Faradelegile comertului electronic

„Orice afacere în ziua de astăzi concurează în două lumi: o lume fizică cu resurse pe care

managerii pot să le vadă şi să le atingă şi o lume virtuală constituită din informaţie. Ultima a dat

naştere lumii comerţului electronic , un nou loc de creare a valorii”1. Această declaraţie a fost

făcută de doi cercetători Rayport şi Sviokla în Harvard Business Review, în anul 1995. Ce s-a

întâmplat de atunci? Timp de două decade, marile companii au realizat comerţ electronic prin

reţelele EDI2 (EDI - networks), dar multe se confruntă încă cu problema de a transforma

comerţul electronic într-un aspect natural al afacerilor lor de zi cu zi.

Cel mai probabil, pieţele aşa cum le ştim noi astăzi vor suferii schimbări majore în

decadele următoare. Catalistul nedisputat care va promova această schimbare rapidă în Economia

Informaţională de astăzi este nimeni altul decât Internetul şi toate tehnologiile legate de acesta

care vor permite ca acest fenomen să devină realitate. Formatul unic al Internetului este acela

care are potenţialul ca pentru totdeauna, într-o manieră nu foarte subtilă, să schimbe mijloacele

tradiţionale prin care tranzacţiile cumpărător – vânzător şi interacţiunile dintre aceştia au avut loc

în trecut.

Având în vedere că domeniul comerţului electronic are o vastitate foarte mare este

necesară în această fază de început o scurtă definire a cea ce termenul de comerţ electronic va

presupune în cadrul acestei lucrări. Există câteva definiţii disponibile. Comisia Europeana

menţionează următoarele despre comerţul electronic şi formele pe care le ia: „O posibilă definiţie

a comerţului electronic ar putea fii: „orice formă de tranzacţie de afaceri în care părţile

interacţionează electronic în loc schimb fizic sau contact fizic direct”. „Un caz special al

comerţului electronic este vânzarea electronică (electronic trading) în care un distribuitor oferă

bunuri sau serviciu unui consumator în schimbul unei plăţi”. „Un caz special al vânzării

electronice este vânzarea electronică cu amânuntul (electronic retailing) în care clientul este un

consumator obişnuit în loc de o altă companie.”3 Conform acestei largi definiţii comerţul

1 Jeffrey F Rayport , John J Sviokla., (1995), Harvard Business Review p 752 EDI - Electronic Data Interchange3 The European Commission Informaţion Society Project, (02/07/99)

1

electronic nu cuprinde numai tranzacţia comercială în sine, dar şi toate interacţiunile şi

schimburile de informaţie dintre vânzător şi cumpărător care apar înainte şi după tranzacţia în

sine.

În ultimi şapte ani un număr considerabil de companii au site-uri de comerţ electronic pe

Internet. În cele mai multe cazuri acestea au fost create fără nici un alt scop decât acela de a

asigura o prezenţă pe Internet (net-presence) a companiei respective, puţini cutezători au încercat

conştiincios să exploateze Internetul ca o posibilă piaţă. Conform unui recent studiu al Ernst &

Young, companiile ce conduc atât comerţ tradiţional cât şi comerţ electronic se aşteaptă la o

creştere de la 9% astăzi la 16% în următorii ani, a produselor vândute on-line în totalul

vânzărilor. Pentru ca comerţul electronic să aibă un impact puternic şi hotărâtor pe piaţă, este

necesar ca el să devină o parte naturală a vieţii de zi cu zi, un instrument ce poate fi folosit fără

dificultăţi de oricine. Oricum, astăzi viitorul investiţilor asociate de Internet este încă nesigur şi

din acest motiv firmele se confruntă cu o nevoie din ce în ce mai mare de a înţelege mai bine

factorii care determină rezultatul investiţilor lor on-line

CAPITOLUL I

Ce reprezinta comerţul electronic?

Apariţia şi avântul comerţului electronic schimbă lumea afacerilor , ameninţând existenţa

nu mai a unor firme ci a întregi industrii. Unele industrii au fost obligate la restructurări

puternice în timp ce alte noi afaceri şi alte căi de a conduce vechile afaceri se dezvoltă. Acest

nou mediu de afaceri este în acelaşi timp înspăimântător ca şi ofertant de noi oportunităţi.

