poetul curtii de la nr.5

POETUL CUR II DE LA NR.5

Precuvântde

Petru Ilie u,cuvântul de încheiere

Cornel Ungureanu Ilie Chelariu

Coperta,prezentarea graficã

imacheta

deDoru Iosif

tehnoredactareaIvona Titz i Marcela Titz

imprimatla

tipografia MARINEASA Timi oara, str. Mure , nr.34

editatla

eubeeaTimi oara, str. Aprodul Movilã, nr.33

POETUL CUR II DE LA NR.5

Precuvântde

Petru Ilie u,cuvântul de încheiere

Cornel Ungureanu Ilie Chelariu

Coperta,prezentarea graficã

imacheta

deDoru Iosif

tehnoredactareaIvona Titz i Marcela Titz

imprimatla

tipografia MARINEASA Timi oara, str. Mure , nr.34

editatla

eubeeaTimi oara, str. Aprodul Movilã, nr.33

DORU IOSIF

POETUL CUR II DE LA Nr.5

carte de poeme cu 65 de por ii un turn

eubeea2005

DORU IOSIF

POETUL CUR II DE LA Nr.5

carte de poeme cu 65 de por ii un turn

eubeea2005

Doru, cel care deschide poarta

Poemele lui Doru Iosif sunt un fel de bombe cu ceas (dar fãrã de bombe), atârnate de clan a por ilor sau, ca ni te rãva epuse în sticle i date de-a dura prin convenien ele noastre, prin lumea noastrã stabilã, coerent i eficientã, serioasã i plinã de presiuni la fel de serioase; sticle, care, la atingere, î i pocnesc dopul i lasã împrejur mici fantasme garnisite cu spumã, îngânãri, butaforii i zornãieli.

Picturalul i conspira ia suprarealistã desprinsã din iluziile cãr ilor de cãpãtâi, acele camuflate istorii ale eternei Alice alungându- i imaginea în oglindã i în spatele acesteia, adicã în spatele por ilor care se deschid i se închid într-o joacã alertã, dar ce joac ..., mai în joaca jocului i chiar încã i mai serios, cãci numai bunul Dumnezeu tie cât de-al dracului de serios tim noi sã ne juc m cu toate cele...vrea sã spunã în fel i chip autorul, el însu i pe alocuri urmuzian i-amestecând vârtos în”caracterul” cãr ii, cabotinismul cu galanteria.

...cu toate acestea, deschizând o nouã poartã, dãm pe nea teptate peste nebunaticul poet stând într-o insulã nãpãditã de triste e, adicã mai bine spus de”blues” (sunt trist dar pot fluiera-mai cã a pagubã - pe chestia asta...) i deci fluierând, de ciudã cã s-a suprins pe sine într-un astfel de moment stânjenitor îndeosebi stânjenitor pentru un zeflemitor jucãtor pe muchia vie ii, deci fluieratul devine strident, el trebuie de-a dreptul sã iuie în urechi isã enerveze pânã la exasperare, el”trebuie sã”... prea multe i-apoi, deodatã se opre te cãci simte cã e timpul sã observe ce

se întâmplã totu i cu sine, cu”aburoasele margini ale umbrei în care adastã”, pentru cã (aten ie!) textul poate aluneca într-o istorie culturalã, adicã poarta cãtre absurd a fost lãsatã deschisã, inten ionat desigur, pentru cã pe acolo trebuie din clipã în clipã sã intre bunul Dumnezeu, în ziua a aptea, plimbându- i câinele... igata cu ironia i autoironia! Peste ele picur stropul greu de amãrãciune domesticã i cele care, dincolo de ceea ce se întâmplã de obicei, adicã fuga obiectelor dupã Alice, prefigureazã”dormitul” ca o îndeletnicire periculoasã, cãci mai întâi

5

poetul încearcã s -l anticipeze, cum s-ar zice: un fel de repeti iei-apoi se sperie de ceea ce poate produce aceast stranie

necesitate, cum cã î i auzii inima prin rezonan a pernei i apoi furnica fo nitoare din sine...

... i chiar istoriile demne de cimitirul vesel din Sãpân a, cel din curtea alãturat (“unde toatã lumea-o face latã”, ar spune pe loc, Doru Iosif)... de fapt un cimitir provizoriu fiindcã nimeni nu moare cu totul aici iar mor ile se amnistiazã pentru cã se trag din bietele noastre metehne, din sfânta beuturã i sfintele daruri trupe ti ale femeilor... (“Lui Be” i”Semnul”) iar cuvintele care le compun în giumbu lucuri, se ciocnesc i se turtesc de ochiul realitã ii, dar uneori în confesiune, pentru cã, nu-i a a:

“ tiuta- i vreodatã cum se alcãtuiesc închipuirile, cum se încãlzesc cu palmele, cum se aburesc cu suflarea i-apoi se lustruiesc ca sã aparã limpezi?”

(Pa ii)

... dar joaca lui Doru nu este de fel vinovat/nevinovatã, ea ascunde ãgalnic în spatele por ilor un personaj care, oscilând între stãri deseori paradoxale, poartã cu sine radia iile culturale icortegiul boemei ora ului, puterea de a pã i alãturi de to i acei me teri i ucenici ai unor meserii cu totul plãsmuitoare de efemer i de triste e/bucurie... iar pentru a fi în tonul sãu: i chiar sã ne

ofere cu gesturi largi, simandicoase i ironice, lama de ras furatã de la spectatorii acestui non stop spectacol, pentru a ne putea tãia noi singuri urechea i astfel a ne asemãna, desigur prin faimã, cu domnul Van Gogh!

Petru Ilie u

6

Doru, cel care deschide poarta

Poemele lui Doru Iosif sunt un fel de bombe cu ceas (dar fãrã de bombe), atârnate de clan a por ilor sau, ca ni te rãva epuse în sticle i date de-a dura prin convenien ele noastre, prin lumea noastrã stabilã, coerent i eficientã, serioasã i plinã de presiuni la fel de serioase; sticle, care, la atingere, î i pocnesc dopul i lasã împrejur mici fantasme garnisite cu spumã, îngânãri, butaforii i zornãieli.

Picturalul i conspira ia suprarealistã desprinsã din iluziile cãr ilor de cãpãtâi, acele camuflate istorii ale eternei Alice alungându- i imaginea în oglindã i în spatele acesteia, adicã în spatele por ilor care se deschid i se închid într-o joacã alertã, dar ce joac ..., mai în joaca jocului i chiar încã i mai serios, cãci numai bunul Dumnezeu tie cât de-al dracului de serios tim noi sã ne juc m cu toate cele...vrea sã spunã în fel i chip autorul, el însu i pe alocuri urmuzian i-amestecând vârtos în”caracterul” cãr ii, cabotinismul cu galanteria.

...cu toate acestea, deschizând o nouã poartã, dãm pe nea teptate peste nebunaticul poet stând într-o insulã nãpãditã de triste e, adicã mai bine spus de”blues” (sunt trist dar pot fluiera-mai cã a pagubã - pe chestia asta...) i deci fluierând, de ciudã cã s-a suprins pe sine într-un astfel de moment stânjenitor îndeosebi stânjenitor pentru un zeflemitor jucãtor pe muchia vie ii, deci fluieratul devine strident, el trebuie de-a dreptul sã iuie în urechi isã enerveze pânã la exasperare, el”trebuie sã”... prea multe i-apoi, deodatã se opre te cãci simte cã e timpul sã observe ce

se întâmplã totu i cu sine, cu”aburoasele margini ale umbrei în care adastã”, pentru cã (aten ie!) textul poate aluneca într-o istorie culturalã, adicã poarta cãtre absurd a fost lãsatã deschisã, inten ionat desigur, pentru cã pe acolo trebuie din clipã în clipã sã intre bunul Dumnezeu, în ziua a aptea, plimbându- i câinele... igata cu ironia i autoironia! Peste ele picur stropul greu de amãrãciune domesticã i cele care, dincolo de ceea ce se întâmplã de obicei, adicã fuga obiectelor dupã Alice, prefigureazã”dormitul” ca o îndeletnicire periculoasã, cãci mai întâi

5

poetul încearcã s -l anticipeze, cum s-ar zice: un fel de repeti iei-apoi se sperie de ceea ce poate produce aceast stranie

necesitate, cum cã î i auzii inima prin rezonan a pernei i apoi furnica fo nitoare din sine...

... i chiar istoriile demne de cimitirul vesel din Sãpân a, cel din curtea alãturat (“unde toatã lumea-o face latã”, ar spune pe loc, Doru Iosif)... de fapt un cimitir provizoriu fiindcã nimeni nu moare cu totul aici iar mor ile se amnistiazã pentru cã se trag din bietele noastre metehne, din sfânta beuturã i sfintele daruri trupe ti ale femeilor... (“Lui Be” i”Semnul”) iar cuvintele care le compun în giumbu lucuri, se ciocnesc i se turtesc de ochiul realitã ii, dar uneori în confesiune, pentru cã, nu-i a a:

“ tiuta- i vreodatã cum se alcãtuiesc închipuirile, cum se încãlzesc cu palmele, cum se aburesc cu suflarea i-apoi se lustruiesc ca sã aparã limpezi?”

(Pa ii)

... dar joaca lui Doru nu este de fel vinovat/nevinovatã, ea ascunde ãgalnic în spatele por ilor un personaj care, oscilând între stãri deseori paradoxale, poartã cu sine radia iile culturale icortegiul boemei ora ului, puterea de a pã i alãturi de to i acei me teri i ucenici ai unor meserii cu totul plãsmuitoare de efemer i de triste e/bucurie... iar pentru a fi în tonul sãu: i chiar sã ne

ofere cu gesturi largi, simandicoase i ironice, lama de ras furatã de la spectatorii acestui non stop spectacol, pentru a ne putea tãia noi singuri urechea i astfel a ne asemãna, desigur prin faimã, cu domnul Van Gogh!

