AMPLASAREA UNITILOR DE PRODUCIENotiuni generale, factori si premise ale amplasarii sistemelor de productiePractica a dovedit ca repartizarea teritoriala a industriilor influenteaza sensibil dezvoltarea si modernizarea diferitelor subsisteme industriale si implicit eficiena cu care acestea functioneaza.

Scopul general al amplasarii sistemelor de producie l constituie crearea de noi locuri de munca si valorificarea resurselor materiale locale n vederea satisfacerii n conditii de eficienta a cererii pietei cu bunuri de capital, bunuri de consum productiv, bunuri de consum individual sau servicii.

Ca orice actiune care se desfasoara pe baza unor criterii economice, amplasarea unitilor de producie trebuie sa se caracterizeze n primul rnd prin rationalitate. O amplasare rationala nu este uniforma, deoarece resursele naturale si umane, a caror folosire rationala este asigurata de amplasarea industriilor, nu sunt distribuite uniform n teritoriu.

La amplasarea sistemelor de productie trebuie sa se tina seama de faptul ca pentru a putea fi consumate, bunurile industriale trebuie sa fie transportate. Din acest motiv, problema amplasarii este o problema a distantelor dintre diferite elemente ale procesului de productie, dintre unitatile economice si centrele de consum specifice. n felul acesta, amplasarea rationala apare ca o actiune prin care se urmareste obtinerea unui efect maxim cu o cheltuiala minima de munca sociala. n procesul amplasarii s-au conturat o serie de principii generale: dezvoltarea economico-sociala a unor zone geografice; valorificarea resurselor materiale din zona; cresterea gradului de urbanizare; protejarea mediului nconjurator; reducerea cheltuielilor de productie etc.

Toate aceste principii generale trebuie sa aiba la baza criteriul eficientei. De exemplu, dezvoltarea economico-sociala a unor regiuni trebuie sa aiba prioritate numai n conditii de eficienta egala cu alte variante de implantare a industriilor n zone deja industrializate.

Resursele financiare care ar trebui alocate pentru crearea infrastructurilor necesare n zonele respective (retele de transport, canalizari, retele de comunicatii, locuinte etc.) pot fi utilizate cu eficienta sporita pentru reutilari, modernizari si retehnologizari ale unitatilor existente deja n zone industrializate. Rolul infrastructurilor nu trebuie neglijat, dar nici exagerat, ntruct n zonele geografice respective se pot dezvolta la nceput industrii care nu reclama cheltuieli prea mari (confectii, alimentara, pielarie), apoi industrii legate de infrastructuri mai importante (textila, lemn etc.), dupa care se pot dezvolta industrii cu infrastructuri mai costisitoare (masini si echipamente). Comisii specializate ale ONU recomanda varianta unor investitii "pionier", adevarati "poli locali" care sa asigure o eficienta ridicata n vederea crearii treptate a infrastructurii industriale n aceste regiuni. Ulterior, infrastructurile create si existente ar avea un rol propulsator n amplasarea si dezvoltarea diferitelor industrii.

Procesul amplasarii este influentat de factori care actioneaza deseori contradictoriu, fapt pentru care se impune cunoasterea lor n detaliu si la momentul oportun. ntre acestia retinem:

1. Factorii economici determina n mod obiectiv amplasarea unitatilor economice n acele zone, centre, localitati n care se obtin cele mai mari efecte economice sau se realizeaza cel mai mic consum de resurse totale pe unitatea de efect, ceea ce asigura cel mai nalt nivel al eficientei economice reflectat de rentabilitate, productivitate, etc. Factorii economici nu pot fi analizati si apreciati independent, ci n corelatie cu ceilalti.

2. Factorii naturali pot influenta cu intensitati diferite asupra amplasamentului sistemelor de productie. Cea mai puternica influenta se exercita asupra industriilor extractive sau de prelucrare primara a materiilor prime, a caror apropiere de aceste surse este determinata de volumul si structura zacamntului. Industriile de prelucrare primara a minereurilor, materialelor de constructii, lemnului etc. vor fi amplasate lnga sursa de materii prime, ntruct cheltuielile cu transportul acestora sunt mult mai mari dect cheltuielile cu transportul produselor finite. Tot prin prisma factorilor naturali trebuie privita si amplasarea acelor industrii mari consumatoare de apa industriala (textile, ngrasaminte chimice, celuloza etc.) sau potabila (bere, conserve legume etc.), precum si asigurarea unor conditii climatice adecvate (mecanica fina, optica etc.).