O componentă importantă în definirea comerţului electronic o reprezintă mediul în care

acesta are loc şi anume Internetul. Internetul este o reţea mondială de zeci de mii de computere

de mare capacitate, conectate între ele. Persoane particulare şi oameni de afaceri intră pe Internet

prin intermediul unui furnizor local de servicii Internet, care oferă astfel accesul la poşta

electronică (e-mail) şi la sistemul de informare " www" (World Wide Web) precum şi la multe

2

alte categorii de servicii informaţionale. Internetul oferă potenţialilor clienţi posibilitatea de a

"vizita" afacerea pe "Web" şi să analizeze ofertele on-line de produse şi servicii ale firmelor.

O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin Internet

este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme şi pentru a atrage clienţii. Firmele

furnizează informaţii tehnice şi utilizează pagina de Web ca o platformă pentru mediatizarea

noutăţilor ce apar în cadrul firmei. Folosind propriul Website ca pe un magazin, ele oferă

produse şi preiau comenzi.

Poate din cauza incertitudini şi vitezei cu care se schimbă aceste mediu, există foarte puţină

îndrumare strategică disponibilă oamenilor de afaceri pentru ai ajuta să se descurce în acest

teritoriu neexplorat. Există puţine lucrări de relevanţă şi o mulţime de teorii şi curente cu privire

la acest nou mediu de afacerii.

Din acest punct de vedere încercarea de a defini comerţul electronic nu ar avea un rezultat

concret. Primele intenţii de a definii comerţul electronic au fost făcute din nevoia de a legifera

comerţul electronic, cum ar fi de exemplu definiţia elaborată de Parlamentul European şi

publicată în Directiva 31/2000 a Comisiei Europene cunoscute şi sub numele de „Directiva

asupra comerţului electronic”. În afară de aceasta la ora actuală există o multitudine de definiţii

ale comerţului electronic:

„ … cumpărarea şi vânzarea bunurilor şi serviciilor pe Internet, în special

cu ajutorul World Wide Web-ului. În practica acesta şi un nou termen „e-

business” sunt adesea folosiţi ca sinonime. Pentru vânzarea on-line cu

amânuntul termenul „e-tailing” este folosit câteodată.”

(www.whatis.com)

„… aplicarea integrală a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor la

început şi până la finalul întregului lanţ de valori a procesului de afaceri

ce are loc electronic şi are ca scop obţinerea de profit. Aceste procese pot

să fie parţiale sau complete şi de asemene pot să fie tranzacţii business-to-

consumer sau business -to-business”

(Wigand, 1997)

3

„În definiţia sa simplă comerţul electronic este un mijloc electronic folosit

pentru a face tranzacţii de afaceri… Pe măsura dezvoltării tehnologiei şi a

folosirii Internetului pe scară largă, comerţul electronic a ajuns să se

refere la o gamă mai largă de mijloace de afaceri cum ar fi: e-mail, Web-

situri informaţionale, cataloage on-line comenzi de bunuri şi serviciu prin

Internet, livrarea directă de produse şi alegerea caracteristicilor

produsului…

Cele mai răspândite forme de comerţ electronic sunt:

Business to Business – o afacere vinde către altă afacere;

Business to Consumer – o afacere vinde unui consumator;

Business to Government – diverse firme licitează pentru programe

guvernamentale;

Consumer to Consumer – consumatorii vând altor consumatori prin

intermediul unor site-uri de licitaţii.”

(www.wvebiz.com)

„… efectuarea de tranzacţii financiare prin mijloace electronice. Odată

cu creşterea comerţului în cadrul Internetului, noţiunea de comerţ

electronic se refera la cumpărarea din magazine on-line. Comerţul

electronic poate fi: business to business (afacere la afacere) şi business to

consumer (afacere la consumator).

(www.straight-on.com)

„…folosirea tehnologiei informaţionale pentru a facilita vânzarea şi

cumpărarea bunurilor şi serviciilor între partenerii de afaceri.”

