studii de comunitateadatbank.transindex.ro/html/cim_dok420.doc · web viewmoşna nu este un...

Studii de comunitate

Moşna, un sat care se reinventează1

Ionica Berevonescu, Manuela Stănculescu

„Welcome to Moşna”

Intrarea cercetătorului pe teren este, deobicei, dificilă. Numai norocul te poate ajutasă te afli pe teren şi să asiştiű la un evenimentcare să-ţi releve persoanele cheie, însemneleidentitare şi modelele de relaţionare ale uneicomunităţi. Numai norocul te poate ajuta săfii invitat pe gratis, cu acces direct în culise,la spectacolul montat de o comunitate pentruun public excepţional. Aşa a fost intrareanoastră in teren, petrecută chiar în ziua în carePrinţul Charles a vizitat Moşna. A fost nevoiede o lună de zile trăită în comunitate, pentruca tot ce am văzut să capete sens.

„Welcome to...”, scris cu litere de oşchioapă, este urarea care ne-a întâmpinatde-a lungul drumului dintre Sibiu şi Moşna(traseul vizitei Prinţului Charles). Înapropierea satului, străzile încă se curăţau, laprimărie se punea steagul românesc alături decel britanic, se primeau jurnaliştii, se organi-za biroul de presă, iar în casa parohială aBisericii Evanghelice se aduceau cozonacii,lichiile şi vinul.

Exista un consens la nivelul elitelorlocale că scenariul de primire a PrinţuluiCharles, pus la punct de autorităţile judeţeneşi naţionale, era inacceptabil – primarul şi alţireprezentanţi locali ar fi avut roluri de negli-jat şi chiar li se interzicea acompaniereaPrinţului in Cetate. Prin urmare, scenariul afost schimbat. Liderul comunităţii săseşti şidirectorul şcolii au rămas figurile centrale: eil-au însoţit pe Prinţ, i-au vorbit despre Moşnaşi despre importanta Cetăţii săseşti. Ceilalţidin elita locală au devenit insă vizibili şiactivi: primarul şi vicele l-au întâmpinat pePrinţ la intrarea în Cetate, secretara primăriei

a fost cea care a oferit pâinea şi sarea, ceilalţiconsilieri locali şi preotul ortodox au fostprezentaţi.

În ce a constat spectacolul şi cum afost el conceput? Liderul comunităţii săseşti.Doamna M. îmbrăcată în costum tradiţional,a fost încarnarea comunităţii săseşti. În ciudainterdicţiilor2, în curtea interioara a Cetăţii(încadrată de Cetate, casă parohială şişcoală), doamna M. a „expus” grupul desăsoaice în vârstă care constituie nucleul„autentic” al comunităţii, dovada vie a exis-tenţei saşilor, în Moşna, acum. Cele mai învârstă erau aşezate pe scaune, iar cele maitinere stăteau în picioare, în spatele acestora –imagine pozată de mai toţi jurnaliştii şi puter-nic mediatizat. Nu au lipsit nici reprezen-tanţii comunităţii săseşti din Germania, iar înseara aceleiaşi zile şi a doua zi, Doamna M. aprimit în continuu telefoane de la saşii dinGermania.

Directorul şcolii a organizat o expoz-iţie de covoare în interiorul şcolii şi un mini-spectacol ai cărui actori au fost copiii Moşneişi cadrele didactice. Mesajul intenţionat (şirealizat) al spectacolului copiilor a fost –„Moşna este o comunitate veche, cu istoric,cu model multicultural al cărui nucleu suntsaşii. Nu doar saşi, ci saşi în România, aceas-ta este cheia Moşnei” (directorul şcolii).Pentru a transmite acest mesaj au existatpractic trei grupuri de copii-dansatori. Primulgrup, gătit în costume tradiţional săseşti, adansat şi cântat in germană. Altul era compusdin elevi mai mari, care au dansat jocurispecifice judeţului Sibiu şi zonei Tărnavelor.Cel de-al treilea grup, care a atras cel mai tareatenţia jurnaliştilor şi a Prinţului, era alcătuitdin copii de grădiniţă care au dansat căluşarii

1 O primă formă a acestui articol a fost elaborată în cadrul studiului Rebuilding community, thechurch and the house. Preserving Saxon culture in Moşna and Viscri villages, Word Bank, Bucureşti.December 1998. Studiul include: o componentă regională, o componentă acţională şi două studii de cazMoşna şi Viscri (sat al comunei Buneşti, judeţul Braşov). Au participat: Remus Anghel, Ionica Berevoescu,Vintilă Mihăilrscu (coord.), Dumitru sandu (coord.), Manuela Stănculescu.

2 Una dintre regulile de securitate interzicea prezenţa în curtea interioară a Cetăţii a persoanelorcare nu deţineau roluri în spectacol, precum şi statul pe iarbă sau pe scaune.

Sociologie Românească, nr I, anul 1999

80 Ionica Berevoescu, Manuela Stănculescu

(din sudul ţării) purtând costume adecvate,extrem de colorate şi zgomotoase (cu clopoţeila picioare şi cuşme). Ei „întrupau România”(directorul şcolii). Printre aceste trei grupurise mişca un ţigan cu vioara sa, care nu a cân-tat nimic în fapt, ci reprezenta o piesă a moza-cuiul multicultural ce caracterizează Moşnaşi România.

În curtea interioara a Cetăţii, unde aavut loc spectacolul, şi unde erau admişinumai reprezentanţi ai rolurilor-simbol alecomunităţii (elite, saşi, copii) au fost accep-taţi, totuşi, reprezentanţi ai unei religii nouapărute în Moşna (creştini după Evanghelie3)precum şi noi, „doamnele de la BancaMondială”. Spectacolul a fost completat cu omasa lungă pe care erau expuse alte elementedefinitorii ale identităţii Moşnei – cozonac,vin şi „lichii”.

Acceasta a fost „Moşna cu PrinţulCharles”, imagine de „sat gătit in straie deeveniment excepţional”. O corectă lectură aarticolului are nevoie de următoarea pre-cizare: descrierea de faţă nu este cea a satuluiMoşna de zi cu zi, ci a „Moşnei cu echipaBâncii Mondiale”. Interacţiunea Moşna(comunitate) – noi (cercetător) a fost una cumiză. Fondurile de dezvoltare, acordate deBanca Mondială, sunt miza despre carecomunitatea aflase înainte de intrarea noastrăpe teren. Existenţa mizei a structurat inter-acţiunea după principiul maximizării şanselorde obţinere a acesteia, ceea ce a conferitvalenţe specifice relaţiei cercetător – comuni-tate4. Interpretarea faptelor trebuie să ţinăcont de aceste premise.

Descrierea „Moşnei cu echipa BănciiMondiale” este orientată de următoarele opţi-uni metodologice: 1 intervalul de referinţătemporală este 1989 – prezent; 2. „structura”este estimată prin date statistice furnizate deautorităţile locale; 3. „ceea ce spun oamenii”

şi „ceea ce fac oamenii” rezultă din interviuri,discuţii de grup şi observaţie participativă.

În interacţiunea cu noi iniţial, elitelesatului au proiectat imaginea armoniei şiînţelegerii depline, a comunităţii perfectarticulate. Proiectarea unei astfel de imaginipresupune focalizarea reflectoarelor numai peaspectele dorite. Toată lumea a cooperat:ne-au pus la dispoziţie toate datele solicitate,au fost deschişi la discuţii de grup sau inter-viuri individuale, ne-au fost prezentate toatepunctele „relevante”, ne-au fost oferitesoluţii, cazarea şi mâncarea au fost excelente,brutarul ne-a trimis pâine caldă. Toate acesteale considerăm dovada elocventă a faptului că,la Moşna, atunci când miza se referă la întrea-ga comunitate, elite şi non-elite cooperează,se asociază, comunică.

Comuna şi satul Moşna5

Comuna Moşna este situată în norduljudeţului Sibiu şi include trei sate: Moşna –centru de comună, Nemşa şi Alma Vii. SatulMoşna se află la 10 km de oraşul Mediaş pedrumul naţional care leagă oraşele Mediaş şiAgnita. Nemşa se situează la 14 km deMediaş şi 8 km de centrul de comună Moşna,iar modernizarea drumului de acces nu a fostfinalizată pe porţiunea de 1 km de la intrareaîn sat. În cazul satului Alma Vii, cel maidepărtat de Mediaş (20 km) precum şi deMoşna (10 km) se poate vorbi despre „izo-lare”, accesul fiind extrem de dificil înperioadele ploioase ale anului.

La intrarea dinspre Mediaş în satulMoşna te întâmpină, atât la marginea şoselei,cât şi în depărtare, case sărăcăcioase, cuaspect neîngrijit. Imediat le depăşeşti şi aparcase cu porţi înalte, după arhitectură săsească.Traversarea comunei pe drumul asfaltatcrează o imagine cu accente urbane. În care seaglomerează Cetatea Săseasca, Primăria,

3 Cetăţeanul german care este predicatorul acestei secte, conduce şi fundaţia „Casa Speranţe”. Ela cumpărat o fostă casă săsească şi acum construieşte o casă nouă, plasată chiar lângă Cetate. Centralitateaspaţială a acestei case (în fapt, casă de orfani) nu este asociată cu centralitatca în harta mentală a locuito-rilor satului, fiind considerată ne-legitimă, un „potenţial pericol” şi refugiu al necredincioşilor care „mergacolo pentru că se aduc ajutoare.” Doamna M. reproşsează acestei organizaţii faptul că oferă ajutoarenecondiţionate de muncă, ceea ce nu este etic. „Degeaba le rogi lui Dumnezeu, că el nu-ţi dă dacă numunceşti ceva.”

4 Orizontul de aşteptare al localnicilor era foarte mare încă de la intrarea noastră în teren. Am fostnevoite, în unele interviuri, să explicăm nu numai obiectivele studiului, dar şi faptul că noi nu distribuiamajutoare sau bani.

5 Participanţi la culegerea datelor: lonica Berevoescu, Paula Sandu, Manuela Stănculescu, ClaudiuTufiş şi Mihnea Vasilescu. Culegerea datelor a avut loc în luna noiembrie a anului 1998. Observaţiile cri-tice ale lui Mihnea Vasilescu ne-au fost de ajutor în redactarea articolului.

Sociologie Românescă, nr. I, anul 1999

Moşna, un sat care se reinventează 81

Poliţia, Poşta, Şcolile, Dispensarul CâminulCultural, Biserica Ortodoxă, chioşcuri, ate-liere şi magazine.

Trecând de zona centrală, aspectulcaselor începe să se schimbe, iar elementelespecifice arhitectonicii săseşti se diluează.Cele trei mari etape ale călătoriei sunt o ilus-trare a modului în care se distribuiaugrupurile etnice pe vremea când Moşna eraîncă un sat săsesc. Partea centrală era mono-polizată de cea mai numeroasă şi influentăcomunitate (cea săsească), partea sudicăaparţinea comunităţii româneşti, iar ceanordica, celei ţigăneşti.

După exodul saşilor, spaţiile au fostredefinite mai degrabă de „culoarea” sărăcieidecât de etnie. Patru zone sărace sunt identi-ficate de către localnici, toate periferice – lamargine de uliţă şi în margine de sat: intrareaîn Moşna şi Bărăganul „cu oameni necăjiţi şiîn majoritate ţigani”. Văleni – „unde româniişi ţiganii săraci se amestecă şi Burigazul –„unde sunt cel mai mulţi săraci şi cei maisăraci”. Şi totuşi, după zilele petrecute laMoşna, ne-am convins câ aspectele urbane

nu sunt deloc iluzorii, iar satul este departe dea fi unul sărac.

A. LocalniciiStructura şi dinamica populaţiei pe sate

La nivelul comunei Moşna, începânddin 1989, populaţia a cunoscut o scădere de 8%,iar numărul gospodăriilor a scăzut cu 7,5%.Procesul de diminuare a popularei s-adesfăsurat până în 1993, după care se înre-gistrează o creştere continuă datorată sporului

migrator pozitiv, dar şi sporului natural (veziAnexa, tabel A.2.)

Evoluţia populaţiei în Comuna Moşna

Analiza diferenţiată pe cele trei sateevidenţiază că (vezi Anexa, tabel A.1.):

1. numai în satul Moşna are loc procesulde diminuare a populaţiei (cu 14%) şi anumărului de gospodării (cu 11%), în Nemşaşi Alma Vii populaţia creşte, iar numărul degospodării rămâne relativ constant.

2. satul Moşna deţine ponderea maximă depopulaţie în cadrul comunei (69%). Prin com-paraţie cu anul 1989, se observă că are loc unproces de scădere a concentrării populaţieicomunei în satul Moşna (de la 74% la 69%) şicomplementar o creştere a ponderii populaţieidin Nemşa (de la 15%, in 1989. la 19%, în1998) şi Alma Vii (de la 10% la 13%).

Structura şi dinamica populaţiei dupăetnie

Structura populaţiei după etnie în1992, conform datelor furnizate de autorităţilelocale, diferă semnificativ de cea care rezultădin recensământul populaţiei României. Esteexplicabil dacă ţinem cont de faptul că etniaeste stabilită prin autoidentificare, în cazulrecensământului, în timp ce datele locale suntrezultantă a combinării între date oficiale şiheteroidentificare realizată de către autorităţi.Astfel, este de remarcat că 63% dintre cei care

Sociologie Românească, nr. I, anul 1999


sunt heteroidentificaţi drept ţigani6 se şiautoidentifică astfel (Anexa, tabel A.3.) Lanivelul întregii ţări procentul de autoidentifi-care pentru etnia rromilor, în mediul rural,este de aproximativ 33% (C.Zamfir7, 1993).

În ceea ce priveşte etnia germanilor,diferenţele intre valorile obţinute prin hete-roidentificare şi autoidentificarc se pol explicaprin existenţa căsătoriilor mixte dintre germanişi ţigani sau germani şi români. Autorităţilelocale identifică drept germani toţi membriigospodăriilor în care există cel puţin un mem-bru german.

Cu excepţia etniei germane, toate cele-lalte trei etnii conlocuitoare ale Moşnei auînregistrat între 1989 şi 1998 o creştere a po-pulaţiei (Anexă, tabel A. 4.). Este de remarcatcă volumul populaţiei a crescut cu un ritmcomparabil pentru români şi rromi în satulMoşna, cât şi pe întreaga comună. În cazulsatului Nemşa ritmul de creştere al românilor(în 1998 sunt 166% în raport cu 1989) estemai mare decât cel al rromilor (de 131% faţăde anul 1989). Spre deosebire de aceste douăsate, în Alma Vii populaţia rromă a avut celmai ridicat ritm de creştere, reprezentând, înanul 1998, 180% din populaţia anului 1989, întimp ce românii au avut un ritm de 140%. Pede altă parte referitor la toate etniile, centrulde comună Moşna are cel mai lent ritm decreştere a populaţiei.

