Analiza unui personaj de film

Pink Floyd - The Wall

1

Mardari Cristina-Roxana

Grupa III

Anul 2013

12.12.2013

2

Cuprins

I. Partea teoretică

1. Alegerea paradigmei de interpretare: argumente…………………………………..4

2. Concepte importante utilizate în analiză…………………………………………...4

II. Partea aplicativă

1. Prezentarea aspectelor importante din film……………………………………….9

2. Caracterizarea personajului……………………………………………………….11

3. Consideraţii personale…………………………………………………………….15

III. Anexe……………………………………………………………………………......……..16

IV. Bibliografie………………………………………………………………………...…...….19

3

I. Partea teoretică

1. Alegerea paradigmei de interpretare

Pink Floyd – The wall este o peliculă muzicală apărută în 1982, bazată pe albumul cu același nume

al trupei Pink Floyd din 1979, al cărei regizor este Alan Parker.

Pelicula reprezintă o îmbinare perfectă între imagini şi sunete simbolice şi include secvenţe animate

realizate de caricaturistul britanic Gerald Scarfe.

În acest film, putem aminti despre paradigma psihanalitică, care are un rol important în

desfăşurarea acţiunii filmului, dar şi în caracterizarea personajului în jurul căruia gravitează întreaga

acţiune a peliculei. În continuare voi prezenta motivele alegerii acestei paradigme.

În primul rând, am ales această paradigmă, şi anume cea psihanalitică deoarece o consider ca fiind

cea mai captivantă, căci scopul său este de a descoperi, înţelege cauzele unui comportament anormal şi,

bineînteles de a trata acest comportament.

În al doilea rând, am optat pentru paradigma psihanalitică pentru că întreaga acţiune a filmului

poate fi explicată cel mai bine cu ajutorul acestei paradigme, filmul ilustrând conceptele de bază ale

acesteia.

2 .Concepte importante utilizate in analiză

Pentru a înţelege motivele alegerii paradigmei psihanalitice, voi face în continuare o prezentare

succintă.

Psihanaliza reprezintă disciplina creată de Freud şi în care se pot distinge trei niveluri: a) O metodă

de investigaţie care constă, în esenţă, în punerea în evidenţă a semnificaţiilor inconştiente a cuvintelor,

acţiunilor, producţiilor imaginare (vise, fantasme, deliruri) ale unui subiect. Această metodă se bazează

în principal pe asocierile libere ale subiectului, asocieri libere care sunt garantul validitaţii interpretării.

Interpretarea psihanalitică se poate extinde şi la creaţii umane pentru care nu dispunem de asocieri

libere. b) O metodă psihoterapeutică bazată pe acest mod de investigare şi având ca specific

interpretarea controlată a rezistenţei, a transferului şi dorinţei; c) Un ansamblu de teorii psihologice în

care sunt sistematizate rezultatele obţinute prin metoda psihanalitică de investigare şi tratament.

(Laplanche, J., Pontalis, J.-B., 1994, p. 313)

4

Psihanaliza a luat fiinţă ca procedeu terapeutic pentru tratarea anumitor boli de nervi care erau

numite “funcţionale” şi în care se recunoşteau rezultatele unor tulburări din viaţa afectivă. Ea îşi

atinge scopul prin suprimarea tulburărilor, simptomelor. (Freud, S., 2007, p.141)

Pentru a defini psihanaliza, putem spune că este un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu

scopul de a investiga semnificaţia faptelor şi reprezentărilor ce au loc în inconştient; dar este şi un

sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconştiente asupra trăirilor, gândirii şi

activitaţii oamenilor.

Bazele psihanalizei au fost puse de medicul vienez Sigmund Freud. Acesta s-a născut în ziua de 6

mai 1856 la orele 18:30, la Freiberg în Moravia. El a murit la Londra la 23 septembrie 1939. În

momentul naşterii sale, tatăl sau, Jakob Freud, avea patruzeci şi unu de ani, iar mama sa, Amalia

Nathanson, douazeci şi unu de ani. (Zoila, A., 1996, p.6)

Însuşi Freud mărturiseşte: Părinţii mei erau evrei, eu însumi am rămas evreu. Familia tatălui meu,

din câte ştiu, a stat multă vreme în ţinuturile renane (la Koln), a fugit spre est cu ocazia unei persecuţii

împotriva evreilor în secolul al XIV-lea sau al XV-lea, iar prin secolul al XIX-lea a revenit din

Lituania, prin Galiţia, într-o ţară de limba gemană, Austria. La vârsta de patru ani ne-am mutat la

Viena, unde mi-am făcut toată şcoala. În liceu am fost timp de şapte ani cel dintâi în clasă, aveam o

situaţie privilegiată, nu a trebuit aproape niciodată să dau examene. (Freud, S., 1925, p.3)

