60 icterul mecanic
Post on 05-Aug-2015
276 Views
Preview:
TRANSCRIPT
PRELEGERE
ICTERUL MECANIC
Definiţie. Icterul este un sindrom,
care se dezvoltă ca urmare a
perturbării metabolismului
bilirubinei şi se manifestă prin
coloraţia galbenă a tegumentelor,
mucoasei şi sclerelor provocată de
depunerea de bilirubină, consecinţă
a creşterii concentraţiei plasmatice
peste valoarea 30-35 mmol/l.
Din punct de vedere clinic şi fiziopatologic deosebim trei
sindroame:
Icterul hemolitic – se produce prin depăşirea capacităţii de eliminare a
bilirubinei de ficat, ca o consecinţă a supraproducţiei de bilirubină
indirectă. Se manifestă ca ictere cu hiperbilirubinemie indirectă; se
întâlnesc şi în îndificiente enzimatice hepatice, care interesează captarea
sau conjugarea bilirubinei.
Icterul hepatocelular – se produce din cauza perturbărilor de captare,
conjugare şi eliminare a bilirubinei de ficat.
Icterul holestatic se produce prin perturbarea mecanismelor de
formate şi excreţie (sau numai excreţiei) bilei cu acumularea
componentelor ei în ficat şi ser. Defectul de eliminare poate fi la nivelul
hepatocitului, canaliculelor, canalelor intra- sau extrahepatice. Colestaza
poate fi totală, parţiala sau disociată. Mecanismul dezvoltării colestazei
intrahepatice constă în perturbările formării micelului biliar în hepatocite
şi a bilei la nivelului canalelor biliare.
Problema icterului mecanic este actuală din
următoarele considerente: 1.Cancerul zonei hepato-pancreato-duodenale şi litiaza biliară, ca
factori etiologici principali ai icterului mecanic, sunt în creştere
catostrofală. Pe globul pământesc suferă de colelitiază 10 – 38%
din populaţie, 10-15% au calculi în CBP. Cancerul pancreasului
constituie 10% din tumorile tractului digestiv, ocupă locul 4 între
cauzele de deces la bărbaţi şi locul 5 la femei.
2. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial al cancerului zonei pancreato-
duodenale este dificil în perioada asimptomatică şi de debut. În
perioada de stare aduce în discuţie diagnosticul diferenţial al
icterelor mecanice.
3. Diagnosticul este tardiv. Din această cauză tratamentul
chirurgical de exereză nu este posibil. 80-90% din bolnavi sunt
depistaţi în stadiul avansat – ca consecinţă a lipsei într-o oarecare
măsura a unei strategii bine conturate de diagnostic. În
majoritatea cazurilor intervenţia chirurgicală se limitează la o
operaţie paliativă care urmăreşte înlăturarea stazei biliare.
Anatomia Căile biliare intrahepatice reprezintă
complexul canalar de drenaj biliar situat în interiorul parenhimului hepatic. Originea acestei arborizaţii canalare se află în spaţiul port, interlobar, canaliculul fiind unul din componentele triadei spaţiului port. Mai multe canalicule lobulare formează nişte colectoare supralobulare, care se constituie în canale subsegmentare pentru a converge la un colector biliar, bine individualizat anatomic, pentru fiecare segment hepatic. Acestea din urmă intră în constituţia pediculelor glissonieini, fiind în raport anatomic constant cu elementul arterial şi portal al segmentului hepatic respectiv. Ficatul drept şi cel stâng este drenat distinct de cele două canale hepaticelobare, canalul hepatic drept şi stâng. Hepaticul drept, constituit din canalul lateral şi cel paramedian, drenează segmentele 6,7,respectiv 5 şi 8, iar hepaticul stâng , care are un trunchi comun, nedivizat, mai lung decât cel drept drenează segmentele 1,2,3 şi 4.Confluenţa celor două canale hepatice se face deja extrahepatic, la nivelul hilului, constituind confluentul biliar superior.
Canalul hepatic comun are o direcţie uşor oblică de sus în jos şi de la dreapta la stânga, pe când coledocul, care-l continuă, are o uşoară inflexiune în jos de la stânga la dreapta. El coboară de-a lungul marginii libere a micului epiploon, spre foramenul Winslow. Ia naştere de la unirea canalelor hepatice drept şi stâng, la circa 0,75-1,5 cm sub ficat. Canalul hepatic comun are o lungime variabilă între 1-5cm, în medie 30mm. Lungimea este determinată de abuşarea cisticului în coledoc. Diametrul - variază între 0,4 şi 1,5cm, având o medie de 0,8cm.
