CEA MAI BUNĂ INNOTÄTOAREFotografie Lieselotte Wilhelmy

A N U L IX3 1 í U L f E

mm’ .ar

No. 4 4 51 9 3 5

IO LEI

| ACTUALITĂŢI DIN TARĂ

UN N O U M IN IS T R U A L STATELO R U N ITE LA BUCUREŞTI

O. Lelond H a rris o n . noul m in is tru a l S ta te lo r U n ite la Bucureşti şi-a p re z e n ta t s c ris o rile de a c re d ita re S u veran u lu i no stru , la caste lu l Peleş din S in a ia .In fo to g ra f ia n o as tră , d l. H a rris o n (in d r e a p ta ) şi d. C o l. U rd ârean u P re fe c tu l P a la tu lu i (s tâ n g a ) .

In urm a p lo ilo r, a p e le m ari a le P ra ­h o vei, au d e te rm in a t s u rp a re a unui p ic io r a l podului de c a le fe r a tă d e la V a le a L a rg ă . N um ai m u lţu m ită noro­cului, ru p e re a podului s'a produs după ce un tre n a tr e c u t şi a s tfe l n'au fo s t a c c id e n te .In fo to g ra f i i le n o a s tre două aspecte a le podului frâ n t.

PODUL DELA VALEA LARGĂ S'A PRĂBUŞIT.■

Luni 22 Iu lie , in ziua Sf. M a rio M a g d a le n a , s'a s ă rb ă to r it ono­m astica M . S. R eginei. Cu acest p r ile j a a v u t loc un te -deum la b is e r ic a D om nita Bălaşa, ia r domnul Gh. T ă tă ră s c u , preşe­d in te le consiliu lu i de m in iş tri, m em brii guvernu lu i şi o f iţe r ii su p erio ri din g a rn izo a n ă , au p a r t ic ip a t la fe s t iv ita te .In fo to g ra f ia n o a s tră , d. T ă tă re s c u şi d. g e n era l G orsky tre c in re v is tă co m p an ia de o n o are .

O N O M A S T IC A M . S. R E G IN EI M A R IA

e comfbuJiä cUn'tk.'oacurna irdtiecMjä cu?

F R U M U S E Ţ I¿ ¿ n et

S U P L UELEGANTDURABIL

e a lcă tu ită d in tr 'o gamă com plexa de amă­

nunte, p r in tre care c io rapu l „ÂDY 75" e

cel mai im po rta n t, pen tru a im prim a to a le ­

te i Dv. o nuan|ă de t in e re fe şi fa rm ec ,

J ţc U /

P ER FE C ŢIO N Ă M A RTA D IS TR U G E R II !

Arma a v ia t ic ă engleză a a d o p ta t un nou t ip de a v io n ' d en u m it „ H a n d la y Page 4 7 ” . E vo rb a de un a p a r a t ca re p o a te fo los i la m ai m ulte scopuri şi noutatea cea mai in te re s a n tă este tru n ch iu l lui ex trem de ingust. A c e a s tc s'a fă c u t spre a se da p o s ib ilita te a se rva n tu lu i m itra lie re i să-şi m ărească mult câm pul de o b serva ţie .

D e m o n s tra t'0 flo te i en g leze se înct iee r.u o s e rb are .

In p rezen ţa fa m ilie i re g a le , f lo ta b r ita n ic ă a fă c u t o d e m o n stra ţie uriaşe de a r t i f ic i i . în coron ând a s tfe l u ltim e le m anevre . La se rb are au a s is ta t peste un m ilion de s p e c ta to r i. F o to g ra fia n o astră a r a tă spec­ta c o lu l fo c u r ilo r de a r t i f ic i i , văzut depe vasul-am iraS ..N elson ".

4 .966 DE K ILO M E TR I IN 25 DE ORE !

H id ro a v io n u l i ta lia n „ C a n t 50" cu doi p ilo ţi şî un ra d io te le g ra f is t de bord a sb u ra t fă ră escală din M o n fa lco n e ( I t a l ia ) pdna'n A fr ic a B rita n ic ă de Vest, şi p a rc u rg â n d a s tfe l d is ta n ţa de 4.966 k ilo m etri în m ai puţin de 25 de ore. Ei au b ă tu t a s tfe l reco rd u l fran cez al av ion u lu i „C ro ix de S ud" cu peste 600 k ilo m e tri.In fs fto g ra fia n o a s tră , h id ro av io n u l, sus în s tân g a c ă p ita n u l a v ia to r M ario S to p p a n i, ia r in d re a p ta ce l de a! d o ile a p ilo t , c ă p ita n u l a v ia to r Bobby C as im iro ,

In renu m ita şcoală m ilita ră fra n c e ză S a in t C y r, f ie c a re p rom oţie p o arta numele unui ilu stru d is p ă ru i. Anul ac e s ta p ro m o ţia se va <sumi „A le x a n d ru al • iu g o s la v ie i'" . , .Noua p rom oţie ascultă în genunchi c u v â n ta re a co m andantu lu i.

Se cunoaşte cazul Eieonorei Zugun din C ernăuţi, despre care se spunea că are un médium neobicinuit, şi că în jurul ei ob iecte le se deplasau şî se mişcau prin aer. La T urnU 'M ăgu re le , în ziua de 19 Iulie c rt. fa ta Tudofa Birjaru, în vârstă de 19 ani, orig inară din C iuperceni susţinea că e victim a unor fenomene analoage. Se plângea că ob iecte le îi cad în cap, că p ie tre le o lovesc şi cuprinsă de spaimă s‘a re fug ia t -in biserică. Au fost foa rte mulţi din Turnu-Măgurele care să se sugestioneze de cele spuse de tânăra fa tă , şi un public numeros a urmat-o în biserică, E curios că s au găsit oameni care să susţie c 'a r f i văzut cu ochii cum p ietre le porneau singure s'o lovească pe Tudora. Fără îndoială că fa ta e bolnavă de aer vi, iar pub licu l uşor im pre­sionabil.

Foto Tu do ra B irja ru ţ i publicul t a r e o im o f î ţ -o pană la c o m is a ria t, unde »‘a în ­c h e ia t un proce» v e rb a l. •

M u lţim e a în to v ă ră ş in d pe Tu do ra B irjaru d e la b ise rică în oraş.

Tu do ra B ir ja ru şi m am a ei

S&. / IZVOARELE rA j j f c / S T A T U LU I F R A N C E Z

£ £ } / V I C H Y . i k jK / C E L E S T I N S /

RiNÎCHI-BASICA- / GUTA - 01ABET-

/ A R T R I T I S M

V I c H Y GRANDE-GRILLE

&OLILE FICATULUI A5» ALE APARATULUI

DOAMNELOR! Daca doriţi a avea imediat dinţi de o albeaţă strălucitoare..........i •

Începeţ i prin a-i peria cu KOI.YXOS. Vedeţi cti ce rapiditate ei dobândesc o albeaţă şi o strălucire admirabi lă.KO LYN OS infrumuseţeazî dinţii Dv. cum nici un alt produs nu o poate face. Constataţi cum. î n t r ’un timp foarte scurt , a dat dinţ ilor Dv. mai multe nuanţe de albeaţă. în ce rc a ţ i KOLY NOS ch ia r azi.

VICHYV IC H Y -H O P IT A LA F E C J 1 U N I L E

S T O M A C U L U I A 51 A L t INTESTINULUI Æ

CREMADENTARA

D-NA Dr. M . RABI NO VIC I dermatolog specializata la Paris şi Viena, tra tea iă r: negi, pistrui, coşuri, etc. îngrijirea fe fe i cu hormoni şi masage pneumatice. Distrugerea d e fin itiva şi fâ râ c ic a tr ic e a pârului de prisos. S lâbirea lo ca la a corpului prin masaje e lectrice , c u r s d e g i m n á s t i c o .

Consult. 10— 12 şi 3— 7 p. m. Consult, g ra tu ite M iercuri I I — 12 a. m.

KOLYNOS

BĂTĂLIE CU PERNELE PE TERENUL DE TENIS DIN WIMBLEDON

După matchul d intre Henckel şi Budge, pentru cupa Davis, pe care l-a câştigat am ericanul, urma sâ in tre in joc Cram m , contra lui Allison. Din pricina unei ploi to ren fia le . jocul a fost am ânat cu câteva zile. Terenul nefiind propice. S pectato rii veniţi în ziua de 20 Iulie socotindu-se am ăgifi. au fost a tâ t de furioşi, încât au aruncat to a te pernele depe scaune pe teren.

A UNSPREZECEA ETAPĂ A „ÎNCONJURU­LUI FRANŢEI“ A FOST CÂŞTIGATĂ

DE ' ROMAIN MAESFavo ritu l belgian, Romain Maes, a învins în cea de a unsprezecea etapă a turului c iclist în jurul Franţeij pe d istanta Nissa-Cannes şi astfe l să-şi mărească sansa în c las ifica fia generală.In fo to g ra fia noastră. „Miss Paris 1935" răsplăteşte pe învingător cu o săru tare , la sosirea în Cannes.

CORTEGIUL TRIUMFAL AL REGELUI ŢINTAŞILOR ENGLEZI

In fiecare an, în Anglia, se dispută titlu l de „rege al ţin ta* şilor din M areo B ritan ie". Nu e vorba numaî de un titlu , ci si de un premiu pe care îl o feră anual regele Angliei. In anul acesta, sergentul m ajor French din regim entul de in fan­terie din Bisley. a fost d ec la ra t învingător, pentruca din treisute puncte posibile, el a câştigat 289,In fo to g ra fia noastră el este dus în trium f, prin lo c a lita te af i ■ < I P V

C I T I Ţ I „ M A G A Z I N U L “PUBLICAŢIA PUBLICULUI SELECT 160 Pag. tipărite la heliogravură

L E I 2 0Pag. 6________________________________

INo. 445

CARE AU EFICACITATEA SURSELOR M I N E R A L E . (sAPlă ÎNTREBAŢI M E D I C U L Dv.!

,S A P I C " S. A. PENTRU INDUSTRIA C H IM IC A

B u c u re ş ti, s tr . C a z ă rm e i 89

d a c ă nu o s p ă la ţ i in con d iţiu n i bune f

A pa obişnuită, prin compoziţia ei, lasă în cele mai multe cazuri

mult de dorit, la spălat. De îndată ce i s’a adăugat însă „SODIL", apa devine leşioasă ca apa de ploaie, mărind eficacitatea săpunului, spă­lând bine rujele, fără să le atace şi făcându-le uşor de călcat.„S O D I L", garantat fără clor, trebuie să lipsească din nici-o gos­podărie. Se întrebuinţează ATÂT LA RUFE ALBE CÂT Şl COLORATE PRE­CUM Şl PENTRU ŢESĂTURI DE LÂNĂ.

S O D / ig a fa t d x d f ă r ă c &>f - i

La Varşovia are loc actualm ente un congres mondial al cercetaşilor. Jam boreea in ternaţională din anul acesta, se ţine în Polonia.Publicăm două fo to g ra fii luate la acest congres. SUS: Detaşam entele de scouts-girfs defilează în fa ta preşedintelui de republică. STÂ N G A : Com andantul boy-scouts-ilor M are i B ritanii, dr. Malcolm Stoddard Scott (în stânga) stă de vorbă cu şeful delegaţie i boy • scouts - ilor unguri, contele Teleky. fost preşedinte de consiliu.

R U P E R T U S

CONGRESUL M O N D IA L AL BOY - S C O U T S -IL O R , IN PO LO N IA

C e i doi f i i m ai m ari ai lui M ussolini, cel de 18 an i, V it to r io ţ i cel de 17, Bruno, i 'a u în ro la t ca v o lu n ta r i în a rm a ta ita lia n ă , c a re p le a c ă în A fr ic a . Ei ţ i-a u lu a t de cu­rân d b re v e te le de p ilo ţi, ia r Bruno Musso­lin i e cel mai tâ n ă r s b u ră to r al I ta lie i.In s tân g a , V itto r io , în d re a p ta , Bruno Mus­so lin i.

C U R A D E L A B Ă I0 PUTEŢI FACE IN CADA DE ACASĂ CD

BĂI DE A C I D C A R B O N I C

DOI FII Al LUI MUS­SOLINI PLEACĂ ÎN

AFRICA

PE URMELE LU! HANNIBAL

UN N O U VA S PE A P Ă : BARCA CU ARIPI

Această barcă de un gen nou, care este mişcată pe apă după dorin ţă , tnai repede sau mai încet, prin ro t i­rea unor lopeţi, care formează roate, a fost inventată de un american, Paul Larson, din L ittle Falls. Axa de oţe l care leagă cele două ro ţi cu a- rip i, poate f i învârtită cu ambele mâini de către conducătorul bărcii, cât de repede vrea.In fo to g ra fia noastră, fe t iţa lui Larson, mica Ann, mână barca inventată de ta tă l eî.

Scriitoru l am erican Richard H al- liburten, si-a pus în gând sâ treacă A lp ii pe acelaşi drum pe care l-a străb ătu t odinioară H a n n i b a l , că la re pe un e le fan t. Săptăm âna trec u tă , scriitorul a p lecat din adăpostul depe St. Bernard. Par­tea fina lă a drumului a fost cea mai grea, pentrucă e lefantul „Dolly*' nu mai voia să m eargă mai departe , din pricină că nu e obicinuit cu aerul ră r it depe culmi.In fo to g ra fia noastră, domnul Richard H alliburten şi e lefantu l „D o lly" , trecând prin s trâm toarea St. Bernard.

GENERALUL JO H N SO N IŞI BATE JO C DE BANC H ER I

Fostul co n d u că to r a l o rg a n iza ţie i econom ice am erican e ,R ecovery A d m in is tra tio n . ş i-a b ă tu t joc în mod p u b l ic b “ " c h e " am erican i, ca ri - dupăcum spune el - .-a u s a b o ta t Pr ° 9 r o "’ u' « re fa c e re . La o s e rb are s'a p re z e n ta t ca un bancher ru in a t, eu ha na fe r fe l i tă . si p ă lă r ia tu r t i tă . în tru c â t o fo s t c re e a to ru l „vu ltu ru lu i a lb a s tru " sim bolul r e fa c e r ii , ş i-a lu a t acum t it lu l de „d res o r de p ă sări '. Este in a c e a s tă g lum ă un humor c a re nu p o a te t i a p re c ia T

decât de am erican i.

Cum se evităruperea ciorapilor?

Spălandu-i des şi cu atenţiune, dar nu cu săpun solid, ci muin- du-le într'o solufie de fulgi de săpun LUX.

Ciorapii îşi vor pă­stra astfel elastici­tatea, par'că*ar fi

veşnic noui.