Ne întoarcem la explicarea paradigmei psihanalitice şi astfel observăm că Sigmund Freud

introduce conceptul de “aparat psihic”, elaborează o viziune dinamică asupra componentelor acestuia,

pune la punct o tehnică de sondare a inconştientului, schimbă însă şi finalitatea psihologiei, “Nu dorim

doar să descriem şi să clasificăm fenomenele, ci intenţionăm sa le concepem ca pe niste indicii ale unui

joc de forţe care se desfăşoară în viaţa psihică, ca manifestari ale unor tendinte cu scop diferit şi care

acţionează fie în aceeaşi direcţie, fie în direcţii opuse. Încercăm să elaborăm o concepţie dinamică cu

privire la fenomenele psihice.” (Freud, S., 1980, p.99)

Înainte de 1920, “aparatul psihic “ era imaginat de Freud ca dispunând de trei niveluri

supraetajate: inconştientul, preconştientul şi conştientul, rolul esenţial revenindu-i inconştientului .

Conştiinţa nu are rol în socializarea individului sau în adaptarea lui actuală la solicitările mediului de

viaţă, ci doar de a suprima, de a refula, şi anume de a trimite înapoi în inconştient acele pulsiuni care

încearcă să ” scoata capul”. Preconştientul este un fel de “staţie de transit”, unde tendinţele

inconştientului şi ale conştiinţei vin şi poposesc temporar înainte de a trece în structurile opuse

fiecăreia dintre ele. Inconştientul este sediul instinctelor sexuale înscrise in structura biologica a

organismului. (Zlate, M., 2000, p.86)

5

Conceptul central al psihanalizei este inconştientul. În acesta sunt ascunse conflictele şi traumele

acumulate în prima parte a vieţii. Inconştientul este cel care influenţează comportamentul şi emoţiile,

cauzând deseori tulburări severe. În opinia lui Freud, controlul primar al comportamentului nu se face

prin raţiune şi procese conştiente. Pentru Freud viaţa noastră este dominată de forţele care acţionează în

inconştient.

În ultima sa teorie asupra structurii psihicului, Freud a prezentat faptul că personalitatea unui

individ este alcatuită din trei instanţe: a) Sinele (sau “id”) care ar fi principalul sediu al inconştientului,

imaginat ca un rezervor unde clocotesc dorinţele noastre, instinctele. Freud a caracterizat două instincte

esenţiale, instinctul vieţii, tendinţa spre placere (“Libido”) pe care mereu a identificat-o cu tendinţele

sexuale, şi instinctul morţii (“Thanatos”), tendinţa spre distrugere. Ambele instincte încearcă mereu să

treacă la acţiune, dar sunt ţinute în frâu de a doua instanţă; b) Supraeul (“superego”). Acesta este

alcătuit din normele, imperativele morale, din idealul eului. El se formează datorită intervenţiei

părinţilor, care înfrânează tendinţele copilului neconforme cu moralitatea; c) Eul (“ego”) constituie cea

de a treia instanţă, principalul sediu al conştiinţei. El ţine cont de dorinţele prezente în “sine”, de

interdicţiile Supraeului, căutând un compromis între ele, în funcţie de realitate. (Cosmovici, A., 2005, p

64) Pentru Freud, dezvoltarea Eului constă în îndepărtarea de narcisismul primar. În realitate, Eul

“aspiră intens” la a-l regăsi, iar pentru aceasta, pentru a recâştiga iubirea şi perfecţiunea narcisică, el va

recurge la medierea din partea idealului de Eu. Freud a rezumat într-o singură frază însăşi

binecunoscuta esenta a Supraeului: “Supraeul este moştenitorul complexului Oedip.” (Nasio, J.-D.,

1999, p.58)

Perturbările comportamentale, ca forme de manifestare ale inconştientului şi sexualităţii, sunt

întâlnite atât la adult, cât şi la copil . Freud consideră că procesele conflictuale ce au loc în inconştient

sunt în strânsă legătură cu impulsurile, care-şi au originea încă din copilărie. Conform conceptiei lui

Freud vom retine: stadiul oral; stadiul sadico-anal; stadiul falic; stadiul genital.

În stadiul oral, care coincide cu primul an de viaţă, zona erogenă principală o constituie zona

bucală-labială. Plăcerea erotică se bazează pe funcţia alimentară, respectiv ingerarea hranei, ce excită

cavitatea bucală şi buzele. Obiectul pulsiunii îl reprezintă sânul sau substitutele sale, iar relaţia cu

obiectul (mama) este parţial (mama este percepută ca sân). După Freud, cea mai pregnantă manifestare

a sexualitaţii infantile din această perioadă este suptul ritmic al unei parţi a mucoasei bucale (buza,

limba, cerul gurii), în absenţa scopului alimentar.

Stadiul anal-sadic acoperă cel de-al doilea an al vieţii. Zona erogenă principală este mucoasa

digestivă. Activitatea sexuală este trezită de funcţia excretorie, pe fondul unei pregatiri organice.