1. pancreasul;
2. duodenul;
3. canalul cistic (colecistului);
4. vezica biliară;
5. calea biliară principală;
6. canalul hepatic drept;
7. canalul hepatic stâng;
8. artera hepatică proprie;
9. artera hepatică dreaptă;
10.artera hepatică stângă;
11.vena portă;
12.porţiunea ampulară a sf. Oddi;
13.porţiunea coledociană a sf. Oddi;
14.porţiunea Wirsungiană a sf. Oddi;
15.Orificiul papilei duodenale mari.
Este important de a cunoaşte indicii
presiunii intraluminale la diferite niveluri
ale zonei duodeno-bilio-pancreatice. La om, ficatul este capabil să
secrete bilă în condiţiile unei presiuni până la 29-30 cm H2O în calea biliară principală. Presiunea de secreţie hepatică a bilei este de maximum 30cm H2O, nivel practic neatins în condiţii obişnuite . Presiunea din calea biliară principală este de 6-12(până la 15)cm H2O. Sfincterul Oddi tolerează o presiune de 9-23cm H2O, dar presiunea obişnuită de deschidere este 12-15 cm H2O. Presiunea în colecist este inferioară celei coledociene (sub 10cm H2O). Ductul cistic rezistă la o diferenţă de presiune de 1-8 cm H2O din fiecare direcţie . Rezistenţa la fluxul din vezicula biliară spre cistic s-a dovedit a fi de 11-20cm H2O.Presiunea în CBP se menţine cu 5-10 cm H2O peste cea duodenală Fluxul crescut în calea biliară nu modifică, sau produce doar o uşoară creştere a presiunii intraductale.
5-10cm H2O
Mecanismele patogeniei a icterului mecanic sunt următoarele. Iniţial după obstrucţia căilor biliare excreţia bilei din hepatocite continue. Dar la o presiune intracaniculară de peste 25 – 30 cm H2O apare refluxul colangiovenos şi colangiolimfatic cu pătrunderea componentelor bilei în circulaţia sanguină de sistem. Pe măsura creşterei presiunei în căile biliare funcţia excretorie a hepatocitelor scade şi apare paracolia.
Obstrucţia completă a pasajului biliar face lipsă stercobiliniei în masele fecale, urubilinei şi urubinogenului, creşterea bilirubiniei (preponderent directe), fosfotazei alcaline, acizilor biliari, fosfolipidelor, colesterolului în sânge şi scăderea protrombinei.
La obstrucţie bruscă poate surveni citoliza hepatocitelor cu creşterea aldolazelor în sânge. Încălcarea fluxului de bilă şi sucuri pancreatice în intestin necesare procesului de hidroliza a grăsimelor şi proteinelor duce la schimbări dezastruoase asupra metabolismului proteic, glucidic, lipidic, vitaminic; au loc dezordini în sistemul de coagulare a sângelui.
Pigmenţii biliari, produsele de degradare a hepatocitelor, toxinele microbiene în caz de dezvoltare a angiocolitei acute duc la afectarea canaliculilor distale renale (nefroza toxică) cu oligoanurie şi azoztemie. În sfârşit se dezvoltă o insuficienţa poliorganică cu predominarea sindromului hepatorenal major.
Icterul mecanic având o evoluţie cu
hipertenzie biliară, deteriorare a
hepatocitelor, celulelor Koupfer,
colemie şi acolie. Patologia este
asociată cu dereglări imune,
endotoxemie, insuficienţa multiplă
de organ cu letalitate 4,7 – 88%, în
mediu reprezentând 22,7%.
