telegramă tri­misă la ora 10 în aceiaşi dimineaţă. Au fost întâiele manifestări ale pro­gresului, care apoi trebuiau să ajungă, în scurtă vreme, la minunile realizate azi de Radio.Unul din corespondenţii de război cei mai cunoscuţi în epoca aceea, Luis M ac Gahan, scria aceste rândori de îndrăzneţe prevestiri: „Dacă nu cum­va se va în tâm pla sfârşitul lumii mai înainte, va veni tim pul când corespondentul m ilita r va putea să asiste la desfăşurarea b ă tă lii­lor, urcându-se într'un balon cu frâ n ă , urm ărind p erip e ţiile luptei cu ochii a p lec a ţi pe un ochi an puternic şi te le g ra fiin d trep ta t- t re p ta t în tâm p lă rile prin tr'un fir special le g a t cu cel mai apropiat te le g ra f de cam panie."

....... ■ ■■ — Şi e ceva extrem de interesant săcomparăm acest vis îndepărtat cu realitatea de azi când neînfricaţii zia­rişti francezi, englezi şi italieni sboară p?ste liniile de luptă în aeroplane de bombardament.

** *Acest M ac Gahan, irlandez de origină şi american din naştere, a fost un martir al profesiunii. La izbucnirea răsboiului ruso-turc, era cât pe ce să-şi rupă un os la glezna piciorului şi, cu toată durerea ce-o simţia se sili să urmărească desfăşurareu operaţiunilor mergând călare zeci de kilometri. In cursul unuia din aceste marşuri, căzând de pe cal, îşi rupse de-abinele osul care tocmai fusese îndreptat la loc. Atunci se sui într'o căruţă şi astfel putu să-şi împlinească datoria în mod strălucit. Dar atâtea sforţări făcute îl slăbise peste măsură şi pe când armatele ruseşti îşi aşezau taberile în jurul Constantinopolului, el se înbolnăvi de tifos şi-şi dete sfârşitul. Avea numai 3 2 de ani.Ca să încheem, vom aminti că şi Edgar W allace, cunoscutul autor de romane poliţiste, mort anul trecut, şi-a început cariera de ziarist ca simplu corespondent de război. G. R.

începute sub cele mai fericite auspicii acum patru săptămâni festivalurile revistei noastre la Opera Română continuă să se desfăşoare în faţa unui public extrem de numeros şi entuziast. Suntem mulţumiţi că odată mai mult am reuşit să fim pe placul numeroşilor noştri cititori şi prieteni. Spec­tacolele oferite de noi au meritul celei mai desă­vârşite varietăţi.

Au defilat până acum pe scena Operei o parte dintre cele mai mari vedete ale teatrului românesc. Au fost rând pe rând Tănase, Vraca,Bălţăţeanu, Ion Mânu, Olga Solomoneanu, M ia Apos- tolescu, Maria Mohor, Elena Zamora, Eugenia Zaharia,Seorge Calboreanu, com­pozitorii Ion Vasilescu, G .Dendrino, Elly Roman şi alţii.Vom continua în acelaşi ritm convinşi fiind că um­plem un mare g o l: acela ai spectacolelor de pre­mieră.

Tenorul Roui Ledeanu, dela Opera din C luj care a o b ţi­nut un frumos succes la festivalul rev . „R e a lita te a Ilustrată" dela O p era Ro­mână.

— Pag. 17

Aşa de spornic e V IM !C âte obiecte puteţi curaţi timp îndelungat cu o singură cutie de V I M ! Munţi de farfurii, ceşti şi castroane, de oale, tigăi şi vase de bucătărie, de linguri, cuţite şi fu rc u liţe ... V IM le curăţă la fel pe toate, fără , a le vătăm a: fie că sunt de piatră, de sticlă, de metal, de email sau de lemn.

cw iă ţd to tu Z

V IM numai în cutii or ig ina le. Niciodată vărsat!

C U L I S E L E

ZIUA (AND SE DA LEAFA ARTIŞTILOR...5 E dă leafa ?

— Se dă leafa 7

— Da, da, se dă leafa ! Exclamaţia frece din gură în gură- iluminând feţele artiştilor Teatru- lui Naţional, cari schimbându-şi brusc direcţiile, converg spre scara care duce ia casierie. In odaia, câf o cufie de chibrituri a casieriei, hărmălaie mare. Negrea, casierul — agitai şi nervos ca to ţi casierii în ziua plăţilor — numără de zor hârtii şi fişicuri, controlând cu meticu­lozitate chitanţele de avansuri. Toată lumea ar vrea să ia banii mai repede şi deaceea e o în­ghesuială ca la poarta cimitirului Bellu, când e înmormântare cu felinare în faţă.— Dă-mi, nene, mai repede, că mă mut astăzi şi-mi stau lucru­rile in ploaie I— Vezi să nu alunece hamalii prin odăi, c'am auzit c'ai luat casă cu parchet I7— Ştii că mi s'a tăiat mătasea care am luat-o cu tine I— Aoleu I Să vezi că păţesc la fel !—» Auzi-le num ai: mătase şi iar mătase I — exclamă supărat câte un actor cu o casă de copii. Şi pe urma : „ah, de ce nu m'a făcut şi pe mine mama cu fustă, nu mai îmi bateam capul acuma că vine Crăciunul I"— Lasă, teşghetarule, nu te mai plânge, că te ştiu e u : ăsta e sistem I— Păi da, o să fiu ca dumneata să mă duc la curse, să asvârl banii pe cai I Dac'aveai cap, rămâneai cu milioane de pe urma „M ârţoageî".— Ştii că Soare a luat leafa până 'n Iunie ?