6

Stadiul falic constituie momentul cel mai important al dezvoltării psihosexuale din copilarie. Acesta

se desfaşoară între 3 şi 6 ani. Pentru prima dată zona erogenă dominantă devine zona genitală. Tot

acum, complexul Oedip cunoaşte momentul său culminant, precum şi declinul său. (Zamfirescu, V.,

2003, p.176)

Stadiul genital începe la vârsta de 12 ani şi continuă pe perioada vieţii de adult. Pe măsură ce

începe pubertatea, represia exercitată înainte asupra libidoului se ridică, iar individul începe să devină

conştient de dorinţele sexuale faţă de sexul opus. Dorinţa sexuală se modifică de la falus la un interes

mai general faţă de sexul opus.

Freud, întemeietorul psihanalizei, acceptă existenţa unui conţinut refulat nepulsional ţinând de

valorile culturale. Cu alte cuvinte, nu numai instinctualul, pulsionalul neacceptat cultural (răul ) poate

face obiectul refulării, ci şi anumite forme culturale (binele ). În acest fel, Freud anticipează

culturalismul american, care susţine că refularea este activă faţă de orice conţinut psihic, în funcţie de

situaţie şi moment, dacă acesta este sursa de conflict.

Neo-freudiştii consideră, la fel ca şi Freud că conduita omului este determinată de impulsuri

emoţionale inconştiente, numai că acestea nu sunt generate de instincte sexuale innăscute, ci de factorii

sociali. Horney, în locul libidoului şi agresivităţii, ambele înnăscute, pune tendinţa spre securitate şi

spre satisfacţie, parţial dobândite. Fromm se referă ca şi Freud la unele mecanisme iraţionale, numai că

le denumeşte altfel (sado-masochism; tendinţa spre distrugere; conformism automat).

Problema practică nu ar fi fost aceea a aducerii inconştientului în conştient, ci aceea a înarmării

omului cu informaţii despre sine şi lume, astfel încât să-şi poată adapta lumea la nevoile sale.

(ro.scribd.com)

În continuare voi prezenta câteva dintre conceptele de bază specifice psihanalizei, dar şi noţiuni

importante în analiza personalui Pink:

1. Refularea

Refularea constituie un proces care se iniţiază în copilaria timpurie sub influenţa morală a mediului

şi continuă de-a lungul întregii vieţi. Prin analiză, refulările sunt suprimate, iar dorinţele refulate devin

conştiente. Freud: “inconştientul nu ştie decât să dorească”. (Jung, C., 1966, p11)

Pentru Freud, dorinţa este singura forţă capabilă să pună în mişcare aparatul psihic.

Dorinţa „este un curent care îşi are izvorul în vreo neplăcere oarecare şi care ajunge la plăcere". Ea

conţine o cădere de tensiune. Dacă tensiunea persistă fără a fi satisfăcută, se poate ajunge la o

„realizare halucinatorie a dorinţei", ca în cazul visului şi al psihozelor. Să spunem că i se pot

7

recunoaşte două funcţii: acţionează în calitate de apărare primară în faţa suferinţelor şi a şocurilor;

deturnează tot ce ar risca să suscite neplacere. (Laplanche, J., Pontalis, J.-B., 1994, p. 42)

2. Libido

Prin libido Freud înţelege trebuinţa sexuală şi manifestările sale fie că sunt bine investite sau nu.

Libidoul este forţa prin care se manifestă instinctul sexual. (Laplanche, J., Pontalis, J.-B., 1994, p. 42)

3. Alegere de obiect prin anaclisis

Aceasta reprezintă un tip de alegere de obiect în care obiectul iubirii este ales după modelul

figurilor parentale, cele care îi asigură copilului hrana, îngrijirea şi protecţia. Contribuţia adusă de

Freud în acest context constă în primul rând în ideea că exista două tipuri fundamentale de alegere de

obiect al iubirii şi în descrierea alegerii de obiect narcisică. Freud arată că la început primele satisfacţii

sexuale apar cu ocazia funcţionării organelor sexuale şi că, datorită acestui anaclisis originar, funcţiile

autoconservării indică sexualitaţii primul său obiect: sânul matern. Mai târziu copilul învaţă să iubească

celelalte persoane care-l ajută în starea sa de neajutorare şi care-i satisface nevoile. (Laplanche, J.,

Pontalis, J.-B., 1994, p. 38)

4. Amintire-ecran

Aceasta semnifică o amintire din copilarie care se caracterizează în acelaşi timp printr-o deosebită

pregnanţă şi prin aparenta lipsă de importanţă a conţinutului său. Analiza conduce la experienţe

marcante din copilarie. Amintirea-ecran este o formaţiune de compromise între elementele refulate şi

apărare. Freud afirma că: “ Valoarea unei astfel de amintiri derivă din faptul că ea reprezintă în

memorie impresii şi idei ulterioare al căror conţinut se află, într-o manieră simbolică sau analogică,

într-un raport strâns cu propriul conţinut”. (Laplanche, J., Pontalis, J.-B., 1994, p. 45)

5. Complexul Oedip

Înainte de a prezenta concepţia freudiană asupra complexului Oedip voi aminti mitul grecesc.