Benjamin în anul 1983 a propus clasificarea obstrucţiile biliare după gradul de obstrucţie:
Tip I Obstrucţie Biliară Complectă (ce produce icter persitent)
Tip II Obstrucţie Biliară Intermitentă (icter mecanic tranzitor, sau epizoade de colangită)
Tip III Obstrucţie Cronică Incomplectă (colangită cronică persistentă cu alterarea parenchimului hepatic)
Tip IV Obstrucţie Segmentară
( afectarea unui duct lobar sau segmentar intrahepatic)
Cauzele benigne – icter benign Litiaza hepatocoledociană:
• de migrare; • autohtonă; • postoperatorie:
calculi reziduali; calculi neoformaţi
Stenoze oddiene benigne Compresiuni extrinseci
• colecist litiazic • pseudochist de pancreas • pancreatită cronică
Parazitoze digestive: • chist hidatic rupt în CBP • ascarizi • fasciola hepatică
Stenoze postoperatorii ale CBP
Malformaţii congenitale – atrezia şi hipoplazia căilor biliare, chistul de coledoc
Tumori benigne intraluminale de CBP – rare
Coledocita, pediculita hepatică
Cauze benigne cu evoluţie malignă:
Colangita sclerozantă primară
Colangita obliterantă secundară
Colangită proliferativă Dilataţia chistică a canalelor
intrahepatice – boala Caroli
Cauze maligne Intraluminale:
• cancerul de coledoc • cancerul de joncţiune a
hepaticelor – tumora Klatskin (Klaţchin)
• ampulomul vaterian • cancerul primar şi
metastatic hepatic
Extraluminale: • cancerul de cap de pancreas • adenopatie metastatică în
hil • cancerul de cistic, veziculă
biliară, extins la CBP • cancerul gastric -
antropilorice
Frecvenţa icterului mecanic în
dependenţa de localizarea tumorii
Afectarea neoplazică Frecvenţa
icterului
mecanic
(%)
1.Cancerul cefalului
pancreatic
40 – 45 %
2. Cancerul metastatic
hepatic
15 – 20 %
3. Cancerul veziculei biliare 8 – 9 %
4. Cancerul ampulei Vater 8 – 10 %
5. Colangiocarcinomul 8 – 12 %
6. Cancerul hepatic primar 6 – 9 %
Chist hidatic erupt
Cancer Hepatic Litiază
intrahepatică
Coledocolitiază
Colecistită calculoasă
Pancreatită cronică Cancerul pancreatic
Ampulom Vaterian Stenoza PDM
Schema localizării obstrucţiei a căilor biliare
Manifestările clinice şi complicaţiile
icterului mecanic
Semnele clinice în primul rând sunt condiţionate deobstrucţia căilor biliare manifestându-se prin următoarele simptoame şi sindroame: sindromul dispepsiei biliare, durere, prurit cutanat, semne generale de intoxicaţie canceroasă, colurie, scaun acolic. Dacă icterul se asociază cu angiocolita acută purulentă apare triada lui Vilard –Chareot sau pentada Dargan-Raynold.
De menţionat faptul, că majoritatea manifestărilor clinice sunt identice indiferent de cauza obstrucţiei, însă intensitatea constantă şi frecvenţa lor diferă.
Semnele fizice. Culoarea icterului
intensa, uneori cu nuanţă verzuie (icter
verdin) sau cenuşie murdară (icter melas).
La examinarea abdomenului se pot
depista următoarele: hepatomegalie la
colestază îndelungată, palparea unei
formaţiuni tumorale, ficat cu suprafaţa
neregulată la afectarea metastatică, semnul
Courvoisier – Terrier în majoritatea cazurilor
caracteristic în cancerul de cap de
pancreas.
ERCP, sau ecoendoscopia CPT şi ERCP
insucces
Rezonanţa magnito-nucleară şi SSHB
ANAMNEZĂ, EXAMEN CLINIC, PROBE LABORATOR
ECOGRAFIE sau/şi TC
Căile biliare nedilatate Căile biliare dilatate
Obstacol distal Obstacol proximal
succes Tratament chirurgical
( în caz de necesitate
coledocoscopia intraoperatorie,
sau colangiografia intraoperatorie)
Echografia hepatobiliară
Acurateţea ecografiei pentru aprecierea dilatării ductelor biliare este de până la 94%, când dilatarea este accentuată şi bilirubina depăşeşte 10mg/dl, dar când dilatarea este mai discretă şi bilirubina redusă, ea scade la 47%. Ea are o acurateţe de 85-95% pentru diferenţierea icterului obstructiv de cel neobstructiv, identifică sediul obstacolului în 90-95% din cazuri şi cauza afecţiunilor căilor biliare extrahepatice în 70-95%.
ERCP
Asigură stabilirea diagnosticului etiologic în afecţiunile căilor biliare extrahepatice în 86-95% din cazuri. Rata succesului pentru cateterizarea căii biliare principale ajunge la 80-90%. Sensibilitatea şi specificitatea metodei în diagnosticul obstrucţiilor este de până la 95%. Performanţele diagnostice atinse de CPGRE a permis calificarea ei ca standardul de aur în diagnosticul afecţiunilor căilor biliare extrahepatice. În prezent rata morbidităţii şi mortalităţii CPGRE sunt reduse, respectiv 10% şi 1%.