În satul Moşna, ţiganii deţin pondereaprincipală (52%). În cadrul grupelor devărstă8 0–6 ani şi 7–14 ani, proporţia acestoraeste chiar mai mare (54%, respectiv 61%).Acest aspect este de luat în seamă, cu alât maimult cu cât natalitatea ţiganilor este una ridi-cată (22 ‰). Trebuie insă remarcat că şi natal-itatea românilor din satul Moşna este mai ridi-cată decât rata medie a satelor din Sibiu (18‰)prin comparaţie cu 13%). Ponderearomânilor depâşeşte pe cea a ţiganilor doar lanivelul persoanelor de 60 de ani şi peste.

Este de remarcat că din perspectivastructurii populaţiei, în Moşna, schimbareademografica cu maxim impact este trecerea dela trei grupuri etnice de dimensiuni compara-bile în anii ’80 (saşi, ţigani, români), la doar

două grupuri etnice in anii ’90, numărulsaşilor diminuându-se considerabil. Acceastădinamică a structurii demografice este tipicăîntregii arii culturale Sibiu-Braşov (zonă deconcentrare a „satelor săseşti”), conferindacestei regiuni o notă specifică în contextulmai larg al schimbărilor structurale cu impactnaţional.

B. InfrastructuraDin lungimea totala a străzilor (5 km)

salului Moşna, drumul naţional care îl străbatepe axa sa centrală este singurul modernizat(3,6 km), iar pe o porţiune de 750 m erademarată o lucrare de modernizare. Pentrusatul Nemşa, există „studii în lucru” pentrudouă străzi, în timp ce pentru Alma Vii, cudrumuri complet nemodernizate, nu există unastfel de proiect.

Calitatea drumurilor este asociată cuoportunităţile de transport. Între Mediaş şiMoşna la fiecare patru ore există un autobuz.Singura schimbare menţionată de către local-nici este reducerea numărului de autobuze:„înainte plecau 3, chiar 4, cu oameni la lucru”.Acum, un singur autobuz este suficient pentrudeplasările cotidiene ale moşnenilor. Aceastăreducere este în strânsa legătură cu disponibi-lizările din întreprinderile oraşului Mediaş,unde lucrau mare parte dintre localnici,înainte de 1992. Dezindustrializarea urbană aafectat satele Nemşa şi Alma Vii chiar maigrav. La ora actuală în satul Nemşa mai cir-culă un singur autobuz, care pleacă dimineaţacătre Agnita şi se întoarce la ora 16. Din acestmotiv, cei care lucrează în Mediaş fac navetacu bicicleta. Către Alma Vii nu există nici unmijloc de transport, prin urmare posibilităţilede navetă sunt practic inexistente. Pentrucopiii din Alma Vii, care urmează şcoala laMoşna, o fundaţie germană a donat unmicrobuz.

Alma Vii este defavorizat şi în cazulalimentarii cu gaz metan. Există însă unproiect de prelungire cu 6 km a conductei degaz metan din Moşna spre Alma Vii. În satulMoşna, 528 de case9 sunt racordate la reţeauade gaz metan. Menţionăm că gospodăriile care

6 Localnicii din Moşna, indiferent de etnie, utilizează termenul de ţigan şi nu cel te rrom. Pentruei, rrom este sinonim termenului de corţorar, adică un neam tradiţional, care vorbeşte limba (ţigănească) şimigrează frecvent. „Noi nu vorbim ţigăneşte”, „la noi nu există o tradiţie ţigănească”! Din acest motiv, înacord cu definiţia locală în prezentul articol, vom utiliza termenul de ţigani.

7 C. Zamfir, E. Zamfir, Ţiganii între ignorare şi îngrijorare. Editura Alternative, Bucureşti, 19938 Vezi Anexa, Tabel A.5. Structura populaţiei pe categorii de vârstă şi etnic – satul Moşna, 1998



nu au gaz metan sunt grupate în zonele peri-ferice şi mai sărace ale satului.

Alimentarea gospodăriilor cu apă seface din fântâni, cu ajutorul hidrofoarelor şipompelor electrice. Tocmai de aceea, numaicei mai avuţi au apă curentă (187 case dintotalul de 588), în timp ce în zonele sărace alesatului există câte o fântână de unde oameniiîşi cară apa cu găleata. Reţea de canalizare nuexistă, doar 21 de localnici construindu-şi WCîn interiorul casei. Celor două probleme – ali-mentarea cu apă şi canalizarea – li se adaugăo a treia, cu implicaţii şi mai mult asupra ca-lităţii vieţii, cu atât mai mult cu cât ea nu esteconştientizată la nivelul localităţii. Ne referimla calitatea apei potabile. Echipe specializatede la Sanepid Mediaş vizitează săptămânalMoşna şi tratează apa din puţurile de ali-mentare. După explicaţiile acestora, pe de oparte pânza freatică este la suprafaţă şi, pe dealtă parte, puţurile de deversare a reziduurilornu sunt suficient de adânci. Prin urmare apapotabilă este infestată; pivniţele multor casesunt inundate; mai ales în perioadele ploioaseale anului toate drumurile neasfaltate suntmocirloase, astfel că, nici un fel de mijloc detransport nu mai circulă, iar lucrările de nive-

lare sau pietruire a străzilor s-au doveditpăguboase („la prima ploaie s-au făcut şi mairău” – localnic).

Toate cele trei sate ale comunei Moşnasunt electrificate. În doar câteva cazuri izolatecasele nu au curent electric (in satul Moşna –7 case).

C. Locuirea

După plecarea saşilor, casele acestoras-au redistribuit celor două grupuri etnicerămase – românii şi ţiganii. După cum amvăzut anterior, in Moşna, ritmurile de creşterea populaţiilor de români şi de ţigani sunt com-parabile. Datele prezentate în tabelul următorarată că putem afirma acelaşi lucru şi referitorla evoluţia proprietăţii private asupra fostelor-case săseşti.

Redistribuirea10 fostelor case săseştis-a realizat prin vânzarea acestora fie direct decătre saşi, fie de către Primărie (care admi-nistrează fondul fostelor case săseşti,despăgubite de către statul român). Spredeosebite de alte foste sate săseşti, casele s-audistribuit integral. Tocmai de aceea, fondul decase este bine conservat. Plimbarea pe străzile

Total Români Germani Rromi MaghiariCase locuite în 1989 -

sat Moşna592 194 214 181 3

Case locuite în 1989 –sat Moşna – localnici

554 271 16 264 3

Case locuite în 1989 -sat Moşna – străinaşi

34 25 2 5 2

Total 1998 588 296 18 269 5Moşnei nu-ţi oferă imagini de coşmar, cu casepărăsite şi în dărâmare, precum se pot vedeain Alma Vii. Mai mult, începând din anul1996, când chiriaşii au devenit proprietari, aavut loc „un val de renovări” (un fost primar).Pe de altă parte, in zonele sărace ale satului,sunt concentrate cele 11 case din chirpici (din-tre care, numai una aparţine românilor) pre-

cum şi casele sărăcăcioase cu o cameră decărămidă, „extinse” ulterior cu o cameră dechirpici.

D. Serviciile publice

Din punct de vedere al serviciilor pu-blice, satul Moşna (ca orice alt centru decomună) este din nou avantajat, prin compara-

9 Vezi Anexa, Tabel A.6. Dotarea caselor – comuna Moşna; 199810Din cele 214 case săseşti, 101 au fost cumpărate de către români, 98 de către ţigani, 16 sunt ale

saşilor rămaşi, iar 2 aparţin străinaşilor.



ţie cu satele Nemşa şi Alma Vii.

Telecomunicaţiile11

Conform datelor CNS, în comunaMoşna, începând cu anul 1993, funcţioneazătrei unităţi PTTR. La faţa locului, am con-statat câ în toată comuna există un singur ofi-ciu poştal localizat în satul Moşna, caredeserveşte întreaga populaţie. Centrala tele-fonică este manuală şi are 4 angajate, caredeservesc 220 de abonaţi. Numărul abona-mentelor telefonice a fost in continuu creşteredin anul 1990 (146 abonamente) şi există încămulte cereri nerezolvate.

Serviciile culturale

Avem în vedere exclusiv instituţiilepublice locale presupuse furnizoare de serviciiculturale: biblioteca publică şi căminul cultu-ral. Considerăm că pentru ambele instituţiisituaţia descrisă în continuare nu este speci-fică pentru Moşna, ci tipică pentru mediulrural românesc.

Biblioteca publică12 este folosită prac-tic numai de către elevi13. Orarul biblioteciieste de la 8 la 12 (adică, în timpul orelor decurs). La întrebarea „Din moment ce orarul sesuprapune orelor de curs, iar cititorii sunt pre-dominant elevi, mai aveţi cititori?” răspunsulfără ezitare a fost: „da, elevii fug la mine întimpul pauzelor”. Nu există la nivel local niciun fel de program care să ţintească în vreun felpromovarea căr ţ i i şi a interesului pentruaceasta. Toate disfuncţionalităţile au fostexplicate prin: „in primul rând banii, baniisunt atât de puţini de la bugetul local. Ar tre-bui cărţi, un aparat de radio, un televizor,mobilier ar mai fi trebuit şi, în primul rănd,zugrăvit...”.

Barurile sunt instituţiile private care sesubstituie Căminului Cultural, în ceea ce

priveşte oferta de petrecere a timpului liberpentru tineri14. Pentru o perioadă (1995–1996), în sediul Căminului Cultural a existatun club al tinerilor. Toţi tinerii au vorbitdespre perioada respectivă ca despre una deglorie. Sunt vehiculate două variante alepoveştii clubului: a) a persoanelor de peste 40de ani –„ei mai mult au stricat”, „noi le-am dato şansă, dându-le spaţiul, iar ei mergeau acoloşi unii veneau beţi cu toate că băuturile alcoo-lice erau interzise” şi b) a tinerilor – care îiacuză pe foştii consilieri locali „oameni cu 4clase care nu înţelegeau nimic” şi pe fostulprimar. Iniţial a existat o înţelegere ca, in urmamuncii depuse la reamenajarea clădiriiCăminului Cultural, tinerii să-şi acopere doarcheltuielile aferente funcţionării clubului.După o perioadă, Consiliul Local s-a răzgân-dit şi, în ciuda protestelor, le-a cerut tinerilorsă plătească şi chirie către primărie. Cum pen-tru a putea plăti chiria, taxa de intrare deveneaprea mare, clubul a trebuit închis. De atunci,clădirea Căminului Cultural este (sub)utilizatănumai pentru organizarea de nunţi sau petre-ceri şi nimic mai mult.

In ceea ce priveşte accesul la mass-media:

– Din 61 de abonamente pe întreagacomună, 40 aparţin locuitorilor Moşnei.Accesul la presă este favorizat de apropiereade oraş şi de existenţa mijloacelor de trans-port. Zilnic, localnicii care se deplasează laMediaş cumpără ziare atât pentru ei, cât şipentru alţii,

–Singurul program de televiziune15

accesibil la Moşna este postul naţional TVR1.Din dorinţa de a urmări şi posturile româneşti private, localnicii au demarat un proiect deintroducere a televiziunii prin cablu. Intretimp, un număr important de persoane şi-auprocurat antena satelit, fapt favorizat de con-

11 Vezi Anexa, Tabel A.7, Telecomunicaţii – comuna Moşnal2 Începând cu 1996, bibliotecara (soţia unui consilier local) lucrează cu jumătate de normă şi la

primărie. Se ocupă de ajutorul social, în sensul că „duc dosarul de la contabilă la secretara primăriei, ca easă întocmească ancheta socială”.

1 3 Elevii apelează la biblioteca publică numai pentru lecturile şcolare obligatorii şi, în general, a-tunci când acestea nu există în fondul de carte al bibliotecii din şcoală, sau cănd toate exemplarele exis-tente sunt deja împrumutate. Adaugăm faptul că nici unul dintre tinerii intervievaţi nu aveau un interesspecial pentru carte şi nici deprinderea de a citi. Nu numai că nu aveau bibliotecă acasă şi nu frecventaubiblioteca publică, dar nici nu ştiau pe cineva de vârsta lor cu astfel de preocupări.

l4Mersul la bar şi la discotecă sunt singurele activităţi pe care le desfăşoară toţi tinerii intervievaţi,în fiecare săptămână. Discoteca are loc într-un bar situat în centrul satului (chiar lângă Poliţie şi Primărie)numai sâmbăta şi duminica.

15 Numărul de 261 de abonamente este mai mic decât numărul de televizoare funcţionale, conformaprecierilor administraţiei locale.


86 Monica Berevoescu, Manuela Stănculescu

tânăr, 5 dintre ei locuind in Moşna.Directorul şcolii este plin de iniţiativă

şi de proiecte referitoare atât la şcoală, cât şi laîntreaga comunitate. Figura acestuia este unadintre figurile centrale ale comunităţii, iarimaginea sa este una pozitivă – a omului carese implică, care încearcă să facă ceva aici şiacum, fiind „cinstit” şi încercând să reconsti-tuie istoria şi „rădăcinile” Moşnei. Pe de altăparte, el încearcă să joace un rol de negociatorîntre diferite grupuri de interese din interiorulcomunităţii.

Spre deosebire de exclusivista gră-diniţă, în şcoală ţiganii reprezintă 76% din

care şcoala din Moşna o adoptă, precum şieforturile de înrolare si păstrare in cadrul sis-temului educaţional a tuturor copiilor. Existăcazuri în care copiii de ţigani depăşesc limitade repetenţie admisă şi cu toate acestea profe-sorii încearcă integrarea şi nu excluderea lor.În plus, profesorii sunt conştienţi că motivulprincipal pentru care copiii de ţigani vin laşcoală este alocaţia de copil, care a ajuns sin-gurul venit monetar regulat pentru un grupdestul de numeros de familii.

