PERCEPŢII-REPREZENTĂRIAnaliza comparativǎ

ASEMǍNǍRI- sunt procese psihice cognitive senzoriale;- semnalizeazǎ însuşiri concrete ale obiectelor (culoare, formǎ, mǎrime, gust etc.);- produsul lor este o imagine unitarǎ;- aceste imagini unitare sunt polisenzoriale, integrând informaţii de la mai mulţi analizatori;- sunt imagini figurative, reproducând în anumite limite, ca într-o copie, obiectele semnalizate;- ambele sunt influenţate de activitate şi limbaj;- imaginea perceptivǎ şi cea secundarǎ au un înţeles, o semnificaţie;- sunt însoţite de trǎiri afective diverse.

DEOSEBIRI

PERCEPŢIA REPREZENTAREA1.Apare prima în ontogenezǎ, în primul an de viaţǎ

1.Se formeazǎ:-în urma perceperii repetate a unor obiecte (chipul mamei, al fraţilor etc.)-dupǎ o percepere unicǎ dar însoţitǎ de o emoţie puternicǎUnele reprezentǎri apar dupǎ 7-8 ani, condiţionate de dezvoltarea gândirii şi a limbajului, fǎrǎ un corespondent strict determinat în percepţiile anterioare (construcţiile solicitate de rezolvarea unor probleme de fizicǎ sau geometrie ori proiectele unor mecanisme tehnice originale, peisaje sau obiecte noi etc.); acestea ponesc însǎ, tot de la percepţiile anterioare pe care le transformǎ şi combinǎ.

2.Este o imagine primarǎ, apare în prezenţa obiectelor.

2.Este o imagine secundarǎ, apǎrând în absenţa obiectelor dar care au fost, de regulǎ, percepute anterior.

3.Subiectul este conştient de prezenţa obiectelor în câmpul perceptiv.

3.Subiectul este conştient de absenţa obiectelor reprezentate; în caz contrar el ar avea halucinaţii.

4.Este bogatǎ în însuşiri. 4.Este schematicǎ, omite unele însuşiri şi le evidenţiazǎ pe altele.5.Semnalizeazǎ şi însuşiri importante şi detalii.

5.Semnalizeazǎ însuşiri caracteristice, care se extind asupra unei clase de obiecte; aceastǎ proprietate o apropie de noţiune (ex.: o casǎ este reprezentatǎ cu acoperiş, corpul clǎdirii, uşǎ, ferestre);-în reprezentare apar uneori şi însuşiri accidentale, detalii (ex.: uşa are în partea de sus un geam pǎtrat); deci orice imagine secundarǎ nu reproduce fidel percepţia ci o prelucreazǎ prin operaţii de schematizare şi generalizare intuitivǎ; aceastǎ însuşire justificǎ caracterizarea reprezentǎrii ca „portret al clasei de obiecte” sau „simbol generalizator”

6.Însuşirile apar succesiv, pe mǎsurǎ ce obiectul este explorat; (ex. un cub apare cu cel mult trei feţe)

6.Însuşirile sunt semnalizate simultan, reprezentarea fiind o „imagine panoramicǎ” (ex. un cub este reprezentat cu toate cele şase feţe simultan)

7.Obiectul este semnalizat împreunǎ cu fondul în care apare (ex. îţi percepi

7.Obiectul este reprezentat independent de context, proiectându-se pe un ecran interior; poate fi transpus în contexte variate; (ex. îţi vezi mintal automobilul rulând pe apele Senei).

1

automobilul în parcare, alǎturi de altele) 8.Imaginea perceptivǎ este, în anumite limite, constantǎ.

8.Imaginea mentalǎ se poate modifica ca mǎrime, formǎ, luminozitate.

9.Obiectele manipulate sunt percepute mai clar.

9.Imaginea secundarǎ este puternic influenţatǎ de activitate (ex. în desenele casi executate de copii, clanţa apare întotdeauna şi are dimensiuni mari faţǎ de restul desenului).

10.Cuvântul creşte viteza şi percepţia identificǎrii, ajutǎ la interpretare.

10.Cuvântul are influenţe mai puternice: evocǎ reprezentǎri, le îmbogǎţşte sau schematizeazǎ, le înlǎnţuie în serii cu un anumit sens, le combina cu idei. Ex. Reprezentaţi-vǎ un arbore! Reprezentaţi-l toamna, fǎrǎ frunze! Apoi vara, încǎrcat de fructe! Plasaţi-l pe o colinǎ! Asociaţi-l cu ideea arborelui cunoaşterii din Paradis! Aţi realizat toate aceste imagini prin acţiunea cuvintelor citite asupra imaginilor stocate în memoria voastrǎ.

11.Este relativ completǎ. 11.Este fragmentarǎ, unele însuşiri lipsesc.12.Este intensǎ, nuanţele sunt vii.

12.Este palidǎ, nuanţele se reduc la culorile fundamentale; fac excepţie pictorii care îşi reprezintǎ şi nuanţe cromatice sau alte persoane antrenate.

13.Este stabilǎ. 13.Este instabilǎ, se pierde sau revine. Pentru însuşirile 11,12,13 psihologul german H. Ebbinghaus a considerat reprezentarea inferioarǎ percepţiei. Azi este consideratǎ un proces psihic mai complex decât percepţia, care face trecerea la procesele cognitive superioare.

14.Nu poate fi omisǎ sau modificatǎ voluntar; percepem ceea ce existǎ, nu ceea ce dorim.

14.Este dependentǎ, în mare mǎsurǎ de voinţǎ; poate fi evocatǎ voluntar şi dirijatǎ.

2