anatomia patologica a animalelor - aparatul digestiv

7/17/2019 Anatomia patologica a animalelor - Aparatul Digestiv

http://slidepdf.com/reader/full/anatomia-patologica-a-animalelor-aparatul-digestiv 1/52

APARATUL DIGESTIV

Aparatul digestiv la animale este format, chiar dacă prezintă caracteristici

morfofiziologice importante la diversele specii de mamifere şi păsări, din tubul digestiv şi

glandele anexe, ambele componente principale având rol la fel de important în realizarea

digestiei.

TUBUL DIGESTIV

Tubul digestiv este constituit descriptiv din tubul digestiv prediafragmatic (cavitate

bucală → faringe → esofag şi tubul digestiv postdiafragmatic sau tubul gastrointestinal

(stomac → intestin.

Tubul digestiv prediafragmatic nu prezintă particularită!i anatomice deosebite în seria

animală cu e"cep!ia cavită!ii bucale şi a esofagului (apari!ia ingluviei la păsări.

#tomacul este un organ unic la ma$oritatea speciilor, bicompartimentat la păsări şi

pluricompartimentat la ierbivorele rumegătoare.

%ntestinul este segmentat în intestinul sub!ire (duoden → $e$un → ileon şi intestinul gros

(cecum → colon → rect.

CAVITATEA BUCALĂ

&avitatea bucală este segmentul ini!ial al tubului digestiv şi are rol în prehensiunea,

mastica!ia şi înmuierea par!ială a alimentelor, toate acestea finalizându'se prin formarea bolului

alimentar.

n contact direct cu mediul ambiant, cavitatea bucală este agresată de to!i agen!ii patogeni

ce pătrund în organism pe cale digestivă.

EXAMINARE NECROPSICĂ

&avitatea bucală se e"aminează par!ial în timpul e"amenului e"terior, când se pot

vizualiza doar fa!a internă a buzelor şi şan!urile gingivolabiale. #ectoarele mucoasei bucale se

pot e"amina în totalitate doar după eviscerarea limbii (şi a organelor buco )cervico )toracice.

1



*a e"aminarea mucoasei bucale se urmăresc aspectele de culoare, depozitele de

suprafa!ă, corpii străini, forma!iunile patologice şi oricare altă deviere de la normal.

MODIFICĂRI POSTMORTALE

Autoliza cadaverică a mucoasei bucale apare relativ precoce şi se traduce prin

acumularea la suprafa!a acesteia a unui depozit semifluid, albicios, abundent la păsări, cu fals

aspect de catar.

Imbibiţia !mo"lobi#i$% imprimă mucoasei bucale, la cadavrele vechi, o culoare roşie '

vişinie sau roşie ' albăstruie.

Am&'!#t!l! (!#ta'! pe marginile limbii pot să apară la toate speciile în cazul rigidită!ii

postmortale prelungite.

U)$a'!a ma'"i#ilo' limbii este observată la carnivore, mai ales la canivorele conservate

prin congelare.Ou%l! şi la'*!l! (i&t!'!lo' se observă frecvent la cadavrele păstrate în mediul e"terior,

în sezonul cald.

LE+IUNILE CAVITĂ,II BUCALE

I- TULBURĂRI DE CRE.TERE TISULARĂ

+. Ma$'o)tomia şi mi$'o)tomia sunt tulburări de deschidere a gurii, peste şi, respectiv, subnormal.

. B'ai"#atia /b'ai"#ati)mul0 constă în ma"ilare mai scurte decât normal.

-. P'o"#atia /&'o"#ati)mul0 reprezintă dezvoltarea peste normal a ma"ilarelor.

. C!ilo)$i)i) sau buza (! i!&u'!, constă în lipsa de unire a mugurilor buzelor şi apare mai

frecvent la buza superioară.

/. G#ato)$i)i) ) sudura incompletă a ma"ilarelor.

0. C!ilo"#ato)$i)i) ) lipsa de unire a buzelor şi a ma"ilarelor.

1. Palato)$i)i) reprezintă lipsa de unire a lamelor palatului şi apari!ia unei fante palatine de

legătură între cavită!ile bucală şi nazale.

*eziunea apare ca malforma!ie la2

' pisici3

' câini (4oston Terrier3

2



' bovinele din rasa &harolaise3 la acestea fanta palatină apare în general în asocia!ie cu o

anomalie a $onc!iunilor neuromusculare care induce o hiperfle"iune a e"tremită!ii membrelor,

sindrom denumit a't'o"'i&oz% 1 &alato)$i)i) sau SAP (&respeau 5., +667.

*eziunea este de multe ori compatibilă cu via!a, dar în cazul unei deschideri palatine

largi, palatoschisis se poate complica cu bronhopneumonia ab ingestis alimentară.

7. Cam&ilo"#aţia sau $om&ila"#ati)mul este rar întâlnită la păsări şi constă în

încrucişarea valvelor ciocului i dezvoltarea e"agerată şi incurbarea în $os a valvei superioare aș

ciocului3 aceste anomalii sunt grave prin împiedicarea prehensiunii fura$elor.

6. Tulbu'%'il! (! (!z*olta'! al! limbii2 apar cu determinism ereditar sau congenital,

cele mai frecvente fiind2

' a"lo)ia ) lipsa limbii3

' i&o"lo)ia ) subdezvoltarea limbii3' ma$'o"lo)ia, dezvoltarea e"agerată, a limbii a fost observată la purcei şi trebuie diferen!iată

de tumefac!iile circulatorii sau inflamatorii ale organului3

' "lo)o)$i)i) sau limba bi3i(% este o anomalie rară3

' !&it!lio"!#!za im&!'3!$t% li#"ual% sau limba #!t!(% constă în reducerea dimensiunilor

papilelor dorsale şi a fost descrisă la bovine ) chez la FFPN.

II- TULBURĂRI CIRCULATORII+. Co#"!)tia a$ti*% a mucoasei bucale precede inflama!iile acesteia, se manifestă prin culoare

roşie difuză şi trebuie diferen!iată de imbibi!ia hemoglobinică.

. Co#"!)tia &a)i*% constă în colorarea roşie albăstruie a mucoasei bucale, îndeosebi a celei

linguale.

Cia#oza limbii apare la animale, cu valoare de diagnostic pentru2

' febra catarală malignă sau blu! to#"u! a rumegătoarelor mici, este o orbiviroză descrisă la

bovine şi la capre, mai gravă fiind la cele din urmă3

' hiponiacinoza, pelagra sau boala limbii #!"'!2 este o hipovitaminoză 88 a carnivorelor,

boala fiind mai frecevntă şi mai gravă la pisici, specie predispusă la insuficien!e de metabolizare

a triptofanului3

' cianoza şi apoi necroza vârfului limbii este observată în fusarioto"icoza găinilor3

' moartea prin asfi"ie a mamiferelor.

3



-. I)$!mia mucoasei bucale se traduce prin paliditatea acesteia, poate fi sesizată la nivelul

şan!ului gingivo )labial chiar la e"amenul e"terior al cadavrului şi impune diferen!ierea de

paliditatea animalelor de rentă sanguinizate în abator.

%schemia mucoasei bucale este observată la animale în stări patologice ca2

' hemoragii grave3

' parazitoze hemolitice3

' parvoviroza canină3

' anemia infec!ioasă a pisicilor.

. 4!mo'a"iil! linguale apar ca peteşii în2

' diateza hemoragică3

' anemia infec!ioasă a calului, cu valoare de diagnostic pentru această boală sub forma

hemoragiilor punctiforme pe fa!a ventrală a limbii3' leptospiroza câinilor3

' hipovitaminoza & la câini, cobai şi maimu!e, cu localizare gingivală.

&u dimensiuni mari, hemoragiile bucale apar în urma traumatismelor şi a into"icării cu

substan!e anticoagulante.

III- DISTROFII

9intre tulburările metabolice ale mucoasei şi submucoasei bucale, cele mai frecvente sunt pigmenta!iile patologice, discheratozele şi calcificarea patologică.

+. I$t!'ul este uşor de sesizat chiar la e"aminarea mucoaselor aparente.

. M!la#oza este, la unele rase de câini şi la indivizii adul!i, un proces parafiziologic.

*a câinii bătrâni, melanoza difuză a mucoasei bucale înso!eşte m!la#o(!'mia.

-. O'l!tti gingivale, de culoare #!'a)t'o : into"ica!ia cronică cu plumb.

. 4i&!'$!'atoza mucoasei linguale este e"presia hipoavitaminozei A şi a fost descrisă

la 2

' purcei, ca hipercheratoză a papilelor filiforme şi a marginilor limbii care capătă un aspect

macroscopic dantelat3

' vi!ei, ca noduli miliari cenuşii ' gălbui la baza limbii, urmare a cornificării glandelor salivare

linguale.

4



/. Pa'a$!'atoza, respectiv hiperplazia şi cheratinizarea insuficientă a epiteliului

mucoasei linguale este observată la2

' taurine, în into"ica!ia cu naftaleni clora!i3

' suine, produsă de caren!a în zinc ) &a'a$!'atoza (i!t!ti$%.

0. Cal$i3i$a'!a &atolo"i$% a fost observată în corionul mucoasei linguale sub forma aşa'

numitei calcinosis circumscripta, în asocia!ie cu acelaşi proces patologic cutanat.

*eziunea, observată mai frecvent la câini şi bovine, constă în precipitate calcare

pseudonodulare plasate mai ales pe marginile limbii-

IV- INFLAMA,II

%nflama!iile mucoasei bucale se denumesc cu termenul generic )tomatit%, şi mai e"act,

cu termeni ce subliniază localizarea procesului patologic2' $!ilit% ) inflama!ia zonei mucoase a buzelor3

' "i#"i*it% ) inflama!ia mucoasei gingivale3

' "#atit% ) inflama!ia fe!ei interne a obra$ilor3

' "lo)it% ) inflama!ia limbii3

' &alati#it% ) inflama!ia mucoasei palatine3

' ami"(alit% (to#)ilit% ) inflama!ia amigdalelor3

' a#"i#% ) inflama!ia inelului limfoid din fundul cavită!ii bucale.n literatura de specialitate, stomatitele se clasifică variabil.

Gua'(a F- şi Ma#(!lli G- /56760 şi C'!)&!au F- /56670 propun o clasificare combinată

după localizarea structurală şi etiologia procesului patologic, împăr!ind stomatitele în

)u&!'3i$ial!, &'o3u#(! şi ami"(alit! /Tab!l 5-5-0-

Tab!l 5-5-

Cla)i3i$a'!a )tomatit!lo' (u&% Guarda F 8i !andelli G - /56760 8i

"respeau F - /56670

A

STOMATITE

SUPERFICIALE

4

STOMATITE

PROFUNDE

&

AMIGDALITE

&ATA;A*< A&T%=>4A&%*A;<?@%&B*>A#< TB4@;&B*>A#<8A8B*>A#< =@&;>4A&%*A;<

5



B*&@;>A# 8@*AC;>A#<C;A=B*>DB*

@>%=>5%* (A* 8%#%&%%

Paul I- /56792 566:0 utilizează clasificarea morfologică a stomatitelor, descriind apoifiecare formă etiologia şi manifestarea acesteia3 un loc aparte în această clasificare îl ocupă

stomatita erozivă sau ulcerativă /Tab!l0-

Tab!l

Cla)i3i$a'!a )tomatit!lo' (u&% #aul I /56792 566:0

Stomatit! Cata'al%

S!'oa)%

E'ozi*% /ul$!'ati*%0

P)!u(om!mb'a#oa)%

Pu'ul!#t%

G'a#ulomatoa)%

+. Stomatita $ata'al% se e"teriorizează oarecum stadializat, trecând prin2 %. hiperemia şi

tumefierea mucoasei bucale, %%. acumularea la suprafa!a mucoasei a unui depozit filant albicios şi

%%%. apari!ia unor chişti salivari, ca urmare a compresiunii asupra glandelor salivare realizată de

către hiperplaziile locale din fazele subacută şi cronică.. Stomatita )!'oa)% apare mai rar în forma i#3ilt'ati*% /!(!matoa)%0 a inflama!iei şi

mult mai des în forma *!zi$uloa)%-

n general, din punct de vedere macroscopic inflama!ia are caracteristic formarea unor

*!zi$ul! sau a3t! la suprafa!a mucoasei bucale3 după perioade de timp variabile, acestea se sparg,

elimină un lichid gălbui şi lasă în locul lor eroziuni şi chiar ulcere.

#tomatita veziculoasă este leziune comună mai multor viroze epiteliotrope, unele cu mare

putere de contagiu, aşa cum sunt2' febra aftoasă ' localizarea bucală este o viroză a biongulatelor, produsă de genul

Aphtovirus, care se manifestă morfoclinic prin afte localizate pe fa!a internă a buzelor, gingii şi

suprafa!a dorsală a limbii3

' stomatita veziculoasă, cu manifestare asemănătoare, afectează bovinele, porcul, calul (şi

omul, având în etiologie un Vesiculovirus3

6



' boala veziculară a porcului, produsă de virusul Coxsackie B, cu leziuni asemănătoare

celor din febra aftoasă3

' ectima contagioasă a oilor, produsă de Parapoxvirus, şi de regulă în asocia!ie cu

Fosobacterium necrophorum şi Corynebacterium ovis3

' stomatita veziculoasă a pisicilor cu agent etiologic un Feline Calicivirus (FCV3

-. Stomatit!l! !'ozi*% şi ul$!'ati*% sunt, de fapt, stadiile aceluiaşi proces patologic în

dinamică şi cu aceeaşi etiologie. Dorfopatogeneza inflama!iei include un stadiu ini!ial, cu

pierderi de substan!ă superficială (până la lamina propria şi un stadiu avansat cu pierderi

profunde tisulare şi constituirea ulcerelor.

#tomatita ulcerativă apare foarte frecvent la animale, fie ca formă de evolu!ie a stomatitei

veziculoase, fie ca leziune de sine stătătoare, în următoarele boli la2

' bovine2 ' febra aftoasă3' diareea virotică ) boala mucoaselor (4?9 ) D93

' pesta bovinelor3

' oi şi capre2 ' ectima contagioasă3

' febra catarală malignă3

' purcei, produsă de !taphylococcus hyicus3

' câini2 ' uremie3

' leptospiroză ) sindromul nefritico'uremic3 ' necrobaciloză sau )tomatita ul$!'ati*% a lui Vi#$!#t;

' nocardioza produsă de Nocar"ia asteroi"es3

' blastomociza produsă de Blastomyces "ermati"is3

' trichomonoză.

' pisică2 ' caliciviroză3

' herpesviroza respiratorie3

' tularemia produsă de Francisella tularensis3

' histoplasmoza produsă de #istoplasma capsulatum3

' ulcerul eozinofilic labial al pisicilor, descris în literatura occidentală şi sub

denumirea de Egranulom eozinofilicF, are etiologie neelucidată şi se traduce prin ulcere pe buza

superioară şi pe marginile limbii3 e"amenul histologic eviden!iază numeroase granulocite

eozinofile.

7



. Stomatita (i3t!'oi(% /&)!u(om!mb'a#oa)%0

#e manifestă macroscopic prin depozite de fibrină în cantită!i variabile, relativ bine

ancorate la suprafa!a limbii şi mai superficiale în celelalte sectoare ale mucoasei bucale.

8rincipalele boli în care este observată stomatita difteroidă sunt2

' mamifere2 ' difteria bucală a purceilor, mieilor şi vi!eilor, produsă de Fusobacterium

necrophorim3 la purcei apare în urma tăierii brutale a col!ilor şi lezarea mucoasei gingivale ce

oferă poartă de intrare pentru agentul etiologic, leziunea apărând sub forma unei eroziuni

acoperite cu fibrină şi încon$urate de un inel roşiatic3

' candidoza bucală a purceilor, vi!eilor şi carnivorelor3

' păsări2 ' variolă ) localizarea bucolaringiană, în care apar fie depozite de fibrină în cavitatea

bucală, fie un dop fibrinos în orificiul laringo'traheal3

' pseudopestă3' candidoză3

' trichomonoza porumbeilor.