MODERNIZAREA — POLIŢIEI DIN CLUJ

In primăvara anului acestuia, din in i­ţia tiva d-lui chestor V ic to r E. Puica, s au în fiin ţa t în oraşul C luj o şcoală de dresaj pentru câinii po liţiş ti, p re­cum şi o şcoală modernă de po liţie pentru agenţi. S'au fo rm a t astfel un grup de po liţiş ti c ic liş ti şi m otociclişti, precum şi po liţiş ti carabin ieri.In cele tre i fo to g ra fii pe care le pub­licăm se poate observa modul c iv ili­zat în care se prezintă astăzi po liţia ciu iană.

ABSOLVENŢII SCOALEI PROFESIONALE P. T. T.

DIN T IM IŞO A R ACa în 1 o ţi anii, un grup de 40 de tin e ri au abso lv it şcoala profesională P. T. T. din Tim işoara,Fo togra fia noastră înfăţişează pe ab­solvenţi, având în m ijlocu l lo r pe d, M iha il D. fon, subd irec to r general P. T. T. ; Ing iner I. Schîleru, d ire c to ru l şcoalelor : Boboiceanu, inspector ge­neral şi Pompiliu .lonescu, d ire c to ru l parsonalului P. T. T,

PUII DE URS DOMES­TICIŢI

In m unţii Tarcăului, d in jude ţu l Neamţ, Pepinierele Forestiere, făcându-se nişte lucră ri de p lan ta ţie , luc ra to rii au dat peste o ursoaica cu tre i urşi m ici. Ursoaica a fu g it, iar pu ii au fost luaţi de un pădurar. Crescând aci ei, astăzi, nu mai pleacă în pădure, deşi sunt lăsaţi libe ri. Pădurarul î i hrăneşte cu lapte , cu m ămăligă şi cu m iere. M ai ales când li se dă m iere, pu ii de urs sunt a tâ t de cum in ţi, încâ t au pu tu t f i ch iar fo to g ra fia ţi.

(F o to A . C h ev a lier , P ia t r a N eam ţ).

Domnişoara Coca Morârescu, din str. Plantelor 62, Bucureşti, arată în cele de mai jos cum se pro­cedează spre a partic ipa la in­teresantul concurs ins titu it de Casa Forvil.Domnişoara Morărescu a prim it dela o prietenă a sa, d-na Florica Niculescu, o scrisoare care avea pe p lic un cupon No. 483. D-şoara • Morărescu s'a g răb it să cumpere o cutie de pudră „F o r­v il" ; a restitu it droghistului ca­pacul m etalic al cu tie i şi a p rim it în schimb un bon cum e cel din fo to g ra fia alăturată. A înscris pe bon numărul 483, ce-i fusese

No.

de corespondenta sa şi număr l-a scris şi pe cu-

indicat acelaşipoanele anexate bonului. A t r i ­mis cupoanele a, b, c şi d la patru prietene, d-nele: Elena Petrescu, Lilliana Miclescu, M a­riana Sterpu şi Lolla Focşăneanu, comunicându-le numărul 483 şi îndemnându-le să continue lanţul de bonuri N r. 483. După ce va- expedia şi cuponul e, va tr im ite

bonul iscălit, casei „F o rv il" , str. C. F. Robescu 26 (fost M itro p o ­litu l Daniil), păstrându-şi cotorul de contro i.Dacă aceasta serie va cuprinde numărul cel mai mare de bonuri, atunci, în toamna aceasta, când se va face îm părţirea prem iilor, de către casa „F o rv il" , d-şoara Morărescu şi alte patru concu­rente cari au bonuri cu No. 483

vor putea câştiga o că lă torie com plet g ra tu ită la Paris.Forvil oferă 15 că lă to rii g ra tu ite la Paris, Viena şi Istanbul, câte cinci de fiecare lanţ mai iung de bonuri.Dacă n'aţi p rim it încă o scrisoare cu un cupon al casei „F o rv il" , începeţi d-voastră chiar azi un lanţ de bonuri, cumpărând o cutie de pudră „F o rv il" şi resti­

tu ind droghistului capacul metalic al cutie i.C ei cari încep lanţurile de bonuri cele mai lungi primesc pe lângă călătoria g ra tu ită la Paris, Viena sau istanbul şi parfum erii în valoare de 2000 lei.N. B. - Bonul, după ce-aţi de­taşat cupoanele, tr im ite ţi- l com­p le ta t casei „ Forv il".

BonAm ^ p e d ia t -

Cupon a ) ...... i & U - Q .

Cupon b)

Cupon c) f t i A A j 'c V l A t

Cupon d )

Cupon «)

Numele şi adresa pa rtic ipan tu lu i

1 /lU h ra

~ Ştr. ¿ ^ r ^ ^ ~A cest bon se tr im e te la ad resa :„ F o r v il" S t r . C. F . Robescu 26, (fo st M itrop olitu l ifcviiil)

B u cu re şti I , Cumpăraţi podra FDădL îi pltiiti gratuit ta Pani

v u mSUB TEROARE

ŞEDINŢA CONVENŢIUNII

P R IM A R U L : „C onsiliu l general al comunei s'a bucurat împreună cu dv. de rezultatul curajului pe care l-a a răta t poporul din Paris în ziua da

14 Iulie... O zi memorabilă pentru totdeauna în istoria lumii. Patusprezece Iulie! Te salutăm; tu ai pus prima pea+ră a ed ific iu lu i lib e rtă fiî publice, tu ai a ra ta t p o ­poarelor cât e de slab despotismul când se ia la lupta cu oameni generoşi cari au sentimentul lib e rtă ţii în inimă... şi voi popoare ale pământului, care mai gem eţi sub despotism, ce aştep ta ţi spre a im ita pilda franceză? Ce aşteptaţi ca să răsturnaţi Bastiliile voastre? Nu veţi f i fra ţi cu noi decât cu această cond iţie . Iar tu popor de negustori, englez feroce, care îndrăzneşti să te proclami libe r şi susţii pe infamul P itt în p ro iec ta de a distruge libe rta tea prin corupţie , n'avea nici o „rije, n'o să isbuteşti. Oameni perfiz i şi corupţi, curând nu veţi mai sugruma libe rta tea ; Francezii au h o tă rît să vă poarte o ură neîm păcată; veţi învăţa să res­pectaţi un popor generos şi demn de lib e rta te ". Payan. agent naţional, ia cuvântu l: „L e g is la to ri! Astăzi e aniversarea acelei epoce mem orabile pe vecie, însemnată prin deşteptarea unui popor mare care-şi frânge cătuşele şi prin acte te rib ile , dar necesare ale dreptăţii sale. Noi n'am sărbătorit încă într'un chip demn pe copiîî lib e rtă ţii, aniversarea acestei zile ne­pieritoare : în ajunul luî 14 Iu lie 1793, un monstru a înfipt un pumnal în p iep tu l amicului şi apărătorului poporului, a lui M arat... dar acest 14 Iulie va deştepta amintiri glorioase şi scumpe : va însemna epoca fe ric ită şi strălucitoare a trium fu lu i şi a e g a lită ţii. învingători ai Bastiliei, aveţi im ita to ri. Trupele republice! au săr­bătorit ajunul lui 14 Iulie prin luarea Bruxellesului. La auzul acestor fa p te măreţe, universul u im it trebue să se in trebe : cine este oare acest p o p o r care-şi dictează legile Europei înfricoşate, şî care supune toa te elementele pu te rii lib e rtă ţii?Cine sunt acei cari au în fă p tu it aceste minuni, cari au creat eroi în tr'un ţin u t unde nu se năşteau decât- sclavi?... Legislatori, poporul care a dărâmat Bastilia, mai există: o parte alcătueşte arm atele victorioase; cealaltă parte este aci spre a susţine opera voastră". (Aplauze furtunoase).Comuna din Paris in tră în sânul convenţiunii în m ijlocul aplauzelor.

Şedinţa dela 26 Messidor, anul II. (14 Iu lie 1794).M o n ito ru l din 28 Mess, anul II.

„ S a n s -q u îlo tte -f i i" î n a r m a t ă derăsboi. el adm irând-o. G ravu ra dela 10 August 1792.

unei sărbătoridela 5 d im ineaţa sculau strada cu amănuntele asupra sărbătoare! dela 14 Iulie, s'ar fi u ita t ca ziua asta este o aniversare memorabilă. Toate magazinele au fost deschise, lucrătorii erau în ate lie re le lor, şi orice ar spune „ R e d a c to r u l" o fic ia l numărul specta torilo r

la serbare a fost fo a rte mic.(C o u rrie r R épublicain din 16 Iulie 1795).

IN 1798A CEASTA serbare ar f i fost mai interesantă

Z i dacă C halgrin (a rh itec tu l D irectoratu lu i, însărcinat cu organizarea s e rb a m ) , de

G e n iu l re v o lu ţie i» <Sup° “D u p rè i.

ÎNVIERE IN 1880

EPUBLICA adoptă data de 14 Iulie ca zi dc sărbătoare? naţională".

(A r tic o l de lege d i 30 Iunie I88Î;

In anul ac es ta ziua de 14 Iu lie a fo s t în F ran fo un p r ile j pen tru m a n ife s ta re a d ife r ite lo r a t itu d in i p o lit ic e . Dem on­s tra ţ ii le p a r t id e lo r ex tre m is te de d re a p ta şi de s tân g a , n'au fă c u t d e c â t să a ra te că m are a m ulţim e se găseşte în c a d ra tă în p a rt id e le d e m o cra tic e . In s tânga : fro n tu l p o p u la r în p ia ţa B a s tilie i.M ijlo c sus : G a rd a re p u b lic a n ă s t ră ­b ă tâ n d P arisu l.D re a p ta ; , ,C ru c ile de fo c “ , la A rcu l

' de T riu m f.

SUB DIRERCTORAT IN 1793

5 E spune că s'a ce lebra t aci sărbătoarea lui 14 Iulie. N i se dau asigurări că această solemni­ta te ar f i fost fo a rte strălucită, dacă nu era

frigul care domneşte acum, şi că nu lipsea nimic decât spectatorii.

(Le C o u rrie r Français delà 15 Iu lie 1795).

IN 1797Jj 4 EABIA s'a observat ieri la Paris c'a fost 14 K M Iulie, şi fără sgomotul a cincizeci de lov itu ri

- de tun şi fr ig ă tu l vânzătorilor de ziare, cari

IN TIMPUL CONSULATULUI IN 1800

5 ARBATO AREA din piaţa C oncord ie i a e lectrizat ieri to a te sufletele. De dim ineaţă stradele şi p ie ţe le publice au fost acoperite de oameni de

toa te vârstele şi de ambe sexe. S'a aşteptat cu ne­răbdare prezenta generalului, primul consul, şi entu­ziasmul cu care a fost în tâm pinat, şî s triga te le d e : „Trăiască Bonaparte!" sunt o dovadă de rectano- ştiin ţă publică. O rdinea cea mai perfectă a dom nit p re tu tinden i; nu s'a în tâm plat nici cel mai mic ac- cident.

(R aportu l P re fectu rii de p o litie d in (6 Iu lie 1800).

In 1801

L A marea paradă dela 25 _ Messidor, primul consul a îm pă rţit drapele d ife r ite lo r corpuri de trupă. O f iţe r ii şi sub-ofiţerii s'au adunat în

cerc. Primul consul le-a spus: „So lda ţi, trebue să vă adunaţi to tdeauna în jurul acestui drapel; ju ra ţi ca nu va cădea în mâinile duşmanilor Republicei, şi ca de va f i nevoe ve ţi muri cu to ţ ii spre a-l apăra". Soldaţii au repe ta t cu entuziasm : „Jurăm !"

(Journa l des Debats d in 17 Iu lie 1801).

IN TIMPUL IMPERIULUIA ZI dim ineaţă la orele 6, sărbătoarea lui H ZI Iulie a fost anunţată cu o salva de 30 de

lov itu ri de tun. La ora 10 trupe le au deti al­in piaţa Carroussel şi s'au aşezat în linie, dealungul stradei,' până la Invalides. Patru trăsuri ale M a|es ta ţn Sale, d in tre care una trasă cu o p t cai şi tre i de şase cai, au străbătut grădina şi au trecu t pe podul care se desface, în m ijlocul şirurilor fo rm ate de trupe, fou- vernatorul dela Invalides a prim it pe M a ies ta tea ba la intrare si a condus-o până la tribuna. C ardina ul Legat a fost condus la Invalides în trăsura im periala. Astă seară, mare ilum inaţie, concert la Tuilleries şifocuri de a rt if ic ii pe Podui Nou.

(Journa l des Debats d in 16 Iu lie 1804).

IN 1805

acord cu ministrul, ale cărui m ijloace sunt adesea sub zelul său, ar fi r id ica t în locul acestor coloane şi acestor pavilioane fără im portanţă, un simulacru^ de Bastilie, care ar f i fost luată cu asalt. Aşa vrea să se faca la Chartres. Onoare adm inistraţie i din Chartres, de a fi avut această idee fe ric ită , care ne-a făcu t să regretănn de a n'o f i văzut la acei cari locuesc pe locul înca fum egând, unde a fost dărâmată BastîKa ! G ândiţi-va ce senzaţie ar f i produs asediul acestei fo rtă re ţe , re ­făcută sub ochii acelora cari n'au văzut-o !

¡Le Patrio te Français, din 16 Iu lie 1798).

N#FRUMUSEŢEAcere o a' Z IL N IC A

pentru a se menţine încontinuu in tonul viu al gingăşiei, al tine­reţii. Aşa cum marii muzicanţi exersează zilnic,, o femeie tre­buie să-şi impregneze fiinţa cu parfumul superb al Apei de Colonia „Diavolo". Ca şi o me­lodie frumoasă, Apa de Colo­nia „Diavolo" e o incantaţie.

^ A p a d e c o l o n ia

l / I A V O L OC R E A Ţ I

D ’ A R G

OCAUTATE E N I C Â

PRIMA ANIVERSARE A LUI 14 IUUE, VĂZUTĂ DE UN SCRIITOR

DIN ZILELE NOASTREvorba de 14 Iulie 1790, de sărbătoarea

f Federaţie i. Acest *14 Iulie, poate mai mult încă decât celălalt, se cuvine să-l

onorăm... Sărbătoarea Federaţie i, poate cea mai im portantă zi a revo lu ţie i, prin urmările sale, n'are decât o popu larita te slabă. Se vorbeşte zilnic de iuarea Bastiliei, de 10 August, de 9 Thermidor, de 18 Brumaire, fo a rte puţin de 14 Iulie 1790. Să îndrăznim să spunem m otivul ade­vărat : această zî nu este o lovitură a fo rţe i, A r însemna să proclamăm odată mai mult voinţa noastră de a ne libera de această re lig ie tenace a violenţei, dacă am onora în special această zi mare... Părinţii noştrî, în ziua aceasta, nu afirmau numai adânca coeziune a pa trie i noastre, dădeau în acelaşi tim p grupării care se numeşte Franţa, o sem nificaţie nouă.Până'n ziua aceasta a fost po litica reg ilo r cuce­rirea, tra ta te le , căsătoriile, succesiunile, cumpă­rările care au constitu it dealungul secolelor Franţa... începând dela 14 Iulie 1790, toa te oraşele, to a te provinciile regatu lu i au fost franceze, prin tr'un act al vo in ţe i libere, exprim at liber. Franţa a fost constitu ită prin adeziune spontană a locu ito rilo r săi şi prin jurăm intele reciproce pe care şi îe-au făcut.