Conform mitului grecesc, regele Oedip, sortit de destin să-şi ucidă tatăl şi să se căsătorească cu mama

sa, face tot ce-i stă în putinţă să scape de prezicerea oracolului şi, nereuşind, se pedepseşte luându-şi

vederea de îndată ce află că, fără a şti săvârşeşte cele două nelegiuiri ce fuseseră prezise. (Freud, S.,

1980, p. 281)

Complexul Oedip reprezintă un ansamblu organizat de dorinţe amoroase şi ostile pe care copilul le

resimte faţă de parinţii săi. În forma numită pozitivă, complexul se prezintă ca în legenda despre Oedip-

rege: dorinţa ca rivalul care este personajul de acelaşi sex să moară şi dorinta sexuală faţă de personajul

de sex opus. După Freud, complexul Oedip atinge intensitatea maximă între 3 si 5 ani, în timpul fazei

falice; declinul sau marchează intrarea în perioada latentă. La pubertate cunoaşte o reactivare şi este

8

depăşit cu mai mult sau mai puţin success printr-un tip particular de alegere de obiect. (Laplanche, J.,

Pontalis, J.-B., 1994, p. 89)

6. Descărcare

Termen utilizat de Freud pentru a sugera evacuarea spre exterior a energiei produse în aparatul

psihic de către excitaţii, fie ele de origine internă sau externă. (Laplanche, J., Pontalis, J.-B., 1994, p.

117)

7. Agresivitate

Aceasta semnifică tendinţa sau ansamblul de tendinţe care se actualizează în conduite reale sau

fantasmatice ce ţintesc să facă rău altuia, să-l distrugă, să-l constrângă etc. (Laplanche, J., Pontalis, J.-

B., 1994, p. 25)

8. Nevroza

Nevroza este o disfuncţie specific umană, deoarece omul este singura fiinţă care traieşte în cultura,

ceea ce impune restricţii tendinţelor sale naturale. Nevroticul este, după Freud, o persoană care n-a

reuşit să realizeze pe deplin trecerea de la natură la cultură, care rămâne suspendat între natură şi

cultură, simptomele sale exprimând tocmai această oscilaţie. (Zamfirescu, V., 2003, p.137) Nevroza

desemnează în prezent tulburările mentale caracterizate prin comportamente care nu afectează decât un

sector de activitea limitată, fară legatură, cel puţin aparentă, cu motivaţiile instinctuale şi sociale

obişnuite. (Doron, R., 1999, p. 548)

II. Partea aplicativă

1. Prezentarea aspectelor importante din film

Filmul “The Wall” a apărut în anul 1982 şi este o dramă întunecată, insipirată de albumul cu acelaşi

nume “The Wall” apărut în anul 1979 al formaţiei rock Pink Floyd. Pelicula reprezintă o îmbinare

perfectă între imagini şi sunete simbolice, ce includ secvenţe animate realizate de caricaturistul britanic

Gerald Scarfe.

Titlul filmului The Wall (Zidul) reprezintă o metaforă utilizată pentru a sugera zidul mental pe care

personajul principal Pink îl “construieşte” între el şi restul lumii. Astfel personajul se izolează cu

scopul de a trăi într-un echilibru constant departe de suferinţele vieţii. De asemenea, zidul este simbolul

cheie pentru toată acțiunea filmului. Are strânsă legătură cu războiul deoarece perioada apariției

9

filmului și contextul prezentat mă duce cu gândul la Zidul Berlinului. Revolta poporului îi poate

reprezenta pe cetățenii Germaniei care s-au ridicat pentru distrugerea zidului.

Acţiunea peliculei gravitează în jurul personajului principal Pink, urmărind să prezinte evoluţia

vieţii acestuia. Filmul se realizează pornind de la concepţiile personajului asupra vieţii sale. Zidul îşi

are originea încă din copilarie, având ca eveniment declanşator moartea tatălui său pe câmpul de luptă.

Cărămizile, problemele ce completează acest zid sunt reprezentate de creşterea de către o mamă

exagerat de protectivă, educarea într-un sistem de învăţământ represiv. Deşi devine o vedetă rock, zidul

continuă să crească, alimentat de eşecurile relaţiilor personale: îndepartarea de soţia sa şi infidelitatea

acesteia.

Contextul socio-cultural este reprezentat de lupta interioară a personajului Pink împotriva societăţii

în care trăieşte.

Filmul se deschide prin ilustrarea unui hol al hotelului în care se află Pink, prezentând în acelaşi

timp un cântec simbolic “The little boy that Santa Claus forgot” de Vera Lynn, imaginea

reprezentativă putând fi observată în Anexe, anexa 1. În cadrul acestei secvenţe se observă menajera

care încearcă să deschidă uşa personajului principal. O explozie de sentimente și gânduri pune

stăpânire pe acesta în momentul în care femeia forțează ușa camerei sale. Sunetul aspiratorului

sugereaza vidul în jurul căruia se afla viaţa lui Pink.