Colangiografia percutan transhepatic cu
drenarea arborelui biliar
Colangiografia obţinută cu ajutorul acestei metode este interpretabilă şi ne dă diagnosticul final în 86% din cazuri. Complicaţiile survin la 5% din pacienţi, cele serioase doar la 3-4%. Cele mai frecvente sunt scurgerile de bilă, hemobilia şi hemoragiile intraperitoneale. Decesul survine excepţional, la 0,2% din cazuri.
Colangiografia prin RMN La colangigrafia prin RMN se evidenţiază
aceleaşi schimbări patologice ca şi la ERCP. Sensibilitatea
metodei în diagnostic e de 90-100%, şi e comparabilă cu rezultatele ERCP. În diagnosticul diferenţial are o acurateţă deosebită mai ales în stabilirea tumorilor maligne. Metoda permite o acurateţe în evidenţierea veziculei biliare,formei arborelui biliar (integral atât intra cât şi extrahepatic), raportului ficatului cu căile biliare, realizând imagini de o înaltă rezoluţie, fiind absolut neinvazivă şi lipsită de complicaţii.
Scintigrafia secvenţială hepato-biliară(SSHB)
Este o metodă complementară de diagnostic, ce permite:
Aprecierea gradului şi a nivelului orientativ de afectare a arborelui biliar;
Stabilirea în parametri absoluţi de timp a nivelului de dereglare al fluxului biliar şi a funcţiei hepatice în condiţie de ectazii biliare
Ficat
CBP
Intestin
25 min 60 min
Tomografia computerizată Este o metodă cu utilitate
destulă în diagnosticul afecţiunile căilor biliare extrahepatice. După datele unui şir de autori calculii biliari sunt vizualizaţi doar în 70% din cazuri, restul fiind izodenşi faţă de bilă. În acest raport metoda este mai inferioară ecografiei hepato-biliare. Studiile comparative au arătat că tomografia computerizată este comparabilă cu echografia în acurateţea diagnosticării dilatării căilor biliare şi este superioară în stabilirea sediului obstrucţiei biliare (mai ales cu localizare distală). Valoarea informativă a rezultatelor obţinute prin TC sunt similare celor de la echografie, dar echipamentul necesar investigaţiei este extrem de scump.
Ecoendoscopia
Este o investigaţie mini-invazivă. Ea permite detectarea calculilor coledocieni cu diametrul mai mic de 3mm. Fatigabilitatea descoperirii calculilor biliari este de 95% în coledoc, hepatic comun, cistic şi vezicula biliară. Sensibilitatea ecoendoscopiei în diagnosticul colangiocercinomului căii biliare este egală cu cea a CPGRE. Ecoendoscopia este net superioară ecografiei transcutanate şi CT atât pentru diagnostic, cât şi pentru stadalizarea ampuloamelor. Regiunea hilară şi bifurcaţia este cea mai dificil de investigat, uneori imposibil de a fi evidenţiată corect. Diverticulii duodenali parapapilari sunt un obstacol în explorarea planurilor mai profunde .
Coledocoscopia
Coledocoscopia flexibilă permite vizualizarea lumenului ductelor extrahepatice, permit manipulaţii curative endoluminale şi propune o acurateţă diagnostică de peste 90%. Tehnica este utilizată ca adjuvant al colangiografiei intraoperatorii, sau când este necesară explorarea prin intermediul fistulelor biliare externe CBP.
Obiectivul ideal în tratamentul icterului
mecanic are două componentele
principale:
I. Ridicarea cauzei obstrucţiei de dorit într-o
singură şedinţă.
II. Restabilirea adecvată a fluxului biliar în
tractul digestiv.
Însă la o bună parte de pacienţi aceste
două componente nu pot fi realizate din
cauza avansată a tumorii cu invazia
masivă a structurilor învecinate s-au din
cauza complicaţiilor severe (sindrom de
insuficienţă hepato-renală, sindrom
hemoragic, angiocolită acută purulentă
etc.). Fără o pregătire preoperatorie la
această categorie de bolnavi până şi
operaţiile paliative constituie un risc
major.