Un dialog des auzit la Tea tru l N a ţio n a l: N i c u B ă l ţ ă - ţ e a n u : „Un avans!" N e g r e a (ca s ie ru l) „Nu mai ai -•m ic de lu a t"

— O s'ajungă să ia şi până la Crăciunul viitor. Şi l-ai văzut, nu fumează decât „Ferdinand“. Mă rog, altfel nu poate! Mă d'ăştia nu trebue să-ţi fie milă ! Ăştia sunt saci fără fund !— Acum ai să-l vezi pe nenea Nicu Bălţăţeanu miorlăit că trebue să-şi plătească chiria, J® par'că ar sta în cine ştie ce palat I— Da, ai dreptate. P'ăsta când îl cauţi, îi lipsesc nouăzeci! şi cinci de bani la franc.— Eu cred că dă banii cu împrumut. Ascultă-mă pe mine, e plin cu Kani I— M ai repede, mai repede, că mai avem treabă, mai avem şi repetiţii, nu venim numai la leafă şi restul timpului să stăm în Piaţa Teatrului I

Uitaţi-vă la asta mă I Vine numai la leafă. Cum Dumnezeu află prima că se dă leafa ? şi protos e, se şi înfiinţează ! Şi uite ce „lasă-mă să te las" e, de par' c'ar fi „epuizată" după rolul d'aseară !—- Mă, astea ar trebui să mai plătească ele, că le ţine în teatru, aşa cum plătesc chel­nerii la Paris.— Ce, la Paris ? Şi la Bucureşti...— Nu cred, ştiu că la Paris e aşa.— Ştii tu, că la Paris ! Parc'ai fost tu la Paris ca să ştii.— Ei, am auzit şi eu, ce te'nfurii aşa?Un „comic" (se ştie că toţi comicii au inimă bună), intervine maliţios, adresându-se unei a c tr iţe :— Săru' mânuşiţele, nu v'am văzut de anul tre c u t! C e, mai sânteţi în teatru ? Parol, dacă ştiam... Dumneata de ce nu trimeţi pe cjneva să-ţi ia leafa I De ce vă obosiţi.— Ei, îî e dor de teatru.„Vizata" nu răspunde, uitându-se urât.

Lasă, domnule, nu te mai împinge aşa, că ştiu că nu prea ai nevoe, nu „trăeşti" de pe urma teatrului I

— C e faci, şefule ? Imi dai nu­mai de câte cinci lei ? De ce nu mi-ai s us să vin cu un hamal ? Ei păcatele mele ?

. — Păi nu mai ai nimic de luat 1 — spune casierul unui actor cu aer umil.— Dă-mi un avans pe Ianuarie.— Pe Ianuarie viitor ? Ce ? Vrei să intru mesa ?Cineva şopteşte :-— Poftim dumnealui, care vine să ia avans pe Ianuarie, ;i mănâncă în fiecare seară la „Gambrinus", că acasă nu poate.— Lasă mă, că mai bir.e fac ăştia. Trăesc mai bine decât mine şi decât tine, care nu ştim cum să'mpărţim francul.— Dumneata ai poprire cu sen­tinţă definitivă I— Nu se poate, c’am plătit!— Ştiu că ai poprire ! — spune casierul.—- Am plătit tot, dom'le I Glasuri isbucnesc :

Asta explic-o la tribunal, nu aici să ne ţii pe noi în loc! C âte un pârlit de maşinist, deschide uşa cu frică.Casierul, în timp ce numără, privindu-l cu coada ochiului, apostrofează :— Mâine, plata personalului in­ferior !Şi plata continuă...

lo an M assoff

C iti« :

„ M A G A Z I N U L "revista publicului select

mmO modă raţi£ftală combină frumosul cg sănătatea. Grăsimea desavantaje ză, îmbătrâneşte şi îmbolnăveşte. Beţi

E A I U L

Compus din 11 plante naturale nu conţine corpuri chimice, săruri sau alte ingrediente vătămătoare organismului slăbeşte în mod absolut higienic in­fluenţează circulaţia sângelui şi în ti­nereşte.

fh c fe U /e i9 5 'B d rd concentrat le i 115.

se p

° 3 v'ndt vouW e V e -

vo 0 vO<v,\o\e

\o«-

« o

° I r V ' e n "

uw». • * ? , > ;

OX°-

a<A° roo' i0\o»-

oi°rt\o\ec' e 0 t ~ „ a\ ă > r("'

° n De fs° - , 0s're¿ qxM ' T 78.