Petru Ilie u

6

fiicei mele Ivona aceste poezii cu final nea teptat

7

fiicei mele Ivona aceste poezii cu final nea teptat

7

Alice cu pãr

pãru-i stãtea a a, ca o lopã icã,nimic nu-i pria, cu gândul cã mâine va fi altã zi cã pãru-i stãtea ca-ntr-o altã zii cã mâine o perie pe capu-i avea, cu gândul cã capu-i în peri se ridicã, mãciucã în pãru-i avea altã nuan ã, adicã era chiar un, pãru-i stãtea chiar ca-n ziua aceasta când gândul cã capu-i ca-n peri, într-o nuan ãridicã mãciucã în pãru-i stãtea, a a ca o lopã icã,cu gândul cã, capu-mi în par se ridicã, plutind peste un gard uzinal.

9

Alice cu pãr

pãru-i stãtea a a, ca o lopã icã,nimic nu-i pria, cu gândul cã mâine va fi altã zi cã pãru-i stãtea ca-ntr-o altã zii cã mâine o perie pe capu-i avea, cu gândul cã capu-i în peri se ridicã, mãciucã în pãru-i avea altã nuan ã, adicã era chiar un, pãru-i stãtea chiar ca-n ziua aceasta când gândul cã capu-i ca-n peri, într-o nuan ãridicã mãciucã în pãru-i stãtea, a a ca o lopã icã,cu gândul cã, capu-mi în par se ridicã, plutind peste un gard uzinal.

9

Alice în gang

Î i ia papucii nefire tii dispare-n gang

ca un iepure la ora de ceai înfundulcur iidormeiinu tiucumoifaceafimai

bine,i numai bunul Dumnezeu

îi poate apãra de mine

11

Alice în gang

Î i ia papucii nefire tii dispare-n gang

ca un iepure la ora de ceai înfundulcur iidormeiinu tiucumoifaceafimai

bine,i numai bunul Dumnezeu

îi poate apãra de mine

11

Autobahn

Am avut un vis prãfos ca un drumna ionaleram cu to ii la masã fugind mâncând pãmântul cu 7 mâini cu restul îi salutam pe cei cu 3 picioare, sãtul dãdeam sã plec, d’apare 1 ce opãieîntr-unu'a a încât acum ecazul sã ne cam aperi Doamne!

13

Autobahn

Am avut un vis prãfos ca un drumna ionaleram cu to ii la masã fugind mâncând pãmântul cu 7 mâini cu restul îi salutam pe cei cu 3 picioare, sãtul dãdeam sã plec, d’apare 1 ce opãieîntr-unu'a a încât acum ecazul sã ne cam aperi Doamne!

13

baladã pentru popã i cui

solda ii niciunei armate au venit cu trenul de 7. inele-au ie it de pe calea feratã i-au dat într-o garã-nfundatã,

dintr-un ora al niciunei ãriunde zboarã-o mie de ciori. soarta s-a-nvechit i plouã ziarele au ie it ieri la douã pe prima paginã-i un general care-a fugit de la spital, pe-a doua-i un câmp de salatã cu o divizie blindatã, articol de fond e un super-soldat care-a primit în dar un fular tricotat la popa la poartã stã o mâ ã moartã, bomba cu un cui din altarul nimãnui, cine râde i vorbe te sã punã mâna pe cle te.

15

baladã pentru popã i cui

solda ii niciunei armate au venit cu trenul de 7. inele-au ie it de pe calea feratã i-au dat într-o garã-nfundatã,

dintr-un ora al niciunei ãriunde zboarã-o mie de ciori. soarta s-a-nvechit i plouã ziarele au ie it ieri la douã pe prima paginã-i un general care-a fugit de la spital, pe-a doua-i un câmp de salatã cu o divizie blindatã, articol de fond e un super-soldat care-a primit în dar un fular tricotat la popa la poartã stã o mâ ã moartã, bomba cu un cui din altarul nimãnui, cine râde i vorbe te sã punã mâna pe cle te.

15

baladã pentru prânz i fundul unei sticle

stau la aceia i masã cu bunul Dumnezeu.sunt atât de departe încât ampaniadin blândul lui meniu, nu ajunge încã pânã la mine(m-ar ajuta sã rad distilatele). El se uitã la noi prin fundul unei sticle. El se uitã la mine ca un mu chi pa nici primenitor.

“Te vãd cam prost de-aici” zice, mai prost nici cã se poate, Doamne, cãci îmi doresc: un pat o canã un ceva care sã scâr âiela sãrbãtori. bunule Doamne, depãrtat mai sunt, te-aud a a de vag! “Am acoperire în planete!”, zice,“Ai grijã de vastele lanuri de ar aricanadieni,care la anotimpuri înfrunzite îmi fac clãtitele mai dulci; Dumnezeule, prea încurcate îmi sunt cãile, pânã i la masa asta am nimerit întâmplãtor”. dar iatã-mã-s prea hulitor, am o ampanie la picior. o parte beau din cupe, al ii din pahare. eu,beau din steclã, prea atent la propria-mi meclã, (a a de slab?! mai i fumez.)

17

baladã pentru prânz i fundul unei sticle

stau la aceia i masã cu bunul Dumnezeu.sunt atât de departe încât ampaniadin blândul lui meniu, nu ajunge încã pânã la mine(m-ar ajuta sã rad distilatele). El se uitã la noi prin fundul unei sticle. El se uitã la mine ca un mu chi pa nici primenitor.

“Te vãd cam prost de-aici” zice, mai prost nici cã se poate, Doamne, cãci îmi doresc: un pat o canã un ceva care sã scâr âiela sãrbãtori. bunule Doamne, depãrtat mai sunt, te-aud a a de vag! “Am acoperire în planete!”, zice,“Ai grijã de vastele lanuri de ar aricanadieni,care la anotimpuri înfrunzite îmi fac clãtitele mai dulci; Dumnezeule, prea încurcate îmi sunt cãile, pânã i la masa asta am nimerit întâmplãtor”. dar iatã-mã-s prea hulitor, am o ampanie la picior. o parte beau din cupe, al ii din pahare. eu,beau din steclã, prea atent la propria-mi meclã, (a a de slab?! mai i fumez.)

17

***ca mâine îmi, crescându-mi grea a,mai barba îmi retragu-mi fa a,o datã mort

19

***ca mâine îmi, crescându-mi grea a,mai barba îmi retragu-mi fa a,o datã mort

19

Marcelei

Câinele meu adoarme-n fotoliul lui câinesc,el rãsuflã din când în când i nu numai.

Câinele meu coboarã dinrânduiala lui câineascã i nu respectã laturile

din care tremurã itresaltã labele lui se-mpartla douã cu 4, una cu 3 i-o parte care dã

din coadã. la mine-n somn fãrã sã latre un fel de câine- ilinge labele din fa ã.

21

Marcelei

Câinele meu adoarme-n fotoliul lui câinesc,el rãsuflã din când în când i nu numai.

Câinele meu coboarã dinrânduiala lui câineascã i nu respectã laturile

din care tremurã itresaltã labele lui se-mpartla douã cu 4, una cu 3 i-o parte care dã

din coadã. la mine-n somn fãrã sã latre un fel de câine- ilinge labele din fa ã.

21

Cânteculu a lui Foar ã cãtre erban Foar ã

Priveam la Hu mai generei ãncredeam cã Hu e mai priten ãn.L-am ras pe unu’ don „Nichita“, cu don Stepan dar mai mult singur. Don Casavete vine ca i for abãtutelor covoare. Ce bayonete la Bayonne? Ce byciclete de bon ton? fãcându-i loc el î i punea la barierã la Canton, o serie (a a mai prescurtatã) din degetele lui într-o cutie cu coton.

23

Cânteculu a lui Foar ã cãtre erban Foar ã

Priveam la Hu mai generei ãncredeam cã Hu e mai priten ãn.L-am ras pe unu’ don „Nichita“, cu don Stepan dar mai mult singur. Don Casavete vine ca i for abãtutelor covoare. Ce bayonete la Bayonne? Ce byciclete de bon ton? fãcându-i loc el î i punea la barierã la Canton, o serie (a a mai prescurtatã) din degetele lui într-o cutie cu coton.

23

Ce om poate fi! Trimite buzduganul înainte, dupã 3 zile vine el, ca o bãtaie la u a din dos. Dar mai amânã, dupã igãri se duce pe aia micã o dã la medicinã Mai stã,iar mai aruncã! Ce om!? Cu el câinele face de-a dreptul 120 de ani. Cum Dumnezeu sã ten’ elegi cu-n individ cu-atâta experien ã?

25

Ce om poate fi! Trimite buzduganul înainte, dupã 3 zile vine el, ca o bãtaie la u a din dos. Dar mai amânã, dupã igãri se duce pe aia micã o dã la medicinã Mai stã,iar mai aruncã! Ce om!? Cu el câinele face de-a dreptul 120 de ani. Cum Dumnezeu sã ten’ elegi cu-n individ cu-atâta experien ã?

25

ceva ca o bucurie lui Pe

cel care stã aici pe scãrise simte în a a fel încât nu mai are nimic de adãugat. a scris cãr ile po tale,le-a pus la cutie i i s-a nãzãrit sã cânte

a a un cântec nou ca mâinile moi ale lui Dumnezeu. s-a bucurat, a intrat apoi în casã i a început sã cânte despre un

aparat de ras i o lamã nouã. Dincolo de u a ziditã, locatarii s-au speriat i-au zis: „Prea vesel cântã vecinul nostru, mãcar de-ar fi duminicã!”