Pregătirea preoperatorie trebuie de efectuat intensiv în
termeni restrânşi şi include următoarele măsuri:
corecţia metabolismului hidro-salin, acidobazic, proteic, restabilirea volumului sanguin, corecţia microcirculaţiei;
corecţia sistemului de coagulare a sângelui (transfuzie de plasmă congelată este obligatorie);
ameliorarea proceselor metabolice în hepatocite prin administrarea de vitamine, antioxidantelor, hepatoprptectoarelor, corticosteroizelor;
terapia antimicrobiana;
terapia de dezintoxicarea osmotică, diureza forţată, dezintoxicare extracorporală şi enterală;
decompresia căilor biliare: sfincretopapilitomia şi coledoco-duodenostomia suprapapilară endoscopică, colangiohepatostomia percutană, colecistostomia laparoscopică sau percutan-transhepatică, drenarea nazobiliară procedeul Bailey, forajul transtumoral endoscopic cu stentarea căilor biliare extrahepatice.
În caz de eficacitate buna a metodei
de decompresie a căilor biliare operaţia
definitivă va fi executată peste 2-6
săptămâni după restabilirea funcţiei
ficatului şi corecţiei compartimentelor
homeostazei.
În caz contrar intervenţia
chirurgicală se va efectua de urgenta
majoră după o pregătire în termeni
restrânşi. Volumul operaţiei va fi adaptat
stării generale a bolnavului.
ICTERUL MECANIC
Icter mecanic malign Icter mecanic benign
Chirurgia clasică Chirurgia
laparoscopică
Endoscopia şi
imagistica
intervenţională
Chirurgia clasică Endoscopia intervenţională
Operaţii radicale Operaţii paliative
1. Colecisto-
jejunostomie.
2. Colecisto-
stomie + micro-
jejunostomie sau
microgastro-
stomie
(Bay-pasul extern
biliodigestiv).
Montarea endo-
protezelor
transtumorale
(calea retrogradă
sau anterogradă)
1. Coledocolitotomia
2. Papilosfinctero-tomia
trans-duodenală
3. Hepaticocoledoco-
jejunostomia.
4. Bihepatico-
coledocojejunostomia.
5. Colangiohepato-
jejunostomie.
6.Exereză de coledoc +
coledocojejunostomie.
7. Colecistojejuno-
stomie.
8. Anastomoze bilio-
biliare în stricturi
limitate.
1.Papilosfincterotomie cu
sau fără litextracţie.
2. Coledocoduodeno-
stomie suprapapilară.
3. Extirparea tumorilor
benigne papilei şi a
ampulei Vater.
4.Dilatarea stenozelor
hepatico-coledocului şi
anastomozelor bilio-
digestive.
1. Colecisto-
jejunostomie,
colecisto-
duodeno- stomie,
colecisto-gastro-
stomie în caz de
obstrucţie distală
a CBP.
2. Coledoco-
hepatico-
colangiostomie
supra tumorala.
3. Forajul
transtumoral cu
drenarea internă,
sau drenarea
externă cu
montarea micro-
jejuno-stomiei.
4. Bay-pasul
intern bilio-biliar
1.Rezecţia
pancreatoduodenală
în caz de cancer
a p.Vater sau
de cefal pancreatic.
2. Rezecţia de papilă
3. Rezecţia
pancreatoduodenală
economă
4. Rezecţie
segmentară de
hepatico-coledoc
pentru cancer +
anastomoza
coledoco-jejunală
5. Rezecţie
îanltă (hilară)
cu sau fără
rezecţia ficatului
+ anastomoză
colangio-jejunală
stângă sau dreptă,
sau cu ambele
canale hepatice
Operaţii radicale
1. Rezecţia pancreato-duodenală în caz de cancer a p.Vater sau de cefal pancreatic.
2. Rezecţie segmentară de hepatico-coledoc pentru cancer + anastomoza coledoco-jejunală.
3. Rezecţie îanltă (hilară) cu sau fără rezecţia ficatului + anastomoză colangio-jejunală stângă sau dreptă, sau cu ambele canale hepatice
Rezecţia pancreato-duodenală în caz de
cancer a p.Vater sau de cefal pancreatic
CAZ CLINIC Pacient L. a.n. 1987, fişa 15240.
Diagnosticul: Adenocarcinom a PDM. Icter mecanic.
USG:
bloc distal CBP.
CBP 1,5 cm
CPGRE:
formaţiune de volum a
PDM
Operaţia: Rezecţie pancreatoduodenală
Traverso - Longmire
Evoluţie favorabilă.