Pe de alta parte, actuala legislaţie,care reglementează învăţământul românesceste deficitară în ceea ce priveşte, de exem-

mentare la meserii de tip tradiţional.Exemplul pe care ni l-a oferit directorulşcolii este ilustrativ în acest sens. După cumse ştie, la ora actuală căruţele sunt mult mairăspândite în mediul rural decât tractoarele.Prin urmare, până la momentul în care agri-cultura se va realiza cu mijloace moderneeste indiscutabil nevoie de rotari, care ar găsisuficient de lucru. Directorul şcol i i a pornitîn căutarea unui formator pentru acest tip demeserie şi a găsit unul bătrân chiar în Moşna,care este dispus să pregătească ucenici. Darformatorul respectiv nu poate fi angajatdatorită legislaţiei, care nu permite angajareaunei persoane fără calificare medie. Aceastălipsă de flexibilitate a regulamentelor facedificil pregătirea unui segment de tineri înmeserii tradiţionale, care ar asigura, astfel,atât servicii de strictă necesitate în lumea sa-

tului, cât şi locuri de muncă pentru tineri.Şcoala despre care vorbim se situează

la intersecţia dintre tradiţional şi modern,dintre vechi şi nou. De la preocuparea pentrudezvoltarea şi introducerea în reţeaua deînvăţământ a meseriilor tradiţionale, la cur-suri de operare pe computer şi vise legate deviitoare navigări pe Internet. La toate acestease adaugă şi dificultăţi legate de procurareafondurilor necesare traducerii proiectelor înfapt. Prin atelierele sale (de croitorie, tâm-plărie şi tinichigerie auto) şcoala ar putea săproducă singură aceste fonduri, dar, din nou,actuala legislaţie nu permite transformareamuncii depuse de către elevi în bani. careapoi ar putea fi reinvestiţi.

Autorităţile localePrimăria este instituţia de la care toţi

intervievaţii din Moşna aşteaptă mai multă


O mare valoare pentru şcoala, pentru noi, o au aceste clase complementare (a 9-a şi a10-a) care până la urmă au rezolvat câteva probleme. O primă problemă ar fi cea legată de fap-tul că foarte mulţi dintre copii nu ar fi avut posibilitatea să studieze mai departe la Mediaş sauSibiu, mai ales dacă ţinem cont de compoziţia naţională care există aici. Compoziţie naţionalămă refer la ceea ce înseamnă aici români, ţigani, saşi, structura etnica care, spre deosebire deanul 1989, s-a cam schimbat în foarte multe localităţi, printre care şi Moşna, Ţiganii, practic,trebuie să se bucure de aceleaşi condiţii şi drepturi ca şi românii, ca şi saşii. Surpriza este poatecu atât mai mare pentru dvs. cu cât vă daţi seama că sunt foarte mulţi ţigani şi totuşi este curatşi totuşi sunt cabinele şi totuşi şcoala are o infăţişare foarte frumoasă. Ideea la care ne-am gân-dit împreuna cu colectivul pe care îl conduc a fost că dacă vor găsi un loc aranjat, un loc dotat,un loc corespunzător, desigur că în mintea lor, în formarea lor, aceste lucruri vor avea valoareîn timp. Asia este un principiu la care ţinem foarte mult.

– Vin copiii rrom la şcoală?– Da, vin pentru a primi alocaţiile, pentru că au condiţii bune la şcoală, se întâlnesc între

ei şi învaţă o meserie. Directorul şcolii din Moşna


implicare în viaţa comunei, în mod analogsituaţiei din toată ţara, criticile la adresaelitelor („capii”, „cei de sus”, ''cei care ne con-duc”) sunt râspândite în rândurile populaţiei şise referă la toţi primarii şi toate ConsiliileLocale de până acum. Există câteva figuri careinspiră încredere sau despre care am auzit şivorbe bune. Aceştia sunt secretara de laprimărie – „singura care munceşte înprimărie” –, Doamna M., liderul comunităţiisăseşti, consilier local şi epitrop la BisericaEvanghelică, preotul Bisericii Ortodoxe –„foarte corect şi credincios” şi un consilierlocal PDSR – „este corect şi are idei bune, deaceea nu-l plac ăia de sus, că nu se ia cu ei”Alături de directorul şcolii (de asemenea con-silier local PDSR), aceştia formează o reţeafuncţională de animatori locali, in ciuda diver-sităţii de afiliere politică şi religioasă.

Consiliul local este alcătuit din 11 con-silieri20. Majoritatea localnicilor cunosc doaro parte dintre ei, iar mulţi dintre tineri nucunosc nici măcar numărul consilierilor. Înceea ce priveşte tinerii, lipsa cunoaşterii con-silierilor locali este în relaţie directă cu lipsacompetenţei subiective. Toţi tinerii inter-vievaiţi susţin că nu pot influenţa hotărârilecare se iau pe plan local. „În Mojna, tineriisunt marginalizaţi şi nu sunt deloc implicaţi înproblemele publice”. În rest, referitor laautorităţile locale, este împărtăşită părerea că„cine împarte parte-şi face” şi aceea că elitelepun pe primul plan propriul lor interes şi nu pecel al comunei.

Oricum, mulţi dintre cei intervievaţi aufost de părere că de când cu noul viceprimar(PL93, actual CDR), „mal mişcâ câte ceva încomună” – s-a început asfaltarea unei strâzi,s-a construit parcul din centrul comunei, semută rampa de resturi menajere. Cu toateacestea, figura viceprimarului este una dintrecele mai controversate. Pe de o parte, majori-rari sunt cei care spun „nu contează că esteţigan, fiindcă o făcut deja mai mult decât

românul de dinaintea lui”. Pe de altă parte, fievoci din rândurile elitei culturale de etnieromână susţin „este revoltător să le conducăun ţigan”, fie voci ale ţiganilor săraci dinBurigaz revoltaţi: „ştiţi Dvs., că a tras o palmăla o biată femeie care s-a dus să vorbească cuel?”

Primarul (PL93, actual CDR) este maidegrabă o figură ştearsă. Despre alegerea sa,există două tipuri de legende „căci a participatilegal lu alegeri, că el nu stătea aici şi cu o ziînainte de a depune candidatura, un ţigan i-apus casa pe nume şi aşa o putut participa”.Prima legendă îl prezintă pe primar ca profe-sor „bun” de biologie şi agricultură şi „omgospodar, care avea animale, chiar şi cei maifrumoşi cai”. În cea de-a doua, primarul estecel care a ieşit învingător pentru că „i-a Iuat lacrâşmă pe ţigani, le-a dat să mânce şi să bea şiaşa ei l-o votat”. Grupul de simpatizanţi PDSRvehiculează în cerc închis o a treia variantă,versiune a celei de-a doua, la care adaugă:„candidatul nostru a fost prost, pentru câînainte de alegeri a spus – când eu voi fi pri-mar, picior de ţigan n-o să calce în primărie”.Dincolo de aceste discursuri, faptele arată căprimarul a ieşit învingător încâ din primul turde scrutin.

Indiferent de toate legendele vehi-culate, este evident că, la ora actuală, vicepri-marul este cel care în ochii comunităţii este„omul acţiunii”/”gospodarul comunei”, întimp ce primarul reprezintă „omul concepţiei”pentru un număr mai restrâns de indivizi. Înplus, prezenţa unui primar tolerant şi capabilsă coopereze cu persoane din toate instituţiilelocale/judeţene şi din toate etniile este cate-goric un câştig pentru comună. El reprezintă„ungurul” situat la distanţa relativ egală atâtfaţă de români, cât şi faţă de ţigani.

E. Activităţi economice

AgriculturaAria pe care se întinde comuna este

predominant deluroasă. Din suprafaţa agricolă

20Extras din Procesul Verbal încheiat în urma alegerilor locale din 1996Partidul – Alianţa politică Număr consilieri locali Voturi obţinute Apartenenţă etnică (auto-identificare)

FDGR 1 86 GermanPDAR 1 113 RromPDSR 2 272 RomânPL 93 4 572 4 Român + 1 Rrom (viceprimar)CDR 1 30 Român

PUNR 1 123 RomânIndependent 1 70 Român

PRIMAR 1 - Maghiar


totală21 de 5553 ha, 35% este acoperită depăduri, 33% reprezintă păşuni şi fâneţe, 28%este teren arabil, restul de 4% fiind livezi şivii. Poveştile despre renumitul vin de Moşnaşi viţa de vie Neuburger sunt pline de regretereferitoare la declinul viticulturii, datorat: 1.plecării săsoaicelor „care erau specialistele înviticultură”; 2 poluării de la Copşa Mică; 3.„fărămiţări” pământului în urma reîmpropri-etării.

Cea mai mare suprafaţă arabilă o deţingospodăriile particulare (59% din total).Străinaşii au în proprietate numai 5%. aso-ciaţia saşilor ST.L.Roth deţine 8%, restul de28% revenind IAS-ului. Numai pământullAS-ului a fost lucrat integral, în rest, aurămas nelucrate suprafeţe reprezentând între4% (pentru gospodăriile individuale) şi 20%(în cazul asociaţiei saşilor). Principalele cauzecare au determinat comportamente de lăsare apământului în „paragină” sunt: lipsa utilajelormecanizate sau preţurile foarte ridicate aleangajării acestora; excesul de umiditate şiconfiguraţia nemecanizabilă a terenuriloragricole (specific Moşnei); acces limitat lainputuri agricole (datorat preţurilor acestora)combinat cu dificultatea vânzării outputurilorla preţuri care să justifice investiţia de bani şimuncă. Desigur că aceste probleme suntgeneralizate la nivelul întregii agriculturiromâneşti, ele nu sunt specifice Moşnei, dartoţi localnicii intervievaţi le-au amintit şidefinit drept principala lor problemă. „Nuvom avea o agricultură rentabilă atâta timp cătnu luăm sapa din mâna ţăranului” (specialistîn agronomie) sau „sunt scumpe lucrările denu mi-ar mai trebui pământ. De ce să te maichinui, când toamna vezi câ de sus şi până jose furat. Mai bine să stea pustiu tot pământuldin ţară” (agricultor). Raţional din punctul devedere al individului, comportamentul delăsare a pământului în paragină determinărezultate catastrofice pe măsură ce se genera-lizează la nivel local/regional/naţional.

Împărţirea pământuluiLa nivelul întregii comune au fost elib-

erate 400 de titluri de proprietate asuprapământului, alte 40 aflându-se în curs definalizare. Restul de 380 de titluri nu au fosteliberate datorită faptului că pentru aceştia nua fost pusă în proprietate întreaga suprafaţă de

drept. Practic, pământul din Moşna nu ajungepentru toţi moşnenii şi se aşteaptă desfiinţareaIAS-ului pentru a se regla această situaţie. Înacest context, informaţia referitoare la exis-tenţa a 90 de hectare de teren arabil ca rezervăa primăriei, localizat în Alma Vii şi lucrat doarîn proporţie de 37% sună bizar. Este teren, darnu la Moşna. Este teren, dar la o distanţă depeste 6 km, pe drum desfundat pe care câteo-dată nici căruţele nu intră. Este teren, dar maisărăcios şi care poate fi „pustiit de produse,până ajungi la el”. „Solurile sunt mai greu delucrat şi mai reci. Problema e ca trebuie sărenunţi la servici şi să ai bani ca să te apuci sălucrezi la Alma” (inginer agronom). Toateacestea sunt argumente ale moşnenilor (maiales ale celor în vârstă sau lipsiţi de mijloacede transport şi resurse financiare) de a nuaccepta terenul disponibil în Alma Vii, cu atâtmai mult cu cât terenul de drept este cel dinMosna.

„Câţi oameni credeţi Dvs. că au fostmulţumiţi de modul în care s-a împărţitpământul, după desfiinţarea CAP-ului” -esteîntrebarea pe care am adresat-o celor doi pri-mari care au fost în funcţie ăn acea perioadă şicare au făcut parte din Comisia de aplicare aLegii 18. Răspunsurile acestora au fost 75-80%, respectiv, 95% dintre oameni au fostmulţumiţi. Aceste estimări ne-au ridicatsemne de întrebare in condiţiile în careaproape jumătate dintre cei împroprietăriţi nuau primit întreaga suprafaţă la care au dreptul,iar intervievaţii non-elite s-au dovedit siste-matic a fi nemulţumiţi.

Arenda şi vânzarea pământuluiDatul şi luatul în arendă sunt practici

răspândite. Dacă în anul 1997 au existat totuşicâteva contracte depuse la Primărie, în 1998arendarea pământului nu s-a diminuat, dar nus-a încheiat nici măcar un contract formal.Caracterul informal este favorizat şi de faptulcă „arenda este cu cotă din produse şi nu pebani”.

Cine dă în arendă?„Străinii care nu locuiesc în sat, cei

care au mai mult pământ decât pot lucra şi ceicare nu pot lucra deloc pământul”

Cine ia în arenda?„Cei care au utilaje, dar nu au pământ

sau au foarte puţin, cei cu resurse financiare şicare nu au pământ.” (specialist de la Camera

21 Vezi Anexa, Tabel A. 9. n, Modul de folosintă al pământului – comuna Moşna, 1998



Agricolă)Procesul de vânzare a pământului (care

încă nu este legalizat) s-a desfăşurat în anii '91- '92, la intrarea în posesie, în prezent fiindpractic stopat. Suprafeţele de teren vândute auavut în medie 20 – 50 ari, preţul variind între 2şi 3 milioane de lei/ha. Din Moşna, 28 de per-soane au vândut 14 ha de teren agricol. În gen-eral, acest teren a fost vândut de către: 1. „per-soanele fără venituri şi anume ţiganii” (16cazuri) şi 2. „persoane cu domiciliul în altelocalităţi” (12 cazuri). O parte dintre cei careau cumpărat sunt străinaşi care locuiesc lamarginea Mediaşului şi care practică „agricul-tura făcută cu Dacia”. Ceilalţi cumpărători depământ sunt localnici care au maşini Agricoleşi/sau animale multe.

Ferma de statÎn satul Moşna se află una dintre fer-

mele IAS-ului Mediaş22. Aceasta este propri-etatea statului, dar procesul de privatizare afost demarat în ciuda faptului că legea referi-toare la fermele de stat şi viitorul acestora esteîncă în discuţie în Parlament. Astfel, în timp cenoi eram în Moşna am aflat vestea că graj-durile fermei zootehnice, situată între Moşna şisatul Alma Vii, urmează sâ fie vândute, soartavitelor nefiind încă lămurită.

La ferma IAS din Moşna lucrcazâ de-alungul unui an 40-50 de zilieri aduşi dinMaramureş şi Moldova. Din Maramureş vinagricultori care lucrează terenul arabil(porumb, sfecla de zahăr, cartofi, grâu), cosescsau culeg strugurii. Principala lor plată este înproduse (porumb şi zahăr), ferma asigurăn-du-le transportul produselor în localitatea debaştină. În general, aceste grupuri provin dinsate relativ înstărite, includ în egală măsurăbărbaţi şi femei, predominant tineri. Ne aştep-tam ca această strategie de migraţie pe perioa-da lucrărilor agricole să fie determinată de ostare materiala precară. Însă am aflat câgospodăriile lor sunt printre cele mai înstăriteîn satele de unde provin, iar principala activi-tate este creşterea animalelor, de care suntresponsabili bătrânii şi copiii ramaşi acasă.Plata în produse le convine, pentru că le asi-gură inputul necesar activităţii de creştere aanimalelor.