- \ * o v ' ° r w

roo9',0 1 ' °¿ e S P e

n * t A t«

Co^PoC 'e■ « p "

No. 463 —

— Pag. 18

fiblieăm aci iiieva foto- grofii a I • premierelor :ire an avut ic recent pe iceaele te a ­trelor noa- ilre.Itdtm ast­ral:

9 scena din ictul I al piesei „Nun­ii de A r- jint" la Tea- nl Regina dona. Dela ilg. i:re dr.: (. G. Storin, ira Mariet- nDtculescu, l-ra E I v i ra fetre an v, na L u c i a ilardia B u- l i adra ţi mo M a r i a Htlior.

9 icenă din ictul al II- ig ol piesei .Nanta de tr g i n t" : i-na L u c i a Slurdza B u- in d r a ţi na M a r i a lehor.

¿ f r u m u s e ţ e a i n c e f x d e c l e s u b i u l

m a c j u i l a g i u l u i

icenă din (tal a l IV- i al piesei lau ta de r 9 i n t ” : ra M ariet-

Nu e destul să te fardezi ca să fii atrăgătoare; fardul nu poate să mascheze

sbărciturile sau porii dilataţi, iar pudra nu va rămăne netedă pé un ten

aspru si defectuos. Ingrijiţi-vă pielea, şi fardul nu va avea pe urmă, nimic

de’ ascuns.

In primul rând trebue să curăţiţi faţa. Spălatul cu apă şi săpun nu e

suficient; aveţi nevoie de o cremă spre a indepărta impurităţile din

adincul porilor. Pielea va deveni pe urmă clară şi fragedă.

Trebue să stimulaţi culoarea naturală a tenului spre a renunţa la Rouge şi

să întrebuinţaţi un tonic spre a rafina ţesuturile. Pielea trebue să fie

catifelată şi netedă ca să prindă pudra in mod uniform. Aşa că, totdeauna

trebue să curăţiţi, să tonificaţi şi să hrăniţi pielea ; maquilagiul, in urmă,

nu va face decât să scoată mai mult in evidenţă frumuseţea D v. naturală.

Crema de curăţit Veneţiană • Tonicul pentru piele Ardena •Crem a Velva Ardena

Pentru maquilagiul DvoaslrăCa bază a pudrei :Crema Amoretta pentru o piele normală. Lei 300—Lotion Lille pentru o piele grasă. Lei 500—

Rouge-ul Dvoaslră :

Crem a-Rouge a Elisabethei Arden dă o aparenţă'naturală. Lei 350—

Pudra r tastră : . ....

Pudra Ardena flatează, oeste aderenţă si parfumată. întrebuinţaţi aşa puţin, incât o cutie durează luni de zile. Lei 400— Lei 800—

Creionul D v., pentru buze :Creioanele Elisabethei Arden pentru buze sunt pure, fine şi indelibile.

Lei 280—De vânzare pretutindeni in Magazinele autorizate

A ctu l ol IV- lea (tab lou l I I ) din „ B a l M ascat” la O p e r a Ro­mână.

L O N D O N 25 O L D B O N D S T R E E T W. 1

A c t u l 1 di n „ B a l M ascat" la O p e r o Ro­mână.

C reeru l m oare in zece minute, inima in douăzeci, muşchii in zece. ia r pârul şi unghiile continuă să crească câteva zile.

UPĂ ultimele descoperiri ale ştiinţei, povestea omului w M al cărui ficat era atât de sănătos încât a trebuit

scos şi omorît prin lovituri de bâtă, nu este tocmai departe de adevăr. Nu vrem să spunem prin aceasta că fica­tul cuiva ar mai avea nevoie să fie ucis după moartea indivi­dului, dar e adevărat că celulele ficatului şi ale altor organe interne şi externe rămân vii, ore şi chiar câteva iile după ce s'a produs fenomenul numit moarte, pentru întregul organism. Aceasta explică un fapt care-a impresionat câteva generaţii de oameni ca un fenomen miraculos, şi anume, creşterea unghiilor şi a părului, dupăce cadavrul a fost băgat în cosciug sau înmormântat.Intr’unul din recentele sale rapoarte, publicat în Buletinul M e­dical al Marinei Americane, cunoscutul specialist în boale de

