A n » ! 11. Arad, Dumineca 28 Oetomvrie (10 Nov.) N-rul 238 ABONAMENTUL:

h an an . . 28"— Gor. A jumătate an 14-— , P« 8 Inni . . 7 - - , P« o Inna . . 2-40 ,

Pentru România şi străinătate :

fi an an. . 40'— franci T e l e f o n

(intra oraş şi interurban Nr. 750.

ROMÂNUL R E D A C Ţ I A

şi A D M I N I S T R A Ţ I A . Strada Zrlnyl N-rnl 1| a

INSERŢIUNILE ae primase la adminis

traţie. Mulţămite publice şi Loc deschis costa şirul 20 fii.

Manuscriptele nu se in-napoiază.

învăţăminte şi prevederi. Arad, 9 Noemvrie.

Ultimele declaraţii ale contelui Berchtoid asupra situaţiei în Balcani, declaraţii cari au acut darul de a enerva într'o măsură atât de mare cea mai mare parte a presei maghiare, conţine, pentru altă lume capabilă de o re-ilecţiune mai liniştita, destule lămuriri, şi par unele învăţăminte.

Iată unul din acestea: Reiese în chip évi-Ént din cele spuse de contele Berchtoid că punctul de vedere al s t a t u l i-q u o a fost susţinut de puteri, atâta vreme cât ele credeau ca Turcia va putea rezista jn chip victorios asaltului celor patru mici state balcanice; insă, lucrurile s'au schimbat acuma, şi dacă ele s'au schimbat, aceasta se dato-reşte numai şi numai isbânzilor repurtate de îndrăzneţii atacatori. In urma acestor isbânzi, na mai poate fi vorba de menţinerea punctului de vedere della început, principiul statului-duo trebuie părăsit, — puterile trebuie să caute o altă soluţiune, căci statele balcanice victorioase nu pot fi despoiate de roadele jertfelor lor eroice...

Învăţământul? — Foarte simplu şi foarte clar: Fără jertfe, nu se poate dobândi nimic; Ëfără dovezi vrednice, nimeni şi nimic nu te va putea scoate din vr'un statu-Quo oarecare. - Nu numai mântuirea învinşilor, dar şi a celor ce nu ştiu să lupte, este una şi singură: sin'aibă nădejde de nici o mântuire.

Lucrul acesta spune foarte mult tuturor apăsaţilor, tuturor nedreptăţiţilor din lumea aceasta.

Acuma, mai este ceva, ce n'a spus contele Berchtoid, dar au spus, au constat şi au dovedit alţii, şi desigur că în sinea lui nici ministrul de externe al imperiului austro-ungar nu poate fi de altă părere: — Cauza, deşi indirectă dar totuş hotărîtoare, a dezastrului suferit de Turci, este felul în care regimul cel nou al tinerilor turci a înţeles să trateze naţionalităţile din imperiu.

Dacă acel regim ar fi fost mai conciliant faţă de justele revendicări de viaţă ale acelor naţionalităţi, un motiv sau un pretext de ridicare de arme n'ar fi fost şi faimosul statirquo, cel puţin în ce priveşte suveranitatea asupra diferitelor provincii şi teritorii din Balcani ar fi rămas neatins.

Deci încă un învăţământ; Bineînţeles, învăţămintele de tot felul nu

mai întru atâta au interes, întru cât şi folosesc acelora cari ar putea să scoată dintr'însele hunele pilde de urmat... Altfel, cu timpul nu fac decât a dobândi întăriri noui, prin noui experienţe sau prin experienţe contrare şi prin păţanii ireparabile, spre oapacitarea altora, mai atenţi şi mai înţelegători.

Să trecem mai departe dela aceste învăţăminte, la oarecari prevederi pentru viitor.

Unul din oamenii de frunte ai Bulgariei de astăzi, preşedintele Sobraniei Danef, a publicat zilele trecute un articol în ziarul Bulgaria, în care spune:

,,Austro-Ungaria încearcă să întărite România contra Bulgariei. Noi avem încredere în guvernul român şi nu credem ca Român-nia să ne înşele speranţele. - România ar fi bucuros primită în alianţa balcanică, unde i s'a rezervat un loc, şi n'ar avea motiv să se teamă de buna credinţă a aliaţilor săi şi ast

fel cercurile vieneze ar întimpină în drumul lor o stânca de granit..."

Aceste nu sunt manifestări peste cari sa se treacă cu uşurinţă, — dimpotrivă sunt lucruri ce trebuie să dea adânc şi bine de gândit.

Ideea unei confederaţii balcanice, din care să facă parte şi România, nu este o idee nouă, dar până acum ea a trecut drept o idee nerealizabilă. Repetăm: p â n ă a c u m a . Toţi aceia interesaţi ca ea să nu se facă, au prezin-tat-o ca o aventura primejdioasă cel mult pentru aceia cari ar încerca-o, — şi câtă vreme nu existau în Balcani decât forţe dispreţuite, căci nu-şi făcuseră probele, această judecată părea şi perfect plauzibilă multora, în deosebi, probabil, României.

Dar iată că acum lucrurile se schimbă, şi dupa cum ele ataca principiul, ce părea până mai ieri atât de solid, al statului-quo, ne putem întreba de ce n'ar determina o altă părere şi o altă atitudine şi faţă de vechea şi stăruitoa-rea idee a confederaţiei balcanice?

Câtă vreme România vedea în vecinii săi din Balcani state şubrede, supuse şi la discreţia influinţei uneia sau alteia din marile puteri,

ce încredere ar fi putut ea să aibă în realizarea unei idei ca aceea?.. . Dar acuma, în-tărindu-se statele balcanice, şi rămânând cu adevărat legate şi solidare între dânsele -iată că poate se va putea întâmpla şi minunea aceasta! - ce mirare ar fi atunci, ca politica din afară a României să se orienteze şi ea spre confederaţia ce numai pe dânsa ar mai aştepta-o, ca să-şi atingă idealul?

Şi de aci încolo... România n'ar mai avea nimica de pierdut, ci totul numai de câştigat. Nu ar putea să existe pentru ea vr'o temere nici din

„Rănit în răsboaie..." - Cu prilejul centenarului dela naşterea lui Gr.

Alexandrescu. —

De Al. Ciunt.

Într'o seară de toamnă, când pâlpăia cel întâi foc, ne-am astrins cu toţii în jurul sobei; domnişoara dăscăliţă m'a luat lângă ea şi m'a întrebat, dacă îmi plac poeziile. Inii plăceau, iarăîndoială, deşi nu cunoşteam pe atunci decât doina: „Rândunică, mititică" şi „Frunzuliţă, ininzuliţă verde de stejar"...

Avea ochi verzui domnişoara şi o dulceaţă deosebită, in grai. lini mângăia buclele cu dra-?oste şi, cum nu ştiam ceti încă, se hotărî să mă înve;e ea cea dintâi poezie (celelalte două le învăţasem, după melodie.)

Îmi spuse apoi povestea duioasă a cânelui Azor, care a întovărăşit în luptă pe stăpânul «u, şi când acesta a căzut, cânele l'a petrecut până la groapă, a plâns, şi nu s'a mai îndepărtat de acolo două zile şi două nopţi, până a rămas Şi ei mort, lângă mormântul iubit.

0 singură nedumerire tulbura duioşia acelei poveşti.

- A plâns cânele, domnişoară? Doar cânii mi Plâng.

- Ba plâng şi ei, când sunt aşa de credincioşi, cum era Azor.

Şi îmi citează cu glasul ei dulce, în care se liesimţea muzicalitatea ritmului:

bi frtmtea paradei carnete porneşte Din ochii iui pică lacrimi pe pământ. Ca un -iubit frate el îl înso ţeş te Până la mormânt .

Nu mai încăpea nici o îndoială: cânele plânsese.

Şi pentru întâia oră am simţit, cum versul sonor, mă fură şi mă duce cu sine. ca o apă, cu molcume şi dulci clipociri de unde.

Mai târziu, când ştiam să cetesc, m'am întâlnit iarăş cu Alexandrescu şi versul lui curgător m'a răpit şi de astădată., ales în strălucitele versuri din „Ucigaşul fără voie".

încetul cu încetul m'am împrietenit tot mai mult cu el, cu fabulele şi .poeziile, apoi cu epistolele, satirele şi proza.

„Toporul şi pădurea" îmi plăcea mai mult pe vremea copilăriei. „Vedeţi - ne spunea dascălul, ridicând un deget în semn de ameninţare -pădurea n'ar fi fost răpusă niciodată de topor, dacă nu s'ar fi aflat vânzători chiar în sinul pădurii, cari s'au făcut coadă de topor... De aceea vânzătorii de neam şi de ţară sunt fiinţele cele mai urgisite din lume..."

Şi rămânea cu degetul ridicat, cu ochii fulgerători de .mânie.

Mai târziu mi-a plăcut mai mult „Boul şi viţelul". E cea mai reuşită fabulă a lui, pe care Lafontaine ar putea-o iscăli, cu satisfacţie. „Un

bou ca toti boii", ajutorat de soartă ajunge într'un post însemnat şi aici nu mai vrea să ştie .de rudele lui sărace. Când vine viţelul, — al doamnei vaci fiu — să-i ceară sprijinul, acesta îl află durmind: îl aşteaptă o vreme; unchiul trece însă pe lângă el, fără a-1 recunoaşte. Vine apoi a doua zi, des de dimineaţă şi aşteaptă iarăş în frig. Un lacheu îndrăzneşte să atragă a-ten ia bcerului asupra umilei rude, ce aştepta zadarnic. Ci boerul-bou îl dă afară, nevoind să ştie de rudele sale de pe vremuri.

A, câţi boi avem azi in posturi mari, cari se ruşinează de umila lor obârşie!

Câţi parveniţi, cari după ce au urcat câteva trepte ale măririi, nu-şi mai aduc aminte, de cei ce i-au ridicat, rămânând şi pentru mai departe, în umbră!

Aşa simt a p r o a p e toate fabulele lui Alexandrescu; ca şi acele ale lui Esop, Phaedru şi Lafontaine, ele pot fi cetite şi azi, cu aceeaş plăcere şi cu aceiaş efect • şi vor putea fi cetite cu fölös şi de generaţiile viitoare. Spiritul pătrunzător al talenteor mari ştie să disece sufletul o-menesc până în amănuntele, ce se ridică peste zilele lor şi trec la posteritate. Astfel se zugrăvesc tipurile eterne ale firei umane, sub condeiul maestru al scriitorilor mari.

Tovarăş de gânduri al generaţiei însufleţite, care a netezit drumul ce ducea la „fixarea limbei româneşti şi unitatea culturală a tuturor Roma-

t

Pag . 1 „ R O M Â N I ) L" Duminecă, 10 Noemvrie 1912.

partea Rusiei, — căci pentru ori cine cunoaşte istoria şi firea popoarelor, e evident că întărirea statelor balcanice nu le va apropia ci le va îndepărta tot mai mult şi definitiv de ideea rusă a „panslavismului". Mândre de acel f a r â d a s e din care va rezulta noua aşezare a acestor state, ele nu vor mai suferi cu nici un preţ influinţe domnitoare străine, fie şi f r ă ţ e ş t i, — după cum asemenea influinţe nu sufăr între ele nici alte state, alte popoare, de rasă sau origine comună.

Un singur lucru mai însemnăm aci şi a-cuma: Că dacă cei din Austria oar a vedea clar primejdia şi a se gândi la putinţa evitării ei , — atotstăpânitorii noştri de azi din Ungaria dimpotrivă: fac totul ca să împingă România spre noua orientare, de care noi credem că n'o mai separă decât o ultimă *~:~ă-turii care să facă să se reverse vasul, sau să se plece cumpăna.

Un delegat austriac despre Români. I a d i s cu ţ ia ce a u r m a t î n d e l e g a ţ i u n e a a u s t r i a c ă a s u p r a e x p o z e u l u i lui B e r c h t o l d , d e l e g a t u l s loven D r . K o r o z e c l u â n d c u v â n t u l , a spus u r m ă t o a r e l e : — C o n s t a t cu r e g r e t că e v e n i m e n t e l e d in C r o a ţ ia nu pot deş tep ta decât a n t i p a t i e la p o p o a r e l e s lave d in B a l c a n i f a ţ ă de m o n a r h i a a u s t r o - u n -g a r ă . Ţ i n să a c c e n t u e z î n a c e l a ş t i m p că o p r e s iunea la c a r i sunt supuşi R o m â n i i d in U n g a r i a d i n p a r t e a r e g i m u l u i d in B u d a p e s t a pot a v e a ca u r m a r e o î n s t r ă i n a r e a R o m â n i e i , cu a t â t m a i v â r t o s că în t i m p u l d in u r m ă R u s i a c a u t ă cu o deosebi tă in tens i ta te să o câşt ige de p a r t e a sa .