(Julîen Benda, Le Figaro din 14 Iu lie 1918).

14 IULIE 1914O MANŞETĂ DE ZIAR :

P A R A D A lui 14 iulie a fost anul acesta mai puţin strălucită, dar to to d a tă o ma­n ifesta ţie mai răsboinică, în care se arăta

voinţa noastră de a f i ta ri.(Le Journal d in 15 Iu lie 1914).

UN DISCURS AL LUI POINGAR*

DOMNILOR,

V EGEA din 15 A p rilie 1914 a prevăzutB fo rm aţia de tre i regim ente noi de geniu

şi de cinci regim ente de artile rie grea. Aceste un ită ţi sunt astăzi constitu ite şi am plăcuta da torie de a le încredinţa drapelele şi stindar­dele care le-au fost sorocite. în trucât n'a existat nici uri reg im ent de a rtile rie grea până la ultima lege a cadrelor, stindardele celor cari s'au creat acum n’au pu tu t avea inscrîpţiuni de lupte. Dar dacă vreodată ţara ar trebu i să-şi apere onoarea sau siguranţa, regim entele de a rtile rie grea vor partic ipa dârze la ope ra ţiile trupe lo r de campanie şi se vor arăta demne de reputa ţia glorioasă a a rtile rie i franceze.

( Raymond Poincare, discursul ţ in u t după parada din 14 Iu lie 1914).

E CALD...

J ^ R E M E A frumoasă şi căldura mare au adus mari pagube matineurîlor g ra tu ite oferite de oraşul Paris... O b ic inu iţii acestor ma-

tineuri speciale au fost în număr mai mic decât anii precedenţi şî în nici o sală, afară de Operă, nu s'a în trun it maximum de in tră ri.

(Le Journal din 15 Iu lie 1914).

ENIMIC NOU...

I ? Da, asemănătoare întru to tu l celor precedente, adică banală, banală !

l'Humani+e din 15 Iu lie 1914).

AGct/fa1-2 p il u l e B O X B E R G E R

k lS S IN G E N

dirttW M U & ClSCAUN SIGUR $i U Ş O R .Piiufe purgative B o x b e r g e r - K i s s i n g e n , iaxativ ideai pentru întrebuinţare continuă ia organe digestive leneşe. Nu conţin substanţe vătă­mătoare, luate seară provoacă dimineaţă eşire s i g ui s â ; şi f ă r ă dureri.

LEI 3000 P E N S I U N E C O M P L E T A 25 Z I L E S E R I A I I I P L E C A Ţ I D I R E C T L A

B Ă I L E L I P O V ACOPIII PÂNĂ LA 10 ANI NU PLĂTESC NIMIC

INFORMATIUNI LA REPREZENTANŢA GENERALĂ

B U C U R E Ş T I , T E L . 302-20

Noua clădire a Prefecturii

de Poliţie din Capitală

In Bucureşti e clădeşte cu în frigu ra re un pa la t corespunzător pentru adăpos- tire a se rv ic iilo r P re fec tu rii P o litie i. Lucrările sunt îna in ta te , în tru câ t munca nu încetează zi şi noapte. In clăd irea din fa ţă sunt gata două etaje, ia r in cea din spate, pa tru . A ctua lm ente se lucrează la planşeul general de beton, care va cuprinde şi clăd irea veche şî va un ifica câteşi tre le a r ip i.In aripa d in spate, în pa rte rre s'au şi m u ta t d ife r ite le servic ii ; b rigada man­da te lo r, com isarii de siguranţă, e‘,c. Dacă lucră rile vor continua în acelaşi ritm . cel mai târziu în Decem brie vastul pa la t va putea f i te rm ina t, astfel se va face inaugurarea înainte de C răciun. Săptămâna trecu tă , în tem elia noului pa la t al P refecturii, s'a z id it actu l de. fu n d a ţie al grandioasei c lă d ir i. Repro­ducem o fo to g ra fie depe acest act. El a fos t semnat a tâ t de Suveran, câ t şi de Patriarhul D octo r M iron C ris tea . Figurează deasemenea numele domnu­lui S heorghe Tătârăscu, preşedintele consiliu lu i de m iniştri ; Incu lef. minis tru de interne ; Eugen Titeanu', sub­secretar de s ta t la interne, etc. e tc . In v iito ru l pa la t al P re fectu rii Po litie i, vor f i concentra te d ife r ite le servicii pendin te de. această ins titu ţie , şi care astăzi se găsesc răspândite în nume­roase im ob ile pa rticu la re . In acest fe i se va realiza o economie de circa 2.000.000 lei anual, sumă ce reprezin te ch iria ce se p lă teşte azi pentru im ob i­le le în care funcfionează aceste ser­v ic ii.

MILA LUI l<)yMN€ZeU:

<S*JB D O M N IA M a J € S T Ă Ţ € I$ A L € R € 6 € t ó l II

P a t r i a r h a l Ţ ă r c i f i i n d P r im M i n i s t r u M i n i s t r u D e I n t 6 r n £ 5 u b s € c r © t a r i ce S t a t l a i DePARTAMeNTbL IhT6RN€LOR|. P r im a r u l M u n i c i p i u l u i

Dr. hrliRON C ris Tes f c o R G H e T â t â r ç s c u

Io n l l f t c u u e y T / u m i t r u IucÁ

€ u G € N Ţ i t c a n u A u . (¡¡k>Nescu(. „ A nu. L^vntsco

P e T € M € L IA A C T U A be i CLĂDIRI NeÎNCÂPÂTOARe SI ROASĂ De v it r c g ia v r c m i i :

CoUONeLUL f a l i t IMlARiNescu. pReFecTbL PoLITi€l S C R V IC IU L U I, LUAT-A IN IŢ IA T IV A RIDlCĂRei

U N U I LO C A Ş H Ă R Ă Z IT A IN D C S T U L A N e V O IL C PReFCCTUReiP o L m e i C A P iT A u e iR o M Â m e i. . ^ « r e c T U R e i

_ S A PUS P R IM A P IA T R Ă A Z I 15 A P R IL ie , ANUL UNA M l€NOUA SU T© T R € I Z C C I Ş l C IN C I.

A ctu l d * fa n d a ţ i* zi C a p ita le i.

 . r ~I ___l /

¿U h t.iM-

„ _ .. I m t -

temefi^ palatului P refectu rii Păliţi*»

IH«.numite surse

bogate in acia carbonic radioactive

Slfepuginoase

centraJ W \ JÊ 0 m 0 Mu*** militará pcrmat

tfoh de inimăside femei, ünemie etc.

'Hoteluri şipensiuni J ie tidspecială. Cura c u p a u f a i p rin b iro u rile de vo ia j„¿ U T O p a *Reducere SO%pe liniile C.FR.Saison dcla i5 Mai până la / Octbmhrtit

S trane i cu plajQ şibcuux.. Mviua militari permanenţi • Proiptd La cerem

Direcţiunea. Bäilorßuitof

i 6 anat).

F irm a fio ro asă şi p e s tr iţă i o * o d a tă o unei p a ­noram e la M o ţi: tâ n ă ru l m a rin a r i ţ i ţ in e îm b ră ­ţ iş a tă iu b ita , ju ­m ă ta te tem ee, ju m ă ta te peşte. D a r zad arn ic il a tra g e sirena, m arin aru l ase­m enea lui Ulysse «‘a ie g a t de un p a lm ie r in loc de c a ta r t , ca să nu c a d ă p ra d ă is­p ite i, A lă tu r i : fe m ee a -p ă ian jen Şi , ,to t c e -i a - f a ră z u g ră v it în nâun tru v iu şi n a tu ra l" ţ ip ă in g u ra m are p a ­tro n ii: „ P o f t iţ i , in t ra ţ i dom ni­lo r!*'

In s fâ rş it un cli en t m ai de

D oam ne

La M oşi : p re ­c u p e a ţa cu ta ­ra b a in cap şi u m b r e l e i n m ână, c a u tă lo ­cul unde să se s ta b ile a s c ă .

T ip de frumuseţe erioasâ .

O a m e n i i m ă­run ţi nu se duc la M onte C arlo , la tă , ei p o t găsi g a ta jocul unde se c â ş tig ă cea- ( o r n i c e , apa ra te de rad io , b rice g e şi to t fe lu l de m ărun­ţiş u ri. Şi to tuş i dom neşte aci o e n e rv a re la fe l cu cea din S p o r­tin g C l u b , l a M o n te -C a r lo .

C in« spune că pionii ţ ig a n ilo r nu »unt buni de n im ic?) lo to a c i, b u n ă o a ră , ei ou de lucru : în tre ru p c irc u la ţia .

T e *t şi fo to g ra fii de Lies«fott W îlhelm y,

la to tre i b ă ie ţi a i s tră z ii, « a ri -pe ne­a ş te p ta te , prim esc m „b a cş iş“ N u le vine so-şî c re a d ă och ilo r, ţ l se tem de p ă c ă le a lă ,

G rup de ţă ra n i um blând după cum­p ă ră tu r i prin M o ţi.

iiMo»ii B ucureştilor, ţă ra n u l »1 ţăranca din P ra h o v a , au »»lt îm brăcaţi In ha ine le ie r ★ sărbătoare cusute.

Piticul bărboi, un t ip cunos- ut 1« Moşii B ucureştilor Capiii au moştenit de la ta tă l lor picioarele s trâm be ţi pentru aceasta nu sunt ne- IMaelfi, căci ei ştiu că o s t­ili tar puteo să tm b ră ţlş e ie |l ii meseria p ă rin te lu i for.

PE MARGINEA „AFACERII DREYFUS'

É B O 'M fM OARTEA recenta a colonelului A l f r e d D r e y f u s . a da t p rile j ga- care le dă d rep t cop ilă r ia lor orop sită şi nevinovată. Sărm ani m icu ţiS a -i

zetelor sa reamintească, în unanim itate şi cu o bogăţie rară de ama- lăsăm să se bucure d e v iaţă , înain te d e a-i cu n oaşte am ărăciu n ile. ... nunte, pe ripe ţiile dureroase cărora acest om, cu patruzeci de ani în „ Azi d im ineaţă. P ierre luase album ul cu fo to g r a f i i le ta le , ace lea in care

pa_______ , ,de dedesubturile procesului, de ura şi patim ile po litice , deslănţuite cu o fu rie Je a n n e cu câte ev lav ie îl ascu lta !.,.oarbă, în cursul desbaterilor, decât de chinurile morale şi fiz ice îndurate de „ Când mă uit la d rag ii ş i b ie ţ i i n oştri cop ila ş i şi ma g ân d esc la bucuriaA lfre d Dreyfus şi fam ilia lui. Aceasta din pricină că şovinismul pe de o parte, ce-a i sim ţi-o avându-i lângă tin e , acum când le înm ugureşte inteligenţa,iar pe de alta grav ita tea scandalurilor izbucnite şi vio lenţa lupte lor, desfăşurate m ă cu prin de un aşa alean ş i ja le încât nu-mi mai pot reţin ea plânsul..,în jurul pe rip e ţiilo r pur judiciare ale procesului de trădare, au făcu* sa fie u ita te E atâta tim p d ecân d nu-i vezi p e m itite ii tăi scum pi şi s ’au schimbat.suferinţele protagonistului, figura lui, traged ia lu i de om, de soldaţ şi de aşa d e m u lt!“ ...părin te „Numai cop iii, cu d răg ă lă ş iile lor în v ese lito a re , cu su fle ţe lu l lo r nein- Această exaltare form idabilă a opin ie i publice trebu ia să fie , în mod s u b s ta n - tinat, au pu terea să mâ ţie trează, la datoria s fân tă ce mi-am im pus-o şi t i a l spre paguba însusi a neferic itu lu i om, al cărui caz începea acum să in- să-m i am intească n econ ten it că n’am d rep tu l să ma las batuta. A tu n ciţe- tereseze omenirea întreagă. Totuşi, dacă aşa ceva nu s'ar f i întâm plat, capăt siguranţa ş i stăpân ire d e m ine însum i, in vrem e ce un singur gand dacă opinia publică nu s'ar f i mişcat sub im boldul denunţului vehement al îm i lum inează viaţa : h o târîrea d e a-i c reşte dupa dorin ţa ta. dupa s fa tu ­lui E m i I e Z o i a cu celebra lui scrisoare J ’ a ccu se ! apărută în „ A u r o r a " r ile ta le în ţe lep te , sp re a fa c e d in tr ’în şii două S u flete n ob ile“... lui C l e m e n c e a u , dacă „a face rea " n 'ar f i devenit program, prile j de „.In f ie c a r e seară. P ie r r e al tău, într'o rugăciune fie rb in te , cere bunului

fanatism si intolerantă pentru partide, eroarea judiciară, p rin tr 'o D um nezeu să te în a p o iez i cât mai d e grabă printre^ noi. B ie tu l micuţ,' _ . —— - ..... J ______ ‘ _____ „ X m ~ n J » n r</i o c>â i f o/j o m 1 1 l+ii r n i t i nurafalsă raţiune de stat, n 'ar f i fost nicicând recunoscută şi reparată, iar Dreyfus ar f i m urit dezonorat şi nebun, în singurătatea fioroasă a tro ­picelor, în acel c im itir de leproşi,unde-i fusese hotărîtă deporta rea .....O minunată figura de soţie şi de mamă a fost tovarăşa lui de viaţă. L u c i a H a d a m a r d , fiica unui ne­gustor parizian, se măritase cu D r e y* f u s în 1890, când acesta îna in ta t de curând la gradul de căpitan, tocm ai intra în Şcoala de Răsboi. La 13 O ctom brie 1894 era arestat, fără ca nimeni să bănuiască pricina acelei măsuri a tâ t de grave. D r e y f u s avea doi cop ii : P i e r r e , de tre i ani şi jum ătate şi J e a n n e de câteva luni. Işi iubia fam ilia ca pe-o comoara scumpă.L u c i a D r e y f u s nu s'a îndo it nicio c lipă de nevinovăţia soţului ei. Şi a fost chiar dela început animatoarea urtaşei opere de adevăr şi drep ta te , c$-şi pusese în gând s'o înfăptuiască, pentru onoarea numelui bărbatului şi al cop iilo r lor.N im ic n'a fost cru ţa t. Trebuesc c itite scrisorile adresate deporta tu lu i, de eroica lui soţie, aproapezi la zi, tim p de cinci ani (chiar ştiind că multe din ele, n'aveau să ajungă la destinaţie), ca să preţuim , în masura-i justă, figura exemplară a acestei fem ei care în nenorocire nu se incovoaie, ci chiar

s 4

A lfre d Dreyfus, în Insula D r a c u l u i (d u p ă „ P e tit J o u r­nal Illu s tré " din 27 S eptem brie 1 8 9 6 ).

d ep rin s ca viaţa să-i zâm bească, să se vadă m ulţum it in f i e c e lucru, nu se p oa te du m iri d e c e dorin ţa lu i nu trebu e să se îm p lin ească ; ş i rep etă rugăciunea, temân- du-se că n’ar f i recita t-o d estu l de b in e“. .Pagini sublime, ale unei fem ei alese, pe care o nenorocire tirană n'a putu t decât s'o facă mai dârză şi mai hotărîtă, pentru îm plin irea misiunii nobile de soţie şi de mama. îndată după întâia condamnare şi um ilitoare scena a degra­dării, Dreyfus e transporta t în Insula Re, unde soţiei i se în­găduie să-l vadă, în biuroul d irectoru lu i, însă numai la o anu­m ită distanţă. Şi sărmana femee, ca să se poată apropia de

el şi să-l sărute, roagă în zadar ^ să i se lege mâinile la spate!