Pe perioada rezidenţei în Moşna,grupul de agricultori maramureşeni se consti-tuie într-o comunitate închisă, cu relaţii foarteslabe cu localnicii din Moşna. Izolarea lor estefacilitară şi de faptul că locuiesc într-o singurăcasă, asigurată de către fermă. Singurii local-nici parteneri de interacţiune sunt bucătăreasa,cei trei tractorişti, cei doi angajaţi permanentde la atelaje şi inginerul agronom. Moldoveniisunt în număr mult mai mic decât mara-mureşenii şi sunt experţi în tăiatul viţei de vie.Este de remarcat că singurele schimburi în careaceste grupuri sunt implicate sunt cele denatură strict economică şi se raportează numaila colegii de muncă. Dar prezenţa lor în Moşnaînseamnă locuri de muncă ocupate de alţiidecât moşneni. Drept reacţie, există persoanecare chestionează decizia inginerului agronomde a lucra cu „străini”, cu atât mai mult cu câtel este consilier al comunei, iar numărul celorfără locuri de muncă este considerabil.Răspunsurile inginerului sunt:

• „În '90-'92 am lucrat şi cu oameniidin sat, am considerat că ar fi cheltuiala maimică. Şi am greşit... Ei de dimineaţă de la 7 la9 abia vin la lucru, iar de la 4 toţi pleacă acasă.Localnicul mai are pământul lui şi trebuie să-şilucreze întâi la el. Eu dacă lucrez în aceeaşiperioadă, nu am oameni la lucru. Cel dinMaramureş sunt un pic mai scumpi, dar siguri”(pe reportofon).

• „Maramureşenii lucreazâ singuri,sunt corecţi. Le spui ce au de făcut şi se orga-nizează singuri. Ţiganul trebuie pâzit tot tim-pul. Nu poţi pleca de lângă el...” (în absenţareportofonului)

1998 este primul an în care a avutcereri explicite din partea localnicilor demuncă cu ziua. În anii anteriori el era cel caremergea pe la oameni şi întreba dacă vor sămuncească. Explicaţia acestei schimbări a fost„pentru că acum foarte mulţi au rămas pe dru-muri şi nu mai au ce lucra” şi „mulţi au sără-cit”.

Asociaţii agricoleSingura asociaţie juridică agricolă

existentă în satul Moşna este asociaţia saşilor

22 Întreprinderea agricolă de stat Mediaş include unităţi care asigură întregul lanţ tehnologic de laproducţie până la vânzare (vie – cramă – magazine de desfacere, ferme de animale – abator – carmangerie– magazine de desfacere).



Membrii23 acesteia sunt saşi care nu locuiescîn Moşna, Biserica Evanghelică şi un ingineragronom român, care a făcut parte din comisiade împroprietărire şi care a condus asociaţiapână în 1998. Deşi pământul24 este comasat întrei locuri, este de calitate şi au existat utilajeagricole performante primite din Occident,asociaţia nu a fost rentabilă. Acest exemplupune un semn de întrebare asupra soluţiilorasociative, care prin definiţie par a fi cele carear rezolva problemele agriculturii româneşti.În absenţa unui bun manager şi a specialiştilorchiar şi aceste soluţii sunt sortite eşecului. „Laora actuală, ne gândim la arendarea pământu-lui din asociaţie unui specialist, aceasta fiindsingura soluţie care ar merge” (sas cu pământîn asociaţie).

Asociaţii agricole familiale nu există şitrebuie să menţionăm ca şansa ca ele să aparăeste extrem da redusă, tocmai datorităfărâmiţării excesive a pământului, configu-raţiei nemecanizabile a mari suprafeţe dinzonă, dar şi unui spirit individualist ilustrat devorba „unde-s doi, unu-i în plus” sau „aici, lanoi, fiecare e pentu el”.

Gospodării individualeCA REZULTAT AL MODULUI DE

ÎMPĂRŢIRE APĂMÂNTULUI, MOŞNA ARE CEL MAI MIC PROCENT DEGOSPODĂRII ÎMPROPRIETĂRITE (67%, FAŢĂ DE 85%ÎN NEMŞA SAU 75% ÎN ALMA VII), DAR CEA MAIMARE SUPRAFAŢĂ MEDIE PE GOSPODĂRIE (3,15 HA,COMPARATIV CU 2,96 HA LA NEMŞA, RESPECTIVÎN MOŞNA, „FIE NU AU LUCRAT ÎN CAP, FIE NU S-AUÎNCADRAT ÎN PREVEDERILE LEGII 18”. 28% DINTRE

GOSPODĂRIILE DE ROMÂNI CARE TRĂIESC ÎNMOŞNA26 NU AU PÂMÂNT. 17% AU SUB 1 HA, IARSUPRAFAŢA MEDIE A ROMÂNILOR CARE AU PĂMÂNTESTE DE 3,6 HA PE GOSPODĂRIE. SPRE DEOSEBIREDE ROMÂNI, SITUAŢIA ŢIGANILOR ESTE MULT MAIPROASTĂ: MAJORITATEA NU AU PĂMÂNT (35%) SAUAU SUB 1 HA (34%), IAR PENTRU ŢIGANII CARE AUPĂMÂNT, SUPRAFAŢA MEDIE PE GOSPODĂRIEREPREZINTĂ DOAR 65% DIN CEA A GOSPODĂRIEI DEROMÂNI (2,35 HA). REPARTIŢIA ANIMALELOR ÎNGOSPODĂRIE EVIDENŢIAZĂ CĂ:

Dintre gospodăriile de ţigani

Gospodăriile de români, saşi sau maghiari

-doar 23% au în medie 3 bovine -au în medie 3,8 bovine

-doar 31% au în medie 3,1 ovine -au în medie 7,7 ovine

-doar 44% au în medie 3,3 porci -au în medie 6,4 porci

Distribuţia maşinilor agricole, pe grupurietnice29, este la fel de asimetrică. Dintre toatemaşinile agricole (tractoare, combine,semănători), ţiganii deţin doar două tractoare.Numai cu privire la numărul căruţelor30,ţiganii deţin supremaţia: 72 din cele 122 decăruţe le apaiţin.

Toate aceste date ne indică o situaţiedezechilibrată a distribuirii resurselor agricoleîntre etnia ţiganilor şi celelalte etnii. Ţiganiideţin, în mod semnificativ, mai puţin pământ,animale şi maşini agricolae decât restul popu-laţiei. După cum spunea un moşnean (care nuse referea însă la ţigani): „cei care au fost

23 Sunt 33 gospodării, din care 29 sunt ale saşlor plecaţi.24 Comasarea pământului saşilor are o dublă determinare: una istorică – saşii au deţinut aceste pământuri

înainte de colectivizare şi una politică – saşii au avut reărezentanţi influenţi atât în etapa de reâmproprietărire, cât şi înetapa de susţinere juridică a drepturilor de proprietate, în cadrul procesului care le-a fost înaintat.

25 Vezi Anexa, Tabel A. 9. h, Gospodării fără pământ – comuna Moşna, 199826 Vezi Anexa. Tabel A.9.c, Distribuţia gospodăriilor pe sate şi pe etnie, după suprafaţa agricolă în propri-

etate27 Vezi Anexa, Tabel A.9.d, Stocul de animale – satul Moşna, 1998 şi Tabel A.9.c, Gospodării cu număr

mare de animale – Comuna Moşna, 199828Vezi Anexa, Tabel A,9. f, Distribuţia maşinilor agricole – satul Moşna, 199829Cele 11 tractoare sunt: 7 în 7 gospodării de români, 2 în 2 gospodării de ţigani, iar 2 aparţin unei firme pri-

vate de transport. Cele 9 semănători sunt 5 în 4 gospodării de români, 2 aparţin asociaţiei agricole a saşilor, iar 2 aparţin fostului AGROMEC.

Notă: datele privind maşinile agricole sunt confuze; persoane şi instituţii diferite au furnizat informaţii diferite.30 În 1998, erau înregistrate la Poliţia comunei Moşna 129 căruţe, din care: 83 în satul Moşna, 20 în Nemşa

şi 26 în Alma Vii. Conform celor de la Poliţie, numărul căruţelor existente este mai mare , deoarece trebuie conside-rate şi cele neînregistrate. Astfel, pentru satul Moşna, numărul efectiv de căruţe este de 122, distribuite după cumurmează: 72 au proprietari ţigani, 46 români, 3 saşi şi una are proprietar maghiar.

Este de menţionat că în obţinerea unei suprafeţe de pământ de calitate şi comasat, determinarea istorică şi cea

politică au funcţionat în egală măsură şi pentru celelalte grupuri etnice, care însă nu au reuşit să se organizeze în aso-ciaţii.



nevoiaşi tot nevoiaşi au ramas”. Ar mai fi demenţionat că în interiorul grupului etnic deţigani diferenţele dintre cei mai avuţi şi celmai săraci par să fie semnificativ mai maridecât cele existente în cadrul celorlalte etnii,deci ţiganii sunt grupul etnic cel mai polarizat.

Dezvoltarea agriculturiiPornim de la distincţia între agricultura

de supravieţuire – a practica agricultura numaipentru a asigura hrana şi eventual veniturimonetare necesare unui trai decent şi agricul-tura de piaţă – a practica activităţi agricole pelogica acumulării şi dezvoltării unei afaceriprofitabile. În contextul restructurării indus-triei, agricultura de supravieţuire este elementcheie al strategiilor gospodăriilor ai cărormembrii au râmas fără locuri de muncă. „ÎnMoşna nu prea ai unde lucra la ora actuală.Din pământ, doar strictul necesar... De fapt,se rotesc banii, din salariu în agricultură”. Dinaceastă perspectivă, agricultura desupravieţuire este o modalitate importantă dereducere a sărăciei de către individ, prin pro-priile sale eforturi. Cu toate acestea, când vor-bim despre dezvoltarea agriculturii referinţanoastră este exclusiv agricultura de piaţă. Încazul Moşnei, potenţialul de dezvoltare alagriculturii esle plasat atât în sectorul de stat(ferma IAS) cât şi în cel privat (iniţiative par-ticulare).

Sectorul de stat. Ferma IAS are sol debună calitate şi pământ grupat, maşini agricoleşi specialist, renume şi tradiţie. Toate acesteasunt doar o listă de atribute teoretic favorabiledezvoltării, în condiţiile in care:

-solul nu a mai fost fertilizat din 198931

-parcul de maşini agricole nu a mai fostînnoit, ci doar cârpit.

-lipseşte forţa de muncă calificată (dupăplecarea saşilor nu a apărut un segment depoputaţie cu acelaşi nivel de calificare).„Moşna are mai mult culegători decăt pro-ducători”, iar stilul de viaţă predominant esteunul urban.

-sistemul de credite este unul nefavorabil-specialistul nu are putere de decizie

asupra culturilor anuale care ar putea transfor-ma ferma într-una profitabilă

-există şi factori necontrolabiliToate acestea arată că există resurse,

dar nu există o strategie de dezvoltare.Instituţiile agricole din sectorul de stat nu ges-tionează resursele existente ţintind dez-voltarea unei agriculturi performante, ci se seluptă pentru a supravieţui, În acest caz, pro-blema este una instituţională, la nivel naţion-al. Iar soluţia sa este de natură politic-legisla-tivă.

Sectorul particular. „Înainte Moşna aavut sector legumicol şi mergea excepţional.Cere şi multe locuri de muncă şi se poate facedirect pe câmp, pentru ridichi, pătrunjel,varză, ceapă, cartofi... Existau şi trei crescă-torii de porci. Creşterea porcilor e rentabilă,dacă veriga e închisă – să ai şi abatorul şi piaţade desfacere, să fie lanţul complet. Cei care auabatoare fac piaţa şi preţul... Şi creştereavitelor e favorabilă. Oamenii au o vacă, două.Patru familii au chiar mai multe.” (ingineragronom) Aceste trei direcţii – legumicultură,creşterea porcilor, creşterea vitelor – au fostmenţionate de diverşi intervievaţi. Pe de altăparte, iniţiativele particulare în agricultură seregăsesc pe aceleaşi coordonate.

Fostul director (român) al AGROMECeste unul dintre localnicii cu iniţiativă îndomeniul agriculturii. El este atât acţionar alactualei societăţi rezultate prin privatizareaAGROMEC-ului, cât şi proprietar de maşiniagricole. Acesta a fost începutul. Pe lângăpământul repus în posesie a mai cumpărat,închiriat şi arendat câteva hectare. Cu ajutorulutilajelor lucrează propriul său pământ şiprestează servicii către populaţie. Cultivă înprincipal porumb şi grâu, ca toţi ceilalţi local-nici, dar a fost primul care a reluat cultivareacartofilor, încercând, după spusele sale, sâofere un model comunităţii. În acest sens,prima recoltă de cartofi a fost depozitată „cusurle şi trâmbiţe” în ... pivniţa Primăriei.Totuşi, experienţa cu cartofii nu a fost cea mai

31 După spusele inginerului agronom de la ferma IAS:- „Până în revoluţie, solurile au fost fertilizate, ori noi am făcut producţie cu ceea ce a mai fost în

sol... se vede lipsa de îngrăşăminte, care sunt prea scumpe.”- „Din 90 până acum, nu sunt dotări. Lucrăm cu tractoare de 12-18 ani, pompe de stropit rudi-

mentare.”- „Din cauza dobânzilor care sunt prea mari”- Profitabilitatea este decisă la Mediaş, la nivelul întregii societăţi şi nu la nivelul fiecărei ferme în parte- „Din cauza ploilor care au durat două săptămâni nu s-au putut face tratamentele la viţa de vie şi

s-a mănat”



fericită. În primul an producţia a fost foartebună dar a avut dificultăţi la desfacere – a fostnevoit să-i vândă personal la Bucureşti, unde„tuciurii bat piaţa”. În al doilea an, ne-maiavând bani pentru sămânţă tratată, pro-ducţia a fost foarte slabă. Mai mult, în acestan, o parte din pământul său a fost inundat.Pământul era asigurat, numai că inundaţiilesunt incluse la capitolul „calamităţi”, iarpierderile provocate astfel nu sunt despăgu-bite de către societăţile româneşti de asigu-rare. Dacă ar fi fost doar o ploaie torenţială, arfi existai şansa de a recupera măcar parţialinvestiţiile, dar riscul calamităţilor este înîntregime asumat de către individ. În dome-niul creşterii animalelor este încă la începutulafacerii. A cumpărat unul dintre grajdurileCAP-ului, 1-a reamenajat şi a achiziţionat vacişi porci de rasă. Complementar activităţilordesfăşurate în agricultură, proiectul său dedezvoltare cuprinde şi activităţi de turism. Areprieteni în Germania pe care i-a vizitat şi îigăzduieşte anual. Mai mult, investeşte într-ocasă din centrul Moşnei (ce aparţine uneirude) pentru a o transforma în casă de oaspeţi.Dacă este sceptic cu privire la posibilităţile dedezvoltare în agricultură, este mult mai opti-mist referitor la şansele turismului local.Strategia lui este deci una ce combină diferitesectoare din agricultură cu turismul. Pentru areuşi, „încearcă în toate părţile”, foloseşte dinplin capitalul său social de fost director şiinvesteşte în acesta (chiar şi noi am devenitpotenţiali agenţi ai reţelei sale sociale). Toateaceste activităţi sunt desfăşurate mai degrabăîn familie. Numărul angajaţilor este redus laminim, soţia şi cei doi copii participând dinplin.