3. Un tablou a lai Dante G abrie l Rossetti pentru care a pozat soţia la i-

4. D*rul Robert E. Comisii verif,, când cu stetoscopul m oartea câ i­nelui „Lazarus" subiectul experien­ţe lo r sale.

Creerul pare să moară şi mai repede decât inima — la opt sau zece minute după oprirea cordului şi după ce sângele a încetat a circula. Aceasta pen- trucă ţesuturile cerebrale nece­sită o cantitate de oxigen mai mare decât muşchiul obicinuit, osul sau pielea. Deasemeni, ce­lulele creerului par a se vătăma mai repede şi mai complet de cât celelalte, atunci când sunt lipsite de oxigen.După creer şi inimă, restul or­ganismului moare relativ încet. După aprecierile d-rului H y- m a n, muşchii voluntari, cari pun în mişcare membrele, faţa şi alte părţi ale trupului, pot trăi dela două până la patru ore după ce inima şi-a încetat bă­tăile. Muşchii involuntari, cari se exercită asupra stomacului, intestinelor şi asupra altor or­gane interne, mor şi mai greu.

inimă, d-rul A l b e r t S. H y m a n , a arătat că diferite organe continuă să trăiască după ce inima a încetat să mai bată şi plămânii să mai respire. Chiar şi inima moare treptat, putând fi uneori determinată să-şi reia funcţiunile, dacă intervenţia stimulentă este făcută mai înainte ca moartea s’o fi paralizat cu totul.D-rul H y m a n a inventat acum câţiva ani un instrument special cu ajutorul căruia se produc o serie de slabe şocuri electrice, într'o inimă muribundă, pentru a o face să-şi reia bătăile. După spusele d-rului Hyman, muşchii inimii încep să moară la câteva secunde după ce aceasta şi-a oprit bătăile, aşa ca sângele încărcat cu oxigenul necesar încetează a mai circula, chiar şi în substanţa inimei. Totuşi, muşchii acestui organ nu sunt complet morţi decât la zece-douăzeci de minute după ce a încetat a mai palpita. Până la vreo zece minute dela oprire, inima mai poate fi încă făcută să funcţioneze ; mai târziu însă, nu se mai poate face nimic.

• . 0 -ru i Cornish hrânindu-f pe La­zarus după înviere, cm ajutorai aaei pipete de st.e lă .

D-rul H y m a n le mai dă încă şase până la zece ore după moartea inîmei. Cartilagiile incheeturilor trăesc şi mai mult, poate 10 până la 24 de ore şi celulele vii, dinăuntrul oaselor pot trăi până la trei zile, dupăce sângele a încetat a mai circula, Insfârşiţ pielea şi celulele vii, cari produc creşterea părului şi a unghiilor, pot trăi mai multe zile după moartea întregului organism. Nimeni n'ar putea spune anume cât, dar s'a con­statat în câteva rânduri că acestea au continuat să crească, după moartea şi înmormântarea individului.Unul din cazurile rămase celebre este acela al E l i z a b e t e i S i d d a 11, tânăra soţie a lui D a n t e G a b r i e l R o s s e t t i , originalul artist şi poet prerafaelit. Ea pozase pentru cele mai multe din tablourile lu i; Rossetti se căsători cu modelul său, care nu trăi însă decât doi ani, murind în 1862. îndurerat, el îşi îngropă, odată cu ea manuscrisele tuturor poemelor pe carei ie închinase.Şapte ani şî jumătate mai târziu, prietenii îl convinseră să des- groape manuscrisele. H a l i C â i n e , romancierul englez, descrie

1. O secţiane m ărita a c «Ie lelo r 2- Un fragm ent de o i care a foit emane care mai tră e tc după m oar- m eaţinat via şi coatiaaâ facă au tea ind ividalai fab ricâad ţesături dezvolta putând f i transplanta« noai deţî oa fost separate de trap , orieâad fatr'aa a lt corp. de mai Bine de un an.

această scenă în memoriile sale. Părul roşu al moartei crescuse atât de abundent, încât acoperise manuscrisele şi ieşise prin capacul cosciugului. A trebuit să se taie părul, pentruca ma­nuscrisele să poată fi scoase la lumină.M ai puţin precis se ştie cât timp pot trăi celelalte organe ale corpului' după moarte. Se crede că după păr şi unghii, ficatul este acela căruia-i trebue mai mult timp ca să moară. CeKiWe stomacului par a muri relativ repede, deoarece se ştie că su­curile digestive care mai rămân încă în acest organ, dupăce bătăile inimei au încetat, sau care sunt secretate de celulele glandulare, în cursul câtorva minute următoare, mistuie uneori chiar substanţa stomacului, până într'o zi sau două după moartea individuali. Dar se presupune că celulele organului sunt moarte, înainte de această auto-mistuîre.Se mai ştie că unele glande, poate chiar toate, pot trăi un timp, după ce sângele a încetat a mai circula şi corpul a mu­rit, deoarece aceste glande au fost extrase din organismele unor animale moarte, şi transplantate în corpul unui om viu. Ba au fost chiar câteva cazuri când s'au transplantat glandele unui om mort, in organismul altuia viu. S au făcut recent şi cu oarecare succes, experienţe în încercarea de-a menţine vii, asemenea glande în afara trupului, în soluţiuni încălzite, de cultură, cu intenţia de-a le conserva până când le-ar veni rân­dul să fie grefaţi într'un alt corp omenesc, ale cărui glande sunt deficiente. S'ar prea putea ca glandele să moară tot atât de încet ca şi ficatul, dar aceasta nu se poate afirma încă cu siguranţă. . . . . . .Experienţele făcute asupra animalelor au dovedit că ochii şi