Consiliu de miniştri, i e r i la o r e l e 10 a. m . un consi l iu d e m i n i ş t r i a a v u t loc î n B u d a p e s t a sub p r e ş e d i n ţ i a m i n i s t r u l u i c o m u n d e e x t e r n e , conte le B e r c h t o l d . L a cons i l iu au p a r t i c i p a t to ţ i 3 m i n i ş t r i a i a f a c e r i l o r c o m u n e , a m b i i p r i m - a n i -n i ş t r i , m i n i s t r u l u n g a r de f inan ţe T e l e s z k y , m i n i s t r u l de c o m e r ţ B e ö t h y , m i n i s t r u l a u s t r i a c de f i n a n ţ e Z a l e s z k y , m i n i s t r u l a u s t r i a c de c o m e r ţ S c h u s t e r şi m i n i s t r u l că i lo r f e r a t e d in A u s t r i a F o r s t e r . In consi l iu s'a d iscu ta t ches t iunea t a -r i fe i că i lo r bosn iace . C o n f e r e n ţ a a d u r a t m a i m u l t de 3 o r e . S p e c i a l i ş t i i se v o r î n t r u n i î n c u r â n d la o nouă c o n s f ă t u i r e . C u p r i v i r e la c o n s t i t u i r e a no i lo r l in i i f e r a t e s'a s tab i l i t un a c o r d p e r f e c t . P r o i e c t u l se p o a t e c o n s i d e r a as t fe l ca t e r m i n a t şi nu r ă m â n e decât ca el să f i e v o t a t de c o r p u r i l e l e g i u i t o a r e d in S e r a i e v o , B u d a p e s t a şi V i e n a .

Din delegaţiuni. I e r i s 'a t e r m i n a t î n d e l e g a ţ iunea u n g a r ă d iscu ţ ia a s u p r a e x p o z e u l u i lu i B e r c h t o l d . D i s c u ţ i a , d u p ă c u m se şt ie , a u r m a t î n c o m i s i u n e a d e e x t e r n e . C o n t e l e T i s z a , cu t o a te că nu e ales î n a c e a s t ă comis iune s i cu t o a t e că şed in ţa d e ie r i a fost c o n f i d e n ţ i a l ă , a luat t o -tuş p a r t e la ş e d i n ţ ă , ceeace a î n d e m n a t pe d e l e g a t u l T . Z i c h y să i n t e r p e l e z e pe p r e ş e d i n t e l e d e l e g a ţ i u n e i , A . B e r z e v i c z y , p e n t r u acest l u c r u . R ă s p u n s u l lu i B e r z e v i c z y c u l m i n e a z ă î n d e c l a r a ţ i a că p r e ş e d i n t e l u i c a m e r e i î i e p e r m i s o r i c e , — f i reş te nu a t â t p e n t r u c â e p r e ş e d i n t e a l c a m e r e i , ci m a i v â r t o s f i i n d c ă d i n î n t â m p l a r e a c e l p r e ş e d i n t e e t o c m a i conte le Ş t e f a n T i s z a . •— I n c o m i s i u n e a de e x t e r n e a d e l e g a ţ i u n e i a u s t r i a c e s'a v o t a t b u g e t u l m i n i s t e r u l u i d e e x t e r n e , d u p ă ce a u v o r b i t m a i m u l ţ i d e l e g a ţ i , î n t r e a l ţ i i şi do i ru ten i c a r i s 'au p lâns î m p o t r i v a p e r s e c u ţ i i l o r po lone . — C o m i s i u n e a de f i n a n ţ e a d e l e g a ţ i u n e i u n g a r e de a s e m e n e a a ţ inut ier i ş e d i n ţ ă . S ' a v o r bit m u l t de s t a r e a î n v ă ţ ă t o r i m e i , a celei de s ta t f i reş te f i i n d c ă de a n o a s t r ă nu p r e a a u t i m p să -ş i b a t ă c a p u l , şi m i n i s t r u l de c u l t e a pus în v e d e r e m a i m u l t e î m b u n ă t ă ţ i r i .

Cont rapa r l amen t? Alăturea de par lamontu l -scandal ori ua i iamentu l - rus i i io , care s'a ştiut i lus t ra în a tâ tea rânduri în faţa Europei , mai avem azi un par lament în Budapes ta , un parlament-fi l ială ori eont rapar lament , cum 1-a botezat opoziţia maghiara , faimoasa coaliţie de odinioară. Dacă glasul lui Poiiicaré, Sasisonow, Berch told ori al lui San Giuliano ave azi a tâ ta g reu ta t e şi e d u s de firul telegrafic pe în t reg rotogolul pământulu i , de ce să nu asculte lumea şi bari tonul frumos al unui Apponyi! Intre membri i opoziţiei maghia re el e doar cel mai umblat, el cunoaşte mai multe limbi, a re cele mai bune legături diplomatice şi e numai na tura l , idacà „na ţ iunea" îl proclamă pe bărbatul care în t runeş te cali tăţi le înşi ra te mai sus, ca cel mai mare diplomat al său, pe lângă care un Poiiicaré e umbră numai .

Şi s a u întruni t marii bărbaţ i ai „na ţ iune i " şi a le -gându-şi ca preşedin te pe Kossuth-fiul , cel care şi azi încă se nu t reş te tot cu rămăş i ţe le gloriei lui Kossu th -tatăl — det rona tu lu i de îmipăraţi, şi rugând pe cel mai înţe lept dintre cei de faţă să ia asupra-işi g r eaua sarcină de referent a l : cliestiuuei — balcanice, după m a tură chibzuială şi dupăce mai intfti au cumpănit bine forţele d e oare disfwne opoziţia şi aoelea de cari d is pun — mari le puteri, au votat cu unanimita te u rmătoarea moţ iune, p rezenta tă de „cân tă re ţu l na ţ iune i " :

Opozi ţ ia ungară nu doreş te să împiedece ( ? ! ) popoare le balcanice in tendinţe le lor spre l iber ta te .

P ro t e s t ează cu toată energ ia împotr iva intent iuni lor de a a t r age monarhia într 'o conf lagra t iune de a rme din pricina aspiraţ i i lor ter i toriale ale României .

Vai ţ ie, d ip lomaţ ie europeană, cum te vei descurca acum din nouile complicaţiuni în cari te aruncă marele diplomat al nobilei naţiuni magh ia r e !

Legea românească — legea ungurească

— Articol primit delà o distinsă personatai a bis. noastre gr. cat. —

Oraşu l Dobri ţ iu a luat hotáríre di finitivă în chest iunea reşedinţei îioueii piscopii : adunarea generală la pro»« ue rea preotului ref. Jánosi Zoltán, i luat delà ord inea zilei proiectul priii tor la această cauză şi cu, aceasta Di bri ţ inul a rupt firul tratativelor.,. Si r eg re t ăm această întorsătură a lucruri-lor, pent rucâ în u rma ei pierde misii nea naţ ională a nouei episcopii catolkî"

„Alkotmány" ur. 257.

Ziua de 30 Octomvrie 1912 este un da important în analele episcopiei maghiare, cart atâta venin a introdus şi se vede, va mai in troduce în viaţa noastră românească, Ii ziua aceasta a hotărât congregaţia oraşulu: Dobriţin, această capitală culturală specifii ungurească, cum că nu reflectează la episco pia ungurească, adecă nu ţine ca acelei episcopii să fie în Dobrifin.

Hotărârea aceasta, cum se va vedea de o importanţă care iese din cadrele lui Dobriţin, aceasta „Romă a calvinismái maghiar", şi în dosul ei se ascund conflicteie idei mari, cari ne ating foarte de aproapeI pe noi. Tocmai de aceea e de mirat, că faptul acesta a scăpat din atenţiunea presei noastre.

In străduinţa de a-şi asigura gloria r$ dinţei nouei episcopii maghiare s'au luptat trei onaşe: Hajdudorogul, Nyíregyháza şi Do-briţinul.

Hajdudorog-ul, pe titlul „istoric" de ai iniţiat mişcarea pentru liturghia maghiară din care a ieşit hibridul făt: Episcopia fît-co-maghiară.

Nyíregyháza, pe titlul, că e capitala di judeţ (comit. Szabolcs), pe când Majdudoroj nici nu e oraş, ci numai „mare — comună"cs vre-o 6 — 7 mii locuitori.

In fine Dobriţinul, pe titlul de mareoraj,

n i l o r " — c u m spune C o ş b u c * ) în p r e f a ţ a v o l u m u l u i „ S c r i e r i î n v e r s u r i şi p r o z ă " , A l e x a n d r e s c u ş i -a s p u n c u v â n t u l de c â t e o r i c e r e a t r e bu in ţa , f ă r ă să - i pese d e u r m ă r i l e i n e v i t a b i l e . A s ta t î n t e m n i ţ ă c â t e v a luni p e n t r u f a b u l a „ L e b ă d a şi pui i c o r b u l u i " , da r s u p o r t a în l in iş te z ă v o r u l şi z ă b r e l e l e , căc i în aceeaş v r e m e e r a deţ inut şi N i c u B ă l c e s c u şi B o l i a c şi a l ţ i t o v a răşi de i d e i .

* A b i a t â r z i u , c â n d p r o c o n s u l u l t l a l c i n s k i a p lecat d i n B u c u r e ş t i , a isbucni t î n t r ' u n r îs s a r cas t ic , s t i g m a t i z â n d u - 1 pe acest A r g u s în n e u i ta te le v e r s u r i :

Adio! lung adio şi fără r evedere Departe , mul t d e p a r t e te du din ţara mea! Pust iu l Siberiei te -aş teaptă cu plăcere, Pămân tu l să te 'nghiţă — şi dracul să te ia!

A d o v e d i t în t o a t ă v i a ţ a Iu i , că credea în scr isul Iui şi că e g a t a să î n d u r e şi g o a n e p e n t ru c o n v i n g e r i l e ce-1 f r ă m â n t a u .

M o d e s t c u m a fost şi d e m o c r a t , în sensul cel m a i nobi l a l c u v â n t u l u i , s o a r t a i -a î n g ă d u i t t o -tuş să u r c e t r e p t e l e m ă r i r i i l u m e ş t i p â n ă sus — la fo to l iu l de m i n i s t r u a l cu l te lor .

Ş i a v e n i t d e o d a t ă un t r ă z n e t d in senin şi p o e t u l , c a r e a r f i p u t u t să f ie t o v a r ă ş u l de m u n că şi de g e n i u a l lu i E m i n e s c u , a fost l o v i t de o b o a l ă g r o z a v ă , c a r e i-a s m u l s p e n t r u t o t d e a u n a

*) Grigorie Alexandrescu : Scrieri ză, Bucureşt i 1902.

in versuri şi p ro-

conde iu l d i n m â n ă , lăsându -1 s ă v e g e t e z e î n c ă totuş a p r o a p e un sfer t d e v e a c .

A m u r i t a p r o a p e necunoscut şi a fost î n m o r m â n t a t f ă r ă s t e a g u r i , f ă r ă s u r l e şi tobe , c u m ne s p u n e I o n Q h i c a . T r e c e a a c u m î n P a n t h e o -nu l — s ă r a c şi aces ta — al l i t e r e l o r r o m â n e , cu m â n g â i e r e a s u p r e m ă a p r o p r i i l o r lui v e r s u r i :

Mulţi oameni mari şi buni Lumii folositori, au t recut de nebuni ; Au fost perzecuta ţ i In v reme ce-au t răi t Şi foarte lăudaţi După ce-au muri t .

A c e l a ş I o n Q h i c a ne s p u n e : „ V i a ţ a lui a fost o v i a t ă d e lup tă şi de m a r t i r : a l u p t a t p e f a ţ ă , cu c u r a j , ia l u m i n a m a r e p e n t r u l i b e r t a t e î n c o n t r a d e s p o t i s m u l u i , p e n t r u d r e p t a t e î n c o n t r a a -b u z u l u i , şi n ă p ă s t u i r i i , p ă s t r î n d t o t d e a u n a c ă l d u r a şi d e v o t a m e n t u l t i n e r e ţ i i . A l u p t a t f ă r ă a l t ă a m b i ţ i u n e , decâ t aceea d e a fi fo los i to r tare i s a l e . C o n d e i u l său o r i g i n a l , p l in de sp i r i t şi d e g r a ţ i e nu s'a i n s p i r a t decâ t d e p u l z a ţ i u n i l e m a r i şi p a t r i o t i c e a le su f le tu lu i s ă u " .

A z i A l e x a n d r e s c u e tot aşa d e c e t i t , p o a t e , ca pe v r e m u r i .

P o e z i i l e lu i d e d r a g o s t e ş i - a u p i e r d u t d i n p a r f u m u l de o d a t ă ; a z i nu m a i a u z i c â n t â n d u - s e decât a r a r e , v e r s u r i l e :

Nu, a ta moarte nu-mi foloseşte Nu, astă jer t fă eu n 'am dor i t ;

Dă-mi numai pacea, •oare-mi lipseşte Pacea adâncă , ce mi-ai răpit .

sau : Te iubesc astăzi ea ma i nainte Ca în minutul cel încânta t , Când eu de pieptu- ţ i t iner, fierbinte. Tremurând, fruntea mi-am rezimat.