/. Stomatita &u'ul!#t% apare cel mai frecvent ca o complica!ie a stomatitei erozive din

uremia câinilor, leziunea evoluând cu caracter predominant flegmonos.

9- Glo)ita "'a#ulomatoa)% este cea mai frecventă stomatită proliferativă şi se manifestă

macroscopic, în general, prin noduli de forme şi dimensiuni variabile.

8rincipalele boli în care apare leziunea sunt2' tuberculoza taurinelor, sub forma unor noduli pedicula!i, şi cazeoşi, de regulă asocia!i unei

limforeticulite regională similară3

' tuberculoza papagalilor ) leziuni nodulare cu localizare linguală şi la comisurile ciocului3

' actinobaciloza, mai des întâlnită la taurine şi mai rară la suine, rumegătoarele mici şi pisici3

macroscopic, în actinobaciloza linguală a bovinelor, în faza finală a acesteia, limba este crescută

în volum şi tare la palpare 'Elimba de lemnF, iar pe suprafa!a de sec!iune se observă, pe fondul

unei hiperplazii con$unctive difuză, noduli purulen!i sau calcifica!i3 histologic se observă

aspectele &io"'a#ulomului a$ti#oba$ila'2 centrul necrotic cu o rozetă o"ifilă formată din bacili

(fenomenul #plendore ) Goepli3 o uşoară e"suda!ie neutrofilică şi, la e"terior reac!ia epiteloido

) gigantă.

' dermatofiloza pisicilor, produsă de $ermatophilus congolensis3

' parazitozele inrtamusculare (şi cu localizare linguală3

8



' sarcocistoza la suine, taurine şi ovine3

' trichineloza la suine.

1. Ami"(alit!l!

Amigdalitele sau to#)ilit!l! înso!esc, în aceeaşi formă morfologică, stomatitele, sau apar

ca leziuni primare.

Ami"(alit!l! )!'oa)%2 )!'o!mo'a"i$% şi !mo'a"i$% se întâlnesc la câinii cu $igodie şi

hepatită ;ubath şi la porcii cu pestă clasică-

Ami"(alita 3ib'i#oa)% apare în pasteureloza suinelor, produsă de Pasteurella

haemolytica.

Ami"(alita #!$'oti$%, cu focare de necroză miliare, este observată în antra"ul suinelor.

*eziunea debutează cu inflama!ie edematoasă şi evoluează către o amigdalită necrozantă.

Ami"(alita &u'ul!#t% /&ulta$!!0 este întâlnită în2' caliciviroza pisicilor3

' infec!ia cu !treptococcus pyogenes la câini şi pisici3 agentul etiologic este preluat de la om,

după cum animalele bolnave pot constitui rezervor temporar al infec!iei umane3

' )i#('omul to#)ilit% 1 !#(o$a'(it% al câinelui, produs de streptococi şi stafilococi la câinii

brahicefalici de +' - ani şi tradus prin amigdalită necrotico )purulentă şi endocardită

ulcerovegetantă cu localizare valvulară.

V- TUMORI

+. Pa&ilomul este întâlnit la câine, cal şi iepure, de obicei sub forma papilomatozei

bucale (tumoră benignă cu creştere multicentrică, având etiologie virală.

*a câini &a&ilomatoza bu$al% se manifestă prin tumori maronii, de mărimi variabile, cu

bază sesilă sau pediculată şi localizări gingivale şi la nivelul $onc!iunii muco' cutanate a buzei.

*eziunea are în etiologie un Canine %ral Papillomavirus, pentru etiologia virală a

tumorii pledând atât creşterea multicentrică cât şi vârsta relativ coborâtă, de ' / luni, la care a

fost descrisă boala /O&'!a# O-+-2 Do(a# C-2 <:::0-

. Am!lobla)tomul sau ama(a#ti#omul, descris la vacă, este o tumoră benignă sau cu

malignitate limitată, ce are ca punct de plecare suportul osos al cavită!ii bucale, cel mai frecvent

mandibula.

9



Dacroscopic, tumora are creştere e"pansivă şi a$unge la dimensiuni impresionante,

putând înlocui dantura din zona afectată.

Gistologic, pe fondul unei strome colagenizate se observă insule de celule tumorale care,

la suprafa!a acestora capătă un aspect cubic sau cilindric.

Ameloblastomul apare ca tumoră primară, dar poate constitui complica!ia unui epulis.

-. E&uli) sau i&!'&lazia 3ib'oa)% &!'io(o#tal% este o tumoră benignă, dar care poate

recidiva după e"tirpare, a câinilor 4o"eri, 4uldogi şi 4oston Terrier.

Dacroscopic, tumorile apar solitare sau multiple, plasate pe mucoasa gingivală, bine

implantate şi cu aspect pronun!at conopidiform.

. E&it!liomul )&i#o$!lula' /)$*amo$!lula'0 a fost dignosticat, cu localizare linguală la

pisică şi gingivală şi palatină la câini, bovine şi cai.

Tumora produce frecvent metastaze în limfonodurile regionale şi are o creştere invazivăşi distructivă, ducând la deformări ale ma"ilarelor, oaselor nazale şi orbitelor.

/. M!la#omul mali"# are localizări palatine şi gingivale, la câinii cu mucoasa bucală

pigmentată (&ocHer, &aniche.

Tumora are malignitate ridicată, metastazând precoce în limfonodurile locale şi pulmoni.

0. Tumo'a *!#!'ia#% t'a#)mi)ibil% sau )a'$omul lui Sti$=!', apare prin lins, de la

nivelul organului copulator şi are acelaşi aspect eflorescent ca şi tumora de origine.

LE+IUNILE APARATULUI DENTAR


Tulburările de dezvoltare ale din!ilor sunt foarte numeroase şi de importan!ă patologică

variabilă, cele mai frecvente fiind2

' oli"o(o#ţia ) din!i mai pu!ini decât normalul3

' &oli(o#ţia ) din!i supranumerari3 ambele anomalii numerice ale din!ilor constituie cauze ale

eliminării câinilor de rasă de la reproduc!ie, acestea fiind transmise vertical3

' $'!8t!'!a !>a"!'at% a din!ilor apare la speciile ipselodonte ( cu creştere dentară

permenentă, mai ales la rozătoare3

' )i#o(o#ţia ) sudarea din!ilor vecini3

' (ia)t!ma sau diastasi dentium constă în apari!ia unor spa!ii libere între din!i, în condi!iile

danturii normale numeric (a nu se confunda cu oligodon!ia3

10



' im&la#ta'!a !$to&i$% a din!ilor, de regulă pe fa!a internă a arcadei dentare3

' (!*iaţiil! (! &oziţi!, se observă la incisivii de pe aceeaşi tablă dentară, care apar nealinia!i3

' i&o&lazia )malţului (!#ta' apare atât congenital cât şi dobândit, la cai şi la câinii tineri

bolnavi de $igodie3 leziunea constă în lipsa par!ială sau totală a smal!ului, urmată de tocirea

foarte rapidă şi apoi căderea din!ilor.

II- DISTROFII

&ele mai importante o(o#to(i)t'o3ii sunt cele pigmentare, tartrul şi caria.

+. I$t!'ul produce o colorare gălbuie a denti!iei.

. Po'3i'ia constă în depunerea porfirinelor, cromoproteine sintetizate în mitocondriile

eritroblastelor şi ale hepatocitelor şi incluse apoi în structura hemului, grupul prostetic al

hemoglobinei şi mioglobinei.8orfiria, urmarea dereglării sintezei porfirinelor, este mai frecventă la bovine şi suine,

mai rară la câine şi constă în colorarea brună sau roşie purpurie a din!ilor ( pink tooth "isease.

*eziunea dentară apare ca manifestare secundară a o)t!o!mo$'omatoz!i sau boala oa)!lo'

*!'zi-

-. Ta't'ul (!#ta' este un precipitat organic comple" care apare mai frecvent la cai, câini şi

ovine (la toate aceste specii mult mai rar decât la om, sub forma unui depozit dur, maroniu )

negricios, la baza tablei dentare.Acesta este constituit predominant din carbonat de calciu la cai şi fosfat de calciu la câini.

8unctul de plecare al constituirii tartrului dentar este aşa numita Ematerie albăF, un

amestec de proteine salivare, celule epiteliale descuamate, leucocite şi bacterii, care se formează

la baza din!ilor şi se reînnoieşte continuu.

. Ca'ia (!#ta'% reprezintă un proces de distrugere a dintelui prin mecanisme de decalcifiere şi

de necroză, întâlnit mai frecvent la primate, cal şi rumegătoare, mai rar la carnivore.

&auzele principale ale cariei sunt2

' caren!e în macro' şi microelemente3

' alimenta!ia hiperglucidică3

' diverşi factori to"ici3

' predispozi!ie genetică.

11



n morfopatogeneza procesului, care avansează de la suprafa!ă spre zona centrală a

dintelui, se conturează următoarele faze principale2

%. demineralizarea smal!ului dentar, e"teriorizată printr'un punct negricios de +' mm3

%%. constituirea focarului de necroză, de culoare brun verzuie, sensibil şi cu miros

respingător3

%%%. evolu!ia către inflama!ia purulentă şi apoi gangrenoasă a pulpei dentare (pulpită.

III- INFLAMA,II

8ulpa dentară ocupă pseudocavitatea internă a dintelui şi este un !esut la" de origine

mezenchimală, foarte bine vascularizat şi inervat. #ubstan!a sa fundamentală apare ca o masă

hialină cu aspect gelatinos, cu fibre de reticulină şi colagen, odontoblaste şi fibrocite.

+. Pul&ita apare aproape invariabil în urma cariei dentare şi se traduce morfologic printr'o inflama!ie ini!ial edematoasă a trunchiului vasculo )nervos, apoi inflama!ia devine purulentă şi

gangrenoasă, tradusă prin culoarea cenuşiu ) verzuie a spa!iului dentar intern şi miros ihoros.

<- P!'io(o#tita sau &!'io)tita al*!ola'% este inflama!ia peretelui alveolei dentare şi a

gingiei în zona limitrofă şi este observată mai frecvent la câinii bătrâni, cu localizare la canini şi

măselele carnasiere şi ceva mai rar la cai şi bovine, cu localizare la nivelul molarilor.

9erularea procesului patologic urmează următoarele stadii2

%. se produce îngroşarea periostului prin infiltra!ie seroasă3%%. se instituie inflama!ia purulentă a alveolei dentare, uneori cu cantită!i relativ mari de

puroi ) &io'!!a al*!ola'%3

%%%. leziunea se finalizează în două variante2

a. prin retractarea gingiei, descoperirea şi căderea dintelui3

b. printr'o periostită productivă osificantă, tradusă prin adevărate osteofite

ale suportului osos.

LE+IUNILE FARINGELUI

&ele mai importante practic, dintre leziunile laringelui sunt inflama!iile ) 3a'i#"it!l!,

care apar de regulă simultan sau consecutiv stomatitelor şi rinitelor.

12



+. Fa'i#"ita )!'oa)% apare sub forma infiltrativă (edematoasă a inflama!iei, în

pasteurelozele bovinelor şi suinelor.

. Fa'i#"ita )!'o!mo'a"i$% este observată în antra"ul localizat (glosantra" la porci,

câini şi ra!e şi se traduce printr'un edem gelatinos sanguiolent al pere!ilor faringelui şi al

!esuturilor limitrofe.

-. Fa'i#"ita 3ib'i#oa)%, cu aspect pseudomembranos şi mai pu!in difteroid, este intâlnită

în2

' pseudopesta găinilor3

' difteria bucală a purceilor, mieilor şi vi!eilor3

' candidoză la purcei şi carnivore3

' trichomonoza porumbeilor.

. Fa'i#"ia &u'ul!#t% este urmarea infec!iilor cu diverşi germeni piogeni, mai frecventîntâlnită cu etiologie streptococică la cabaline (gurma.

/. Fa'i#"ita "'a#ulomatoa)%, sub forma nodulilor sferici sau ulcera!i este întâlnită la2

' caii cu morvă3

' taurinele cu tuberculoză şi actinobaciloză3

' tineretul mamiferelor, în diverse micoze sistemice.

ESOFAGULEXAMINARE NECROPSICĂ

@sofagul se e"aminează simplu, prin deschidere longitudinală, pe toată lungimea sa, cu

foarfecele, bisturiul sau cu!itul.

MODIFICĂRI POSTMORTALE

Autoliza $a(a*!'i$%, duce la apari!ia unui depozit filant cenuşiu format din produsul

glandelor esofagiene şi structurile parietale interioare descuamate, aspectele macroscopice din

autoliza cadaverică dau un fals aspect de inflama!ie catarală.

LE+IUNILE ESOFAGULUI

I- TULBURĂRI DE DE+VOLTARE TISULARĂ

13



5- At'!zia $o#"!#ital% constă în reducerea unui segment esofagian la un simplu cordon

fibros.

<- A$alazia este lipsa de rela"are a por!iunii esofagiene imediat precardiale (vezi

megaesofagul.

?- Fi)tula !)o3a"o@t'a!al% apare asociat atreziei congenitale.

- 4i&!'&lazia mu)$uloa)!i constă în îngroşarea acesteia prin proliferarea fibrelor

musculare striate din stratul circular intern.

- M!ta&lazia !&i(!'moi(% sau $o'#oa)% a glandelor tubuloacinoase simple din

submucoasa esofagului, constă în cornificarea patologică a epiteliului acinului glandular.

*eziunea este întâlnită (alături de cheratinizarea patologică a altor epitelii în

hipovitaminoza A la păsări.

!acroscopic2 în stadiul final al leziunii, se observă noduli mici, albicioşi, proeminen!i lasuprafa!a mucoasei şi tari la palpare.

*a e"amenul $istologic este caracteristică metaplazia epiteliului glandular secretor într'

un epiteliu stratificat pavimentos cheratinizat. Iesutul cornificat e"foliat se acumulează

progresiv în lumenul acinului glandular, ducând la creşterea e"agerată a volumului acestuia şi la

eviden!ierea lui macroscopică.

9- 4i&!'$!'atoza mucoasei esofagiene a fost observată la bovinele into"icate cu

naftaleni clora!i.- Pa'a$!'atoza epiteliului pavimentos stratificat de tip cornos de la suprafa!a mucoasei

esofagiene este observată la porcii caren!a!i în zinc.

II- TULBURĂRI VOLUMETRICE

?olumul intern al esofagului se poate modifica prin creştere sau diminuare.

+. Dilataţia sau !$tazia accidentală şi reversibilă este produsă de corpi stăini cantona!i temporar şi

îndepărta!i prin manopere e"terne sau interven!ie chirurgicală.

. aboul !)o3a"ia#2 întâlnit ca leziune congenitală la câini şi la bovine, este urmarea unei

malforma!ii vasculare, respectiv persisten!a arcului aortic drept .

=ormal, aorta ia naştere din arcul aortic stâng , dar în cazul acestei malforma!ii aceasta

se dezvoltă din arcul aortic drept, făcând ca esofagul să fie prins într'un inel ine"tensibil ce va

duce la apari!ia în amonte a unei dilata!ii persistente şi progresive denumită abou.

14



?- Di*!'ti$ulii !)o3a"i!#i, leziune ce înso!eşte uneori hiperplazia musculoasei esofagului,

constau în hernierea mucoasei, prin fisuri ale musculoasei, în !esutul periesofagian.

&u denumirea de (i*!'ti$uloz% !)o3a"ia#% este citată, la cabaline, apari!ia unor

diverticuli multipli.

- M!"a!)o3a"ul constă în ectazia prelungită şi progresivă a esofagului, asociată în

timpul vie!ii cu hipocontractibilitate, sau chiar atonie esofagiană şi disfagie consecutivă.

*eziunea este întâlnită, cu determinism congenital, la câini şi la porci, sub forma unei

dilata!ii ireversibile precardiale.