Pe parcursul filmului sunt prezentate motivele izolării protagonistului. Acestea se fac simțite încă

din copilarie când Pink este tratat intr-un mod urât de profesorul său când acesta află că baiețelului îi

place să scrie poeme. De asemenea, un moment de singurătate il reprezintă și locul de joacă. În

această scenă se face simțită profunda lipsă a tatălui pierdut în război, dar și a mamei, care nu pare a fi

interesată de soarta fiului său.

O alta scenă reprezentativă este cea la locul de joacă, scenă în care melodia simbolică este

reprezentată de cea a formaţiei Pink Floyd - “An other brick in the wall”. În această scenă băiețelul

observă un bărbat oarecare și dorește ca şi lui să-i fie oferită aceeași dragoste pe care bărbatul o oferă

propriului copil. Se aproprie de acesta în speranța unui accept din partea lui, dar este respins total când

îi apucă mâna din doorinţa de a merge acasă cu acesta. Într-un prim moment, copilul nu pare a fi atins

de respingere, dar o privire scurtă asupra terenului de joacă îl face conștient de lipsa parentală. Această

imagine poate fi observată în Anexe, anexa 4. Ajuns acasă, își pregătește singur masa deoarece mama

lui este absentă. Intră in camera acesteia și descoperă într-un sertar diferite obiecte ce aparțineau tatălui

său, inclusiv uniforma și scrisoare adresată memei lui unde i se aducea la cunoștință pierirea soțului.

Studiază cu atenție lucrurile și se îmbracă în uniformă. Își aruncă o privire plină de mândrie în oglindă

10

și i se întipărește în acel moment gândul că într-o zi ar putea lua urma tatălui. Această scenă poate fi

observată în Anexe, anexa 6. Gândurile sunt urmate de imagini cutremurătoare ale războiului, unde

porumbelul alb, simbol al purității și frumuseții, se transformă într-un prădător feroce ce lasă în urma

lui numai durere și suferință. Toate aceste gânduri sunt legate de război, pasărea însăși reprezentând

moartea.

Odată cu trecerea anilor, numeroase amintiri devin tot mai marcante pentru Pink. Este înșelat de

soția sa. Își amintește de căsătoria sa cu femeia ca pe un început al dezastrului, dat fiind faptul că în

ziua nunții vremea era ploioasă. Un scurt apel telefonic din partea sa îi confirmă bănuirile.

O altă scenă semnificativă este cea a apariţiei unei fete aparent interesată de el, dar care nu-și

dorește decât distracție. În cadrul scenei, protagonistul se manifestă în mod agresiv, iar reacțiile lui o

sperie și o alungă din camera de hotel. Pentru el, prezența fetei este percepută ca cea a soției și se

manifestă într-un mod ciudat și, totodată, alarmant (anexa 7). Își distruge camera aproape în totalitate,

se automutilează și se trezește plutind într-o piscină cu apă roșie. Regretă distrugerea făcută și încearcă

șă-și reașeze obiectele. După o privire aruncată în onglidă, folosește lama pentru a încerca să-și

schimbe înfățișarea, dar rezultatul nu a fost satisfăcător (îi lipseau sprancenele).

În prezentarea filmului este importantă scena în care în camera de hotel își fac apariția diferiți

oameni, unul dintre ei părând a fi managerul trupei din care face parte Pink și încearcă sa-l readucă pe

acesta la realitate ca să poată pune în scenă un spectacol. În acest timp, Pink revine la copilărie când îi

arată mamei un șobolan pe care îl consideră animalul său de companie. Respins de femeie, ascunde

animalul într-o cutie, dar când revine îl gasește mort și îl aruncă în râu. Momentul injecției făcută lui

coincide cu o stare trăită cu ani în urmă când doctorul îi spune mamei sale că băiețelul este grav bolnav.

O alta scenă reprezentativă este cea a concertului, care este înlocuit cu o sală de conferinţă, unde Pink

este înfățișat ca un conducător nazist. În oraș răul își spune cuvântul, oamenii legii atacând locuitorii si

cauzând pagube. Armata nazistă a lui Pink umblă prin oraș, iar la un moment dat imaginea lor este

înlocuită cu cea a ciocanelor înfățișate pe steaguri, (Anexa 8 ). Artistul revine la realitate într-o toaletă.

Acel moment este marcant pentru acesta deoarece începe să creadă că este batjocorit de cei din jur

datorită deosebirilor dintre el si ceilalți.

În final, artistul evadează prin dărâmarea zidului său interior, dar și poporul pare a fi eliberat de

dominație, copiii fiind cei prezentați curățând orașul, (Anexa 9).