(Bathia,1999)

Pentru unele firme, comerţ electronic înseamnă orice tranzacţie financiară care utilizează

tehnologia informatică. Pentru altele, noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de

4

vânzări - inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă. Mulţi oameni consideră comerţul

electronic ca fiind orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor

produse cum ar fi cărţi, Cd-uri, bilete de călătorie şi altele. Dar, comerţul electronic are, în sens

larg, un impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai noile

achiziţii comerciale ci şi totalitatea activităţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei

firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi, activităţi post-vânzare, servicii

către clienţi, etc.

Ca urmare, s-a lărgit gama de servicii care sprijină şi acordă asistenţă acestui nou domeniu

al afacerilor. Aceste servicii se referă la furnizorii de Internet, la sistemele de securitate şi

semnăturile electronice, la tranzacţiile on-line sau reţelele de magazine, precum şi la serviciile cu

caracter general, cum ar fi consultanţa, designul de pagini Web, elaborarea site-urilor, etc.

Această evoluţie are un impact major asupra economiei, în ceea ce priveşte crearea de noi

întreprinderi, diversificarea celor existente şi, în special, asupra potenţialului pieţei, forţei de

muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor. Datorită acestei diversităţi a condiţiilor de

piaţă ce cuprinde un mare număr de furnizori de servicii şi care este într-o permanentă

schimbare, se impune ca o necesitate punerea la dispoziţia întreprinderilor şi în special a

întreprinderilor mici şi mijlocii, a unei "surse" unde să găsească sprijinul adecvat pentru

aplicarea soluţiilor comerţului electronic în activitatea proprie.

Industria comerţului electronic face, în general, distincţie între tranzacţiile Business-to-

Business (B-2-B sau BTB), tranzacţiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC) şi tranzacţiile

User-to-User:

B-2-B cuprinde toate tranzacţiile ce se efectuează între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri.

Aceste tranzacţii se bazează, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce înseamnă că partenerii de

afaceri acţionează pe Internet prin utilizarea de nume şi parole pentru paginile de Web proprii.

Acest tip de comerţ electronic se împarte în 2 clase:

o Tipul (B2Bi) este cazul în care există un contract de parteneriat între întreprinderi, un

exemplu în acest sens fiind o aplicaţie pentru un lanţ de desfacere;

o Tipul (B2M2B) este cazul unui e-MarketPlace care se interpune între cele două

afaceri, deci existenţa unei pieţe electronice în care interacţionează mai mulţi

cumpărători şi mai mulţi furnizori.

5

B-2-C se referă la relaţiile dintre comerciant şi consumatorul final, fiind considerat comerţ

electronic cu amănuntul. Acesta se împarte în:

o User-to-Business (U2B) Este cazul general în care un utilizator (intern sau extern)

interacţionează asupra datelor şi tranzacţiilor unei întreprinderi. În caz particular se

poate aplica la o întreprindere care oferă servicii sau bunuri care nu pot fi prezentate

şi vândute prin catalog. Poate fi văzut ca acoperind toate interacţiunile de tip User-to-

Business care nu sunt acoperite de modelul User-to-Online Buying.

o User-to-Online Buying (U2OB) Este folosit pentru a descrie un caz special (un subset

al modelului User-to-Business) în care bunuri sunt vândute printr-un catalog folosind

un card de cumpărări, un portofel, etc. Acest model include ambele cazuri de

consumatori: care cumpără bunuri şi care se aprovizionează de la un singur furnizor.

Poate cuprinde legături cu sisteme de gestiune, de verificare de cărţi de credit, de

livrare etc.

U-2-U descrie cazul colaborării diferiţilor utilizatori prin intermediul documentelor partajate,

prin intermediul e-mail, etc.

Figura nr. 1.1. Formele comerţului electronic şi interacţiunea lor

6

Parteneri

(în ţară sau străinătate)

B2B – Internet, Intranet, Extranet,

Transferuri EDI

B2G – Proceduri comerciale, Informare,

Consultanţă

GUVERN

B2B

B2BB2C

ÎntreprinderiConsumatori

B2C – Vânzări prin Internet, TV, telefon

Alte relaţii stabilite prin intermediul reţelei Internet, adiacente comerţului electronic, sunt:

government to government (G2G), government to business (G2B), government to consumer

(G2C), consumer to government (C2G), consumer to business (C2B) şi sunt sintetizate în tabelul

nr. 1.1.