&auza principală a megaesofagului o constituie lipsa de rela"are a segmentului esofagian

imediat precardial, aşa'numita a$alazi! şi, consecutiv, dilata!ia esofagului în amonte3 unii autori

denumesc chiar megaesofagul cu termenul de achalazie.

*a apari!ia megaesofagului mai pot contribui, însă, şi invagina!ia gastroesofagiană, paralizia ple"ului Auerbach sau scăderea rezisten!ei peretelui prin leziuni paraesofagiene.

*eziunea este greu de remediat şi este urmată de disfagie gravă şi bronhopneumonie

gangrenoasă de aspira!ie.

- R!(u$!'!a lum!#ului !)o3a"ia# se poate produce prin trei mecanisme principale2

a. ob)t'u$ţia constă în anularea lumenului prin corpi străini care pot să producă

deşirarea musculoasei şi ruperea peretelui esofagian3

b. )t!#oza sau o$luzia reprezintă diminuarea spa!iului intern prin îngroşarea peretelui înurma esofagitelor proliferative, tumorilor parietale sau a cicatricelor esofagiene (vezi opera!ia de

esofagotomie.

c. $om&'!)iu#!a constă în aplatisarea esofagului prin presiune e"terioară, produsă de

forma!iuni patologice paraesofagiene.

III- INFLAMA,II

E)o3a"it!l! apar la animale fie prin continuitate de la nivelul cavită!ii bucale, fie ca

leziuni primare, cu sediu principal mucoasa esofagiană.

5- E)o3a"it!l! !>)u(ati*! înso!esc stomatitele e"sudative, în primul rând pe acelea cu

etiologie virală.

@sofagita pseudomembranoasă, sub forma unor membrane groase de fibrină pe mucoasa

linguală, faringiană şi esofagiană, este produsă de Can"i"a albicans, la purcei şi la carnivore.

15



<- E)o3a"ita "a#"'!#oa)% apare mai frecvent la câini şi purcei, în urma sonda$elor buco'

esofagiene brutale care duc la traumatisme parietale ce se complică infec!ios cu flora bacteriană

polimorfă vehiculată de la e"terior .

*a e"amenul necropsic se observă focare cenuşii'verzui din care se desprind lambouri

mucoase ce lasă zone ale submucoasei infiltrate hemoragic.

?- E)o3a"it!l! &a'azita'! cele mai frecvente la animale sunt2

' spirocercoza canină, produsă de !pirocerca lupi (!. sanguinolenta& se traduce macroscopic

prin noduli intramurali ce proemină şi se deschid printr'un orificiu central la suprafa!a mucoasei3

nodulii con!in la interior parazi!ii adul!i, lungi de câ!iva centrimetri şi de culoare roşiatică3

' gastrofiloza cabalinelor, pe lângă localizarea principală intestinală are şi una în mucoasa

esofagului prediafragmatic3

' larvele lui #ypo"erma lineatum se implantează şi în submucoasa esofagului la bovine3' 'ongylonema scutatum poate săpa galerii intramurale sau se găseşte liberă în lumenul

esofagului, la bovine, oi şi porci.

IV- TUMORI

5- Pa&ilomatoza

Tumori esofagiene benigne cu creştere multicentrică se întâlnesc la câine şi la vacă, la

ambele specii cu etiologie virală.*a câine papiloamele esofagiene apar în urma e"tensiei procesului patologic de la nivelul

cavită!ii bucale.

*a bovine se observă, uneori pe întreaga suprafa!ă a mucoasei esofagului, tumori

pediculate, ramificate şi cu aspect vegetativ3 uneori tumorile pot bloca lumenul esofagului.

8apiloamele esofagiene la bovine se pot maligniza în urma consumului unor specii de ferigă

( Faugre argle.

<- Alt! tumo'i !)o3a"i!#!2

' sarcomul rotundo' sau fibrocelular, ce are ca punct de plecare nodulii parazitari produşi de

!pirocerca lupi3

' epitelioame la rumegătoare, cal şi pisică3 au fost observate episoade de epiteliomatoză

enzootică la vacile din JenKa şi oile din Africa de #ud3

' mioame3

16



' fibroame3

' lipoame.

LE+IUNILE INGLUVIEI LA PĂSĂRI

I- MODIFICĂRI DE VOLUM .I DE PO+I,IE

5- Dilataţia "u8ii este produsă de2

' supraîncărcarea organului, mai ales cu fura$e vegetale fibroase3

' corpi străini voluminoşi3

' atonia ingluviei ce apare în boala lui DareH ca urmare a presiunii e"ercitate asupra nervilor

periferici de către tumorile stomacului glandular3

' dilata!ia (timpanismul produsă de gazele eliberate de fura$ele fermescentibile.

Cuşa dilatată este mărită în volum şi cu peretele sub!iat în grade variabile.<- Ptoza "u8ii sau "u8a &!#(ula#t%, este descrisă la curcile hrănite cu fura$e bogate în

hidrocarbonate. n asocia!ie cu atoniile ingluviale produse de degenerări ale vagului, este

favorizată dezvoltarea levurilor din genul !acharomyces, respectiv dilata!ia cronică a guşii,

deşirarea structurilor musculare parietale ca şi a celor subcutanate şi căderea ingluviei sub

nivelul normal.

II- INFLAMA,II%nflama!iile guşii, denumite i#"lu*it!, sunt predominant e"sudative şi mai rar

hiperplazice.

5- I#"lu*ita $ata'al% se va diagnostica la e"amenul necropsic doar pe cadavre foarte

proaspete, datorită asemănării aspectelor macroscopice ale acesteia cu autoliza epitelială

postmortală.

Dodificările macroscopice constau în hiperemia şi turgescen!a mucoasei şi acumularea la

suprafa!a acesteia a catarului filant, ini!ial transparent şi apoi albicios şi aspectul murdar şi urât

mirositor al con!inutului alimentar.

%ngluvita catarală este o leziune banală şi tranzitorie având drept cauze diverşi factori

iritan!i, mecanici, fizici sau chimici.

<- I#"lu*ita 3ib'i#oa)% se manifestă, în func!ie de agentul etiologic, în ambele forme

principale ale inflama!iei ' superficială şi profundă2

17



a. 3o'ma )u&!'3i$ial%2 $'u&al% sau &)!u(om!mb'a#oa)% este produsă de Can"i"a albicams şi se

traduce macroscopic prin pseudomembrane gălbui'cenuşii sau cu depozit mai omogen, albicios

şi filamentos3

b. 3o'ma &o'3u#(% sau (i3t!'oi(% constă în depozite de fibrină relativ delimitate şi bine ancorate

la suprafa!a mucoasei3 e"sudatul fibrinos este dispersat la suprafa!a mucoasei sau concentrat în

focare în variola aviară şi constituit în butoni difteroizi stratifica!i concentric în trichomonoza

porumbeilor.

?- I#"lu*ita "'a#ulomatoa)%, caracterizată prin noduli intraparietali şi proeminen!i în

grade diferite la suprafa!a mucoasei, are în etiologie agen!i etiologici infec!ioşi şi parazitari2

) *ycobacterium avium la găină3

) 'ongylonema ingluvicola la găină şi fazan3

) Capilaria annulata la găină, fazan şi curcă3) Acuaria spp. la găină, fazan, curcă, ra!ă şi gâscă.

STOMACUL

&onsiderăm stomacul ca fiind organ unic la toate speciile, compartimentele stomacale la

rumegătoare şi stomacul glandular la păsări fiind dilata!ii ale organului înaintea segmentului

stomacal propriu )zis, cu rol în prelucrarea şi predigestia alimentelor.

COMPARTIMENTELE PRESTOMACALE ALE RUMEGĂTOARELOR

EXAMINARE NECROPSICĂ

9upă e"aminarea e"terioară (a seroasei, compartimentele prestomacale se deschid prin

două incizii longitudinale2

' plecând din esofag, se deschide rumenul, atât pe curbura dorsală cât şi pe cea ventrală3

' plecând din cheag, se pătrunde în foios prin orificiul omaso'abomasic, se sec!ionează marea

curbură a foiosului3 prin orificiul reticulo'omasic se pătrunde în re!ea, care se deschide pe partea

ventrală.

MODIFICĂRI CADAVERICE

&ea mai importantă modificare postmortală a compartimentelor prestomacale este

"a)t'omala$ia3 aceasta constă în autoliza mucoasei prestomacelor, mai frecvent a foiosului, şi

18



desprinderea şi mularea acesteia pe con!inutul alimentar sub forma unei pelicule

semitransparentă şi cenuşie.


M!ta&lazia !&it!lial% "la#(ula'% se observă uneori în rumen şi re!ea sub forma unor

pla$e de mucoasă cu aspect roz, asemănător aceluia al mucoasei cheagului.

*a nivel histologic, epiteliul pavimentos stratificat cheratinizat se metaplaziază în epiteliu

cilindric de tip secretor, cu forma!iuni corespunzătoare în lamina propria.

II- DISTROFII

8rocesele distrofice mai frecvente cu localizare mai ales ruminală, sunt paracheratoza,

distrofia globiformă şi concrementele.5- Pa'a$!'atoza

@tiologia leziunii este de natură alimentară2 abuz de fura$e granulate, pG crescut al ra!iei,

e"ces de acizi graşi volatili, hipovitaminoza A, hipozincoza, into"ica!ia cu naftaleni clora!i.

*a e"amenul necropsic, papilele ruminale sunt foarte groase, de culoare maroniu'

negricioasă şi relativ moi la palpare.

@"amenul $istologic relevă îngroşarea de '- ori a stratului bazal generator, dispari!ia

stratului granular al lui Bnna şi apari!ia în straturile superficiale ale epiteliului a numeroasecelule nucleate şi lipsite de cheratohialin.

*a baza procesului patologic se găseşte multiplicarea şi slaba diferen!iere a celulelor

bazale, la care se adaugă lipsa substan!elor necesare cornificării ce duce la un deficit de sulfatare

a paracheratinelor şi de formare a cheratohialinului.

<- Di)t'o3ia "lobi3o'm% este o discheratoză cu localizare la nivelul pilierilor ruminali, ca

urmare a acidozei ruminale sau a altor factori to"ici, dar se observă frecvent şi în forma malignă

a febrei aftoase ) localizarea digestivă.

!acroscopic, procesul patologic se finalizează prin cheratomalacie şi eroziuni şi ulcere

de dimensiuni variabile.

*a e"amenul histologic se observă o succesiune de modificări specifice2 tumefierea

celulelor cornoase, urmată de apari!ia în citoplasma lor a unor sferule o"ifile şi intens 8A# )

pozitive, confluarea sferulelor într'o colec!ie de cheratină unică, retractarea sferei intracelulare şi

19



apari!ia în $urul acesteia a unui halou liber3 la final sferele interne se fragmentează, celulele se

dezintegrează şi în locul lor se constituie o cavitate intraepitelială.

?- Co#$'!m!#t!l!

&oncrementele sau b!zoa'!l! sunt forma!iuni patologice libere în tubul digestiv al

animalelor, ce apar prin impregnarea cu fosfa!i de calciu şi magneziu a unor aglomerări de resturi

organice.

*a rumegătoare sunt mai frecvente t'i$ob!zoa'!l! la bovine şi la#ob!zoa'!l! la ovine.

*a vi!eii din fermele de îngrăşare între!inu!i în bo"e colective, ca urmare a policaren!elor

din perioada de iarnă, apare frecvent aşa'numitul sindrom al linsului, tradus prin smulgerea

părului de la animalele coabitante, degluti!ia acestuia şi formarea intraruminală a

trichobezoarelor. Acestea pot fi eliminate pe cale intestinală, dar cele care a$ung la dimensiuni

mari stagnează în rumen şi sunt descoperite ca surprize la necropsie sau la abatorizare.Trichobezoarele mari a$ung la dimensiunile unei mingi de fotbal, sunt sferice şi cu suprafa!a

netedă şi lucioasă.

III- INFLAMA,II

%nflama!ia poate afecta oricare dintre compartimentele prestomacale dar, ca şi în cazul

altor procese patologice, rumenul, primul compartiment agresat de factorii patogeni care acced în

organism pe cale digestivă, suportă mai frecvent procesele inflamatorii. 8rin urmare se vor observa mai adesea 'umi#it!l! şi mai rar inflama!iile re!elei ) '!ti$ulit!l! şi ale foiosului )

oma)it!l!.

5- Rumi#ita )!'oa)% i#3ilt'ati*%2 denumită în literatura occidentală şi 'umi#it%

$o#"!)ti*%, apare la vi!eii alăpta!i artificial cu lapte rece sau în cantită!i prea mari. Tradusă

morfologic doar prin turgescen!a şi hiperemia mucoasei, inflama!ia duce adeseori la o diaree

fatală.

<- Rumi#ita *!zi$uloa)% este urmarea ac!iunii substan!elor chimice iritante sau a

virusului febrei aftoase. @voluează întotdeauna spre o inflama!ie erozivă şi ulceroasă.

?- Rumi#ita #!$'oti$% sau #!$'oza#t% are în etiologie pe Fusobacterium necrophorum,

care complică modificările banale din inflama!iile prezentate anterior.

20



8rocesul patologic debutează cu apari!ia unor zone lenticulare, de culoare cenuşiu )

gălbuie sau maronie, uşor reliefate şi delimitate de un inel roşiatic. &on!inutul necrotic al

focarelor se elimină şi zonele afectate devin ulcere cu suprafa!a roşiatică şi granulară.

- Rumi#ita !mo'a"i$o#!$'oti$% are etiologie micotică, fiind produsă de genurile2

*ucor& +hizopus& Aspergillus şi Absi"ia.

!acroscopic se observă focare circulare de culoare roşie, vizibile prin transparen!a

seroasei3 la interior, mucoasa din zonele afectate se desprinde la raclare uşoară.

*a e"amenul $istologic se remarcă vasculite şi perivasculite grave.

- Rumi#ita &u'ul!#t%

Având în etiologie bacteriile piogene, care complică inflama!iile e"sudative banale,

ruminita purulentă se poate manifesta în două variante2

a. )u&!'3i$ial%, sub forma unor pustule ce lasă la suprafa!a mucoasei mici ulcereacoperite cu puroi fetid3

b- &'o3u#(% sau 3l!"mo#oa)%2 când peretele este foarte mult îngroşat printr @o e"suda!ie

purulentă difuză-

9- Rumi#ita lim3oi)tio&la)mo$ita'% finalizează inflama!iile e"sudative ale rumenului

şi se caracterizează macroscopic variabil2 îngroşări albicioase slab circumscrise, cicatrici

retractate de dimensiuni variabile sau noduli albicioşi şi cu aspect papilifer ) aşa numita

'umi#it% &)!u(o&a&ilomatoa)% ce trebuie a fi diferen!iată de papilomatoza ruminală ataurinelor.

- Rumi#ita "'a#ulomatoa)% poate fi o localizare ruminală a bacteriozelor cronice, ca

tuberculoza şi actinobaciloza.

7- Rumi#ita &a'azita'% este produsă de invazia parazitară cu Paramphistomum cervi şi

se traduce morfologic prin apari!ia unor ulcere de forme şi diametre variabile, cu marginile

neregulate şi baza cenuşie şi granulară.

6- R!ti$ulita t'aumati$%

&ea mai frecventă leziune a re!elei şi a prestomacelor la taurinele între!inute în sistemul

intensiv, reticulita traumatică este produsă de corpii metalici, scur!i şi ascu!i!i, cel mai adesea

fragmente din sârmele folosite la legarea balo!ilor de fura$e grosiere.

21



9atorită mişcărilor peretelui re!elei cât şi celor legate de actul respirator sau decubit,

corpii străini metalici străbat peretele re!elei şi urmează în continuare un circuit variabil, putând

produce2

a. reticuloperitonită, ini!ial hemoragică, apoi fibrinoasă şi purulentă3

b. pleurezie şi bronhopneumonie gangrenoasă de corp străin, localizată în por!iunea caudală a

lobilor diafragmatici3

c. pericardită şi miocardită traumatică, ce trec progresiv prin toate formele inflama!iilor

e"sudative.