No. 461 —

— Pag. 20

Râstimpal aproxim ativ fa care d ife rite le organe răm ân mai mult »au mai paţin vii, dupăce inima a Înceta t a mai bate.1. C reerul 10 m inate; 2. M aţehial inimii ?0 m inute; 3. Ochii (nu se ţ t ie t ig a r ) 20 minute ; 4. Urechile 'na te ştie sigur) 1 o ră ; S. Muş­chii b ra ţe lo r saa ai p ic ioare lor 4 ore ; 6. M aţchii organelor interne 10 a r e ; 7. Celalele sângelui (na se ţ t ie lig a r ) 18 o re ; 8. C a r t i la ­g iile lacheetarilor 1 zi ; 9. C elalele fica ta la i (nu se ţ t ie sigur) 2 z ile ; 10. O asele 3 s ile ; 11. Pielea 5 z ile ; 12. Rădăcinile pârului ţ i a le anghiilor 7 zile ţ i mai malt.

dupa m o arteC O N T I N U Ă S Ă

urechile luate dela un trup mort de curând, pot reacţiona o vreme şi într'o oarecare măsură, ca şi cum ar mai fi încă vii. Dar ochii şi urechile omeneşti depind de o aparatură nervoasă atât de complicată ce necesită aproape to t atâta oxigen ca ţi ţesuturile cerebrale, încât e îndoelnic că acestea ar trăi mai mult decât creerul, de care sunt legate.Insfârşit, savanţii au voit să ştie ce se întâmplă cu sângele omenesc după moarte ; în laboratoarele dela Moscova s'a ex­tras sângele din nişte cadavre şi după ce-a fost ţinut câteva ore în incubatoare speciale, a fost injectat în organismul unor pacienţi, cari aveau nevoie de o transfuzie.Sângele are o parte care nu e niciodată vie, şi aceasta este serul ce conţine diferitele săruri minerale şi alte substanţe chi­mice necesare trupului. Păstrat în condiţiuni potrivite, acest ser al sângelui poate dura oricât, ca orice altă soluţie chimică ţinută în laborator.Partea vie a sângelui constă în corpusculele roşii, care distri- bue oxigenul în corp şi corpusculele albe, a căror menire este să atace şi să distrugă germenii ce invadează organismul din afară. Din ceeace s'a observat prin păstrarea corpusculelor roşii intr'o soluţie nutritivă, acestea nu au nevoie de mult oxigen pentru a trăi, consumând o cantitate foarte mică din încărcă­tura pe care trebue să o transporte în organism. Deci, corpu­sculele roşii a'e sângelui mai trăesc 24 de ore după încetarea inimei şi chiar mai mult. De obiceiu, sângele rămas în artere şi în vine se coagulează curând, aşa că dacă corpusculele roşii rămân vii în aceste chiaguri de sânge, ele sunt prinse şi con­damnate la o moarte lentă, ca toate celelalte părţi ale corpului. Despre corpusculele albe se ştie şi mai puţin, dar se presupune că mor ceva mai devreme decât cele roşii.Această înşirare de organe şi celulele ce mor pe rând, şi în­cetul cu încetul este prezidată de inimă -— singurul organ care ar putea opri procesul morţii dacă învie la timp şi repune în circulaţie, într'o cât de mică măsură, fluidul vital. După d-rul H y m a n o inimă care s'a oprit, moare în patru faze succesive. La un minut şi jumătate după încetarea bătăi­lor, to t ce se produce este faptul că lipsa to t mai mare de oxigen In muşchiul inimei, determină o iritabilitate crescândă a acestui muşchiu. Dacă intervine atunci un stimul, cum ar fi o lovitură în piept ţau înţepătura unui instrument chirurgical, muşchiul inimei începe să se contracteze, nu totdeauna în mod normal, dar îndeajuns pentruca un val de sânge să fie împins din nou, prin arterele inimei.Kstfel se explică faptul că o inimă care s'a oprit subit, sub ¿cţiunea unui şoc electric, începe uneori să bată din nou, rea­dusă la viaţă de o puternică lovitură în piept, administrată în cursul celor 90 de secunde critice, pe care le specifică d-rul H y m a n.După aceste 90 de secunde, moartea inimei intră intr'o a doua fază, care durează trei minute. In acest răstimp, muşchiul inimei este încă iritabil şi se va contracta sub acţiunea unui şoc, dar nu in mod normal. In loc să-şi reia bătăile obicinuite necesare pompării sângelui, muşchiul muribund tremură şi se contractă neregulat, iar ritmusl nu mai poate fi restabilit.In acest al doilea tadiu al morţii cordului, „starter-ul" artifi­cial a d-ruluî H y m a n, poate fi de mare folos. Stimulul său electric de un ritm regulat, subordonează contractările inimei silindu-le să reia mişcarea normală, şi în momentul acela sângele incepe a fî drin nou pompat în artere.D-rul R o b e r t C o m i s h, dela universitatea californiana de biologie experimentală, a asfixiat un câine cu eter, ucigându-l intr'un minut şi jumătate, iar după alte trei minute a început j-i face respiraţie artificială cu oxigen, pentru a-i injecta apoi in artera femurală o ceaşcă plină cu un lichid, constând în apă sărată, saturată cu oxigen şi amestecată cu sânge luat dela un alt câine şi cu un drog-epinephrină. O jumătate de minut mai târziu, câinele învie şi mai trăeşte şi acum, dar inteligenţa i-a fost în mare parte atinsă, prin această experienţă. Inima câine­lui se afla în cea de-a doua fază a morţii, atunci când a fost înviat.Chiar şi în al treilea stadiu al morţii inimei, care începe la patru sau cinci minute după încetarea bătăilor şi durează cinci minute, organul poate fi reînviat, cu ajutorul aparatului elec­tric al d-rului H y m a n , sau prin orice alt stimul suficient de puternic.Moartea inimei intră apoi într'un al patrulea stadiu, în care orice interyenţie e zadarnică. Celulele individuale ale muşchiu­lui sunt încă vii şi ar mai putea trăi zece minute, sau mai mult chiar, dar resorturile care le asigură colaborarea sunt definitiv distruse.încercările de salvare pot reuşi numai în cursul primelor zece minute dela oprirea in im ii: deoarece creerul nu e încă mort de pe urma lipsei de oxigen iar muşchii inimei pot fi făcuţi să-şi reia contractările. După aceste zece minute, lunga serie de morţi a celulelor din d iferite părţi ale trupului devine inevitabilă.