3. Progresul tehnico-stiintific este un factor care permite amplasarea mai libera a industriilor, mai ales prin prisma perfectionarilor aduse infrastructurii si suprastructurii transporturilor si a tehnologiilor de fabricatie. Ca urmare a actiunii acestui factor este posibila amplasarea industriilor n aproprierea zacamintelor cu continut scazut n substanta utila, precum si folosirea unor mijloace speciale de transport al materiilor prime si produselor finite care dezvolta viteze mari de deplasare.

4. Formele sociale de organizare a productiei au o influen contradictorie asupra variantelor de amplasare. n timp ce specializarea si cooperarea ofera mai multe variante de amplasare n spatiu a industriilor, concentrarea si combinarea reduc substantial numarul variantelor de amplasare, deoarece conduc la cresterea gradului de integrare a fabricatiei si a dimensiunilor firmelor. Alegerea uneia dintre variante se face n functie de limitele optime de dezvoltare a acestor firme si de necesitatea mbinarii eficiente a specializarii cooperarii cu concentrarea combinarea productiei.

5. Populatia constituie un factor de amplasare care trebuie abordat prin prisma a doua ipostaze:

a. populatia n calitate de forta de munca disponibila. Sistemele de productie se vor amplasa n apropierea zonelor cu disponibilitate de forta de munca. Aceasta conduce la reducerea costului transportului salariatilor, la diminuarea oboselii, cu implicatii directe asupra productivitatii si calitatii produselor, iar problema locuintelor se rezolva mult mai usor;

b. populatia n calitate de consumator de produse industriale joaca un rol foarte important pentru industriile la care cheltuielile cu transportul produselor finite sunt mai mari dect cele cu transportul materiilor prime (mobila, prefabricate) si pentru industriile care produc marfuri perisabile (produse de panificatie, produse lactate etc.). Ca urmare a progreselor realizate n domeniul conservarii si ambalarii produselor industriale, orientarea amplasarii industriilor dupa locul de consum (vnzare) a produselor finale poate fi atenuata.

6. Factorii social-politici (politica generala de dezvoltare economico sociala a tarii, urbanizarea, infrastructura, ocrotirea sanitara a populatiei contra poluarii mediului etc.) pot influenta amplasarea industriilor. Trebuie retinut ca acesti factori nu trebuie sa contravina criteriului general al eficientei economice, de care se va tine seama obligatoriu, indiferent de factorul preponderent la un moment dat sau n perspectiva.

Din punct de vedere al ponderii pe care trebuie sa o detina fiecare grupa de factori n deciziile de amplasare teritoriala a industriilor, nu exista o unitate de vederi n literatura economica. n unele tari cu industrie dezvoltata se manifesta tendinta de crestere a importantei factorului natural n general si n special a resurselor de apa industriala si potabila, tendinta justificata, avnd n vedere cadrul normativ privind protectia mediului ambiant din aceste tari.

Principiul eficientei, ca si conditiile natural geografice impun concentrarea teritoriala a industriei n parcuri industriale. Parcul industrial reprezint o zon delimitat n care se desfoar activiti economice, de cercetare tiinific, de producie industrial i servicii, de valorificare a cercetrii tiinifice i/sau de dezvoltare tehnologic, ntr-un regim de faciliti specifice, n vederea valorificrii potenialului uman i material al zonei (legea nr. 490 din 11 iulie 2002).

Terenul aferent parcului industrial mpreun cu cldirile i infrastructura privind utilitile existente la momentul constituirii trebuie s ndeplineasc cumulativ urmtoarele condiii:

a) terenul are acces la un drum naional sau european i este racordat la infrastructura utilitilor publice;

b) terenul are o suprafa de cel puin 10 ha;

c) terenul se afl n proprietatea sau n folosina, pe cel puin 30 de ani, a asocierii care solicit titlul de parc industrial;

d) sunt libere de orice sarcini;

e) nu fac obiectul unor litigii n curs de soluionare la instanele judectoreti cu privire la situaia juridic;

f) ndeplinesc condiiile tehnice privind protecia mediului.