5oarte greu de remediat terapeutic, inflama!iile seroaselor interne produse de corpi străini

metalici migra!i din re!ea, pot fi supravegheate şi prevenite prin e"tragerea periodică a corpilor

metalici cu sonda magnetică.

IV- TUMORI &u toate că sunt posibile localizări prestomacale în procesele tumorale sistemice, mai

ales în leucoza enzootică a bovinelor (*@4, cea mai frecventă tumoră prestomacală este

&a&ilomul ) tumoră benignă a epiteliilor pavimentoase stratificate cheratinizate.

#ub forma creşterii multicentrice ' &a&ilomatoza, procesul tumoral este observat cu

localizare ruminală şi reticulară, sub forma unor tumorete sferice sau polilobate, translucide,

gelatinoase şi pediculate.

LE+IUNILE STOMACULUI LA PĂSĂRI

EXAMENUL NECROPSIC AL STOMACULUI LA PASĂRI

#pre deosebire de mamifere, stomacul păsărilor este constituit din două compartimente2

unul secretor, în prelungirea esofagului intermediar ' proventriculul sau stomacul glandular, şi

altul cu rol triturator, mecanic ' ventriculul sau stomacul muscular3 între ele se află istmul.

Btilizarea no!iunii de ventricul pars secretoria şi pars musculosa pentru stomacul păsărilor

recomandată de către anatomişti ar modifica toata nomenclatura morfopatologică şi, ca atare, nu

o putem adopta. #tomacul muscular este foarte dezvoltat la păsările domestice şi în general la

granivore şi ierbivore şi mai pu!in dezvoltat la păsările carnivore şi piscivore.

@"amenul compartimentelor stomacale impune deschiderea proventriculului şi a

ventriculului. Bltimul se deschide pe marea curbură şi, după e"aminarea con!inutului, se

desprinde euticula, în mod normal uşor detaşabilă la găină şi mai dificil la palmipede. *a păsările

22



înfometate, ea este puternic colorată verzui prin biliverdină, aspect care va trebui diferen!iat de

cel observat la con!inutul întregului tractus gastrosntes'tinal, în infec!iile cu Pseu"omonas

aeruginosa.

I- LE+IUNILE PROVENTRICULULUI

&on!inutul proventriculului este diferit la păsările de curte şi fa!ă de cele crescute în

sistem intensiv. *a primele se constată adesea corpi străini de cele mai diverse origini, care trec o

dată cu fura$ele în stomacul muscular. %n cadrul corpilor străini, la păsări nu trebuie considerat şi

pietrişul (grit'ul insolubil, care contribuie la buna dezvoltare a musculaturii gastrice şi a

motilită!ii gastrice în general. n lipsa lui apare aşa'numita Lboală a lipsei de pietriceleM.

n acelaşi timp însă trebuie avut în vedere faptul că la păsările crescute în sistem intensiv,

prezen!a unor corpi străini, ca şi a unor fura$e incorect prelucrate poate fi urmată de încetareamotilită!ii proventriculului şi ,mp-starea acestuia. 5ura$area găinilor cu orz sau ovăz, a puilor de

găină cu semin!e de mohor sau rapi!ă, conduce adesea la acest proces. 8roventriculul este mult

dilatat, peretele sub!iat şi con!inutul abundent, aproape uscat. Aristele de cereale se implantează

în papilele glandelor profunde.

9ilata!ia proventriculului se observă de asemenea la broilerii de găină în sindromul de

malabsorb!ie.

Di)t'o3ia mu$i#oa)% este consecin!a irita!iilor de cele mai diverse naturi. Aten!iedeosebită trebuie acordată !mo'a"iilo' &'o*!#t'i$ula'!2 care pot fi e"presia pseudopestei, dar

şi a unor into"ica!ii sau traumatisme.

n cazuri rare poate fi observată invaginarea proventriculului, por!iunea invaginată fiind

mai îngroşată şi roşie'violacee, infarctizată.

&ele mai importante modificări sînt totuşi cele inflamatorii, denumite &'o*!#t'i$ulit!.

Dorfopatologic, ele îmbracă aspectele specifice tuturor inflama!iilor mucoaselor. n practică se

utilizează mai mult sistematizarea etiologică, deosebindu'se proventriculite2 traumatice, de

nutri!ie, virale, bacteriene, micotice şi parazitare.

P'o*!#t'i$ulita t'aumati$% este o inflama!ie accidentală, prezentă mai ales în

gospodăriile individuale şi se caracterizează prin îngroşări mai mult sau mai pu!in accentuate ale

peretelui proventricular, mucoasa edema!iată, infiltrată şi adesea erodată sau ulcerată. 8rezen!a

corpilor străini uşurează diagnosticul.

23



P'o*!#t'i$ulita (! #ut'iţi! este efectul unor fura$e prea fin măcinate sau, dimpotrivă,

prea grosiere' (ariste de ovăz şi orz, ca şi a unor fura$e o"idate. într'o primă fază se constată

inflama!ia catarală subacută'cronică, urmată de obliterarea canalelor de secre!ie a glandelor

profunde, care treptat se chistizează. ntr'o fază mai avansată începe proliferarea mezenchimală,

care va duce la îngroşarea peretelui proventricular. *a suprafa!a mucoasei se observă eroziuni şi

chiar infiltra!ii serohemoragice.

P'o*!#t'i$ulit!l! *i'al! se constată în pseudopestă, sub forma unor inflama!ii

hemoragice sau difteroide, în raport de evolu!ie, în variola curcilor sub formă de butoni situa!i la

nivelul istmului, ca şi în adenoviroza broilerilor. n ultimul caz se constată o considerabilă

tumefiere difuză a proventriculului, prin infiltra!ie masivă cu elemente limfoide şi uneori

hiperplazia celulelor reticulare interglandulare. ?a trebui totdeauna diferen!iată de localizarea

proventriculară a bolii lui DareH.9intre &'o*!#t'i$ulit!l! ba$t!'i!#!2 men!ionăm localizarea la acest nivel a tuberculozei,

fie ca afect primar, fie ca urmare a generalizării. #e prezintă macroscopic sub formă de ulcere sau

noduli de diferite dimensiuni. Bltimii sînt mai frecvent, localiza!i la nivelul seroasei.

P'o*!#t'i$ulita mi$oti$% se constată rar la găini şi la gîşte sub forma unor

pseudomembrane cenuşii'roşiatice, situate la nivelul istmului. *a e"amenul histologic se

eviden!iază levuri şi pseudohife de Can"i"a albicans.

P'o*!#t'i$ulii!l! &a'azita'! sînt determinate deCapillaria

sp. la găini şi fazani,manifestate prin noduli de diferite dimensiuni la nivelul istmului 3 de etrameres /issispina& la

galinacee şi palmipede, producînd o inflama!ie hemoragică în focare, parazi!ii localizîndu'se în

glandele profunde3 de #istrichis tricolor la palmipede, determinând o proventriculita chistică,

tradusă prin forma!iuni chistice de diferite dimensiuni, situate în grosimea peretelui şi adesea

proeminând sub seroasă. 8rezen!a parazi!ilor respectivi uşurează diagnosticul.

Tumorile proventriculului sînt e"presia bolilor de sistem şi mai ales a localizării bolii lui

DareH, care va trebui diferen!iată de proventriculitele adenovirale şi traumatice. Dult mai rar se

constată sarcoame şi carcinoame. Dezoteliosarcomatoza ca şi hemagiosarcomatoza peritoneală

se poate e"tinde şi la nivelul seroasei proventriculare.

II- LE+IUNILE VENTRICULULUI

24



Aşa cum s'a men!ionat la proventricul, corpii străini (nisip, pietricele de dimensiuni

reduse sînt considera!i ca fiind fiziologici la păsările de curte. @i trec însă în domeniul

patologicului când sunt de dimensiuni mai mari sau cînd determină traumatizarea cuticulei.

&orpii de dimensiuni mai mari pot produce obliterarea orificiului gastroduodenal, urmată de

supraîncărcarea ventriculului, proventriculului şi chiar a esofagului. &orpii străini ascu!i!i sau cu

margini tăioase determină inflama!ii traumatice de intensită!i variabile. &a şi în cazul re!elei la

rumegătoare sînt relativ frecvente cazurile de perforare a peretelui muscular, cu apari!ia unui

traiect fibrozat con!inînd corpul străin sau, prin perforare, a unei peritonite fibrinopurulente sau

mai frecvent gangrenoase3 în ultimul caz, în $urul corpului străin se constată o masă semifluidă,

negricioasă, urît mirositoare, con!inînd cantită!i mari de sulfura de fier, care se poate revărsa şi în

cavitatea peritoneală, toate organele fiind scăldate în această magmă negricioasă, sulfuroasă.

Digrarea corpilor străini din ventricul se poate face în toate direc!iile şi, de aici, cele maivariate complica!ii descrise în literatura de specialitate.

At'o3ia &'i# i#a$ti*itat! se observă în deficien!ele de fura$are2 administrarea de

borhoturi, cereale prea fin măcinate, subalimentatie, into"ica!ii cronice cu plumb sau cu

substan!e caustice. %n toate aceste cazuri, prin lipsa de activitate a musculaturii ventriculului,

acesta se reduce în grosime şi lumenul ventriculului se dilată. Adesea, la broileri, stomacul

muscular se aseamănă cu o pară de cauciuc, pierzîndu'şi complet tonusul caracteristic. %n

cazurile e"treme, peretele ventricular se transformă într'o foi!ă roşiatică, de '- mm grosime.Di)t'o3ia iali#% a musculaturii ventriculului se constată la puii de curcă şi de ra!ă, ca

e"presie a hipovitaminizei @, în rela!ie cu hialinoza musculaturii proventriculului.

I#3iamaţiil! *!#t'i$ulului se numesc *!#t'i$ulit!.

@tiologic pot fi 2 traumatice, parazitare şi destul de frecvent infec!ioase.

Dorfopatologic se deosebesc ventriculite necrotice, catarale, serofibrinoase, ulceroase şi

granulomatoase.

V!#t'i$ulita #!$'oti$% se observă la puişori în salmoneloză şi se caracterizează prin

apari!ia unor focare cenuşii'gălbui, de ' mm diametru, în grosimea musculaturii.

V!#t'i$ulita $ata'al% se caracterizează printr'o detaşare uşoară a cuticulei, tumefierea şi

roşea!a mucoasei, difuză sau în focare.

25



V!#t'i$ulita )!'o3ib'i#oa)% se observă în into"ica!ia cu arsenic, ca şi în infec!iile

colibacilare. %ntre cuticulă şi mucoasă se interpune un e"sudat gelatinos, uneori proeminând

cuticula. Ducoasa prezintă mici hemoragii.

V!#t'i$ulita ul$!'oa)% este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de

Leroziuni şi ulcere cuticulareM, aceste modificări constituind elementul cel mai uşor vizibil

macroscopic. @"amenul macroscopic relevă în primele stadii ale procesului edema!ierea

mucoasei ventriculare şi e"suda!ie serofibrinoasă, înso!ită de apari!ia la nivelul cuticulei a unor

focare cenuşii albicioase, de '/ mm diametru, urmate de ramoli!ia cuticulei şi eliminarea ei.

?entriculul îşi pierde tonusul, devenind flasc şi cu un con!inut roşiatic negricios, care adesea

poate fi observat şi la nivelul istmului şi chiar al proventriculului, atrăgând aten!ia asupra

procesului morbid.

@"amenul histologic relevă necroza glandelor tubulare, macerarea lamelelor perpendiculare ale cuticulei prin demolarea glicoproteinelor, e"suda!ie serofibrinoasă de

intensită!i variabile şi cuiburi masive de germeni (0. coli& Fusobacterium. necrophorum etc.

*a baza stratului glandular, ca şi în musculoasă se constată congestie, hiperplazie

limfohistiocitară situată predominant perivascular, distrofia şi liza fibrelor musculare, modificări

care e"plică flascitatea ventriculului.

*eziunea este frecvent observată la puii de găină, cu inciden!ă ma"imă la vârsta de -'

săptămâni. *a apari!ia ei ar contribui insuficien!a vitaminei J, dar şi into"ica!ii, fura$einadecvate, boli cronice etc. n +67-, >HazaHi şi colab. au arătat că la originea eroziunilor

cuticulei ar sta gizerozina, un principiu to"ic e"istent în făina de peşte. &ercetările mai recente

ale lui #ugahara şi colab. (+677 au confirmat nocivitatea gizerozinei, arătând că prezen!a

acesteia în dietă şi în cantitate de numai N,- ppm induce leziunile caracteristice, în condi!iile !ării

noastre, leziunile de ventriculită ulceroasă sau erozivă pot apare şi în absen!a făinii de peşte.

V!#t'i$ulita "'a#ulomatoa)% este e"presia tuberculozei, care în cazuri rare se poate

localiza şi la acest nivel, a aspergilozei şi mai frecvent a parazitozelor (Ami"ostomum anseris

fiind destul de frecvent întîlnit la palmipede.

Tumo'il! *!#t'i$ulului sînt reprezentate prin leiomioame, sarcoame fusocelulare,

carcinoame şi relativ frecvent mezotelio' şi hemangiosarcoame ale seroasei.

MORFOPATOLOGIA STOMACULUI LA MAMIFERE

26



EXAMENUL NECROPSIC AL STOMACULUI LA MAMIFERE

9eşi în literatura de specialitate se recomandă adesea deschiderea stomacului pe marea

curbură a acestuia, noi recomandăm deschiderea pe curbura mică, pe de o parte pentru

conservarea leziunilor situate mai frecvent în această zonă, pe de altă parte pentru recoltarea

eventuală a con!inutului, în vederea unor e"amene to"icologice sau de altă natură.

%ndiferent de modalitatea de deschidere, la e"amenul stomacului se vor urmări con!inutul

acestuia şi aspectele mucoasei, în raport de caracteristicile fiecărei specii. #e va !ine astfel seama

de e"isten!a la cai şi la porci a unor zone de prelungire a mucoasei de tip esofagian, care la primii

ocupă treimea cranială a mucoasei, iar la porc se rezumă la o suprafa!ă de cî!iva centimetri în

$urul orificiului cardiei. *a cai, delimitarea dintre cele două zone este foarte netă si macroscopic

pe când la porci delimitatea este mai ştearsă. #tomacul, respectiv cheagul rumegătoarelor

prezintă la suprafa!ă numeroase pliuri longitudinale, mai mult sau mai pu!in proeminente. *atoate speciile, în apropierea pilorului e"istă o zonă proeminentă O torus pyiloricus O sediu

frecvent a unor procese inflamatorii, ca şi zona fundică.

*a interpretarea leziunilor mucoasei de tip secretor se va !ine seama de congestia

fiziologică a acesteia după fura$are.

MODIFICĂRI CADAVERICE ALE STOMACULUI

&ontactul direct cu alimentele, adesea fermentescibile, favorizează instalarea destul de precoce a modificărilor cadaverice. #e constată astfel sporirea secre!iei de mucus şi la unele

specii (cai, iepuri gastromalacia, caracterizată prin desprinderea unor fragmente de mucoasă,

care aderă de con!inutul alimentar. 5ermenta!iile accentuate sunt urmate de timpanis' mul

cadaveric care la cai, vi!ei, iepuri şi cobai poate duce la ruperea postmortală a stomacului,

modificare ce va trebui diferen!iată de ruptura intra vitam1 absen!a infiltra!iei hemoragice şi a

edemului ne orientează spre modificarea cadaverică.

Pi la nivelul stomacului se observă hipostaza şi imbibi!ia hemoglobinică şi

sulfmethemoglobinică, manifestate prin colora!ia difuză roşiatică, respectiv albăstruie. &ontactul

cu vezica biliară va determina apari!ia petelor de imbibi!ie biliară.

