figuri de stil

FIGURIFIGURI DE STILDE STILFIGURIFIGURI DE STILDE STIL

PREPREZENTARE GENERALĂZENTARE GENERALĂ

Prof. Irina GângăProf. Irina Gângă

PREPREZENTARE GENERALĂZENTARE GENERALĂ

Prof. Irina GângăProf. Irina Gângă

FIGURI DE STILFIGURI DE STIL

Figuri de sunet / Figuri de sunet / de repetiţiede repetiţie

Figuri de Figuri de construcţieconstrucţie

Figuri de gândireFiguri de gândire

Figuri de Figuri de semnificaţiesemnificaţie

Figuri de analogieFiguri de analogie

FigurFigurii sintactico- sintactico-semanticsemanticee

Figuri de insistenţă / Figuri de insistenţă / de adresarede adresare

A. A. Figuri de Figuri de sunet/ de sunet/ de repetiţierepetiţie

• ANAFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la începutul unei fraze / al unui vers

„Când viforul se scoală, când cerul se mânie Când negura se-ntinde, când norii se-mpletesc, Când focul sărpuieşte d-a lungul în tărie Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc.”

Alexandrescu

EPIFORA = repetarea unui cuvânt / sintagme la sfârşitul unei fraze /al unui vers

ASONANŢA = repetarea unei vocale accentuate într-o secvenţă verbală.

„Când torsul s-aude l-al vrăjilor caer Argint e pe ape şi aur în aer”

ALITERAŢIA = repetarea unor consoane „Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie... „

Eminescu

ONOMATOPEEA = imitarea de sunete şi zgomote din natură cu scopul creeării de imagini auditive dinamice

„ A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare” Eminescu

B. Figuri de construcţieB. Figuri de construcţie

INVERSIUNEA= schimbarea ordinii obişnuite a cuvintelor într-un vers / propoziţie „ A ierbii / Molatece lanuri le treieră cerbii”

TAUTOLOGIA = repetarea prin derivare din aceeaşi familie lexicală „ Ce e val ca valul trece...” „ Vom visa un vis ferice...” - Eminescu

ENUMERAŢIA = înşiruirea unor termeni de acelaşi fel pentru a amplifica ideea exprimată

„ Eram aşa de obosit de primăveri de trandafiride tinereţe

şi de râs”- Blaga

PARALELISMUL= alăturarea a două aspecte/ idei / sentimente cu efect de intensificareparalelism sinonimic: ideea e redată de cuv din aceeaşi sferă semantică

paralelism antitetic: imagini contrastanteparalelism sintetic: dispunerea ideilor în ritm simetric

EPIZEUXISUL = reluarea imediată a unui cuvânt în vers / frază cu efectul de intensificare

„Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri” - Eminescu

HIPERBAT( DISLOCAREA) = procedeu retoric constând în introducerea în topica obişnuită a unui cuvânt/ sintagme în topică inversă

„ Eşti ca vioara, singură, ce cântă...” - Arghezi

C. Figuri de gândireC. Figuri de gândire

ANTITEZA = prezentarea în opoziţie a unor caracteristici, personaje, idei, cu scopul de a evidenţia o categorie

dintre ele„ Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri

Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri...” - Eminescu

IMPRECAŢIA = se formulează dorinţa de a-l vadea pe adversar pedepsit pentru defectele sale sau

pentru comportamentul blamabil„ Ah, Dumnezeu, nedrept stăpân,

M-a duşmănittrăind mereuŞi-a pizmuit norocul meu!E un păgân şi Dumnezeu,

E un păgân” - Coşbuc

HIPERBOLA = exagerarea voită a trăsăturilor şi staturii unui personaj, a dimensiunilor unui obiect

cu scopul de a reliefa importanţa sa, măreţia„ Sălbaticul Vodă e-n zale şi fierŞi zalele-i zuruie crunteGigantică poart-o cupolă pe frunteŞi vorba-i e tunet, răsufletul - gerŞi barda din stânga-i ajunge la cer Şi Vodă-i un munte! ” - Coşbuc

LITOTA = • o formă a disimulării prin intermediul căreia se lasă a se înţelege mai mult decât se spune:

„ Când vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila De ai inimă şi minte – feri în laturi, e Dalila! ” – Eminescu