2. Caracterizarea personajului

11

Personajul principal al filmului Pink Floyd – The Wall este solistul Pink, prezentat în cadrul

filmului în două ipostaze, cea a copilului şi cea a bărbatului. În opinia mea, acest personaj suferă de

nevroză, căci nu reuşeşte sa se adapteze societăţii în care trăieşte, acumulând constant suferinţe încă din

copilarie. În caracterizarea acestui personaj este evidentiat Complexul Oedip prin dorinţa ostilă simţită

de personaj faţă de mama sa mult prea protectivă, dominantă. Pe parcursul întregului film sunt

evidenţiate amitiri-ecran, acestea fiind experienţe marcante din copilarie, ce au influenţat într-un mod

negativ formarea personaliţatii protagonistului.

Filmul debutează cu ilustrarea holului hotelului în care se află Pink, imagine ce poate fi observată

în Anexe, anexa 1. În această scenă este ilustrat un motiv important al suferinţei personajului, prin

intermediul cântecului “The little boy that Santa Clause forgot” de Vera Lynn, şi anume copilaria

lipsită de tată. Zgomotul aspiratorului ce intrerupe acest cântec sugerează vidul în jurul căruia

gravitează viaţa solistului. Protagonistul se află singur în camera sa de hotel, fumând o ţigară arsă până

aproape de degete, fapt ce poate fi observat în imaginea din Anexe, anexa 2. Fiecare zgarietură de pe

ceasul cu Mickey Mouse este vizibilă, ceasul fiind obiectul care îi aminteşte de copilaria pe care nu a

avut-o. Imaginea ceasului este ilustrată in Anexe, anexa 3.

O altă secvenţă sugestivă pentru această scenă a incipitului este cea a copilului care aleargă pe un

câmp deschis, unde se poate observa simbolul literei “H” ceea ce poate sugera dependenţa de heroină a

solistului. Incă de mic copil, Pink construieşte un zid mental între el şi societate pentru a se distanţa de

suferinţele vieţii precum cea a creşterii fară tată, acesta fiind ucis pe câmpul de luptă în timpul celui de-

al Doilea Razboi Mondial.

La scurt timp, ni se infățisează scena în care copilul simte lipsa părintelui. O părăsește pe mama sa

la biserică și se îndreaptă spre locul de joacă al copiilor. Observă acolo că majoritatea copiilor de vârsta

lui sunt însoțiți de catre un părinte. Își dorește să se bucure și el de un astfel de sentiment și se aproprie

de un băiețel venit acolo cu tatăl său. Îl privește pe acel bărbat ca fiind tatăl său și dorește să plece

acasă impreună cu acesta. Este respins și se lasă cuprins de gănduri în leagăn, imagine ce poate fi

observată în Anexe, anexa 4. Se îndreaptă spre casă și ajuns acolo constată că mama sa nu este încă

venită. Își pregătește singur masa, de unde constat ca baiețelul este acomodat cu o astfel de acțiune, și

se îndreaptă spre camera mamei sale șă vadă dacă ea este totuși acolo. În lipsa ei, se îmbracă în

uniforma tatălui, se admiră în oglidă și îsi imaginează cum ar fi să-i calce pe urme.

O scenă semnificativă în descrierea personajului este cea în care Pink, împreună cu alţi doi copii, se

îndreaptă spre șinele de tren pentru a-și satisface o curiozitate. Se ferește la timp de tren după ce a pus

pe șine un glonte luat din camera mamei. În timpul ce trenul trecea prin dreptul lui, fețele pasagerilor

12

erau acoperite cu măști simbolice și ne face trimitere spre anii de școală. În această perioadă a vieții,

Pink a început să îi urască pe profesori datoriă modalității în care era tratat de unul din dascălii săi. Am

costatat că încă de la acea vârstă fragedă, Pink este atras de artă, mai precis de muzică, prin scrierea de

poeme în timpul orelor de curs. Acest lucru îl observă și profesorul său care nu înțelege scopul pentru

care le redactează. Începe să-l batjocore pe baiețel în fața clasei, tradându-l, atât pe el cât și pe alți elevi

ai lui, în aceeași modalitate cum este și el trat acasă de soția lui.

Scena copiilor torturați de profesori este transpusă de melodia „Another bricke in the wall”.

Versurile vorbesc de la sine despre dorințele copiilor și gândurile lor cu privire la profesori. Trăirile

copiilor coincind în totalitate cu cele ale lui Pinky. Pentru el, toate persoanele mature din jurul său par

să-l controleze. Încearcă să evadeze din acestă închisoare a gândurilor prin dărâmarea zidului de către

copii.

O secvenţă importantă în descrierea personajului este reprezentată de mometul în care Pink, aflat la

adolescenţă, urmareşte cu binoclul vecina sa, imagine ce poate fi observata în Anexe, anexa 5. În acest

moment mama sa deschide uşa întrerupând astfel descoperirea sexului opus, baiatul fiind conditionat de

prezenţa permanentă a mamei protective.