MODIFICĂRI TOPOGRAFICE .I VOLUMETRICE ALE STOMACULUI

27



Dodificările topografice ale stomacului sunt reprezentate prin deplasări şi torsiuni,

întâlnite la rumegătoare, cabaline şi carnivore. #tomacul la rumegătoare se poate deplasa în fosa

paralombară3 uneori, deplasarea se asociază cu torsiunea, urmată de timpanism, prin acumularea

rapidă de gaze. Torsiunea stomacului pare să fie destul de frecventă la animalele mici (câine,

pisică, vulpe, nurcă, iepure, nutric, cobai, fiind favorizată îndeosebi de condi!iile anatomice2

pozi!ia pendulantă a stomacului, predispozi!ie ereditară, splenomegalie, aerofagie etc. %mportant

este faptul că stomacul apare dilatat, cu pere!ii îngroşa!i, roşii'violacei, infarctiza!i, ca urmare a

stagnării sîngelui la acest nivel.

Gernia transiliafragmatică se produce în urma deşirării diafragmei prin compresiunea

e"ercât ată de stomacul supraîncărcat la cai şi datorită traumatismelor puternice la carnivore şi

rumegătoare. Pi în aceste cazuri, pere!ii gastrici sunt infarctiza!i.

9ilata!ia stomacului sau gastrectazia poate fi întîlnită la toate speciile, dar mai frecvent lacal, câine şi porc, datorită indigestiei prin supraîncărcare O dilata!ia alimentară O sau datorită

fermenta!iilor, cu producere e"cesivă de gaze O dilata!ia timpanică. 8eretele stomacului dilatat

se sub!iază, mucoasa se atrofiază, iar pliurile mucoasei dispar. Animalele mor prin asfi"ie,

autointo"ica!ie, datorită şocului sau peritonitei consecutive rupturii stomacului.

;uptura stomacului este relativ frecvent observată la toate monogastricele şi mai ales la

cai. @a poate fi consecin!a dilata!iilor O ruptura spontană O sau poate fi efectul traumatismelor

O ruptura traumatică. #e recunoaşte uşor prin infiltrare hemoragică a marginilor plăgii.8erforarea stomacului la monogastrice este consecin!a ulcerelor sau corpilor străini

ascu!i!i, ingera!i o dată cu alimentele. Aceştia pot traversa peretele gastric până la cavitatea

abdominală sau determină o inflama!ie gastroperitoneală focalizată.

TULBURĂRILE CIRCULA,IEI SAINGUINE A STOMACULUI

Dodificările circula!iei sanguine a stomacului se e"teriorizează prin hiperemia activă şi

pasivă, prin gastroragii grave la porc, prin sufuziuni ale seroasei gastrice la câinii cu hepatită

contagioasă, ca şi la cei cu şoc produs de vaccinurile preparate pe bază de substan!ă nervoasă

omologă. %n ceea ce priveşte infarctizarea gastrică prezentată de către 4 a r H e r s i v a n

9reumel (+67/ ca foarte frecventă într'o serie de boli infec!ioase ale porcului, o considerăm ca

e"teriorizare a proceselor inflamatorii şi, ca atare, denumirea este improprie. 8ăstrăm no!iunea de

infarctizare gastrică doar pentru modificările topografice ale acestui organ O torsiunea şi hernia.

28



ULCERELE GASTRICE

Blcerele gastrice reprezintă pierderi focale de mucoasă şi submucoasă gastrică. #e

întîlnesc la toate animalele, dar cu inciden!ă crescută la vi!ei şi porci. Dorfoclinic se deosebesc2

ulcere primare sau idiopatice şi ulcere secundare sau simptomatice. 9in prima grupă, numite şi

ulcere peptice, fac parte2 ulcerul de foame, ulcerul peptic propriu'zis şi ulcerul gastro' esofagian

al porcului. Blcerele de foame apar ca focare mici, hemoragiconecrotice, ini!ial superficiale, apoi

cu tendin!ă de e"tindere în profunzimea mucoasei fundice şi pilorice. Blcerul peptic propriu'zis

este localizat cu predominan!ă în zona pilorică, fiind efectul autodigestiei.

Blcerul gastroesofagian sau Lulcera!ia păr!ii esofagiene a stomaculuiM (>Q4rien, +670

este specific suinelor crescute în sistem intensiv. Bnic sau multiplu (până la 0 ulcere la un

animal, de dimensiuni variind de la cî!iva milimetri la toată suprafa!a mucoasei de tip esofagian, poate fi întîlnit la e"amenul necropsic sau de abator, la ambele se"e, mai frecvent după vîrsta de

7 săptămîni, dar si din primele săptămîni de via!ă. Are o evolu!ie stadială, primele modificări

constând in îngroşarea mucoasei din $urul cardiei, care devine mai rugoasă, cu afinitate deosebită

pentru pigmen!ii biliari, deci îmbibată cu bilă şi hemoglobină, modificări care îi conferă o

culoare gălbuie, galbenă'maronie sau galbenă'verzuie. #e produc la acest nivel hiperplazii

epiteliale lipsite de cornificarea caracteristică, în schimb vacuolizate şi edema!iate, deci cu o

fragilitate deosebită, formîndu'se astfel binecunoscuta paracheratoză.ntr'o fază mai avansată are loc descuamarea sau liza celulelor epiteliale, cu eviden!ierea

papilelor corionului, care sub ac!iunea sucului gastric se necrozează foarte rapid, ulcerele

crescând în profunzime şi e"tensiune. Afectarea vaselor corionului conduce la gastroragii mai

mult sau mai pu!in grave. @ste forma de Lulcer activM, care devine letal prin revărsarea masivă de

sînge în cavitatea gastrică. %n cazurile de supravie!uire, la nivelul ulcerului se pot produce mai

multe modificări2

a dezvoltarea unei reac!ii limfoide sub formă de foliculi, manşoane perivasculare

sau infiltra!ie difuză, mai ales la ulcerele situate la limita cu zona glandulară a stomacului, zonă

care şi ea va suferi o metaplazie mucoasă sau mucinoasă şi infiltra!ia cu celule inflamatorii3

b dezvoltarea la baza ulcerului a unui !esut de granula!ie bogat în capilare de

neoforma!ie, cu posibilită!i de sângerare la cele mai mici traume fizice sau chimice3

29



c instituirea fibrozei cicatriceale, ulcerul persistând sub forma unei escava!ii cu

suprafa!a maronie, lemnoasă şi marginile proeminente, neregulate.

@tiologia procesului este neelucidată. 5actorii de stres, niveluri crescute de cupru sau zinc

în fura$e, aciditatea crescută, prezen!a de acizi graşi polinesatura!i, tocoferolR şi seleniu, fura$e

prea fin triturate şi chiar agen!i biotici sunt numai cî!iva dintre factorii implica!i în apari!ia

ulcerelor.

9intre ulcerele secundare, amintim ulcerele traumatice, unice sau multiple, frecvente la

vi!eii între O+ săptămîni, datorită traumatizării abomasului de către fura$ele grosiere, iar la

alte specii, la orice vîrstă, consecutiv inflama!iilor bacteriene, micotice, parazitare, tumorilor sau

degluti!iei unor substan!e caustice. *a vi!ei, evolu!ia este foarte rapidă, ulcerele sunt profunde,

foarte des perforante, cu sfârşit letal în O zile, datorită peritonitei acute.

INFLAMA,IILE STOMACULUI

%nflama!iile stomacului se numesc gastrite (gastritis. 8entru rumegătoare se foloseşte

mai frecvent termenul de abomazită (abomasitis& abomasul sau cheagul fiind corespunzător

stomacului monogastricelor. %nciden!a şi etiologia gastritelor diferă de la specie la specie. 8entru

taurine sunt relativ frecvente abomazitele nou'născu!ilor, în rela!ie pe de o parte cu alimenta!ia

necorespunzătoare a mamelor, iar pe de altă parte cu o seiQie de agen!i biotici, virusuri şi bacterii

mai ales, care ac!ionează în perioada neo' şi perinatală. 4aba A. %. şi colab. (+67 constatăgastrite la 1S din vi!eii e"amina!i. %nciden!ă deosebit de ridicată (7NO+NNS a constatat şi

colectivul nostru, între +67O+670, la porcii graşi sacrifica!i pentru consum, în rela!ie cu

fura$area pe baza unor re!ete cu e"ces de porumb mucegăit sauşi bogat în azota!i şi azoti!i, orz

proaspăt recoltat, făină de singe sau de cadavre cu cantită!i mari de amoniac etc.

9in punct de vedere morfopatologic, gastritele pot fi2 catarale, seroase, hemoragice,

erozive, ulceroase, pseudomembranoase, emfizematoase, purulente, hiperplazice şi

granulomatoase.

Castrita catarală (g. catarrhalis se caracterizează printr'o uşoară îngroşare şi

hiperemie a mucoasei gastrice, care este acoperită cu o cantitate crescută de mucus. Gistologic ne

re!in aten!ia hiperemia, edemul şi infiltra!ia hemoragică a corionului, descuamarea celulelor sau

o foarte activă migrare transepitelială a granulocât elor sauşi a limfocât elor din corion.

30



Castrita seroasă (g. oe"ematosa îmbracă în ma$oritatea cazurilor aspectul edematos,

fiind observată mai frecvent la suine, în boala edemelor, pasteureloză şi edemul malign.

Crosimea peretelui regiunii fundice a$unge la -O cm prin disocierea structurilor de bază.

Castrita hemoragică (g. haemorrhagica este prezentă în multe boli to"ice şi infec!ioase

acute ca2 pesta şi salmoneloza la porc, turbarea, leptospiroza şi uremia la câine. @"sudatul

hemoragie infiltrează mucoasa, submueoasa şi chiar musculoasa. 9e asemenea se acumulează în

lumen, putându'se racla de pe mucoasă sau inbibă con!inutul alimentar.

Castrita erozivă (g. erosiva se caracterizează prin apari!ia pe vârful pliurilor la porci sau

in regiunea pilorică la vi!ei a unor e"cava!ii de dimensiuni variabile. @ste consecin!a inflama!iei

hemoragice în focare sau urmarea traumatismelor fura$elor prea dure (ariste de cereale.

Castrita ulceroasă (g. ulcerosa este frecvent observată la porci, consecin!ă a gastritei

hemoragiconecrotice. Bneori mucoasa gastrică este complet eliminată, con!inutul alimentar fiindîn contact direct cu submueoasa. Gistologic se remarcă o invazie limfoidă de intensită!i variabile

in $urul cavită!ii de neoforma!ie.

Castrita pseudomembranoasă (g. pseu"omembranacea evoluează atât sub forma

crupală, cât şi sub cea difteroidă, fiind observată mai ales în pestă, salmoneloză şi candidoză la

suine, febra catarală malignă la taurine etc. Aten!ie deosebită se va acord i gastriteiș

pseudomembranoase din necrobaciloza purceilor. @a se localizează cu predominan!ă la nivelul

diverticulului din apropierea cardiei şi are un caracter umed, spre deosebire de gastritacandidozică, în care pseudomembranele sunt mai frecvente pe marea curbură si sunt mai uscate.

Castrita emfizematoasă (g. emphysematosa este o inflama!ie caracteristică ovinelor şi

mai ales mieilor. > alimenta!ie caren!ată sau deficitară cantitativ favorizează lanofagia, urmată

de formarea la nivelul cheagului a unor lanobezoare. Traumatismele mucoasei produse în timpul

constituirii acestora favorizează pătrunderea germenilor anaerobi în submueoasa şi instalarea

într'un prim moment a unui accentuat emfizem al peretelui cheagului, uşor de recunoscut

macroscopic prin îngroşarea pliurilor mucoasei. ntr'o fază mai avansată a procesului, intervin

e"suda!ia şi ulcerarca mucoasei. 8eretele cheagului este mult îngroşat, roşu'maroniu sau

maroniu'negricios. &on!inutul cheagului este reprezentat printr'o magmă cio colatie.

9iagnosticul leziunii nu întimpină dificultă!i.

31



Castrita purulentă (g. purulenta este în general rar constatată la animale. 8oate fi totuşi

observată în gurma mân$ilor, fie sub forma unui flegmon al submucoasei, fie sub aspectul unor

abcese de diverse dimensiuni.

Castrita hiperplazică (g. hy per plastica este rezultatul unei evolu!ii cronice, fiind

cunoscută şi sub numele impropriu de gastrita hipertrofică (g. hypertrophicans. #e

caracterizează prin îngroşarea difuză sau în focar a peretului gastric, mucoasa luînd un aspect

granular, papilar sau cerebriform. Gistologic, se relevă hiperplazia glandulară cu aspect uneori

papilifer şi intensă proliferare a !esutului con$unctiv din submucoasă şi corion. >pus gastritei

hipertrofice, foarte rar poate fi observată gastrita atrofică (g. atrophicans& manifestată prin

sub!ierea mai mult sau mai pu!in accentuată a mucoasei prin fibrozarea acesteia.

Castrita granulomatoasă (g. granulomatosa& e"ceptînd para tuberculoza, este în general

rară. 8oate fi totuşi observată în tuberculoză la taurine şi la porc, manifestîndu'se fie prin ulcereîn regiunea pilorică, fie sub forma unor focare nodulare în submucoasă, care şi ele se pot ulcera.

*a cabaline, #abronema megastoma determină noduli de dimensiuni până la o nucă, de culoare

cenuşie'albicioasă, cu centru gălbui, la limita dintre mucoasa de tip esofagian şi cea seeretorie,

iar la câine sunt destul de frecvent observa!i noduli de mărimea unei alune, produşi de

!pirocerca lupi.

--- TUMORILE STOMACULUITumorile stomacului sunt rare. #e pot întîlni totuşi fibroame unice sau multiple,

papiloame, fibropapiloame, sarcoame şi carcinoame. Bltimele, mai frecvente la cal, se e"tind

considerabil, ulcerează la suprafa!a mucoasei şi determină stenoza cardiei. Bneori, tot peretele

stomacului este invadat de tumori, procesul difuzând şi la seroasa abdominală. Den!ionăm de

asemenea localizarea relativ frecventă a leucozei la taurine.

LE+IUNILE INTESTINULUI

MODIFICĂRILE CADAVERICE ALE INTESTINELOR

8e măsura scurgerii timpului dintre moarte şi e"amenul necropsic, şi la nivelul

intestinelor ca şi la nivelul altor mucoase se constată instalarea modificărilor cadaverice.

Autoliza este mult mai frecventă la acest nivel, la O0 ore după moarte observându'se

modificări necrobiotice în masă ale enterocitelor, după 0 ore începe descuamarea acestora. #e

32



impune deci ca recoltarea probelor pentru e"amenul histologic să se efectueze cât mai curînd

după moarte, altfel interpretarea leziunilor trebuie făcută în raport cu fenomenele autolitice.

9upă ore începe să se producă imbibi!ia hemoglobinică sau roşie şi apoi cea

sulfmethemoglobinieă, albăstrui'verzuie. %n zonele de contact cu vezica biliară se observă

imbibi!ia biliară, galbenă'verzuie. &oncomitent cu aceste modificări de culoare se produce

timpanismul cadaveric, consecutiv dezvoltării de gaze.

*a toate speciile, e"aminarea intestinului imediat după moarte eviden!iază inelele de

rigiditate. %nstalarea rigidită!ii este uneori atât de accentuată încât duce la invagina!ie,

pătrunderea unei anse de intestin în ansa imediat următoare. @a trebuie diferen!iată de invagina!ia

produsă în timpul vie!ii, când pere!ii intestinali suferă infarctizarea3 în invagina!ia agonică sau de

rigiditate, pere!ii intestinali anga$a!i nu sunt modifica!i fa!ă de restul intestinului.

TULBURĂRI DE DE+VOLTARE A INTESTINELOR

9eşi mai rar decât alte organe, şi intestinele pot fi sediul unor tulburări de dezvoltare sau

anomalii. @le sunt mai frecvente în zona posterioară, cea mai cunoscută fiind megacolonul

congenital, descris la porc, câine şi pisică şi e"teriorizat printr'o stază cronică a fecalelor,

fermenta!ie continuă şi dilatarea colonului mult peste limitele normale. *a toate speciile şi mai

ales la purcei şi la vi!ei se constată imperforarea anusului şisau a rectului . *a păsări se

men!ionează agenezia unuia sau a ambilor saci cecali, hipoplazia acestora (mai scur!i şi maisub!iri sau chiar trei saci cecali în loc de doi. #unt citate de asemenea dublări ale unor segmente

intestinale.