27

ceva ca o bucurie lui Pe

cel care stã aici pe scãrise simte în a a fel încât nu mai are nimic de adãugat. a scris cãr ile po tale,le-a pus la cutie i i s-a nãzãrit sã cânte

a a un cântec nou ca mâinile moi ale lui Dumnezeu. s-a bucurat, a intrat apoi în casã i a început sã cânte despre un

aparat de ras i o lamã nouã. Dincolo de u a ziditã, locatarii s-au speriat i-au zis: „Prea vesel cântã vecinul nostru, mãcar de-ar fi duminicã!”

27

Despre

Nevasta sase uita la seriale – lele el bea în chilo iîntre timpcu degetele-ipotrivitepicior pestepiciori când sã-i

punã sticle-i dop, hop icâinele lui ce Dumnezeu beau oamenii încã mai beau (lucrurile bune au 3 preten ii)beau oamenii de ce mai beau (lucrurile buneau 3 inten ii)beau oamenii i ce dacã beau

(vorbeam despreMozart câte aten ii)când beau atâ ioameni din poezia aceasta eu plec n'are rostsã mai stau

29

Despre

Nevasta sase uita la seriale – lele el bea în chilo iîntre timpcu degetele-ipotrivitepicior pestepiciori când sã-i

punã sticle-i dop, hop icâinele lui ce Dumnezeu beau oamenii încã mai beau (lucrurile bune au 3 preten ii)beau oamenii de ce mai beau (lucrurile buneau 3 inten ii)beau oamenii i ce dacã beau

(vorbeam despreMozart câte aten ii)când beau atâ ioameni din poezia aceasta eu plec n'are rostsã mai stau

29

dormitulpentru Erich

sta i i asculta ibãtãile tâmplelor mai ales când sunte i cu urechea lipitã de pernã. cu cât vã asculta i mai mult tâmplele pe a ternutave i o scumpã nouã impresie cã inima voastrã bate în ritmul furnicilor, dacã inima bate repede pentru ordine i hranã. dacã cu inima voastrã merg împreunã o mul ime de sunete dinafarã, ave iun mare avantaj: sã nu o asculta i,ea oricum bate pentru voi în timp ce auzi i.auzitul nu e totuna cu dormitul, fiindcã atunci furnica din voi bate de una singurã.

31

dormitulpentru Erich

sta i i asculta ibãtãile tâmplelor mai ales când sunte i cu urechea lipitã de pernã. cu cât vã asculta i mai mult tâmplele pe a ternutave i o scumpã nouã impresie cã inima voastrã bate în ritmul furnicilor, dacã inima bate repede pentru ordine i hranã. dacã cu inima voastrã merg împreunã o mul ime de sunete dinafarã, ave iun mare avantaj: sã nu o asculta i,ea oricum bate pentru voi în timp ce auzi i.auzitul nu e totuna cu dormitul, fiindcã atunci furnica din voi bate de una singurã.

31

Elemente din alcãtuirea poetului

Un pãr ca poetul nu are nimeni în nas sã i-l poatã împleti într-o coadã dacã trage de ea, de coama poetului te po i lega, de pata lui galbenã a ijderea,de fundul de uger al patriei lui alãptãtoare asemenea,dar nu când poetul recitã pe-o narã când to i ceilal iau privirea goalã.

33

Elemente din alcãtuirea poetului

Un pãr ca poetul nu are nimeni în nas sã i-l poatã împleti într-o coadã dacã trage de ea, de coama poetului te po i lega, de pata lui galbenã a ijderea,de fundul de uger al patriei lui alãptãtoare asemenea,dar nu când poetul recitã pe-o narã când to i ceilal iau privirea goalã.

33

Filmul cuJames Byron Dean

Muzician între 4 pere iconfuz între poe iactor între atle ibeat între be iambreiaj i frânã i accelerat putea

pe calea feratã între traversã i inãi mort putea

între mor i putea i mai mort decât

atât nici cã se poate.

35

Filmul cuJames Byron Dean

Muzician între 4 pere iconfuz între poe iactor între atle ibeat între be iambreiaj i frânã i accelerat putea

pe calea feratã între traversã i inãi mort putea

între mor i putea i mai mort decât

atât nici cã se poate.

35

Filmul cu Maitreyi

Maitreyi în racourci (de mori) într-un plonjeu (de iarã i mori) stã ghemuitã-n lotus la Taj Mahal având în poalã mirodenii; flori triste de Cioran, absurde rãdãcini deIonescoi un mahut pe

numele lui Eliad c-o trompã, fa ã-n fa ãMaitreyi tânje tedupã Evola, Giono, Matisse, Ionescu Nae, Picasso, la care un adolescent miop le-a zis-o drept în fa ã.Maitreyi pe-un tortde nuntã-n cer î i rade prematur musta a ei pe oalã de pe fa ã.

37

Filmul cu Maitreyi

Maitreyi în racourci (de mori) într-un plonjeu (de iarã i mori) stã ghemuitã-n lotus la Taj Mahal având în poalã mirodenii; flori triste de Cioran, absurde rãdãcini deIonescoi un mahut pe

numele lui Eliad c-o trompã, fa ã-n fa ãMaitreyi tânje tedupã Evola, Giono, Matisse, Ionescu Nae, Picasso, la care un adolescent miop le-a zis-o drept în fa ã.Maitreyi pe-un tortde nuntã-n cer î i rade prematur musta a ei pe oalã de pe fa ã.

37

Filmul cu Potiomkin

Ai,noapte-n Dumã (e liber la baie) Când pe Kerenski au Vranghel, l'au fost întrebat de Rusia Mare au zis cã-i ca un Kapac pe-o oala plinã de kãkat pe care stã arul

c'o grea ãgreu de simulati-i va aluneca

piciorul pe-unabur de Rasputnik pe nas maigreu de-adulmecat.

39

Filmul cu Potiomkin

Ai,noapte-n Dumã (e liber la baie) Când pe Kerenski au Vranghel, l'au fost întrebat de Rusia Mare au zis cã-i ca un Kapac pe-o oala plinã de kãkat pe care stã arul

c'o grea ãgreu de simulati-i va aluneca

piciorul pe-unabur de Rasputnik pe nas maigreu de-adulmecat.

39

Harms

dupã canoane, nici pãrul nu-i stãteasprânceanã nu avea,de-a dreptul ochiul îi fugea dupã muieri.

i grabnic fumã o igarã cu vecinul de scarã

41

Harms

dupã canoane, nici pãrul nu-i stãteasprânceanã nu avea,de-a dreptul ochiul îi fugea dupã muieri.

i grabnic fumã o igarã cu vecinul de scarã

41

Locomobila

O scrumierã cu Dampf de creozot adicã un adaos de criblurã linã cu Stephenson plutind mecanic în drezinã ca o traversã lungitã peste inãîn abur de havanã finã.

43

Locomobila

O scrumierã cu Dampf de creozot adicã un adaos de criblurã linã cu Stephenson plutind mecanic în drezinã ca o traversã lungitã peste inãîn abur de havanã finã.

43

O lipãire în zori

Îmi permit sã lipãi, (de la papuci mi se trage) lipãi de n'amaer lipãi lipiciosam un lipici aerat atuncicând aeru-i uscat planez peste chiuvetãplanez înextazsã prind umezealã sã prind un lip sã prind o mãsurã i când nu am lip

nu am nici glazurã clefãi cu sfialã clefãi de n'am aer clefãi peste poatelipãi pe pervaz.

45

O lipãire în zori

Îmi permit sã lipãi, (de la papuci mi se trage) lipãi de n'amaer lipãi lipiciosam un lipici aerat atuncicând aeru-i uscat planez peste chiuvetãplanez înextazsã prind umezealã sã prind un lip sã prind o mãsurã i când nu am lip

nu am nici glazurã clefãi cu sfialã clefãi de n'am aer clefãi peste poatelipãi pe pervaz.

45

oglinda

i pe urmã mã uit la mâna mea, slabã i plinã de încheieturi. i, da pe urmã la,

eu care-mi in mâna asta plinã de încheieturi. i apoi ce Dumnezeu

ne-mpiedicã sã ne bucurãm chiar i pe chestia asta.

47

oglinda

i pe urmã mã uit la mâna mea, slabã i plinã de încheieturi. i, da pe urmã la,

eu care-mi in mâna asta plinã de încheieturi. i apoi ce Dumnezeu

ne-mpiedicã sã ne bucurãm chiar i pe chestia asta.

47

papucii lui Mihail

blând era, mãsura epocii la picior era mãruntã. ce vremuri! stãm i ne uitãm la mândrul lui papuc, i tâmpi i de noi

trebuie sã ne tãiem unghiile de la patronimic ca sã-ncãpem în Eminovici.

49

papucii lui Mihail

blând era, mãsura epocii la picior era mãruntã. ce vremuri! stãm i ne uitãm la mândrul lui papuc, i tâmpi i de noi

trebuie sã ne tãiem unghiile de la patronimic ca sã-ncãpem în Eminovici.

49

Pãru’i în ochi

Precum cã eram pionier cu cravata-mi la gurã, cu pãrul în ochi. Crescându-mi mai pãrul, cravata-mi era chiar sub gu ãi pãrul sprânceanã pe spate, i-n ochi.

Au,ghenera ia-mi, mai lipsã la ceafã, cu pãrul cravatã, la gurã sprânceanã, pe spate cum trage din ochi!

51

Pãru’i în ochi

Precum cã eram pionier cu cravata-mi la gurã, cu pãrul în ochi. Crescându-mi mai pãrul, cravata-mi era chiar sub gu ãi pãrul sprânceanã pe spate, i-n ochi.

Au,ghenera ia-mi, mai lipsã la ceafã, cu pãrul cravatã, la gurã sprânceanã, pe spate cum trage din ochi!