Tabelul nr. 1.1. Relaţii adiacente comerţului electronic stabilite prin intermediul reţelei Internet

O

nouă opţiune în comerţul electronic este tranzacţia Business-to-Employee (B-2-E), care se referă

la tranzacţiile din interiorul unei firme, destinate personalului angajat al firmei şi efectuate prin

sistemul intranet propriu.

În tranzacţiile comerciale clasice se disting patru etape diferite:

informarea comerciala referitoare la tranzacţie: cercetarea de marketing;

încheierea contractului comercial;

vânzarea produsului sau a serviciului;

plata produsului sau a serviciului;

În figura nr. 1.2. este prezentat modul în care se reflectă aceste patru etape în cazul

comerţului electronic.

7

Guvern (G) Întreprinderi (B) Consumatori (C)

Guvern (G)G2G

Coordonare

G2B

Informare

G2C

informare

Întreprinderi (B)B2G

administraţie, logistică

B2B

comerţ electronic

B2C

comerţ electronic

Consumatori (C)C2G

achitare taxe on-line

C2B

comparaţie preţuri

C2C

licitaţii on-line

Figura nr. 1.2. Etapele tranzacţiilor comercial

Comerţul electronic este una dintre soluţiile complexe, "integrate", pe care le oferă

tehnologia Internet. Aceasta înseamnă că o multitudine de aplicaţii şi de furnizori de servicii

Internet trebuie să conlucreze într-o sincronizare perfectă pentru ca un site de comerţ electronic

să poată funcţiona. De multe ori o primă alegere - a unei aplicaţii sau a unui serviciu - presupune

în mod automat o serie de opţiuni impuse: spre exemplu dacă alegi furnizorul X, acesta va

impune aplicaţia Y iar firma care a executat achiziţia nu va putea folosi aplicaţi.

8

CAPITOLUL 2

Avantaje si dezavantaje in comercializarea online.

Comerţul electronic este elementul de bază al noii economii, iar Internetul reprezintă

principalul mediu prin care acesta îşi face simţită prezenţa.

În ceea ce priveşte avantajele utilizării comerţului electronic, acestea pot fi analizate din

trei puncte de vedere: al companiei, al consumatorului şi al societăţii.

Avantajele companiei

-  extinderea zonelor de activitate pentru pieţele naţionale şi internaţionale - cu un capital

minim, o companie poate rapid şi uşor să-şi localizeze clienţii, furnizorii potriviţi şi cei mai buni

parteneri de afaceri din lume;

-  creşterea vitezei de comunicare;

-  îmbunătăţirea eficienţei (datele sunt în format electronic, reducând astfel, de exemplu,

erorile de tastare);

-  reducerea inventarului şi a managementului stocurilor;

-  reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului şi primirea produselor/serviciilor;

-  reducerea unor costuri de creare, procesare, distribuţie, stocare, regăsire a informaţiilor

bazate pe hârtii (prin e-mail se reduc costuri privind mesageria, iar Electronic Data Interchange

determină reducerea stocurilor şi costurilor legate de ciclul de cumpărare);

- întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii (site-ul Web conţine informaţii actualizate, utile

tuturor părţilor, iar Electronic Data Interchange implică o strânsă legătură a partenerilor pentru

stabilirea standardelor de comunicare);

-  o cale rapidă şi modernă de furnizare a informaţiilor despre companie (prin paginile de

Web);

- canale alternative de vânzare (prin Web).

Avantajele cumpărătorului

-  efectuarea rapidă de cumpăraturi sau alte tranzacţii la orice oră, în orice zi;

-  căutare rapidă de produse şi servicii, cu posibilităţi de comparare a preţurilor şi calităţilor

potrivite;

-  transport rapid a produselor, mai ales al celor digitale;

9

-  permite participarea clienţilor la licitaţii virtuale, la reuniuni electronice din comunităţile

virtuale, unde au loc schimb de idei, de experienţe;

- comoditate sporită;

-  facilitează competiţia, având ca rezultat reduceri substanţiale.