De zeci de ori cere voie să-şi urmeze soţul în iadul din I nsul a D r a c u l u i şi, cu toa tă favoa­rea regulamentului, e mereu refuzată.După cinci ani de to rtu r i fizice şi morale, cărora Dreyfus nu le supravieţuise decât printr'un mi­racol de v o i n ţ ă , campania

. . .&•&?? I

Vfcr-S* -îTA'Ssii •• »

S crisoo rifa deschisă a lui Emile Z o la c ă tre P reşe­d in te le R epublice! fran ceze . Din ziua de 13 lan ua - — ......r ie , d a ta p u b lic a te i e i, începu sâ exise „ A fa c e re a D reyfus.

se oţeleşte, rezista, speră, desfăşoară o bătălie cruntă şi învinge.

—mmm Dar gingăşia afectuoasă cu care, în m ijlocul ac­t iv ită ţ i i în frigura te , pentru revizuirea .procesului, se dedică educaţie i cop iilo r şi chipul cum îi scrie prizonierului !...„D u lcele nostru P ierr e e cum inte, iar su ri­oara lu i d e asem en ea. Ş tii cât d e sev eră eram cu ei. dar îţ i m ărtu risesc că acum . ch iar pretin zân du -le supunere ş i ascu ltare, nu mă îndur să-i l ip s e s c d e răsfă ţarea la

Tablou x ilo g ra f ic a l lui A lfre d Dreyfus, cu so ţia şi cu cei doi co p ii: P ie rre şi J e a n n e , din anul 1900, după g ra ţ ie re in a in te de re a b il i ­ta re .

BULETIN DE ÎNSCRIERENumele şi pronumele

Adresa

Profesiune*

Vârsta

Aptitudini a r t is t ic *(Dam, cântec e fc . j.

Concursul „Realităţii Ilustrate“ pentru alegerea unor elemente

noi de teatru

cu ■ -*ci, întreprinsă de Lucia Dreyfus, în sfârşit înţeleasă şi iprijinită de câţiva oameni cu vază, deveniţi în curând o fa ­langă impunătoare, ducea la ordinul de revizuire,Trista mascaradă judiciară luase sfârşit, dar nu şi odiseea omului Dreyfus, a cărui viaţă, cu toa te măsurile zăbavnice de reab ili­tare, moralmente, a rămas zdrob ită . Pentru to ţi, el nu putea să fie decât căpitanul Dreyfus, eroul „ A f a c e r i i " , - al celui mai formidabil scandal jud ic iar şi al celei mai mârşave in trigăm politice a epoceî sale.Reabilitat jurid iceşte, in tră din nou în rândurile oştirii, ajunse până la gradul de colonel, iar în cursul u ltimului război are comanda unui fo rt, în zona parisiană. Dar D r e y f u s rămase tot un nume înconjurat de aureola pătimaşe a lupte lor politice, deslănţuite de prodigiosul lui caz judiciar, care căpătase atâta violenţă şi fanatism, încât să constitue, împreună cu „ b u t a n - g i smu l " şi criza din 16 M ai, cel mai greu impas, prin care-a trecut a tre ia Republică, înainte de răsboi....Dreyfus a murit. Puţini ştiau că el supravieţuise marilor co rife i ai luptei titan ice , dusă în jurul numelui lui. G enera ţiile tinere cunosc prea puţine din frăm ântările po litice ale acelor vremuri. Tocmai pentru această po to lire a pa tim ilo r pentru depărtarea ce ne desparte astăzi de acele întâm plări, putem însfârşit să preţuim, aşa cum se cuvine, omul şî destinul trag ic , abătut asupra lui ; începuturile cariere i îi deschisese orizontul celor mai înalte tre p te ale ierarh ie i m ilita re ; în sânul fam ilie i lui adorate avea dreptu l să nădăjduiască o fe ric ire neumbrită de nici un n o r ; totuşi fa ta lita te a a fost mai presus decât orice putere, acea fa ta lita te în care se amestecă uneori prea multă mizerie omenească, spre a putea f i acceptată fără răsvrătire I Un singur lucru egalează în grandoare traged ia lui Dreyfus : credinţa, îndărătnicia, abnegaţia, cu d rep t cuvânt eroică, dovedită în această grea încercare, de L u c i a D r e y f u s , soţie şi mamă exemplară I

G. R.

ROUGE INALTERABILQ[PQ G-IĂ : N. H. B A LT H A ZflR , BUCUREŞTI, ŞELAR/ 7

D-na M ă r ia Volun­ta r ii, a r t i s t ă la T e a tru l N a ţio n a l d i n B ucureşti, se a flă ac tu a lm e n te în insula C a p ri, de unde ni s'a trim is acest in s tan tan eu

„Realitatea Ilu s tra ta “ so lic ita tă de s im paticii d irec to ri ai teatru lui „A lham bra*', N. Vlâdoianu ţ i N. C onstanta «eseu, institue un concurs pentru a legerea unor e le­mente noi de te a tru . Concursul vo aveo loc la s fâ rţitu l acestei luni, in cadru l unor fe s tiv ită ţi grandioase ţ i juriul, a lc ă tu it din cele mai de seamă p erso n alită ţi a r ­tistice ţ i lite ra re dela noi din ţa ră , vo prem ia pe to ţi acei concurenţi, c a ri vor vădi aptitud in i.Se vor a lege două „Msis A lham bra", care vor semne imediat câte un angajam ent cu salariu l de 10-30.000 Iti lunar, ţ i un june prim . care va semna im ediat anga­jamentul, cu salariu l de 8-20.000 lei lunar. Oeasemeneo, dintre concurente ţ i concurenţi se vor mai face încă patru angajam ente, înscrierile Io concurs se primesc Io re d ac ţia rev is te i „Realitatea Ilu s tra tă " , s tr. Const. M iile 7-9. până în tiuo de 8 c rt. Ele trebue să fie însoţite de buletinul de înscriere pe core II publicăm aci ţ i de fo to g ra fia concurentului.

R O M Â N II IN V ILE­G IA T U R Ă

N. 8. Rugăm pe concuren ţii can «m tr im i* bu le tin» fĂrĂ fo togra fi? . trimită urgent fo tog ra fia .

ÎNTREBUINŢAT! ADMIRABILELE PRODUSE

W h u r yPar îs

|P p o d u s u i

o p ¡ < § i n a l

R O Y A L EA M B R É E

y» '"ci am

L e qÎRITABIL N U M A I k J

Miros de dor şi vis,Mireasmă încântătoare,Te duc parcă în Paradis Unde nimic frurtfos nu moare. De când te-am cunoscut, M 'am aprop ia t de tine Fiindcă mirosul mi-a plăcut Şi mă simţeam a tâ t de bine,

Domnul I. S lâvescu, d ire c to ru l g e n era l a l B ă n c i i Rom â­neşti, N . N . S ă- veanu, p reşed in te le C a m e re i şi d e p u ta t A u re l C osm a-jun ior I a M o n t-D o re , î n F ra n ţa .

C rfa îe anO T IN IIIU I

/ n

VILEfTIIJy OSEFUS FLAVIUS, istoricul care-a povestit

f răsboiul Romanilor cu Evreii, ne asigură că pe vremea lui circula o legenda, care zicea

că Templul din Ierusalim, cel distrus de împăratul Titus în anul 70 după Hristos, fusese conceput de Dumnezeu înainte de facerea lumii !Tot astfel spune un cronicar polon despre cetatea H otinulu i, că ea fusese zid ită pe vremea când um­blau pe pământ Dumnezeu îşi Sf. Petru !Legendele acestea mărturisesc despre vechimea unor institu fiun i, unor m onum ente: tem ple, ce tă ţi, etc. Dar ele nu po t f i crezute „buchia c ă rţ ii" , fiindcă— cu priv ire la cetatea Hotinulu i de pildă — vremea când ar f i pu tu t umbla pe pământ Dumnezeu cu Sf. Petru era numai în tim pu l lui Decebal (de oarece Aposto lu l Petru a m urit abia în anul 64 după Chr.), iar după cucerirea Daciei de Traian e sigur că Dumnezeu şi Sf. Petru nu mai umblau pe jos pe drum urile Basarabiei.Aşa dar, cetatea H otinulu i nu e de pe vremea aceea, dar e desigur foa rte veche, mai veche, probabil, decât bănueşte d. N istor, care, în Istoria Basarabiei, ne spune că ea a fost făcută de cei în tâ i Muşatini, nepoţii lui Bogdan Descălîcătorul Petru Muşat, în anul 1387, a întins hotarul M oldovei până la H otin , a cuprins cetatea, şi a rânduit acolo un pârcălab, care în vocabularul de azi s'ar numi un p re fect, un adm inistrator, un mai mare asupra ce tă ţii. Dar nu el a făcu t cetatea, ci a găsit-o zid ită gata, şi încă de mult, poate de mai bine de 100 de ani, când Polonii din Podolia au cons­tru it acel triunghiu de ce tă ţi care erau menite a se îm potriv i năvălirilor străine : Hm ielvovul pe Cola- ciu, Ţeţinul pe Prut şi H otinul pe Nistru. Petru Muşat, care a luat cetatea în stăpânire dela Poloni, a mărit-o numai, a în tă rit-o şi a înfrum useţat-o. Din acest punct de vedere, el poate f i p riv it ca în te ­meietorul ei.Dar Polonii nu se puteau mângâia de p ierderea acestui im portan t punct strategic. După moartea lui Alexandru cel Bun, când f i i i acestuia încep în tre ei lupta fra tric idă din care Moldova e ieşit slăbită şi ruşinată, ei pun din nou stăpânire pe H otin , de i-a tre b u it mai târziu lui Ştefan cel M are do i ani de necurmat asediu pentru a o recuceri. Cum intră în stăpânirea ei, marele voevod se apucă iar să-i dreagă stricăciunile, şi numi acolo pârcălab pentru paza ce tă ţii pe unchiul său V I a i c u, fra te le mamei sale M a r i a-O 11 e a.H otinu l era pentru M oldova a tâ t de însemnat — a tâ t ca punct stra teg ic, cât şi ca adăpost al voevo- zîlor înlăuntrul zidurilo r celor groase ale ce tă ţii — încât atunci când Alexandru Lăpuşneanu dărâmă, din poruncă turcească, ce tă ţile M oldovei, de a H o­tinu lu i el nu se atinse — fie cu, f ie fără învoirea Porţii, aceasta nu ştim. Fiul Lăpuşneanului Bogdan îşi alese chiar reşedinţa la H otin , şi se zice că ce l-ar f i îndemnat la aceasta ar f i fap tu l că aici ia H o tin erau fe te le mai frumoase decât aiurea. De a ltfe l lucrul acesta nî-l confirm ă şi călătorul fran ­cez Fourquenault, care, trecând prin Hotîn în anul 1585, notează în am in tirile sa le : „Târg mare pe apa N istru lu i, care are o ce ta te cu ziduri înalte de cărăm idă". A po i arată mai departe că pe drumul d in tre H o tin si C ernăuţi a în tâ ln it şire de care, ca

wmmtm Z idurile Hotinului. pe molul N istrului.

!a vre-o 20-30, şi în fiecare car era câte o fa tă , cocoţată sus, deasupra încărcăturei de lapte, ouă, păsări, şi prepeliţe , pe care mergeau să ie vândă la tâ rguri. Fetele acestea, zice Fourquenault „erau to a te frumoase, nesulemenite, şi aveau f lo r i în păr, ca să a ra te că erau de m ă rita t .11 Zece ani după călătoria lui Fourquenault prin păr­ţile locului, se urcă pe tronul M o ldovei leremia Vodă M ovilă, cel pentru care, în mai multe rânduri, zidurile ce tă ţii de la H otin fură binecuvântate. M ovileşti! erau mem brii unei fam ilii de boieri mol­doveni, în rud iţi cu Doamna Ruxanda a lui A lexan­dru Lăpuşneanu. Ieremîa M ovilă , fiu l lui Ion şi al M ărie i, avea do i fra ţi : pe Simion, care va ajunge şi ei, trecă to r, în scaunele ambelor ţă r i şi pe Sheorghe, care va f i M itro p o litu l M o ldove i. N ici unul din ei nu pare a f i avut am biţii nemăsurate, şî numai o întâm plare i-a adus pe tustre i la înal­te le s ituaţii ce au ocupat. întâmplarea aceea, după părerea mea, a fost căsătoria ce a făcu t boierul Ieremîa cu frumoasa Elisabeta de Lozna, o Greacă din M oldova sau o Unguroaică din Polonia — ge­nealogia ei nu este încă stab ilită cu siguranţă. In ţo t cazul ta tă l ei era fie Toma Csanortany, cas­telan din Lozna lângă Lwow, fie Gheorghe C ata- ratos, zis Islozeanu, dela Lozna, de lângă Dorohoi. Aşa încât Elisabeta era în to t cazul din Lozna, pen­tru care cuvânt cron icarii poloni i-au spus în to tdea ­una Elisabeta din Lozna. Era o fem ee de o frumu­seţe deosebită, cu trăsături fine şi o neasemuită drăgălăşenie în expresie. Portretul ei, care se află la mănăstirea Suceviţei, e o încântare. Din câte chipuri de Domniţe cunoaştem până acum, putem spune că, a lături de Anastasia Duca, Elisabeta a fost cea mai frumoasă Doamnă pe care a avut-o M oldova. A fost şi una din cele mai ambiţioase, de-au com parat-o is to ric ii noştri cu Doamna Chiajna. A m b iţia aceasta o făcu să vrea să fie Doamnă — şi, precum vom vedea, izbuti.Soţul ei, leremia, era unul din cei mai credincioşi

Ruinele c e tâ tii Hotinului.