În descrierea personajului poate fi utilizat conceptual alegere prin anaclisis, deoarece personajul

Pink, ajuns la vârsta maturităţii, se căsatoreşte cu o persoană care ii aminteşte de mama sa.

Un alt moment marcant este reprezentat de infidelitatea soției. Încearcă să o trateze cu ingoranță,

ea neobservând acest lucru. Pink începe să bănuiască infidelitatea soției și acest lucru îi este confirmat

de un apel telefonic către camera unde ea era prezentă în acel moment. Dezamăgirea lui pare a fi fără

margini, o cărămidă fiind pusă în zidul creat între el și lumea exterioasă.

O scena semnificativă pentru personaj este prezența unei alte femei în camera lui de hotel. Nu

poate înțelege atracția pe care o are femeia pentru el. Are un exces de nebunie când aceasta încearcă să

se aproprie de el deoarece persoana îi amintește de soție. Personajul se descarcă într-un mod violent, își

distruge camera aproape în totalitate, se automutilează și revine la statea dinainte, dupa realizarea

greșelii făcute. Plin de amărăciune, încearcă să pună cap la cap toate obiectele distruse din cameră și

observa o memorie deosebită când adună toate rămașițele și le aduce împreună.

Treptat, Pink işi pierde minţile unor “viermi” metaforici. Acesta îşi îndepărtează tot părul de pe

corp, inclusiv şi sprâncenele şi, în timp ce urmăreşte “The Dam Busters” la televizor, se transpune într-

un alter-ego neo-nazist.

De asemenea, drogurile au o contribuție aparte în crearea stărilor interioare ale personajului. Fără

ele, Pink pare incapabil să performeze pe scenă, devine treptat dependent de ele și de senzațiile pe care

13

acestea i le dau. Nu pot afirma sigur dacă el este conștient de acest lucru, însă este observat de

persoaneje din jurul lui, dar nu primește o atenție deosebită. Menegerul său nu îi acordă o atenția

necesară, scopul său principal fiind să-l readucă la realitate pentru a urca pe scenă. Pink observă din

starea lui de nebunie acest lucru și mintea lui crează o barieră de protecție. Drogurile îi provoacă

protagonistului halucinaţii. Se transpune în pielea unui conducător nazist, unde discursul său reprezintă

concertul și fanii sunt publicul.

După cum am menţionat şi mai sus, consider că personajul principal suferă de nevroză. Tulburările

mentale apar des pe parcursul filmului, la contactul cu diferite personaje și, de asemenea, la contactul

cu mediul înconjurător și cu viața socială a artistului.

Scenele de violență din imaginile animate sunt percepute cu ușurintă față de unele extrase din viața

reală. Secvenţele animate realizate de caricaturistul britanic Gerald Scarfe surprind numeroase

simboluri: a) Ciocanul reprezintă o unealtă a răului, a forţei brute. Este, totodată, creator şi distrugător,

instrument de viaţă şi de moarte. La o primă vedere, ele sunt simbolul puterii, fiind mereu prezente pe

steagurile nazistului Pink; b) Floarea constituie simbolul dragostei, însă, în film semnificația lor capătă

un alt sens. Infidelitatea este cea care declanșează reprezentarea florilor. Frumusețea lor se schimbă

treptat, structura și textura lor, de asemenea. Pe de altă parte, ele mai pot reprezenta și viața intimă a

artistului; c) Mastile sugerează în cadrul filmului absenţa diferentelor între indivizi. Măştile sunt

ilustrate pe feţele copiilor, care din cauza unui sistem de învăţământ depăşit îşi pierd adevărata

identitate, devenind asemenea unor păpuşi; d) Zidul are o valoare simbolică în cadrul acestui film.

Zidul este construit încă din copilarie de către personajul principal Pink, pentru a se izola de suferinţele

societăţii. Pe parcursul vieţii sale, zidul se completează cu numeroase cărămizi, suferinţe.

Finalul filmului este unul simbolic, personajul Pink revizualizează toate suferinţele care l-au adus în

această izolare: mariajul, infidelitatea soţiei, profesorul ce transformă copiii în cetăţeni “ideali”,

moartea tatălui pe campul de luptă, mama protectivă ce nu i-a acordat libertate. În această secventă,

Pink se supune unui proces. Personajul principal apare sub forma unei păpuşi care abia se mişcă.

Judecatorul apare sub forma unui şezut uriaş. Avocatul este înalt, asemenea unui vulture, iar învăţătorul

este abuziv. După ce a ascultat mărturisirile mamei lui Pink şi a soţiei acesteia, judecătorul ordonă ca

zidul să fie dărâmat. După o lungă pauză zidul explodează, aşa cum putem observa în imaginea din

Anexe, anexa 9. Întreaga scenă simbolizează o renaştere a personajului principal, depăşirea

obstacolelor. Pelicula se încheie transmiţând un mesaj plin de speranţă, sugerând sfârşitul violenţei, a

fricii. Sunt prezentaţi nişte copii care adună cărămizi şi alte lucruri din urma unei revolte. Finalul

14

sugerează faptul că aceşti copii întrerup ciclul violenţei, alegând să “construiască” în loc să distrugă.

