anglia sec xx

5
Secolul XX Guvernarea britanică a lui Sir Henry Campbell- Bannerman, care a ocupat funcția de premier din 1905, a urmărit un mai puțin imperialism activ. Marea Britanie a acordat autoguvernarea în Transvaal și Orania, în 1907, deschizând drumul înființării Uniunii Sud-Africane în 1910. Primul Război Mondial și apogeul Imperiului Britanic În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), Imperiul Britanic a rămas în mare parte unit. Dominioanele, cărora li s-au acordat autoguvernarea, au fost cele mai loiale britanicilor încă de la început, excepție făcând un mic incident legat de înăbușirea revoltei burilor din 1914. Totuși, rebeliunea din Irlanda din 1916, a marcat începutul creșterii dorinței de independență a multor colonii. Trupele din țările dominioane au fost importante în Primul Război Mondial, dar pierderile umane au crescut după 1916, slăbind loialitatea față de britanici. Serviciul militar obligatoriu a fost respins de cetățenii din Australia și mai puternic de cei din provincia Quebec a Canadei. Războiul s-a extins într-o mare parte a Imperiului Britanic. Tratatul de la Versailles din 1919, dădea Marii Britanii cea mai mare parte din coloniile germane din Africa, în timp ce prăbușirea Imperiului Otoman în Orientul Mijlociu, au condus pe britanici la obținerea Palestinei și a Irak-ului, în 1918. Totuși, războiul a întărit sprijinul pentru mișcările naționaliste din colonii, și guvernarea britanică nu a putut găsi soluția opririi acestui trend. După Primul Război Mondial, Marea Britanie era ruinată, iar imperiul

Upload: diana-draghici

Post on 14-Nov-2015

3 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

history

TRANSCRIPT

Secolul XXGuvernarea britanic a luiSir Henry Campbell-Bannerman, care a ocupat funcia de premier din 1905, a urmrit un mai puin imperialism activ. Marea Britanie a acordat autoguvernarea n Transvaal i Orania, n 1907, deschiznd drumul nfiinrii Uniunii Sud-Africane n 1910.

Primul Rzboi Mondial i apogeul Imperiului Britanicn timpulPrimului Rzboi Mondial(1914-1918), Imperiul Britanic a rmas n mare parte unit.Dominioanele, crora li s-au acordat autoguvernarea, au fost cele mai loiale britanicilor nc de la nceput, excepie fcnd un mic incident legat de nbuirea revoltei burilor din 1914. Totui, rebeliunea din Irlanda din 1916, a marcat nceputul creterii dorinei de independen a multor colonii. Trupele din rile dominioane au fost importante n Primul Rzboi Mondial, dar pierderile umane au crescut dup 1916, slbind loialitatea fa de britanici. Serviciul militar obligatoriu a fost respins de cetenii din Australia i mai puternic de cei din provinciaQuebeca Canadei.

Rzboiul s-a extins ntr-o mare parte a Imperiului Britanic.Tratatul de la Versaillesdin 1919, ddea Marii Britanii cea mai mare parte din coloniile germane din Africa, n timp ce prbuirea Imperiului Otoman n Orientul Mijlociu, au condus pe britanici la obinereaPalestineii aIrak-ului, n 1918.

Totui, rzboiul a ntrit sprijinul pentru micrile naionaliste din colonii, i guvernarea britanic nu a putut gsi soluia opririi acestui trend. Dup Primul Rzboi Mondial, Marea Britanie era ruinat, iar imperiul su prea extins. n consecin, ntre 1920-1930, britanicii au cutat soluii politice ce ar putea mbina simultan reducerea teritorial a imperiului i, totodat, oprirea riscului dezintegrrii sale. Astfel, a acordat Egiptului independena, n 1922, i Irakului, n 1932. Cererile Dominioanelor pentru autonomie constituional total au fost recunoscute prinStatutul de la Westminster, n 1931, care elimina ntregul control al Parlamentului Britanic asupra guvernului din dominioane. Statutul nfiinaComunitatea britanic de Naiuni, asociaie a unor state independente, egale i unite, supuse totui Coroanei Britanice. Dup Revoluia Irlandez (1912-1922), sudului Irlandei i s-a acordat statutul de dominion, sub denumirea de Statul Irlandez Independent, dei, n 1937, s-a desprins din imperiu i s-a proclamatIrlanda.