boieri de-ai lui Petru Vodă Şchiopul, pe care-l şi urmase în exilul său din Tirol, rămânând acolo vre­un an-doi, când se întoarse, nu în ţară, ci în Po­lonia, unde se şi căsători cu Elisabeta. S tab ilit la moşia Ustie a prietenului său Ducele de Sluczk moşie care va f i mai târziu a sa — Ieremîa M ovilă află acolo moartea fostului său voevod, care se stinsese poate de inimă rea, în exilul său de la Bozen în Tirol. Tot acolo, la Ustie, luă el cunoştinţă de testam entul Şchiopului Voevod — d ia ta cum se spunea pe atunci — prin care acesta ruga pe cre­dincioşii săi bo ieri Luca Stro ici şi lerem ia M ovilă să nu aibă odihnă nici răgaz până nu vor înscăuna pe tronul M o ldovei pe fiu l său Ştefăniţă, care era pe atunci, in 1594, un copil de 10 ani- Din Polonia deci unde se afla, lerem ia M ovilă puse dec! toată râvna ce-i stătu în putin ţă pentru a a- duce pe Ş tefăniţă pe lângă el şi a încerca apoi a-l face, cu a jutorul regelui Poloniei, Domn al M o ldovei. Dar el nu izbuti. Jesuiţii Tirolieni puseseră mâna pe unica odraslă domnească şi-l ţineau bine ascuns în tr'o şcoală de-a lor, căutând să-l convertească la catolicism, şi, maî cu seamă, să pună mâna pe ave­rea lui, care era fo a rte mare — lucru ia care de a ltfe l au şî isbutit, căci după câţiva ani micul Şte­făn iţă muri, acolo la şcoala jesuită, şi întreaga lui avere încăpu în mâinile p reo ţilo r cato lic i.Văzând că, în nici un chip, Ş tefăniţă nu poate fi scos din şcoala lui tiroleză, lerem ia M ovilă se simţi deslegat de sim ţimântui de da to rie şi de recunoş­tin ţă ce-l legase de Petru Şchiopul, şi, ascultând şoaptele mereu repe ta te ale ambiţioasei sale neveste, el ceru a jutorul p rie ten ilo r săi poloni pentru a cuceri pentru dânsul scaunul M oldovei.La laşi şi la Suceava, el domni lin iş tit cinci ani de-a rândul, de la 1595 la 1600, când deodată neastâm­părul lui M ihai Viteazul îl împinse să râvnească, spre păcatele M ovileştilo r, la dom inaţia M oldovei. In M ai 1600 trupe le viteazului voevod muntean pă­trunseră pe neaşteptate în M oldova, prinzând pe Ieremîa M ovilă, a tâ t de nep regă tit şi de neştiutor, încât el t?enchetuia la nunta unei rude, pe valea Trotuşului. Retras în grabă la Suceava, trim ise după aju tor în Polonia ; însă armata lui M ihai, deprinsă cu războiul nu cu banchetele, pătrunse a tâ t de re ­pede în inima ţă r ii (pe la O ituz şi pela Bistriţa), încât domnul M oldove i trim ise în Polonia un «|l d o i­lea apel disperat, în to iu l nop ţii. Era prea târziu. O stile , fo rm ate din M unteni şi din Secui, se apro­piau de Suceava, lerem ia Vodă şi Elisabeta Doamna, cu cop ii şi cu toa tă casa, cu bo ie rii şi cu curtenii,, cu o mică ceată de câteva sute de ostaşi, o luară la goană spre H otin . Familia şi-o trim ise DomnuIJa Cam eniţa, iar el se închise în puternica ce ta te care a fost scăparea a tâ to r Domni M oldove iji. M ihai nu-l lăsă în pace. Ocupă în tâ i Suceava, urmărindu-l apoi la H o tin . D intr'un document propriu al lui leremia M ovilă aflăm urm ătoarele : „Ş i însuşi Domnia Mea, împreună cu boeriî şi cu arhiereii, am fost închişi to t i acolo în cetate, unde şi boerîi Bălşeşti împfe- ună cu noi încă au fost închişi, iar M ihai Vodă bătu ceta tea cu toa tă puterea, dar nu o putu cuceri". Z idurile H otinulu i se îm potriv iră deci chiar tunurilor şi arte i lui M ihai Viteazul.

Acesta, chemat în A rdeal de noui încurcături iv ite acolo, părăsi Moldova, încredinţându-î ocărmuirea unui stat de boeri munteni. Ieremia M ovilă ieşi din Hotin şi, cu a ju tor polon, alungă sfatul boerilo r din Suceava (prin tre care se afla şi vestitu l erou Stroie Buzescul), aşezându-se din nou în scaun.Scurtă vreme după aceea, sau. mai bine zis exact trei ani mai târziu, în Iunie 1603, Ieremia Vodă muri pe neaşteptate, lov it de dambla. Boerii aleseră Domn pe fiu l său mai mare, Constantin, sub epi- tropia şi regenţa mamei sale Elisabeta.Hotinul, din m otive necunoscute, p robabil d rep t recunoştinţă pentru ajutoarele da te de Poloni M o- vileştilor, fu cedat de minorul Constantin regelui leah. Z idurile lui adăpostiră, în acele vremuri, în- iăuntrul lor, pe Petre M ovilă, fiu l lui Simion, v iito ru l foarte vestit M itro p o lit al Chiewului.Orheienii cei cari împreună cu Lăpuşnenii au fost în M oldova de odinioară un veşnic elem ent de neastâmpăr, mereu răsculaţi şi în ceartă cu stăpâ­nirea, dar de fa p t oameni inimoşi şi v ite ji, cari luptau întotdeauna pentru o cauză dreaptă — Orheienii, zic, ind ignaţi la culme de pierderea Hotinului, se răsculară din nou, pornind un război, destui de lung, la capătul căruia', H otinu! in tră din nou în stăpânirea M oldovenilor (1617),Intre tim p îusă mândra şi ambiţioasa Doamnă Elisa­beta stăpânea M oldova ca o autocrată. Regentă, ea domnia în numele fii lo r ei, al lui Constantin întâi, apoi, după m oartea acestuia, al iui Alexandru, nu ca o mamă de Domn minor ce „avea a purta trebile ţă r ii" , ci ca o adevărată regină. Ea se în­titula „Doamnă a Ţărei M o ldove i", iar când fiu l ei, Vodă, făcea vre 'o danie, îl punea să scrie că este făcută „cu ajutorul Doamnei, mamei mele, Doamnă şi făcătoare de b ine".Pe fe te le ei le măritase cu nobili poloneji, d in tre cele mai mări fam ilii ale Polonii, pe Chiajna cu prinţul M iha i W isznowiecki şi pe M aria cu contele Potocki. Ana, care va f i mai târziu, în regatu l vecin, o vestită figu ră istorică, era încă pe atunci prea mică, şi tră ia de a ltfe l în Polonia la sora ei mai mare Chiajna (numită după trecerea ei la catolicism, Regina). Iar C atrina, care avea prin 1615 vre-o 16 ani, era frumuşică, vioaie, şi tocm ai bună de m ăritat. Numele ei este strâns legat de ce ta tea H otinulu i. E un în treg roman, din cele mai frumoase, pe care l-am descris de a ltfe l pe scurt, în „T recute v ie ţi de Doamne şi D om niţe" volumul I.Un tânăr Polon, stră lucit căpitan, prin ţu l Samuel Corecki, era îndrăgostit nebun de sglobia fe t iţă de 16 ani, Ecaterîna M ovilă , zisă şi M argare ta . Dar mama fe te i, Elisabeta Doamna, avea planurile ei. Era pe vremea când, după moartea fiu lu i ei Con­stantin, m ort în război, retrasă în Polonia la moşia ei Ustie, ambiţioasa fem ee umbla de ici colo să ceară a jutorul g ine rilo r ei şi a tu tu ro r nobililor mărginaşi pentru a înscăuna în M oldova pe al doilea fiu al ei, A lexandru (un copil de 15 ani). Ea îi spuse deci pe ţito ru lu i C orecki, că îi va da fireş te şi ne­greşit fa ta , dacă acesta o va ajuta, împreună cu ginerii ei W icznowiecki şi Potocki şi cu ce ila lţi nobili polonî, ca să capete scaunul M o ldove i pentru fiu l ei A lexandru. C orecki a tâ t aşteptă ; să se arate ca un viteaz în ochii v iitoa re i lui soţii şi soacră. Primi propunerea, şi puse în aventura ce era să urmeze, to t focul tin e re ţii sale.in câteva luni de zile Polonii aceîa strânseră o armată de Leşi, Cazaci, Francezi, Transilvăneni, infanterie şi cavalerie, vre-o 12.000 de oameni. In capul ei era ginerele W icznowiecki. Şi se porni răsboiul împotriva luî Ştefan Tomşa, noul voevod al M o ldo ­vei, (după moartea lui Constantin Movilă),In timpul acesta, Elisabeta cu fe te le ei rămaseră la

Ustie, în aşteptarea desnodământului aventurei. Tomşa fu învins, micul A lexandru, împreună cu pro­te c to rii săi, in tră în laşi, se încunună Domn, şi chemă, p rin tr'un că lăreţ anume, pe mama şi pe surorile lui să vină şi ele în M oldova să se bucure de dulceaţa domniei.„O n ne saurait im m aginer" spune Joppecourt, un căpitan francez din oastea M ovileştilo r „com bien de compliments e t de bons accueils se fire n t de pa rt e t d 'au tre , a leur arrivée en lad ite c ité d'Ias ; ce ne fu ren t que festins e t réjouissances, tan t en public qu en p a rticu lie r". ')Mărifiimoasă, veselă, fe ric ita , Doamna Elisabeta spune tin e rilo r amorezaţi : „Da, vă pu te ţi lua". P regătirile de nuntă începură. Un doliu le întrerupse. Un doliu care a însemnat nenorocirea M ovileştilor, căci e vorba de moartea lui Wicznc <viecki, fără sprijinul căruia era greu pentru ei s'o ducă înainte p rin tre atâtea p rim e jd ii. In ajunul Crăciunului al anului 1615 cumnatul Domnului ceru unui preot, după spovedanie, sfânta ' împărtăşanie. Popa, vândut partizan ilor lui Tomşa, îi puse otravă în anaforă şi în vin. Durerile începură îndată, şi după o noapte îngrozitoare de chinuri, în dim ineaţa Crăciunului, W icznow iecki îşi de te duhul. Preotul a fost ars pe rug, dar mâna dreaptă a Doamnei Elisabeta era totuşi tă ia tă .A urm at un doliu de câteva luni. A po i, în primăvara anului 1616, p regă tir ile de nuntă începură din nou, şi se fixase chiar data cununiei, când o altă veste p lic tis itoa re sosi de la vecinii M unteni : Radu Vodă Mihnea, Domn la Bucureşti, sosea cu o armată turcească, comandată de Skender Paşa, ca să înscău­neze din nou la laşi pe fostul voevod Ştefan Tomşa. In Februarie, la palatul Domnesc din laşi, se făcu sfat mare, la care Doamna chemă şi pe Corecki pentru a şti dacă poate curtea să rămână în ca­p ita lă sau trebue să plece la H otin . Părerea tu tu ro r fu să plece şi să se închidă în ce ta te , până se va hotărî şi soarta acestui răsboî. A doua zi chiar Alexandru Vodă, mama şi surorile, toată curtea îm­preună cu oştirea şi cu cei 60 de cavaleri franceji, părăsiră laşii, îndreptându-se asupra Hotinulu i.Ajunşi acolo ei se închiseră în cetate, aşteptând evenimentele.A b ia către sfârşitul lui M a rtie armata lui Skender Paşa se apropie de H otin — după ce cuprinsese toa tă M oldova, fireş te —• iar oastea lui A lexandru ieşi din ce ta te pentru a o întâm pina la câmp deschis. Bătălia se dădu chiar d inaintea zidurilor, cu fo r ţe deopo trivă .in mai puţin de 3 ceasuri p ieriră vre-o 12.000 de Turci, Tătari şi M unteni, iar ce mai rămăsese din ei se îm prăştiă, cuprinzând în fugă pe Tomşa Vodă şi Skender Paşa ICeva fo a rte neobişnuit se întâmplă în ziua aceea. Dela Elisabeta Doamna şi de la Domniţa Ecaterina, până la jupânesele boerilor şi până la cea din urmă slugă, to a te fem eile din ceta te , văzură, de sus de pe zi­duri, desfăşurarea lupte i. Trecerea N istrului şi re tra ­gerea la C am eniţa ar fi fost lucru uşor pentru ele. Insă nici o fem ee nu se îndură să părăsească ce­ta tea , sub zidurile căreia luptau bă rba ţii, fra ţ i i şi cop iii lor. Pilda venea fireş te de la Doamna, care, cu sufletul în d in ţi, urmărea mişcările fiu lu i ei, şi pe care nimic în lume n'ar f i putu t-o urni din locul acela, de care era legată isbânda sau înfrângerea, v iito ru l de g lo rie Sau sfârşitul nădejd ilor. Ca în tr'o poveste medievală, cavalerii se bătuseră sub ochii iub ite lo r lor. Şi ca în poveste, li ie deschise după isbândă, po rţile ce tă ţii, înv ingă to rii fiin d p rim iţi, nu

1 ) N ic i nu şi-ar putea înch ipu i cineva ce voie buna şi bucurie a fost de -oparte şi de alta la sosirea lor în numita ce ta te a laş ilo r ; au dus-o numai în benchetu iri şi veselie a tâ t în pu b lic câ t şi acasă.

