ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR

RINICHIUL

Rinichii sunt așezați profund în cavitatea abdominală,simetric de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară. Ei se proiecteaza la nivelul ultimilor doua vertebre toracale (T11

; T12),pana la vertebra a treia lombara,rinichiul drept fiind situat ceva mai jos,cu aproximativ o jumatate de vertebra fara de cel stang,din cauza prezentei ficatului in partea dreapta.

Rinichii au o formă asemănătoare cu cea a unui bob de fasole, de culoare brun-roșcată,lungime de aproximativ 12cm,lățime de 6cm și grosime de 3cm,greutatea medie a fiecărui rinichi este în jur de 120g.

Rinichii ocupa o loja proprie,loja renala,delimitata de o fascie fibroasa,fascia renala,care prezinta o portiune prerenala si alta retrorenala. In interiorul lojei renale se gaseste un strat de grasime,grasimea pararenala,mai groasa posterior. Atat grasimea prerenala cat si cea pararenala au un rol protector impotriva traumatismelor din originea lombara.

Rinichiului I se descriu doua fete,doua margini si doi poli. Fetele rinichiului sunt una anterioara si alta posterioara. Fata anterioara este convexa si are

raporturi diferite in dreapta si in stanga. In dreapta,fata anterioara vine in raport cu ficatul,cu duodenul(portiunea descendenta) si cu colonul ascendent,cu unghiul colic drept si cu ansele intestinale,in timp ce in stanga vin ein raport cu spina(fara renala), stomacul(fata posterioara),cu coada pancreasului,cu colonul descendent,cu unghiul colic stang,iar in partea inferioara cu ansele intestinale.

Fata posterioara este tot convexa si are raporturi cu pereteele posterior al cavitatii abdominale,format de muschii psos si patratul lombar. Vine in raport si cu nervii ilioinghinal si iliohipogastric.

Marginile sunt una externa si alta interna. Marginea externa este convexa,iar cea interna este concava numai in portiunea mijlociue,cea care corespunde hilului renal, adica locului de intrare si iesire a elementelor vasculo-nervoase,si a bazinetului.

Polii rinichiului sunt unul superior si altul inferior.Polul superior vine in raport cu glanda suprarenala.

STRUCTURA RINICHIULUI

Rinichiul este alcătuit din două părți: capsulă renală și parenchimul renal.

Capsula renală se prezintă sub formă unui înveliș fibro-elastic,care acoperă toată suprafața rinichiului și care aderă la parenchimul subiacent.

Parenchimul renal este alcătuit din două zone: o zona centrală(medulară) și o zona periferică(corticală).

Medulara prezintă,pe secțiune,niște formațiuni de aspect triunghiular,numite piramidele lui Malpighi. în număr de 7 până la 14,ele sunt orientate cu baza spre periferie,către corticală,și cu vârful spre

centru,către hilul renal. Fiecare piramidă Malpighi are semnificația unui lob renal,ceea ce înseamnă că un rinichi are tot atâția lobi câte piramide Malpighi are.

Corticala prezinta pe secțiune formațiuni de aspect triunghiular,numite piramide Ferrein, în număr de 300-500 pentru fiecare piramidă Malpighi. Fiecare piramidă Ferrein are semnificația unui lob renal și reprezintă prelungiri ale medularei în corticală. între piramidele Ferrein se află așa numitul labirint,în care se găsesc corpusculii renali,vase sangvine și tubi uriniferi în direcții variate.

Nefronul reprezintă unitatea anatomică și funcțională a rinichiului. Numărul nefronilor este mare,mai mult de un milion pentru fiecare rinichi. în alcătuirea unui nefron intră două părți: capsula Bowman și un sistem tubular.

Capsula Bowman reprezintă porțiunea inițiată a nefronului. Ea este situată în corticală și are forma unei cupe cu pereții dubli,prezentand doi poli:

Un pol vascular,prin care intra in capsula arteriola aferenta care se capilarizeaza formand un ghem de capilare,numit glomerulul renal Malpighi,si prin care iese din capsula arteriola eferenta;

Un pol urinar,situat in partea opusa celui vascular

Foița internă a capsulei Bowman este formată din celule turtite și se mulează intim pe ghemul de capilare al glomerulului renal Malpighi. Foița externă a capsulei se continuă cu tubul contort proximal. Capsula Bowman,împreună cu glomerulul renal,formează corpusculul renal Malpighi.

