Nocturnele compozitorului, 21 la număr, au ca şi exemplu nocturnele scrise de compozitorul englez J: Field. Tempoul nocturnelor chopiniene este în general unul rar sau moderat, unele dintre ele având părţile din mijloc foarte agitate sau mult mai repezi. În general acompaniamentul din mâna stângă este unul de o mişcare continuă, fiind specifice repetiţiile, revenirile. Ornamentica este una deosebit de bogată, făcând parte organică din melodie. Linia melodică este presărată adesea cu formule ritmice deosebite cum ar fi triolet,, cvartolet, cvintelot septolet sau altele. Din punct de vedere al formei, nocturnele sunt variate, de la forme bistrofice cum ar fi op.72 nr 1, mi minor sau op. 27. nr 2 sau forme tristrofice: op 27, nr 1, op.9. nr2.Nocturne precum op.9. nr 2 cu structură tristrofică are şi o codă de o întindere destul de mare.Formele pentastofice sunt şi ele prezente în nocturne cum ar fi op.9. nr1 sau op 15. nr 2.Forme mai deosebite găsim în op 32.nr1 în Si major acasta avînd o scriitură bistrofică c u variaţiuni din care partea B are aspectul unei fabtezii care se termină cu o cadenţă improvizatorică. Părţi de factura unei fantezii găsim şi în alte nocturne cum ar fi op 48.nr2 în fa diez minor sau op.62. nr2 în Mi major. În general construcţia părşilor şi întinderea lor este foarte variată construcţiile simetrice fiind foarte puţine în ceea ce priveşte nocturnele.Nocturnele lui Chopin , precum şi întreaga creaţie a compozitorului ocupă un loc aparte în creaţia muzicală universală prin originalitatea ei, prin bogăţia de sentimente pe care o reflectă, prin expresivitatea melodică care se regăseşte în aceasta.