51

pa ii lui Paul Miron

tiuta- i vreodatã sã vã întoarce i vouã împotrivã spunând: glasul acesta nu-i al meu, inima mea împarte ocãri cel ce nevoie are nevolnic piere? tiuta- i vreodatã sã spune i:

acesta-i gândul meu i-i aurit i bun ca pâinea, veni i de vã îndestula i,i-apoi sã vã petrec sã nu vã latre câinii i da i-mi i palmele sã vi le încãlzesc tiuta- i vreodatã cã tot ce cãuta i sub garduri

nu a i-pierdut nicicând i cã acest om se teme i-i vine sã plângã i nu tie de ce, i vre i sã vã urmeze de

parcã voi a i ti unde-o sã poposi i la noapte?

tiuta- i vreodatã cum se alcãtuiesc închipuirile, cum se încãlzesc cu palmele, cum se aburesc cu suflarea i-apoi se lustruiesc ca sã aparã limpezi?i-apoi limpezi se pun

într-o nãframã i ea într-o carafã cu apã repede i rece lãsându-se timp de-o nãlucire sã capete alcãtuire i chip albastru.i dacã ti i i asta, atunci de ce

intra i tropãind cu încãl ãrilevoastre murdare, preaîn elep ilor

53

pa ii lui Paul Miron

tiuta- i vreodatã sã vã întoarce i vouã împotrivã spunând: glasul acesta nu-i al meu, inima mea împarte ocãri cel ce nevoie are nevolnic piere? tiuta- i vreodatã sã spune i:

acesta-i gândul meu i-i aurit i bun ca pâinea, veni i de vã îndestula i,i-apoi sã vã petrec sã nu vã latre câinii i da i-mi i palmele sã vi le încãlzesc tiuta- i vreodatã cã tot ce cãuta i sub garduri

nu a i-pierdut nicicând i cã acest om se teme i-i vine sã plângã i nu tie de ce, i vre i sã vã urmeze de

parcã voi a i ti unde-o sã poposi i la noapte?

tiuta- i vreodatã cum se alcãtuiesc închipuirile, cum se încãlzesc cu palmele, cum se aburesc cu suflarea i-apoi se lustruiesc ca sã aparã limpezi?i-apoi limpezi se pun

într-o nãframã i ea într-o carafã cu apã repede i rece lãsându-se timp de-o nãlucire sã capete alcãtuire i chip albastru.i dacã ti i i asta, atunci de ce

intra i tropãind cu încãl ãrilevoastre murdare, preaîn elep ilor

53

***Pipernicit fiind sama i-a luat, cã drumurile lui, din piele de alt animalfiind,au chiar nevoie de un animal ce nu-i fusese încã prezentat.

i-atuncea cum sã-lrecuno ti,când el aratã ca i tine.

55

***Pipernicit fiind sama i-a luat, cã drumurile lui, din piele de alt animalfiind,au chiar nevoie de un animal ce nu-i fusese încã prezentat.

i-atuncea cum sã-lrecuno ti,când el aratã ca i tine.

55

Poem xenofob cãtre Ilie Chelariu

Am un astup la strãini nu deschid pe sub u inici un geam, nu respir nu re inîmi sar ochii din capame escîmi revin dau sã scriu mai bine-i în valuri mai bine-i cu branhii tavanul meu drastic e plin de vecini.

57

Poem xenofob cãtre Ilie Chelariu

Am un astup la strãini nu deschid pe sub u inici un geam, nu respir nu re inîmi sar ochii din capame escîmi revin dau sã scriu mai bine-i în valuri mai bine-i cu branhii tavanul meu drastic e plin de vecini.

57

politichia

pe mãsurã ce urcã scãrile, administratorul î i pune în ordine ideile privind prea multele opinii din partidul de guvernãmânt, noii locatari ascultã posturi neinterzise ivorbesc despre Basarabia iBucovina despre care, de asemenea nu mai are rost sã vorbe ti.privi i numai la prostul cur ii,ce încrope te, pe ardezie, dâre i cercuri.

59

politichia

pe mãsurã ce urcã scãrile, administratorul î i pune în ordine ideile privind prea multele opinii din partidul de guvernãmânt, noii locatari ascultã posturi neinterzise ivorbesc despre Basarabia iBucovina despre care, de asemenea nu mai are rost sã vorbe ti.privi i numai la prostul cur ii,ce încrope te, pe ardezie, dâre i cercuri.

59

Pre muzicã lui Ilie Stepan

Ca i cândscuipândatuncea pre muzicãea n-ar fi fiind nicicând în drum spre-acasãdacã triste ea ta ta amãgitoare te calcã pepicior,dacã triste ea tatremurãtoaren-ar da din mâini convingãtoracoperind un nerv al meu istovitor.

61

Pre muzicã lui Ilie Stepan

Ca i cândscuipândatuncea pre muzicãea n-ar fi fiind nicicând în drum spre-acasãdacã triste ea ta ta amãgitoare te calcã pepicior,dacã triste ea tatremurãtoaren-ar da din mâini convingãtoracoperind un nerv al meu istovitor.

61

Prin esa de-a-ncãlare (scrisoare)

Ce sã- i mai spun ce sã- i mai spun stãtea pe calul de sãpunn-avea clãbuci nu fãcea fum mãi ce mai cal spuneau pe drum fãrã clãbuci fãrã sãpun i-au dat în baltã

ce sã- i spun ce mai clãbuci de-atâta scrum.

63

Prin esa de-a-ncãlare (scrisoare)

Ce sã- i mai spun ce sã- i mai spun stãtea pe calul de sãpunn-avea clãbuci nu fãcea fum mãi ce mai cal spuneau pe drum fãrã clãbuci fãrã sãpun i-au dat în baltã

ce sã- i spun ce mai clãbuci de-atâta scrum.

63

Reclama ie

Întru cât eu cred cã fumam foarte prost când al iica minescriaufãrã jenã teribil de binepretind cã mi se cuvin ni te versuri despre un bãutor astupãtor(o meserie din nomenclator)

65

Reclama ie

Întru cât eu cred cã fumam foarte prost când al iica minescriaufãrã jenã teribil de binepretind cã mi se cuvin ni te versuri despre un bãutor astupãtor(o meserie din nomenclator)

65

Scrisoarea unui anume Vincent cãtre fratele lui Theo

Ci prietene, când vei citi i- i sim i o clipã trupul

nãpãdit de duio ie, la început nu o sã tii ce-nseamnã i s-ar putea sã n-afli niciodatã

de ce lucirile acestea blânde ca ni te nouri lepãdãtori în suflet, te prind întotdeauna singur sau cu un gând anume ori, poate cu un semen. i dintr-o datã vezi taina,

el în tine i tu în el. i sta i, ca nu cumva

splendoarea ca a ierbii sã vã înnece ochii, i poate- i sunã nu tiu cum

tãunul cercând dintre flori sã scape, dar e destul pentru a ti cã muzica a 9 sfere, nu-i nici un dram din glasul auriului fazan, cântând sã- i cheme soa ala iubire. asta”de-a pururea i-o zi”.

67

Scrisoarea unui anume Vincent cãtre fratele lui Theo

Ci prietene, când vei citi i- i sim i o clipã trupul

nãpãdit de duio ie, la început nu o sã tii ce-nseamnã i s-ar putea sã n-afli niciodatã

de ce lucirile acestea blânde ca ni te nouri lepãdãtori în suflet, te prind întotdeauna singur sau cu un gând anume ori, poate cu un semen. i dintr-o datã vezi taina,

el în tine i tu în el. i sta i, ca nu cumva

splendoarea ca a ierbii sã vã înnece ochii, i poate- i sunã nu tiu cum

tãunul cercând dintre flori sã scape, dar e destul pentru a ti cã muzica a 9 sfere, nu-i nici un dram din glasul auriului fazan, cântând sã- i cheme soa ala iubire. asta”de-a pururea i-o zi”.

67

Se m’piedicã i- i rupse o coastã

pe cea mai de jos treaptã a societã iiîn care trãia, asta numai a a,ca idee de-a i se rupe i lui de ceva.

69

Se m’piedicã i- i rupse o coastã

pe cea mai de jos treaptã a societã iiîn care trãia, asta numai a a,ca idee de-a i se rupe i lui de ceva.

69

stãtea ghemuitã în umbrã. era atât de miratã, gândea cã mâna-i potrivitã de atâtea ori pe un acela i obiect, ia forma unduitoare a unei pânze care te-mbracã la rânduite sãrbãtori.se sprijinea de marginea ascuns-a umbrei,uitându-se a îmbucurare la urzeala de pe spatele încheieturilor, acolo unde mâna adaugã începutul palpabil al degetelor cu via a lor ascunsã. adânc trãia, studiind pãr ile date: încheietura poetului, erpuitoarea cale a vie iicântecul nevãzut, iubirea de azi, nebinele de mâine;cu multã iscusin ã potrivind aburoasele margini ale umbrei în care adãsta. privitã dintr-o altã depãrtare, de unde forma unei mâini nu are unduirea mângâierii, pãrea cã nici nu vrea sã scape, alunecând în nevãzutele de noi straturi de animale ne tiute.voia sã cânte îngânând, voia sã se asculte cântând, asta mai nimic însemnând. i-atunci îl chiar vãzu, nu se fãcu, i dintr-o datã ca în gând, pã ii în

forfota dogoritoare a amiezii…

71

stãtea ghemuitã în umbrã. era atât de miratã, gândea cã mâna-i potrivitã de atâtea ori pe un acela i obiect, ia forma unduitoare a unei pânze care te-mbracã la rânduite sãrbãtori.se sprijinea de marginea ascuns-a umbrei,uitându-se a îmbucurare la urzeala de pe spatele încheieturilor, acolo unde mâna adaugã începutul palpabil al degetelor cu via a lor ascunsã. adânc trãia, studiind pãr ile date: încheietura poetului, erpuitoarea cale a vie iicântecul nevãzut, iubirea de azi, nebinele de mâine;cu multã iscusin ã potrivind aburoasele margini ale umbrei în care adãsta. privitã dintr-o altã depãrtare, de unde forma unei mâini nu are unduirea mângâierii, pãrea cã nici nu vrea sã scape, alunecând în nevãzutele de noi straturi de animale ne tiute.voia sã cânte îngânând, voia sã se asculte cântând, asta mai nimic însemnând. i-atunci îl chiar vãzu, nu se fãcu, i dintr-o datã ca în gând, pã ii în

forfota dogoritoare a amiezii…

71

Tu nustai între sta ii,la 4 diminea a când apare ãla de vibreazã peste pod, de- i vine groazã sã te ui i la apã, de- i vine, sã te-ntinzi a a ca un suflet pierzãtor,pe prispa ora ului,în care e tiînlocuitor.