Avantajele comerciantului în urma introducerii comerţului electronic sunt:

-  atragerea de noi clienţi prin intermediul unui nou canal de distribuţie;

-   permite persoanelor angajate să lucreze de acasă, reducându-se astfel traficul şi poluarea;

-  permite ca unele mărfuri să fie vândute la preţuri mai mici, astfel încât şi oamenii cu

venituri mai mici să poată cumpăra mai mult, ridicându-le standardul de viaţă;

-  permite oamenilor din lumea a treia şi a celor din zonele rurale să aibă acces la produse şi

servicii, care altfel nu le-ar fi fost accesibile;

- facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătatea, educaţia, distribuirea

serviciilor sociale ale guvernelor la un cost redus şi cu o calitate îmbunătăţită.

Avantaje generale ale comerţului electronic:

-  Internet-ul, mediul prin care comerţul electronic se realizează, este omniprezent, accesibil

şi ieftin;

- accesul la resursele oferite de comerţul electronic se poate face printr-o gamă largă de

tehnologii (calculatoare, PDA-uri, telefoane mobile, televiziune digitală, cabine telefonice);

- este redus timpul dedicat cumpărăturilor;

-  pot fi adaptate schemele de plăţi bazate pe card, deja existente;

-   nu există limitări geografice;

-  intermediarii pot fi eliminaţi din lanţul de aprovizionare;

- stocurile pot fi minimizate sau chiar eliminate prin procese de producţie „just-in-time”.

 

În ceea ce priveşte aspectele critice ale dezvoltării comerţului electronic putem să

menţionăm:

-  securitatea;

-  acceptarea noilor modalităţi de plată (bani electronici/digitali);

-  infrastructura adecvată de telecomunicaţii - insuficienţa lărgimii de bandă;

-  costurile investiţiei;

10

- cadrul legal şi normativ: cadrul fiscal, drepturile asupra proprietăţii, protecţia datelor

consumatorului;

- aspecte lingvistice şi culturale;

-  dificultatea de integrare a Internet-ului şi a software-ului de comerţ electronic cu unele

aplicaţii şi baze de date;

-  unele produse software de comerţ electronic nu se potrivesc cu unele sisteme hardware şi

sisteme de operare;

- imposibilitatea de a atinge obiectele sau de a „mirosi” online pentru clienţi;

- insuficienţa suportului de service – de exemplu, experţi pentru taxele de comerţ electronic

sau evaluatori de calitate sunt rari, centre de copyright pentru tranzacţiile de comerţ electronic nu

există;

- accesul la Internet este încă scump pentru unii potenţiali clienţi;

- în multe domenii de activitate nu sunt suficienţi cumpărători şi ofertanţi pentru a avea

operaţii profitabile de comerţ electronic;

 

În practică, motivele pentru care o companie doreşte să se lanseze în comerţul electronic pe

Internet sunt următoarele:

-  posibilitatea de a-şi lărgi clientela: pe Internet, orice companie poate avea o prezenţă

globală, beneficiind de clienţi din toată lumea. De exemplu, oricine este conectat la Internet

poate vizita paginile Web ale unei companii, indiferent de localizarea geografică a utilizatorului.

-  reduceri drastice ale costurilor pentru distribuţie şi servicii pentru clienţi: utilizarea

Internet-ului duce la scăderea semnificativă costurilor, cu toate că prezenţa pe Internet implică

unele costuri iniţiale, care diferă în funcţie de serviciile dorite (e-mail, Web etc.), dar acestea se

amortizează relativ repede. De exemplu, trimiterea prin poştă a unei broşuri de prezentare a

produselor implică un cost cu mult mai mare decât cel al trimiterii broşurii în format electronic

prin e-mail sau cel al plasării acesteia pe un site Web. Un alt avantaj al costurilor mici de

distribuţie este posibilitatea de a distribui mult mai multă informaţie şi actualizarea rapidă a

acesteia. 

Avantajele menţionate mai sus decurg în principal din caracteristicile tehnice şi economice

ale Internetului (interoperabilitatea, caracterul global, WWW, costurile scăzute de conectare la

Internet, uşurinţa de utilizare a browser-elor Web).

11

CAPITOLUL 3

Faradelegile comertului electronic, exemple si metode de prevenire

Din pacate, multi oameni devin si astazi victimele unor astfel de inselatorii si pierd sume

importante de bani care intra in buzunarele hotilor din lumea virtuala.Avem mai jos cele mai

raspandite exemple de astfel de metode de inselatorie, prin intermediul carora au fost extorcate

sume foarte mari de bani si care inca functioneaza.