Nemulumirea fa de conducerea britanic n India, a crescut de-a lungul acestei perioade, culminnd cu Masacrul de la Amritsar, n urma cruia armata britanic a deschis focul asupra demonstranilor, omornd aproape 400 dintre ei. Dei guvernmntul colonial britanic a adoptat reforme n 1919 i 1935, tensiunile au rmas la cote ridicate. n coloniile africane, britanicii nu aveau nc o opoziie naionalist puternic, ceea ce le-a permis s-i concentreze eforturile pe administrarea coloniilor, prin intermediul populaiei indigene din instituiile locale. Ocazional, a existat o rezisten african fa de controlul colonial, n special acolo unde britanicii impuneau noi taxe, sau cnd interveneau n tradiiile locale.

DecolonizareaDac Imperiul Britanic se meninea ntr-un echilibru fragil n 1939,Al Doilea Rzboi Mondial(1939-1945) l va rsturna. Posesiunile britanice, inclusiv Hong Kong i Birmania, au fost cucerite de Japonia. A existat o revolt n India, n 1942, i civa disideni n armata indian.

Dei India britanic a avut o contribuie important la efortul de rzboi al aliailor, n 1945, guvernul colonial britanic din India folosea nc fora.

Dominioanele intraser n rzboi alturi de Marea Britanie n 1939, dar cu toate acestea i rezervau dreptul de a stabili natura i limitele participrii lor la efortul de rzboi.

n coloniile aflate sub directa dominaie britanic, n special n cele din Africa i Caraibe, guvernarea britanic ncerca s dezvolte o imagine pozitiv despre rzboi, promind colonitilor c lupt n interesul libertii.

Actele coloniale pentru dezvoltare i prosperitate au fost adoptate n 1940 respectiv 1945, i primul ministruWinston Churchills-a alturat demersului preedintelui americanFranklin Delano Rooseveltn semnareaCartei Atlanticuluin 1941, n care se recunotea dreptul popoarelor la autodeterminare.

n vreme ce Marea Britanie era victorioas pe fronturile pe lupt, promisiunile fcute coloniilor, pentru a stimula mobilizarea acestora, va grbi sfritul imperiului su.

Rezultatul acestor aciuni avea s fie vzut curnd n Asia, unde India iPakistani-au ctigat independena, n 1947, iarCeylon(Sri Lanka) iBirmania, n 1948. Doar Birmania nu a rmas n Commonwealth.

Toate posesiunile asiatice britanice i-au ctigat independena, cu excepia Hong-Kong -ului care a rmas sub control britanic i dup 1950, fiind retrocedat ulterior Chinei, n 1997.

n 1948, Marea Britanie mai avea sub controlul propriu Palestina i Africa. Ea i-a asumat rspunderea c va acorda curnd autoguvernarea acestora. Tulburrile din Accra din februarie 1948 au forat tranziia relativ rapid n Coasta de Aur, care n 1957 a devenit o naiune independent sub numele deGhana.

n anii 1950, guvernul britanic a recunoscut vntul schimbrii din Africa, i multe naiuni africane i-au obinut independena la sfritul anilor 1950 i nceputul anilor 1960:Sudan(1956),Nigeria(1960),Sierra Leone(1961),Tanganika(1961, mai trziuTanzania),Uganda(1962),Kenya(1963),Malawi(1964),Gambia(1965),Botswana(1966) iSwaziland(1968).

n aceste ri, transferul de putere s-a fcut n cea mai mare parte panic, cu excepia Rhodesiei, unde revoltele colonitilor albi au generat un rzboi de gheril, nainte caZimbabwes fiineze legal, din 1980.

Nu au existat astfel de probleme n Indiile de Vest, dei o mulime de insule i-au ctigat independena n mod separat, nu a fost viabil uniunea ntre ele.JamaicaiTrinidad Tobagoau devenit independente, n 1962, i alte insule le-au urmat exemplul.

De-a lungul acestui proces, guvernele britanice nu s-au opus decolonizrii, deoarece transferul de putere s-a fcut ctre regimuri politice panice, n circumstane ce nu umileau demnitatea naional. Cnd prestigiul britanic a fost lezat, ca n rzboiul cu Argentina pentruinsulele Falkland(insulele Malvine), n 1982, rspunsul a fost unul pe msur, adic militar.

Sfritul imperiului, a adus n prim plan Comunitatea de Naiuni, organizaie multietnic de state independente, egale ntre ele, cu o utilitate modest, dar n general cu sentimente de cooperare.

Astzi, 54 de naiuni fac parte din Comunitatea de Naiuni, i chiar acele state care au prsit n trecut organizaia, pentru un motiv sau altul, ( de pild, Africa de Sud i Pakistan), au gsit de cuviin s se rentoarc n comunitate.