DISTROFIILE INTESTINALE

Dodificările distrofice intestinale, deşi foarte frecvente, sunt pu!in e"teriorizate

morfologic. Den!ionăm aşa'numita diaree grăsoasă sau steatoree, diaree albă, benignă sau

nutri!ională, efect al malabsorb!iei lipidelor de către enterocite şi creşterea astfel a con!inutului

intestinal în grăsimi până la 6S. #e observă mai frecvent la purceii de O- săptămâni.

*ipofuscinoza intestinală se caracterizează printr'o colora!ie maronie a pere!ilor,

consecutivă depozitării în leiomiocitele stratului muscular a granulelor de lipofuscină. @ste

obişnuit asociată cu boli cronice intestinale şi pancreatice sau, la câine, cu deficien!e în vitamina

@, efect al ra!iilor bogate în acizi graşi polinesatura!i.

33



Antracoza se constată la păsările crescute la sol. *a nivelul duodenului, sub forma unor

puncte negricioase, care pe cadavrele vechi trebuie diferen!iate de hemoragii. *a găinile $aponeze

pot fi observate şi depuneri melanice, situate însă cu predominan!ă în subseroasă şi mai pu!in în

musculoasă.

#abloza se observă la porci şi uneori la cai, în mucoasa colonului, ca rezultat al depunerii

unor cantită!i variabile de nisip. &a urmare a irita!iei se produce ini!ial îngroşarea mucoasei

intestinale, iar în final atrofia acesteia.

&alcificarea pere ilor intestinali se întâlne te la iepure, iar calculii i bezoarele pot fiț ș ș

observate la cabaline, rumegătoare şi carnivore. &alculii sau enterolitele pot a$unge până la +N Hg

la cai şi sunt constitui!i cu predominan!ă din fosfa!i amoniacomagnezieni. n primăverile

ploioase, cu vegeta!ie abundentă pot fi observate în colonul cailor împâstări de fura$e fibroase &

cunoscute sub denumirea de conglobate sau fecaloame. @le determină compresiuni ale mucoaseişi gangrena acesteia, punct de plecare al sindromului de colici şi şocului.

@mfizemul intestinal sau pneumatoza chistică intestinală pare să fie destul de frecvent la

porc şi e"cep!ional la alte specii. #e caracterizează prin apari!ia la nivelul seroasei intestinului

sub!ire, mai ales, a numeroase vezicule cu diametrul până la O/ mm sau chiar mai mari, pline

cu gaze, intestinul părând un conglomerat de Lmici baloane de săpunM. 8are să fie urmarea

pătrunderii în circula!ia limfatică a germenilor anaerobi. 5orme uşoare, cu vezicule la limita

vizibilită!ii, înso!esc adesea $e$unita necrozantă. Alte procese distrofice ca2 hialinoza, distrofia şinecroza fibrinoidă, amiloidoza sunt surprize de e"amen histologic, iar guta şi icterul fac parte

integrantă din manifestările generalizate ale acestora.

MODIFICĂRILE TOPOGRAFICE ALE INTESTINELOR

Dodificările topografice ale intestinelor sunt frecvent observate la toate speciile şi mai

ales la cal. @le sunt reprezentate prin2 volvulus, torsiuni, fle"iuni, invagina!ii, prolaps rectal,

hernii şi eventra!ii.

?olvulusul constă în innodaren unei por!iuni a intestinului în $urul mezenterului, al unor

tumori pediculate sau chiar în $urul propriului a". #e întâlneşte mai des la $e$un, la toate speciile

şi uneori la colonul descendent, la cal.

Torsiunea se traduce prin răsucirea unui segment intestinal în $urul a"ului său

longitudinal. Dai frecvent este întâlnită torsiunea marelui colon la cal & în zona curburilor

34



sussternală şi diafragmatică, precum şi torsiunea corpului cecului & în urma ruperii ligamentului

cecocolic.

Fl!>iu#!a este întâlnită tot la marele colon si cecum la cal. 5le"iunea marelui colon se

produce prin îndoirea anselor %% şi %%%, dorso'cranial (dorsofle"iune, ventro' cranial

(ventrofle"iune şi laterocranial (laterofle"iune. ?ârful cecului, în urma ruperii ligamentului

ileocecal, se poate îndoi spre înapoi (retrofle"iune.

%magina!ia se caracterizează prin pătrunderea unei anse intestinale în altă ansă sau a unui

segment în alt segment. @"istă invagina!ii $e$unale, ileocecale, destul de frecvente la cal, tineretul

porcin, câini, precum şi cecocolice, la cal.

8rolapsul rectal respectiv cloacal la păsări reprezintă e"teriorizarea mucoasei

rectalecloacale prin orificiul anal. @ste observat la porci în rela!ie cu sindromul estrogenic

micoto"ic sau la sacrificările în abator, urmare a transportului defectuos (aglomerarea prea mareîn vehicul, la rumegătoare consecutiv consumului de ierburi estrogenice şi la păsări cu tulburări

ale ouatului (motilitate crescută a salpin"ului, imposibilitatea e"pulzării oului etc..

;egiunea prolabată este congestionată, edemen!iată, uneori gangrenată şi ulcerată.

*a porci se poate produce amputarea !esuturilor prolabate şi formarea unor stricturi

reotale.

*a păsări, ca şi la purcei, prolapsul cloacalrectal favorizează canibalismul.

Gernia reprezintă deplasarea unor anse intestinale în unele spa!ii ale cavită!ii abdominale

(hiatusul lui UinsloV sau în afara cavită!ii, sub protec!ia peritoneului.

Bnei hernii i se pot deosebi2 sacul, con!inutul şi gâtul hernial.

#acul îmbracă viscerele la ieşirea din cavitatea abdominală, fiind reprezentat prin

peritoneu.

&on!inutul este constituit din por!iunea de intestin (enterocel, epiploon (epiploncel,

stomac şi alte organe abdominale.

Cîtul hernial este reprezentat prin zona de ieşire a intestinelor.

9upă zona de producere a herniilor se deosebesc hernii2 abdominale & ombilicale sau

omfalocel, inguinale & inguinoscrotale & transdiafragmatice & etc.

*a taurine, cabaline şi carnivore se întîlnesc mai frecvent herniile ombilicale, iar la suine

sunt mai obişnuite herniile inguinale şi inguinoscrotale, reprezentînd 1,S din totalul herniilor

la această specie. *a vieruşi, inciden!a este mult mai mare ca la scrofi!e.

35



@ventra!ia se caracterizează prin deplasarea unei anse de intestin printr'o fisură sau

deşirare a peritoneului şi a fibrelor musculare în !esutul con$unctiv subcutanat.

%n toate aceste modificări topografice se produc tulburări ale circula!iei de întoarcere şi,

consecutiv, infarctizarea.

MODIFICĂRILE CIRCULA,IEI SANGUINE INTESTINALE

Giperemia intestinală este legată de actul digestiei şi, ca atare, interpretarea ei trebuie

făcută cu multă aten!ie.

%schemia are mai mult o importan!ă teoretică, stând la baza a numeroase procese

inflamatorii. &ercetările e"perimentale pe câine au relevat faptul că sînt suficiente /'+N minute

de ischemie pentru a declanşa modificări histologice ale vilozită!ilor intestinale. 9upă -N minute

se observă separarea enterocitelor de membrana bazală, din vîrful vilozită!ilor spre bază, formîndaşa'numitul spa!iu al lui Cruenhagen. 9upă +' ore, vilozită!ile sînt complet denudate, corionul

este dezintegrat şi colabat. *a două ore începe necroza criptelor lui *ieberHuhn, iar după '/ ore

mucoasa este complet necrozată, uneori şi muscularis mucosae.

;e!inem şi faptul că reepitelizarea intestinală, admi!ând înlăturarea cauzei, se face după

+'- zile, iar restabilirea arhitecturii normale, după +' săptămîni.

4!mo'a"iil! sînt frecvent observate în stările septicemice şi to"ice. Den!ionăm şi faptul

că gastroragiile imprimă con!inutului intestinal un colorit negricios (melena, aspect care poate fiobservat şi în enteroragiile intestinului sub!ire. Gemoragiile intestinului gros se recunosc prin

culoarea roşiatică a con!inutului intestinal.

I#3a'$tiza'!a intestinală este observată în toate modificările topografice şi se

caracterizează printr'o culoare violacee sau violaceu'negricioasă a anselor afectate, îngroşarea

accentuată a pere!ilor, dilatarea lumenului şi un con!inut maroniu'roşiatic, urât mirositor.

8entru cabaline amintim şi tromboza trunchiului mezenteric şi a arterelor coeliace, punct

de plecare al colicilor tromboembolice.

INFLAMA IILE INTESTINELOR Ț

%nflama iile intestinelor se numescț !#t!'it!. &onsiderăm că termenul de enterită (gr.

0nteron) intestin şi )itis trebuie utilizat pentru conceptul general de inflama!ie a intestinelor şi

recomandăm utilizarea no!iunilor specifice fiecărui segment, respectiv2 duodenită & $e$unită & ileită &

36



tiflită inflama!iile cecului, colită & rectită & proctită inflama!iile anusului respectiv a

proctodeumului la pasări şi cloacită. 8rin combinare se poate vorbi de duodeno'$e$unită, ileo'

tiflită, tiflo'colită, etc. #e utilizează de asemenea no!iunea de perienterită, pentru inflama!ia

seroasei intestinale. &onsiderăm no!iunea de enterocolită ca pleonasm, iar stările diareice sînt

manifestări clinice cu substrat fie predominant biochimic, fie biochimic şi morfologic, fie

fiziopatologic. 9upă mecanismul de producere stările diareice pot fi consecutive2

' suprastimulării secre!iei de la nivelul criptelor (colibaciloză, salmoneloză3

' împiedicării absorb!iei lichidelor si electroli!ilor la nivelul intestinului sub!ire

(enteritele virale ale purceilor sau ale cecului şi colonului (treponemoză, balantidioză3

' creşterii permeabilită!ii pere!ilor intestinali (entero'to"iemiile anaerobe3

' hipermotilită!ii intestinale (fura$ele reci.

n general, la sugari, procesele diareogene sînt localizate în intestinul sub!ire, în timp cela întărca!i şi animalele adulte, punctul de plecare al diareei este in ma$oritatea cazurilor la

nivelul colonului.

9in punct de vedere etiologic, enteritele pot fi primare si secundare. @volutiv se constată

enterite2 acute, subacute şi cronice. 9upă predominan!a lezională pot fi grupate în superficiale şi

profunde3 catarale, edematoase, hemoragice, hemora'gico'necrotice, pseudomembranoase,

purulente, eozinofilice, limfoplasmocitare, hiperplazice şi granulomatoase.

E#t!'ita $ata'al% se manifestă printr'o hipersecre!ie de mucus, care acoperă suprafa!aepitelială sub forma unui depozit vâscos, cenuşiu'gălbui. #ecre!iei accentuate de

proteogliozaminoglicani i se adaugă descuamarea celulară, hiperemia, diapedeza leucocitară,

plasme"odia şi adesea homoragii punctiforme, modificări care duc la tumefierea peretelui

intestinal şi îi imprimă o colora!ie roşiatică sau roşie'violacee. *a iepure, uneori, secre!ia

mucoasă este atât de accentuată încât constituie adevărate mula$e în lumenul intestinului2 este

aşa'numita enterita mucoidă & considerată de către unii cercetători ca fiind caracteristică infec!iei

cu 0. coli

E#t!'ita !(!matoa)% se observă la purcei în regiunea cecului şi a colonului, sub forma

unei edema!ieri accentuate a peretelui intestinal şi a mezourilor. *eziunea este caracteristică

pentru ,,boala edemelorQQ la porc.

37



E#t!'ita !mo'a"i$% & difuză sau în focare, este frecvent observata în antra",

leptospiroză, enteroto"iemiile anaerobe, parvoviroza câinilor, coccidioze, into"ica!ii cu arsenic

etc. Aspectele diferă în raport cu agentul etiologic.

E#t!'ita !mo'a"i$o#!$'oti$% este localizată mai des la $e$un şi ileon. 8e fondul

hemoragie difuz coe"istă şi focare de necroză, rotunde sau alungite, superficiale sau profunde,

aşa cum se constată în antra" la rumegătoare.

E#t!'ita &)!u(om!mb'a#oa)% se întâlneşte la toate speciile, fie sub formă crupală, fie

difteroidă, ca o consecin!ă a infec!iilor sau a into"ica!iilor.

E#t!'ita $'u&al% poate fi observată la taurine în infec!ia cu salmonele şi la pisici în

leucopenia infec!ioasă.

Ducoasa este hipererhiată şi tumefiată, prezen!ind la suprafa!ă un strat sub!ire de fibrină.

E#t!'ita (i3t!'oi(% are o frecven!ă mult mai mare. #ub formă de butoni se constată la porc în pestă şi balantidioză, cât i la păsări în pseudopestă. &u caracter difuz este observată înș

salmoneloză, treponemoza şi campKlobacterioza purceilor, cu localizare în aria ileocecocolică. n

general, în salmoneloză este afectat cecul şi colonul, în treponemoza, cecul, colonul şi terminarea

ileonului, inflama!ia având un pronun!at caracter hemoragiconecrotic, iar în camipKlobacterioză

(comple"ul adenomntozei intestinale leziunile sunt predominant ileocecale, din colon fiind

afectată cel mult prima spiră.

Tot la purcei, acest tip de inflama!ie se observă frecvent la nivelul $e$unului, aşa'numita $e$unită necrozantă & efect al asocia!iei lui Cl. per/ringens cu Fusobucterium necrophorum cel mai

frecvent, dar şi cu mice!i şi al!i germeni Corynebacterium spp. produc la iepuri o inflama!ie

asemănătoare, localizată la nivelul ileonului, cecului şi a colonului (boala lui ;ibbert, iar

Bacillus pili/ormis induce la iepuri, şoareci, cobai, hamsteri inflama!ia difteroidă a colonului

(boala lui TKzzer. &a elemente de diferen!iere se adaugă mici granuloame în ficat, splină, rinichi

şi pulmoni în boala lui ;ibbert şi limforeticulită mezentrică asociată cu necroze submiliare în

ficat, splină şi miocard în boala lui TKzzer.

8entru păsări, men!ionăm histomonoza curcilor, în care pseudomembranele formează

adevărate mula$e în lumenul sacilor cecali.

E#t!'ita &u'ul!#t% poate fi urmarea inflama!iei catarale sau e"presia unor boli generale,

e"emplul cel mai caracteristic constituindu'l enterita gurmoasă. 8oate apare sub formă dc abcese

sau cu caracter flegmonos. 8entru purcei, men!ionăm colita nodulară efect al infectării glandelor

38



din submucoasă, caracterizată prin eviden!ierea acestora la început ca forma!iuni de '- mm,

translucide sub seroasă, apoi noduli cenuşii gălbui, proeminen!i la suprafa!a acesteia. *eziunea

este atribuită lui reponema hyo"isenteriae& Balanti"ium coli& Campylobacter sputorum. 9in

observa!iile noastre conchidem că ea poate fi constatată în toate aceste boli, fără a fi

caracteristică nici uneia. 5actorul primar al leziunii este irita!ia colonului, care favorizează

instalarea procesului inflamator.

E#t!'ita !ozi#o3ili$% & asociată sau nu cu gastrita eozinofilică, pare să fie mai frecvent

observată la carnivore, ca e"presie a unor procese imune.

Activarea unor frac!iuni ale complementului (&- şi &/a sau a factorului chemotactic

eozinofilic (@&5 sporeşte aflu"ul eozinofilelor în corionul intestinal şi eliminarea acestor celule

în lumen, amestecându'se cu e"sudatul mucohemoragic. *a nivelul colonului, inflama!ia poate

lua caracter ulcerativ ' colita ulcerativă eozinofilică a câinilor.E#t!'ita lim3o&la)mo$ita'% are tot substrat imun şi se caracterizează prin îngroşarea de

obicei segmentară a peretelui intestinal, datorită populării corionului cu un număr foarte mare de

limfocite şi plasmocite.