Tot mai multe companii se orienteaza spre parcurile industriale, unde beneficiaza de o serie de facilitati fiscale, printre care se numara scutirea de impozitul pe cladiri si pe terenuri. Aceasta solutie se dovedeste viabila si in cazul companiilor care doresc relocarea activitatilor de productie in conformitate cu legislatia in domeniul mediului, care prevede transferarea capacitatilor de productie in afara zonelor urbane.La stabilirea amplasamentului unor obiective industriale trebuie avute n vedere cel putin doua aspecte:

- decizia de stabilire a amplasamentului este ireversibila. Daca se ncepe constructia unui obiectiv industrial pe un anumit amplasament, acesta nu mai poate fi schimbat dect cu cheltuieli foarte mari;

- un amplasament poate fi favorabil prin prisma unor criterii si mai putin favorabil sau chiar nefavorabil daca se au n vedere alte criterii.

Alegerea amplasamentului unei unitati economice este o problema de eficienta economica pentru rezolvarea careia trebuie avute n vedere mai multe variante dintre care sa se aleaga varianta optima. n alegerea amplasamentului unei unitati economice se pune problema reducerii distantelor dintre aceasta si celelalte firme cu care va intra n relatii economice n scopul micsorarii cheltuielilor de transport, care detin o pondere importanta n costurile de productie. De asemenea, optimizarea amplasamentului trebuie sa asigure minimizarea cheltuielilor de productie si de investitii aferente noilor unitati economice sau dezvoltarii celor existente.

n calculele de fundamentare intra trei categorii de elemente de cheltuieli:

a) cheltuieli de transport;

b) cheltuieli de exploatare;

c) cheltuieli de investitii.

Elemente privind amplasarea teritorial a sistemului de producie

Fundamentarea amplasrii sistemului de producie necesit rezolvarea urmtoarelor probleme:

alegerea zonei economice;

alegerea locului de amplasare n cadrul zonei economice.

Factori

Alegerea zonei economice trebuie s ia n considerare dou categorii de factori: factori tehnico-economici i factori sociali.

Factorii tehnico-economici sunt: apropierea de sursele de materie prim. Acest factor are o pondere nsemnat n situaia n care procesul de producie necesit un volum mare de materiale, al cror transport este costisitor;

existena resurselor de combustibil. Locul de amplasare va fi stabilit n raport cu locul i capacitatea de extragere a combustibilului, n funcie de distana de la punctul de extragere la locul de prelucrare, de caracteristicile combustibilului i de costurile specifice;

posibilitatea alimentrii cu energie electric sau cu alte forme de energie. Se va urmri reducerea distanei fa de furnizorii de energie electric, abur, aer comprimat.

existena unor resurse suficiente de ap industrial i costul aprovizionrii. Se va stabili: necesarul de ap, sursele de alimentare, costul unui m3 de ap, investiiile necesare conectrii la sursa de ap i costul reelelor proprii de alimentare cu ap. Analizele vor lua n considerare resursele locale de ap, apele de suprafa, pnzele subterane. Se vor efectua cercetri hidrologice, topografice, sanitare i altele.

posibiliti de transport. Se urmrete amplasarea sistemului industrial ct mai aproape de calea ferat, reeaua de transport auto sau transport pe ap.

Factorii sociali: au ca sop principal ridicarea treptat a zonelor mai puin dezvoltate la nivelul celor mai avansate, att din punct de vedere a dezvoltrii economice i social culturale, ct i al nivelului de trai. resursele de for de munc existente. Se va avea n vedere reducerea omajului din zon i evitarea fluctuaiilor de personal n uniti deja existente. mbuntirea gradului de ocupare a populaiei i realizarea pe aceast baz, n mod treptat, a unui echilibru ntre veniturile pe locuitor; asigurarea tuturor condiiilor pentru dezvoltarea personalitii umane;

piaa de desfacere a produselor (criteriu important n special n cazul produselor finite cu caracter perisabil) sau centrele de consum (pierderea de produse i diminuarea calitii acestora s fie nesemnificativ).