S ' au scr is a l t e v e r s u r i d e dragoste de î n c o a c e , v e r s u r i t u r n a t e î n bronz , sculptate m a r m o r ă , sub d a l t a m ă i a s t r ă a lui Emiim I n g ă i m ă r i l e î n a i n t a ş i l o r , c a r i cântau primăvai iub i r i i , sau t â n g u i r i l e p ă s t o r u l u i întristat en de a c u m n u m a i o u ş o a r ă încreţ i re a d e l à suprafaţă, în a l ă t u r e a cu furtuna ce seri co l ia d i n adâncuri necunoscute .

P a r f u m u l d in v e r s u r i l e erotice ale taiAlt-x a n d r e s c u se p i e r d e tot m a i mult şi puţinii m a i şt iu a z i pe d in a f a r ă . Pent ru posteribte r ă m â n a b i a c â t e v a ş i r e :

Din cupa desfătări i amărăciunea naşte, Din ochi frumoşi d u r e r e a îşi ia al ei izvor; O s ingură pr ivire v ia ţa veştejeşte

Cu lanţur i de amor.

V a rămânea î n s ă d u i o ş i a patriotică a cehe ce s'a t â n g u i t pe ru ine le T â r g o v i ş t e i ; putereaa c a r e a e v o c a t u m b r a lui M i r c e a la Cozia: ele-v a r e a s u f l e t e a s c ă d i n „Rugăc iune" ; refeiit p r o f u n d e d i n „ A n u l 1 8 4 0 " ; i ronia şi amărăciunea v e r s u r i l o r s a t i r i c e .

Ş i v o r r ă m â n e a pentru totdeauna tipurile z u g r ă v i t e , î n fabu le , cu a tâ ta putere creatoare

Duminecă, 10 Noemvrie 1912. „ R O M A N U L" Pag. a. mare c a p i t a l ă c u l t u r a l ă , o a r e a z i m â n e v a avea a t r e i a u n i v e r s i t a t e d i n t a r ă .

T i t l u l i s t o r i c e s t e n e g r e ş i t m a r e , m a i a l e s înaintea u n u i p o p o r m â n d r u d e i s t o r i a sa şi mândru de f a p t e l e s t r ă m o ş i l o r s ă i , c u m s u n t M a g h i a r i i .

D a r , se v e d e , c ă c e i c e a u î n f i i n ţ a t e p i s c o pia m a g h i a r ă ş i -ş i d a u b i n e s e a m ă d e a d e v ă ratul ei s c o p , a j u n ş i a c u m î n ş e a , n u se m a i mul ţămesc c u t r i u m f u l u n e i l u p t e s t ă r u i t o a r e , de o j u m ă t a t e d e v e a c , n i c i n u se î n d e s t u l e s c cu î n c u n u n a r e a c e l u i b i n e m e r i t a t p e n t r u t r e cut, ci u r m ă r e s c m a i a l e s ţinta viitorului, scopul p e n t r u c a r e m a i a l e s s ' a î n f i i n ţ a t a -ceasta n o u ă i n s t i t u ţ i e ia< s t a t u l u i m a g h i a r . I a r acesta es te s u p r e m u l s c o p n a ţ i o n a l : maghiarizarea.

In v e d e r e a a c e s t u i s c o p s ' a î n v o i t şi m i n i strul să s c h i m b e l o c u l d e r e ş e d i n ţ ă , f i x a t dej ia prin b u l a d e î n t e m e i e r e , şi s ' a d e s c h i s l u p t a d e r iva l i ta te a o r a ş e l o r , c a r i c o n c u r a u p e n t r u reşedinţa n o u e i e p i s c o p i i . D o b r i ţ i n u l a f ă c u t la 'acest c o n c u r s u r m ă t o r u l o f e r t :

6 4 0 0 d e s t â n g e n i c a d r a ţ i , l o c p e n t r u r e şedinţă şi d e p e n d e n ţ e l e e i ;

2 m i l i o a n e c ă r ă m i z i p e n t r u z i d i r e ; 2 5 0 . 0 0 0 c o r o a n e , b a n i g a t a . Se p ă r e a d e c i c a s i g u r , c ă D o b r i ţ i n u l v a şi

eşi b i r u i t o r î n l u p t a p e n t r u e p i s c o p i e . C u a c e s t o f e r t 'al D o b r i ţ i n u l u i , i n i ţ i a t o r i i

episcopiei m a g h i a r e , î n f r u n t e c u c u n o s c u t u l Szabó J e n ő v e d e a u r e p a r a t ă p a g u b a , c e l i - o făcuse p â n ă a i c i u n f r u n t a ş tal D o b r i ţ i n u l u i : Episcopul r e f o r m a t Balthazdr Dezső.

N u se v a f i u i t a t d o a r , c ă l a î n c e p u t t o c mai r e f o r m a ţ i i c a l v i n i a u fos t ce i m a i e n t u -siasmaţi d e i d e a e p i s c o p i e i m a g h i a r e . S e ş t i e doar, c ă î n f a v o r u l ei a c e ş t i z e l o ş i p a t r i o ţ i calvini a u t r i m i s şi P a p e i t e l e g r a m e .

Şi t o c m a i B a l t h a z á r , „ p i s p e k u l " c a l v i n delà D o b r i ţ i n a fos t ş e f u l a c e s t e i m a n i f e s t a ţ i i patr iot ice a C a l v i n i l o r .

D e a c e e a z i c e S z a b ó J e n ő î n , , B u d . H i r -lap" ( 3 1 O c t . a . c ) :

„ N e - a r fi c ă z u t f o a r t e b ine , d a c ă t o c m a i Roma calvinistă e r a a p l e c a t ă să f ie î n d r e p tat g r e ş a l a , că un bărbat reformat, deş i , s i gur, cu b u n ă v o i n ţ ă , aşa d e m u l t a s t r i c a t cauzei n o a s t r e , că s'a amestecat în ea, şi

vulpoiul p r e d i c a t o r , m ă g a r u l r ă s f ă ţ a t , t o p o r u l şi pădurea, câne le ş i c ă ţ e l u l , lupu l m o r a l i s t , şi — mai presus de t o a t e — b o u l şi v i ţ e l u l .

Vor r ă m â n e a — şi v o r g r ă i în p i lde şi g e n e raţiilor v i i t o a r e d e s p r e f a l s i t a t e a , t i c ă l o ş i a , f a n faronada şi p r o s t i a u m a n ă ; e t e r n a , i r e m e d i a b i l a prostie u m a n ă ! . . .

Şi vo r r ă m â n e a ş i re le , ce l e -a scr is la 1847 , I prefaţa o p e r e l o r sa le , — ca n n m e m e n t o p e n tru toti ace ia c a r i p r i n d conde iu l î n m â n ă şi s i m ţesc pe f r u n t e a lor s ă r u t u l m u z e l o r — : „poezia, pe lângă n e a p ă r a t a c o n d i ţ i e d e a p l ă c e a , c o n d i ţie a ex istenţe i sa le , este d a t o a r e să e x p r i m e trebuinţele s o c i e t ă ţ i i , şi să deş tep te s i m ţ ă m i n t e frumoase şi nob i le , cari înaltă sufletul prin idei morale şi divine, p â n ă în v i i t o r u l n e m ă r g i n i t şi in anii e t e r n i " .

Informaţiuni literare.

Două actriţe. 1. L u c i a S t ü r z a , Actorul şi arta drama

tică. B u c u r e ş t i , 1912. P r e ţ u l 2 l e i .

2. M ă r i o a r a V o i c u l e s c u , In primăvara vieţii. B u c u r e ş t i , 1912. P r e ţ u l d o i l e i .

1. Dna L u c i a S t u r z a - B u l a n d r a a j u c a t pe Amlronuica lui R a c i n e ; şi un cr i t i c a l „ R a m p e i " a voit să ne c o n v i n g ă că a j u c a t - o p e n t r u a ne

a c e a s t ă c a u z ă , a m a g h i a r i m e i î n t r e g i , a p r i v i t - o e x c l u s i v d in p u n c t u l de v e d e r e a l H a j -d u d o r o g - u l u i " .

A c e l , , b ă r b a t r e f o r m a t " a fos t t o c m a i B a l t h a z á r ; e l a ţ i n u t s ă s p r i j i n e a s c ă c u d i n a d i n s u l p r o p u n e r e a c o m i t a t u l u i H a j d ú , d e a se laşeza e p i s c o p i a î n H a i d u d o r o g . E r a i n t e r e s a n t ă a c e a s t ă p r o p u n e r e . I n e a se z i c e a :

„ M a g h i a r i m e a c u r a t ă d i n acest c o m i t a t v a î m p l i n i o misiune naţională î n t r u c r e ş t e r e a m o r a l ă şi patriotică a g r e c o - c a t o l i c i l o r de l i m b ă nemaghiară.

„ I n s e m i n a r u l ce se v a z i d i a ic i se vor creşte p r e o ţ i i , c a r i î m p r ă ş t i i n d u - s e în d ie c e z ă cu focu l s a c r u a l iub i re i d e patrie maghiară v o r p r o p o v ă d u i c u v â n t u l lui B z e u c r e d i n c i o ş i l o r nemaghiari, f ap t a l c ă r u i e -fect f a v o r a b i l p e n t r u „întărirea noastră" nu v a l i p s i " .

L a a c e a s t ă p r o p u n e r e ş i - a r i d i c a t g l a s u l s ă u e p i s c o p e s c şi c a l v i n u l B a l t h a z á r a c c e n t u â n d î n t r e a l t e l e :

„ A s t ă z i nu e n u m a i in te resu l g r e c o - c a t o l ic i lor m a g h i a r i , ci in te resu l naţiunei maghiare întregi, ca episcopia g r . c a t . m a g h i a r a p r o i e c t a t ă să se r e a l i z e z e câ t m a i c u r î n d , — cu r e ş e d i n ţ a î n H a j d u d o r o g ! "

„ A c e s t e un absolut interes de stat maghiar".

„ P e n t r u că gr. catolicimea maghiară n u m a i as t fe l se -poate d e s v o l t a " e tc .

, , S ă se r e a l i z e c u r â n d " — d a r , , c u r e ş e d i n ţ a î n H a j d u d o r o g " ! — z i c e a v l ă d i c a c a l -v i n e s c . Ş i t o t el es te a c e l a , c a r e î n D o b r i ţ i n d e s f ă ş u r ă c e a m a i v i e a g i t a ţ i e , c a să n u se o f e r e a s c ă n i m i c p e n t r u r e ş e d i n ţ a n o u e i e p i s c o p i i . A g i t a ţ i a a şi r e u ş i t . O r a ş u l a a b s t a t d e l à o r i c e o f e r t , şi a d e c l a r a t , c ă n u m a i r e f l e c t e a z ă l a c i n s t e a d e a o c r o t i l a s î n u l s ă u e p i s c o p i a g r . c a t . m a g h i a r ă .

C u m se î m p a c ă a c e a s t a a t i t u d i n e ? S ă s a l u ţ i i d e a , să o d e c l a r i d e u n m a r e şi absolut interes de stat maghiar, şi l a a d e c ă să n u v r e a i s ă - i d a i l o c î n D o b r i ţ i n u l t ă u ? C e v a să z i c ă e n i g m a a s t a , c a r e s e a m ă n ă a ş a d e m u l t c u a t i t u d i n e a e p i s c o p i l o r n o ş t r i g r . - c a t o l i c i , c a r i a u s a l u t a t m a i î n t â i u c u b u c u r i e n o u a , e p i s c o p i e , a p o i s ' a u a p u c a t d e l u p t ă c o n t r a e i?

E a a r e u n m a r e şi a d â n c î n ţ e l e s .

„ e p a t a " î n t r ' u n ro l „ g r a s " ; că d n a D e m e t r i a d a r f i „ m a i c u r î n d o A n d r o m a c ă c o n v e n a b i l ă " ; în s f â r ş i t că d n a L . S t n B . „ n ' a r e c a l i t ă ţ i p e n t r u t e a t r u l c las ic" . N i c i u n a d i n aces te t r e i p ă r e r i n u - m i p a r e x a c t e ; a d o u a m a i p u ţ i n d e c â t a t r e i a şi î n t â i a m a i pu ţ in d e c â t a d o u a . A n d r o m a c ă mi este un rol „ g r a s " , d e o a r e c e a f a r ă de câ te o scenă î n a c t u l I şi I V , ea nu m a i o c u p ă decâ t c inc i scene d i n a c t u l I I I ; d n a D e m e t r i a d , cu r ă c e a l a e i , n 'ar fi găs i t n i c i o d a t ă a c c e n t e l e to tuş găs i te d e d n a s t u r z a , pe c a r e nu î n ţ e l e g de ce n ' a m c r e d e - o v r e d n i c ă să f ie , ca A n d r o m a c ă , o m a m ă n e n o r o c i t ă şi o soţ ie î n c ă î n d u r e r a t ă de p i e r d e r e a so ţu lu i .