Peste 2,5 ani , control RMN:
1 – regim standard
2 – regim wirsungo-
colangiografie CBP
1
d. Wirsung
Reg. corp-coadă
2
Rezecţie segmentară de hepatico-coledoc
pentru cancer + anastomoza coledoco-jejunală
Coledocojejunoanastomoză Cu ansa jejunală a la Roux
Coledocojejunoanastomoză Cu ansa jejunală Omega
Operaţii paliative
1. Colecisto-jejunostomie, colecisto-duodeno- stomie, colecisto-gastro-stomie în caz de obstrucţie distală a CBP.
2. Coledoco-hepatico-colangiostomie supra tumorala.
3. Forajul transtumoral cu drenarea internă, sau drenarea externă cu montarea micro-jejuno-stomiei.
4. Bay-pasul intern bilio-biliar
Rezecţie îanltă (hilară) cu sau fără rezecţia ficatului +
anastomoză colangio-jejunală stângă sau dreptă, sau
cu ambele canale hepatice
Colecistojejunostomie
1)colecistojejunostomie
2) Clamparea ansei aferente
3)entero-enterostomie
4)Tumoarea CBP
Forajul transtumoral cu drenarea internă, sau drenarea
externă cu montarea micro-jejuno-stomiei
Forajul transtumoral Bypassul bilio-jejunal
Caz clinic
Pacienta R., an.n. 1941, fişa 21836
Hepatostomă transtumorală
Microjejunostomă Dellany
By-pass bilio-jejunal extern (aspect postoperaor)
Endoscopia şi imagistica
intervenţională
Montarea endo-protezelor transtumorale (calea retrogradă sau anterogradă)
Montarea endo-protezelor transtumorale
(calea retrogradă sau anterogradă)
Chirurgia
laparoscopică
şi mini-invazivă
Colecisto-jejunostomie.
Colecisto-stomie + micro-jejunostomie
sau microgastro-stomie (Bay-pasul
extern biliodigestiv)
Hepaticostomie externă
percutantranshepatică ecoghidată
COLECISTOSTOMIE PERCUTANĂ ECHOGHIDATĂ
a) Întroducerea acului Chiba sub control sonografic b) Întroducerea firului-ghid în lumenul colecistului c) Întroducerea pe firul -ghid a drenului d) Fixarea colecistostomei
Hepaticostomă
percutantranshepatică
Chirurgia clasică
1. Coledocolitotomia 2. Papilosfinctero-tomia trans-
duodenală 3. Hepaticocoledoco-jejunostomia. 4. Bihepatico-coledocojejunostomia. 5. Colangiohepato-jejunostomie. 6.Exereză de coledoc +
coledocojejunostomie. 7. Colecistojejuno-stomie. 8. Anastomoze bilio-biliare în stricturi
limitate.
TEHNICA COLEDOCOLITOTOMIEI
Litextracţie cu pensa Desjardine
Hepaticojejunostomie (schemă) Hepaticojejunostomie prelungită pe
ductul stâng (schemă)
Hepatico-jejunostomie pe ansa Roux
şi drenare pr.Voelcher
(colangiofistulografie postoperatorie)
Hepaticojejunostomie Hepaticojejunostomie prelungită
pe ductul stâng
Bihepaticojejunostomie (schemă) Bihepaticojejunostomie Fistulocolangiografie
Endoscopia intervenţională
1.Papilosfincterotomie cu sau fără litextracţie.
2. Coledocoduodeno-stomie suprapapilară.
3. Extirparea tumorilor benigne papilei şi a ampulei Vater.
4.Dilatarea stenozelor hepatico-coledocului şi anastomozelor bilio-digestive.
Sfincterotomie endoscopică
Litextracţie endoscopică cu balonaşul
Litextracţie endoscopică
Litotriţie endoscopică
Complicaţiile postoperatorii
Complicaţii legate de metodele de deconpresie biliară: pancreatita acută, bilioragie şi hemoragie în cavitatea peritoneală, angiocolită acută, hemoragie după papilosfincterotomie, perforaţia duodenului.
Complicaţii legate de tratamentul chirurgical: hemoragie şi bilioragie în cavitatea peritoneală, desfacerea suturilor anastomozelor bilio-biliare, bilio-digestive, gastro-intestinale, pancreato-jejunale cu dezvoltarea peritonitei, pancreatita acută, hemoragii gastro.intestinale, supuraţia plăgii etc.
top related