anarhismul

7/18/2019 Anarhismul

http://slidepdf.com/reader/full/anarhismul 1/7

Anarhismul

Evenimentele recente din întreaga lume, readuc în memoria colectivă prezenţa şi

pericolul unei stări de fapt care trebuie evitată de orice societate umană normală şi sănătoasă.Prezentă în trecutul, actualitatea şi, probabil, viitorul omenirii, anarhia a fost mai mereu susţinutăîn plan politic de către propria filozofie, anarhismul. Complexă în cauze şi originală înmanifestări, anarhia este un fenomen de maximă importanţă pentru membrii oricărei societăţiumane, iar reamintirea sa se impune deseori de la sine...

Anarhia ca stare

ermenul în sine vine din negurile timpului, mai precis din !recia "ntică, unde# an$archos# însemna #fără lider, fără stăp%n#. &upă cum se poate observa, termenul a degenerat odată

cu trecerea timpului, semnificaţia sa migr%nd spre o stare asociată haosului, distrugerii, nebunieiscăpate de sub control şi legii bunului plac, indiferent de starea şi libertatea celuilalt.'n prezent, anarhismul este perceput ca o doctrină, o ideologie care vizează p%nă la absurdmaximizarea libertăţii şi drepturilor individului în cadrul societăţii.

Pentru a atinge acest deziderat deseori periculos, adepţii acestui curent extremist prindefiniţie vizează ostilitatea cu orice preţ faţă de stat şi instituţiile sale şi faţă de orice formă dereligie instituţionalizată, pe care o văd drept principalul inamic al idealului de om liber dinconcepţiile lor.

(stilitatea anarhiştilor faţă de orice formă de conducere socială reflectă ideea conformcăreia suveranitatea formelor de guvernare este cumva legitimată de un consens al societăţii.)deologii anarhismului consideră că nu trebuie să existe nicio formă de guvernare care săsubordoneze indivizii unei societăţi sub ideea de autoritate *termen care repugnă oricărui tip deanarhist+. Pe baza propriilor analize istorice asupra dezvoltării diverselor or%nduiri statale,filozofii anarhişti Pierre$oseph Proudhon *-/0$-12+ şi Piotr 3ropot4in *-56$-06-+ susţineaucă toate formele de guvernare au fost, sunt şi vor fi folosite în rol de instrumente pentru stabilireamonopolurilor care$i favorizează mereu pe cei bogaţi şi puternici. Pentru ei, organizările statalenu sunt altceva dec%t nişte rele de care societatea nu are deloc nevoie.

&in punct de vedere economic, cel puţin în prezent, ma7oritatea anarhiştilor simpatizeazămişcările socialiste extreme, de orientare anti$capitalistă. 8a fel precum socialiştii şi comuniştii,

anarhiştii văd capitalismul drept 9ăul :uprem $ un sistem condus dintotdeauna de elite obscure,care exploatează munca şi productivitatea membrilor societăţii şi reprimă oamenii pe plancultural şi spiritual.

C%nd vine vorba de descoperirea unei formule economice sociale care să înlocuiascămult$hulitul capitalism, anarhiştii au păreri diferite. Cei cu simpatii colectiviste şi mutualisteinsistă că roadele muncii şi eforturilor indivizilor din societate trebuie să le revină acestora înfuncţie de eforturile depuse de fiecare. "narhiştii care susţin ideile comuniste susţin că libertatea



individuală poate fi obţinută într$o societate unde toate bunurile materiale şi resursele naturalesunt deţinute în comun. "narhiştii cu idei individualiste simpatizează cu un ipotetic sistem socialde genul #muncă pentru muncă#, despre care cred că poate funcţiona conform raporturilor demuncă existente la un moment dat.

"nticlericalismul şi combaterea oricărei forme de religie organizată reprezintă probabilcea mai vizibilă trăsătură a anarhismului. Cu toate că unii anarhişti celebri au rămas fideli religiei$ avem aici exemplul scriitorului 8ev olstoi *-6$-0-/+ $, ma7oritatea anarhiştilor se declarăatei, fie pe baze materialistice, fie pe baze pur ştiinţifice.

'ncă de la apariţia lor pe scena istoriei, anarhiştii au condamnat formele de religieorganizată, prin excelenţă cele dogmatice şi patriarhale, forme de religie pe care le$au consideratmi7loace de control şi de distrugere a identităţii culturale şi a libertăţii individuale. &in acest punct de vedere, ;iserica 9omano$Catolică a fost cel mai adesea centrul atacurilor şi criticilor anarhiştilor. din cele mai vechi timpuri p%nă în prezent.