D e r e g r e t a t este că nu v o m m a i v e d e a pe A n d r o m a c ă şi că piesele d ispar î n d a t ă ce p u b l i cul nu b a t e b ine 'n - a t m e şi nu ummle c a s s a ; de r e g r e t a t este că ast fe l d ispar p r i l e j u r i l e ca ac tor i i să r e v i e cu r e z u l t a t e l e nouă a le m e d i t a ţ i e i lor s t â r n i t e de c r i t i c ă şi să ni se î n f ă ţ i ş e z e cu tot ce po t da .

I n c i d e n t u l aces ta m i - a adus a m i n t e că t o c m a i d n a L. S t . - B . este o a c t r i ţ ă c a r e şt ie crea şi că e â c r e a z ă c u c o n ş t i e n t ă , dându- !ş i s e a m ă d e toate a m ă n u n t e l e . C u ast fe l de a c t o r i se p o a t e î n c e r c a or i ce şi d iscu ta t o t d e a u n a .

D n a L . S t . - B . a a v u t — p e n t r u cei ce a r vo i n u m a i s'o j u d e c e — p r e c a u ţ i u n e a şi — p e n t r u cei ce v o r n u m a i să î n ţ e l e a g ă — b u n ă t a t e a d e a-s p u b l i c a î n t r ' o c a r t e p r inc ip i i l e a r t e i sa le , c a r e m e r i t ă să f i e cunoscu te şi „pes te m u n ţ i " .

A r t a dne i L . S t . - B . se î n t e m e i a z ă pe u r m ă t o a r e l e p r i n c i p i i :

C a l v i n i i se ţ i n , c ă ei s u n t r e l i g i u n e a n a ţ i o n a l ă a M a g h i a r i l o r ; e i s u n t „magyar vallás" — l e g e a u n g u r e a s c ă . A s t a e o p i n i a a -p r o a p e g e n e r a l ă a m a g h i a r i m e i . Ş i a s t a e cc s u p ă r ă m a i m u l t p e c a t o l i c i . D e a c e e a n i z u i n -ţ a c o n t i n u ă a c a t o l i c i l o r a fos t d e a d e s m i n ţ i a c e s t l u c r u şi a d o v e d i , c ă l a d e v ă r a t r e l i g i u n e a m a g h i a r ă es te — catolicismul maghiar! A s t a a fos t t e n d i n ţ a t u t u r o r c a t o l i c i l o r u n g u r i , d e l à c a r d i n a l u l P e t r u P á z m á n y — p â n ă l a c o n t e l e M a j l á t h , s a u p â n ă l a b ă t r â n u l p r i m a t e V a s z a r y , c a r e s 'a f ă c u t c e l e b r u c u d e c l a r a ţ i a sa c u n o s c u t ă :

„ N u - m i t e m b iser ica c a t o l i c ă , p e n t r u că a c e e a a r e a s i g u r a t ă d e l à H r i s t o s p e r p e t u i t a t e a e i ; c i - m i t e m m e g h i a r i m e a , c a r e nu a r e a c e a s t a g a r a n t i e a e t e r n i t ă ţ i i " .

I n r i v a l i t a t e a a c e a s t a , d e a d o v e d i , c a r e e s t e m a i m a g h i a r se p e t r e c e t o a t ă l u p t a catolicismului şi calvinismului d i n U n g a r i a ; r i v a l i t a t e , d i n c a r e c a u z a m a g h i a r i s m u l u i p r o f i t ă , şi n o i p ă g u b i m .

D o a r p e u r m a a c e s t e i r i v a l i t ă ţ i a m a j u n s , deş i c a t o l i c i i , p e c a r i , u n e o r i i - a m s o c o t i t m a i j u s t i şi m a i e c h i t a b i l i , s ' a u f ă c u t a ş a de ş o v i n i ş t i , î n c â t î n t r e c d e c e l e m a i m u l t e o r i p e ş o v i n i ş t i i c a l v i n i .

D a c ă dec i ca lv in i i au s a l u t a t noua ep iscop i e , şi a u m a n i f e s t a t la î n c e p u t p e n t r u e a , m a i m u l t c h i a r d e c â t c a t o l i c i i l a t i n i , e s t e p e n t r u c ă a u r e c u n o s c u t c a r a c t e r u l e i maghiarizător. k r d a c ă a c u m s ' a u m a i r ă c i t , — b a u n i i h o t ă r â t ş i - a u s c h i m b a t p ă r e r e a a s u p r a ei -— a s t a es te p e n t r u c ă a u r e c u n o s c u t î n n o u a f o r m ă d e l e g e u n g u r e a s c ă u n rival primejdios, d e c a r e a u t e m e i u ia se t e m e .

D e f a p t î n c o n g r e g a ţ i a o r a ş u l u i D o b r i ţ i n s ' a c o n s t a t a t , c ă u n i i d i n t r e ce i c e a u i s c ă l i t p r o p u n e r e a d e a se f a c e o f e r t u l 'aşa d e d a r n i c p e n t r u r e ş e d i n ţ a e p i s c o p i e i m a g h i a r e , î n u r m ă s ' a u d e c l a r a t contra e p i s c o p i e i , i a r a l ţ i i a u î n c e p u t să o a t a c e c u i n v e c t i v e g r a v e . D e p i l d ă c o n t e l e Degenfeld, r e f l e c t â n d o r a t o r i l o r , c a r i s u s ţ i n e a u , c ă d i n p u n c t d e v e d e r e a l m a g h i a r i m e i a r f i d e d o r i t e p i s c o p i a î n D o b r i ţ i n , a s t r i g a t , c ă d e „interes naţional" n i c i v o r b ă n u p o a t e f i şi , , c o n s t a t ă " c ă s i t u a ţ i a g r e c o - c a t o l i c i l o r m a g h i a r i e s t e înjositoa-

Fond' i i l a r t e i a c t o r i c e ş t i es te i m i t a ţ i a , cop ia . S u n t t a l e n t e c a r i i m i t e a z ă d e s ă v â r ş i t p r i n s i m p l ă i n t u i ţ i e ; c o p i i l e lor de pe n a t u r ă sunt r e v e l a ţ i u -n i le une i p u t e r i d e i n v i d i a t . D a r nu o r i ce a c t o r este şi un gen iu i m i t a t i v , d a c ă p o a t e f i v o r b a de „ g e n i u " i n i m i t a ţ i e . A c t o r u l p o a t e f i m a r e şi p r i n o b s e r v a ţ i u n e a v o i t ă , c a r e const i tue o m u n că de a d u n a r e , de a l e g e r e , de c o n c e n t r a r e a o b s e r v ă r i l o r , de c o n t o p i r e a lor î n t r ' u n „tip idecd". M u n c i t o r u l i n t e r p r e t e a z ă m e r e u o b s e r v ă r i l e şi as t fe l r e z u l t a t u l lo r , t ipu l i d e a l , se a l c ă t u i e ş t e şi p e un f o n d d e i n t e r p r e t a r e , n u n u m a i de copie . G e n i u l a c t o r i c e s c nu a r e a t â t a n e v o i e de c o m p a r a ţ i e şi c u g e t a r e ; el o b ţ i n e t ipul m a i r e p e d e d e c â t m u n c i t o r u l , d a r cine a r î n d r ă z n i să-1 î n j o s e a s c ă pe a c e s t a , f i i n d c ă l u c r e a z ă a l t f e l? M a j o r i t a t e a e n o r m ă a a c t o r i l o r fac p a r t e d in c lasa a d o u a , nu d i n a gen i i lo r .

Ş i p e n t r u uni i şi p e n t r u a l ţ i i p a r t e a de c ă p e ten ie es te v i a ţ a lăuntrică. D a c ă a d e v e n i t A n d r o m a c ă , o r i C h i t i t ă , L e a r sau D e s p o t - V o d ă , a c t o r u l ş i - a o p e r a t suf le tu l său şi a p u s î n locul lu i a l t s u f l e t : pe al A n d r o m a c ă i , C h i r i ţ e i , p e a l lu i L e a r , al lui D e s p o t ; ş i -a m o b i l a t î n c ă p e r e a suf le tu lu i c u a l t suf le t , c ă r u i a t rebu ie s ă - i r ă m â n ă c r e d i n c ios. C u v o r b e l e d n e i L . S t . - B . : „ A c t o r u l c a r e v o i e ş t e î n t r ' a d e v ă r să -ş i t r ă i a s c ă r o l u l , nu t r e bu ie nic i un m o m e n t s ă lase să a d o a r m ă v i a ţ a a c e a s t a lăuntrică: r e d a r e a ei este partea cea mai principală şi mai grea a c o m p u n e r i i r o l u l u i " . V i a ţ a l ă u n t r i c ă t rebu ie să a i b ă a t â t a t ă r i e , î n c â t să f a c ă pe p r i v i t o r să c r e a z ă î n r e a l i t a t e a e i . C u a l te v o r b e : a c t o r u l t r e b u i e să ne dea i l u z i a

Pag 4 . R O M Â N U L" D u m i n e c ă , 10 N o e m v r i e 1912.

re, p e n t r u c ă ei „ n i c i n u - i p e r m i s să se roage în limba maghiară".

S e v e d e , c ă c o n t e l e D e g e n f e l d n u ş t ie , c ă i s c o d i r e a c u l i m b a l i t u r g i c ă g r e c e a s c ă e n u m a i o i s c o d i r e , b u n ă d e a s c o a t e c u e a o c h i i R o m e i , şi c r e d e c u m v a , c ă g r e c o - c a t o l i c i i m a g h i a r i v o r l u a în s e r i o s d i s p o z i ţ i i l e , p r i v i t o a r e l a a c e s t p u n c t , a l e b u l e i p a p a l e .

D i n t o a t e aceste ia a p a r e d e s t u l d e l i m p e d e , c ă c a l v i n i i a u î n c e p u t s ă - ş i d e c s e a m a , c ă n u m e r i t ă să c u l t i v e p r e a m u l t a c e s t f ă t a l p o l i t i c e i d e s t a t , p e n t r u c ă a c e s t a e m e n i t s ă - i s c o a t ă d i n r o l u l , ce-1 a u p â n ă a c u m , d e a fi ei — legea ungurească.

D e f a p t b ă r b a ţ i i p o l i t i c i , c a r i a u p r o c r e a t a c e s t m i n u n a t f ă t m a g h i a r l - au d e s t i n a t p e n t r u m a r i l u c r u r i .

N u î n z ă d a r , , B u d . H í r l a p " — o r g a n u l i m p e r i a l i s m u l u i m a g h i a r , — T a s a l u t a t c a p e ce l m a i m a r e t r i u m f a l p o l i t i c e i m a g h i a r e si F a d e c l a r a t d r e p t o r ă s p l ă t i r e e c h i v a l e n t ă p e n t r u t o a t e s u t e l e d e m i l i o a n e ce m a g h i a r i i l e - a u d a t A u s t r i e i p e n t r u t u n u r i şi î n z e s t r a r e a a r m a t e i . . .

„Acesta va fi tunul cel mare cu care vom sdrobi naţionalităţile" — a z is , . B . H i r l a p " .

P e l â n g ă a c e s t r o l , p r e a p u ţ i n e v a n g e l i e , n o u a e p i s c o p i e e m e n i t ă d e a c r e a c a adevărata lege ungurească, p r i n c a r e sa se î m p a c e şi salvinismul şi catolicismul maghiar.

S e p a r e î n t r u a d e v ă r f o a r t e a p r o p i a t , c ă a u t o r i i e p i s c o p i e i u n g u r e ş t i , u r m ă r i n d s c o p u r i m a r i , d e p a r t e t ă i e t o a r e , v r e a u să c r e -i e z e o platformă religioasă n o u ă . m i j l o c i t o a r e d e o p a r t e î n t r e calvinismul r e c e şi sec î n s i n e , a b s t r a c t , f ă r ă c ă l d u r ă , c a r e să s t r ă b a t ă l a i n i m ă şi m i n t e a p o p o r u l u i , d a r f o a r t e m a g h i a r o i i , — şi de a l t ă p a r t e î n t r e c a t o l i c i s m u l p l i n d e f o r m e a t r ă g ă t o a r e , ce e d r e p t , d a r p r e a g e n e r o s î n p r i n c i p i i , p r e a i n t e r n a ţ i o n a l şi u m a n , d e c â t c a să s a t i s f a c ă ş o v i n i s m u l u n g u r e s c , v i o l e n t şi f a n a t i c p r i n f i r e a e x

c l u s i v i s m u l u i s ă u . A s t f e l n o u a l ege a e p i s c o p i e i g r . c a t . u n g .

;se p r e z i n t ă c a o u ş u r a r e s i m p a t i c ă f a ţ a c u g r e u t a t e a c e l i b a t u l u i la p r e o ţ i , f a ţ ă cu r i g o r i s m u l r e c e î n t r a t a m e n t u l c r e d i n c i o ş i l o r d i n p a r t e a u n o r p r e o ţ i l ips i ţ i de s e n t i m e n t e i e f a m i -

realităţii. Altfel, „dacă actorul este impasibil, publicul n'are de ce să se înduioşeze".