Al doilea tip de iniţiativă particulară înagricultură este unul focalizat pe un singursector, creşterea animalelor Istoricul acesteiaeste diferit de cel al primei iniţiative prezen-tate. Fost şofer (heteroidentificat ţigan) pe ocursă Romiinia – Germania a reuşit să acu-muleze capital financiar suficient pentrudeschiderea unui bar, „cu terasa şi orchestră”.Barul a fost deschis prin asociere cu un văr şia fost desfiinţat în momentul în care „nu nemai înţelegeam”. Din această experienţă arămas cu ceva bani şi cu învăţătură că ''lucrulamestecat nu este lucru curat”. Apoi, cu aju-torul unui intermediar, a împrumutat bani dela o Bancă din Germania („este mai sigur şi nu

este dobânda ca la o Bancă din România”)pentru a face o fermă după modelul celorvăzute acolo. În acest sens, a investit toţi baniiîn vite (peste 30), porci (peste 50), tractor şipământ. Singura investiţie în afara afacerii oconstituie construirea unei case, tot dupămodel nemţesc şi nu săsesc. Din nou acti-vităţile sunt desfăşurate de către membrii defamilie. Existâ un singur angajat permanent,pe care îl plăteşte prin casă, masa şiîmbrăcăminte („l-am luat de pe drumuri”). Pedeasupra, prestează cu tractorul servicii numaipentru a-şi asigura, la schimb, ajutorul necesarîn muncă. Similar întreprinzătorului dinprimul exemplu şi acesta este mai degrabăpesimist în legătură cu ritmul de dezvoltare alafacerii.

Ambele cazuri ilustrează provocărilepe care agricultura în tranziţie le „oferă”întreprinzătorilor. Modelele de referinţă aleambilor sunt cele văzute în Germania sau înalte ţări occidentale. Din perspectiva acestormodele de referinţă, ambii sunt nemulţumiţi şipesimişti cu privire la evoluţiile din agricul-tura românească. Ei îşi asumă riscul, dar sesimt neputincioşi atâta timp căt nici Statul,nici Băncile şi nici societăţile de asigurare nuîi sprijini şi nici nu încurajează eforturile lor.Spre deosebire de sectorul de stat, iniţiativeleexistente în sectorul privat au strategie de dez-voltare, dar nu au resurse. În sectorul de statriscul este subvenţionat, în timp ce particulariitrebuie să-ţi asume integral riscul. Şi deaceastă dată, problema este instituţională, iarrezolvarea sa este tot de natură politică şi si-tuată la nivel naţional. A da un tractor saucâteva cupoane poate ajuta agricultura de sub-zistenţă, dar în nici un caz nu rezolvă prob-lemele structurale cărora iniţiativele privatetrebuie să le facă faţă. Agricultura performan-tă înseamnă a „scoate salam din pământ” a„asigura închiderea lanţului producţie – vân-zare”, ceea ce presupune credite, asigurări,subvenţionare, etc. Altfel, vom instituţiona-liza în lumea satului practica unor agricultoridin Moşna care „aduc produse agricole dinUngaria, pentru că sunt mai ieftine decât alenoastre”.

Mica industrie şi comerţÎn Moşna, după 1990, au apărut atât

societăţi comerciale32 căi şi asociaţii fami-liale, atât în sectorul terţiar cât şi ateliere de

32Vezi Anexa, Tabel A.10, Societăţi industriale de mică industrie şi comerţ – comuna Moşna, 1998



mică producţie: 3 tâmplării, un atelier depielărie, o firmă de construcţii, o firmă detransport şi comerţ a materialelor de con-strucţii, 2 asociaţii care prestează servicii agri-cole, o tinichigerie, un service auto, o rotărie,o fierărie, 3 brutării şi o sifonărie (în total, 16unităţi de mică industrie şi prestare de ser-vicii). La acestea se adaugă cele 7 magazinealimentare şt 5 baruri.

Interviurile cu întreprinzătorii particu-lari au relevat existenţa unei strategii comunede dezvoltare. Ne referim Ia combinareatipurilor de activităţi şi investiţii, astfel încât,orice s-ar întâmpla, cel puţin una dintre elesă-i asigure succesul economic. De exemplu,afacerea unui tânăr cuplu (ea – 27 de ani, el -32 ani): el lucrează doi ani In Germania, la unrestaurant chinezesc, fără să economiseascăprea mulţi bani; între timp, ea este muncitoareîntr-o fabrică din Mediaş. El revine înRomânia şi cei doi se hotărăsc să se căsăto-rească şi să pornească o afacere. Părinţii ei leoferă o casă de o camera pe care ei, de comunacord, o transformă în bar. În acelaşi timp, eacontinuă să lucreze la fabrică, în timpul liberajutând la bar şi la creşterea celor doi, treipurci. Se împrumută de Ia o rudă din Americapentru un an de zile şi cu acest capital deschidun magazin alimentar în apropiere de Bărăgan(zonă săracă a satului) şi vând chiar şi pe credit. El face aprovizionarea, iar ea părăseştefabrica şi lucrează ca vânzătoare în magazin.La ideea ei. cumpără chioşcul situat în staţiade autobuz din centrul comunei, care sedovedeşte extrem de profitabil. Nu-şi iau con-cediu, nu-şi iau maşină, nu-şi permit „ne-bunii”, ci construiesc o casă, deasupra maga-zinului şi barului. Curtea din spatele casei estesuficient de marc ca să permită deschidereaunei crescătorii de porci. Acesta este planullui pentru la anul. căci „,asta cu magazinele numai ţine decât un an sau doi”. Pe de altă parte,ea, pentru că „m-am săturat de gălăgie, mi-zerie, beţivi” plănuieşte să închidă barul şi înlocui acestuia sî deschidă o mică brutărie.

A începe cu un bar pentru a aduna cevacapital şi a complementa mica unitate de pro-ducţie cu un chioşc sau o cameră în care să fiecomercializate propriile produse sunt combi-naţiile cele mai frecvente în Moşna şi, credemnoi, în întreaga Românie.

Turism

Turismul33 la Moşna s-a dezvoltatspontan, pe două paliere. Palierul principaleste constituit din Cetatea Săsească şi BisericaEvanghelică, iar cel secundar este cel algospodăriilor individuale. Raportul actualîntre cele două paliere este mai degrabă unulde independenţă, singura legătura fiind real-izată prin grupul saşilor plecaţi din Moşna,care se regâsesc la ambele paliere. Astfel, dez-voltarea turismului este în directă legătură cuexodul saşilor. În flecare an, de Rusalii,reprezentanţii plecaţi şi cei rămaşi ai comu-nităţii sâseşti organizeazâ întâlniri ale saşilormoşneni. La fiecare doi ani, aceste întâlniri auloc in Moşna. La ultima, organizată la Moşnaîn 1997, au participat 300 de saşi dinGermania (aproape jumătate din saşii plecaţi).Dintre saşii care se vizitează Moşna, cei maimulţi sunt peste 40 de ani. Cei tineri „au ple-cat şi nu se mai uită înapoi”. Există deci oprobabilitate ridicată ca turismul bazat exclu-siv pe saşii plecaţi din Moşna sâ nu aibă viitorpe termen lung.

Saşii plecaţi sunt, pe de alta parte,„ambasadorii Moşnei în Germania”, în sensulcă, prin intermediul lor, grupuri de tinerinemţi ajung în Moşna. Cele două grupuri ve-nite până acum au fost cazate, unul, la Casa deOaspeţi a Cetăţii Săseşti34, celălalt, într-ogospodârie individuală. Pentru primul grup,Biserica şi Cetatea Săsească au reprezentatpunctele de maxim interes. Ei au realizatmăsurători şi schiţe ale acestora, pe baza căro-ra şi-au elaborat lucrările de licenţă. Pentru celde-al doilea grup, pădurea, iazul şi pescuitul,mulsul vacii au fost punctele şi activităţile deinteres. Impresiile notate de tineri din ambelegrupuri in caietul de însemnări al lideruluicomunităţii săseşti sunt dovezi ale faptului căelementele listate anterior reprezintă punctede atracţie pentru tinerii nemţi. Probabil căacesta este tipul de turism care, pe termenlung, are şanse de dezvoltare.

După plecarea saşilor, românii şiţiganii au devenit proprietarii fostelor casesăseşti. Tranzacţia, pur economică la început,a avut drept efect crearea unor legături simbo-lice între vechii şi actualii proprietari. Caseleau fost nu numai cumpărate/vândute pe bani,

33 Vezi Anexa, Tabel A. 11. Turism -satuI Moşna, 199834Casa de Oaspeţi a Bisericii Evanghelice a fost renovată şi dotată prin efortul Doamnei M., cu

banii actualei comunităţi săseşti din Moşna. Are 27 locuri de cazare şi este dotată cu WC, baie, apă caldă,bucătărie utilată.



ci au devenit moştenirea care trebuie îngrijităşi păstrată. Tranzacţia economică a devenit, defapt, modalitatea de transmitere a modeluluisăsesc de puternică valorizare a caselor cătrenoii proprietari Această tranzacţie simbolicăvalorică este ilustrată în multe interviuri prinafirmaţii de genul „casa este a mea dar este şia lor, că ei au făcut-o şi o îngrijeau, nu glumă.Ce să fac, încerc şi eu, în limita posibilităţilor,să o îngrijesc şi chiar să o înfrumuseţez. Anultrecut când fostul proprietar a fost în Moşnam-a rugat sâ-l las sâ stea aici în casa Iui.”

Faptul că saşii plecaţi revin în sat şilocuiesc în fostele lor case reprezintă, în bunămăsură, motivul „febrei reconstrucţiei” deanul trecut. Există un singur caz de investiţieîntr-o casă dedicată exclusiv turismului, daraceasta nu se datorează lipsei de iniţiativă, ciinexistenţei caselor libere. Fenomenul de ren-

ovare a caselor, parte definitorie a relaţieivechi-noi proprietari, nu s-a desfăşurat dupămetoda modelului mimetic, ci după un modelcompetiţional. „X şi-a schimbat panta laacoperiş. Nu-i nimic, le arăt eu lor, când mi-oitermina acoperişul meu şmecher, după revis-tele nemţeşti.” Există renovări care presupunschimbări arhitectonicii săseşti, dar „saşilornu le pasă atât de tare, cât le pasă să vadă casaarătând bine şi cu baie şi cu toaletă, că ei acumsunt bătrâni şi vor confort”. Un posibil efectpervers este dispariţia aspectului arhitectonicsăsesc, la nivelul elitelor locale acest posibilefect este conştientizat şi definit cu pericol.Directorul şcolii a schiţat o soluţie şi anumeidentificarea a 100 de case care să fie dotatecu toate facilităţile corespunzătoare unui tu-rism de calitate, dar al căror aspect săsesc săfie conservat.

Existenţa unui flux constant de turiştiinduce două tipuri de efecte:

1. credinţa împărtăşită a moşnenilor căturismul local poale fi dezvoltat şi reprezintă osoluţie de dezvoltare a satului.

2. inhibă raportarea localnicilor la tu-rism după principiile pieţei.

2a. Relaţiei de vechi – nou proprietarde casă îi corespunde relaţia simetrică degazdă – musafir, pe axa Moşna – Germania.Acest tip de turism nu implică tranzacţiifinanciare, are caracter strict informal şi nuvizează extinderea. Câştigurile materiale alegazdelor din Moşna sunt mici cadouri şi, înunele cazuri, aranjamente de a vizita şi/saulucra pentru mici perioade de timp înGermania (cel puţin membrii din cele 111gospodării de români sau ţigani care cazează

turişti au vizitat, la schimb, Germania).2b. Pe de altă parte, turismul practicat

astfel nu favorizează identificarea posibilelorpuncte de atracţie (culturale sau naturale) pen-tru alte segmente de turişti decât foştii localni-ci.

F. Inegalităţile socialeDefiniţiile locale date sărăciei şi

avuţiei sunt foarte diverse şi sunt dependentede caracteristicile de status ale intervievatului.Definiţiile sunt însoţite cu descrieri alemecanismelor prin care oamenii seîmbogăţesc sau sărăcesc.

Cât de extinsă este sărăcia în Moşna?Răspunsurile la această întrebare se extind peo plaja de la 10% la 70% din întreaga popu-laţie. Diferenţele mari în aprecieri se datore-


“ În comuna Moşna principalele monumente şi puncte de interes turistic sunt:-Cetatea şi Biserica Evanghelică- Biserica Ortodoxă- Cetăţile şi casele parohiale din Nemşa şi Alma ViiSoluţia cea mai potrivită ar fi un circuit al cetăţilor, atât în Nemşa cât şi în Alma Vii, existând

posibilitatea de a caza turiştii. Pentru început şcoala poate pune la dispoziţie maşinile sale, pre-cum şi un ghid specializat. Singura problemă pentru acest circuit o reprezintă starea drumurilor.Zona Moşna este o zonă viticolă puternică. Pe lângă vinul de Moşna, zona mai este cunoscutşi prin slănina de Moşna (care era afumată într-unul din turnurile cetăţii) şi prin varza de Moşnacare are anumite caracteristici datorită solului). La trei kilometri de Moşna, există un eleşteupe locul unei foste localităţi dispărute (Furksdorf) unde se poate pescui. În zona Nemşa se potorganiza vânători (există un fond cinegetic bogat) care se pot sfârşi în uriaşele pivniţe ale saşilordin Nemşa, la butoiul cu vinul locului. Pentru acest proiect ar trebui însă să se construiască şiun restaurant. Totul ar trebui făcut în circuit, pentru a se putea câştiga mai mulţi bani, care apoisă fie reinvestiţi.”