numai în sunete de muzică şi acoperiţi cu flo ri,, ci în mângâiere de glasuri de fem ei, m artore a v ite jii lor ! Şi acum răsplata V Corecki,Plăpânda Domniţă merse la fră ţio ru l eî, şî amândoi împreună la Doamna mamă Elisabeta. Iar aceasta, f ie că voia să mai încerce pe v iito ru l ei g inere, fie că în adevăr îi plăcea să păstreze ob ice iurile sfintei Biserici, răspunse cop iilo r că nu se cade a se face nuntă în vreme de post. Căsătoria va avea loc „după Paşte" I — Corecki se burzului. Aşteptase destul şi răbdarea are o margină. Ei se îndatora a cere deslegarea M itropo litu lu i, unchiui Domniţei, care se afla cu ei în ce ta te . Elisabeta se învoi, şi ina lt Prea Sfântul dându-le binecuvântarea, nunta se făcu, acolo în cetatea dela H otin , în Duminica de apoi, a unsprezecea zi după înfrângerea păgâ­nilor de către creştini 1Povestea acestei iub iri e un roman cu lungă urmare şi lugubru sfârşit.întorşi la laşi, M ovileşti! nu se bucurară de cât prea scurtă vreme de plăcerile domniei. Şase luni mai târziu, în Septem brie 1616, ei fură din nou alungaţi din M o l d o v a de către arm atele tu rco -ta ta ro - munteneşti. Ca de obiceiu, Vodă, fam ilia lui, bo ierii si ostaşii, luară iarăşi drumul veşnicului H otin , însă înainte de-a ajunge acolo, armata duşmană îi p rin­se şi-i încolţi pe drumul Botoşanilor, în tre pădurea şi malul lacului Dracşani, unde, după o luptă eroică, to ţ i M ovileştii, to ţ i Polonii, toa tă armata, căzu în mâinile păgânilor, încheind astfel cu desăvârşire stă­pânirea seminţiei lui Ieremia Vodă în ţara M oldovei.E groaznica traged ie dela Dracşani, cand Elisabeta Doamna, fugară noaptea, prin pădure, fu prinsă de Turci şi în lănţuită ; ziua ceea de pomină, când, la răsăritul soarelui, bo ierii moldoveni înşiraţi de-a- lungul drumului Dracşanilor, văzură pe mândra ior foastă Doamnă trecând în faţa ior în tr'un car cu boi, păzită de zece ieniceri. Iar ea, înnebunită de spaimă şi de durere, le răcni vorbele acelea, care ne sună în urechi ca un blestem al oropsitului nos­tru neam : „Bo ieri, bo ieri, ruşinatu-m’au păgânii i " A po i, tăindu-şi o cosiţă din' părul ei castaniu, O dete foş tilo r ei sfetnici s'o aşeze la mormântul băr­batului ei — cea care se mai vede şi astăzi la mănăstirea Suceviţei, de parc 'ar f i fost tă ia tă seri, —• şî mergând apoi sa se turcească şi să moara in Stambuiul acela, îm prejurul căruia în mari c im itire cu negri chiparoşi, zac oasele a tâ to r Români cari ispăşeau păcatele nu se ştie ale cui I Domniţa Ecaterina fu prinsă de Tătari, şi despărţită de soţul eî, prins de Turci I Povestea lor, tris tă şî trag ică , nu mai e în legătură cu cetatea Hotinulu i, care ce ta te de a ltfe l, cinci ani după întâmplarea de la Dracşani, în 1672 încăpu din nou in stăpânirea M oldovenilor.Când, după luarea C am eniţe i de către Turci, în anul 1672, aceştia aşezară un paşă la H otin , în locui străvechilor pârcălabi, care se perindaseră acolo din Domn în Domn, de la Petru Muşat la Petriceicu Vodă, atunci, spune cronica în frumosul ei stil arhaic şi duios: „văzură M oldovenii că în M oldova nu mai are ce domni domn I"Totuşi Hotirrul a rămas încă moldovenesc până la bătălia dela Stănileşti, în 1711, când s'a haniit C antem ir şi a transform at-o atunci sultanul, în paşalâc turcesc. După răpirea Bucovinei, Austriacîi o ocupă vrem elnic; în 1852 încape in mâinile M oscoviţilor, iar în 1918 din nou în tr'a le M oldovenilor şi M un­ten ilo r şi A rde len ilo r, în trun iţi în tr'o Românie M are şi s'o nădăjduim, veşnică.Dar gloria ei trecută, trecu tă , rămâne, căci zidurile ce tă ţilo r nu mai înseamnă azi nimic, de cât o măr­tu rie a unor duioase şi glorioase zile de a ltădată.

C. Gene

D O A M N E L O R !Vopsitul p â ru lu i, în cele mai fru . moaşe culori naturale precum ţ i îj»~ duJflfiuni p e rm an en te , executa ire­proşabil C o a fo ru l F ra n ç o is , Strada Edgard Quinet, 7. Telefon 3-01-23

V_rema Nivea: Lei ló.oo— 72.c

CREMA*NIVEAChiar fi la profesiunea Dv. de laborantăsau medic, dacă umblaţi mult cu apă caldă fi rece puteţi totuşi avea mâini frumoase. Cel mai recomandabil este, de a vă unge regulat ţi bine faja şi mâinile în fiecare seară, cu C r e m a N i v e a . Puiefi întrebuinţa Crem a N ivea fi ziua, fiindcă ea pătrunde complect in piele, fără a lăsa luciu unsuros.

Pielea Dv. va deveni astfel rezistentă şi catifelată, afa că ţi ia spălatul prea des al mâinilor Dv. se menţin fine fi catifelate. Crema Nivea, vă dă acel ten fin, ce ne place să admirăm la cei tineri. Deosebirea între Cremă Nivea fi cremele de lux:

Crema-Nivea: Eficacitatea cea mai mare, dar mai eflin. B e ie rs d o /f 61 C o . S. A . R ., B raşov, S tra d a J u liu M a n iu 3 9

SEEK H L« H o ă n e m c «.......— ........ ... .. DELA FÂNTÂNELE

şosea păcătoasă din acest sat. Ca să fie văzuţi şi să se laude cu isprăvile de peste săptămână.Insă aceşti muzicanţi minunaţi, care dea ltfe l nu cunosc nici o iotă din cea mai simplă partitu ră muzicală, de îndată ce se însufleţesc şî vor să-şi exprime vreun sentiment, iau, fie vioara, fie chitara şi scot sunete de multe ori neasemuite, pentrucs muzica e pentru dânşii o expresie şi mai firească decât vorba.

L.

care nu ştie să reziste la ritm ul lor îndrăcit, şi apoi Mier» seara se înapoiază cu to t câştigul, spre a se odihni — aii cum a poruncit Domnul — în a şaptea zi, sub acoperişul 1« sărăcăcios. D ealtfe l şi odihna e de un fe l curios, pentrucă ii petrec ziua întreagă cântând pentru plăcerea lor, sau căutări să găsească o muzică şi mai frene tică decât aceea pe caret execută deobice iu . Ei sunt gata să cânte la orice prilej. Această republică ţigănească nu ştie nici de constituţie, nit! de lege şi totuşi îşi trăeşte viaţa. Vătaful, conducătorul lor, ui bătrân de 92 de ani, împreună cu a lţi câţiva bătrâni ai sata lui — care alcătuesc un fe l de senat — hotărăşte legea şi di sentinţe fără d rep t de apel, conform unor tra d iţ ii milenare tra d iţ ii păstrate din ta tă 'n fiu — fără texte scrise, bineînţeles- şi care se pierd în negura vrem urilor. C hiar aceste sentinţe« pronunţă to t în sunetul muziceî care întovărăşeşte toate actele v ie ţii publice şi private din Fântânele. C ăci ţigan ii de aci trăes cu muzică, iubesc cu muzică, se ceartă şi se împacă cu muzici şi to t cu muzică mor. In tr'adevăr, când vreun locuitor din Fânfi nele in tră în agonie, toa tă şatra se adună la căpătâiul săi spre a-i mângâia u ltim ele clipe cu melopee p o tr iv ite şi să- întovărăşească în m elodii pe calea vecin icie i.Joia —- care e Duminica ţigan ilo r din Fântânele — îi pol găsi pe to ţ i în sat — ei, fiindcă trăesc mult pe la oraşe, nu mese şi Fântânelele oraşul lor — raşi proaspăt şi îmbrăcaţi « hainele lor de sărbătoare, aşa cum se înfăţişează seara prii restaurantele elegante din Bucureşti, din Ploeşti şi din celelalti locuri pe unde ajung. M ândri, ei umblă fo rfo ta pe singuri

M A C Ă în treb i pe cineva, t M care sunt cele mai mici

state din Europa î ţ i va înşira pe rând : p rincipatu l de Lich- tenstein, care stă ca o b iju te rie în cutiu ţa sa de munţi verzi şî care a trage pe speculatori ca şi pe tu ­rişti ; principatu l de Monaco, para­disul căută to rilo r de noroc ; mica republică San Marina, un bibelou rămas din Evul M ediu şî cuprins în cadrul de fe r al Ita lie i fasciste,Andorra, mica republică din Pirînei, şi a lte câteva fă râm îturi de ţară, de acelaşi fel, care mai dăinuesc în Europa de astăzi. Dar nici măcar Românii nu vor şti că şi în ţara noastră se găseşte o rapublică de ţigan i, care sub numele de „Fân- tâne le " e demnă de o com edie de Musset, şî se găseşte numai la 50 kilom etri depărtare de Bucureşri.E un sat, şî numără cam 300 de fum uri — tre isute de fum uri, este un fe l de a spune, căci fo a rte rare ori, pe coşurile şubrede şi înnegrite ale borde ie lo r din acest sat vezi ieşind fum. Satul acesta n'are nicî şcoală, nici biserică, şi nici chiar c im itir. Nu există în sat nici brutar, nicî cîsmar, nici dulgher. In ciuda oricăre i legî economice, în ceeace priveşte îm părţirea muncii, to ţ i lo­cu ito rii bărbaţi ai acestei comuni­tă ţi, au aceeaşi meserie : cea de muzicant, cu to t felul de variante.O goare le — din moşi strămoşi — sunt păragin ite, nici o vită, nicî un animal nu rătăceşte în jurul Fântânelelor : nicî vacă, nici capră,nici porc. La ferestre le colibelor nici o perdea, iar pe vatră nici o oală în­treagă. O murdărie pitoreasca şi sărăcie lucie în to t acest sat, în schimb g g j . pe c o rs o " din însă nu există nici o casă în care să nu se afle cel puţin un instrument de F ân tân e le . C ase le nu muzică. Specimenele cele mai curioase le întâlneşti aci. Dela ţim balu l strident »«nt d e s p ă rţ ite prinpână la mandolina m ângâietoare dela flau tu l care nu pretueste nicî doi bani, 9 ord. Tot oraşul" e „ - , . i , . „ s,ngura familie.pana la vioara care inseamna o avere. ziuo de Joi e x- deŞase zile din şapte, această republică muziciană rămâne o republică fem inină, s ă rb ă to a re , şi se pe- Vineri de dim ineaţă, to ţ i locu ito rii masculi, p leacă : ca unul singur, ţigan ii tre c e în m uzică, părăsesc satul lor, spre a se răspândi pre tu tinden i până'n Bucureşti. Vreme DREA P T A : L e c ţia de

de o săptămână, ei se străduesc să alunge g rijile şi necazurile unui public DEDESUBT : Au sosit

o a sp e ţi in Fân tânele . Bineînţeles că s u n t p rim iţi cu m uzică.

MAGLAVIT, UN „LOURDES" AL ROMÂNIEI

Duminică, pe p o l i g o n u l 0. N. E. F. a avut loc con­cursul de t ir redus organizat de „Amicii O. N F. F Fotografiile noastre în fă ţi­şează : in stânga, concurenţii

la tra g e re ; in d reap ta , d-nii inginer Dobrescu c las ifica t în tâ iu l, cu 95 puncte d in tr'o sută, şi Gh. Mironescu, al doilea, cu 93 puncte d in tr'o sută.

In scitul Broasca din ţinutul Săriului (jud. Buzău), 50 de perechi făcuseră casă îm ­preună, fă ră cununie.Din îndemnul domnului Con­stantin Tegăneanu, p re fectu l judeţului, perechile acestea au fost cununate săptăm âna trec u tă , to a te odată . Spec­tacolu l a fost c â t se poate de frumos.In fo to g ra fiile noastre, o scenă din tim pul serviciului religios (în mijloc, naşii: dna şi dl p re fe c t Tegăneanu). In dreap ta : o p a rte din cincizeci de perechi, având cununiile pe cap.D. Tegăneanu intenţionează să continue opera pe care a început-o de a legaliza to a te cele 7.000 de căsnicii nelegitim e, în judeţul Buzău.

Credincioşii trec pe d inain tea tro iţe i, unde a a p ă ru i Dumnezeu lui Petrache Lupu, şi se închină

jk M povestii pe larg, în două dîn numerele noastre anterioare, minune« Z I care s'a pe trecu t la M a g lav it, unde lui Petrache Lupu, un simplu c io ­

ban, i-a fos t d a t să vadă pe Dumnezeu. M inunea s'a pe trecu t, pen- trucă a ltm in te ri omul simplu, omul curat la suflet, omul neînvaţat, care este Petrache Lupu, n 'a r fî p u tu t să vorbească nerodu lu i — 60.000 de oameni câ ţi au ven it Duminica trecu tă la M a g la v it — aşa cum a vo rb it. Ce !e-a spus Petrache Lupu? El care grăia îm p le tic it, el care se gângăvea şi avea un voca­bular redus, cu o voce tunătoare, desluşit, i-a pus să jure sa nu înşele, să nu fu re , să nu rid ice mâna îm po triva ce lor slabi. Trei porunci d in tre cele mai morale, tre i porunci cari, de-ar f i respecta te de către to ţ i, oam enii ar tră i în pace, fe r ic iţ i.O dare de seama am ănunţită asupra celor ce s au pe trecu t Duminică ia M a­g la v it, o vom face în numărul nostru v iito r . Ap laudam a u to rită ţile care în u ltim u l moment au reven it asupra măsurilor pe care le proectau, de a îm piedeca adunarea spontană a poporu lu i, şi de a tr im ite , sub pază, la Bucureşti pe c io ­banul Petrache Lupu. Şi in această revenire trebue să vedem o minune, pen- trucă fo rţe le d iv ine nu se po t stăv ili.

50 DE CUNUNII DEODATĂ

(

Citiţi în „REALITATEA ILUSTRATA" de săptămâna viitoare, rep tagiul amănunţit: „jviaglavit, un Lourdes al României“.