<aticanul este văzut şi astăzi de anarhişti drept unul dintre bastioanele opresiunii statale,economice şi spirituale, care trebuie subminat şi dăr%mat cu orice preţ. &eoarece apogeul politic



al anarhismului la nivel internaţional a fost atins la sf%rşitul sec. al =)=$lea $ începutul sec. ==,agresivitatea anarhiştilor la adresa creştinismului a fost cuv%nt de ordine în acea perioadă. "ceştia vroiau să urască ;iserica cu orice preţ. >u au contat c%tuşi de puţin realizările pozitive ale clerului. 8a fel, nici doctrina pacifismului nu s$a bucurat deloc de succes în r%ndulrăzvrătiţilor împotriva a orice...

Anarhismul ca armă politică şi socială

)deologii şi teoreticienii anarhismului au sfidat limitele absurdului în căutarea uneilegitimări istoric$spirituale c%t mai credibile. 'n concepţia acestora, primii anarhişti din lume ar fifost nimeni alţii dec%t întelepţii, meditativii şi detaşaţii fondatori ai aoismului? 8ao @i şi Chuangseu *@huang @hi+.Ce au avut în comun aceşti sihaştri auto$exilaţi pe munţii înceţoşaţi ai Chinei "ntice cuideologiile distructiv$protestatare, numai ei ştiu. 'n tradiţia anarhismului creştin *ei bine, da,

există şi aşa ceva+, ideologul anarhist !eorges 8echartier susţine că primul anarhist din istorie ar fi fost nimeni altul dec%t )isus Aristos, iar prima societate pur anarhică ar fi fost cea aapostolilor...

"ctivistul de religie creştin$protestantă !errard Binstanle propunea de7a măsuri socialede orientare anarhistă în "nglia secolului al =<))$lea.Pe de altă parte, anarhismul modern s$a desprins de influenţele seculare sau religioase, subimboldul argumentelor asupra moralităţii libertăţii, emise de iluministul ean$aDues 9ousseau.)deile anarhiste s$au dezvoltat şi răsp%ndit îndeosebi în perioada 9evoluţiei ranceze dintre anii-F0$-F00, dar s$au cristalizat într$o doctrină politică de$abia la mi7locul secolului al =)=$lea.

Gn anarhist deosebit de influent la nivelul maselor s$a dovedit a fi Pierre$oseph

Proudhon. Cu toate că nu s$a implicat personal în niciun partid politic, scrierile sale au inspiratnumeroşi intelectuali liberali, g%nditori independenţi şi chiar muncitori, în multe ţări ale Europei,îndeosebi în :pania şi ranţa. Gnul dintre cei mai faimoşi discipoli ai săi a fost anarhistul rusHihail ;a4unin *--5$-F1+, un g%nditor eclectic care îşi reformula şi revizuia frecvent opiniilecu privire la societate. :pre deosebire de Proudhon, care nu susţinea trecerea la o societateanarhică prin violenţă, ;a4unin era un temperamental adept al violenţei de orice natură. 8ozincasa #>ecesitatea de a distruge este totuşi o necesitate creativă#, avea să devină credo$ul a generaţiide viitori anarhişti care şi$au văzut astfel argumentate propriile impulsuri agresive.

Cu toate acestea, ;a4unin era un înfocat susţinător al colectivismului, în definiţiaconform căreia colectivismul, însemn%nd deţinerea în comun a păm%nturilor, este primul pas spreo societate în care statul şi guvernările nu îşi mai au rostul şi dispar de la sine.



Conceptele antipolitice ale lui ;a4unin au fost respinse fără drept la replică de către 3arlHarx. Cu toate acestea, comuniştii nu s$au sfiit să adopte toate mi7loacele de luptă aleanarhiştilor, atunci c%nd situaţia o cerea. "narhiştii Emma !oldman şi "lexander ;er4man auvenit direct din :tatele Gnite pentru a susţine 9evoluţia ;olşevică, revoluţie care îşi datoreazăsuccesul şi acţiunilor ucraineanului >estor )vanovici Ha4hno *unii autori şi biografi susţin că era



pe 7umătate rom%n bucovinean...+

Simbolul mâzgălit pe ziduri

"narhia şi anarhismul au avut de$a lungul timpului numeroase simboluri, unele dintre ele

apăr%nd şi astăzi pe ziduri, porţi, trotuare, ori ca tatua7e. Primul a fost semnul steagului negru,;lac4 lag, asociat cu anarhismul, încep%nd din anul -/. &acă steagul alb este un simboluniversal al predării către o forţă superioară, steagul negru este contra$exemplul grăitor al sfidăriişi refuzului de a accepta condiţiile impuse de cei puternici.