Astfel “cărămizile” personale şi sociale ale trecutului vor dispărea încet de la o generaţie la alta.

3. Consideraţii personale

În opinia mea, Filmul Pink Floyd – The Wall este unul din cele mai captivante, dar şi dificile filme

pe care le-am vizionat până acum. Această peliculă uimeşte prin îmbinarea desăvârşită a muzicii

renumitei formaţii Pink Floyd, cu imagini pline de simboluri şi secvenţe animate uimitoare.

În ceea ce priveste cazul solistului Pink, am ajuns la concluzia că acesta nu este unul deosebit.

Multe persoane se pot regăsi în pielea lui, pot avea aceleași trăiri sau stări.

Partea filmului care m-a surprins într-un mod foarte plăcut este reprezentată de imaginile animate.

Au reușit să exprime adevăruri pe care o secvență filmată nu le putea realiza într-un asemenea mod.

În concluzie, pot spune că filmul urmărește trăirile solistului Pink, pornind de la copilăria acestuia

până la declanșarea stării de nevroza. Pink este personajul central complex al acțiunii, iar pelicula se

construieşte pornind de la reflecţiile acestuia asupra propriei vieţi. Zidul care apare în poveste este, de

fapt, o metaforă care exprimă izolarea, bariera pe care interpretul de muzică rock a înălţat-o conştient

pentru a se pune la adăpost de suferinţă. Fundaţia acestui perete despărţitor se află undeva în copilăria

sa, momentul crucial fiind acela în care tatăl lui moare, iar el este crescut de o mamă exagerat de

protectoare, fiind educat într-un sistem şcolar represiv. De fapt, prin muzică, Pink încearcă să se

elibereze din lumea în care trăieşte. Cu toate acestea, chiar după ce cunoaşte succesul, devenind vedetă

rock, zidul din jurul lui continuă să crească, iar eroul se simte prins în capcana celebrităţii şi este rănit

de eşecul relaţiilor personale.

Utilizând paradigma psihanalitică, am reușit să evidenţiez cauze ale declanșării nevrozei,

modalități de manifestare a personajului în diferite situații și semnificațiile pe care le au simbolurile și

prezența unor persoane în viața artistului. Așa cum am descris în conținut, acest film este menit

admirării și simțirii.

15

Anexe

Anexa 1

Anexa 2

16

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

17

Anexa 6

18

Anexa 7

Anexa 8

Anexa 9

19

Bibliografie

1. Cosmovici, A., (2005 ) - “Psihologie generală”, Editura Polirom, 2005

2. Doron, R., (1999) - “Dicţionar de psihologie”, Editura Humanitas Bucureşti, 2006

3. Evseev, I., (1994) - “Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale”, Editura Amarcord Timişoara,

4. Freud, S., (1925) - “Viaţa mea şi psihanaliza” Editura Trei, 2007

5. Freud, S., (1980) - “Introducere în psihanaliză. Prelegeri de psihanaliză. Psihopatologia vieţii

cotidiene.” Editura didactică şi pedagogică”,1980

6. Havarneanu, E. – “Introducere în psihologie”, suport de curs. Editura Universităţii “Alexandru Ioan

Cuza”, Iaşi

7. Jung, C., (1928) - “Personalitate şi transfer”, Editura Teora, 1966

8. Laplanche, J., Pontalis, J., (1994) – “Vocabularul psihanalizei” Editura Humanitas Bucureşti 1994

9. Nasio, J.-D., (1999) - “Conceptele fundamentale ale psihanalizei” Editura Iri 1999

10. Negriu, D., Ciobanu, M. - “Dicţionar de motive şi simboluri literare” Editura Polirom, 2009

11. Zamfirescu, V., (2003) - “Introducere în psihanaliza freudiană şi postfreudiană”, Editura Trei, 2003

12. Zlate, M., (2000) - “Introducere in psihologie”, Editura Polirom, 2000

13. Zoila, A., (1996) – “Freud si psihanalizele”, Editura Humanitas, 1996

Bibliografie electronică

1. ro.wikipedia.org - http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihanaliz%C4%83

2. www.cinemagia.ro - http://www.cinemagia.ro/filme/pink-floyd-the-wall-pink-floyd-zidul-14003/

3. www.imdb.com - http://www.imdb.com/title/tt0084503/plotsummary?ref_=tt_stry_pl

4. www.la-psiholog.ro - http://www.la-psiholog.ro/info/dezvoltarea-psihosexuala-dupa-freud

5. www.thewallanalysis.com - http://www.thewallanalysis.com/main/tigers1.html

6. ro.scribd.com - http://ro.scribd.com/doc/130435164/Introducere-in-Psihanaliza-I

20