V E S T I T U L P R E D I C A T O R L A C O R D A I R E

O lume îmblânzită de vorbirea măiastră a unui om

î . cÂTĂ depărta re dela omul care se po tic ­neşte în vorbă, când vrea să spuie ceva, până la cel care trăncăneşte ca o moară

stricată ! Dela unul cu greu scoţi vorba din gură, încet- încet prinzi dela el ce vrea să spuie. Dela cella lt iar alegi greu, din pricină că te îneacă in mulţimea vor- belor de prisos.A spune şi a to t spune verzi şî uscate, a vorb i vrute şi nevrute, nu e to t una cu a vorb i. Când vorbeşti, trebue să ai în m inte un gând pe care trebue să-l duci prin vorbele ta le, până la m intea altuia. După fe lu l cum îti mâni vorbele, şi înfelesul pe care vrei să-l to rn i în m intea altuia este mai întunecat sau mai lim ­pede, mai lesne de prins ori mai anevoios.Este la mintea omului că e mai p o tr iv it să cauţi acele

»‘chipuri de vorbire, prin care omul te înţe lege mai uşor, şi să te fereşti de acelea, prin care-l dumereşti mai greu. Căutând astfel de chipuri, tu nu-l plictiseşti, nu-l oboseşti, nu-î fu r i tim pul.Cu to a te acestea câte chipuri de-a fura vremea omu­lui prin vo rb ire de prisos! De obicei oamenii nu ştiu de unde să 'nceapă şi se socotesc da to ri ori s'o ia dela Tata Noe, ori să povestească o m ulţim e de lu­cruri lăturaşe, care nu ţin de miezul povestirii. De atâtea ori, se trece vreme lungă, până să ajungi a în ţe lege ce vrea omul care vine să-ţi spuie^ ceva ! Aceasta arată ce mare lucru este a şti să vorbeşti ! Cu a tâ t mai fo los it eşti însă când ştii a spune frumos ce ai de îm părtăşit cuiva. A tunci nu numai că nu plictiseşti omul, dar el începe a gusta cu plăcere spu­sele ta ie. In loc de a î se urî, deschide ochii mari şi te ascultă mai pe îndelete.

catedra le. Vom avea prin aceasta firu l în treg al unei sute de ani de vo rb ire măiastră pe acel vestit amvon. Se înţe lege, va f i mult de scris, dacă s'ar apuca c i­neva să înşire acum măestrîa fiecăru i vo rb ito r, ce ma­te r ii a descusut înaintea ascultătorilor, care au fost trăsăturile fiecăru ia . Aceasta este o bogată pagină din trecutu l celei mai alese vorb iri religioase, dovadă că Pierre Fernessole, autorul că rţii pom enite mai sus, s'a apucat a scrie despre aceasta mai multe volume. Noî, apucându-ne a scrie despre o m aterie ca aceasta, nu avem de gând să intrăm în adâncul ei. Ne m ărg i­nim T\umai la scurte trăsături despre începutul ei şj voim să arătăm aici cum vorbirea frumoasă desfătează auzul, este ascultată cu drag, moaie in im ile şi luminează m inţile. Vom arăta aceasta prin câteva scurte m ărturii despre puterea vorbe i alese, doved ită prin cuvântările lui Lacordaire.Deşi d. Dem. Dobrescu, fostul primar, de câte ori scrie câte un artico l, to t ia predica peste picior* ca un so,i de vorb ire fără viaţă şi fără urmare (vezi Adevărul dela 11 Iunie şi 2 Iulie a. c.), totuşi graiul lui Lacordaire dovedeşte ce urmări grozave poate avea asupra cugetului vorb irea înaripată. De aceia se cuvine să ne oprim puţin asupra iui.3. Lacordaire a fost la început avocat. El a sim ţit însă chemarea lui Dumnezeu. După caţiva ani de avocatură, s'a lăsat de ea şi a luat drumul slujbei bisericeşti. A ajuns preot şi, după câteva însărcinări pe care le-a avut, a început sa predice în paraclisul liceului Stanislos din Paris, în 1833.Parisul a avut totdeauna p red ica to ri mari, dar ce a fost atunci a rămas de pomină. Deşi Lacordaire nu

avea decât 31 de ani, odată s a zvonit în Paris că lâ „Stanislas" se vorbeşte cum nu s’a mai auzit.La cuvântările lui, se îngrămădeau bărbaţi ca Cha­teaubriand, Lam artine. V ictor Hugo, vestiţi scriitori de atunci. Despra vestitu l avocat B erryer, se spune că, ajungând prea târziu, când încăperea gemea de lume, a in tra t pe fereastră.Deşi vâlva lumîi nu înseamnă mult, fiindcă poate fi un foc de paie şi o aprindere de o clipă, totuşi^ cu Lacordaire n'a fost aşa. Faima lui s a păstrat pană lâsfârşit.Dela treap ta la care a lui a mers to t crescând delà Notre-Dam e.Dela cât se dovedise e

ajuns la „Stanislas", numele pentru a ajunge la culmea

vo. ____ __ însă la „Stanislas", lumea atâtde mult s’a însufleţit, încât s'a mişcat pentruca vorbirea lui să poată răsuna în tr ’o încăpere mai largă. De aceiao solie de oameni aleşi, precum C onte le de Mon- ta lem bert, mulţi studenţi, în tre care tânărul Ozanam, celce avea să fie cunoscut mai târziu ca un condei de seamă în slujba cugetării creştineşti, s au dus la arhiepiscopul Parisului şi i-au cerut să invoiască lui Lacordaire să poată vorbi la Notre-Dame.^Deşi A rhiepiscopul Quelen ar f i tre b u it să se bucure, totuşi el a stat mult la gânduri, până ce sa facă ' aceasta. Ca orice lucru nou, vorbirea lui Lacordaire | trezise oarecare îm po triv iri în tabăra bisericească. Arhiepiscopul nu se putea să nu ţie seamă de aceasta. Cererea făcută în 1833 a fost îm plin ită abea in 1835, Dar atunci a fost spre deplina încântare a tuturor şi a arhiepiscopului.După cea d in tâ i cuvântare, ia 8 M artie 183b, acesta i-a m ulţăm it foa rte mişcat şi l-a numit „un nou prooroc" şi „uriaş al cuvântului" în fa ţa miilor de ascultători dela Notre-Dam e.4. Dacă ar ce ti cineva azi ziarele de atunci ale Pa­risului, s'ar simţi ca în fa ţa unei noutăţi zquduitoare.

A titu d in i o ra to rice . ■■■■■h

C a te d ra la N otre-Dam e, unde, în cele din urmiLacordaire a fost admis ca p red ica to r.

3eci nu înseamnă aceasta că e de folos să ştii cum vei spune ?N icî vorbă, şî iată *(e ce nu e fără tem ei a ne în­treba şi a sta de vorbă despre ceice au fost meşteri ai cuvântului, despre ceice au ştiu t să spuie bine şi frumos ce aveau de vo rb it, încât lumea să alerge cu grămada să-î asculte.2. Anul acesta, s'a să rbă to rit în Paris suta de ani de când vestitu l p red ica to r Lacordaire şi-a început cu­vântările sale, Tn marea catedrală Notre-Dam e din Paris. A m in tirea a părut a tâ t de vrednică de-a fi scţjasă la iveală mai viu, încât s'a făcu t nu numai o scurtă pomenire a celor petrecute atunci, ci s'a porn it un şir în treg de cuvântări, despre valul de vorbire măreaţă şi aleasă care a fost deschis prin Lacordaire şi urmat de a lţi meşteri ai cuvântului, până în ziua de azi.Ele au început a f i t ip ă rite , încât vom avea o largă înfăţişare despre chipul cum s'a vo rb it Iar Notre-Dam e, dela Lacordaire până azi. Până acum a ieşit volumul I, cu tit lu i de Ies Conferenciers de Notre-Dam e. In el, e vorba de 2 din meşterii cuvântului din» vremea aceia : Lacordaire şi de Ravignan. Au să urmezo însă şi alte volume, care să ne zugrăvească pfc to ţi maeştrii vo rb irii, care s'au perândat pe «mvonul mareî

TheptforAtanaliiuQuSTR. CAROL 7 6 - 7 8 8 0 - 8 2 iTP.-tWUElOR 2\

In adevăr, aşa l-a gustat lumea de atunci. Z iare ca Journal des Débatsi le N ational, le Constitutionnel au scris pe larg despre acest eveniment iv it în Paris. Toate pomenesc de „îngrămădirea peste seamă (concours prod ig ieux)" a celor veniţi să-l asculte, despre „îmbulzeala ne mai auzită (affluence inouïe)" a celor ce în fiecare Duminică veneau to t mai m ulţi. Ziarul Quotidienne din 19 M artie I835 sc ria : „Toate pă tu­rile din sânul obştii erau de fa ţă . Deputaţi, judecători, ostaşi, oameni de lite re , de ştiin ţă , din lumea artelor, cum şi o mul­ţime de tine ri dela Politehnică, D rept şi M edicină se în­grămădeau acolo. încă cu mult înainte de începerea cuvân tă ri­lor „(vezi Fernessole, les C onférenciers de Notre-Dam e, pag- 74). _Pe atunci, era cu a tâ t mai greu şi mai neaşteptata o asemenea îngrămădeală la nişte cuvântări religioase, cu câ t erau numai 4 ani dela revoiuţiunea din 1830 ş'r 31. Se porniseră mari mişcări îm potriva Bisericii. In acest din urmă an. fusese pustiită biserica Saint-Germain l'Auxerrois.Pomenind despre acea vreme, scriitoru l neamţ Heinrieh Heine povestea unui ziar nemţesc despre ce văzuse înFrancia. Era puţin după 1830.......Vechea relig iune s'a dus curădăcină cu to t. A căzut în descompunere. Marea m ulţim e aFrancejilor nici nu vrea să mai • audă vorbindu-se de a----- __hoit si-şi ţine batista la nas, când e vorba de Biserică” (vezi to t acolo, pag. 10). Aşa scriu şi a lţii în vremea aceia, precum Jules Janin, Louis Veuillot.Cu toa te acestea, abea a răsunat glasul lui Lacordaire, şi toată acea lume a rămas spânzurată de cuvântul lu i. Z iarele mânate de duhul lui Volta ire scriau mânioase de această noutate (le C o urrie r Français, le C enseur). O dată a început o nouă orientare, care nu era numaî o modă.Una din vestite le jucătoare ale tea tre lo r de atunci din Paris, tragediana Rachel, se afla la o cuvântare a iui Lacordaire la Notre-Dam e. Privea ţin tă spre p red ica to r şi nu înceta de a plânge. La sfârşitul cuvântării, un vecin i-a spus: „M a re artist e Păr. Lacorda ire !"_ A h ! i-a spus tragediana, el e cu to tu l a ltceva şi cu mult mai pre sus de aceasta ! (vezi to t acolo, pag. 65).La moartea lui Lacordaire, M onsen ioru l de la Bouillerie a rostii aceste cuvinte: „Sub bo lţile ca tedra le i Parisului, mii de oameni vin să primească Sf. împărtăşanie. In treba ţi-i cine i-a făcut creştin i. Mulţi vă vor răspunde că cea d in tâ i scântee care a aprins din nou cred in ţa lor a fost fu lgerul care a ţâşnitd in omul acesta” (pag. 78).Toată lumea deschidea atunci p o rţile pentru a p o ft i pe Lacor­daire. Fiind o o ft it odată (16 Februarie 184! la ministrul justitie i, a găsit masă mare de 40 de tacâm uri, în palatul ministeriului. Bourdeau, fost ministru al justiţie i a şop tit la urechea unui vecin : „C â t de ciudată în toarcere a lucrurilo r in lumea aceasta ! Dacă in vremea m inisteriatulu i meu aş fi p o tt it la masă un călugăr dominican, a doua zi m inisteriul ar f i fost ars". De unde atâta schimbare în duhul unei lumi_ în treg i, în zvăpăiata g loată a Parisului, care cu 5 ani înainte pătrunsese în palatul arhiepiscopului şi sfărâmase ce găsise?Nu se poate tăgădui, în mare măsură, prin vorb irea maiastra a iui Lacordaire. El a îm blânzit o iume întreagă şi a făcut-o sa privească a itfe l, gânduri de care mai nainte nu voia sa auda. 5. Nu poate nimic cuvântul? Nu se îndreaptă lumea prin predici ?Din toa te acestea se vede ce mare lucru este a pune tem ei pe cuvânt, a-ţi peria chipul vo rb irii ! Deşi nu oricine poate fi mare meşter al cuvântului, de măsura lui Demosţene, Bossuet, Lacordaire şi a lţii din fe lu rite le ramuri ale vorb irii, dar, oricum, poţi ajunge a spune lim pede şi frumos ce ai de spus şi atunci străbaţi mai uşor până ia inima omului.Din cele de mai sus, am văzut ce poate 'cuvântul. Marea mulţime nu nădăjdueşte să ajungă la aceasta, dar în ţe lege ca vorba este o frumoasă unealtă şi deci nu trebue a-şi lasa in paragină o zestre care se află în fiecare om. O ric ine trebue să năzuiască a spune lăm urit şi frumos ce are de spus, tnndca mai uşor ît i ajungi ţin ta în fe lu l acesta.

Arhim . SCRIBAN

VER ITAB I LUL

Rouge R IT ZE NUMAI CU MARCA (F?ITZJ

IMPRIMATĂ PE BATON IN TUB

Şl PE R E Z E R V A

EXCLUSIVITATE : SAM UOBL & FIU, BD. MARI A 30.

PENTRU

VACANŢA,¿ /n  x fc a é i- ifà

j & e r t

Când ara solicitat un post într’o Orchestră Simfonică de Doamne, Di­rectorul mi-a declarat că nu e de ajuns să ştiu cânta perfect, ci trebue să an. şi o înfăţişare plăcută. Ce păcat! îm i neglijasem tenul! Faţa îmi era plină de pori dilataţi şi de coşuri cari dă* deau obrazului meu un aspect neplă­cut şi ofilit. Celelalte Doamne din Orchestră, îmi spuse Directorul, se serveau regulat de Crema Tokalon, culoarea albă (neunsuroasă), celebra Cremă de P aris, şi astfel îşi men­ţineau tenul frumos şi catifelat. După trei zile de aplicare, tenul meu s ’a făcut limpede, curat şi fraged. Atunci, pa lângă că am obţinut postul cerut, am şi atras atenţia unui domn bogat care mi-a cerut mâna. Cred că cea ce face ca Crema Tokalon, culoarea albă, să fie mai eficace decât orice alt preparat sunt: smântână proaspătă şi undelemnul predigerate, conţinute în ea. —

De vâii. are la toate farmaciile dro­gheriile şi parfumeriile din ţară. Noi preturi reduse: Crema Tokalon, culoa= rea albă, la U i 50.— , Crema Tokalon aliment, culoarea roză, la Lei 60.—-

G r a t i s : Orice cititor al acestui ziar poate obţine o frumoasă cutie de lux conţinând Cremă Tokalon (atât roza cât şi/klbă) şi diferite culori de Pudră Tokalon. Trim iteţi 15 Lei în mărci poştale pentru acoperirea chel- tuelilor (porto, ambalaj etc.) la adresa Serviciului Publicităţii TK, secţia 18H Bucureşti 1. Str. Sft. Ionica No. 8.

IÀ VUITURI] I DE Mmui pistele in m m i

Frumuseţe prin igienă!S e c r e t u l u n u i t e n t â n ă r ş i c u r a t .

O faţă curată şi îngrijită vă dă întâietate in profesiunea d-v. şi în societate, căci inspiră mai multă simpatie decât o fată galbenă, as­pră, plină de coşuri şi sbârcitun.Dar pentru a dobândi şi a vă menţine farmecul şi frăgezimea t i ­nerelei, nu întrebuinţaţi fel de fel de farduri la întâmplare ! Urmaţi sfaturile igienei, singurele nevătâ- mâtoare şi care vă dau o frum u­seţe adevărată. Am scris pentru

d-v. b ro ş u ra N o . 7 pe care v’o tr im i­tem cu plăcere pe baza bonului alăturat. In această broşură găsiţi multe sfaturi pentru ing iijirea tenului, pentru îng riji­rea gurei şi a d in ţilo r, a m âinilor etc. In două zile prim iţi în mod gratuit bro­şura No 7 dacă trim iteţi chiar azi bonul către

Laboratorul Vorel Piatra-N.

B ăile P y s t i a n (Cehoslovacia)

R O M Â N II LA P IS TY A N Lo Boiîe P ystian IC e h o -S lo v a c io ) au sosit, în anul a c es ta , până la 15 Iulie, v reo 260 v iz i ta to r i din Rom ânia.

C A R D IN A L U L VERDIER LA BĂILE P ISTYA N

R ep rezentan tu l V a tic an u lu i la congresul c a to lic ilo r de!a P ra g a . C a rd in a lu l V e rd ie r , a v iz i ta t în tim pu l concediului Băile P istyan, unde bea cu p lăcere ap ele te rm a le ta m â d u ito a re .