Sistemul tubular,situat in continuarea capsulei Bowman, este alcatuit din mai multe segmente,care,in totalitate,masoara 3-4 cm. În continuarea capsulei se află tubul contort proximal, care este un tub încolăcit, situat în corticală. El se continuă cu ansa Henle, formată dintr-un braţ descendent care trece în medulară, de unde pleacă un braţ ascendent ce se reîntoarce în corticală. Braţul descendent are calibrul mai mic decât cel ascendent care, ajuns în corticală, se continuă cu tubul contort distal, acesta are o porţiune rectilinie şi una contortă. Limita dintre cele două porţiuni este marcată de prezenţa unei structuri de tip particular numită macula densa, care face parte din complexul juxta-glomerular.

întreg sistemul tubular al rinichilor are o lungime de 60-80 km și o suprafața totală de circa 5 m2.

Vascularizația rinichiului, asigurată de artera renală, ramură din aorta abdominală, pătrunde în rinichi prin hilul renal. Din ea se desprind arterele interlobare, care merg printre piramidele Malpighi. Ajunse la baza piramidelor Malpighi, arterele interlobare devin artere arcuate și merg la limita dintre medulară și corticală.

Dintre arterele arcuate pornesc, în corticală,printre primidele Ferrein,arterele interlobulare,care vascularizeaza corticala pana la capsula renala.

Sangele venos este colectat de capilare dispuse la periferie,sub capsula renala,numite stele Verheyen. Din aceasta retea,venele au un traiect invers arterelor si sunt reprezentate de venele interlobulare,venele arcuate,venele interlobare,care se varsa in venele pre- si retropielice,iar acestea in vena renala. In vena renala stanga se varsa si vena testiculara la barbat sau ovariana la femeie. Venele renale se deschid in vena cava inferioara.

Limfa rinichiului este colectata de vase limfatice care merg cu venele si care dreneaza in ganglionii aortici.

Rinichiul are o inervatie vegetativa simpatica si parasimpatica. Inervatia vegetativa a rinichilor provine din plexul celiac,mezenteric superior si aortic-renal,care contin fibre din lantul simpatic(nervii splanhnici) si fibre vagale mai putin numeroase. Cea mai mare parte a fibrelor nervoase abordeaza rinichiul sub forma plexului renal ce se alatura arterei renale si ramurilor ei. Nervii au o actiune vasomotorie,regland debitul sangvin al rinichiului.

CĂILE DE ELIMINARE A URINII

Căile urinare sunt unele intrarenale și altele extrarenale. Cele intrarenale sunt reprezentate de calicele renale mici,calicele renale mari și o parte din bazinet. Căile extrarenale cuprind partea dinspre vârf a bazinetului,uterul,vezică urinară și uretră.

Calicele renale mici sunt situate la vârful piramidelor Malpighi. Numărul lor este de 7-14. Ele se unesc în trei calice renale mari :superior,mijlociu și inferior. La rândul lor,calicele renale mari se unesc și formează bazinetul.

Bazinetul sau pelvisul renal este un conduct mai dilatat,a cărui porțiune bazală este situată în rinichi și aparține căilor urinare intrarenale. Partea dinspre vârf este situată în afara rinichiului și aparține căilor urinale extrarenale.

Ureterul este un organ tubular,lung de 25-30cm,care se întinde oblic în jos și spre medial de la vârful bazinetului până la vezica urinară. Este un organ primitiv retroperitoneal care prezintă două porțiuni:

porțiune abdominală,care ține de la vârful bazinetului și până la strâmtoarea superioară a bazinetului;

porțiune pelvină,care ține de la strâmtoarea superioară a bazinetului până la vezica urinară.

In portiunea abdominala prezinta doua segmente,unul superior sau lombar,care tine de la bazinet pana la creasta iliaca,si altul inferior sau iliac,de la creasta iliaca pana la stramtoarea superioare a bazinului.

In portiunea pelvina,la barbat,vine in raport anterior cu canalul deferent si veziculele seminale,iar la femeie cu artera uterina.

Vascularizatia ureterului este asigurata de arterele ureterale,care,in portiunea superioara,vin din artera renala,iar in cea inferioara vin din arterele vezicale.

Sangele venos este colectat de venele ureterale satelite arterelor.

Inervatia este vegetativa ,simpatica si parasimpatica. Ea vine din plexul renal,pentru protiunea superioara,si din cel hipogastric,pentru portiunea inferioara a ureterului.

Vezica urinară este un organ musculo-cavitar,fiind porțiunea cea mai dilatată a căilor urinare.Ea acumulează urina care se elimină în mod continuu prin uretere,și o evacuează în mod discontinuu,ritmic,de 4-6 ori în 24 de ore,prin actul micțiunii. Vezica urinara este asezata in pelvis,pe care il depaseste in sus atunci cand este plina.

