managementul clasei - 01

Post on 16-Feb-2016

285 Views

Category:

Documents

3 Downloads

Preview:

Click to see full reader

DESCRIPTION

cursuri

TRANSCRIPT

MANAGEMENTUL CLASEI

Câmpul educativ şcolar• Înainte de 1989:

- dat o dată pentru totdeauna/nu putea fi pus în discuţie

- ordine şi disciplină – se ocupa profesorul- nu conştientiza cauza/natura restricţiilor- profesorul însuşi era doar un “actor” în interiorul

CES- era unicul centru de autoritate/putere- conflictele reprezentau aspecte patologice,

marginale

• După 1989:- fluiditatea graniţelor CES/relativizarea

constantelor care il configurează- apar mai multe centre de putere: prof.,

părinţii, elevii, massmedia- conflictele sunt concepute ca un indicator

cu privire la gradul de mulţumire a elevilor

AUTORITATE ŞI PUTERE

- relaţia prof-elev: dezechilibrată- De persuasiune

- De putere- De autoritate

• Relaţia profesor – elev

Adult/matur/ştiutor/profesor – elev/neştiutor/imatur/copil- Putere

- Autoritate- Persuasiune- Afecţiune

Relaţia părinte – copilAdult/matur/ştiutor/părinte – copil/neştiutor/imatur/copil

PutereAutoritate

PersuasiuneAfecţiune

• Există modalităţi diferite de a iubi un copil?

• Toate modalităţile de a iubi un copil sunt dezirabile?

• Psihanalistul Alice Miller a observat că este posibil să iubeşti copilul „cu pasiune – dar nu într-o modalitate care să răspundă nevoilor lui”

► contează cum îi iubim

• Există 2 tipuri de a iubi copiii:

• 1. a iubi copiii pentru ceea ce fac

• 2. a iubi copiii pentru ceea ce sunt

• Primul tip de iubire este condiţionat = copiii trebuie să câştige iubirea acţionând în modalităţi pe care părinţii le cred potrivite sau adecvate standardelor lor

• Al doilea tip de iubire este necondiţonată = nu depinde de modul în care acţionează copiii, dacă au succes, dacă se poartă bine sau orice altceva

• de apărat ideea dragostei necondiţionate atât pe baza unei judecăţi de valoare, cât şi pe baza unei presupoziţii

• judecata de valoare este următoarea: copiii nu ar trebui să câştige aprobarea noastră. Ar trebui să-i iubim „dincolo de orice motive”

• ceea ce contează nu este ca noi să credem că îi iubim necondiţionat, ci ce ei să simtă că îi iubim necondiţionat

• presupoziţia: iubind copiii necondiţionat, această iubire va avea efecte pozitive. Nu este doar ceea ce trebuie făcut dpdv moral, ci este şi un lucru inteligent

• copiii au nevoie să fie iubiţi aşa cum sunt şi pentru ceea ce sunt

• doar aşa ei se pot accepta pe ei înşişi ca fiind fundamental buni, chiar şi atunci când greşesc

PUTERE

1. Putere: capacitatea unui actor dat de a ajunge la rezult. urmărite şi, în special, de a realiza acţiuni eficiente

- şi prof. şi elevul încearcă să desfăş. acţ. eficiente, unele chiar comune

• - rel. putere-acţiune (intervenţie capabilă să altereze cursul unei acţiuni)

• - capacit. puterii de a produce rezultate

PUTERE

2. puterea: capacitatea unor persoane de a produce efecte scontate şi prevăzute asupra celuilalt

- cine este de responsabil pentru eşec?-puterea este o relaţie (stare latentă sau manifestă)

PUTERE

3. puterea: P are putere asupra lui E în măsura în care îl poate determina pe acesta din urmă să facă ceva ce, altminteri nu ar face

- nu există putere fără resurse: forţă, ameninţări, pedepse, recompense

Zygmunt Bauman:

- societatea modernă – grijă pentru comportamentul uman

- disciplina – achiziţie fundamentală a copilăriei şi a adolescenţei

- disciplina: prevedere, judecată, autocontrol

Michel Foucault: A supraveghea şi a pedepsi

- două feţe ale puterii:Puterea Regelui

Puterea disciplinară

PUTEREA REGELUI

- se manifestă în mod vizibil, recognoscibil

- se manifestă în mod intermitent, punctual (răspuns la conflicte, încălcare reguli)

-”ştim asupra cui a acţionat, în ce modalităţi şi prin intermediul cui”)

- cea mai mare parte a vieţii individului scapă puterii Regelui

- ineficientă

PUTEREA DISCIPLINARĂ

- este difuză în acţiunea sa, umple spaţiul şi acţionează asupra tuturor

- este invizibilă, acţionează în mod continuu

- este dificil de localizat şi deci dificil să i te opui

- se caracterizează prin rapiditate şi uşurinţă, fiind de regăsit peste tot şi în acelaşi timp

- afectează întreaga viaţă a individului

- panopticon (Bentham)