Procesul de planificare ncepe cu o selectare preliminar pentru identificarea amplasamentelor fezabile. n mod obligatoriu vor fi luate n considerare restricii legate de resurse (fora de munc disponibil i calificat, disponibilitatea i costul terenului, materiile prime, subcontractorii, uniti de transport autostrzi, cale ferat, aerian, ap , disponibilitatea i nivelul de utilizare a utilitilor) i de condiiile locale (receptivitatea comunitii la afaceri, costuri de construcie, complexe industriale organizate, calitatea vieii climat, cas, cazare, coli -, taxe).Motive de modificare a amplasamentului

n afara necesitii unei capaciti mai mari, exist i alte motive pentru modificarea sau adugarea unor amplasamente:

1. se pot produce modificri ale resurselor; costul sau disponibilitatea forei de munc, materiilor prime i resurselor de sprijin (de exemplu subcontractorii) se pot modifica;

2. geografia cererii se poate modifica; pe msur ce pieele produsului se modific, poate fi de dorit modificarea amplasamentului unitii pentru a oferi servicii mai bune pentru clieni;

3. companiile pot fuziona, facnd ca unitile s fie redundante;

4. pot fi introduse noi produse, modificnd disponibilitatea resurselor i pieelor;5. condiiile politice i economice se pot modifica.

Model matematic al optimizrii amplasamentului

Studiul de amplasare optim al unui sistem de producie trebuie s cuprind mai multe variante din care se alege varianta optim n funcie de un sistem de indicatori de eficien care evalueaz caracteristicile principale ale tuturor variantelor posibile.

Optimizarea presupune existena funciei obiectiv i a unui sistem de restricii. Funcia din relaia (1) reprezint funcia obiectiv.

Urmeaz ca pe baz de analiz comparativ s se adopte varianta optim, adic aceea care la aceleai condiii tehnice i de capacitate, diferind doar amplasamentul, s asigure construirea i funcionarea sistemului de producie cu costuri minime. Se cuantific factorii care influeneaz decizia i anume: distane de transport, cantiti, costuri specifice, investiii etc.

Un model matematic liniar pentru stabilirea amplasrii optime a unei ntreprinderi din cadrul unei ramuri cu producie omogen, folosind drept criteriu de optimizare minimizarea cheltuielilor de transport, producie i investiii poate avea urmtoarea funcie obiectiv:

(1)

cu notaiile urmtoare:

i=1, , E+N

unde: E - numrul unitilor de producie deja existente;

N - numrul unitilor de producie noi ce urmeaz a se construi.

j=1, , C

unde:C - numrul punctelor de consum.

- k=1, , Munde:M - numrul surselor de materie prim

Cij - costul de transport al unitii de produs finit de la centul de producie i la centrul de consum j;

Xij - cantitatea de produse finite care se transport de la centrul de producie i la centrul de consum j;

Dki - costul de transport al unitii de materie prim de la sursa k la centrul de producie i;

Xki - cantitatea de materie prim care se transport de la sursa k la centrul de producie i;

Yi - volumul de producie corespunztor unitilor de producie existente;

Zi - volumul de producie estimat pentru unitile de producie noi;

Pi - costul de producie al unitii de produs de la unitile de producie existente; Si - costul de producie al unitii de produs de la unitile de producie noi; En - indicatorul de eficien economic al volumului investiiilor Ii de la unitile de producie existente, E;

En - indicatorul eficienei economice al volumului de investiii Ii de la unitile de producie noi, N.

Sistemul de restricii este format dintr-un sistem de ecuaii i inecuaii i anume:

,

(2)unde: Bj este necesarul de consum n punctul de consum j.

(3)

Ecuaia (3) semnific faptul c ceea ce se produce i se transport la punctul C nu trebuie s depeasc volumul produciei corespunztor unitilor E+N.

(4)

Ecuaia (4) semnific: cantitatea de materie prim transportat de la un punct k la un centru de producie i trebuie s fie egal cu necesarul de materie prim cerut de execuia volumului produciei din unitile E+N.

Sistemul de restrictii anterior se completeaza cu un sistem de inecuaii:

unde:

este capacitatea de producie a sursei de materie prim k;

este volumul produciei corespunztor sursei de materie prim k.

Ecuaia (5) semnific faptul c producia contractat din unitile E nu trebuie s depeasc capacitatea de producie a acestora. Ecuaia (6) are aceeai semnificaie cu relaia (5), referindu-se la unitile de producie noi, N.

Condiiile de nenegativitate:

Rezolvarea acestei probleme de optimizare se face cu ajutorul programrii liniare.cheltuieli de transport produse + materii prime

costul produciei

cheltuieli de

investiii

_1085992585.unknown

_1110595132.unknown

_1361507579.unknown

_1110595229.unknown

_1103894407.unknown

_1103894436.unknown

_1085994997.unknown

_1038755182.unknown

_1038755416.unknown