73

Tu nustai între sta ii,la 4 diminea a când apare ãla de vibreazã peste pod, de- i vine groazã sã te ui i la apã, de- i vine, sã te-ntinzi a a ca un suflet pierzãtor,pe prispa ora ului,în care e tiînlocuitor.

73

Un alt vis

Copil fiind ai 3 cartu eîntr-o mânã (atâtea- i intrã) hai 4 hai 5 dacã te-ntinzi,hai 6 faci de-un încãrcãtorle bagi în sobãi pui de-un

percutor.

75

Un alt vis

Copil fiind ai 3 cartu eîntr-o mânã (atâtea- i intrã) hai 4 hai 5 dacã te-ntinzi,hai 6 faci de-un încãrcãtorle bagi în sobãi pui de-un

percutor.

75

Un înger mai a a

Doamne era sã mã dezic de îngerul meu în aspic l-am prins cum lenevea pieritla umbra unui arbore cotit

77

Un înger mai a a

Doamne era sã mã dezic de îngerul meu în aspic l-am prins cum lenevea pieritla umbra unui arbore cotit

77

un tablou de van Gogh dupã Ion Anghel

dresorul van Gogh ine spectacolul extraordinar într-o arenã nu mai mare decât circul. numãrul tunet e cel intitulat ,,cai dansând pe muzicã de Rembrandt’’ un tânãr cal cu mustã ile rãsucite-n susca vardi tii, înnebunit dupã muzicã,danseazã cu înmlãdieri de trup feminin. din timp în timp, în arenã mai apare, atras dinafarã, un altul ce lunecã în dans cu fratele sãu strãin. spectacolul culmineazã cu senza ionalulnumãr în care dresorul î i va tãia o ureche,servindu-se de o lamã de ras oferitã de oricare dintre spectatori.

79

un tablou de van Gogh dupã Ion Anghel

dresorul van Gogh ine spectacolul extraordinar într-o arenã nu mai mare decât circul. numãrul tunet e cel intitulat ,,cai dansând pe muzicã de Rembrandt’’ un tânãr cal cu mustã ile rãsucite-n susca vardi tii, înnebunit dupã muzicã,danseazã cu înmlãdieri de trup feminin. din timp în timp, în arenã mai apare, atras dinafarã, un altul ce lunecã în dans cu fratele sãu strãin. spectacolul culmineazã cu senza ionalulnumãr în care dresorul î i va tãia o ureche,servindu-se de o lamã de ras oferitã de oricare dintre spectatori.

79

Unirii Platz Lui Oprescu Ion sculptor

Ca oprescu-rã aninatã-ntr-o plasã rabitz pe schela dimprejurul sfântului Sebastian înglodat în sãge ica ni te datorii a a e locul din care iau eu tramvaiul pe care în pia aTraian,nu mai trebuie sã-la tept.

81

Unirii Platz Lui Oprescu Ion sculptor

Ca oprescu-rã aninatã-ntr-o plasã rabitz pe schela dimprejurul sfântului Sebastian înglodat în sãge ica ni te datorii a a e locul din care iau eu tramvaiul pe care în pia aTraian,nu mai trebuie sã-la tept.

81

Whitman

ei, se vorbise atât de mult despre, ããã… despre muzicã, i dracu’ sã mã ia dacã aveam

chef.dar ã tia au dat drumul la calorifer i nu se mai saturã.

prea avem nevoie sã scriem blestematele astea de poezii, mãcar cã unu’ a spus odatã o chestie grozavã despre furnici.

83

Whitman

ei, se vorbise atât de mult despre, ããã… despre muzicã, i dracu’ sã mã ia dacã aveam

chef.dar ã tia au dat drumul la calorifer i nu se mai saturã.

prea avem nevoie sã scriem blestematele astea de poezii, mãcar cã unu’ a spus odatã o chestie grozavã despre furnici.

83

ziua-mi

mi mai… mã mai… mi-n, ai-ai-ai în14 Mai prost fiind, cãciulã chiar îmi cumpãram, Mai prost fiind, Mãciucã-n gânduri chiar aveam, mai prost fiind pe gândurile astea chiar cãdeam.

85

ziua-mi

mi mai… mã mai… mi-n, ai-ai-ai în14 Mai prost fiind, cãciulã chiar îmi cumpãram, Mai prost fiind, Mãciucã-n gânduri chiar aveam, mai prost fiind pe gândurile astea chiar cãdeam.

85

ziua de mar i lui James Joyce

mul umescu- i Doamne, pentru ziua de mar i i pentru cea de joi dar nu pentru poimâine, nu, poimâine am mierlit joi a fost bunã i gustoasã mar i a murit umbra i poimâine eu. m-a durut pu in rana stângã, apoi ochiul drept, apoi ochiul în elept.pe urmã a venit gãrgãri a,dupã gãrgãri ã a venit i-a trecut “vaca mu-mu i bãie elul tu-tu” i la urmã eu cu un

ochi de tepti cu ochiul drept.

87

ziua de mar i lui James Joyce

mul umescu- i Doamne, pentru ziua de mar i i pentru cea de joi dar nu pentru poimâine, nu, poimâine am mierlit joi a fost bunã i gustoasã mar i a murit umbra i poimâine eu. m-a durut pu in rana stângã, apoi ochiul drept, apoi ochiul în elept.pe urmã a venit gãrgãri a,dupã gãrgãri ã a venit i-a trecut “vaca mu-mu i bãie elul tu-tu” i la urmã eu cu un

ochi de tepti cu ochiul drept.

87

poetul cur ii de la nr. 5

proptit de trupul mãrului poetul cur ii de la nr.5 prive te poarta, ascultând cum sfârâie din timp în timp foi a umedã a igãrii.cu mâna lipitã de obraz portarul viseazã la mãsura tãcute-i frumuse i,iar ceva mai sus de întâmplarea asta cu poe i, ni te pisici din vecini se aleargã pe-acoperi ,a a, ca o apã duruind în prundi .

89

poetul cur ii de la nr. 5

proptit de trupul mãrului poetul cur ii de la nr.5 prive te poarta, ascultând cum sfârâie din timp în timp foi a umedã a igãrii.cu mâna lipitã de obraz portarul viseazã la mãsura tãcute-i frumuse i,iar ceva mai sus de întâmplarea asta cu poe i, ni te pisici din vecini se aleargã pe-acoperi ,a a, ca o apã duruind în prundi .

89

Prostu‘ satului

Prostu‘ satului

dincolo

i dincolo-n coclauri glasul tãu piatrã de hotar între douã slãvite taine tiute dintr-o vrajã.

93

dincolo

i dincolo-n coclauri glasul tãu piatrã de hotar între douã slãvite taine tiute dintr-o vrajã.

93

accidentul

deasupra, nourii ca ni tehultani, rotind în zboruri largi, în marginea lor, sub malul cu sãlcii, a cãzut po ta ul, mort de beat, în mânã cu lan ulblestematei lui de bicicletã.

95

accidentul

deasupra, nourii ca ni tehultani, rotind în zboruri largi, în marginea lor, sub malul cu sãlcii, a cãzut po ta ul, mort de beat, în mânã cu lan ulblestematei lui de bicicletã.

95

Blues-ul leli ei,au lele blues (ad libitum)

Hai le le le le le le le le le le le le le le le le le le le le le le le leeeelele le le le le leeeeeeee le le le le le le lelelele lele lee le le lele blues

97

Blues-ul leli ei,au lele blues (ad libitum)

Hai le le le le le le le le le le le le le le le le le le le le le le le leeeelele le le le le leeeeeeee le le le le le le lelelele lele lee le le lele blues

97

Caica iubind

Cu coatele proptite în pervaz gândea ca un topor înfipt în cercevea. Geam te juvesc vai ’amarugeam te n’ameres, ando caru te juvesc te n’ameres hai di ri di dai dam geam so cheres hai di ri di di.

i se-aburea pe partea lui de sticlã, un mueratic chip, cu atra strãmutat din timp la deponeul ecologic

99

Caica iubind

Cu coatele proptite în pervaz gândea ca un topor înfipt în cercevea. Geam te juvesc vai ’amarugeam te n’ameres, ando caru te juvesc te n’ameres hai di ri di dai dam geam so cheres hai di ri di di.

i se-aburea pe partea lui de sticlã, un mueratic chip, cu atra strãmutat din timp la deponeul ecologic

99

Cercuri în lan

Urca cu Flãmânda (ta ca lui de mu ama)Avea un loc al lui, în trenul lui de mu ama,pe o bucatã chiar de mu ama,mai schijelitã cu egalitã i de VASILEU: VASILE + VASILE = MUE.