•inversul hiperbolei, minimalizare voit exagerată „Atâta strălucire-ncape

În bietul bordeiaş de paie...” – Goga

D. Figuri de semnificaţieD. Figuri de semnificaţie

EPITETUL = constă în reliefarea unor însuşiri deosebite ale obiectelor, fiinţelor, ideilor, fenomenelor şi stărilor sufleteşti. Clasificare: a) ornant/ general: „ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară.” b) individual :”Frumos odor e Fulga! Şi naltă-i e făptura.” c) cromatic : „ Mii de fluturi mici albaştri” „ Curg în râuri sclipitoare.” d) personificator: „Ele [izvoarele] trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic.” e) comparativ : „El are glas puternic ... /Şi mers cu legănare de gingaşă fecioară.” f) metaforic: „ Şi părul său de aur în creţuri lungi se lasă / Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. „ g) hiperbolic: „ Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poart-o cupolă pe frunte…” h) aliterativ : „ Într-o sălbatică splendoare” i ) onomatopeic : „ Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă.” j) pleonastic : „ Peste care trece-n zgomot o mulţime de norod.” k) sinestezic: „Primăvară…/O pictură parfumată cu vibrări de violet.” l) aspaţial şi atemporal : „ Plutea-n acest imens senin.” m) oximoronic : „ Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie.” n) tautulogic : „ tăpşanul prăvălatic” „ făclii prealuminate” o) inversat : „ Bătrânul mag înalţă fruntea, / Ce sfânt e graiul gurii sale.” Structură : - simple; duble; triple; pletoră ( mai mult de trei determinări); reluate

SINECDOCA = îmlocuirea unui nume prin altul pe baza relaţiei cantitative „ E cerul plin de stele Şi câmpul încă plin de roze.” - Macedonski

METONIMIA = numele unui obiect este înlocuit cu un altul prin corespondenţă directăa cauzei / a efectului: „ Voiam să-mi sparg veninul, să uit cele trecute” – I.H.Rădulescua instrumentului „Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier” – Eminescua posesorului: a întregului prin parte: „ Braţul lui prin taberi mii de morţi împarte” – Bolintineanua conţinătorului prin conţinut: „ Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul! ” - Eminescu

SINESTEZIA = varietate metaforică constând într-un complex de senzaţii transpuse prin îmbinare de imagini vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative:

„ Primăvara... o pictură parfumată cu vibrări de violet!” – Bacovia

„ Cântecul tău a umplut clădirea toată [...] ca o lavandă sonoră” - Arghezi

SIMBOLUL = semn concret ce reprezintă un alt obiect, o persoană,o situaţie etc.

ontologic / de natură: crucea pentru Creştinismanalogic / de formă: porumbeii pentru iubire/Pace

convenţional / de înţelegere: drapelele satelor

E. Figuri de analogie

PERSONIFICAREA = atribuirea unor însuşiri umane unor obiecte, lucruri, abstracţiuni„ Printre gratii luna moale, sfiicioasă şi smerită/ şi-au vărsat razele ei” – Eminescu

COMPARAŢIA = punerea în paralel a doi termeni pentru a evidenţia caracteristicile unuia„ În pâlnia muntelui iezerul netulburat, ca un ochi al lumii, s-a deschis” – Blaga

METAFORA = transfer de sens între între obiecte ( presupune o comparaţie neexprimată) Realizare: - in presentia/explicită: „ Noaptea-i o regină lunatecă şi brună” - Eminescu

- in absentia/implicită: „ Nevinovatul, noul ou – palat de nuntă şi cavou” - Barbu

Tipuri: concret-concret: „Spune, tu, Noapte, martor de smarald” Arghezi

abstract-concret: „ Tăcerea gândului şi-a orei” – Arghezi concret- abstract: „ Şi gândirea-i arătură

Peste care boi de zgură plutesc” abstract-abstract: „ Din vecinicia ta nu sunt măcar un ceas” -

Arghezi

F. Figuri sintactico-F. Figuri sintactico-semanticesemantice

OXIMORONUL = asociere paradoxală a doi termeni contradictorii„ Suferinţă, tu, dureros de dulce...” Eminescu“ Culorile le iau din apă, Din dulci otrăvuri şi din vânt..” – Blaga

DIAFORA = utilizarea succesivă a unui cuvânt cu înţelesuri diferite în acelaşi context„ Pâinea fierul o rodeşte, Tot cu fierul o păstrăm” – Bolliac

G. Figuri de insistenţă / G. Figuri de insistenţă / de adresare de adresare

INTEROGAŢIA RETORICĂ = formularea une întrebări la care poetul nu aşteaptă un răspuns, întrebarea

având valoare emfatică„ Şi te slujesc, dar, Doamne, până când?” - Arghezi

INVOCAŢIA POETICĂ = interpelare adresată unei muze, divinităţii etc. cu scopul de a formula o

rugăminte, o cerere, un îndemn„Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!” – Arghezi„ Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne...!?” - Eminescu