: 0 obiecţie importantă se iveşte împrejurul acestei chestiuni centrale, a formării sufletului persoanei ce-o reprezintă actorul: Alcătuirea sufletului din ce se va face, din date obiective ori subiective? In forma sufletului dc pus în scenă vor intra numai observări ori vor intra şi simţirile proprii ale actorului? Furia lui în furia rolului, duioşia lui în duioşia rolului? Hna L. St.-B. cere ca actorul să se desbrace cât se poate mai mult de propria sa personalitate, să fie cât mai obiectiv; cere aceasta, deşi ştie că actorii cei nai buni „stampilează mai toate rolurile cu pecetea propriei lor firi". Propria fire poate târî dincolo de rol, poate scoate din rol şi aceasta ui-i cu cale. Şi de aceea dna L. St.-B. este gata >ă eonceadă că „criticul, deşi n'ar fi în stare să oace rolul interpretat de actor, este de multe )ri mai competent să-i spue dacă a jucat bine sau 'ău şi pentru ce a jucat rău sau bine. Pe când inul rămâne absolut obiectiv, celălalt este târît ie subiectivitate".

Pentru o scenă ca a noastră, pentru o lume :a a noastră nu se poate închipui o teorie mai lecesară. Obiectivitatea este o calitate a sufleului cult, ea nu-i dintre parfumurile societă-i-or încă abia ieşite dintr'un fel de primitivitate tilturală, sau, cum zicea Eminescii, dc „somi-larbarie". Obiectivitatea este bun-simt in soeie-ate, este legalitate în relatiuniie de drept, este inste în comerţ, este cuviinţă în ştiinţă şi lite-a tură ; iar in teatru ea este o garanţie că nu

l i a r e ; — i a r de a l t ă p a r t e , f a ţ ă c u c a l v i n i s m u l , c a m p r e a d e ş ă n ţ a t , n e d i s c i p l i n a t , n e o r g a n i z a t , şi l ips i t de f r u m u s e ţ e a a t r ă g ă t o a r e a c u l t u l u i d u m n e z e e s c , -— se î n f ă ţ i ş e a z ă c a u n o r g a n i s m v i u , b i n e î n c h i e g a t , a t r ă g ă t o r şi r o d n ic î n l u c r ă r i s o c i a l e şi n a ţ i o n a l e . A s t f e l p r i n i n t r o d u c e r e a de f a p t — deş i n u de d r e p t — a l i m b e i m a g h i a r e î n b i s e r i c ă , e p i s c o p i a m a g h i a r ă g r . c a t . se v a p r e z e n t a c a o a d e v ă r a t a l e g e u n g u r e a s c ă , — c u a t â t m a i m a g h i a r ă , cu c â t v a fi m a i m a g h i a r i z ă t o a r e — şi v a a t r a g e la s inu l ei m u l ţ i m e de s u f l e t e d i n b i s e r i c a , a l t fel f o a r t e r e c e şi m o n o t o a n ă , a p r o t e s t a n t i s m u l u i m a g h i a r . D e a l t ă p a r t e p r i n l ipsa c e l i b a t u l u i , p r i n d u l c e a ţ a v i e ţ i i f a m i l i a r e la p r e o ţ i m e , şi p r i n c e l e l a l t e m u l t e r a p o r t u r i , ce u r m e a z ă de a c i . — m a i a les î n U n g a r i a , u n d e l e g e a c e l i b a t u l u i e aşa de l a x c o n s i d e r a t ă , şi î m p r e u n a t ă cu a t â t e a s c a n d a l u r i , ce s m i n t e s c b u n u l s i m ţ a l c r e d i n c i o ş i l o r — a c e a s t a n o u ă f o r m ă a r e l i g i u n e i v a f i f o a r t e a t r ă g ă t o a r e şi p e n t r u c a t o l i c i , cu a t â t m a i v â r t o s , c ă m u l ţ i d i n ei i n v i d i a z ă p e R o m â n i p e n t r u c l e r u l l o r î n s u r a t , pe care -1 c o n s i d e r ă de cel m a i m a r e , d a c ă n u s i n g u r u l f a c t o r al r i d i c ă r i i p o p o r u l u i r o m â n e s c , la s t a r e a m a i d e m n ă , î n c a r e se g ă s e ş t e a z i .

, , F o r m u l a de t r a n s i ţ i e d e l a r i t u l l a t i n la ce l g r e c e s c " — se v a g ă s i u ş o r , s p u n e a u n m i r e a n c a t o l i c d i n A r d e a l , f o a r t e î n c â n t a t de n o u a e p i s c o p i e m a g h i a r ă .

••— V o m d o v e d i la R o m a — z i c e a el - c ă se s i m t e l insa p r e o ţ i l o r l a t i n i , — c e e a ce v a şi fi d u p ă ce c l e r i c i i m a i t o ţ i v o r v r e a să se f a c ă p r e o ţ i g r . c a t . — ca să se p o a t ă î n s u r a şi v o m a r ă t a , î n s c h i m b că este o s u p r a a -b u n d e n ţ ă de p r e o ţ i g r . c a t . şi P a p a v a p e r m i t e s c h i m b a r e a r i t u l u i p e n t r u c o m u n e î n t r e g i .

— „ V e d e m n o i b i n e , — z i c e a a c e l a ş c a t o l i c — ce f a c t o r s o c i a l şi c u l t u r a l es te p r e o tu l r o m â n ; ş t i m n o i , c ă d i n f a m i l i i l e p r e o ţ e ş t i s 'a r i d i c a t i n t e l i g i n ţ a f r u m o a s ă , cu c a r e se f ă l e s c a z i R o m â n i i ; şi v e d e m n o i l i m p e d e c â t de f ă r ă r o s t s o c i a l s u n t p r e o ţ i i n o ş t r i c a t o l i c i , c o n d a m n a ţ i la c e l i b a t . D e a c e e a v o m f a c e să se p r o d u c ă şi la n o i a c e a s t ă r o d n i c ă s c h i m b a r e — cu a j u t o r u l n o u e i e p i s c o p i i , c a r e s 'a c r e a t p e n t r u m â n t u i r e a n o a s t r ă d i n t r ' o c r i z ă " . — A ş a v o r b e a u n u l , d i n t r e cei m u l ţ i , c a r i îşi

ori ce suflet de actoraş îşi poate permite să intre cu tot bagajul său dc sentimente pe o scenă care are aspiraţii. De ce n'am fi totdeauna drepţi? Avem actori buni, de sigur; dar ori cât de buni ar fi. câte odată, la câte-o exageraţie ori libertate a lor, simţi că ea-i pornită dela ei, nu dela autori, că rolul cutare nu pare probabil în mediul în care se prezintă, că un capriciu al actorului (sau altă consideraţie) întăreşte expresiile şi mişcările. Petre Liciu era un mare actor şi totuş. în unele scene, Moişilicâ al lui din „Lipiturile satelor" era prea fără curele, prea desmă;at, dacă prin vorba aceasta s'ar putea înţelege tot ce ea spune, mai puţin tonul dc reprobare etică, pe care aici nici nu-1 poate avea. Subiectivitatea e de vină; ea înlătură barierele, se revarsă şi poate falsifica. Pe Liciu îl încuraja, de sigur, gustul sălii, care urla ele ilaritate când Moişilicâ (adecă tot Liciu) se trântia pe pat aşa încât se vedea un dos deplin, agitat şi petecit... Obiectivitatea este o barieră şi contra actorului şi contra acestor fel dc satisfacţii ale sulei. Şi de aceea ziceam câ principiul dnei L. St.-B. nu este numai pentru actorii noştri, ci şi pentru lumea noastră un principiu de moderaţie, de educaţie, de cultura.

In principiu! expus este şi o renunţare. Renunţarea este o virtute grea. In cazul de faţă renunţarea se face în folosul autorului. In cazul de faţă .se admite câ autorul are drept să-şi impună concepţia sa şi prin alegerea mijloacelor cu care actorul vrea să i-o interpreteze, că realizarea cugetării scriitorului este o condiţie de

d a u s e a m ă î n sens m a i l a r g de c e l e a ce se înt â m p l ă .

O a r e n u m a i n o i , R o m â n i i , sa n u ne dăm s e a m ă . . . ? !

A s t a v o m c e r e c t a - o î n a r t i c o l u l u rmător .

In prag de sărbătoare. La jubileul preparandiei din Arad. —

D e Dr. G. fi. Ciuhandu.

S e r b a r e a c e n t e n a r ă a p r e p a r a n d i e i româneşt i o r t o d o x e d i n A r a d se a p r o p i e cu paşi r e p e z i , şi n ' a v e m , d e c â t z i l e p â n ă să ceară f a p t i c ă t r e c e r e p e s t e p r a g u l i n i m i l o r noastre . . .

D e p a r t e de a fi o s e r b a r e l o c a l n i c ă — a i n s t i t u t u l u i j u b i l a m , o r i a d i e c e z e i A r a d u l u i — e a este şi t r e b u i e să f ie c o n s i d e r a t ă ca o s e r b a r e a n e a m u l u i r o m â n e s c , cel p u ţ i n de pân ă Ia a c e l e h o t a r e , p â n ă u n d e a s t r ă b ă t u t ves t e a n u m e l u i a p o s t o l i l o r a c e s t u i i n s t i t u t şi ves t i r e a e v a n g h e l i e i c u l t u r a l e p r o f e s a t e de ei .

G l a s u l de a r h a n g h e l r o m â n e s c a l lui Ţ i -c h i n d e a l , p r i m u l c a t i h e t a l a c e s t e i p r e p a r a n d i i , a s t r ă b ă t u t t o a t e h o t a r e l e î n ţ e l e g ă t o a r e a l e r o m â n i s m u l u i . O p e r a c u l t u r a l ă a lui Ţ i -c h i n d e a l şi a c e l o r l a l ţ i d o i t o v a r ă ş i ai săi de c a t e d r ă : D i a c o n o v i c i - L o g a şi l o r g o v i c i — a t r e c u t d e p a r t e , f o a r t e d e p a r t e , pes te şabloan e l e de l e c ţ i i , şi p r i n a p o s t o l i a l o r v i e şi însu-f l e ţ i t o a r e , s ă v â r ş i t ă p r i n a c e a s t ă u n i c ă şcoală r o m â n e a s c ă de a t u n c i de î n v ă ţ ă t u r ă m a i înalta pe t e r i t o r u l a p u s e a n l o c u i t de r o m â n i , s'au î n f ă p t u i t a d â n c i şi p u t e r n i c e t r a d i ţ i i d e simţire şi v i a ţ ă r o m â n e a s c ă , d i n c a r i a r ă s ă r i t mai a p o i r e c u l e g e r e a c u l t u r a l ă şi b i s e r i c e a s c a a r o m â n i l o r d i n a c e s t e p ă r ţ i .

l a t ă , d a r , c ă n u n u m a i în p r o f e s i u n e a de o s u t ă de a n i a m i s i u n e i s a l e s p e c i f i c e de ins t i t u t p r e p a r a n d i a l , c i m a i a l e s î n rezu l ta te le r e a l e de v i a ţ ă r o m â n e a s c ă z a c e incontes tab i l m a r e l e m e r i t c u l t u r a l al a c e s t e i v e c h i prepar a n d i i r o m â n e ş t i .

î n d o i t e s u n t a ş a d a r şi m o t i v e l e , c a r i det e r m i n ă ţ i n e r e a a c e s t u i j u b i l e u şi î n c ă în vrem u r i c a ce le d e a z i , c â n d a c e s t j u b i l e u poate fi t ă l m ă c i t c a o î n t r e a g ă c o m o a r ă de învăţă t u r i f o l o s i t o a r e şi a d â n c î n ţ e l e s p e n t r u noi şi v i i t o r u l n o s t r u c a b i s e r i c ă şi n e a m .

căpetenie a întrupării rolului. Actorul este instrument, nu al doilea autor. Cunosc dela noi un caz în care această renunţare este păstrată chiar cu preţul de-a strica efectul piesei: Deoarece aş'i a voit autorul, şi astăzi soţia lui corni Leonida. cel „faţă cu reacţiunea", este jucată dc un bărbat, nu de o iemee. Şi zadarnic am încercat şi cu, în săptămâna lui Caragiale, să uit câ Efimiţa nu este dnul Niculescu. Aşa de departe mi trebuie dusă supunerea faţă de autori. Dar altfel dreptul lor este drept sfânt.

Consecvenţele acestei renunţări sunt variate. O par te se găsesc şi în scrierea dnei L. St.-B. Şi ce nu m'ain mirat văzâudu-le expuse eu atâta sinceritate. Era dc nevoie să se spună? Era de nevoie să se dea la pag. 107 — chiar şi sfatul civilizat şi demn că fiecare actor să cetească „tot textul" piesei, pentrucă din toată piesa să-şi scoată concepţia rolului său raportat la toate împrejurările din care şi la toţi oamenii între cari apare? Se vede că era. Se vede că contrarul ar fi încă posibil şi că o .îndrumare relativă şi la această parte de „colaborare eu autorul" nu este încă superflua.