Capacitatea vezicii urinare este de 300-400 ml și aceasta își mărește capacitatea în timpul umplerii.

La barbat vine in raport cu rectul,de care este despartita prin peritoneu,care formeaza aici fundul de sac retrovezical sau douglas.

La femeie,vezica urinara vine in raport posterior cu uterul,intre cele doua, peritoneul formand un fund de sac vezico-uterin.

Baza(fundul vezicii) este situata in jos si se intinde pana la fundul de sac recto-vezical la barbat sau pana la fundul de sac vezico-uterin la femeie. Baza vezicii urinare vine in raport cu prostata,cu veziculele seminale si canalele deferente la barbat,iar la femeie,cu vaginul si colul uterin.

Vascularizatia vezicii urinare este asigurata de arterele vezicale,din partea iliaca interna,si de vezicala superioara,din partea permeabila a arterei ombilicale.Sangele venos este colectat de venele vezicale satelite ale arterelor. Ele conduc sangele venos in vena iliaca interna(hipogastrica).

Limfa este colectata de vasele limfatice care urmeaza traiectul venelor si ajung in ganglionii iliaci.

Inervatia vezicii urinare este vegetativa,asigurata de sistemul nervos simpatic si parasimpatic din plexul vezical cu originea in plexul hipogastric.

URETRĂ este un conduct care,la bărbat,are o lungime medie de 14-16 cm,iar la femeie, de 4-5cm. Reprezintă segmentul evacuator al aparatului urinar prin care urina este eliminată din vezica urinară în timpul micțiunii.

La bărbat este un organ comun atât aparatului urinar,cât și celui genital,servind pentru micțiune și pentru ejaculare,și are un lumen mai îngust. Uretră prezintă trei segmente: uretră postatica,uretră membranoasă și uretră peniană.

La femeie,uretră este un organ care sreveste numai pentru eliminarea urinii din vezica urinară și are un lumen mai larg. Uretră la femeie prezintă două segmente:

• un segment pelvin,situat în pelvis,anterior de rect și înapoia vaginei • un segment perineal,care străbate perineul și se deschide în vulvă.

FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR

Rinichii au două funcții majore:

• de a secreta cea mai mare parte a produșilor finali de metabolism ai organismului • de a a controla concentrațiile majorității constituientilor organismului,ei contribuind astfel la menținerea hemostazei și a echilibrului acido-bazic al organismului.

Alături de acestea,rinicii mai au și următoarele roluri:

• formarea și eliberarea reninei • formarea și eliberarea eritropoietinei • activarea vitaminei D • gluconeogeneza

Debitul sangvin renal este de aproximativ 1200 ml/min (420ml/100 g etsut/min). In conditiile bazale,debitul sangvin renal reprezinta 20% din debitul cardiac in repaus.

Presiunile in circulatia renala. In arterele arcuate,presiunea sangelui este de aproximativ mativ 100mm Hg,iar in venele ce dreneaza sangele este, in final,de 8mm Hg. Zonele principale de rezistenta sunt: arterele renale mici,arteriola aferenta si arteriola eferenta. La nivelul glomerulului,presiunea este de aproximativ 60 mm Hg,iar in capilarele peritubulare 13 mm Hg. Formarea urinii finale este rezultatul urmatoarelor procese: filtrarea glomerulara,resorbtia si secretia tubulara.

FILTRAREA GLOMERULARA SI FILTRATUL GLOMERULAR

Lichidul care filtreaza prin glomerul in capsula Bowman este numit filtrate glomerular,iar menbrana capilarelor glomerulare este numita menmbrana glomerulara si are cateva straturi importante:

endoteliul capilar membrane bazala un strat de cellule epiteliale

Compozitia filtratului glomelural

Filtratul glomerular este aproape aceeasi compozitie ca si lichidul care filtreaza in interstitii la capatul arterial al capilarelor. Nu are deloc eritrocite si contine cam 0,03% protein. Se considera ca,practice,filtratul flomerular este o plasma care nu contine protein in cantitati semnificative.

Debitul filtratii glomerulare

Cantitatea de filtrate glomerular care se formeaza intr-un minut prin toti nefronii ambilor rinichi se numeste debitul filtrarii glomerulare. Normal, acesta este de aproximativ 125 ml/min( zilnic 180l ). Peste 99% din filtrate este resorbit in mod normal in tubii uriniferi,restul trecand in urina.