*a câinii bo"eri se descrie $olita ul$!'ati*% i)tio$ita'%2 localizată mai ales la nivelul

colonului descendent şi a rectului, caracterizată la început prin focare punctiforme roşiatice ale

mucoasei, apoi alungirea lor şi apari!ia unei depresiuni centrale şi, în final, ulcerarea, suprafa!a

mucoasei devenind granulară. Gistologic se relevă ini!ial infiltra!ia corionului colonului cuhistiocite, plasmocite, mastocite şi chiar granulocite neutrofile, pentru ca treptat să predomine

histiocitele intens 8A#'pozitive, elementul orientativ al diagnosticului. @tiologia este

necunoscută.

E#t!'ita "'a#ulomatoa)% se observă în paratuberculoză, sub formă difuză, ca şi în

tuberculoză, sub aspect nodular. 8oate fi observată de asemenea în unele boli parazitare, ca2

strongiloza la cal, manifestată prin noduli de mărimea unei alune în submucoasa colonului3

teniaza la găini, reprezentată prin noduli de mărimea unei gămălii de ac, localiza!i cu

predominan!ă în submucoasa $e$unului3 esofagostomoza la taurine şi la suine, e"teriorizată prin

noduli de mărimea unui bob de mazăre, ini!ial verzui, apoi cenuşii'gălbui, în submucoasa

$e$unului. 8rezen!a parazi!ilor uşurează diagnosticului etiologic.

39



Mo'3o&atolo"ia 3i$atului

5- A#omaliil! 3i$atului

Anomaliile congenitale ale ficatului la animale sunt foarte rare şi pot fi reprezentate

prin2

%ipopla&ia $epatic', ce poate să afecteze un lob sau mai mul!i lobi hepatici3

"$isturile congenitale $epatice apar la toate speciile fiind descrise mai multe tipuri

morfologice3

(tre&ia biliar' reprezintă absen!a vezicii biliare şisau a canalelor biliare e"trahepatice.

*a câine se manifestă prin icter şi deficit de vitamina 9.

<- At'o3iil! 8i (i)t'o3iil!

Atrofiile ficatului, sunt leziuni secundare altor procese, sau stări patologice. @le pot fi

generalizate sau localizate.

(trofia $epatic' generali&at', se întâlneşte la animalele caşectice, din cauza în bolile

cronice, în stările de inani!ie sau la animalele bătrâne. *a animalele senile, atrofia se înso!eşte şi

de acumularea pigmentului de uzură, imprimând ficatului o colora!ie brună, leziune denumită

Matro/ia brun- a /icatuluiM.

*acroscopic, organul este micşorat în volum, are capsula îngroşată de culoare cenuşie,

iar !esutul con$unctiv intersti!ial este mărit şi vizibil macroscopic. *icroscopic, histoarhitectonica hepatică este men!inută, dar se observă o micşorare a

tuturor lobulilor, inclusiv a celulelor componente. &elule hepatice se încarcă cu pigmen!i de

uzură, lipofuscina.

(trofia $epatic' locali&at', este consecin!a compresiunilor e"ercitate asupra unor lobi

de către diverse procese patologice, care se dezvoltă în parenchimul hepatic2 chisturi de

echinococ, tumori, granuloame etc. Alteori ea apare în urma compresiunii unor organe

învecinate. *a cal poate apare atrofia lobului drept datorită compresiunii e"ercitată de colon, iar

la taurine a lobului stâng.

*acroscopic lobul afectat este micşorat în volum, turtit, de culoare cenuşie şi cu

marginile ascu!ite. *a restul ficatului se constată hipertrofia compensatorie.

40



Distrofiile ficatului , se numesc hepatoze şi au o inciden!ă crescută în patologia

veterinară. @le pot cuprinde lobulul în totalitate sau să fie observate predominant în zona

centrolobulară respectiv e"olobulară

Distrofiile lipidice, denumite şi steatoze hepatice, sunt observate la toate speciile în

diverse stări patologice.

Den!ionăm prezen!a distrofiilor hepatice în următoarele stări patologice2

steatoza hepatic- la nou)n-scu2i, ca urmare a nutri!iei parcimonioase a mamelor,

în timpul gesta!iei (to"icoza materno'fetală3

sin"romul vacii grase, determinat în special de fura$area e"cesivă cu siloz de

proastă calitate3

toxiemia (cetoza "e gesta2ie, la oi, iepuroaice şi nurci produsă în principal de

deficitul glucidic3

sin"romul /icatului 3i a rinichiului gras, la puii de +'+N zile favorizat de e"cesul

de grăsimi şi deficitul de proteine3

steatoza hepatic- a g-inilor ou-toare, sau sin"romul /icatului gras hemoragic,

ca urmare a disfunc!iilor hormonale induse de for!a$ul alimentar, la păsările îndopate (gâşte etc.

8entru toate speciile, semnalăm hepatosteatozele toxice, produse de tetraclorura de

carbon, fosfor, arsenic precum şi cele micoto"ice determinate de aflato"ine, ocrato"ine etc.

9in prezentarea stărilor patologice, în care se constată steatoza hepatică, rezultă toatecazurile care pot induce acest proces distrofic şi anume2 supraalimenta!ia, ra!iile dezechilibrate,

inani!ia, e"o' şi endointo"ica!iile, cetoza, hipovitaminoza @, tulburări circulatorii (hipo"iemii

etc. 8rocesul poate fi grăbit, sau agravat, prin absen!a sau insuficien!a factorilor lipotropi, de

apărare ai hepatocitului2 metionina, colina, biotina.

%erbivorele con!in cea mai redusă cantitate de grăsime, comparativ cu omnivorele şi

carnasierele. 9e asemenea, la animalele nou'născute până la în!ărcare şi la femelele gestante se

constată sporirea cantită!ii de lipide în ficat.

*acroscopic, ficatul este mărit în volum, friabil, de culoare gălbuie, pe toată suprafa!a

organului sau numai pe anumite zone. 9atorită friabilită!ii, îndeosebi la păsări se pot observa

rupturi ale ficatului cu producerea de hemoragii interne (per rhe"is, uneori chiar letale.

41



dicrocelioza la ovine, iar secunda are inciden!ă crescută la păsări în bolile cronice (tuberculoza,

coligranulomatoza.

*icroscopic în hialinoza în citoplasma hepatocitelor apar granule ce pot depăşi

dimensiunea nucleului, la început bazofile, apoi o"ifile şi intens 8A#'pozitive.

%epato&ele pigmentare se pot e"terioriza prin icter, hemosideroză, melanoză şi

lipofuscinoză.

Icterul imprimă, macroscopic, o colora!ie gălbuie caracteristică ficatului. &el mai

frecvent este icterul mecanic, determinat în urma obstruc!iilor pe coledoc prin (calculi, ascarizi,

trombi biliari etc., întâlnit la suine. 8oate apare şi în urma hemolizelor masive.

%emosidero&a conferă ficatului o colora!ie ruginie. #e întâlneşte în anemia infec!ioasă

la cal, în fascioloza rumegătoarelor, în babesioze, în into"ica!ia siderinică a purceilor.

*icroscopic, identificarea siderocitelor izolate, în lumenul capilarelor sinusoide,reprezintă un criteriu important pentru diagnosticul anemiei infec!ioase la cal. n celelalte boli,

siderocitele sunt grupate în $urul hemoragiilor, sau în traveele con$unctive. &elulele hepatice şi

celulele Jupffer sunt încărcate cu hemosiderină. @viden!ierea depunerilor de fier se face prin

colora!ia 8erls.

!elano&a $epatic', imprimă o colora!ie maronie'negricioasă, difuză sau maculată,

observabilă mai frecvent la tineretul rumegător şi uneori la cabaline. 9epunerile depigment

melanic are loc la nivelul cromatoforelor con$unctive, în celulele Jupffer şi chiar în celulehepatice.

Lipofuscino&a $epatic', este specifică animalelor bătrâne, conferă o colora!ie maronie'

negricioasă şi evoluează, frecvent, cu reducerea în volum a organului (atrofia brună a ficatului.

*ipofuscina sau pigmentul de uzură apare din abunden!ă în celulele hepatice în prea$ma

nucleului. #e poate diferen!ia de melamină prin faptul că nu se modifică sub ac!iunea azotatului

de argint.

Distrofia nucleoprotidic', manifestată prin hepatoza gutosă, are inciden!ă crescută la

păsări, manifestată macroscopic prin puncte, strii, sau depozite alb'cretacee de ura!i pe suprafa!a

capsulei fibroase cât şi în profunzimea parenchimul organului.

Distrofiile minerale, se e"teriorizează prin2

♦ calci/ic-ri "istro/ice a granuloamelor tuberculoase sau parazitare3

♦ litiaza c-ilor biliare la taurine în fascioloză3

43



♦ calculoza biliar-, observate mai frecvent la suine şi carnivore.

?- N!$'oz!l! !&ati$!

Necrozele hepatice sunt frecvente la toate speciile. @le succed, de obicei, proceselor

distrofice şi preced sau evoluează concomitent sau fac parte cu inflama!iile necrotice.

@tiologic, necrozele sunt produse de to"ice, bacterii, virusuri, parazi!i, etc.

*acroscopic& necrozele se e"teriorizează prin decolorări cenuşii'gălbui, de forme şi

mărimi diferite, la suprafa!a şi în profunzimea organului. 8e sec!iune, sunt, în general, uscate sau

chiar sfărâmicioase, unele fiind delimitate de o zonă congestivă.

*icroscopic, sunt necroze de coagulare manifestate prin lize ale celulelor hepatice

asociate cu imagini distrofice, edem pronun!at al spa!iilor 9isse, granulocite la periferia

focarelor.

- Tulbu'%'il! $i'$ulato'ii al! 3i$atului

Dodificările circulatorii ale ficatului sunt reprezentate prin congestii acute şi cronice,

hemoragii şi angiomul maculat.

"ongestia $epatic' acut', de mică importan!ă din punct de vedere anatomopatologic

conferă ficatului o colora!ie roşie'negricioasă, iar în hiperemia pasiv- sau de staz-, desenul

lobular devine foarte evident, datorită dilatării venelor centrolobulare, în contrast cu periferia maigălbuie, datorită distrofiei grase ( /icatul musca" sau car"iac. n ambele forme pe sec!iune se

scurge o cantitate apreciabilă de sânge de nuan!e diferite.

*icroscopic, venele centrolobulare şi capilarele din zona centrală a lobulului sunt

dilatate şi pline cu sânge.

%emoragiile, sunt consecin!a stărilor to"ice, infec!ioase, distrofice (steatoza etc.,

vizibile în toată masa ficatului, sub formă de puncte sau pete, neuniforme, de culoare roşie.

*icroscopic apar spa!ii (locuri mari pline cu sânge, mărginite de celulele hepatice.

*a păsări, în caz de rupturi hepatice, apar, sub capsula fibroasă, hematoame de diferite

mărimi, iar dacă capsula se va perfora, sângele va invada cavitatea toracoabdominală, producând

moartea (hemoperitoneu.

44



(ngiomul maculat , sau teleangiecta&ia maculat' se întâlneşte la taurine şi se

e"teriorizează prin focare roşii'negricioase, buretoase, uşor ombilicate, răspândite atât la

suprafa!ă, cât şi în profunzime. 8e sec!iune, are culoare roşie mai deschisă şi un aspect cavernos.

*icroscopic, se observă hiperplazia capilarelor sinusoide cu dilatarea acestora

(teleangiectazie ele continuându'se cu vena portă. *eziunea a fost observată la vacile cu gesta!ii

repetate, cu gesta!ii gemelare, fiind consecin!a tulburărilor circulatorii din perioada de gesta!ie.

I#3lamaţiil! 3i$atului

%nflama!iile ficatului se numesc hepatite, ale capsulei fibroase, perihepatite sau

glisonite3 iar ale canalelor biliare, angiocolite sau colangite.

@tiopatogenetic, hepatitele sunt rezultatul ac!iunii agen!ilor de natură infec!ioasă,

parazitară sau to"ică, care pot aborda ficatul pe cale hematogenă (prin artera hepatică, vena por!ii

şi venele ombilicale, prin căile biliare, prin contiguitate şi prin traumatismele determinate delarvele de parazi!i, sau corpuri străine, care penetrează capsula fibroasă.

Gepatitele se pot sistematiza după următoarele criterii2

evolu2ie2 hepatitele pot fi acute, subacute şi cronice3

etiologic, se disting hepatite to"ice, infec!ioase şi parazitare3

mor/opatologic, se deosebesc hepatite parenchimatoase, necrotice, seroase,

hemoragice, purulente, limfohistiocitare, fibroase şi granulomatoase.

%epatita parenc$imatoas', denumită şi hepatit- toxic- acut-, este rezultatulinto"ica!iilor e"ogene, minerale (cu arsenic, fosfor, mercur, cloroform, tetraclorură de carbon,

vegetale plante to"ice, lupinul, sau alte into"ica!ii cu nutre!uri necorespunzătoare (produse

fermentate din porumb, dar pot apare şi ca autointo"ica!ie (prin produşi to"ici rezulta!i din

tulburările gastrointestinale.

*acroscopic, ficatul este mărit în volum, galben'ruginiu, friabil, uneori putându'se

observa o edema!iere a !esutului con$unctiv perilobular.

*icroscopic, se observă grave distrofii granulogrăsoase, necroze, congestii şi reac!ii

mezenchimale reduse.

%epatita necrotic' are o inciden!ă crescută în patologia comparată, fiind în ma$oritatea

cazurilor, de natură infec!ioasă, sau parazitară.

*acroscopic, se observă focare de necroză, de diverse dimensiuni, cenuşii'gălbui. @le

pot fi mici& miliare, abia vizibile, în boala lui Au$eszHi, în holeră, streptococie, listerioză şi în

45



hepatita vibrionică, la păsări, aspectul fiind cunoscut sub denumirea de Lhepatită miliară

necroticăF. Alteori poate evolua sub forma de focare întinse bine delimitate în campilobacterioza

ovină şi în necrobaciloză, la mamifere, respectiv în spirochetoză şi histomonoză, la păsări.

*icroscopic, în forma acută, se remarcă necroze de coagulare ale cordoanelor hepatice

inclusiv ale celulelor Jupffer, iar în evolu!iile cronice, se instituie o reac!ie mezenchimală

periferică. n centrul zonei de necroză prin metode adecvate se pot eviden!ia agen!ii etiologici.

%epatita seroas', are evolu!ie acută este mai frecvent întâlnită la păsări şi diagnosticul

se poate pune numai microscopic. 8oate evolua "i/uz , când se constată edema!ierea spa!iilor

9isse, desprinderea unor celule Jupffer, disocierea cordoanelor hepatice subcapsulare cu

izolarea şi delimitarea netă a hepatocitelor, sau poate evolua sub /orm- circumscris-, în fazele

ini!iale ale colibacilozei şi micoplasmozei aviare. >rientativ, pe plan macroscopic ficatul este

mărit, congestionat şi umed. %epatita $emoragic', poate evolua circumscris (,n /ocare, sub formă de hemoragii

punctiforme în hepatita contagioasă canină şi în hepatita virotică a bobocilor de ra!ă, sau sub

/orm- hemoragiconecrotic-, în colibaciloza aviară subacută. n fascioloza acută, prin migra!ia

fasciolelor tinere prin capsula şi parenchimul hepatic, se constată strii sinuoase, roşii'vişinii de -'

mm (hepatita hemoragiconecrotică.

*icroscopic cordoanele hepatice sunt dispărute, apar hematii, celule necrozate pe tot

traiectul de migrare al parazitului. n evolu!iile subacute şi cronice se eviden!iază numeroaseeozinofile.

%epatita purulent', se e"teriorizează sub formă de abcese, unice sau multiple,

apro"imativ egale (hepatita aposteomatoasă.