C itîti:

ThestforAfrnaliu&C?/.*S T R .CAROL 7 6 -7 8 * 8 0 -8 2 j STP HALE10RZ1

„ M A G A Z I N U L "revista publicului select

DURABILE stofe de ELEGANTE PALTOANEEFTINE Bostonpuse în v â n z a r e

pen tru sezonu l de ia rn ă de cu n oscu ta Bucureşti, Strada Lipscani No. 19

p o stă vă rie colţ Victoriei

w

1 PRODi JITS Db yt^xuTE

C E E I M P O S I B I L ? Creme cari înfrumuseţează!M IC ABECEDAR PENTRU

ADULŢI

Diferenţa intre eri ţi azi este to t atât de mare ca între semnalul de fum al indianului şi cel radio­fonic al unui vapor în largul mării. Inventatorilor ca Westing- house, Edison ţi Robert Fulton le-a venit foarte greu să învingă, dar astăzi oamenii de ştiinţă nu mai sunt priviţi ca visători, căci excepţionalul pe care l-au trans­pus în industrie, n'are pereche în istorie. Omul de ştiinţă mo­dem a reuşit să facă din paie de ovăz scale de acord pentru radio, din spic de porumb nas­turi, din brânză zaruri şi din lapte mânere la umbrele. Duzini de descoperiri sintetice, au revolu­ţionat în ultimii ani industrii importante.

STICLA

Industria s t ic le i se află la î n c i p u t i l unei revolu ţii. Un nou soiu d e s tic lă e elastică ca o minge de cauciuc. Un alt soiu poate f i găurit, nu se sparge în bucăţi când o s trăpunge un glonte. Abia a prins ş t i in ţa să anunţe că sănătoasele raze u ltraviolete nu pătrund prin sticlă, că experienţe le au ş i rezolvat problema — mai în tâi cu quarz to p i t ş i apoi cu sticlă, ex ­perien ţe care au d o ved it că nu p ă tru n de decât 40% din m s e a m n a :

^ fix ita te

9 parfum agreab il

0 în treaga s e r ie d e

nuanţe

D ato rită a c e i to r c a lită ţi, produsele A m b a s s a d e sunt a d o p t a t e de d o a m n e l e d e gust.

tărie binefăcătoarelor raze solare. Un a lt soiu de sticlă, în trebuinţată în clădirile p ro ­v izor ii , poate f i tăiată cu o foarfecă ş i rulată ca o bucată de linoleum.

BURUIENI DULCI C A ZA H Ă R U L

Şi fabricarea zahărului trece printr'o perioadă de transfor­mare : zahărul din trestie a în­tâmpinat un mare concurent în zahărul din morcovi. Acum ex­tragem zahăr din porumb şi altele. Un birou industrial din Washington, prevede fabricarea zahărului din anghinare, care în mai puţin de patru-cinci ani se va putea vinde la un preţ mult mai mic decât cel de acum. Se spune chiar că zahărul sustras din aceste buruieni ar fi mult mai dulce, decât zahărul pe care-l întrebuinţăm acum. Cum anghinarea este o plantă care trăeşte aproape tot anul, fabri­carea zahărului va fi cu atât mai uşoară.