Ultimul principiu fundamental al scrierii este: Actorul trebuie să emoţioneze. Să joace deci astfel, ca sala să-1 urineze. Să fie natural, să aibă gestul moderat, să dea putere ochiului, să-şi proporţioneze jocul cu dimensiunile scenei, căci pentru a emoţiona nici un mijloc nu-i indiferent. Şi clin toate, mai ales să ştie cum să evidenţieze totdeauna atenţie. Dacă toate amănuntele ar ii realizate, actorul ar da mozaicuri; dacă amă-

Duminecă, 10 Noemvrie 1912. „ROMA NU L" PRO H

I Să desculţăm încălţămintea picioarelor loastre deprinse adeseori a umbla pe căile ntăcirii ducătoare la perirea sufletului ro~ •ănesc, şi cu palpitare de inimă să ne apro-tem de acest institut în ziua jubileului său, •tocmai cum ne-am apropia de jertfelnicul • mai sfânt, pe care, alăturea dc rugul cre-•tei străbune, arde aprins — dar fără a se listui, ci numai pentru a ne lumina cărările porului — rugul dragostei dc limbă şi de le-am... I ...N'am pretenţia să apăs întru nimic, cu •destul meu cuvânt, în cumpăna sufletească •acelora cari sunt chemaţi din parte competentă să iee parte la acest , .ospăţ al culturii" Bomâneşti. Nici nu este trebuinţa, poate, dc •vântul meu, atunci, când conducerea in-litiitului şi însăşi căpetenia diecezei Aradu-fci, au trimis — cum am zice cu Scriptura I- la toate răspântiile vieţii româneşti invi-Iri, personale şi colective, pentru a aduna •ăznuitori la acest ospăţi centenar"). I Dacă, însă totuş ridic cuvântul în public, •iac pentru o consideraţie care mi-se va ierta • pentru un motiv, care cred că trebuie să •eînţeles de noi de toţi aceia, cari am termi-latun rând de studii, fie în secţiunea jubilan-1 pedagogica, ori în secţiunea teologică a Icehiiaş un institut de astăzi. I Un bun obiceiu, ce a prins rădăcini şi la Institutul pedagogic-teologic din Arad, este Icela ca absolvenţii uneia şi alteia secţiuni, |să-şi deie întâlnire, după câte 5 sau 10 ani, lia institutul care li-a deschis calea spre viaţa [nare.

Obiceiu bun acesta, de a reveni, din când [încând, la matca din care ţi-ai primit merin-dea sufletească pentru viaţă. Dar pe cât de

[ frumos şi folositor este acest obiceiu, p'atâta ide regretat este, că unele din generaţiile de

I *) Nota Redac ţ i e i : -\in primit abia Ia încheierea •rinelor noastre pagini do azi c irculara P . 8. Sale biscopului I. Pa.pp ,si din lipsă ilo spaţiu vum publica-o lïnai în numărul nost ru viitor.

limitele se pun în draptă proporţie cu momentele [culminante, actorul poate emoţiona prin acestea [ti calcul, căci aceste momente ar fi puse în lu-Itină mare.

Ce-i lipsise deci dnei L. St.-B. pentru An-irwnaca? Calităţile pentru teatrul clasic?

Toată cartea ei spune că le arc. Lipsea ansamblul... 2. A doua scriere este tipărită pentru în-

[curajarea sufletelor „mortificate în cătuşele pre-Ijudecăţilor iamiiiare" etc. (p. 63). I M. V. ie povesteşte lor viata sa: Fiind de cinci ani a asistat la divorţul părinţilor; la opt ani nu ştia ce-i iubirea, dar o presimţia prinsă de „doruri nelămurite'' (p. 8). O mamă vitregă, rea şi oiticoasă o sili să se „prefacă" şi să nu mai aibă încredere în oameni; pe atunci era de treisprezece ani. Cctia puţin şi visa mult şi do-ria lucruri imposibile (p. 17). A avut un succes -la un examen —, dar un alt succes triumfă acestea: era „cea dintâi mişcare a pruncului, îermenui vie;ii" (p. 25). L'a născut "-reu; aflăm şi aceasta. Pruncul şi iubitul incă netrădâtor c-rau toată lumea ei (p. 40). In sfârşit el a trădat-o tocmai în noaptea în care se dusese să îngrijească pe un uncii iu bolnav de moarte. (A şi murit). De acum înainte i-a rămas teatrul, de hatârul căruia „a respins traiul liniştit şi sigur la adăpostul unui cămin burchez".

Atât. Scrierea are aspectul unei sincerităţi cura-

iioase; rămâne foarte departe de ce-ar putea să fie o apărare convingătoare a vieţii libere si tari a femeii tari; şi se apropie foarte mult de ceea ce se poate numi literatură exhibiţionistă, fără nici o valoare şi fără nici un rost. • De aceea cetiţi numai — Actorul"! L G. Bogdan-Duică.

elevi ai acestui institut, n'au mai râvnit după ieşirea lor în viaţă să-1 prindă şi să se bucure de el.

Chemarea, — ce resună din fiinţa şi din importanţa jubileului ce se va ţinea, şi din invitările adresate personal şi colectiv din partea institutului şi prin circulara arhierească — e adresată, în primul loc, acelora din preoţimea şi învăţătorimea noastră diecezană, cari şi-au făcut studiile la acest institut.

A acelora este prin urmare, în primul loc şi datoria, de a ridica importanţa acestor festivităţi prin participarea la ele şi prin mărturisirea legăturii sufleteşti şi pe mai departe cu institutul şi cu stindardul, sub care a început el a lupta şi are să lupte şi pe mai departe.

Măsura mai mare ori mai mică a participării acesteia va fi cea mai sigură dovadă, cum ştim să apreciem institutul din care am ieşit cu toţii, dar mai ales idealul pe care-1 serveşte acela.

Cu drag de revedere apelez deci la fraţii mei de studiu de odinioară la acest institut, nădăjduind că glasul meu va fi ascultat şi imitat şi de celelalte generaţii ale institutului diecezan.

Prin aşa ceva. în locul prim pe noi înşine ne-am cinsti.

Pela Românii din Turcia.*) (Corespondenţă specială pentru „Românul'')

Janina, 19 Octomvrie 1912.

Evenimentele s'au desfăşurat ca mteala fulgerului, încât nu am putut până azi să scriu ceva pcutr'- coloane*-, valorosului ziar ,,Românul" clin Arad. De acum încolo nu voi înceta a scrie din când ». "ând asupra mersului operaţiunilor de răsboi, ce se dczlăn-ţuesc în acest colţ al imperiului otoman.

Din cauza lipsei de armată nu s'a putut da la timp atacul în contra forţelor greceşti dela Arta şi numai când Grecii au încercat să ocupe posturile dela Gribova şi Comcia-des, atunci brava armată otomană a sburat ca săgeata şi a răspins pe Greci după o luptă crâncenă de o zi şi o noapte, în care luptă căzură mulţi răniţi printre care şi câţiva ofiţeri dc frunte. Deşi armatele noastre otomane învinseseră pe Greci şi ocupară Gribova, totuşi din tact militărcsc s'a ordonat retragerea şi chiar evacuarea micului târg Filipiada.

Acum armatele noastre staţionează la punctele ,,Per ide Pegadia" şi Mişoţo I tarii, pe când Grecii se zice că s'au retras la Arta. Se aşteaptă in tot momentul noi încăierări, cari vor hotărî apoi soarta ambelor armate.

Ceeace este de remarcat, e câ satele greceşti sub îndemnul popilor şi agenţilor greci precum şi autorităţilor s'au resculat în contra guvernului şi acum s'a ordonat distrugerea satelor, cari au fost prefăcute în cenuşă, cu drept cuvânt, deoarece ţăranii greci şicanau armatele şi aduceau mari pagube. An-darţii greci nu s'au mulţumit numai cu aţâ-ţarea satelor greceşti, ci ca nişte lăcuste s'au năpustit asupra satelor româneşti, voind să masacreze pe institutori şi pe cei ce ţin cu chestia românească.

Aşa au pătruns în Comunele Floru şi Cernes căutând pe institutorul Achile D abur a

*) Corespondenţă întârziată din cauza răsboiului şi a relei funcţionări a poştei. N. R.

ca să-1 pue în frigare, dar ca prin minune a putut scăpa din ghiarele lor şi cu mari piedici înfruntate a sosit aici la Janina, cu hainele rupte căci a fost nevoit să umble toată noaptea.

Femeia lui a scăpat, după ce a fost jefuită dc antarţi. Nu ştiu nimica de soarta celorlalţi institutori şi Români din Floru, Meţova, Baiasa, Paleoseli ş Breaza. Nu ştiu dacă sunt în viaţă sau nu.

Acuma e rândul „Societăţii de cultură macedo-române din Bucureşti, a coloniei şi a studenţilor macedo-români ca să ridice glasurile lor să ceară intervenirea guvernului român pe lângă cel din Atena să jure moartea şi peirea Grecilor şi ţara mumă, cari cu bani storşi de pe spinarea ţăranului român întreţin cetele de antarţi. Coresp .

Scrisoare din Iaşi. începerea stagiunei teatrale. — Inainte de

alegeri. — O crimă monstruoasă.

Iaşi, 23 Oct. 5 Noemvrie.

După cea politică, era natural ca şi stagiunea teatrală să înceapă în sfârşit. De ^mulţi a fost aşteptată chiar ca nerăbdare — o nerăbdare de altminteri firească dacă ne gândim la aceea nesfârşită vacanţa, care desparte o stagiune de alta, şi • la, alte motive de ordin secundar.

Dac'ar fi totuşi P& caracterizăm numai in câteva cuvinte şi puVV .n l şi pe actori, er trebui atunci să sprmero că, noua stagiune s'a innugu-r,--. *nij!o û unor vădite sforţări, de toată laud»,

••.wtea direc; -asi teatrului şi actorilor, câtor», i- al le-a răspuns ••;•»> cu multă bunăvoinţă.

-ia' pe ("' •• t-a fiind vorba de „sfor-• 'Sri' • - ; ' '3 -;lt? u e o „bunăvoinţă relativa"

- . Vvi *-•••. 'Vchipui, d-T. cari n'aţi fost do "iţă, r „ s ă p L i u j a n a lai Caragiale" a avut parte

Î ae o aimosf ră c; cu puţin s'a ridicat deasupra i nif••dir".rulai. Şi câ • aceasta e caracteristica mai

tt -3 sentimente ce se armopis^u perfect cu aceb-K ale vorbitorului.

:r gener&l comediile — dintre cari „O soacră" putea foarte bine lipsi, fără să se simîă nici cel n i e : NI.c gol în preţioasa ope ă a iui Caragiale — a u i . M malt do dorit din punct de vedere al inter' ••.•ii. (Căci, din orice alt punct de vedere, op' • iui Caragiale stă mai presus decât discuţiile nc-Hvtr,). La regretul pierderii lui Caragiale, de caro eja stăpânit, oiice spectator a trebuit să a ia ' ige în acele momente şi regretul de a nu pu-t a gusta comediile sale în toate plinătatea spiritului lor de o înaltă causticitate. Zadarnic am mai runarca pe tânărul şi mult promiţătorul artist Cal inu3chi (cunoscut Ardelenilor), care a suplinit în chip cât se poate, de inteligent pa Srânzoveneseu din „Scrisoarea pierduiă" şi Spiridon din „O noapte furtunoasă..." şi d-lui Boldescu în Miţa din „Conu Leonida fsţil cu m.ctiunea". Spun zadarnic — pentrucă trecând pt-te aceştia şi peste jocul şters al celor mai mulţi, ne amintim fără să vrem de epilepticul „cetăţean turmentat" pe care 1-a creat d. Knzinschi, sau de teşghetarul Chiriac şi advocatul Farfuridi cari semănau, «şa preoum i-a zugrăvit d. Popovici, mai curând a doi submediocri elevi dela o veche şcoalft de declamaţie.

http://puVV.nl

t&g. ü. „ROMÄNU L»' Duminecă, 10 Noemvrie 1912.

f ' ía! d-.-ale de a ui frr-nie* pe ea-e rs-rhi (Anca) H

„"Xăpssta" însă — trebuie s'o ronrinnsîm — rlin pu act de v» d-re al interpretări ' , » f o t o adevărată surprindere, se 'riţ-d'ge p acută, p--ntru sp.'î-t.-'-t'irü cbziliizoo.-ţi ir.tcTpri tat< a s-labă a comediilor. In jocul d-lrn State Drflg.nrr (D/aeo-mii) întrezări ai f up-rio:iiatoa inconie.-t; bilă a actorului, care se si! ea ca. fiecărui g es»- şi fiecărei in tonaţii s ă i corespundă un adânc şi just înţeles. D. Gh. Cârjă (I-'ii Nebunul) a jucat cu p ă ş u n e a on care atacă orice roi. F«pt" l in ă. că rolul acesta corespundea aproape firesc interpreţi*, e. dnf'.rm'nat sroc« 1-a obţinut. D.-.« V.-rona K-:z ;»-chi (Anca) ş- d Siavnica (Gh-o glm) au fo-t r-l-oiv ]£: în-dţ m

Şi nu pot î;,cheia a-e.-tc f .-«.t'v.i însemnări decât mecţH i ând. t u tontă ' aud^ cuv.- ţ 'ba. «t- r -ţ.unea — iKcbisrm- ta pana lo-'-en, A fo-t ucis m'ş^Jtştt» şi prădat de cătră ş'ce rău-fătători , rănia?i până acum necu i . o sc ţi-

D"şi însens î t ' 'un par t 'd politic, actele sale probează cà era î .e.nfleţ:t de s rnţt m n ' e r< mâneşti cum p u ţ i n i le post dă. D a c e a t l r a r este atât de mult r- g-< t a t de tt.ată lumea c io . - t t ă .

