ANALIZA LICHIDITĂŢII

I. Conţinutul economic şi importanţa analizei lichidităţii.II. Clasarea activelor şi surselor de constituire a acestora pentru analiza lichidităţii.

III. Analiza expresă a lichidităţii;IV. Analiza factorială a lichidităţii.

I.

Analiza lichidităţii Bilanţului ocupă un loc central în aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii.

Importanţa deosebită a lichidităţii decurge din natura economică a acestui indice. În cadrul echilibrului

financiar capacitatea de plată, lichiditatea, solvabilitatea caracterizează una din cele mai importante condiţii

de existenţă a întreprinderii pe piaţă - posibilitatea de a-şi onora obligaţiile de plată la termenele scadente.

Din punct de vedere al conţinutului economic problematica lichidităţii, solvabilităţii şi capacităţii de

plată este suficient de complexă, fiind tratată în mod diferit în lucrări ştiinţifice de specialitate şi metodici

(sisteme) practice. Noţiunile menţionate sunt foarte apropiate şi, de aceea, deseori se confundă în cadrul

analizei Situațiilor financiare. Totodată, între ele există unele deosebiri.

Capacitatea de plată: capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de plată:

Lichiditatea Bilanţului: capacitatea întreprinderii de a-şi achita datoriile curente.

Lichiditatea activelor: proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în numerar.

Solvabilitatea pe termen lung: capacitatea întreprinderii de a face faţă datoriilor pe o perioadă mai lungă de timp

Lichiditatea activelor vizează proprietatea elementelor din componenţa patrimoniului întreprinderii

de a se transforma în numerar.

Capacitatea de plată, tratată sub aspect general, reflectă abilitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor sale, adică de a-şi onora plăţile la termenele scadente. La aprecierea capacităţii de plată intervine comparaţia între elemente de activ şi de pasiv, respectiv mijloace de plată şi datorii.

Fiind examinată pe o perioadă scurtă ori mai îndelungată de timp, capacitatea de plată semnifică

corespunzător lichiditatea Bilanţului sau solvabilitatea pe termen lung.

La definirea lichidităţii Bilanţului pot fi evidenţiate două aspecte: static şi dinamic. Aşadar,

lichiditatea poate fi definită ca o formă specifică a echilibrului financiar, care exprimă:

sub aspect static - o stare de proporţionalitate între numerarul disponibil la un moment dat şi

obligaţiile de plată exigibile la aceeaşi dată;

sub aspect dinamic - o stare de concordanţă între fluxurile de numerar pozitive, adică încasări,

şi cele negative - plăţi.

II

Pentru obţinerea rezultatelor veridice în procesul analizei lichidităţii totalitatea activelor întreprinderii se grupează în funcţie de capacitatea acestora de a se transforma în mijloace băneşti. În teoria şi practica economie se aplică abordări numeroase în privinţa clasării activelor disponibile după acest criteriu. Vom examina una din posibile variante de clasare conform căreia se evidenţiază următoarele grupe de active:

A1 - cuprinde active perfect lichide, precum sunt mijloacele băneşti. Uneori în această grupă se includ şi investiţiile curente care nu întotdeauna este acceptabil în condiţiile pieţei insuficient dezvoltate de

1

valori mobiliare; A2 - conţine active uşor realizabile: produse finite, mărfuri, investiţii şi creanţe curente; A3 - integrează active lent realizabile, precum sunt stocurile (stocurile de mărfuri şi materiale), alte

active circulante. În această grupă deseori se includ şi investiţiile pe termen lung; A4 - include active greu realizabile, la care se referă activele imobilizate (pe termen lung).

Concomitent cu gruparea activelor disponibile, analiza lichidităţii implică clasarea surselor de finanţare reflectate în pasivul Bilanţului. În dependenţă de necesitatea achitării la termenele scadente, se deosebesc următoarele grupe de pasive:

P1 - conţine datorii urgente, adică cele scadente cu termenul de plată expirat; P2 - cuprinde datorii curente cu termenul de plată neexpirat; P3 - integrează datorii pe termen lung; P4 — include capital propriu.

Clasarea activelor şi pasivelor întreprinderii în funcţie de aceste criterii, examinarea corelaţiilor existente dintre grupele evidenţiate permite aprecierea lichidităţii Bilanţului.

Bilanţul se consideră absolut lichid, dacă se respectă următoarele relaţii:A1≥P1; A2≥P2; A3≥P3.

În urma menţinerii acestor inegalităţi se iveşte încă o relaţie: A4 ≤ P4. Inegalitatea indicată are, pe de o parte, un caracter rezultant, iar pe de altă parte, un conţinut economic foarte profund. Îndeplinirea acestei condiţii semnifică faptul că la întreprindere există fondul de rulment net pozitiv.