SEZO N U L ESTE IN T O IU , LA BĂILE P IS TY A N ° ORHESTRĂ SLOVENĂ

Punctul cu lm inant al even im en te lo r s o c ie tă ţii îl co nstitu e s e rb ă rile depe ,La „sf.r.b â " ' * * * " ° 9 r a « c e . ce>ri d a te pentru public , în f ie c a re an.ştran d în b ă ile Eva, fe e ric lu m in ate , cum se vede din fo to g ra f ia de P 'styan . nu lipsesc n ic io d a tă ţă ra n i, m uzicanţi s loven ii în cos-

. ' tum e!e lo r na tio n a le ,mai sus. _______

MAX BAER S A C Ă S Ă T O R IT

C unoscutu l boxeur s'a c ă s ă to r it cu Miss E. S ullivan .

G E M E N I CARE SE C Ă SĂTO RESC CU GEM EN E

La San D iego, în C a lifo rn ia , s‘a o f ic ia t c ă s ă ­to r ia f r a ţ i lo r gem eni Roy C a lv in S ebrin g ţi Ray A lw in S ebrin g . cu su ro rile gem ene Louise ţ i Lois C oa ts .C ă s ă to r ia s'a fâ c u t, in urm a unui anunţ fn z ia r . A tâ t t in e r ii c â t ţ i t in e re le au c â te 22 de an i.

CALENDA1707. Se urcă pe tronu l M o l­dovei M iha îl Racovifă.1886. f com pozitoru l ungur Frani Liszt, în Beyreuth (*1 8 1 1 ).1906. t tr ib unu l Sever loan Axente (*1821)1914. f asasinat ora to ru l şi po ­liticianul francez Jean Jaures (*1859) (a lă tu ra t c h ip u l).

1798. In lupta navală ~dela A- bukir am ira lu l Nelson distruge flota franceză.1907. | prc/fesorul şi juristu l ro ­mân Ştefan C . Şendrea (*184 2 ). 1914. Germania declară răsboi Rusiei : începutu l răsboiu lu i mon­dial.1934. f M areşalu l Paul H in- denburg de Beneckendorf. (a lă ­turat ch ipu l) ( * I 847).

o f

216. înainte de C hr, H ann iba l învinge pe Romani la Cannae, 1868, * la A tena Constantin, regele G rec ie i ( f 1923).1931. f profesorul Ştefan Lon- ginescu ( * 1865),1932. f fostu l cancelar austriac d. Ignaz Seipel, în Viena (*1876) (alăturat c h ip u l).

1492. C olum b pleacă din Paloş (Andaluzia), în prim a că lă to rie pentru găsirea unui drum spre India pe la apus, care-l va duce la descoperirea A m eric iu 1769. S’a născut la A jacc io Napoleon I Buonaparte.1872. * regele Hoakon V II al Norvegiei, în C harlo tten lund lângă Kopenhaga.1895. f botanistu l român Di- mitrie Brândza (*1846) (a lă tu ra t chipul).

1860. * S criito ru l Knut Hamsun, in Gudbrandsol ( f 1935) (a lă ­turat ch ipu l).1875. f poetul de basme Hans Christian Andersen, în C open­haga (* 1805).1889. } Poeta Veronica M ic le (* 1853).1914. Anglia declară răsboi Germaniei.1930. f C om pozitoru l S ieg fried Wagner, în Beyreuth ( * 1869).

1660. f p ic to ru l spaniol Velas­quez în M adrid ( * 1599) (a lă ­turat chipul).1835. * profesorul român C on­stantin Erbiceanu ( f 1913)1836. * po litic ia nu l r o m â n Anastase Stolojan ( f 1901).1914. M u n t e n e g r u declară răsboi Austro-Ungariei. Austro- Ungaria declară răsboi Rusiei. 1923. f filo logu l ceh Vratoslav lagic membru onorar al A cade ­miei române ( * 1848).

1651. * scriitoru l f r a n c e z François Fénelon de la M othe la Cambrai ( f 1715) (a lă tu ra t chipul).1854. * prof. D ragom ir Deme- trescu ( f 1926).1879. ) profesorul Ştefan M ic le (* 1820).1887. f scriitorul, ju ris tu l şi politicianul r o m â n Gheorghe Crefeanu (* 1829).1914. Serbia declară răsboi Germaniei.

V E R O N IC A M IC L Ede AL. IORDAN

La mănăstirea Văratic dîn judeţu l Neamţ, unde se dusese spre a-şi petrece vacanţa, poeta Veronica M ic le a m urit de o congestie cerebrală, în ziua de 4 August 1889. Sfârşitul ei neprevăzut a pus capăt unei v ie ţi ce ar f i tre b u it să meargă numai pe căi însorite, cunoscând darurile cu care această fem ee era înzestrată de natură ; glasul sorţii şi oamenii din juru-i, i-au um brit însă tra iu l, făcând-o să cunoască amărăciuni destule. C hiar şi dragostea pe care Veronica M ic le a nu trit-o pentru genialul Eminescu, i-a adus nu numai extazul sublimului ei sentim ent ci şi mult sbucium sufletesc care a făcut-o să s c r ie : „C in e poate zice că iubirea, acea gingaşe sim ţire ce leagă două inim i împreună, acea scântee divină, ce dă naştere a tâ to r fa p te m ăreţe şi sublime, iub irea care subjugă lumea întreagă, poate să devină numai pentru mine o rătăcire, o degradare, o c rim ă"!...Veronica M ic le s'a născut în judeţu l Năsăud în ziua de 22 A p rilie 1850. In A rdea l n'a stat decât până la vârsta de 2 ani, când p ă rin ţii săi, Ana şi llie Câmpeanu s'au s tab ilit la laşi. Tatăl său murind încurând, Veronica a crescut prin îng rijir ile mamei sale, care s'a s trădu it să-i dea o educaţie aleasă, înscrîind-o după absolvirea cursului prim ar, la şcoala centrală de fe te , din acea loca lita te.Ca şcolăriţă Veronica era una din cele mai bune eleve, da to rită unei in te ligen ţe vii care o ajuta să prindă cu înlesnire lec ţiile . In anul 1863, la examenul de fine de an, profesorul universitar Ştefan M icle, care se afla în comisiunea examinatoare, îndrăgos- tindu-se de gingaşa făp tură şi de râsul cristalin al Veronicăî, o ceru în căsătorie dela mama sa. Aceasta, entuziasmată de situaţia socială' şî materia lă a lui M icle, nu vru să ţină seamă de cei 28 de ani, care o despărţeau pe copila sa, de profesorul universitar şî o determ ină să-i accepte propunerea.Frumoasă, tânără, v ioaie şi in te ligentă, desigur că Veronica a înseninat restul zilelor tăvarăşului ei de viaţă, care până la moarte i-a a ră ta t o încredere oarbă şi un nem ărgin it respect. Fatalitatea însă a vrut ca în inima ei să se aprindă scânteea sfin te i iub iri pentru poetu l M iha il Emînescu, care-i robise inima, încă înainte de a-l cunoaşte, prin înălţimea gând irii poeziilor sale şi prin armonia cuvin te lor în care şi le sculpta. In paginile „C o n vo rb ir ilo r lite ra re " şi ale „F a m ilie i” ea îi urmăreşte cu nesaţ pub lica ţiile , apoi în tr'o zî zărind po rtre tu l poetului în casa lui Titu Maiorescu îşi dă seama de sim ţirea tain ică ce i-a ro b it sufletul şi pe care o va mărturisi mai târziu în poezia în titu la tă „La po rtre tu l unui p o e t” . C ăci în acea vreme Veronica făcea deja parte d in tre m ânuitorii de condei publicând chiar câteva nuvele în „C u rie ru l Român" sub pseudonimul Corina.In anul 1873 plecând la Viena împreună cu soţul său îl cunoaşte pe p o e t ; după acest an, el revine la laşi şi vizitează, împreună cu ce ila lţi membri ai Soc. Junimea salonul lite ra r al Veronîcăi, cuprins şi el de dragoste pentru ferm ecătoarea poe+ă. In toamna anului 1877, Eminescu părăseşte laşii chemat ia Bucureşti ca redactor ia „T im pu l". Scrisorile pe care cei doi îndrăgostiţi şi Ie tr im it, vorbesc a tâ t de intensitatea s im ţăm inte lor lor, câ t şi d e stima pe care amândoi o păstrau bătrânului soţ al Veronicăî.In toamna anului 1879 Ştefan M ic le se stinse, răpus de o răceală contracta tă în tim pu l unei vânători, lăsând pe soţia sa singură, fără o s ituaţie materială prea strălucită, care să o lipsească de grija educaţie i celor două fe t iţe ale lor, V irg in ia şî Valeria. Ea totuşi luptă cu îndârjire, îndurerată de p ierderea suferită prin moartea soţului ei. Venind la Bucureşti se reîntâlneşte cu Eminescu şi dragostea lor se aprinde cu to t mai mare patim ă. Versurile poetu lu i vorbesc a tâ t de c lipe le lor de fe ric ire , câ t şi de cele în care îndoiala îi sbucîumă sufletul. Căci Veronica cuprinzând în ochii m in ţii înălţim ea în care genialul său iu b it planează, îl asea­mănă cu o piram idă ce va rămâne peste veacuri şî de aceea îi spune :

„Ş i doreşti, a mea iub ire ... prin iub ire pân' la tine,„Să ajung şi a mea soartă azi de soarta ta s'o le g ;„C um să fac când eu micimea îm i cunosc a tâ t de bine,„C ând măreaţa ta fiin ţă poate nici n 'o în ţe leg ?

Şi aceste versuri ca şî toa te cele la lte pub lica te în „C u rie ru l Român", „C olum na lui T ra ian" şî „C o n vo rb ir i L ite ra re " cuprind o notă de accentuat lirism, în care cu multă gingăşie şi s incerita te poeta îşi înfăţişează sentim entele. Deasemenea e de necontestat fap tu l că Veronica M icle , a fost marea inspiratoare a lui Eminescu, aşa după cum a fost scriitoarea G eorge Sand pentru Musset, gingaşa Beatrîce pentru Oante şi fru m o s-* Laura pentru Petrarca, fa p t care rezultă dîn însăşi mărturisirea pe care i-o face p o e tu l: „Ceea-ce era mai adânc, mai ascuns în sufletul meu, p riv irea ta |e-a scos la lumina z ile i” .—

KONIOL idealul colorant de păr al doamnei elegante

nascutmor*

S E Z O N U L

V O I A J U L U IPlacând la băi iau in excursii nu ui- teft flaconul cu

A l c o o l de M e n t h e deR i c q I k sVă fereşte de in­digestii, crampe de stomac, grea- fă, amefeli, răul de mare.Alcool de Menthe

de S ic«;*** sa nu lipsească din «nisa

dv. de voiaj. .._ _ _ _ _ _ _ _ _

Î N C Ă T U Ş A T Ă D E R E U M A T IS M

A în cep u t în genunchi, s ’a tran sm is la braţe,

ceafă şi spateSurpriza provocată de efec­

tul lui KruschenCaracteristica reumatismului 'D3te

că se furişează pe nestmţilte — ca şi bătrâneţea — şl, fără, să-ţi dai seama, Tă un moment dait te po­meneşti ou1 totul în posesiunea inamicului-1, oare este acidul uric. Ia tă ce i s’a întâmplat acestei doamne : —

„Am suferit pentru prftraa oară die qeumaifsm acum zece ani”, ne scrie ea. „A început în genunchiul stâng şi în gleznă cane s’au um- jflat iar- durerile m’au silit să merg şchioaeâ. Şi' să mă vait mereu. A- poi am ¿iinţit reumatismul în braţul drept, aşa că numai' pu­team dormi noaptea. Durer>ie au devenit diii ce în ce mai violente şi s ’au transmis deodată la cea­fă, um/eri şi spate. AtacurEle dure* roass dureau de obiceDu trei până la patru zile. Reumatismul deve­nise general şi nu puteam ridiîcal braitele fără să gem. Am cum- pă.ufiit un fiacon de Sels Kruschen, l’ant» luait şi efectul lufi m ’a sur- pri® Durerile au încetat, ener- gua m i-a revenit şi acum lucrez ou mafj multă putere. Am crezut că v o d u deveni invalidă ş; că voiu îmbătrâni înainte de vreme; dar nenorocirile acestea mu s ’au în­tâmplat şi) acum sunt vioaie şi viguroasă încât pot să-nfc văd de oasă, de bărbat şi de tren băieţi ai mei, ceeace datorez făiră iitei o în­doială produsului KÎeusichun”. iD -na E. M. G.)

Sels Kruschen micşorează mat intâju vărfuirite asciuiţâte ale cris- talellelor de acid uric — ¿ari pro­voacă durerile reumatice — al a- poi fe dzolvă cu totul.

Sells Kruschen se vând in mai muie do 120 ţări şi se pot obţine acum şi In România la toate far-

’maollie şi d rogherie ou preţul de 95 Jei flaconul.

Doamnelor, DomnişoarelorPentru prim a dată în far« noastră * ‘a pus la dispozifia pub licu lu i femenîn, un m ijloc nou f i modern de « -fi în­g r ij i higiena lunară.

T A L E X„TA L E X " e bandaju l h ig len ic car« corespunde tu tu ro r cerin ţe lo r ;Fiind făcu t din vata de celuloză cea mai fină. e fo a r te ab sorbant şi oferă p ro te e fle s igură.G ra fie nenumăratelor stre turi de vată şi da to rită unui p r o c e d e u - special „TALEX ” e desodorant.Bandajul „TALEX" vă dispensează de s p ă la t, după tn trebu in fare se poate arde, sau tă ia t in bucăfi se disolvă in apă. Fiind e ftin e la indemâna tu tu ro r. Ideal pentru acasă, birou, v ile g ia tu r i, şcoală etc.In cu tii de 6 şi l'2 bandaje.La principa le le farm acii, drogu.eril şi parfum erii.

Pag. ’ 3

'o— / (p L U L UNEI CREME DE PIELE este simplu. Totuşi, este absolut necesar-ca ea să pătrundă adânc în porii p ie lii, până la cjermă*) partea dedesubt a epiderm ii, pentru a-i menţine vigoarea, ferm itatea. EUKUTOL este o cremă care apără pielea. Ingredientele care o compun sunt de natură organică, de aceia ea este uşor asim ilată de celulele derm ii, pe care le întăreşte, în trebu in ţând EUKUTOL, procuraţi epiderm ii toate substanţele de care are nevoie pentru a se menţine tânără, fermă şi catife lată.

*) Pielea se compune din două părţi: una vizibilă, epiderma, şi alta invizi­bilă, derma. Atât timp cât derma îşi m enţine vigoarea, fermitatea, tenul este ferit de sbărcituri; trebuie deci să faceţi totul pentru a menţine fer­mitatea dermii.

CEL MAI BUN TONIC AL EPIDERMII