(Directorul şcolii din Moşna)


1. „O parte au mulţi copii şi nu mai potface faţă, oricât de cinstiţi şi de harnici ar fl; o partenici nu le place munca, că sunt şi din ăştia; partedintre ei se mulţumesc cu mai puţin şi sunt fericiţicu copilaşii lor că seara au ce mânca, şi de ăştiasunt mulţi, probabil de aia se zice despre Moşna căe o comună săracă” (bărbat, 43 ani, căsătorit cucopii şi studii superioare)

2. „Cei mai săraci de abia îşi pot permite săbea un suc pe săptămână. Sunt mulţi tineri, care nuvor să muncească. Toţi ar vrea să fie directori saupatroni... Cei mai săraci din Moşna sunt laBurigaz, au mulţi copii, n-au ce mânca pentru cănu lucrează nicăieri şi au casele de pământ” (băr-bat, 27 de ani, necăsătorit, şef de centrală ter-mică)

3. „Sunt în egală măsură români şi ţigani,aici în Moşna. Unii sunt cei care nu au utilaje agri-cole şi nici bani să-şi lucreze pământul, cum suntbătrâni pensionari CAP. Alţii au număr mare decopii. Ultimii sunt cei care nu-şi dau interesul sămuncească şi aşteaptă.” (discuţie de grup cu femeinecăsătorite, 40-45 de ani)

4. „Sunt şomeri care nu au nici un venit, înjur de 50 de familii” (adică, aproximativ 10% dintotalul de gospodării din Moşna). „săraci sunt şi ceicu ajutorul social, care sunt mai mult ţigani, cu maimulţi copii.” (bărbat, 38 de anit ţigan, viceprimar)

1.”oamenii care sunt bogaţi nu lucrează înagricultură, se ocupă cu comerţul care îşi asigurăimediat câştigul. Oameni bogaţi sunt cei pe care îiajută intelectul, care îşi fac vacanţe ... au fost aju-taţi în prima fază de către cei de afară, dintr-omuncă cinstită n-aveai cum... Cel care a făcutafacere şi-A neglijat postul pe care l-a avut.”

(bărbat, 43 ani, căsătorit cu copii şi studiisuperioare)

2, „cei mai bogaţi sunt cei care au maşină,au mai mulţi bani şi se distrează mai bine” (bărbat,27 de ani, necăsătorit, şef de centrală termică)

3, „bogat este cel care a avut moştenire saucel care a avut curaj, a încercat şi l-a ajutat capul.Sunt printre ei şi ţigani, cum este băiatul naşului ce are 30 de vaci şi autobuze, dar şi români... Mai sunt şi cei care se declară români şi sunt ţigani. Eisunt înstăriţi, dar au concepţie redusă” (bărbat, 38de ani, ţigan, viceprimar)

4. „Bogăţia este chestie de pretenţie. Aicioamenii sunt ardeleni, care au trăit în apropiereimediată de urban şi după model săsesc.. Decioamenii sunt pretenţioşi. Bogaţii sunt cei care vorsă-şi ducă copiii la şcoală, săracii sunt cei ce selasă” (bărbat, pensionar, fost inginer agronom)

Ăia care au pământ puţin... Ăia săraci n-au de nici unele...şi copii mulţi pe deasupra.Oricum e nevoie de un salari. Că de pe pâmânt nu scoţi banii decât toamna. Roteşti de fapt

banul.

Sunt unii care n-au pământ, animale, servicii, dar trăiesc bine. Fac afaceri. Suni unii „cu traistăcare fură. Ce să faci, ce văd ochii, nu lasă mâna. Sunt ăştia de la periferie, care ziua doarme, chiar dacăîi chemi la muncă, ca să fure noaptea. De fapl ciupesc (câte puţin) şi vând în piaţă (la preţ derizoriu, descad preţul pieţei). Săcăitor pentru producători.

Afaceri? Sunt legale şi nelegale. Sunt doar câteva cazuri legale: cârciuma, magazinul, reparaţiile.Cei care au afaceri nu trec pe partea cu agricultura. Afacerile sunt pentru strictul lor personal, nu mari.

(discuţie de grup cu trei agenţi agricoli la Camera Agricolă şi un poliţist)

ază diferenţei dintre standardele de comparaţiefolosite. În cele mai multe cazuri, standarduleste constituit din ceea ce au văzut localniciiprin Germania sau prin ţările în care auîntreprins mici incursiuni de afaceri (Ungaria,Iugoslavia sau Turcia). În altele, standardelede comparaţie sunt mai degrabălocale/regionale, caz în care procentul celorsăraci este sensibil mai redus.

Bogăţia clădită pe moştenire sau pe un

status privilegiat deţinut înainte de 1989 nueste considerată de către un mare număr desăteni drept legitimă, căci nu este rezultatulexclusiv al muncii individului. Pe de altăparte, sărăcia datorata „fugii de muncă” esteconsiderată o problemă individuală şi descali-fică persoana respectivă de la ajutor comuni-tar. Acestea sunt două dintre reperele carearată că munca este una dintre valorile cen-trale ale culturii actuale a Moşnei. Este de


Oameni săraci Oameni avuţi

96 Ionica Berevoescu, Manuela Stănculescuremarcat că unii intervievaţi puneau explicitîn relaţie valorizarea muncii cu modelul să-sesc pe care în egală măsură l-au preluat atâtromânii cât şi ţiganii şi pe care îi transmit maideparte copiilor.

Dintre toate tipurile de surse de venit35,monetar, salariul este sursa cea mai valorizată,căci în absenţa aceluia nu pot fi realizateinvestiţiile minimale necesare agriculturii desubzistenţă sau traiului decent. La nivelcomunitar, salariul este asociat cu perioadaanterioară restructurărilor, când „între 800 şi1000 de oameni lucrau la Mediaş şi nucâştigau rău, trăind mai degrabă ca orăşenii.”(inginer agronom, pensionar) Restructurărileau afectat cel mai profund tocmai aceastăsursă de venit, ceea ce s-a răsfrânt în scădereasensibilă a nivelului de trai al localnicilor.Dacă înainte de 1989, în jur de 70% dintrelocalnicii de vârstă activă (15-59 de ani) erausalariaţi în comună sau la Mediaş, în prezentnumai 22% mai sunt salariaţi. Printre tineriide 18-25 de ani, a căror intrare pe piaţa munciitrebuia să se realizeze în perioada de tranziţie,procentul salariaţilor este comparabil cu celexistent la nivelul întregii populaţii de vârstăactivă. Aproape toţi cei peste 30 de ani aureuşit să cumuleze un număr de ani de muncăînregistraţi în cartea de muncă, care le asigurădreptul la o viitoare pensie (sau oricum lemăreşte această şansă). Spre deosebire deaceştia, tinerii de 18-25 de ani au reuş i t săintre pe piaţa muncii numai în proporţie de22%, ceea ce arată riscul extrem la care suntexpuşi pe termen mediu şi lung, atât ci cât şicei între 15-18 ani. Pe de altă parte, dacă lanivelul întregului segment al populaţiei devârstă activă 21% sunt şomeri. La nivelultinerilor de 18-25 de ani36 şomerii reprezintă54%, ceea ce este o dovadă în plus a risculuila care sunt expuşi tinerii moşneni (ca şimajoritatea tinerilor din mediul rural). Numaiprocentul peroanelor casnice pare să fie oconstantă, reprezentând în jur de 25%, indife-rent de segmentul de vârsta considerat.Persoanele declarate casnice sunt femei şisunt departe de a fi inactive atâta timp câtrăspund de toate activităţile domestice.

Datele furnizate de către autorităţilelocale indică existenţa a 453 de persoane37 devârstă activă care au o situaţie nedeterminată

(nu se încadrează la nici una dintre categoriile:salariaţi, şomeri sau casnici). 4% dintre acestepersoane au pensii CAR. Dacă aproximămponderea elevilor de peste 15 ani, putem trageconcluzia că în jur de 25% dintre persoanelede vârstă activă sunt fără venituri, adică nu auloc de muncă, nu au pensie şi nu sunt nici be-neficiare de ajutor de şomaj. Ei sunt cei pecare statisticile oficiale „îi scapă” şi, cel maiprobabil, alocaţia pentru copil este singura lorsursă de venit regulat (În cazurile fericite com-pletată cu venituri ocazionale din activităţieconomice informale).

Ajutorul social este acordat cu mareîntârziere şi în nici un caz nu poate reprezentasuma de venit cu ajutorul căreia o familie săsupravieţuiască. În Moşna, cel mai numerostip de beneficiar de ajutor social îl constituiemama tânără şi fără venituri, cu copii în afaracăsătoriei. Al doilea tip îl reprezintă familiilecu copii în care nici unul dintre cei doi părinţinu au venituri. Ultimul tip şi cel mai puţinnumeros este alcătuit de persoane în vârstă,suferinde şi care n-au nici venituri şi nicipământ. Dintre cele peste 200 de familii careşi-au întocmit dosare pentru acordarea aju-torului social, cele 25 de familii care îlprimesc sunt, în fapt, cazurile disperate. Ceeace este comun tuturor actualilor beneficiarieste heteroidentificarea lor drept ţigani (ceeace, după cum arată studiile, este o practică atuturor salariaţilor de la primării).

La nivelul segmentului de populaţie de60 de ani şi peste, situaţia este mai bună.Dintre cele 201 persoane de 60 de ani şi peste,88 (44%) au pensie de stat şi 98 (49%) au pen-sie CAP. Chiar dacă nivelul pensiilor nu esteridicat şi nu poate asigura un trai decent,reprezintă totuşi un venit monetar regulat,care completează hrana asigurată prin agricul-tura de subzistenţă.

În concluzie, cele mai favorizate suntgospodăriile care includ salariaţi, pensionarisau combinaţia acestora şi au un număr mic decopii. Cele mai defavorizate sunt gospodăriilecare nu includ nici un membru salariat saupensionar şi au în schimb un număr mare decopii sau mama singură cu copii. Aceste tipuride familie sunt concentrate la nivelul comu-nităţii ţiganilor. Prezenţa pământului sau aunui porc în astfel de gospodării poate indica

35Vezi Anexa, Tabel A. 12, Surse de venit – comuna Moşna, 1998.36Între 18 şi 25 de ani, sunt 180 de tineri dintre care 37 sunt salariaţi, 97 fiind şomeri şi 46 casnici.37 Aceştia reprezintă 35% din totalul persoanelor de vârstă activă.


doar că familia nu moare de foame şi nicide-cum că ele reuşesc să „scape” de sărăcie. Pede alta parte, riscul lor de sărăcie extremă esteamplificat de asocierea situaţiei materiale pre-care cu fenomene de devianţă, cele maifrecvente fiind abandonul familial şi micilefurturi, pentru care ajung frecvent la puşcărie.Ce fac moşnenii cu banii, atunci când îiau? În primul rând investesc în casă38, dacă oau sau îşi cumpără una dacă nu au. Apoiîncearcă să-şi pună telefon, îşi construiesc

baie cu apă caldă şi toaletă în casă. Maşina39

este considerată obligatorie şi orice om maiînstărit o are. Cu alte cuvinte, cei mai avuţisunt cei cu casele mai frumoase, cu telefon, cubaie şi cu maşină. Privind datele referitoare lacase şi dotarea acestora putem aproxima exis-tenţa a 21 gospodării (de români sau ţigani)foarte avute şi a 187 de gospodării (de românisau ţigani) avute, ceea ce reprezintă o treimedin totalul gospodăriilor din sat.

G. Capital socialÎn primul rând mi s-a părut că oamenii nu au capacitatea să se asocieze, să comunice, să nego-

cieze, să ţină cont de celălalt. Interesul strict personal şi neîncrederea în celălalt mi s-au părut dominante.Proiectele lor comune eşuează, neînţelegerile îi despart la jumătatea drumului, preferă familia nuclearăîn orice întreprindere (e drept că sunt şi mici afacerile). De asemenea, se folosesc de trafic de influenţă(puţini erau cei dispuşi să dea în vileag conflictele satului sau problemele pe care le au cu „capii”).

(Student la Sociologie, participant pentru 4 zile la teren)Referitor la Moşna, în discursul de mai

sus este negată prezenţa elementelor defini-torii ale capitalului social – asocierea, încred-erea, comunicarea şi sunt accentuate trăsă-turile individualiste, neîncrederea şineînţelegerile, conflictele şi problemele.

Din punctul nostru de vedere, într-ocercetare calitativă, cea mai adecvată perspec-tivă de abordare a capitalului social comunitareste cea de identificare a „patternurilor deinteracţiune socială”40 dominante.Comunitatea Moşna reprezintă un gruppotenţial care devine funcţional numai în anu-mite situaţii (de exemplu, vizita PrinţuluiCharles sau interacţiunea cu echipa BănciiMondiale). În situaţiile cotidiene, comunitateaMoşna se sparge în grupuri structurate pe logi-ci diferite, care se redefinesc permanent.Tocmai de aceea, pentru analiza de faţă luămîn considerare numai patternurile de interac-ţiune socială caracterizate de stabilitate şi carene permit conturarea capitalului social comu-nitar, comunitatea saşilor (grup mic, definitatât prin apartenenţă etnică căt şi religioasă) şivecinătăţile (subgrupuri funcţionale, struc-turate pe logica asocierii voluntare).

Comunitatea saşilorGrupul heteroidentificat de către

autorităţi drept etnici germani numără 52 depersoane. Comunitatea săsească este supra-pusă comunităţii evanghelice şi include laaceastă oră 30 de persoane, iar 6 urmează săfie confirmate. Restul de 16 persoane suntmembrii ai gospodăriilor săseşti, care nu aufost încă primite printre evanghelici şi s-arputea să nici nu fie vreodată. Comunitateaexistentă este feminizată şi îmbătrânită, mulţidintre copiii saşi fiind „sărăcuţi, unii chiarhandicapaţi”. Infuzia de noi membri, tineri şisănătoşi este condiţia sine qua non asupravieţuirii comunităţii.

Liderul actualei comunităţi esteDoamna M., care se autocaracterizează astfel:„Ce contează ce eşti? De exemplu eu – ştiugermana, româna şi maghiara, aşa că, dacă vinnemţii sunt nemţoaică, dacă vin românii suntromâncă, iar dacă vin ungurii suntunguroaică”. Tatăl ei a fost român, mamasâsoaică şi cel de-al doilea tată ungur, prinurmare, „oricine ar veni” este capabil să ima-gineze strategii de integrare şi gestionare acelor mai dificile situaţii.