PUTEREA DISCIPLINARĂ

Consecinţe:Conformitatea, normalitatea

Normal = natural

• Normalul este rezultatul a 3 procese:

1. Controlul ierarhic2. Sancţiunea normalizatoare3. Examenul/examinarea

AUTORITATEA

• autoritatea (Bochenski): “o relaţie cu trei termeni care se instituie între un purtãtor, un subiect, şi un domeniu”

- purtãtorul este “cel care deţine autoritatea”

- subiectul este “omul pentru care purtãtorul are autoritatea menţionată”

- domeniul constituie pur şi simplu aria de probleme în interiorul cãreia purtãtorul deţine autoritatea în raport cu subiectul

► particularizând, identificãm:

- profesorul cu purtãtorul autorităţii- elevul cu subiectul acesteia- domeniul este constituit din obiectul de studiu pe care îl

predã profesorul respectiv

AUTORITATEA

• semnul de întrebare apare în legãturã cu domeniul de

competenţă al profesorului: se poate vorbi despre profesor ca despre un expert într- un domeniu anumit?

• pentru o desfăşurare optimã a procesului instructiv-educativ, profesorul trebuie sã rezolve câteva probleme:

1. - o problemã vizeazã transmiterea cunoştinţelor de specialitate, sarcinã pe care o poate rezolva şi expertul

- este adevãrat cã aceste cunoştinţe trebuie <prelucrate>, pentru a fi accesibile nivelului de performanţă şi vârstei elevilor, iar acestã <prelucrare> reclamã competenţe pedagogice, pe care expertul nu le posedã

AUTORITATEA

2. - o a doua problemã, (Geissler) vizeazã crearea motivaţiei pentru obiectul de studiu respectiv, iar acest lucru nu este uşor nici pentru o persoanã cu studii de ştiinţele educaţiei

• pentru un expert, problema creãrii motivaţiei nu existã, deoarece el pleacã de la premisa cã elevii au venit la şcoalã sã înveţe (cu alte cuvinte, sunt deja motivaţi pentru aceasta)

AUTORITATEA

3. - o a treia problemã vizeazã crearea şi menţinerea unei ordini iniţiale, pe fondul cãreia sã se desfăşoare procesul instructiv-educativ

• In acest sens, Geissler scria: “... profesorii reprezintã prima instanţă socialã care înţelege cã, fãrã o ordine pre-existentã la elevi, procesul de învăţare nu poate începe şi nu se poate desfăşura

• părinţii mai pot masca pentru o vreme lipsa de ordine a copiilor lor, transformându-se în servitori care restabilesc ordinea desconsideratã de odraslele lor”

AUTORITATEA

4. - a patra problemã vizeazã dificultăţile legate de notare, precum şi întregul cortegiu de efecte secundare pe care aceasta le (poate) induce

• sã nu uitãm cã evaluarea ca activitate de verificare a performanţei “... reclamã atât cunoştinţe legate de scopul urmãrit prin verificarea cunoştinţelor, de formele de verificare, cât şi, mai presus de toate, de efectele secundare ce pot surveni pe parcursul acestei activităţi.”

AUTORITATEA

► ex. notarea poate genera anumite modalităţi de învăţare din partea elevilor, modalităţi care sã-i punã în situaţia de a da rãspunsuri satisfãcãtoare profesorului, chiar dacã efectul asupra propriei lor personalităţi este departe de a fi cel scontat (<toceala> pentru a putea reproduce anumite cunoştinţe, asimilarea unor informaţii şi abilităţi pentru care elevii nu întrezãresc nici o finalitate

AUTORITATEA

► ex. o notã nepotrivitã şi inadecvat comentatã poate fi înţeleasă de cãtre elev ca o evaluare a personalităţii sale ca întreg şi nu ca o apreciere punctualã a capacităţilor şi cunoştinţelor asimilate la un anumit obiect de studiu. Pe termen lung şi în urma repetãrii unor astfel de situaţii, efectele secundare pot fi grave.

• ► ex. competenţele unui profesor acoperã arii diferite, care se întretaie parţial şi care includ multe zone vagi, neprecizate

AUTORITATEA

• autoritatea nu este o relaţie datã sau care instituitã fiind, funcţionează mai departe în virtutea instituirii iniţiale

• autoritatea poate fi contestată (ceea ce presupune o luare de poziţie explicitã din partea elevului)

• autoritatea poate fi ignoratã (ceea ce presupune cã, deşi nu-l (mai) intereseazã domeniul sau profesorul respectiv elevul nu face public acest lucru)

• sã zicem cã în ultimul caz relaţia de autoritate este numai suspendatã

AUTORITATEA

• contestarea este posibilã datoritã ambiguităţii relaţiei profesorului cu domeniul sãu de competenţe, dar şi datoritã extinderii ilicite a acestuia

• ignorarea vizeazã mai ales domeniul, care poate fi lipsit de interes sau de atractivitate pentru elevi

top related