*acroscopic, forma, mărimea şi numărul abceselor poate varia de la caz la caz.

Aspectul puroiului este dependent de microbul care a provocat leziunea. @ste în general de

natură metastatică, provenind din alte focare primare (omfaloflebite, metrite, pielonefrite, sau

poate fi produsă de corpi străini proveni!i din tubul digestiv. n îngrăşătoriile de tineret taurin,

este consecin!a comple"ului paracheratoză'ruminită, care favorizează diseminarea germenilor

spre ficat.

*icroscopic, se remarcă zonele de necroză centrală şi puroi precum şi structura

binecunoscută a peretelui abcesului.

46



Abcesele hepatice, trebuie diferen!iate de colec!iile purulente, rezultate prin

suprainfec!ia şi ramolirea focarelor necrotice din tuberculoză, necrobaciloză, sau a chisturilor de

echinococ. 9iferen!ierea se face numai prin e"amene microscopice.

Gepatita aposteomatoasă, are inciden!ă crescută la vi!ei şi mân$i, în urma infec!iei

ombilicale. Abcesele sunt localizate îndeosebi pe partea stângă întrucât vena ombilicală se

deschide în ramura stângă a venei porte.

%epatita gangrenoas' )i necro&ant' pot apare ca proces primar în urma traumatismelor

directe prin corpi străini sau procese secundare în unele anaerobioze (cărbunele emfizematos,

edemul malign.

*acroscopic, ficatul are culoare cenuşie'verzuie cu aspect murdar, consisten!a devine

e"trem de friabilă şi crepitează la palpare datorită bulelor de gaz.

*icroscopic, se constată liza totală a celulelor hepatice, capilarelor şi canaliculelor biliare, cu păstrarea în linii mari a structurii perilobulare.

#epatita necrozant- se caracterizează prin apari!ia unor focare rotunde, de mărimi

variabile (cca. /'7 cm în diametru, de culoare gălbuie încon$urate de o zonă roşietică. @le

tumefiază la suprafa!a organului, au caracter omogen şi uscat pe suprafa!a de sec!iune. Bnele

focare confluează, invadând noi teritorii. 8rocesul se termină cu peritonita acută to"ico'septică şi

moartea animalului.

*icroscopic& în zona centrală se identifică elementele celulare în faza de liză totală la

care se mai observă doar conturul acestora (umbre celulare. *a periferie, cordoanele hepatice

acuză diverse grade de necrobioză, printre ele se observă numeroşi bacili. 4acilii se pot eviden!ia

folosind colora!ii bazice obişnuite. 9atorită to"inelor elaborate la nivelul necrozei întreg ficatul

va suferi degenerescen!a granulo'grăsoasă.

%epatita limfo$istiocitar', se consideră a fi produsă, cu precădere, de salmonele, dar ea

se întâlneşte şi în alte bacterioze (pasteureloze, colibaciloze, precum şi în diverse viroze. 4aza

morfologică a acestei inflama!ii o constituie hiperplazia mezenchimală intralobulară, sau la

nivelul spa!iilor portobiliare, sub influen!a endoto"inelor salmonelice.

*acroscopic, pe suprafa!a ficatului, congestionată sau distrofică, se constată prezen!a

unor focare miliare, cenuşii'albicioase, uşor proeminente şi slăninoase pe sec!iune.

*a păsări datorită to"inelor de origine intestinală în masa nodulilor limfoizi hepatici se

diferen!iază un număr mare de eozinofile definind hepatita intersti2ial- eozino/ilic-.

47



*a nurci multiplicarea şi diferen!ierea mezenchimală este predominant plasmocitară

sugerând substratul imun al inflama!iei ' hepatit- plasmocitar- din plasmocitoza nurcilor.

%epatita fibroas'2 )au ciro&a $epatic', este o inflama!ie cronică, difuză, caracterizată

prin proliferarea !esutului con$unctiv, în dauna parenchimului hepatic, cu pierderea arhitecturii

micro' şi macroscopice caracteristice.

9enumirea de ciroză (gr. Hirrhos W galben a fost dată încă de Gipocrate (0N'-11 î.&h.

şi se referă la culoarea galbenă'ruginie a ficatului, în stadiile avansate ale bolii.

0tiologia este foarte variată2 infec!ioasă (virală, microbiană, to"ică, parazitară, caren!e

alimentare, tulburări circulatorii cu fenomene de hipo"ie etc. &irozele pot fi secundare diverselor

hepatopatii, de tip degenerativ, circulator şi inflamator, sau apar ca inflama!ii primare, atunci

când factorii infec!ioşi, to"ici şi parazitari, ac!ionează cu intensitate moderată, însă timp

îndelungat.@tiopatogenetic, hepatitele fibroase produse de factorii to"ici şi infec!ioşi, sunt denumite

ciroze propriu)zise& sau toxiin/ec2ioase, în timp ce inflama!iile determinate de parazi!i, se numesc

hepatite intersti2iale.

"iro&ele propriu*&ise sunt rezultatul proliferărilor active de !esut con$unctiv,

predominant intralobular, de la nivelul spa!iilor pericapilare (9isse, soldate în final, cu

fibrozarea accentuată a parenchimului hepatic. #ub ac!iunea agen!ilor patogeni, se produc

necrobioze hepatice, urmate de necroza acestora.%ncapacitatea regenerativă a hepatocitelor distruse, duce treptat la neogeneză

con$unctivă. @ste un anumit grad de fibroză, insulele de regenerare (hepatocitele de neoforma!ie

nu mai pot compensa deficitul parenchimatos, imprimând cirozei caracterul de boală generală.

8rezen!a limfocitelor în focar, sugerează evolu!ia sta!ionară sau progresivă a cirozei,

(prognosticul întrucât agresivitatea procesului este în raport direct cu numărul limfocitelor.

9in punct de vedere morfopatologic, cirozele propriu'zise pot fi atro/ice şi hipertro/ice.

"iro&a atrofic' debutează printr'un stadiu hipertrofic efemer, precirotic, urmat de cel

atrofic. @tiologic, cronicizarea hepatitelor to"ice şi infec!ioase acute, precum şi micoto"inele,

sunt principalele cauze care produc aceste hepatopatii.

n faza atrofică, ficatul a$unge la o treime din mărimea lui normală, de unde şi

denumirea de ciroză atrofică. &uloarea este galben'maronie, în func!ie de modificările

48



degenerative care înso!esc hiperplazia con$unctivă. &onsisten!a este mult crescută, chiar dură,

sec!ionarea făcându'se cu dificultate (scâr!ie la sec!ionare.

#uprafa!a ficatului este neregulată din cauza unor noduli gălbui, ce variază ca mărime,

de la un bob de cânepă (ciroz- granular-, până la cea a unei nuci (ciroz- no"ular-. Bneori,

suprafa!a organului este brăzdată de numeroase şăn!ule!e cu o adâncime de /'+N mm, care

compartimentează lobii hepatici în pseudolobi (ciroz- lobar-.

*icroscopic, se remarcă fibroză intralobulară accentuată, cu divizarea lobului în doi sau

mai mul!i pseudolobuli (coordoane hepatice lipsite de vena centrolobulară, distrofii şi

necrobioze hepatocelulare.

=ecroza atrofică este mai frecventă la carnivore şi suine, dar poate fi întâlnită şi la alte

specii. *a taurine este mai frecventă la nivelul lobului hepatic stâng, care a$unge la un grad de

atrofie e"agerată, rămânând ca o bandă fibroasă albicioasă'roşietică, dură, cu marginile ascu!itecomparativ cu lobul hepatic drept care se hipertrofiază.

"iro&a $ipertrofic' se întâlneşte la vi!ei, având etiologie salmonelică3 la suine datorită

fura$ării cu reziduri industriale sau resturi de la cantine3 la iepuri în unele viroze, în aflato"icoză.

*acroscopic, ficatul este mărit în volum, suprafa!a netedă, consisten!a crescută şi

culoarea variabilă, cenuşie, gălbuie, sau verzuie.

*icroscopic, proliferarea con$unctivă de la nivelul spa!iilor 9isse este deosebit de

intensă şi difuză, izolând grupe de hepatocite, sau aproape fiecare celulă hepatică, care vor suferinecrobioza prin ano"ie şi compresiune.

Acest tip de ciroză la taurine se poate instala încă din timpul dezvoltării intrauterine

datorită fura$elor mucegăite ce con!in aflato"ină sau alte micoto"ine, respectiv fura$area vacilor

gestante cu fura$e acide (borhoturi, siloz.

n lumina cunoştin!elor actuale se pare că e"istă o legătură între ciroza hepatică şi

carcinomul hepatocelular.

%epatitele intersti+iale, se caracterizează prin faptul că, proliferarea con$unctivă

debutează intersti!ial şi la nivelul spa!iilor portobiliare, de unde şi denumirea acestor hepatopatii.

@le se întâlnesc la toate speciile şi sunt de natură parazitară.

*acroscopic, evoluează sub două aspecte anatomoclinice2

♦ hepatite intersti!iale multiple sau ,n /ocare4

49



♦ hepatite intersti!iale "i/uze. %ndiferent de forma de prezentare, morfogeneza

acestora este asemănătoare.

%ni!ial, se remarcă o /az- traumatic-, manifestată macroscopic prin traiecte, sau focare

hemoragiconecrotice (hepatită hemoragiconecrotică, produsă de migra!ia parazi!ilor hepatofili şi

nehapatofili prin parenchimul hepatic. Apoi, urmează o /az- "e exsu"a2ie leucocitar-&

pre"ominant eozino/ilic-, cu rol antito"ic şi resorbtiv, imprimând focarelor şi traiectelor o nuan!ă

verzuie. n final, apare /aza /ibroas-, prin organizarea con$unctivă a focarelor şi traiectelor

traumatice.

#epatita intesti2ial- multipl-, sau 5hepatita eozino/ilic-5 se caracterizează, în faza de

cicatrizare (fibroasă, prin apari!ia unor focare alb'sidefii, superficiale cu diametrul de +'- cm,

neregulate, centrate uneori de un punct roşietic, situate la suprafa!a organului. #e întâlneşte, mai

frecvent, la purcei, fiind consecin!a migra!iei larvelor de ascarizi, de cisticerci, esofagostomi şi

chiar de metastrongili.

*a iepuri şi miei, se pot remarca şi traiecte sub!iri, albicioase, centrate de o linie

roşietică.

*icroscopic se constată infiltra!ie eozinocitară, limfohistiocitară şi fibroză, totul limitat

la focarul respectiv.

#epatita intersti2ial- "i/uz- se întâlneşte în fascioloză şi dicrocelioză rumegătoarelor şi

se e"teriorizează prin apari!ia la suprafa!a ficatului, a unor traiecte albicioase, reprezentând, fiecanalele biliare mult îngroşate prin fibrizare, fie cicatrizarea traumatismelor produse de către

parazi!i. *icroscopic se remarcă reac!ie eozinocitară, mastocitară şi limfohistiocitară. n final se

va produce fibroza. &oncomitent are loc o fibroză a canalelor biliare (angiocolită cronică.

%epatita granulomatoas', este întâlnită la toate speciile, având etiologie infec!ioasă2

tuberculoză la toate speciile, actinobaciloză la taurine, morvă la cabaline, coligranulomatoză şi

micoze la păsări, sau de natură parazitară, în echinococoză şi cisticercoză.

*acroscopic, în toate cazurile, pe suprafa!a şi în masa ficatului, se observă granuloame

compacte sau chistice (în parazitoze, de diferite dimensiuni, izolate sau grupate, delimitate de o

capsulă, mai mult sau mai pu!in pronun!ată.

Gepatita granulomatoasă chistică din echinococoză se întâlneşte mai frecvent la

rumegătoare şi porc. &hiştii pot fi uniloculari sau multiloculari, iar numeric pot a$unge la câteva

zeci, deformând şi mărind foarte mult greutatea ficatului (peste 0N Hg la taurine.

50



n func!ie de evolu!ia chiştilor hepatita granulomatoasă chistică poate fi evolutiv- când

vezicula con!ine lichid chistic în cantitate mare, membrana proligeră este bine conformată

(larvele sunt vii.

Alteori vezicula sau chistul pierde lichidul, membrana proligeră se colabează, larvele

mor. &histul regresat se poate calcifica sau cazeifica, aspecte morfologice care definesc hepatita

granulomatoasă chistică involutiv-.

*icroscopic în $urul chistului se observă atrofie hepatică perichistică, asociată cu o

reac!ie mezenchimală formată la2

♦ interior din celule gigante şi epiteloide în contact cu parazitul3

♦ zon- interme"iar- bogată în histiocite, limfocite, plasmocite3

♦ peri/erie o zonă fibroasă bogată în fibre con$unctive printre care se văd

numeroase mastocite şi eozinocite.

#eri$epatitele evoluează, concomitent cu inflama!iile parenchimului hepatic.

Den!ionăm două forme morfopatologice cu importan!ă diagnostică şi anume2 perihepatita

/ibrinoas-, în colisepticemia aviară, respectiv perihepatita /ibroas-, denumită şi viloasă,

observată la caii mai în vârstă, ca rezultat al unor irita!ii parazitare (#ettaria ecvina, sau a unor

procese compresive asupra ficatului. 8erihepatita viloasă eviden!iază la suprafa!a capsulei

Clisson prezen!a unor filamente cenuşii'albicioase, ca nişte perişori, consituite din !esut

con$unctiv fibros."olangitele sau angiocolitele, au etiologie parazitară, fiind produse de coccidii(@imeria

stiedae, la iepuri şi de trematode (5asciola hepatica, 9icrocelium lanceolatum, la rumegătoare,

ascaridioză porc. 8rezintă importan!ă practică colangita catarală cronică, din fascioloză, mai

evidentă pe fa!a viscerală a ficatului.

*acroscopic, canalele biliare sunt mult îngroşate, albicioase şi de consisten!ă crescută.

8e sec!iune, peretele este îngroşat, iar lumenul îngustat, din care se scurge un con!inut vâscos

format din bilă, epitelii descuamate, săruri biliare precipitate şi parazi!i.

*icroscopic, în pere!ii canalelor biliare mult îngroşa!i se observă reac!ie limfocitară,

eozinocitară şi mastocitară. @piteliul este necrozat şi par!ial descuamat3 se observă precipitări de

săruri biliare.

51



9- Tumo'il! 3i$atului

9intre tumorile propriu'zise ale ficatului, men!ionăm, adenoamele, adenocarcinoamele,

precum şi metastazele tuturor formelor tumorale.

(denoamele pot avea ca punct de plecare fie hepatocitul, denumite adenoame hepatice

sau hepatoame, fie canalele biliare, numite adenoame biliare.

#epatoamele afectează mai multe specii2 câini bătrâni, vacă, oaie, porc şi păsări.

*acroscopic se constată noduli maronii uşor proeminen!i.

*icroscopic, se observă hiperplazii compacte ale hepatocitelor' adenom masiv.

A"enoamele biliare, au o inciden!ă mai crescută la ra!e şi găină fiind produse de

aflato"ine. #e pot întâlni şi la alte specii (vi!ei.

*acroscopic, ini!ial, apar chisturi verzui, iar apoi, noduli cenuşii'albicioşi care pot

a$unge la mărimea unei nuci. *icroscopic, ini!ial, se constată un adenom tubular, apoi, devine papilifer şi uneori

dilatarea chistică a acestor cavită!i. n final, se transformă în fibroadenom prin dezvoltarea

accentuată a stromei.

(denocarcinomul $epatic, este tumora epitelială malignă, este mai des întâlnit la

carnasiere şi bovine. Apare ca tumori multiple bine conturate, de culoare galbenă sau cenuşie'

brună, care proemină la suprafa!a organului. 8e sec!iune se distinge stroma care separă masele de

celule tumorale, luând un aspect acinos. *icroscopic se constată că multiplicarea celulelor tumorale se dispune acinar sau

trabecular.

Tumorile ficatului sunt frecvente în leucoza păsărilor şi mamiferelor.

anatomia patologica a animalelor - aparatul digestiv

Documents