-Metoda inselatoriilor pe eBay. Sunt cel putin doua feluri de inselatorii care se fac pe

eBay.Prima dintre ele vizeaza vanzatorii de pe acest site. Hotul alege un obiect scos la vanzare

pe site si face rost de unul identic, dar defect. Apoi comanda de la vanzator obiectul bun, face

plata, iar dupa ce primeste coletul livrat, face reclamatie sustinand ca produsul i-a venit

deteriorat, spart, stricat, etc., avand ca proba produsul identic pe care il avea deja stricat acasa, cu

care il inlocuieste pe cel original.De cele mai multe ori vanzatorul, pentru a nu avea parte de

publicitate negativa si alte batai de cap, returneaza banii, asa ca hotul se alege cu un produs in

perfecta stare pe care il poate vinde ulterior.Ca sa te protejezi in calitate de vanzator, cere

cumparatorului sa-si faca asigurare de colet pe timpul transportului sau specifica clar o clauza

prin care spune ca vanzarea facuta este una finala si nu se accepta returnari, indiferent de

motiv.O a doua metoda presupune vanzarea falsa de produse de mare valoare precum masini,

iahturi, etc. Escrocheria este foarte simpla. Hotul scoate la vanzare pe eBay o masina foarte

populara si dorita, la un pret foarte bun, pe care de fapt nici nu o are. Posteaza doar poze luate de

la alte anunturi auto.Sub pretextul urgentei, vanzatorul cere un pret sub pretul pietei. In cazul in

care te arati interesat de masina, ti se spune ca sunt multe solicitari, iar daca o vrei trebuie sa dai

un avans pentru a fi rezervata. Ca sa eviti o astfel de inselatorie, nu plati niciodata avans pentru

ceva ce nici macar nu ai vazut in realitate.

12

-Retrag banii inaintea destinatarului. Utilizatorii Internet contacteaza persoane care vand

pe ebay marfuri la preturi avantajoase. Se solicita ca banii sa ajunga la vanzatori prin „Western

Union” ( sau alta filiala bancara). In cazul in care banii sunt trimisi pe numele si adresa unui

prieten care urmeaza sa ridice suma si sa transfere banii vanzatorului, tipii solicita trimiterea prin

e-mail a copiei documentului cu care au fost trimisi banii pentru a face astfel dovada ca dispuneti

de suma necesara precum si pentru a verifica chipurile pe site-ul „Western Union” evolutia

tranzactiei (daca intr-adevar au fost trimisi banii).In astfel de cazuri necazul e ca escrocii fac acte

false in doar cateva ore si reusesc sa retraga banii inaintea destinatarului.

-Cumparatorul a renuntat la obiectul scos la licitatie. Un vanzator fraudulos sparge

contul cuiva sau colecteaza informatie cu ajutorul unor complici.Un obiect scump este scos la

licitatie.Vanzatorul contacteaza toti participantii ( avand adresele e-mail ) care nu au cumparat

obiectul la licitatie, mentionand ca cumparatorul initial a renuntat la obiect si ar fi dispus sa-l

vanda la un pret mai mic.Vanzatorul strange fondurile de la toti cumparatorii, iar apoi nu le

livreaza marfa. Cumparatorul utilizeaza o carte de credit furata pentru a plati obiectul. 

-Sistemul de plata reintoarce tranzitia. Cumparatorul solicita ca obiectul sa fie

transportat peste hotare.Vanzatorul primeste plata prin intermediul PayPal.Vanzatorul livreaza

marfa.Cateva zile mai tarziu, PayPal reintoarce tranzactia si transfera banii de pe contul

vanzatorului

-Primirea coletelor din strainatate. Implicarea concetatenilor care locuiesc in strainatate

in escrocherii pe site-ul de licitatii online Ebay ca urmare sunt inselati zeci de persoane care vand

bunuri pe internet.Coplesiti de stilul luxos de viata al celor din jur, acestea accepta ofertele

escrocilor  de a-i ajuta in comiterea unor fraude pe internet. In urma intelegerii, se aleg cu