Cfczn! acesta p_ariicut«r ne face îir-ă să ne gândim ia o st are de lnc-ud ca-e d-vine dm ce î;« ce m sí ír g'ij t'-»«re: îmnisriil iî.d v ziior fă ă e.h. ă-t â m c~i ateîiiează 1* bann i şi viaţa oamenilor cfeş'f, i - f î'gnrBiîţa poi.ţ.ieneaseă p?re că vr-a fă d o v - ' I c i - . s c - ă i.'iâ-rlria de cxre m simte cuprinsă că se uflä în Oi'i-.nfc... St. P .

A V I Z !

Abonaţii cari îşi schimbă locuinţa, sunt rugaţi să ne comunice legibil numele comunei, poşta ultimă şi comitatul precum şi locuinţa cea veche, penirucă îiind mai multe localităţi cu acelaş nume, ne îngreunează expedarea ziarului. Totodată să ni se notifice că locuinţa şi-a schimbat-o permanent, sau numai provi-zor şi pe cât timp.

Adm. ziarului „Românul".

Sângeroasa luptă dela Lille Burgas.

— O descriere amănunţită şi emoţionată. —

Ziarul ,,Da!y Cbronicle" publică urmat" are a d.scriere an ă -u i . ţ : l ă a luptei dela Lüie-B-irgas:

O înfrângere îngrozitoare căreia i-a urmat fuga şi debam-ada a s-iferit-o armata tnrc-ască. (iele: 4 corpnri d- «rm tă rondase dc Abrbdah paşc. ?i cari roni.v> armata loi, a fost îi frâ-te şi (1-c'mvK 4 0 0 0 0 din f t i r(ini 1 u ' i s-'l iaţi turci au căzut »- '-â:n;i -l dc băt--ie. Abdald) însuşi $, fcSpat c" -.••in mi»ui i" c i >ă » ! U fi« făc t po«o ier; 75 Ik s u » » di-) a't'ii-ri-i turcă ?, .ă-.et în mân lie b lg «•dor. Ar-nata l^i Abd-d -li-naş^t. s'a t-t df Lii'e-Bnrga», iar bu 'g-r i i î ao tau pu şi că să împingă pe turci în d i r« ţ a Lü'e-B.irga^a!ui. In tn ip id l u p e i ac-st- ia s'r> pute t conxtatn din capul locului «up^riorifat a .^-t-'enci bu'sare asupra artileriei turceşti. Acea t» nu putea •ă se opui ă focuioi u.-igător al a r t i l e r ia bulgar» ş fu sdită ă se retragă. C i mai mn'ţ i cai erau o m o îţi aşa eă art 1er a a trebuit se párást ască nu-E : rà\ai în orhş şi eu : jn to el baionetelor ea desăvârşi orera cucerirei Lü t-Burga-ul ,i.

Cea mai mare parte din garnizoana tu rca=că se r ' t r ă ' e se şi pare-a care a mai rămas a căzut în mâ'-a c'-ceinror 1 ir.

Sollaţ i i co"p'i !ui IV, ca toat* ca de dona zile nu mânr-a«eră n-rnic, au opus o rezi-teaţă eroică ţi an iăi> t până la c 1 din urmă.

Bulgarii sc îndrept-."ă apoi spre staţiunea de colo f-rată. si tuata la G k lometri de LuV-Burga«. A"i ei î'«tâlrdră o rezister.ţă neaşteptată a tui gart. Incuri-j 1 ţ- d« acest sucer s turcii înaintează. M-şnl MMU'' în-ă le este fatal. Artib-ria bulgară de ich d« nn fot energic. Dia ceeace a fosr, cavaleria turcă n'» mii rămas deeât o masă informă de cadavre şi Mnr S'-ră cei mai mulţi ca nişte e roi.

B-dgarii Re recubseră curând de contraatacul suferit ş' aduseră din nou artileria ior grea.

Supravieţuitorii dintre turci se retras»st-răÎB fugă ia e t i t ia de là gă Lül -Birga-^. De-aici artileria tur.:seă des. h de nn foc via contra oraşului în care nu mai rămăseseră decât prea pufni locuitori t e rc . şi care er« ocup-t aonm de bulgtri, Li ploaia d- gl'»»nţ« şi şra, n-1- cădeau unii dnpl î-.'tii bn^g-trii. M Iţi r a r i scăpaseră d- focul uci-găt

IU Noemvrie 1912. ,M O M A N U L

al bulgarilor şi desfăşurând flartcui lor stâng, 6'âng petr*. wse noaptea de Marri ; f r-în frig şi flămânzind. Mer-'mi t - r . 'ă r u

• armatei bulgar* fii iar.-şi conce» t ra tă coctra mioi nostr". siâr-g. în s-pcisl contra ••» n*T: = ln isg. Artileria ro^s t i ă n'a răspuns d. eAfc S | if>, ă el î icipu -a bă-iu a-«.*à (ifüita cata-trofei. Seara târziu el o*d>ume nn mai puteau sâ ii pte. Alid'iib li

à sà-i r t ţ i r-a i--se lor. Atunci Abdnl *h r e w o - c â n d start a des-a aripei sal« s?argP d a i ^ lOŞ'inta tri.pt lor şi a pr«.dus i.n " b e l f ta 1 ,

i la orp 3 d minta la , s-.ripi - tângă află că Ab h a i,l c t. U" s >!dat de^că ' iă ui foc di

iscă s-t gà ' - d : „vin bulgarii!' ' Im diat se declara » şi o g ană rit bună.

Scene ă p ă î t ip ta .

Do'iă c-F-uri după riisă i 'ul soarelui. 1-nlgiri ira 'ni rinat' du c ch SE pet-ec la dii-raan ş

piuă iTîîif.rirea Jîetng-r>-a t u r c a ^ e ă S" t a n iriiihS-- într'o fugă i.< b nă. Sa«îzkoi fu oenp*' klg.ri lără ca să se fi tras ' n fuc d* puş ă

dntra ai^rar^a Ini. Trenul, tum r 1 -, p-oviz nmi> mirului d-< lăzboiu câzmă în m m d • bu gar i ln>

b Iu! m n î n c . n ă în a ye < are n'o «v a Ii.A11 ţ

flndm cauza I g ă t i r ă m>-le d^la br,-iţ mă lua ttä drept. m>d:e, mă imp'orară să 1- ba d«j-/. Ma. Aveam o trusă med'cală cu min", dar im ji'fam ;pâ ppnt.-ji spă ! at . L.tru « ât prov zia nu» 4fost Biiticiei tă, u n dat «jntor răniţilor. Puţinele Msrjri de ambular ţâ existente, trai distruse sa^ l'ă cai. Oameni cu răn^ d.schi-^ la, cap sau pân le», *e iâr;u cn g r .n p« j'>«< 7 ő % di'i 8CCS f e rin

d>-la srapnelé. Aut- m b iul meu se î -în noroi. T nur le dn^niaiie s • aororn^ii

tot mai muit. La or» le 12 proiectile î n c . p i r ă sa «dă în apr«pi- rea mea. L i ora 1 tr- cură pe iâ gă mi ultimii fugari. D-i p ez< c- soldaţi tm putu ft irni din loc automobilul atât erau d^ slăbiţi.

După sfotţirea făcută ei căzură la pămâ t )i Toiră să d^a foc aufomobi u ui p ntrij ca s ă n d i in mâ ile duşmani.lui. In ac.» st moment apăra un car tra- de şas- bo . Aceştia fură de-j> g iţi fţ: puşi înaintea ar.t mobilu'ui pe care îl s< oa-eiă rfu< torni, — aşa . ă piitm zb-na m ü departe. Z • a

a h t ) ît asiipr» «o,-VI.»i arnustei iui Ab-dnlah. Ea nu avea nici m:m ţmni. nici hrana p-n-tru soldaţi. — şi d« ac-ea ar fi nedrept să se d a niu p« nirt^di germană. L nsian şi ofiţeri c . pal f.. In nltmii z am văai.t ro tniăui i cu do ofi(en nnmai Am văzut cuz ri în cari rezervişlb ít i íerut 'au servi de arma M mser, t rup-le ana-ohee fiind obişnuit!-! numai cu puştile sistem ve h . Char p» când mai aveau muniţii , focul lor t ra

ie

Ui

Cu prăbuşirea i

Pag. 8.

Sârbii înaintează spre Marea Adriatică.

Belgrad. Armata generalului Zivkovici, care a luat parte cu artileria la cucerirea D.ia-kovei, înaintează dealungul râului Drina albă spre Scutari şi Marea Adriatică. Coloana gene-raiuiiui lankovici după cucerirea Dibrei va intra tot spre malul Adriatioei. Căderea Durazzo-ului sârbii o privesc ca sigură.

Trupe sârbeşti Ia hotarele Bosniei. Serajevo. — Ieri un batalion de infanterie

sârbească a intrat cu 4 tunuri in localitatea Priboi, localitate care se află la graniţă Austro-Ungariei. Sârbilor na li s'a opus nici o rezistentă, deoarece locuitorii mohamedani şi sârbi ai acestei localităţi s'au înţeles încă diluante că, dupăce armata sârbească va ocupa Prepolje vor preda armele, fără a se opune. Din Pripo] o divizie a trupelor sârbeşti va trece graniţa austro-angară şi va merge în Uvac pentru a prelua delà bandele sârbeşti blochaus-ul delà podul din Uvac pe care l-au cucerit delà Turci.

Austro-Ungaria nu permite ocuparea Albaniei de cătră armata sârbească.

Berlin. - — Vossische Zeitung" anunţă din Viena că ministrul de externe austro-ungar, contele Berehtold 1-a chemat la Budapesta pe reprezentantul monarhiei în Belgrad. Ştefan U-gron pentru a-i da instrucţii referitor la atitudinea monarhiei. Austro-Ungaria nu va suferi la idei un caz ocuparea teritoriilor aparţină'oare Albaniei şi înaintarea Sârbilor spre Mare/ driatică o va privi aceasta ca o chestie cent u-tinge situaţia ei de mare putere.

Tripla alianţă solidara. Belgrad. - - Reprezentanţii italian ş ger

man din Belgrad au primit instrucţii ca să ae-eentuieze la guvernul sârbesc că tripla alianţă e solidară in regular ea relaţiilor austro-un:-,are-sârbeşti şi apariţia Sărbiei pe ţărmurile Mării Adricdice o consideră de contrară intereselor ei.

Declaraţiile prim-ininistrului sârb. Belgrad. - - Prim ministrul sârb, Pasici, a

declarat referitor la chestia Albaniei următoarele:

In principiu Serbia primeşte în mod prieti-nesc noua propunere a prim-ministrului francez, Poincaré şi nici aceea nu cauzează dificultăţi ca Serbia să satisfacă intereselor economice şi comerciale ale monarhiei aastro-ungare, la tot cazul între marginile posibilităţii. Deocamdată insă încă nu poate fi vorba ca Serbia să intre in tratative cu Austro-Ungaria referitor la un acord comercial, timpul încă n'a sosit pentru aceasta. Dacă Austro-Ungaria va sprijini Serbia, ca aceasta să aibe legătură cu Marea A-driatică va dovedi că, prietenia ei faţă de Serbia e serioasă şi nu e numai o frază geală. Prin aceasta Monarhia Austro-Ungară şi-ar câştiga simpatia tuturor sârbilor. Autonomia Albaniei azi e încă imposibilă, chiar din cauza rezistenţei Albanezilor. Trebuie luat în considerare că populaţia Albaniei e de mai nrulie confesiuni. A-h'anţa balcanică cere ca singuraticele state să rie întregite cu teritoard e vecine lor, cari sunt pentru ele de importanţă pentru desvokare i lor economică. Serbia ridică pretenţii asupra porturilor San Q io va im i di Medua Alessio şi Du-razzo, cari erau în evul mediu teritorii sârbeşti. Statele balcanice nu vor renunţa la împărţirea Turciei, dar asupra sorţii Constantinopolului

decid marile puteri.

Conflictul iminent între Serbia şi monarhie.

Belgrad. — Din cercurile competente se comunică că oficiul de externe austro-ungar i-a

„ROMÂNUL"

dat spre ştire guvernului sârbesc prin un reprezentant al unei mari puteri că Austro-Ungaria nu va permite luarea in posesiune a teritoriilor ocupate decât mimai pân' la Prizreu şi daca va fi necesar îşi va valldita voinţa şi cu armele.

Pasici a răspuns la aceasta: — Serbia trebuie să capete un drum spre

mare şi dacă va trebui să poarte răsboi pentru aceasta. Dar împotriva acestei dorinii a Austro-Ungariei nu va fi numai Serbia, ci întreaga alianţă balcanică.