PĂTLĂGELE ROŞII — CARTOFI SAU CARTO FI-TOM ATE ?

îngrijirea plantelor face progrese foarte mari. Grădinarii specia­lişti au devenit atât de iscusiţi, încât pot sădi o plantă bastardă, ale cărei crengi să poarte tomate, iar rădăcina, cartofi. Profeso­rul Lucien Daniel din Rennes

(Franţa) a făcut aceasta de m«. multe ori.

IA R NA IN TIMPUL VERII

încă înainte cu câţiva ani, nu exista teatru cu posib i l i ­tă ţ i d e ven tila ţie a aerului. A stăz i, oamenii pleacă de acasă ducându-se la teatru, fiindcă e răcoare. In marile săli, se organizează în t im ­pul verii matchuri de hoc- k e y pe ghiaţă, iar şase ore mai târziu, pe acelaş loc, dansează de zor perechile.

IN G INER I C A R I POT SCHIM BA TEMPERATURA DUPĂ PLAC

Condiţiunile a tm osferice sunt puncte im portan te în indu­stria tex ti le lor . Când firele sunt uscate, se rup uşor, dar când sunt expuse unui aer mai umed, p o t f i depănate în aşa fe l încât să nu se desfacă ş i să poată f i uşor îm p le ti te în aţă. In urma aceste i descoperiri, inginerii au reuşit să producă tem pe­ratura necesară, în camerele de lucru. R ezu lta tu l este că în sudul S ta te lor Unite in ­dustria tex t i lă e înfloritoare.

PRIMUL INSTITUT COSMETIC MEDICA!BULEVARDUL CAROL. 39 TELEFON MMI

BĂILE PYSTIAN ^

9. Dr. Alexandra Zeleaay din Pystian a fin e t la sedinl asociaţie i generale a m edicilor o coaferinfo despre -o lita te a fi va loarea cărei de Pystiaa. La d reap ta d. Dr. A lexandra Zeleaay, tn stânga d. Dr. lonăţescn, Ic aijloc d. Dr. P. Tomesca, preşedintele A sociaţiei G enerale a M ed ic ilo r din România.

D-NA Dr. M. RABI NOVICI darmatolog specializată la Pari« fi Viana, tr«t«rf negi, pistrui, cofuri, « te . îngrijirea fafai cu hormoni fi malaga pnaumitiei Distragerea definitive ţi fă ră cicatrice a paralei de pri»o>. Slăbim locală a cor pal al prin masa|e electrice, c a r i d e g I m a a itlci.

Consult. 10—12 fi 3— 7 p. m. Consult, gratuita Miercuri 11—12 i »

SCHERCreme cari nutresc îngrijit, acestea surtepiderma, întăresc : ţ j ; cramele Scherk. tţesutul şi dau tenului \ t Cold Cream pentruun aspect delicat şi noapte, din ceorofină şi uleiuri alese, regenerează pielea, fortificood’o. • Cremo Trisena, de zi, uscată, acţionează în mod uniform făcând tenul mat. Este totodată şi cea mai bună bază pentru pudra. I Cremele Scherk se vând în borcane ă Lei 93 şi Lei 12Q precum şi în tuburi â Lei 47 şi Lei 67. • Cereţi mostră de Cold Creom» tra Lei 12 mărci poştale: ..Parfex" Colea Moşilor 78, Bucurejlil,

No. 463 —

d)acá nedemS dinţi aşa frumoşi si sâncUcsi ne

Chlorodont !

BĂCANUL Dy v in d eP IC N IC

1960. * generalul Dragalina ( | 1916) (a lăturat chipul).1903. ţ compozitorul - d irijo r Gavril Muzicescu.1907. se urca pe tron regeleGustav V al Suediei1927. ţ academicianul PaulGore.

Produs excelent al celei mai vechi si reputate fabrici de conserve alimentare din tară !

OPERAŢIUNI de CO RECTURĂ şi PLA STIC Ă| fără cicatrice )

• n a iu lu i ţ i u re c h ilo r , a fe te i, f l f t i ţ i p ie p tu lu i.

îndepărtare» opera tivă a r id u r ilo rD r. RUDOLPF H O FFM A N Nfost asistent la clinica eniv. din Berlin

Bucureşti. B -du l D om niţe i 30 bis Tei. 4.19J0 — Jn fo riu a tiu n i g ra tu ite

D O A M N E L O R IV o p s ita ! p i r u lu i , iu cule mat fru­moaso culori naturale precum ţ i M > rfu lo fiu n i perm anente , execute ire- pro ţeb il C o a fo ru l F ranço is , Strada Edgerd Qulnet, 7. Telefon 3-01-23 n

•IC NICPAPERITIV

I GUSTARE DE

1641. f p ictoru l Anthonîs van Dyck la Londra (* 1599).1913. f academicianul francez Jules C laretie ( * 1840).1931. f în tr ’un accident de avia­ţie, căpitanul-pilot Romeo Po- pescu (alăturat ch ipu l).1933. ţ publicistul N. Jăranu, fost d irector al revistei „Furnica".