38Există cazuri (nu am putut afla numărul acestora) care au, pe lângă casa din Moşna, apartamentîn Mediaş.

39În 1998 erau înregistrate la Poliţia comunei 142 de autoturisme din care: 99 în satul Moşna, 26la Nemşa şi 17 în Alma Vii.

40D. Sandu, Despina Pascal, Ana Maria Sandi, Cristina Vladu, Building Social Capital by SocialFunds in Transition Societies. Material pezentat la World Bank Regional Conference on SIF in TransitionEconomies, Yerevan, Noiembrie, 1998.


98 Ionica Berevoescu, Monica Stănciulescu

Legitimitatea actualei comunităţi desaşi din Moşna este contestată. Mulţi localnicine-au explicat că nu au mai rămas decât„corciturile cu ţigani, saşi adevăraţi nu maisunt în Moşna”. Discursul pe care îi constru-ieşte Doamna M. nu contrazice spusele local-nicilor, numai că, din punctul ei de vedere,„corciturile” sunt saşi marginalizaţi în vecheacomunitate. După explicaţiile Doamnei M., osăsoaică (sau sas) odată ce se mărita cu unţigan(că)41 pierdea poziţia socială pe care odeţinea în cadrul comunităţii. Pierderea dinprestigiu era însoţită, în cele mai multe cazuri,de o scădere a standardului de viaţă. Lipsa deresurse economice determina acumulareadatoriilor faţă de Biserica Evanghelică (taxalunară obligatorie nu mai era plătita nici pen-tru sine, nici pentru copii). Astfel,marginalizarea era asumată şi devenea fapt.Aceasta este biografia tipică pentru saşiirămaşi în Moşna – „cei mai mulţi dintre ei nicinu aveau rude în Germania la care să plece”.Pe de altă parte, Doamna M. considera aceastăsituaţie o oportunitate de reconstruire a comu-nităţii săseşti, prin repunerea în drepturi afoştilor marginalizaţi. Regulile Bisericiicereau ca, persoana care a întrerupt platadatoriilor câtre Biserică, să fie obligată a-şiplăti datoriile pe ultimii 10 ani, atunci cânddoreşte să reintre. Date condiţiile materialeprecare în care trăiesc marea majoritate afoştilor excluşi, o astfel de condiţie însemna,practic un refuz. Prin negociere, Doamna M. areuşit să obţină un acord, conform căruia rein-tegrarea este posibilă fără plată pentru cei caretimp de doi ani participă la toate slujbele şiprestează zile de muncă pentru Biserică.Această strategie a liderului asigură comu-nităţii săseşti nu numai reconstrucţia, ci şişanse de dezvoltare.

Doamna M. împreună cu directorulşcolii au improvizat un muzeu cu obiectetradiţional săseşti. Muzeul include două părţidistincte – una referitoare strict la saşi şiCetate, gestionată de Doamna M., iar cea de-adoua, cu caracter istoric şi multicultural,focalizată pe Moşna, gestionată de către direc-torul şcolii (profesor de istorie, doctorand).Colaborând, cei doi gestionează memoriacolectivă, încercând să o reconstruiască, înjurul elementului central săsesc. Muzeul din

Cetate, bustul şi placa memorială dedicate luiL. Roth, ideea de a conserva o parte din fon-dul de case cu aspect săsesc sunt părţi inte-grale acestui proiect. Mai mult, privirile suntanimate şi spre viitor, nu numai spre trecut.Prin eforturile celor doi, în ciuda număruluimic de copii saşi, Inspectoratul Şcolar aljudeţului Sibiu a aprobat înfiinţarea unei clasecu profil german (actualmente clasa a 2-a).

În calitatea sa de lider al actualeicomunităţii săseşti Doamna M. este implicată,alături de directorul şcolii, în distribuirea aju-toarelor aduse de un grup de trei cetăţeni ger-mani, care au ajuns în Moşna pe filieraAsociaţiei constituită în Germania de cătresaşii plecaţi. Primele ajutoare au fost aduse laşcoala din Moşna în anul 1993 ţi au constatdin îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite şidulciuri. Grupul ţintă al acestor ajutoare aufost copiii şi tinerii din sat. Începând din 1994,în fiecare an, câte doi tineri din Moşna şi-aupetrecut vara muncind şi vizitând Germania.Mai târziu, au fost aduse vopsele şi materialede construcţii pentru amenajarea şi dotareagrădiniţei, şcolii şi căminului cultural (dedi-cat, pe acea vreme, clubului de tineri). Ultimatranşă de ajutoare (adusă în noiembrie 1998)conţinând haine şi încălţăminte a fostdirecţionată de către Doamna M. spre mem-brii săraci ai comunităţii de saşi şi către ţiganiidin Burigaz. În această relaţie de cooperare,numai două persoane – Doamna M. şi direc-torul şcolii – sunt considerate de încredere decătre cei trei germani.

Implicarea Doamnei M. în viaţa celorcare au nevoie de ajutor (mai ales a celorsăraci şi marginalizaţi) este reală şi nu decla-rativă. Cel mai nou proiect pe care îl are estesă înfiinţeze un ONG (o organizaţie de femei)care să încerce măcar punctual să instituţio-nalizeze un model de control social comunitarîn cazul bărbaţilor căsătoriţi care-şi beau toţibanii şi nu ajung să cumpere copiilor ceva demâncare, femeilor cu mulţi copii care nucunosc sau sunt indiferente la posibilităţile deplanning familial şi alte astfel de situaţii. Dejaa început să adune în jurul său femei dincomuna care ar dori să participe la astfel deactivităţi. Prin procesul de identificare apartenerelor şi grupurilor ţintă Doamna M.consolidează legătura dintre actuala comuni-tate săsească şi celelalte comunităţi etnice alesatului.

41Discutăm numai despre căsătoriile mixte între saşi şi ţigani, pentru că acesta este modelul domi-nant în Moşna. Căsătoriile între saşi şi români au fost extrem de rare, înmulţindu-se numai recent, dupăexodul saşilor.

Sociogie Românească, nr. I, anul 1999


Vecinătăţi

După plecarea saşilor, modul de orga-nizare comunitară a rămas cel promovat de„modelul săsesc”. Astfel, în ciuda faptului căponderea populaţiei săseşti este extrem deredusă, în Moşna există 7 vecinătăţi.Vecinătatea este o structură de asociere cufuncţii precise. Funcţiile acesteia se referă lasprijinul acordat pentru înmormântări şi laorganizarea unei sărbători anuale42. În afarăde petreceri şi înmormântări, nu există alteactivităţi de interes comun în care vecinătăţilesă fie active. „Nunţile sau munca le faci cuneamurile şi prietenii, fără să ţi cont devecinătăţi.” De altfel, acestea erau funcţiilevecinătăţilor din Moşna şi pe vremea saşilor.

Vecinătăţile sunt conduse de către untată de vecinătate, ales pentru un an de zile,prin rotaţie, dintre membrii43. El strânge ta-xele şi administrează aceşti bani. În plus, con-voacă adunările şi oferă membrilor vecinătăţiiinformaţii de interes comunitar. Acest mod deorganizare face posibilă funcţionareavecinătăţilor ca reţee de comunicare, acesteadevenind posibil câmp de manevre electorale.Cu alte cuvinte, instituţia vecinătăţii este multmai activă în plan informaţional-simbolicdecât în plan comportamental-factual. Dintrecele 7 vecinătăţi, 4 sunt de ţigani şi 3 suni deromâni. Singura diferenţă între cele douăgrupe de vecinătăţi este aceea că învecinătăţile de ţigani nu pot deveni tată devecinătate membrii care nu ştiu carte şi nicicei care nu au o casă suficient de mare să găz-duiască întâlnirile. În directă legatură cuaceasta, tatăl de vecinătate ţigănească nu esteobligatoriu schimbat anual. De accea, vecină-tatea în comunităţile ţigăneşti este un tip deorganizare mai degrabă pe verticală, devenindposibilă concentrarea capitalului de influenţăla nivelul unui grup restrâns de indivizi.

Cele 7 vecinătăţi par să se subîmpartădupă cele două etnii, ceea ce poate inducefalsa impresie că apartenenţa la o anumităvecinătate este determinata exclusiv de criteri-ul etnic. Există o suprapunere între decupareaetnică şi cea pe vecinătăţi, dar trebuiemenţionat că o suprapunere comparabilă are

loc şi în funcţie de strada pe care locuiescmembrii vecinătăţii. Dar, cum în distribuţia peo aceeaşi stradă, gospodăriile de românialternează cu cele de ţigani, în interiorulvecinătăţilor există practic mixturi etnice pre-cum şi mixturi de adrese. Procesul care a dusla mixturile etnice pe o aceeaşi stradă a fostcel de cumpărare a fostelor case săseşti rela-tiv în egală măsură de către ţigani şi români.Prin cumpărarea unei foste case săseşti, adresalocalnicului este automat schimbată, dar înceea ce priveşte vecinătatea el poate opta întrevecinătatea fostei case şi vecinătatea noii saleadrese. Deci, putem afirma că vecinătăţilesunt predominate de o etnie, precum şi de ostradă, existând totuşi mobilitate întrevecinătăţi (atât etnică, cât şi stradală). Aceastădeschidere la noi membri şi dinamicavecinătăţilor surprinde destul de exact restruc-turarea comunităţii care are loc după plecareasaşilor şi vânzarea caselor acestora. Esteremarcabil că numai tinerii şi noii veniţi înlocalitate nu sunt membrii unei vecinătăţi,marea majoritate a localnicilor căsătoriţi fiindintegraţi în vreuna sau alta dintre acestea.

Reprezintă existenţa vecinătăţilor unindicator de capital social comunitar?

Pentru a putea răspunde la aceastăîntrebare trebuie să ne plasăm în Moşna pevremea când populaţia săsească era majori-tară. Satul avea trei spaţii clar demarcate pecriteriul etnic, care se suprapunea criteriuluieconomic. Una dintre funcţiile vecinătăţilorsăseşti era crearea unui câmp simbolic de pro-tecţie care să confere caracter intangibilcomunităţii, păstrând la distanţă românii şiţiganii. „Şi românii şi ţiganii erau pe vremeaaceea slugi la saşi”, deci nici nu se punea pro-blema posibilităţii integrării acestora în comu-nitate. În comunitate nu numai că nu se puteapătrunde, dar chiar şi atunci când un membrucu drepturi depline „ieşea” din aceasta princăsătorie, devenea automat exclus(ă). Deaceea, instituţia vecinătăţii indica prezenţacapitalului social comunitar numai dacăcomunitatea – comunitatea saşilor şi nicide-cum dacă comunitatea – satul. Cu altecuvinte, capitalul social al fostei comunităţisăseşti nu reprezenta o resursă de dezvoltare a

42Acestea reprezintă ocazii de socializare, oportunităţi de împăcare a cuplurilor în care există ten-siuni şi cadrul în care se alege noul tată de vecinătate. Pentru mulţi localnici rolul principal al vecinătăţiieste exprimat prin: „toată treaba e să avem bani, să ne putem distra”.

43Sunt şi elemente specifice fiecărei vecinătăţi. De exemplu, există o vecinătate în care pensionariisunt membri inactivi şi nu mai pot fi aleşi tată de vecinătate. Într-o altă vecinătate, de români, este tată devecinătate un sas, încă un fapt relevant pentru existenţa mixturilor etnice în interiorul vecinătăţilor din Moşna.

Sociologie Romănească, nr. I, anul 1999


întregului sat.Vecinătăţile care există în acest

moment în Moşna reproduc modelul săsesc,fără a determina „închidere socială”. Ele suntstructuri deschise, flexibile, care deja includatât mixturi etnice, cât şi mixturi spaţiale. Maimult, între ele există comunicare (o parte dinsărbători le petrec împreună, sau se invită unii

pe alţii la sărbătorile anuale, indiferent devecinătate). Noua comunitate săsească ce sereconstruieşte pe principiul reintegrăriifoştilor saşi excluşi şi acceptării ţiganilor sauromânilor este încă un factor facilitator al tol-eranţei. Toate acestea arată că actualmente înMoşna capitalul social comunitar generat devecinătăţi reprezintă o resursă de dezvoltare

Dezvoltare comunitară – Moşna între tradiţional şi modernCaseta 1. Tânăr român, de 27 de ani, proprietar de Opel şi cu frecvente vizite în Germania

Ce ar trebui să se schimbe în Moşna astfel încât tu să spui „Moşna s-a dezvoltat?În primul rând trebuie ca să existe locuri de muncă pentru oameni.Cine ar trebui să ridice această fabrică?Statul. Cine altcineva? Apoi, ar trebui să apară magazine, baruri, drumuri care să nu ne mai

strice maşinile, pomi, flori, trotuare aranjate.Cine ar trebui să realizeze toate acestea?Magazine şi baruri aşa ca în Germania, unii aşa ca mine. Drumurile să le facă primăria, că e

treaba ei. Pomii şi florile să fie făcute de primărie în colaborare cu oamenii şi ajutaţi de patronicare să plătească taxe mai mari şi nu simbolice cum plătesc acum. Aşa e în Germania.

Cine ar trebui să-i ajute pe cei săraci?Eu l-aş ajuta pe cel sărac, dacă aş fi primar, pentru că aşa vreau eu, aşa simt eu şi nu pentru

că ar fi obligaţia mea.

Caseta 2. Discuţie de grup cu agenţii Camerei Agricole de la Primărie

Ce ar trebui să se schimbe în Moşna astfel încât Dvs. să spuneţi „Moşna s-a dezvoltat?

După deliberare, am primit din partea grupului următoarea listăSă se formeze asociaţii familiale liber consimţite şi să se acorde credite bancare cu dobânzi

mici.Să se facă mici făbricuţe care să asigure prelucrarea materialelor prime: lapte, carne.Să se achiziţioneze sau doteze Primăria cu utilaje agricole pentru efectuarea lucrărilor la

timp.Să se achiziţioneze sau doteze Primăria cu tractor sau camion pentru transporturi.

de luat în seamă.Precizări1. La Primărie au existat: cal, căruţă,

porci. Nimic din toate acestea nu mai există,fapt care a fost amintit în multe interviuri,drept dovadă a lipsei de interes şi competenţăa actualei echipe de la Primărie.

2. Pe de altă parte, „de când a venitnoul vice, gospodarul satului, a fost amenajatparcul din centrul comunei, s-a renovat clădi-rea primăriei, care arăta ca vai de lume,...” afost argumentul cel mai frecvent adus desusţinătorii actualei echipe de la Primărie.