BASILE Chi !zicea ãla, omenit cu slana naveti tilor,chi , de sub banchetã, (un altfel de ecou). Mai slavã naveti tilor,Slavã din nou! Abonament avea, “ABONAMIENTU”!chiar striga, când îl vedea pe na u-n fa a gãrii, i ridica o mânã indicând

în aer, un vehicol lent, pe care niciodatã nu-l lua. Pã ea pas dupã pas, cu-n li-ncepea, pe drumul ãla amãrât,la o aruncãturã de mai multe mii de be e (cam a a de mici n-avea mãsurã, lãsa mai de la el) la gardu` fabrici-l-a tepta portaru`, semnându-i pe-un zapis de mu ama,cum c-a trecut pe-acolo. Din li în li se-ntorcea la trenu` lui de mu ama,în timp ce-n sat, în lanul de cartofi, i-n grâu, i-n fine, peste câmp,

chiar începuserã sã se întâmple niscaiva forme

i-un fel de anotimp. 101

Cercuri în lan

Urca cu Flãmânda (ta ca lui de mu ama)Avea un loc al lui, în trenul lui de mu ama,pe o bucatã chiar de mu ama,mai schijelitã cu egalitã i de VASILEU: VASILE + VASILE = MUE.

BASILE Chi !zicea ãla, omenit cu slana naveti tilor,chi , de sub banchetã, (un altfel de ecou). Mai slavã naveti tilor,Slavã din nou! Abonament avea, “ABONAMIENTU”!chiar striga, când îl vedea pe na u-n fa a gãrii, i ridica o mânã indicând

în aer, un vehicol lent, pe care niciodatã nu-l lua. Pã ea pas dupã pas, cu-n li-ncepea, pe drumul ãla amãrât,la o aruncãturã de mai multe mii de be e (cam a a de mici n-avea mãsurã, lãsa mai de la el) la gardu` fabrici-l-a tepta portaru`, semnându-i pe-un zapis de mu ama,cum c-a trecut pe-acolo. Din li în li se-ntorcea la trenu` lui de mu ama,în timp ce-n sat, în lanul de cartofi, i-n grâu, i-n fine, peste câmp,

chiar începuserã sã se întâmple niscaiva forme

i-un fel de anotimp. 101

ceva de fãcut

ochii motanului lingându- i blana i cire ul fo ne te

la marginea mesei cizmarul frânge mãlaiul de parcã n’ar fi ceva mai bun de fãcut

103

ceva de fãcut

ochii motanului lingându- i blana i cire ul fo ne te

la marginea mesei cizmarul frânge mãlaiul de parcã n’ar fi ceva mai bun de fãcut

103

Lui Be

Mãrfarul lovindu-l pe Gheorghe îi trecu capu’ prin cur. N-avea oricum, o meclã sã-l chiar avantajeze. Umbla cu-n geamantan lipit cu etichete din locurile unde nu fusese. Zicea cã-l cuno tea pe unu’ Ghoethe, prin Lotte (o etichetã din Weimar, i-o alta cu’n comportament bizar;

scria Adam, citeai i- i apãrea chiar Amsterdam) Animalele alea constatatoare l-au luat pe bucã i.Prima aduc ie a ochiului lor scormonitor, a fost, din fa a-i, curu’, nici le-a pãsat cã s-a nãscut întâmplãtor. L-au luat a a, bucatã de bucatã, farã sã le tresarã mu chiul lor. (mãcar cã peste inã, într-o grãdinã, se prãbu ea un cotor de mãr) A a-i cã- i vine sã-i tragi de-a dreptul un picior în lucrul ãsta cãlãuzitor? Asta fiindcã animalele alea, i-au vãzut doar un ulcior, la ochiul lui, amãgitor. Nici cã gândeau,nici cã visau, cã-n timp ce constatau, el,

105

Lui Be

Mãrfarul lovindu-l pe Gheorghe îi trecu capu’ prin cur. N-avea oricum, o meclã sã-l chiar avantajeze. Umbla cu-n geamantan lipit cu etichete din locurile unde nu fusese. Zicea cã-l cuno tea pe unu’ Ghoethe, prin Lotte (o etichetã din Weimar, i-o alta cu’n comportament bizar;

scria Adam, citeai i- i apãrea chiar Amsterdam) Animalele alea constatatoare l-au luat pe bucã i.Prima aduc ie a ochiului lor scormonitor, a fost, din fa a-i, curu’, nici le-a pãsat cã s-a nãscut întâmplãtor. L-au luat a a, bucatã de bucatã, farã sã le tresarã mu chiul lor. (mãcar cã peste inã, într-o grãdinã, se prãbu ea un cotor de mãr) A a-i cã- i vine sã-i tragi de-a dreptul un picior în lucrul ãsta cãlãuzitor? Asta fiindcã animalele alea, i-au vãzut doar un ulcior, la ochiul lui, amãgitor. Nici cã gândeau,nici cã visau, cã-n timp ce constatau, el,

105

mort fiind, ba apãrea, ba, se-ascundea dup’un dulap.

Au fost lovit în via a asta, de-un tren, ca de-un motor scãpat de pe-un tractor, când la fãbrukã începuse sã se simtã Dumnezeie te, au al dracului de bine pe motostivuitor sau pe ma ina de tuns iarba «MATADOR».

107

mort fiind, ba apãrea, ba, se-ascundea dup’un dulap.

Au fost lovit în via a asta, de-un tren, ca de-un motor scãpat de pe-un tractor, când la fãbrukã începuse sã se simtã Dumnezeie te, au al dracului de bine pe motostivuitor sau pe ma ina de tuns iarba «MATADOR».

107

corpul de gardã

soldatul ghemuit î ileagã încãl ãrilecât de departe trebuie sã fie steaua când alunecã printre crengi ca o floare de cartof i va murii de

bãtrâne e.

109

corpul de gardã

soldatul ghemuit î ileagã încãl ãrilecât de departe trebuie sã fie steaua când alunecã printre crengi ca o floare de cartof i va murii de

bãtrâne e.

109

,,Cri ã” umariu

Pãduri mai treierambeat cutremur fiind,trãgeam cu pu ca-n anvelope pe la refugii mai demolam câte-un aspect. Acum cã-s treaz mi-e groazã c-o sã pun i foc

111

,,Cri ã” umariu

Pãduri mai treierambeat cutremur fiind,trãgeam cu pu ca-n anvelope pe la refugii mai demolam câte-un aspect. Acum cã-s treaz mi-e groazã c-o sã pun i foc

111

cronica unei be ii anun ate

dupã nuntã iaca mai beau. (nu-mi pot opri sughi u’,nici nu vreau) dau sã mã culc între persane-mbrãcate-n saci de azotat. i-atâta pace de s’aude cum se-ntãre te cimentu-n cocini,acolo unde porcu’ ãla de vede în culori, (inteligent altfel) mai moare el, (mai mare io) i iar sughit,

mi-a cam trecut, i-au electrificat nu-s nici 2 kilometrii pâ’n la tren. (mai bine-i pe osea)sã-l pupi în mufã, pã-l de s-o-ntoarce-n sat!

113

cronica unei be ii anun ate

dupã nuntã iaca mai beau. (nu-mi pot opri sughi u’,nici nu vreau) dau sã mã culc între persane-mbrãcate-n saci de azotat. i-atâta pace de s’aude cum se-ntãre te cimentu-n cocini,acolo unde porcu’ ãla de vede în culori, (inteligent altfel) mai moare el, (mai mare io) i iar sughit,

mi-a cam trecut, i-au electrificat nu-s nici 2 kilometrii pâ’n la tren. (mai bine-i pe osea)sã-l pupi în mufã, pã-l de s-o-ntoarce-n sat!

113

Mamei

Dintr-o parte, bunu' meu îi mai zicea la nervul luiTu strepezo

pleca-n Hungaria ca sã asculte lemn de tisã din care alunga coaja nesunãtoarei încrusta talaju' ãla

cu sacâz, sidef, i-o parte de arcu .Fãcea din lemnu' care rãmânea o serie (neînregistratã) de cai, oi, vaci, acareturi, o coadã de topor i un cârlig de-a dreptul special

cu care mã trãgea afarã dinfântânã,fãrã sã-i pese cã lanoapteo sã învã sã-i scriu.

115

Mamei

Dintr-o parte, bunu' meu îi mai zicea la nervul luiTu strepezo

pleca-n Hungaria ca sã asculte lemn de tisã din care alunga coaja nesunãtoarei încrusta talaju' ãla

cu sacâz, sidef, i-o parte de arcu .Fãcea din lemnu' care rãmânea o serie (neînregistratã) de cai, oi, vaci, acareturi, o coadã de topor i un cârlig de-a dreptul special

cu care mã trãgea afarã dinfântânã,fãrã sã-i pese cã lanoapteo sã învã sã-i scriu.

115

excursia

cumpãna se leagãnã deasupra fântânii pe fundul de piatrã. i învã ãtorul tras de

literele lungilor sale cuvinte, mai spune încã o datã colarilorpalizi:‘’Degeaba treci, dacã nu tii‘’

117

excursia

cumpãna se leagãnã deasupra fântânii pe fundul de piatrã. i învã ãtorul tras de

literele lungilor sale cuvinte, mai spune încã o datã colarilorpalizi:‘’Degeaba treci, dacã nu tii‘’

117

fecioreascã

vin feciori-n sat, vin de la furat, cu flori albe-n pãlãrie, amnistie,amnistie.

119

fecioreascã

vin feciori-n sat, vin de la furat, cu flori albe-n pãlãrie, amnistie,amnistie.