C A LEN D A R v

Sels Kruschen se v fn d în mai mult de 120 f i r i şi se pot obţine acum şi în România la toate farmaciile şi dro- gueriile cu praful de 95 lei flaconul

mare şi 60 lei flaconul mic.

1389. se închee la Radon un tra ta t prelim inar între trim işii lui M ircea cel Mare şi Vladislav al Poloniei.1750. D im itrie Cantemir ocupa tronul M o ldove i 1877. Regele Carol I părăseşte Poradimul.1848. Napoleon III a fost ales preşedinte al republicei franceze. 1926. } fostul preşedinte de siliu sârb. Nicolae Pasici(* 1845) (a lăturat ch ipul).

} == mort.* = născut.

1642. ţ cardinalul Richelieu la Paris (*1585 ) (alăturat chipul). 1841. * G rigore Capşa, unul dintre prom otorii desvoltării co­merţului român în a doua jumă­tate a secolului trecut ( } Î902). 1868. * profesorul St. loan. 1875. * scriitorul german Reiner Maria Rilke la Praga ( f 1926).

1791. { W olfgang Amedeus Mo- zart, la Viena ( * 1756).1845. * p r o f e s o r u l dr. Gr. Râmniceanu ( f 1915).1866. * poetul Traian Deme- tres.cu ( f 1896) (alăturat ch ipul). 1934. a avut loc incidentul dela Ual-Ual, între Ita lieni şi A b is i-

DEGETE NODUROASEDin cauza acidului uric

Kruschen ii curăţă organismul

U n caz interesai« a fast adus de curftnd Ja cuttc*?tiln|ţ». noastră. E vorba de eieoteffle surjHtinzătoare ale sărurilor Kmuechen în diaolva- reia ş!l eMimnsurea acidului uric. Iată ce ne scrie o doamnă: —

"Acum câtva timp am observat ia inchctefeumtle degetelor (lela mâinii ţO fllaSoaire nişte usmilăturt noduroase cari mă dureau şi supă­rau ioamie mult. Apcu uirmă1 uin iei de amorţire a degetelor până când mă îmbete ăvili. Se părea că 'totul se dBitqnejte unui defect al siste­mului «bculaltar, toate amptnmele indicau prezenţa acidului uric. Clonsuflt&nd. un medita, el mă sfătui să mă cdfjhnislas pi să ţiu câtva timp un negrim spe cilii , iar pentru o oaJmame imediată a durerîiar în» tiacomamdă Sete' Kruschen care, luat conform todieaţOunilor pres­crise, provoacă elimiiianea acoiuliii uric.

’’Aceasta s’a petrecut acum 18 luni') câind eram în' criiză. Am urmait întocmai siatutt medicului, am, în­ceput iimediat să iau doza zi lnică de Krtuschen şi, oredeţd-mă, mă nm t alt om. Mai ciantinuui încă să lla/u zilnic mica doză de Sels Krns- chen. Câirttăiiesc 57 kgr. om 1.60 m. înălţime. Nu sunt prea grasă, mă prestat destul de bine, mă silmt pmtianr.lică şi în stare să In- frur.lî critee greutăţi şi vă asigur căi voiu dmiT-ga tuturor prfbtenelor secretul sănătăţii mele.“. —(D-na W. R. M.).

Sărurile din Kruschen au pro­prietatea de a dizolva cristalele de acid uric şi de a ajuta organismul să «ţllmine aceste cristale prin căile naturale. ,i

1678. Domnitorul Gh. 0 u c a, ajunge la la ţi.1 863. * Franz Ferdinand ( f l9 l4 ) (alăturat ch ipul).1870. f romancierul francez Al. Dumas-tatăl ( * 1802).1927. Finlanda se declară in­dependentă.

1467. M a t e i C o r v i n arde Romanul.1542. * Maria Stuart, regina Scofiei ( f 1587).1B57. * prof. dr. Cristea St. Buicliu ( f 1916).1863. * compozitorul italian Pie­tro Mascagni la Livorno.1B93. f la Nisa, generalul A l . C e r n a t ( * 1828) (alăturat ch ipul).1912. f arhitectul I. M i n c u (* 1852).

A

\ i / %

V / /

A .

n

v,:

:ss \ ' 1

V

I

J i

s ~ - l íy :

/■> ;

'í í ‘ i;.

" / Ä

#

?.& '--' 3¿5Jc

■t *

k\

' n

t n L r d im Á tc d jL c i l u u ^ c a ¿ e n \ ü r u L a

femol &otí éá^i afia cA’ Colonia

LAN/ATÀ DE PARFUME RIA