locuinte luxoase, pentru care li se plateste chiria si tot ce trebuie sa faca in schimb, este sa

primeasca colete ( bijuterii, computere, televizoare si alte produse electronice) de la cei inselati,

care vand pe site-ul de licitatii online Ebay, si in schimbul carora se asteapta sa primeasca

bani.Insa escrocii nu platesc niciodata pentru obiectele cumparate. Victimele sunt asigurate insa

ca tranzactiile sunt sigure, iar escrocii infiinteaza chiar site-uri in acest sens, pretinzind ca au o

mica afacere prin care comercializeaza obiectele achizitionate.

13

-Comanda anulata. Este receptionat un e-mail redactat ca venind din partea cunoscutului

site de licitatii on-line eBay in care destinatarul este anuntat ca peste cateva zile va primi o marfa

oarecare. Utilizatorul care nimic nu a procurat la eBay presupune ca a fost comisa o eroare si

incearca sa anuleze comanda completand un formular anexat la e-mail in campurile caruia

terbuie introdus si numarul cartelei de credit, la ce de fapt si conteaza escrocii.

- Escrocii propun cumparatorilor  obiecte la un pret avantajos (deci mai ieftin decat

preturile pe site-rile legale specializate in comert electronic). Cand potentialul cumparator intra

in contact cu „vanzatorul”, ultimul promite sa expedieze cumparatorului marfa pana ca acesta  sa

efectueze plata. În cazul cand cumparatorul da acordul, „vanzatorul” (fara stirea cumparatorului)

foloseste numele acestuia si un numar de card bancar obtinut ilegal ce apartine altei persoane,

pentru a cumpara marfuri pe site-rile legale. Dupa ce magazinul virtual legal livreaza marfa la

domiciliul cumparatorului, acesta fiind convins ca tranzactia este legala permite retragerea

banilor de pe cardul sau in folosul „vanzatorului”, sau efectuiaza plata nemijlocit „vanzatorului.

!!!!!!!!!!!!!!

Exemplu de caz al infractiunilor din comertul online din Romania il consta cel in care sase

persoane care făceau parte dintr-o grupare specializată în comiterea de infracţiuni informatice,

înşelând sute de clienţi din toate judeţele ţării prin intermediul site-ului www.okazii.ro .

14

De altfel, Okazii.ro a fost parte activă în identificarea și anihilarea acestei rețele

infracționale, colaborând încă de la început cu Poliția și Procuratura Salăj. În cadrul anchetei au

fost oferite toate informațiile necesare legate de conturile implicate în această rețea, datele de

logare, legăturile dintre conturi, adresele de IP de pe care s-a înregistrat activitatea încă de la

începutul anchetei. Astfel, Okazii.ro dovedește transparenţă totală faţă de organele abilitate

atunci când sunt cazuri de prejudiciere și colaborează strâns cu Poliţia Română și Parchetul

pentru soluționarea acestora. Okazii.ro interzice prin regulamentul de funcționare (articolul

4.6.16 din Termeni și Condiții) transmiterea de avansuri pentru achiziționarea de produse sau

orice formă de condiționare a vânzării,.

 500 de milioane de lei, din vânzarea fictivă a telefoanelor mobile. Gruparea infractionala a

reusit, din vara anului trecut pana acum, sa obtina aproximativ 500 de milioane de lei din

vanzarea fictiva a telefoanelor mobile prin site-uri de profil. Trei dintre ei au creat aproximativ

700 de conturi pe site-ul www.okazii.ro, prin care expuneau la vanzare mai multe tipuri de

telefoane mobile - Iphone5, Iphone4, Samsung Galaxy S3 si HTC X ONE - pe care nu le

detineau in realitate si pe care "le vindeau" la preturi cuprinse intre 1.000 si 2.000 de lei. In plasa

infractorilor au cazut si trei salajeni, care au depus reclamatii la politie. Practic, asa a inceput

ancheta si destructurarea retelei.

Cum acţionau infractorii? Capii retelei  foloseau date de identitate fictive si creau conturi

pe okazii.ro. Postau anunturi de vanzare cu precizarea ca telefoanele trebuie platite in avans.