Exemplul: În continuare vom clasa activele S.A. „Zorile" în funcţie de capacitatea acestora de a se transforma în numerar. Concomitent vom grupa sursele de finanţare în dependenţă de necesitatea achitării la termenele scadente. În baza datelor Bilanţului contabil şi Anexei la acesta vom alcătui tabelul analitic şi vom interpreta rezultatele obţinute.

Tabelul 1- Clasarea activelor în funcţie de gradul lichidităţii şi pasivelor după scadenţaNr. crt.

Grupe de active şi pasive La începutul anului La sfârşitul anului

1 2 3 41. Total active

inclusiv:1.1. A1 - mijloace băneşti1.2. A2 - investiţii şi creanţe pe termen scurt1.3. A3 - stocuri de mărfuri şi materiale, alte active curente1.4. A4 - active pe termen lung2. Total pasive

inclusiv:2.1. P1 - datorii urgente (pe termen scurt cu termenul expirat)2.2. P2 - datorii curente (pe termen scurt cu termenul neexpirat)2.3. P3 - datorii pe termen lung2.4. P4 - capital propriu

Notă: Rândul 2.1 din tabelul 1 se determină prin însumarea datoriilor cu termenul expirat în baza datelor Anexei la Bilanţul contabil, iar rândul 2.2 - ca diferenţa dintre suma datoriilor pe termen scurt din Bilanţ contabil şi rândul 2.1 din tabelul 1.

2

III

Clasarea activelor în funcție de capacitatea acestora de a se transforma în numerar și gruparea

surselor de finanțare în dependență de necesitatea achitării la termenele scadente permite calcularea

coeficienților de lichiditate.

Din definiţia lichidităţii poate fi dedusă formula de bază a acestui indice:

Lichiditatea = Numerarul disponibil Obligațiile de plată curente

În funcţie de componenţa numărătorului şi numitorului formulei de bază, pot fi constituite numeroase variante de indicatori ai lichidităţii. În continuare vom examina trei din cele mai frecvent folosite sisteme (metodici).

Tabelul 2 Calculul coeficienţilor de lichidate

Denumirea coeficientului

Modul de calcul(conform Situațiilor

financiare)

Modul de calcul(conform Rapoartelor

financiare)

La finele anului

de gestiune

La finele anului

precedent

Abaterea absolută

Intervalul optim

A B 1 2 3 4

Lichiditatea absolută (de gradul I)

Total numerarDatorii curente Mijloace băneşti

Datorii pe termen scurt0,2-0,25

Lichiditatea intermediară (de gradul II)

(Total numerar+ +Investiţii curente+

+Creanţe curente) : :Datorii

curente

(Mijloace băneşti ++Investiţii pe termen scurt + Creanţe pe termen scurt) ÷ Datorii pe termen scurt

0,7-0,8

Lichiditatea curentă (generale, de gradul III)

Active circulanteDatorii curente Active curente

Datorii pe termen scurt 2,0-2,5

În cadrul acestui sistem, coeficientul cel mai general şi frecvent utilizat este lichiditatea curentă, care

presupune comparaţia activelor circulante cu datoriile curente.

Semnificaţia (sensul economic) coeficientului lichidităţii curente poate fi formulată în felul următor:

acest indice arată dacă întreprinderea dispune de active circulante suficiente pentru achitarea datoriilor

curente în suma deplină.

Unul dintre neajunsurile lichidităţii curente constă în faptul că aceasta nu ţine cont de componenţa

(structura) activelor circulante. Într-adevăr, ele pot să aibă o dimensiune suficientă, dar o structură inadecvată.

Este evident că numerarul sau creanţele sunt mai uşor disponibile pentru stingerea datoriilor decât stocurile. În

3

acest contex, analiza lichidităţii curente se completează prin calcularea şi interpretarea lichidităţii intermediare

şi lichidităţii absolute.

Lichiditatea intermediară reprezintă un caz particular al lichidităţii curente, condiţionat de faptul

excluderii din componenţa activelor lichide a stocurilor, precum şi a altor active circulante.

Sensul economic al lichidităţii intermediare: acest coeficient reflectă cota datoriilor curente care

întreprinderea este capabilă să achite prin mobilizarea numerarului, investiţiilor şi creanţelor curente.

Cel mai strict şi dur criteriu de apreciere a lichidităţii îl reprezintă coeficientul lichidităţii absolute. În

cadrul calculării acestuia, se compară cele mai lichide active circulante cu datorii curente.

După conţinutul său economic, acest coeficient caracterizează cota datoriilor curente care întreprinderea

este capabilă să achite imediat utilizând numai numerarul disponibil la moment.

Ca un factor pozitiv se apreciază creşterea lichidităţii, dar până la nivelul maximal recomandat. Cu alte

cuvinte, creşterea excesivă a coeficienţilor nu este binevenită. Depăşirea nivelului maximal recomandat

reflectă o structură iraţională a activelor întreprinderii, când o parte a numerarului sunt ”îngheţate” în stocuri

anormale şi nejustificate, care nu aduc venit.