119

înainte de culcare

în noaptea de crãciun cu nasul turtit în pernãspune rugãciunea i-apoi adoarme

gândindu-se la Robinson uitând sã-nchidã ochii

121

înainte de culcare

în noaptea de crãciun cu nasul turtit în pernãspune rugãciunea i-apoi adoarme

gândindu-se la Robinson uitând sã-nchidã ochii

121

munca

cu ochii jumãtate-nchi izilierul î i bate coasa palma-nspinatã mângâie fierul.Pe urma lui cicoarea i macii ca o ro ie razã i grâul se pleacã fo nind

ca o apã în care speli o nãframã. au, cine nu vede mãsura atunci când tremurã ciulinul pe urma coasei. i el truditorul ce- i scoate tutunul,

cu gândul cã mâine va fi altã zi. pute i oare ti de ce vântul ratãcit prin grozamã luã forma cãrnoasã i mult purpurie a macului ce sângerã, lãsând nouã calea?

123

munca

cu ochii jumãtate-nchi izilierul î i bate coasa palma-nspinatã mângâie fierul.Pe urma lui cicoarea i macii ca o ro ie razã i grâul se pleacã fo nind

ca o apã în care speli o nãframã. au, cine nu vede mãsura atunci când tremurã ciulinul pe urma coasei. i el truditorul ce- i scoate tutunul,

cu gândul cã mâine va fi altã zi. pute i oare ti de ce vântul ratãcit prin grozamã luã forma cãrnoasã i mult purpurie a macului ce sângerã, lãsând nouã calea?

123

pom de crãciun

serbarea s-a terminat peste sat a nins, pentru copiii cumin i,Fãt-Frumos a plecat cu bunica, prostul de zmeu plânge cu o portocalã în poalã, i mãmica lui îi mângâie

pãrul.

125

pom de crãciun

serbarea s-a terminat peste sat a nins, pentru copiii cumin i,Fãt-Frumos a plecat cu bunica, prostul de zmeu plânge cu o portocalã în poalã, i mãmica lui îi mângâie

pãrul.

125

semnul

pu in înaintede cãderea iernii, în locul acesta de unde se vede dacã pui palma strea inã,cum plouã ploaia peste sat, un frate i-a ucis fratele zburându-i capul cu barda pentru un cur de muiere.

127

semnul

pu in înaintede cãderea iernii, în locul acesta de unde se vede dacã pui palma strea inã,cum plouã ploaia peste sat, un frate i-a ucis fratele zburându-i capul cu barda pentru un cur de muiere.

127

***i porcu’ ce fãcu?

în dans ca o ulfãcu mi cãri boure ti,de-a dreptul melce ti,iubi pân’ la poartã.

129

***i porcu’ ce fãcu?

în dans ca o ulfãcu mi cãri boure ti,de-a dreptul melce ti,iubi pân’ la poartã.

129

Hen i

A a a trecut prostul satului Hen i,cu canta de lapte strigând:,,Gâmf-o, Doamne, de via ã!’’pe-o tristã i blândã limbã a lui.

131

Hen i

A a a trecut prostul satului Hen i,cu canta de lapte strigând:,,Gâmf-o, Doamne, de via ã!’’pe-o tristã i blândã limbã a lui.

131

POSTFA A

POSTFA A

Poetul cur ii i harurile sale, anul de gra ie 2005

Mi-e greu sã scriu despre Doru Iosif (Titz) fiindcã nu tiu cât de apropiat am fost de Pro Musica; este una din forma iile de vârf a Timi orii, iar Doru Iosif a fost o vedetã a ei. Dacã într-o vreme criteriile „timi orenitã ii”se mãsurau prin Phoenix, cei mai aproape de timpul nostru î i deplasau curiozitatea, interesul i simpatiile cãtre Ilie Stepan” i ai sãi”. Ei exprimau talentul, sensibilitatea, spiritul de grup ( i voca ia poeticã) a altor vremi: erau reperul noii promo ii de arti ti. Pe urmã Doru Iosif a devenit actor i putea sã devinã”movie star”. Oricum, a jucat, joacã, repetã, afirmã i se afirmã se implicã în spectacole de poezie în care rostirea versului e esen ialã; nu po i sã fii actor fãrã sã tii sã trãie ti textele celor mari. Sã îi transcrii, sã le dai chip. Sã-i trãie ti pe Romeo i pe Hamlet, pe regele Lear i pe Don Juan. Dar i pe Ca avencu,Harpagon, Ricã Venturiano. Rãmânând tu însu i...datoritã lor. Doru Iosif a vrut sã ne propunã ( i) textele sale – sã aducã, acolo, pe scenã versurile sale. Sã le”joace”. Bucuria jocului, a înscenãrilor, a farsei jucate, trãite, imaginate, dominã poeziile lui Doru Iosif. Ca i Marin Sorescu, el crede în virtu ile replicii inteligente, ocante, paradoxale. Evident, se confeseazã. Confesiunea virilã nu ar rãmâne fãrã subtext, subtext ce se hrãne te, iar i iar, din experien a actorului, a celui care iese în scenã. Via a i petrecerea ar fi una din temele preferate ale scriitorului, ludic i reflexiv, solidar i patern. – creator sau comentator de”jocuri” precum acesta:”serbarea s-a terminat/ peste sat a nins, pentru copiii cumin i/ Fãt-Frumos a plecat/, cu bunica/ prostul de zmeu plânge/ cu o portocalã în poalã/ i mãmica lui îi mângâie pãrul” (Pom de Craciun) sau”A a a trecut prostul/ satului Hen i/ cu canta de lapte/ strigând:/”Gâmf-o, Doamne, de via ã!”/pe-o tristã i blândã/ limbã a lui”(Hen i).

135

Nici o despletire liricã, nici un sentimentalism nu îndulce tediscursul actorului i al cântãre ului. El este instalat mai degrabã în paradigma ANTI, preferând ironia, uneori sarcasmul, partitura antisentimentalã, chiar atunci când trateazã suav teme tradi ionale. Harul poetic nu exclude deconstruc ia, solidaritatea virila, paternitatea tandrã, nu îndulce te contesta ia, atât de bine definite de timpul timi orean al finalului de mileniu. Personalitate artisticã ofensiva, Doru Iosif ilustreazã resursele creatoare ale unui spa iu spiritual. Este un trubadur modern, recuperând vocile i sunetele unui timp al literaturii: ale rostirii poetice.”Cântãre ul” redã”cur ii” spa iul sãu – în anul 2005 deloc seniorial, câtu i de pu in rezervat privilegiilor regale: este, nu-i a a,unul de joacã.

Cornel Ungureanu

136

Poetul cur ii i harurile sale, anul de gra ie 2005

Mi-e greu sã scriu despre Doru Iosif (Titz) fiindcã nu tiu cât de apropiat am fost de Pro Musica; este una din forma iile de vârf a Timi orii, iar Doru Iosif a fost o vedetã a ei. Dacã într-o vreme criteriile „timi orenitã ii”se mãsurau prin Phoenix, cei mai aproape de timpul nostru î i deplasau curiozitatea, interesul i simpatiile cãtre Ilie Stepan” i ai sãi”. Ei exprimau talentul, sensibilitatea, spiritul de grup ( i voca ia poeticã) a altor vremi: erau reperul noii promo ii de arti ti. Pe urmã Doru Iosif a devenit actor i putea sã devinã”movie star”. Oricum, a jucat, joacã, repetã, afirmã i se afirmã se implicã în spectacole de poezie în care rostirea versului e esen ialã; nu po i sã fii actor fãrã sã tii sã trãie ti textele celor mari. Sã îi transcrii, sã le dai chip. Sã-i trãie ti pe Romeo i pe Hamlet, pe regele Lear i pe Don Juan. Dar i pe Ca avencu,Harpagon, Ricã Venturiano. Rãmânând tu însu i...datoritã lor. Doru Iosif a vrut sã ne propunã ( i) textele sale – sã aducã, acolo, pe scenã versurile sale. Sã le”joace”. Bucuria jocului, a înscenãrilor, a farsei jucate, trãite, imaginate, dominã poeziile lui Doru Iosif. Ca i Marin Sorescu, el crede în virtu ile replicii inteligente, ocante, paradoxale. Evident, se confeseazã. Confesiunea virilã nu ar rãmâne fãrã subtext, subtext ce se hrãne te, iar i iar, din experien a actorului, a celui care iese în scenã. Via a i petrecerea ar fi una din temele preferate ale scriitorului, ludic i reflexiv, solidar i patern. – creator sau comentator de”jocuri” precum acesta:”serbarea s-a terminat/ peste sat a nins, pentru copiii cumin i/ Fãt-Frumos a plecat/, cu bunica/ prostul de zmeu plânge/ cu o portocalã în poalã/ i mãmica lui îi mângâie pãrul” (Pom de Craciun) sau”A a a trecut prostul/ satului Hen i/ cu canta de lapte/ strigând:/”Gâmf-o, Doamne, de via ã!”/pe-o tristã i blândã/ limbã a lui”(Hen i).

135

Nici o despletire liricã, nici un sentimentalism nu îndulce tediscursul actorului i al cântãre ului. El este instalat mai degrabã în paradigma ANTI, preferând ironia, uneori sarcasmul, partitura antisentimentalã, chiar atunci când trateazã suav teme tradi ionale. Harul poetic nu exclude deconstruc ia, solidaritatea virila, paternitatea tandrã, nu îndulce te contesta ia, atât de bine definite de timpul timi orean al finalului de mileniu. Personalitate artisticã ofensiva, Doru Iosif ilustreazã resursele creatoare ale unui spa iu spiritual. Este un trubadur modern, recuperând vocile i sunetele unui timp al literaturii: ale rostirii poetice.”Cântãre ul” redã”cur ii” spa iul sãu – în anul 2005 deloc seniorial, câtu i de pu in rezervat privilegiilor regale: este, nu-i a a,unul de joacã.