Ulterior erau contactati de potentialii clienti, iar in urma convorbirilor deveneau "prieteni" pe

Yahoo Messenger.

Aici stabileau detaliile tranzactiei si isi ofereau numerele de telefon reale, pentru ca

detaliile finale sa fie stabilite telefonic. Clientul trebuia sa plateasca in avans o anumita suma de

bani, care se negocia in functie de client, de regula jumatate din valoarea telefonului. De obicei,

sumele erau cuprinse intre 200 si 500 de lei si erau expediate prin mandat postal sau prin

Western Union la diferite agentii ale bancilor.

15

700 de conturi fictive. Dupa ce primeau "avansul", cei trei capi ai retelei contactau din nou

clientii si le spuneau ca s-a produs o eroare in sistemul de expediere a „coletului” si ca trebuie sa

mai achite alte sume drept avans, ca altfel nu primesc coletul. De frica, clientii achitau si avansul

de 200-1000 de lei prin acelasi sistem de plata. Iar ca masura de siguranta, ca nu cumva sa dea de

doua ori peste acelasi client fraierit, "vanzatorii de telefoane" isi memorau toate numerele de

telefon. Inculpatii au creat aproximativ 700 de conturi fictive pe care le foloseau maxim doua

zile. "Am ramas uimiti de modul lor de a actiona. Erau atat de convingatori, si pentru fiecare

client era pregatita o poveste", a precizat procurorul sef al DIICOT Salaj, Dan Budusan.

Dupa o astfel de intamplare Pentru protecția cumpărătorilor, site-ul okazii.ro a dezvoltat

serviciul Garanția de Livrare. Acest serviciu oferă posibilitatea ca, în termen de 3 zile lucrătoare

de la primirea produsului comandat, cumpărătorul să solicite returnarea banilor, în cazul in care

produsul nu corespunde descrierii de pe site. Totodată, nu este și nu va fi necesară transmiterea

unui avans, întrucât toate tranzacțiile se fac prin intermediul curierilor agreați în program.

Recomandăm utilizatorilor să aleagă produse cu Garanția de Livrare, iar în cazul în care

produsele dorite nu fac parte din acest program, să solicite vânzătorilor activarea serviciului care

este gratuită.

Insa pentru ca sunt sute de cazuri si cazurule difera fiecare comparator ar trebui sa tina cont

de urmatoarele aspecte: să aleagă produse ce au Garanţia de Livrare, să verifice calificativele

vânzătorului și să nu trimită bani în avans, să fie atenţi la ofertă și să discute toate aspectele cu

vânzătorul în cazul în care există nelămuriri legate de produs, plată, livrare în cadrul site-ului.

Concluzii si propuneri

1. O principala masura in cadrul comertului ar fi protecţia consumatorului. În cadrul unui sistem

de comerţ electronic o protecţie adecvata trebuie acordata consumatorului, protecţie care se

refera la următoarele aspecte :

interzicerea publicităţii înşelătoare;

reglementarea serviciilor financiare;

16

reguli privind răspunderea referitoare la produsele necorespunzătoare.

În plus, specific contractelor on-line si a altor contracte la distanta, reglementările trebuie

sa asigure consumatorilor următoarele drepturi :

dreptul de denunţare unilaterala a contractului;

executarea contractului la distanta in cel mult 30 de zile;

protecţia împotriva cheltuielilor frauduloase.

2. Diminuarea neîncrederii şi lipsei de informare privind comerţul electronic. Atât utilizatorii

români, cât şi comercianţii nu prezintă încredere într-un sistem de comerţ electronic in principal

cauzat de lipsa informării in acest domeniu. Ştirile referitoare la acest subiect sunt legate mai ales

de fraudele on-line ceea ce determina reticenta si îndoiala cu privire la succesul unei astfel de

abordări. Băncile nu recomanda sau chiar interzic folosirea in Internet a cardurilor emise, din

cauza temerilor legate de securitatea datelor

3. Iniţierea unor masuri diverse pentru crearea increderii utilizatorilor in economia digitala – de

tipul iniţierii unui sistem de mărci de încredere pentru site-urile de comerţ electronic . Aceste

masuri ar trebui corelate cu ceea ce se întâmplă la nivelul Uniunii Europene.

17