În calitate de avantaje ale sistemului de apreciere a lichidităţi în cadrul analizei exprese, pot fi numite:

• simplitatea şi uşurinţa calculării coeficienţilor;

• accesibilitatea sursei informaţionale — Bilanţului.

Avantajele menţionate condiţionează utilizarea frecventă a acestui sistem în practica economică.

Situaţiile de aplicare a coeficienţilor lichidităţii sunt foarte variate. Vom menţiona cele mai probabile cazuri

de utilizare a acestor coeficienţi:

la cererea creditului bancar: depăşirea coeficienţilor lichidităţii faţă de nivelul minimal cerut constituie un

grad corespunzător de siguranţă pentru acordarea creditului, în caz contrar, creditorul prudent va cere

garanţii suplimentare ale rambursării creditului (gajul, leasing ui, garanţia de la terţi etc);

la acordarea avansului (plăţii prealabile) pentru activele ce urmează a fi primite şi lucrările (serviciile) ce

urmează a fi executate (prestate). De exemplu, titularul (beneficiarul) construcţiei va analiza lichiditatea

antreprenorului;

la acordarea creditului comercial (transmiterea activelor, acordarea serviciilor cu plata amânată). De

exemplu, furnizorul prudent va aprecia lichiditatea consumatorului şi, în cazul nivelului insuficient al

lichidităţii, va insista că în contract de livrare să fie inclusă condiţia achitării în avans;

la procurarea valorilor mobiliare (acţiunilor, obligaţiunilor etc.) cumpărătorul potenţial va analiza lichiditatea

emitentului (în orice caz) şi vânzătorului (dacă se cere plata în avans);

IV

Necorespunderea coeficienţilor de lichiditate parametrilor recomandaţi, existenţa tendinţelor negative în

evoluţia acestor coeficienţi impune depistarea cauzelor ce au condiţionat modificarea lichidităţii. în acest

scop se efectuează analiza de tip factorial. Vom examina metodica corespunzătoare în baza coeficientului

4

lichidităţii curente.

Modificarea lichidităţii curente poate fi provocată de creşterea (scăderea) activelor curente şi/sau

datoriilor pe termen scurt. În acest sens lichiditatea curentă, ca indicatorul rezultativ, depinde de doi factori

generalizatori de gradul I:

valoarea activelor circulante (curente, AC) – factor cu acţiune directă;

valoarea datoriilor curente (pe termen scurt,DC)– factori cu acţiune indirectă.

Utilizând metoda substituţiilor în lanţ se calculează acţiunea modificării activelor circulante şi

datoriilor curente asupra ratei lichidităţii curente (tabelul 3).

Tabelul 3 - Calculul influenţei factorilor generali asupra modificării ratei lichidităţii curente

Nr. calc.

Nr. subst.

Factorii corelaţiRata lichidităţii curente, puncte

Calculul influenţei factorilor

Rezultatul influenţei (+,-),

puncteActive curente

Datorii pe termen scurt

1 2 3

012

AC0

AC1

AC1

DC0

DC0

DC1

Lc0

Lcconv

Lc1

XLcconv- Lc0

Lc1 - Lcconv

X∆LcAC

∆LcDTS

Total X X X X În concluzia la tabelul 3 se dezvăluie rezultatul influenţei factorilor la modificarea lichidităţii curente.

În urma creşterii valorii activelor circulante va avea loc majorarea lichidităţii curente. Totodată creşterea sumei datoriilor va condiţiona reducerea indicatorului rezultativ.

5

Exemplu: În continuare vom efectuează analiza factorială a lichidității curente. Modificarea lichidităţii curente este influențată de modificarea activelor curente (AC) și a datoriilor pe termen scurt (DTS, tabelul 4).

Tabelul 4 - Calculul influenţei factorilor generali asupra modificării ratei lichidităţii curente

Nr. calc.

Nr. subst.

Factorii corelaţiRata lichidităţii curente, puncte

Calculul influenţei factorilor

Rezultatul influenţei (+,-),

puncteActive curente

Datorii pe termen scurt

1 2 3

012

X X

Total X X X X

În continuare prin metoda participării prin cotă (repartizării proporţionale) influenţa factorilor de

gradul I se descompune în profilul factorilor de gradul II.

Tabelul 5 Calculul influienţei factorilor detaliaţi asupra modificăriim lichidităţii curente, mii leiIndicatorii La finele

anului de gestiune

La finele anului

precedent

Abaterea(+,-), lei

Cota factorilor de gr. I/II

Influența factorilor

A 1 2 3 41. Active curenteinclusiv:1.1. Stocuri de mărfuri şi materiale1.2. Creanţe pe termen scurt1.3. Mijloace băneşti2. Datorii pe termen scurtinclusiv:2.1. Datorii financiare pe termen scurt2.2. Datorii comerciale pe termen scurt2.3. Datorii pe termen scurt calculate

6