"lt simbol mai puţin cunoscut este Pisica >eagră, pictată cu spatele curbat şi gherele şicolţii dezvelite. :imbolul a fost adoptat de sindicatele americane în prea7ma Primului 9ăzboiHondial. Conform legendei, un grup de protestatari sindicalişti a fost bătut grav de poliţişti şi aua7uns cu toţii în spital. "colo, au descoperit în camera lor un pui negru de pisică, costeliv şi bolnav. Pisoiul a fost hrănit şi îngri7it de sindicalişti, p%nă c%nd s$au întremat cu toţii. C%nd au

părăsit spitalul, au luat cu ei pisica, pe care au adoptat$o drept mascota purtătoare de noroc amişcării lor sindicale.Crucea neagră al cărei braţ central se termină într$un pumn str%ns a fost adoptată ca

simbol de prizonierii politici din 9usia Iaristă. Cu timpul, a devenit un simbol al tuturor anarhiştilor din spaţiul ex$sovietic



'n secolul al =)=$lea, cel mai înt%lnit simbol al anarhiştilor europeni era sabotul dinlemn. " fost adoptat în onoarea muncitorilor olandezi care, în timpul unei revolte, s$au descălţatde saboţi şi au aruncat cu ei în patroni, aceştia accept%nd în final să le ofere condiţii mai bune demuncă. &in acest gest, provine originea termenului sabota7, cu trimitere directă la saboţiiaruncaţi.

Cel mai des înt%lnit simbol este cel al literei " mare de tipar, înscrisă într$un cerc. " fostadoptat de mişcarea pun4 la sf%rşitul anilor -0F/. :imbolul a fost făcut celebru în imagisticaanarhistă de către celebra trupa pun4 :ex Pistols. )niţial, consta în litera " *de la anarhie+,încon7urată de litera ( de la ordine, fiind folosit în premieră de către anarhişti în anul -1.

Anarhism contemporan şi violenţă

Hişcările de protest cu substrat politic şi cultural din deceniile -01/$-0/ din :tatele Gnite şiEuropa (ccidentală au dus şi la o recrudescenţă a anarhismului. Gnii dintre reprezentanţii

feministelor, ai minorităţile sexuale, ai dependenţilor de droguri, ai ecologiştilor, pacifiştilor,mişcărilor studenţeşti radicale şi ai fanilor curentelor muzicale pop şi roc4 vedeau în societateaanarhistă singura lume ideală în care puteau după voia inimii. 'n acelaşi timp, paradoxal, unelegrupuri non$libertariene nu s$au sfiit să împrumute concepte şi idei anarhiste în cadrul propriilorideologii.

"narhismul a reuşit să cucerească şi unii intelectuali, filozofi şi activişti politici de marcădin secolul trecut precum ;ertrand 9ussel, Hahatma !andhi, Hartin ;uber, "lbert Camus,Hichel oucault, Paul !oodman, 8eJis Humford şi >oam Choms4. 'n decursul ultimelor decenii, anarhismul a continuat să viruseze domenii de activitate, mişcări şi personalităţi extremde diverse. )deile anarhiste au dus la dezvoltarea fără precedent a feminismului radical şi a unora

dintre mişcările ecologiste şi antiglobaliste apărute iniţial în :G" şi Europa (ccidentală. "narho$feminismul contemporan îşi are rădăcinile în ideile lansate de Emma !oldman, <oltairine deClere şi rederica Hontsen.

Percepţia anarhismului se distorsionează deseori atunci c%nd acesta este asociat altor curente. :pre exemplu, expresia #anarho$capitalism# este folosită deseori la adresa economieiliberale sau a unor g%nditori de genul lui "n 9and, &avid riedman şi alţi pro$capitalişti cuviziuni anti$statale.

&e la sf%rştul 9ăzboiului 9ece, grupele de anarhişti de pe întreg globul s$au eri7at înv%rful de lance al mişcărilor anti$globalizare. 8a fel ca predecesorii lor, anarhiştii cu fulare, glugi,iPhone$uri şi b%te de baseball luptă deschis împotriva cadrului legal şi legitimităţii statului dedrept.



;izar, dar cumva revelator, observăm anarhişti doar în ţările capitaliste, tradiţionaldemocraticeK culmeaL protest%nd tocmai împotriva statului şi societăţii de consum care le permitsă existe. >u prea vedem anarhişti în Coreea de >ord sau în statele cu regimuri represive, nu$iaşaM

"narhiştii de azi se declară îngri7oraţi de impactul global al leviathanului companiilor trans$naţionale asupra societăţilor umane. Gn număr tot mai mare de anarhişti îşi face simţită prezenţa pe )nternet, unde sunt organizaţi în nenumărate grupuri şi forumuri de discuţii.Cu siguranţă, toţi anarhiştii s$au g%ndit şi au 7induit după presupusele avanta7e şi libertăţi dintr$olume aflată în anarhie. >iciunul însă nu a conştientizat pericolele inerente traiului într$o societateîn care domneşte legea celui mai puternic şi arbitrarul bunului plac, cu price preţ.

Duţă Georgian Eduard

Jurnalism şi studii cultural europene, aster, anul !

anarhismul

Documents