Soluţiile prezentate în prima casetăsunt reprezentative pentru localnicii care prindezvoltarea satului Moşna înţeleg transfor-

marea acestuia într-un orăşel „aşa cum este înGermania”. Agricultura, meşteşuguriletradiţionale sunt ca şi inexistente. Cea de-adoua casetă prezintă soluţiile de tip tradiţio-nal, propuse nu numai de specialiştii în agri-cultură, ci şi de toţi cei pentru care Moşna esteîn primul rând un sat a cărui viaţă socială seţese şi depinde de dezvoltarea agriculturii.Aspectul satului şi infrastructura nu mai suntdeloc prioritare, iar meşteşugurile tradiţionalesunt din nou inexistente.

Acestea sunt cele două tipuri domi-nante de soluţii de dezvoltare comunitară,oferite de către localnici. Dezvoltarea tu-rismului este considerată o soluţie pentru sat,dar, de cele mai multe ori, ea a fost menţio-nată doar asistat. Asupra faptului că locurile

Sociologia Românească, nr. I, anul 1999


de muncă sunt cea mai grava problemă lanivelul comunităţii există consens generalizat,dar asupra „făbricuţei” şi a actorului care să oridice părerile sunt extrem de diverse. O cen-trală telefonică digitală este absolut necesară,dar această soluţie este localizată mai ales lanivelul elitelor şi a celor cu rude, afaceri,relaţii în Germania sau aiurea.

În loc de coacluzii...încheierea întroduceriiMoşna nu este un studiu de caz

încheiat. În ceea ce ne priveşte, prezenta anal-iză a funcţionat ca generator de întrebărişi nude răspunsuri. Provocările au venit atât dinnevoia de structurare şi interpretare a datelorcât şi dinspre profesorul coordonator de doc-torat. Prin urmare, intenţionăm dezvoltareaprezentei analize, ceea ce presupuneapropierea de Moşna de zi cu zi. Pentru aceas-ta este nevoie, în primul rând, ca întoarcereaîn comunitate să aibă loc într-un context incare relaţia cercetător-comunitate să poată firedefinită ca una fără miză. În al doilea rând,cadrul metodologic trebuie completat cu noiindicatori şi metode de culegere a datelor (deexemplu, analiza documentelor care să releveistoria comunităţii, interviuri pe bază de ches-tionar care să ne permită estimări cantitative).Pentru moment, în loc de concluzii, nu putemdecăt să încheiem povestirea începută în intro-ducere despre „Moşna cu echipa BănciiMondiale”.

...La început, am stabilit agenda deinteracţiuni în comunitate printr-o selecţie câtse putea de riguroasă a reprezentanţilor dindiferite grupuri sociale definite de: vârstă,etnie, bunăstare, educaţie, sex, putere, aparte-nenţa politică, vecinătate, religie. Dar aşacum, odată ajuns în Moşna, scenariul presta-bilit pentru vizita Prinţului Charles a fostmodificat, aşa şi agenda cercetării noastre acăpătat culoare locală. Reţeaua de interacţiunilocale s-a extins numai până la un punct con-form planurilor noastre, după care, localniciiau început să solicite singuri discuţii cu noi,făcându-şi programare pe o listă actualizatăzilnic de către secretara primăriei. Numărul şidiversitatea participanţilor la interacţiune acrescut considerabil, ceea ce, în mod firesc, adus la luminarea întregii scene comunitare.

Ca în orice altă comunitate, în satulMoşna există conflicte, precum şi probleme,dar au devenit vizibile, odată cu acestea, şipersoanele capabile să te gestioneze. Existădevianţă. dar există şi acţiuni de controlcomunitar ale acesteia. Există sărăcie concen-trată la nivelul ţiganilor, există şomaj ridicat,există favoritisme, există disfuncţionalităţiinstituţionale, accesul tinerilor la putere nueste favorizat, pe scurt, în Moşna regăseştiproblemele structurale ale întregii societăţiromâneşti. Dar, în acelaşi timp, nu sunt con-flicte interetnice, există iniţiative individuale,capital uman şi capitul social



ANEXATabel A. 1. Structura şi dinamica populaţiei

Naţionalitatea Anul Moşna Nemşa Alma Vii ComunăPersoane gospodării Persoane gospodării Persoane gospodării Persoane gospodării

Români1989 785 211 137 57 104 31 1026 2991992 928 247 153 61 97 45 1178 3531998 908 276 228 63 146 51 1282 390

Germani1989 690 232 120 51 107 64 917 3471992 55 21 61 11 83 11 196 431998 52 16 7 5 2 2 61 23

Rromi1989 863 201 232 63 123 33 1218 2971992 895 264 298 78 152 47 1345 3891998 1037 280 304 96 222 79 1563 455

Maghiari1989 7 3 2 2 0 0 9 51992 16 3 6 2 3 2 25 71998 12 5 6 2 4 2 22 9

Total 1989 2345 647 491 173 334 128 3170 9481998 2009 577 545 166 374 134 2928 877

Sursa: Primăria comunei Moşna

Tabel A 2. Dinamica populaţiei – comuna MoşnaAnul Născuţi vii Decedaţi Spor natural Imigraţi Emigraţi Spor

migrator1990 43 18 25 28 377 3491993 45 38 7 43 28 151995 42 25 17 107 20 871996 34 29 5 53 34 19

Surse: CNS, Fişa localităţii

Tabel A. 3. Structura populaţiei după etnie – comuna Moşna, 1992Sursa datelor Români Germani Rromi Maghiari Total

Recensământul României – autoidentificare 1719 142 853 30 2744

Date locale – heteroidentificare 1178 196 1345 25 2744

Tabel A. 4. Creşterea populaţiei (1998 faţă de 1989)Moşna Nemşa Alma Vii Total – comuna Moşna

Români – 1998 116% 166% 140% 125%Ţigani – 1998 120% 131% 180% 128%

Notă: Pentru determinarea ritmului de creştere a populaţiei au fost utilizate datele din Tabelul A.1.



Tabel A.5. Structura populaţiei pe categorii de vârstă şi etnie – satul Moşna, 1998

Categoria de vârstă Români Germani Ţigani Maghiari Total0-6 ani 89 6 111 1 2077-14 ani 98 18 179 0 295

15-59 ani 610 21 667 8 130660 de ani şi peste 111 7 80 3 201

Total 908 52 1037 12 2009

Sursa: Primăria comunei Moşna

Tabel A.6. Dotare caselor – comuna Moşna, 1998.

Moşna Nemşa Alma Vii Total comunăCase dotate cu

-apă curentă 187 58 47 292-baie 187 43 37 267-WC 21 11 2 34

-racordare la reţeaua de gaz 528 140 0 668Case:

-fără curent electric 7 3 2 12-renovate 21 4 2 27

Surse: Primăria Comunei Moşna

Tabel A.7. Telecomunicaţii – comuna Moşna

Abonamente Moşna Nemşa Alma Vii Total comună-telefon (1998) 220 4 1 225-presă (1998) 40 12 9 61-TV (1998) 261 55 39 355-TV (1989) 324 77 51 452

Sursa: Oficiul PTTR Moşna

Tabel A.8.a. Copii înscrişi la grădiniţă – satul Moşna, 1998

Români Rromi TotalGrupa mare (6-7 ani) 14 19 33Grupa mijlocie (4-6 ani) 13 6 19Grupa mică (2-4 ani) 11 9 20Total 38 34 72

Sursa: Grădiniţa, sat Moşna

Sociologie Românescă, nr. I, anul 1999


Tabel A.8.b. Participarea şcolară – comuna Moşna, 1998

Moşna Nemşa Alma Vii ComunăNumăr procent Număr procent Număr procent Număr procent

Total 416 100,00% 79 100,00% 33 100,00% 528 100,00%Clase I-IV 172 41,35% 46 58,23% 33 100,00% 251 47,54%

Clase V-VIII 202 48,56% 33 41,77% 0 0,00% 235 47,51%Clase IX-X 42 10,10% 0 0,00% 0 0,00% 42 7,95%

Români 93 22,36% 11 13,92% 10 30,00% 114 21,59%Saşi 7 1,68% 0 0,00% 0 0,00% 7 1,33%

Ţigani 316 75,96% 68 86,08% 23 69,70% 407 77,08%

Sursa: Şcoala I-X, Moşna

Tabel A.9.a. Modul de folosinţă al pământului – comuna Moşna, 1998

Suprafaţaagricolă

gospodării străinaşi persoane ju-ridice (IAS)

AsociaţiaSaşilor

RezervăPrimărie

Total

Arabilă 906 81 434 127 0 1548Păşuni 38 0 922 0 58 960Fâneţe 828 15 22 7 0 865

Vii 10 0 143 0 7 153Livezi 1 0 66 0 0 67Total 1783 96 1714 138 65 3593

Păduri 139 21 1800 0 0 1960TOTAL 1922 117 3514 138 65 5553

Teren arabil-lucrat 866 71 102

-nelucrat 40 10 25

Sursa: Rgistrul Agricol, Camera Agricolă, comuna Moşna*Asociaţia agricolă a saşilor are 70 ha teren arabil dat în arendă, deci a lucrat efectiv numai 32 ha.

Tabel A.9.b. Gospodării fără pământ – comuna Moşna, 1998

Naţionalitate Moşna Nemşa Alma Vii ComunăRomâni 77 17 23 117Ţigani 98 10 14 122Maghiari 3 * * *Germani 6 * * *Total 184 * * *

Sursa: Camera Agricolă, comuna Moşna*Date neobţinute



Tabel A.9.c. Distribuţia gospodăriilor* pe sate şi pe etnie, după suprafaţa agricolă în proprietate (1998)

Suprafaţaagricolă

Total comună

Moşna Nemşa Alma ViiRomâni Ţigani Total Români Ţigani Total Români Ţigani Total

sub 0,5 ha 40 12 11 23 2 6 8 2 7 90,5-1 ha 90 28 37 65 4 10 14 5 6 111-3 ha 175 32 41 73 25 38 63 17 22 395-7 ha 60 39 5 44 14 0 14 2 0 27-10 ha 15 9 0 9 3 0 3 3 0 3Total 650 235 142 377 93 66 159 69 45 114

Sursa: Rcgistrul Agricol, Camera Agricolă, comuna Moşna*Datele furnizate de către Primărie diferă de cele rezultate din Registrul Agricol. După

datele Primăriei, în satul Moşna sunt 276 de gospodarii de romani, dar dacă adunămgospodăriile cu pământ cu cele fără pământ obţincm 312 gospodării de români. Diferenţele audouă determinări:

1.definiţii diferite ale gospodăriei – în datele Primăriei, gospodarie–„fum”–casă, iar îndatele de la Camera Agricolă, gospodărie=proprietar de teren agricol;

2. identificarea etniei este realizatâ de către persoane diferite.

Tabel A.9.d. Stocul de animale – satul Moşna, 1998

Nr. deanimale îngospodării

Nr. deanimale laIAS

Nr. de gospodării de ţiganicare au animale

Nr. de animale îngospodăriileţiganilor

Bovine 1300 329 64 193Ovine 2500 689 87 271Porcine 2243 121 122 390

Sursa: Camera Agricolă, comuna Moşna

Tabel A.9.e. Gospodării cu număr mare de animale – comuna Moşna, 1998

Satul Moşna Nemşa Alma ViiNumăr de gospodării animale gospodării animale gospodării animaleBovine 6 6-22 2 3-6 2 5-15Ovine 4 50-200 2 25-50 2 50-200Porcine 4 10-20 2 10-20 1 10-20


Tabel A.9.f. Distribuţia maşinilor agricole – satul Moşna, 1998Tipul Gospodării Asociaţia Saşilor fostul AGROMEC IASTractoare 11 6 5 4Pluguri 12 3 3 2Semănători 5 2 2 0Combine 1 1 2 0




Tabel A.10. Societăţi comerciale de mică industrie şi comerţ – comuna Moşna, 1998

Tipul de societate Moşna Nemşa Alma Vii Total comunăMagazine alimentare 7 2 1 10Baruri 5 2 1 8Prestări servicii* 10 1 1 12Asociaţii familiale** 6 1 1 8Asociaţii agricole 1 1 0 2

Sursa: Primăria comunei Moşna*Firmele prestatoare de servicii includ: brutărie (2), tâmplărie (2), pielărie (1), bombonerie

(1), sifonerie (2), transport şi desfacere de materiale de construcţie (1), rotărie (1), reparaţiiauto(1), tinichigerie auto(1)

**Asociaţiile familiale includ: tâmplărie (1), brutărie (1), construcţii (2), zidărie (1).prestare servicii, agricole (2)

Tabel A.11. Turism – satul Moşna, 1998

Moşna Nemşa Alma Vii Total comunăGospodării în care au fost cazaţi turişti 111 63 30 204Saşii care au locuit în Moşna înainte de1989 şi au vizitat Moşna în 1998

300 41 35 376

Turişti străini care au vizitat CetateaSăsească şi satul Moşna în 1998

292 31 27 350

Sursă: Liderul comunităţii săseşti şi Primăria comunei Moşna

Tabel A.12. Surse de venit – comuna Moşna, 1998

Moşna Nemşa Alma Vii ComunăPoulaţia de vârstă activă

Şomeri 257 41 35 351Gospodării cu şomeri 181 33 27 241Persoane casnice 283 59 37 379Persoane salariate 243 24 17 284Persoane care vând produseagricole

232 83 67 382

Familii care primescajutorsocial*

25 8 6 39

Tineri (18-25 de ani)Număr tineri 180 61 45 286Salariaţi 37 11 7 55Şomeri 97 21 15 133Casnici 46 29 23 98

Populaţie de 60 de ani şi pesteNumăr persoane 201 81 47 329Pensionari stat 257 47 29 333Pensionari CAP 150 38 24 212Persoane singure 33 11 9 53Sursa: Primăria comunei Moşna

*Distribuţia ajutorului social după tipul de familie este următoarea:familii cu 1 membru 4 familii cu 4 membrii 7familii cu 2 membrii 8 familii cu 5 membrii 5familii cu 3 membrii 11 familii cu 6 membrii 4*Doar 88 dintre cei care primesc pensie de stat au peste 60 de ani. Doar 98 dintre cei care au

pensie CAP au peste 60 de ani. Fără pensii sunt aproximativ 27 de persoane de peste 60 de ani.Aproximativ 7 persoane de peste 60 de ani şi peste sunt singure şi fără pensie:


studii de comunitateadatbank.transindex.ro/html/cim_dok420.doc · web viewmoşna nu este un...

Documents