Cornel Ungureanu

136

Vârsta de aur a Timi oarei, anii 70’, a însemnat ridicarea unei genera ii care avea ca supremã aspira ie libertatea. Grupurile de tineri „nonconformi ti”, care trãiau negând valorile unei societã idinamice dar opresive, pionierii rock-ului atunci – vector al libertã iide expresie pe care maturii îl dispre uiau sau chiar îl urau, nucleele de tineri intelectuali, care, la o masã de local sau într-una din modestele lor cãmãru e tapetate cu postere decupate din reviste occidentale „demontau” acea societate totalitarã, toate creau un curent dizident ce avea sã se generalizeze i care a transformat Timi oara în capitala moral a unei noi Românii, cea care avea sã iasã la lumin în 1989.

Ca i al i arti ti ai cetã ii, de vârsta lui, Doru Iosif face parte din istoria acestei urbe. Istorie care trebuie recuperatã integral. Pionier al muzicii rock, actor al Na ionalului, el a ajuns acum, iatã, sã- i publice o parte din versurile scrise, i rescrise, de-a lungul a trei decenii de arderi artistice i vie i zbuciumate. Poemele lui, pãtrunse de demonul suferin ei pentru semeni, dar i de încrâncenãrile marilor singuratici, sunt însã puse sub haloul artistului care a în eles cã actul poetic înseamnã sublimare.

Recuperatã, poezia lui Doru Iosif, marcatã de frustrãrile trecutului i nelini tile prezentului, are, prin valoare, rolul ei viitor în rea ezarea literaturii din Timi oara.

Ilie Chelariu

137

COLOFON

“Poetul cur ii de la nr.5 – carte cu 65 de por i i un turn” volum selectiv cuprinzând 60 de poeme

parte – apãrute în revista”Orient latin” i volumul colectiv “Treisprezece poe i timi oreni vii” – Eubeea 2005

parte – regãsite în textele care înso esc muzica grupurilor: Pro Musica, Tavi tefanescu si Doru Iosif, Magna Charta,

Vi ina, Stepan Project. restul inedite

cu un precuvânt de Petru Ilie u i un cuvânt de încheiere de criticul literar Cornel Ungureanu i alt cuvânt de Ilie Chelariu

în prezentarea graficã (coperta i macheta artisticã) a autorului tehnoredactarea i corectura: Marcela Titz i Ivona Titz

lectori: Cornel Ungureanu, Ilie Chelariu, Petru Ilie uilustrarea lucrãrii: 65 de por i i un turn, din colec ia 500 de

por i ale Timi oarei, fotografiate i prelucrate dupã bunu-i plac de autor

la tipãrire s-au folosit caractere Oz Handicraft BT i Arial (corpurile 12-14-18-20-39,581) coli tipar

lucrarea s-a tip rit la Tipografia Marineasa tipograf: FIE

leg torie: Lenu a Boangiu, Lidia Cuibari, Rozalia Tari, Elisabeta Pa ca, Elena Zegreanu

tuturor celor care au contribuit la facerea acestei car i,deplina gratitudine

Vârsta de aur a Timi oarei, anii 70’, a însemnat ridicarea unei genera ii care avea ca supremã aspira ie libertatea. Grupurile de tineri „nonconformi ti”, care trãiau negând valorile unei societã idinamice dar opresive, pionierii rock-ului atunci – vector al libertã iide expresie pe care maturii îl dispre uiau sau chiar îl urau, nucleele de tineri intelectuali, care, la o masã de local sau într-una din modestele lor cãmãru e tapetate cu postere decupate din reviste occidentale „demontau” acea societate totalitarã, toate creau un curent dizident ce avea sã se generalizeze i care a transformat Timi oara în capitala moral a unei noi Românii, cea care avea sã iasã la lumin în 1989.

Ca i al i arti ti ai cetã ii, de vârsta lui, Doru Iosif face parte din istoria acestei urbe. Istorie care trebuie recuperatã integral. Pionier al muzicii rock, actor al Na ionalului, el a ajuns acum, iatã, sã- i publice o parte din versurile scrise, i rescrise, de-a lungul a trei decenii de arderi artistice i vie i zbuciumate. Poemele lui, pãtrunse de demonul suferin ei pentru semeni, dar i de încrâncenãrile marilor singuratici, sunt însã puse sub haloul artistului care a în eles cã actul poetic înseamnã sublimare.

Recuperatã, poezia lui Doru Iosif, marcatã de frustrãrile trecutului i nelini tile prezentului, are, prin valoare, rolul ei viitor în rea ezarea literaturii din Timi oara.

Ilie Chelariu

137

COLOFON

“Poetul cur ii de la nr.5 – carte cu 65 de por i i un turn” volum selectiv cuprinzând 60 de poeme

parte – apãrute în revista”Orient latin” i volumul colectiv “Treisprezece poe i timi oreni vii” – Eubeea 2005

parte – regãsite în textele care înso esc muzica grupurilor: Pro Musica, Tavi tefanescu si Doru Iosif, Magna Charta,

Vi ina, Stepan Project. restul inedite

cu un precuvânt de Petru Ilie u i un cuvânt de încheiere de criticul literar Cornel Ungureanu i alt cuvânt de Ilie Chelariu

în prezentarea graficã (coperta i macheta artisticã) a autorului tehnoredactarea i corectura: Marcela Titz i Ivona Titz

lectori: Cornel Ungureanu, Ilie Chelariu, Petru Ilie uilustrarea lucrãrii: 65 de por i i un turn, din colec ia 500 de

por i ale Timi oarei, fotografiate i prelucrate dupã bunu-i plac de autor

la tipãrire s-au folosit caractere Oz Handicraft BT i Arial (corpurile 12-14-18-20-39,581) coli tipar

lucrarea s-a tip rit la Tipografia Marineasa tipograf: FIE

leg torie: Lenu a Boangiu, Lidia Cuibari, Rozalia Tari, Elisabeta Pa ca, Elena Zegreanu

tuturor celor care au contribuit la facerea acestei car i,deplina gratitudine

SUMAR

Precuvânt Petru Ilie u /5Alice cu pãr /9Alice în gang /11Autobahn /13baladã pentru popã i cui /15baladã pentru prânz i fundul unei sticle /17*** (ca mâine îmi,)… /19Câinele meu /21Cânteculu a lui Foar ã /23Ce om poate fi! /25ceva ca o bucurie /27Despre /29Dormitul /31Elemente din alcãtuirea poetului /33Filmul cu James Byron Dean /35Filmul cu Maitreyi /37Filmul cu Potiomkin /39Harms /41Locomobila /43O lipãire în zori /45Oglinda /47papucii lui Mihail /49Pãru’i în ochi /51pa ii /53***(Pipernicit fiind)… /55Poem xenofob /57politichia /59Pre muzicã /61Prin esa de-a-ncãlare (scrisoare) /63Reclama ie /65Scrisoarea unui anume Vincent cãtre fratele lui Theo /67

SUMAR

Precuvânt Petru Ilie u /5Alice cu pãr /9Alice în gang /11Autobahn /13baladã pentru popã i cui /15baladã pentru prânz i fundul unei sticle /17*** (ca mâine îmi,)… /19Câinele meu /21Cânteculu a lui Foar ã /23Ce om poate fi! /25ceva ca o bucurie /27Despre /29Dormitul /31Elemente din alcãtuirea poetului /33Filmul cu James Byron Dean /35Filmul cu Maitreyi /37Filmul cu Potiomkin /39Harms /41Locomobila /43O lipãire în zori /45Oglinda /47papucii lui Mihail /49Pãru’i în ochi /51pa ii /53***(Pipernicit fiind)… /55Poem xenofob /57politichia /59Pre muzicã /61Prin esa de-a-ncãlare (scrisoare) /63Reclama ie /65Scrisoarea unui anume Vincent cãtre fratele lui Theo /67

Se m’piedicã /69stãtea ghemuitã /71Tu nu /73Un alt vis /75Un înger mai a a /77un tablou de van Gogh /79Unirii Platz /81Whitman /83ziua-mi /85ziua de mar i /87poetul cur ii de la nr. 5 /89

Prostu‘ satului dincolo /93accidental /95Blues-ul leli ei,au lele blues /97Caica iubind /99Cercuri în lan /101ceva de fãcut /103Lui Be /105corpul de gardã /109,,Cri ã” umariu /111cronica unei be ii anun ate /113Dintr-o parte, bunu' meu /115excursia /117fecioreascã /119înainte de culcare /121munca /123pom de crãciun /125semnul /127***( i porcu’ ce fãcu?)… /129

Hen i /131Postfa ã Cornel Ungureanu / 136 Postfa ã Ilie Chelariu / 137 Colofon /138

Doru Iosif ISBN 973-673-047-6

Se m’piedicã /69stãtea ghemuitã /71Tu nu /73Un alt vis /75Un înger mai a a /77un tablou de van Gogh /79Unirii Platz /81Whitman /83ziua-mi /85ziua de mar i /87poetul cur ii de la nr. 5 /89

Prostu‘ satului dincolo /93accidental /95Blues-ul leli ei,au lele blues /97Caica iubind /99Cercuri în lan /101ceva de fãcut /103Lui Be /105corpul de gardã /109,,Cri ã” umariu /111cronica unei be ii anun ate /113Dintr-o parte, bunu' meu /115excursia /117fecioreascã /119înainte de culcare /121munca /123pom de crãciun /125semnul /127***( i porcu’ ce fãcu?)… /129

Hen i /131Postfa ã Cornel Ungureanu / 136 Postfa ã Ilie Chelariu / 137 Colofon /138

Doru Iosif ISBN 973-673-047-6

reeditarea computerizată Victoria Gărlan (2011)