Luptele delà Ceatalgea. Sofia. — Avantposturile armatei a treia între

hărţuielile continue au ajuns in linia Tarfakal-jaköj, iar primele posturi ale armatei prime au împins ieri dimineaţa trupele turceşti de pe înălţimile delà Ceatalgea. Lupta s'a desfăşurat pe întreagă linia. Bulgarii înaintează în patru coloane: două dealungul tărâmului mării Negre şi două în interior. Armata turcă a suferit şi aici mari pierderi.

Londra. — Times anunţă din Sofia: Ştirea despre ocuparea liniei Ceatalgea de cătră bulgari încă nu e confirmată oficial.

Constantinopol. — Tcthi paşa, fost ataşat militar la Paris şi care s'a distins in mod deosebit ca şef ai statului maior turcesc în Tripolis a plecat ia Ceatalgea. Bulgarii — după cum se vesteşte încă nu şi-au putut concentra trupele la Ceatalgea, ha Turcii înaintează spre Cer-chesköj pentru a-i ataca pe Bulgari.

Turcia va opune resisienţă pân' la extrem.

Constantinopol. •— Se vesteşte că la convenirea ambasadorilor ce a avut loc ieri la Poartă, marele vizir a declarat că, Poarta e decisă a opune o rezistenţă până la extrem.

Constantinopol. — In cercurile guvernului sunt două puncte de vedere. Consiliul de răsboi voieşte a continua răsboiul până la extrem. Ria-mil paşa e contra la aceasta. Pozi;ia acestuia însă pare a se clătina. Un diplomat conducător, care a avut un rol foarte important înainte de is-bucnirea răsboMui a deciarat următoarele:

Tripla alianţă ne-a părăsit. Privirea noastră se îndreaptă spre Viena şi Berlin. Răsboiul trebuie acum să-l continuam până la extrem. In genere, se crede, că sunt în vedere mari schimbări politice.

Constantinopol. Un ziar din loc scrie: In vederea pericolului care ameninţă reşedinţa căutatului toţi membrii dinastiei osmane au depus jurământ, a-şi sacrifica viaţa în apărarea ei. Europa poate rupe toate contractele. Coranul însă nu. Toate celelalte ziare turceşti lansează apeluri în acest spirit.

Constantinopol. întreagă presa otomană provoacă guvernul să apere onoarea militară a Turciei şi să împiedece intrarea Buigariior în Constantinopol. Ziarul scrie că, şeful arabilor Ibn Resin s'a adresat într'o scrisoare deschisă cătră marele vizir în care a declarat că, arabii sunt gata a-i pune Turciei la dispoziţie 500.000 călăreţi.

Proclamarea răsboiului sfânt.

Constantinopol. — Şeicul-islamul a provocat pe toţi ulema să plece Ia armată şi să proclame răsboiul sfânt.

Dumineca, 10 Noemvrie WU

Regele Ferdinand „împăratul Orientului."

Paris. •-- Ziarele de aici confirmă ştirea lansată de un ziar din Belgrad după care regele Ferdinand voieşte a se încorona de „împărat al Orientului" în Aja-Soiia, după ce va îi ocupat Constaniinopclul. Din sursă bine informată se declară că statele aliate aprobă planul regelui bulgar.

Londra. „Daily Telegraph" anunţă din Sofia: Turcia a făcut propunere serioasă pentru inebeiarea păcii şi prim-ministrul Qheşov şi ministrul de răsboi au conferit în chestia a-ceasta 2 ore întregi. Propunerea de pace a Turciei a sosit însă prea târziu pentrucă armata bulgara cu orice preţ voieşte să intre în Constantinopol.

Grecii au ocupat Salonicul. Paris. - Agenţia Havas anunţă din Athetia:

Grecii au ocupat Salonicul. Athena. - Telegramele sosite aduc ştim

ocupării Salonicului, in oraş bucuria şi insuik-firea e la culme. întreg oraşul a fost iluminat.

Un conflict turco-bulgar. Berlin. - Corespondentul din Belgrad al zia

rului „Berliner Tagbiatt" anunţă că, intre co-mandan'ii supremi ai armatelor bulgare şi greceşti ar ii isbucnit un conflict serios, care ar face problematică cooperarea împreună a acestor

armate. Conflietiîl s'ar fi născut din împrejurarea ca. Grecia acum face pretenţii la mai mult terilor deemn a fost înţelegerea înainte de isbucnit ea răsboiului.

Luptele Muntenegrenilor. Rjeka. --- Pregătirile pentru un atac decisiv

împotriva oraşului Scutari sunt terminate. Cu toate că ploaia ţine continuu de 8 zile s'au transportat pe câmpul de operaţiune tunuri şi cantităţi mari de previant. In zilele din urmă s'au purtat lupte mai mici dealungul Boianei şi a Dri-iîei cu perderi neînsemnate.

Antivari —- In urma ploilor continue apele ai crescut încât trupele muntenegrene sunt împiedecate la Barbaiuţa în operaţiunile lor. Aripa dreaptă de sub conducerea generalului Marti-novici a părăsit Barballuţa. Turcii însă i-au atacat şi şrapnelele şi gloanţele puştilor au cauzat mari pierderi muntenegrenilor.

M a i nou. Constantinopol. — Se afirmă că guvermi

a hotărît să propună sultanului învestirea lui Mahmud Şefket Paşa cu putere nelimitată de dictator. Popularitatea fostului ministru de răsboi e atât de mare, încât mai aies păturile de jos ale poporului numai în el mai pun nădejde şi delà ei aşteaptă mântuirea patriei.

Belgrad. — „Tribuna" din Belgrad anunţă ca după o luptă scurtă Sârbii au ocuoat oraşul Monastir.

Constanţa. — Vapoarele româneşti „Elisa-vet a" şi „Principesa Maria" au primit ordin sa" pornească fără întârziere la Constantinopol ct misiunea de a lua pe bord pe locuitorii romái ai oraşului cari ar dori să scape dinaintea moşierelor ce ameninţă populaţiunea creştină a capitalei imperiului otoman.

MED. UNÍV.

» R - C O R N E L ! U DĂRĂMUŞ, SpECIAL 'ST IN BOA1.H DE FEMEI Şl SPECIALIST ÎN MORBURI DE DINŢI

AL8A -IULIA (PIAŢA). ORDINEAZÄ: dala 8-10 pen-

M p r t ru b o a l c de femei. Dala:2-5 p e n t r u morbu r i de dinţi. -

(Pa 037—201

fE f88-10'

Zilnic după ameazl ojină şl concert de orhaslri, Seara concert simfonic dat de orhestra mlllfiri, Bere „Részvény". Preţuri moderate !

Proprietar : Oláh Gyárfás Mihály.

Telegramă delà Gambrinus! bulev. Erzsébet nr. 27 CEL MAI MARE ŞI MAI FRUMOS RESTAURANT din Ungaria. In fiecare zi de sărbătoare şi Duminecă dimineaţa prânzişor şi muzică militară.

Pag. 13.

ROMANUL Z I A R U L U I „ R O M Â N U L "

NICOLAE OOGOL

Suflete moarte ( R O M A N )

Trad. de Sctîfoi (165) — P n n w e —

Torna cel mare, ţăran cu picioare lungi, a-legă desculţ şi numai în cămaşe, în fruntea e-chipajului, dealungul întregului sat, în care se vedea întinse, pe pari, în fata fiecărei colibe, laţuri, plase şi năvoade de toate formele; toţi oamenii locului acestuia erau pescari. Mojicul ajunse la o barieră de uluci şi ridică cele câteva scânduri din cari se compunea. Caleaşca, după ce trecu de-alungul unor întinse terenuri presărate cu legume, trecu o altă barieră şi lunecă pe un loc în mijlocul căruia se ridică o biserică de lemn. Dincolo de aceasta se zăriau acoperişurile casei boereşti.

„Da, Kochkaref acesta e un om ciudat! gândi Cicikof".

— Iată-mă! hei nu v'am spus", ţipă un glas. Cicikof aruncă o căutătură în direcţiunea a-

cestei voci; era aceea a boerului care luneca mtr'o trăsură uşoară, uşor îmbrăcat cu o vestă ile bumbac, cu nişte pantaloni galbeni, şi cu fjtul de tot gol. El şedea pieziş în droşca lui, pe care vasta-i capacitate o umplea şi încă mult peste.

Cicikof voia să-i adreseze o vorbă oarecare, dar el dispăruse. Droşca se zăria departe în dreptul unde se scotea peştele din ochiurile năvodului şi unde răsunau din nou numele lui Torna ăl mare, lui Torna ăl mic, al lui Cosim şi al lui Dionisie.

Când caleaşca se rându-i-se în faţa uşii casei, şi Petruşca deschisese portiţa tranviu apăsând pe scară, Cicikof văzu, spre marea lui uimire, la intrare, pe domnul cel gros în persoană, cu braţele deschise ca să-1 primească; eise aruncă întrânsele cu totul natural, fără a putea să-şi dea seama nici de cum despre darul de ubicuitate aparentă a gazdei sale. Ei îşi deteră unul altuia întreitul sărut în semn de cruce de uzajantic şi solemn. Domnul cel gros era nobil de croială veche.

„Am venit însărcinat pentru d-voastră, zise Cicikof, cu salutările şi cu complimentele Exce-celenţiei Sale.

— A cărei Excelenţe? - E i dar!... generalul Betrişef, răspunse Ci

cikof, nu fără oarecare încurcătură. — Eu nu-1 cunosc. — Este cu putinţă? Eu cred cel puţin că am

plăcerea în momentul acesta de a vorbi colonelului Kochkaref?

— Ei bine! să nu mai crezi! nu la el aţi picat, ci slavă Domnului, la mine; la mine, Peotre Pe-trovici Peetukhof, Peetukhof Petrovici — Peotre, răspunse boerul cel gros vesel.

Cicikof rămase înmărmurit. „Aşa, cum adecă? zise el adresându-se lui

Petruşca şi lui Selifan, cari ambii steteau cu privirea ţintă şi cu gura căscată, unul şezând pe tronul lui, celălalt înpicioare răzimat în portiţa deschisă a trăsurii; cum! voi mă aduceţi aici să incomodez pe Petre-Petrovici Peetukhof!

— Oamenii ăştia an făcut bine!... Mergeţi la bucătărie voi de luaţi o înghiţitură bună de rachiu, zise Peetukhof; desprindeţi şi faceţi niţel cunoştinţă cu oamenii mei.

— Sunt în adevăr buimac; asta-i o "reşală care... o eroare pe care... bolborosia Cicikof.

— Nu-i nici o greşală... să mergem, ce gre-şală? Veţi prânzi, veţi gusta din masa mea şi atunci veţi putea spune de-a fost greşală ori nu. Te rog să intri, — adaugă el luând pe Cicikof de braţ şi întroducându-1 în casă.

Dintr'o odaie laterală vecină cu salonul ieşiră doi adolescenţi în pardesie de vară, uşoare, subţiri şi lustruite: aceşti tineri aveau o înălţime cu aproape trei picioare mai mare decât tatăl

- lor. „Aceştia sunt copiii mei, amândoi liceani ; au

venit de sărbători. Tu, Niculiţă ţine tovărăşie domnului, iar tu, Alexiuţă, urmează-mă".

t Şi el dispăru, urmat de Alexandru. Cicikof se ocupă cu Nicolae, pe care tatăl îl numia Niculiţă. Nicolae îi părea a promite, ţărei, un fun-c-jtonar, un sgări*-hârtie, un len«ş mai mult; el

povesti delà început lui Cicikof ca gimnaziul reşedinţei n'avea nimic să-1 înveţe, că fratele său şi el aveau planul să meargă la Petersburg, şi că ar fi pentru ei o mare prostie să-şi piardă vremea în provincia lor.

„înţeleg, gândi Cicikof;

Pas?. 14 Duminecă, 10 Noemvrie 1912. (Ba 116 - 280) Gustaţi

Berea SLEPING-ear din fabrica „Bragadiru".

A Prima fabrică de trăsuri, cu instalaţiimi

de maşini este a lui

Kovács István TEMESVÁR JÖZf * FVii KOS str. Fröbel nr. 5 8 ( c a a pro rid),

fabricant de trăsuri şi an* : tocaross ie : furnisorul poştelor reg. un, şi mehanix-

melor militare.

Mare deposit permanent de totfelul de trăsuri şi ealese noui şi folosite.

Atelier de reparatură. Ateliere de făurie, rotarie şi de lustruit.

(Ko 5 3 6 - 3 0 )

Frideric Honig A r a d , str.

Premiat Rákóczi

la 1890 cu nr. 1 1 -cea mai

turnatorie, fabrică de clopote şi metal, aranjaţii : pe motor (ie vapor :

28. [Ho 5—1 Fondat la 1840.

mare medalie de stat. Cu garantie pe mai mulţi ani şi pe lângă colo mai favorabile condiţii de plătire — recomandă clopotele sale cu patentă cos. şi rog. invenţie- proprie, cari au avantajul că faţă cu ori-ce